View
198
Download
8
Category
Preview:
DESCRIPTION
Revista Astronautica, Targoviste
Citation preview
1 9 6 8 - 2 0 0 8 LA MULTI ANI
RACHETOMODELISM ROMANESC!
1-2008 seria a IV-a, nr 67, revista semestriala
2 Astronautica – 1/ 2008
ASTRONAUTICA
Revista a Societatii tehnico-stiintifice a Colegiului Naţional ,,Constanin Carabella" Targovişte
Romania
Unica revista de astronautica si rachetomodelism din tara
Fondata in 1968
Redactia
Colegiul National ,,Constantin Carabella" str. Parvan Popescu, nr. 58, cod 130078, Târgovişte Telefon, fax: 0245.210785, 0245.217625 e-mail: astronautica_targoviste@yahoo.com web-site: astronautica.lx.ro
Comitetul de consultanta
Gral (r) prof. univ. dr. Florin Zaganescu prof. univ. dr. H.C. Virgil Stanciu
prof. univ. dr. Gheorghe Petre Barlea It. cdor. conf. univ. dr. Mircea Boscoianu
conf. univ. Cristinel Mortici conf. univ. Vasile Loghin
lect. univ. dr. ing. Mihail-Florin Stan lect. univ. Alin Pohoata
prof. Mihail Zanciu
Director Prof. Gheorghe Matei Director adjunct Prof. Adelaida Petrescu
Consilier Prof. Lixandru Emilia
Coordonator: prof. loan N. Radu str. Mihai Eminescu, bl. 9, ap. 6,
telefon 0245.611422, Targoviste, Romania
Colectivul de redactie
Redactori responsabili: Georgescu Denissa, Feieer Andrei, Tehnoredactare foto: Mihai Octavian ,Georgescu Denissa, Tehnoredactare: Feieer Andrei, Bengea Nichita Corectura: profesor Marin Mihaela Procesare: Popa Silviu – Ionut, cls a X-a D, Bengea Nichita cls
a11-a, Avram Andreea cls aIX-aB,Oprea Luciana cls aX-aD, Tufan Florin cls a IX-a C, Vladescu Cristian cls aIX-a C.Banica Andrei – a-
IX-a C, Moldoveanu Dan cls IX-C, Maracineanu Andrei Cls a IX a C,
Popescu Dan cls a IX a F, Leotescu Maria (cls a XI-a C), Grigore
Alexandra Iuliana (cls a XI-a C)
Revista „Astronautica" poate fi citita in format electronic pe adresele: web:http://www.didactic.ro/index..php?cid=reviste, http://www.euroacces- tgv.ro/pictures/parteneri/astronautica.pdf
ISSN 1224-8363
Revista este acreditata de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS), categoria D, cod 766.
Multumiri calduroase adresam pentru sprijinul moral si material profesoarei Dinu Otilia , care a
inlesnit aparitia acestui numar al revistei. Coperta: Statia spatiala internationala Coperta realizata de Tutunea Robert, cls. a IX -a B
Cuprins
Redactia.
Cuprinsul…………………………………………….…2
Prioritati nationale la Targoviste……………………..3
Propergoli pentru rachete……………………………..4
Propergoli pentru rachete
Rachete sol - aer……………………………………..…5
Nicolae Donici
Observatorul Astronomic Bucuresti……………… ..6
Ion I. Placinteanu…………………………………. ….7
Complexe de artilerie antiaeriana si rachete
Cine stie astronautica raspunde……………………….8
Academia internationala de Astronautica
Acta Astronautica………………………………………9
Au cucerit sau nu americanii Luna?…………………10
Si in cosmos exista nume romanesti ………………….11
Soarele………………………………………………..…12
Soarele……………………………………..……………13
Turismul spatial…………………………………….… 14
Laboratorul European Columbus a ajuns la
destinatie………………………………………………..15
Macheta rachetei Atlas-D Mercury…………………..16
Macheta rachetei Atlas-D Mercury…………………..17
Meteorologie si geologie pe planeta Marte
Universul e inca o enigma……………………………..18
Interpretari ale enigmelor trecutului
Scrisul, astronomia si cosmosul……………………….19
Targovistea, gazda primului criteriu national
de rachetomodele……………………………………….20
Henri Coanda: Realizarile de la Targoviste…
Toata admiratia noastra… ……………………….21
Aprecieri la aniversarea a 25 de ani…………………..22
Aprecieri de la aniversarile de 25 si 35 de ani ..……...23
Bilantul international al rachetomodelismului
Romanesc……………………………………………….24
Calendarul competitional intern in 2008
Astromodelismul francez……………….……………..25
Calendarul FAI – 2008
Cupa Mondiala – editia 2007
Dranca Sorin - Paul,,,,,………………………………...26
Catalonia Cup
Modificari la regulamentul de modele spatiale………27
Galileo Galilei
De ce stateau asa de mult in spatiu cosmonautii?........28
Animatie culturala in biblioteca scolara
Cine stie astronautica raspunde……….……………...29
Probleme propuse
Magnetismul……………………………………………30
Cosmofilatelie
Nichita Stanescu…………………………………….….31
Fototeca noastra
Zambete spatiale
Publicitate………………………………………………32 Pentru a obtine un exemplar gratuit al revistei
noastre scrieti-ne pe adresa redactie, introducand in plic timbrele necesare expedierii.
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate si redactarea materialelor apartine in exclusivitate autorilor.
3 Astronautica – 1/ 2008
1968 – 2008 LA MULTI ANI RACHETOMODELISM ROMANESC!
PRIORITATI NATIONALE LA TARGOVISTE
De-a lungul anilor, rachetomodelistii tirgovisteni au
format mai mult decat o scoala, ei au fost o familie.
Familie in care au intrat de la campioni si recordmeni
mondiali, la cei europeni sau national si chiar simpli
aspiranti. Acum, dupa 40 de ani de activitate a acestei
"bresle", fiii nerisipitori ai acestei pasiuni sunt intru
aceleasi ginduri, din nou, impreuna.
Elevii si profesorii de la fostul Liceu nr. 2 din
Targoviste, in anul 1968, au realizat o serie de prioritati
nationale privind educatia tineretului in domeniul
astronauticii, dintre care amintim:
- Criteriul National de rachetomodele –in luna mai ;
- Editarea primului numar al revisrei “Astronautica” –
luna octombrie;
- Infintarea Societatii tehnico – stiintifice a elevilor si
profesorilor, “Astronautica”- luna octombrie;
- Actiunea anuala tehnico-stiintifica “Scoala si
cosmosul”.
Acest numar al revistei cauta sa scoata in evidenta
activitatea si bilantul rachetomodelistilor romani in aceasta
perioada.In continuare, prezentam aprecieri la adresa
acestor activitati din perioada 1968 – 2008.
Victor Pietris - absolvent
*****
UN IZVOR AL CUNOASTERII ASTRONAUTICE…
“ Doresc revistei “Astronautica” sa
fie publicata inca 100 de ani de acum inainte,
spre beneficiul aeromodelistilor romani. A
contribuit mult in ultimi 35 de ani, la educatia
in aeromodelism, nu doar in Romania, ci si in
alte tari.
Cele mai bune urari cititorilor “Astronauticii”.
Ing. diplomat Srdjan D. Pelagic- Presedintele Comisiei de Modele Spatiale-
C.I.A.M- Federatia Aeronauticii Internationala
La multi ani
”ASTRONAUTICA" Revistei "ASTRONAUTICA" de la Targoviste, la a
30-a aniversare ii adresam felicitarile noastre, viata
indelungata si pagni tot mai numeroase despre evenimente
notabile din tara si strainatate.
Toata stima si considera{ia noastra cu acest prilej
pentru d-ul profesor RADU N. IOAN, maestru emerit al
sportului, care a creat aceasta revista unica in Romania, si
care timp de 30 de ani a contribuit la infiintarea si
dezvoltarea rachetomodelismului in tara
noastra, sport tehnico- aplicativ de avangarda din programul
Federatiei Aeronautice Internationale, prin care Romania a
devenit uu nume de prestigiu a campionatelor mondiale si
europene.
Prof. Mihail Zanciu
Secretar general,
al Federatiei Romane de Modelism
La multi ani rachetomodelism ROMANESC!
Profesorul Radu N. loan, plin de entuziasm, de dorinta de a
promova un domeniu sportiv nou, cu profund caracter tehnic, a
organizat acum 25 de ani primele competitii recunoscute de
rachetomodelism, impreuna cu copii si
tinerii inimosi pasionati de acest sport. A
reusit, de asemenea, cu eforturi mari, sa
promoveze o publicatie de specialitate,
revista" Astronautica”, ducand pe trepte
superioare satisfacerea dorintei de
cunoastere in domeniu.Imi amintesc cu
nostalgie perioada in care
construiam si lansam si eu
rachetomodele in cadrul cercului
"Mesagerii cosmosului" din Brasov.
Documentatia era putina, improvizatiile multe, dar rachetele
totusi zburau. Ulterior, am ajuns sa fac cunostinta si cu o
racheta adevarata si sa ajung dincolo de limitele atmosferei
terestre, acolo unde poate fiecare copil rachetomodelist isi
doreste sa ajunga.
Le doresc tuturor sa-si implineasca visul, dand curs pentru
inceput experientei si sfaturilor transmise de dascali ca
profesorul Radu sau ca profesorul Tamas din Brasov, care m-a
INDRUMAT in acest domeniu pe mine.
Cosmonaut
Ing. Dr. Dumitru Dorin Prunariu
LA SI MAI MULTI ANI!!!
Orice retrospectiva implica si o miniana analiza a
eficientei activitatilor. Astfel, la a35-a aniversare a revistei
ASTRONAUTICA ,ma simt onorat si ma numar printre
colaboratorii ei, alaturi de entuziasti irealizatori ai acestei
publicatii, careia ii urezdin inima
"La si mai multi ani!
Prof. univ. Florin Zaganescu
Membru al Academiei Internationale de Astronautica
Succes “Astronautica” !
Salutam aparitia revistei “Astronautica” acum, la
implinirea a 40 de ani de la tiparirea primului numar, si ii dorim
“multe numere inainte!”.
Am citit aproape toate numerele scoase de domnul
prof. Radu Ioan si multe dintre articole mi s-au parut extrem de
interesante, poate tocmai pentru ca nu am cunostinte in acest
domeniu si imi place sa invat lucruri noi. Cred ca acest lucru este
valabil si pentru elevii care citesc revista, unii dintre ei devenind
atat de pasionati, incat ajung sa cerceteze anumite aspecte, sa
citeasca lucrari de specialitate, sa se informeze si, in final, sa
contribuie cu articole proprii. Ar fi multe de spus, dar voi incheia
aici, cu urarea – spusa din suflet – “succes, “Astronautica”, si la
multi ani!”
Prof. Marin Mihaela
Colegiul National “C. Carabella” Targoviste
Pagina propusa de Leotescu Maria - XI C
4 Astronautica – 1/ 2008
Propergoli pentru rachete
Abstract
Propellants are
mixtures of chemical
compounds that
produce large
volumes of high
temperature gas at
controlled,
predetermined rates,
and can sustain
combustion without
requiring
atmospheric oxygen
for the purpose.
Principal applications are in launching projectiles from guns,
rockets and missile systems. Propellants are applicable wherever
a well-controlled foce must be generated for a relatively short
period of time.
Propergolii constituie o categorie foarte importantă de
substanţe explozive care intră în compoziţia muniţiilor, rachetelor
cu destinaţie militară şi civilă, în general în toate sistemele unde
este necesară efectuarea unui lucru mecanic progresiv.
Propergolii sunt amestecuri de compuşi chimici care
prin ardere produc un volum mare de gaze fierbinţi, având viteze
controlate şi predeterminate şi care pot susţine combustia fără
oxigenul din atmosferă. Ei au aplicaţii oriunde este necesară o
forţă bine controlată, care să fie generată pe o perioadă relativ
scurtă de timp. Propergolii pot fi lichizi, solizi sau micşti.
Propergolii lichizi se utilizează mai ales pentru
propulsia rachetelor cu bătaie mijlocie şi mare, a celor destinate
spaţiului extraatmosferic şi au ca formă principală de transformare
explozivă arderea. În general, carburantul şi comburantul se
păstrează în rezervoare separate, amestecarea intimă şi reacţia de
descompunere având loc în camera de ardere, fapt ce permite
oprirea şi pornirea motorului de mai multe ori.
Un propergol lichid este bun dacă are un impuls specific
mare. Impulsul specific indică masa ce poate fi deplasată cu
consumul unui kilogram de carburant într-o secundă. Impulsul
specific depinde de natura propergolului, dar valoarea lui depinde
într-o oarecare măsură şi de condiţiile de exploatare şi de
proiectarea motorului rachetă. Un impuls specific mare implică o
temperatură de combustie ridicată şi produşi de reacţie gazoşi, cu
mase moleculare mici. Un alt factor important care trebuie luat în
considerare este densitatea propergolului. Când densitatea
acestuia este mică, este nevoie de rezervoare de depozitare mari,
crescând astfel masa vehiculului. De asemenea, propergolii a
căror temperatură de depozitare trebuie să fie scăzută, necesită
instalaţii de răcire speciale, care cresc masa rachetei. Toxicitatea
propergolului este importantă, deoarece pot apărea situaţii de risc
la manipularea, transportarea şi depozitarea acestora. Unii
carburanţi sunt foarte corozivi şi de aceea la construcţia rachetei
trebuie folosite materiale care rezistă la coroziune.
Propergolii lichizi pentru rachete pot fi clasificaţi în trei
categorii: produse pertoliere, criogeni şi hipergoli.
Produsele petroliere sunt uleiuri rafinate, un amestec
de hidrocarburi complexe, conţinând doar carbon şi hidrogen.
Petrolul folosit drept combustibil pentru rachete este un tip de
kerosen rafinat ( numit RP-1 în USA). Acest produs se utilizează
în combinaţie cu oxigenul lichid ca oxidant. Kerosenul produce un
impuls specific mult mai mic decât combustibilii criogeni, dar mai
mare decât al celor hipergoli.
Oxigenul lichid şi RP-1 s-au folosit drept combustibil
pentru lansarea vehiculelor Atlas, Delta II şi rachetelor Saturn 1B
şi Saturn V.
Propergolii criogeni sunt benzine lichefiate depozitate
la temperaturi foarte joase, de obicei hidrogen lichid (LH2), ca şi
combustibil şi oxigen lichid (LO2 sau LOX) ca şi oxidant.
Hidrogenul este lichid până la temperatura de -253°C, iar
oxigenul până la - 183°C. Datorită temperaturii scăzute, este
dificil ca aceştia să fie stocaţi pe o perioadă lungă de timp. Din
acest motiv, ei nu sunt utilizaţi pentru rachetele militare.
Hidrogenul lichid are o densitate foarte mică, 0,071g/cm3 , şi de
aceea necesită un volum de depozitare mult mai mare decât alţi
combustibili. În ciuda acestor dezavantaje, eficienţa hidrogenului
şi oxigenului lichid este foarte mare atunci când timpul de reacţie
şi de stocare nu sunt critice. Sistemul LOX/LH2 a fost
folosit la motoarele Space Shuttle şi la lansarea rachetelor Saturn
V, Saturn 1B şi Centaur (1962, prima rachetă din Statele Unite
care a folosit hidrogen şi oxigen lichid).
Ars în oxigen lichid, metanul (temperatura de lichefiere
-162°C) are performanţe superioare multor alţi combustibili, fără
ca volumul său să fie un impediment ca în cazul sistemului
LOX/LH2. Produşii de ardere sunt netoxici şi nepoluanţi.
Viitoarele misiuni pe Marte vor putea folosi drept combustibil
metanul deoarece acesta ar putea fi parţial obţinut din resursele
de pe acestă planetă. Sistemul LOX/metan nu a fost folosit pentru
zbor, iar testele făcute la sol sunt limitate.
Motoarele care folosesc fluor lichid (temperatura de
lichefiere -188°C) s-au dezvoltat cu succes. Florul este un oxidant
extrem de toxic; el reacţionează de obicei violent cu aproape toate
substanţele, excepţie făcând azotul, gazele nobile şi substanţele
care au fost deja fluorurate. Cu toate aceste dezavantaje, fluorul
prezintă performanţe impresionante. Poate fi amestecat cu oxigen
lichid, îmbunătăţind arderea LOX, amestecul purtand numele de
FOX. Datorită toxicităţii sale ridicate, fluorul nu este folosit de
multe ţări. Unii compuşi ai florului, cum ar fi pentafluorura de
clor, sunt folosiţi ca oxidanţi pentru aplicaţiile spaţiale.
Propergolii hipergoli sunt carburanţi şi comburanţi
care se aprind spontan când sunt în contact unul cu celălalt şi nu
necesită sursă de aprindere. Pornirea şi repornirea uşoară fac ca
hipergolii să fie combustibilii ideali pentru sistemele spaţiale de
manevră. Cum ei rămân lichizi la temperatură obişnuită, nu ridică
problemele de stocare ale combustibililor criogeni. Hipergolii sunt
foarte toxici şi trebuie utilizaţi cu prudenţă.
Hipergolii sunt de obicei: hidrazina, monometilhidrazina (MMH)
şi dimetilhidrazina asimetrică (UDMH). Des utilizate sunt şi
amestecurile de carburanţi cum ar fi Aerozine 50 (sau “50-50”),
care conţine 50% UDMH şi 50% hidrazină. Aerozine este aproape
la fel de stabil ca UDMH, dar are performanţe superioare acesteia.
De obicei, oxidantul este tetraoxidul de azot (NTO) sau acidul
azotic. În Statele Unite se foloseşte un amestec numit IRFNA (red-
fuming nitric acid): HNO3 + 14% N2O4 + 1,5-2,5% H2O + 0,6%
HF (adăugat ca inhibitor al coroziunii). Vehiculele din familia
Titan şi rachetele Delta II folosesc NTO/Aerozine 50. Sistemul
NTO/MMH se foloseşte în sistemele orbitale de manevră (OMS)
şi la sistemele de control al navetelor spaţiale orbitale.
IRFA/UDMH este adesea folosit la rachetele tactice, ca de
exemplu US Army´s Lance.
Propergolii solizi sunt folosiţi la cele mai simple
motoare rachetă. Ele sunt de obicei o carcasă de oţel, umplută cu
un amestec de compuşi solizi (carburant şi comburant) care ard cu
viteze mari, degajând gaze fierbinţi care determină propulsia. Ei
ard din centru spre exterior. Spre deosebire de motoarele cu
propergoli lichizi, cele cu propergoli solizi au în camera de ardere
5 Astronautica – 1/ 2008
atât carburantul, cât şi comburantul, iar din acesta cauză reacţia de
descompunere o dată iniţiată nu mai poate fi oprită decât prin
depresuizarea motorului.
Propergolii solizi se mai numesc pulberi. Pot fi pulberi
compozite, dopate şi coloidale : monobazice, dibazice şi
multibazice.
Pulberile coloidale sunt amestecuri omogene care
conţin una sau mai multe substanţe furnizoare de energie, numite
baze, alături de altele cu rol de gelatinizator, stabilizator,
flegmatizator, moderator, aditiv balistic. Principala substanţă
furnizoare de energie (bază) este nitroceluloza. În funcţie de
numărul bazelor, pulberile coloidale pot fi : monobazice,
conţinând de obicei nitroceluloză (NC), care are în acelaşi timp şi
rol de oxidant şi de reducător; dibazice, conţinând nitroceluloză şi
nitroglicerină (NC + NG) şi multibazice (NC + NG + NQ
nitroquanidina). O caracteristică a acestora este că nu creează fum
detectabil, putand fi folosiţi în arme tactice.
Pulberile compozite apărute la pe la mijlocul secolului
trecut constituie amestecuri mecanice care conţin un oxidant
nitraminat (de obicei perclorat de amoniu), ce reprezintă între
60% şi 90% din masa pulberii, un liant sub formă de polimer, de
regulă, şi cu rol de carburant (de obicei poliuretan sau
polibutadienă), catalizatori de reacţie, de polimerizare, aditivi
balistici. Combustibilul este în general aluminiul. Pulberile
compozite sunt adesea identificate după polimerul ligand utilizat.
Cei mai folosiţi liganzi sunt polibutadienacrilonitrilul (PBAN) şi
hidroxipolibutadiena (HTPB).
Pulberile compozite sunt mai performante decât
pulberile coloidale, cu vulnerabilitate la explozie mai scăzută şi
rezistenţă la temperatură crescută. Navetele Titan, Delta şi Space
Shuttle utilizează propergoli solizi. Naveta Space Shuttle
utilizează cea mai mare rachetă cu combustibil solid construită
vreodată. Fiecare rezervor conţine 500.000 kg de propergol şi
produce o forţă de 14.680.000N.
Pulberile dopate sau brizante conţin în masa coloidului
un alt exploziv brizant puternic negelatinizat. Ele conţin
nitroceluloză, nitroglicerină şi hexogen sau octogen sau pentrită
(NC + NG + RDX sau PETN sau HMX ).
Motoarele cu combustibili hibrizi reprezintă o
combinaţie între motoarele cu combustibili lichizi şi cele cu
combustibili solizi. De obicei combustibilul este solid, iar
oxidantul este lichid. Lichidul este injectat în combustibilul solid,
al cărui rezervor serveşte şi drept cameră de ardere. Marele
avantaj al acestor motoare este că ele au performanţe ridicate,
similare cu cele ale motoarelor cu combustibil solid, dar
combustia poate fi controlată, oprită sau repornită. Motoarele cu
combustibili hibrizi se construiesc rar pentru că nu pot deplasa
sarcini mari. Space Ship One, care a câştigat Ansari X-Prize, a
fost propulsată de un motor hibrid care folosea protoxid de azot ca
oxidant lichid şi combustibil solid HTPB.
Bibliografie
1. F. Zăgănescu, I. Sălăgeanu “ Racheta – Trecut, prezent
şi viitor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970
2 .C. Rotaru, “Contribuţii privind studiul unor fenomene
termodinamice specifice sistemelor de propulsie aeroreactoare de
tip combinat”, A.T.M.,1996
3.A. Coman, “Procese termogazodinamice specifice
sistemelor de propulsie combinate de tip stato-rachetă”, Editura
A.T.M., Bucuresti, 2001
4.“Rocket and Space Technology” compiled and edited
by Robert A. Braeuning, 1996
Prof.Drd. Simona A. Mihai - Brasov
Rachete sol-aer
S-25 „Berkut”
SA-1 „Guild” Începem din acest număr al
revistei o serie de articole dedicate
prezentării rachetelor aflate în
componenţa forţelor armate ale
diverselor state. Deşi în ultimii ani în
revista „Astronautica” au fost publicate
mai multe materiale pe această temă,
am considerat că o prezentare elaborată
şi ordonată cronologic, pe state şi
categorii operative a acestor arme de
excepţie, ar veni în întâmpinarea
cerinţelor cititorilor. Prima parte a serialului va cuprinde rachetele
anti-aeriene (sol-aer) de producţie sovietică, majoritatea operative
încă în Rusia, Europa de Est sau în alte zone ale globului.
RACHETE DESTINATE APARARII MOSCOVEI
În perioada 1951-1955, în condiţiile intensificării
războiului rece şi a accentuării pericolului unui atac atomic, Uniunea
Sovietică a realizat primul sistem de apărare anti-aeriană bazat pe
rachete cu rază lungă de acţiune. Sub conducerea lui A.A. Raspletin,
biroul de proiectare a aparatelor de zbor Lavocikin a demarat în 1951
programul S-25. Sistemul va deveni operaţional în 1954, fiind
cunoscut în nomenclatorul NATO drept SA(Surface to Air)-1”Guild”.
În URSS, el va purta diverse nume: R-113,V-300. Systema 25 era însă
extrem de amplu şi scump, cu performanţe limitate. Va fi folosit
numai pentru apărarea capitalei sovietice şi a regiunii industriale
Moscova. Destinaţia sa era distrugerea ţintelor aeriene ce zburau la
înălţimi de maxim 35 km, cu viteze de peste 4300 km/h de la o
distanţă de 58 km. Rachetele au fost plasate în jurul zonei apărate în
două centuri concentrice însumând 56 de baterii: 22 pe centura
interioară, la o distanţă de circa 45 de km de centrul Moscovei, şi 34
pe centura exterioară, la o distanţă de 80 de km de centrul capitalei. O
baterie avea 60 de lansatoare unite printr-o reţea rutieră. Fiecare
baterie era compusă din 4 secţiuni distincte: zona de lansare, zona de
ghidare radar, zona cuprinzând partea logistică şi o staţie-
transformator pentru energia electrică necesară. Zona de lansare era
cea mai extinsă dintre cele patru, acoperind 130 de ha. Sistemul de
lansare era destul de simplu, similar cu cel al vechii rachete germane
V-2. La circa 1,5 km de zona de lansare, pe centura rutieră a
Moscovei, era poziţionat bunker-ul centrului de comandă. În
apropiere, erau şi antenele radar B-200, una oferind acoperire azimut
şi alta acoperire pentru înălţime. Bunker-ul adăpostea computerul
analog principal pentru dirijarea tirului, model BESM, ca şi douăzeci
de console pentru ghidarea rachetelor. Fiecare baterie regimentală
avea un efectiv de 30 de ofiţeri şi 450 de soldaţi.
RACHETA V-301
Racheta V-301, desemnată iniţial să funcţioneze cu acest
sistem, folosea un singur motor pe bază de lichid. Deşi viteza maximă
era de 2,5 Mach, în faza iniţială a zborului, viteza mică îi limita
capacitatea de a angaja ţintele supersonice. Raza sa maximă de
interceptare varia în funcţie de tipul şi modul de apropiere al ţintei .
De exemplu, contra unui bombardier B-252 ce zbura la altitudini
mari, venind direct către ţintă, raza rachetei era de circa 35 km. Se
crede că altitudinea minimă de interceptare ar fi undeva la 9 km.
Pentru cazurile speciale, ea putea fi dotată cu încărcătură nucleară.
Sistemul dispunea de primul radar multicanal din lume,
capabil să gestioneze soluţii de tragere contra mai multor ţinte.
Sistemul de ghidare B-200 avea încorporat echipament de control al
focului, permiţând fiecărei baterii să angajeze 20 de ţinte simultan.
Împreună cu bateriile adiacente şi lansatoarele centurii interioare,
această capacitate permitea sistemului o rată de foc extrem de mare
contra posibililor agresori.
S-25 va păzi Moscova timp de peste 30 de ani, până pe la
mijlocul anilor 1980, costul ridicat de întreţinere, ca şi imobilitatea
sistemului nepermiţând exportarea lui.
Prof. Drd. Alexandru Stefanescu
6 Astronautica – 1/ 2008
ANUL ASTRONOMIEI ROMANESTI 1908 – 2008
NICOLAE DONICI
Nicolae Donici (n. 1/13
septembrie 1874, Petricani,
Chişinău - d. 1956, Paris) a
fost un astronom rus, român
şi francez, originar din
Basarabia[1]
. Strănepotul
fabulistului Alexandru
Donici şi stră-strănepotul
legislatorului Andronache
Donici, rudă a generalului
Matei Donici şi a
scriitorului Leon Donici
(Dobronravov)(pe linie
maternă),el a absolvit
Universitatea Novorossiski
din Odesa, a locuit şi a lucrat la Sankt-Petersburg, ocupându-se
în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai
importanţi astronomi ruşi ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A.
Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Costinski.
În anul 1908 a construit un observator astronomic
propriu la Dubăsarii-Vechi în Basarabia. Între anii 1918 -
1944 a locuit şi lucrat la Dubăsarii-Vechi şi Bucureşti. Din 1944
locuieşte în Franţa. Lucrează la Meudon şi Nisa. Locul şi anul
decesului nu se cunosc exact.
Cercetările astronomice ale lui Nicolae Donici se referă
la astronomia soarelui, cromosferei, planetelor, luminii
zodiacale. A observat 8 eclipse de soare în diferite părţi ale lumii
si 8 eclipse de lună. A stabilit că planeta Mercur nu are
atmosferă, a observat cometa Halley în anul trecerii la periheliu
(1910), a cercetat planeta Saturn, a observat şi măsurat lumina
zodiacală în Egipt (1908) şi în Algeria (1947-1952)
A fost membru a Uniunii Internaţionale pentru Studiul
Soarelui, a Uniunii Internaţionale Astronomice (din 1922), al
societăţilor astronomice din Rusia (până la 1917), Germania şi
Franţa. A fost membru al comitetului astronomic român,
membru de onoare al Academiei Române din 1922 până în 1948
şi din 1991 (post mortem) şi doctor honoris causa a universităţii
din Coimbra, Portugalia. Autor a cel puţin 77 de publicaţii
ştiinţifice. Conacul său din comuna Dubăsarii Vechi, (Raionul
Criuleni, Republica Moldova) se mai păstrează şi astăzi (într-o
stare avariată), deşi un monument i-a fost instalat cu ocazia
aniversării de 120 ani de la naştere. Observatorul astronomic al
Universităţii de stat din Moldova îî poarta numele.
Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii
Astronomice Internaţionale şi primul reprezentant al României
în acest for.
In cinstea sa exista asteroidul intitulat: 9494 Donici.
OPERA:
- Raport. Bucureşti, 1923;
- Raport. Bucureşti, 1923;
- Observatoire d’Astronomie Physique, 1924;
- Sur une méthode nouvelle d’investigation des phénomènes
solaires, 1924 (şi d.rom., Chişinău, 1927);
- Al patrulea congres, 1933;
- Raport sur le Premier congres l’Union astronomique tenu
a Rome de 2 au 10 mai, 1922 (Bucarest, 1923);
- Al patrulea congres al Uniunii astronomice internaţionale
(septembrie, 1932).”
Georgescu Denissa ( IX E )
,,Observatorul Astronomic Bucuresti "
Glasuri in favoarea crearii unui
observator astronomic bine inzestrat la
Bucuresti se ridicasera si mai inainte de
1908.
Dar acela care l-a infaptuit, cu pretul
unor anevoioase si indelungate stradanii
si nazuinta, a fost Nicolae Coculescu.
Scopul urmarit de Nicolae Coculescu,
venit in tara cu o conceptie stiintifica
inaintata, era acela de a organiza la
Bucuresti un ohservator astronomic modern, asemenea celor
pe care Ie cunoscuse in strainatate, un observator care tre-
buia sa devina centrul cercetarilor astronomice din Rornania.
Singurul sprijin i-a venit pina la urma de la Spiru HARET, fara de
care probabil ca observatorul ar fi luat fiita rnult mai tirziu.
Timp de 12 ani a trebuit sa astepte Coculescu pentru ca eforturile
sale sa dea in sfarsit roade,adica Observatorul astronomic din
Bucuresti sa fie fost inaugurat si considerat intre primele noastre
institute stiintifice. Sediul sau era (si este si astazi) pe locul unde se
afla Institutui meteorologic, ridicat in parcul de pe strada CutituI de
Argint, langa gara Filaret. La infiintare, el purta denumirea
,,Observatorul Astronomic si meteorologic", deoarece sectia de
meteorologie ramanea inglobata in noul institut, unde avea sa
ramana pina.in anul 1920.
1908 — anul crearii Observatorului astronomic din Bucuresti — nu
a constituit insa decat inceputul bataliei desfasurate de Coculescu.
Exista un observator, dar singurele instrumente de care dispunea
erau cele mostenite de la Intitutul meteorologic. Lipsea o cladire
corespunzatoare, lipseau cadre de astronomi care sa .alcatuiasca un
nucleu de cercetare etc. Atunci si-a dovedit Coculescu din plin
excelentele sale insusiri de organizator. A comandat, dupa obtinerea
fondurilor necesare, cele mai indicate instrumente, a convins
forurile de stat sa se construiasca o cladire speciala, adecvata
observatiilor, a obtinut primele posturi de astronomi cercetatori si
apoi i-a trimis pe acestia, pe rind, la specializare.
Profesorul Coculescu a numit doi tineri licentiati ai Facultatii
de matematica, dintre fostii sai elevi: unul a fost directoru1 profesor
de astronomie de la Universitatea din Bucuresti, prof. Gh.
Demetrescu, iar celalalt, distinsa astronoma Maria Teohari, care au
inceput o serie de observatii vizuale asupra petelor solare, cu
ajutorul lunetei .de 10,8 cm diametru, provenita de la. Institutui
meteorologic.
In ce priveste aparatajul nou, s-a comandat cele doua
instrumente importante: marele ecuatorial dublu Merz-Prin (cu
doua tuburi luneta: unul pentru observiati vizuale, iar altul pentru
astrofotografii) si marea luneta mediana Steinheil-Prin.A mai durat
multa vreme insa pina ce aceste instrumente au fost instalate, primul
in 1912, iar eel de-al doilea abia h 1926.
Printre primii astronomi care au lucrat la observator, mai
trebuie amintiti Nicolae Constantinescu, George A. N'icolescu,
Avram Teodosiu, Alex. Georgiadi si Traian Popp-
Dupa numire, Gh. Demetrescu a fost trimis la Paris pentru
specializare, avand si misiunea sa urmareasca constructia
ecuatorialului, in timp ce astronomii de la observator, indrumati de
Coculescu, incepeau primele cercetari, injghebau primele legaturi cu
institute si observatoare straine.
In anul 1911, noua cladire a fost in sfirsit terminata.
Astronomia isi avea acum casa ei. Constructia, care cuprindea mai
ales sala meridiana si cupola ecuatoriala, nu reprezenta decat
realizarea partiala a planului initial — care prevazuse o cladire mai
complexa .
Ileana Raileanu
7 Astronautica – 1/ 2008
Personalitati stiintifice cu preocupari in domeniul astronauticii
Ioan I. Plăcinţeanu
Un savant, în general, nu putea
fi în situaţia de a face în acelaşi timp
cercetări teoretice şi experimentale, de
a fi şi în laborator, şi în cabinetul de
lucru. Excepţii au existat şi există, de
la această poziţie, dar în timp,
separarea s-a adâncit. Au apărut
instituţii cu astfel de calificare, reviste,
cărţi, manuale, cadre universitare şi
mai ales cercetătorii din domeniile
ştiinţelor aplicate. În ţara noastră, în această idee,
s-au format astfel de diferenţieri. Un
exemplu este Ion I. Plăcinţeanu, în
domeniul fizicii teoretice.
Viata
Fiu de medic veterinar, s-a născut la Dorohoi, la 15 februarie
1893. Învaţă la Liceul Codreanu din Bârlad, apoi la Liceui Naţional
din laşi, trecând în 1911 „examentul de capacitate" ca primul în
serie. Înscriindu-se la Universitatea din Iaşi, îşi ia în 1914 licenţa în
matematici cu menţiunea „foarte bine". Participă la Primul Războiul
Mondial ca sublocotenent. În 1918 este demobilizat şi numit asistent
la Observatorul Astronomic. Dînd în 1919 examenul de capacitate
pentru învaţământui secundar, funcţionează la diferite licee si ca
asistent la laboratorul de mecanică al Universităţii din Iasi.
În 1921 pleacă, fără bursă, la Berlin, unde studiază la
universitate matematicile, fizica teorerică şi experimentală,
ascultând cursurile celebrilor protesori Max Planck, Alberth
Einstein, Max von Laue, ş.a. şi lucrează în laboratoarele profesorilor
Eugen H. Blasius, B. Wehnelt, Nathaniel Pringsheim şi W. Nernst.
Doctoratul în filozofie
Plesca la Göttingen, unde are ca profesori pe Max Born,
Werner Heisenberg, R. Courant, Ambronn, I. Franck şi W. Pohl.
Aici îşi trece, în 1926, sub conducerea lui W. Heisenberg, doctoratul
în filozofie, fiind echivalate astăzi cu specialităţile fizica teoretică şi
experimentală, analiza matematică şi astronomia. Teza pe care a
susţinut-o poartă titlul: „Asupra interacţiunii dintre radiaţie şi
atomii cvadrupolari”. Ion Plăcinţeanu, devine al patrulea românul,
care şi-a trecut doctoratul la Göttingen,
Problema interacţiunii dintre radiaţii şi atomi a tost cercetată
mai inainte de M. Born şi P. Jordan, prin ipoteze generale, cu
ajutorul unor consideraţii de corespondenţă. Ei admiteau ca model
atomic un sistem multiperiodic nedegenerat şi presupuneau ca
momentul magnetic al sistemului este un dipol. Plăcinţeanu
generalizează problema, luând ca model atomic un cvadrupol şi
studiază interacţiunea lui cu radiaţiile, atât clasic, cât şi cuantic.
Se constată în lucrare bogăţia de idei şi tratarea elegantă a
problemelor de fizică teoretică. Aceste calităţi se reflectă în toate
lucrările sale ulterioare.
Activitatea didactica
Revenit în ţară, Plăcinţeanu este numit în 1926 conferenţiar de
fizică teoretică la Universitatea din Iaşi, catedra de mecanică
raţională, înfiinţată în 1865, fiind ocupată în diferite perioade de
vestiţi prof. univ. dr. ca: D. Pompeiu, V. Vâlcovici, S. Sanielevici.
Între anii 1938-1945, I. Plăcinţeanu a funcţionat ca titular.
În 1937 s-a înfiinţat Politehnica de la Iaşi, unde a fost numit ca
profesor, titular de mecanică, funcţionand până în 1948.
În 1939 e numit director al Observatorului Astronomic şi
director al Institutului de Matematici Aplicate. Între 1940 şi 1941 a
fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi. În 1949 devine profesor,
la Facultatea de Geodezie a Academiei Militare din Bucureşti. A
ţinut cursuri doctoranzilor din Academia Militară şi Universitatea
Bucureşti.
Pe teren didactic activitatea prof. Plăcinţeanu a fost bogată şi
rodnică. Una din preocuparile lui Plăcinţeanu a fost publicarea de
lucrări didactice, ca: Electromagnetismul, Calculul vectorial şi
tensorial, precum şi tratatul de Mecanică raţională şi analitică,
apărut în 1941, la Iaşi şi Mecanica vectorială şi analitică, editată de
Academia Română în 1958.
Activitatea stiintifica
În fizica moleculară, ocupându-se cu relaţia dintre căldura de
vaporizare şi tensiunea superficială a unui lichid, a înlocuit formula
veche a lui Wilhem Ostwald cu una mai corespunzatoare. În alte
lucrări studiază vibraţia proprie a gazelor ionizate. În fine, mai
amintim că are lucrări importante în mecanica statistică, mecanica
aplicată, termodinamica electrodinamică, astronomie, optică
ondulatorie, geodezie, filozofia ştiinţei, precum şi articole de
popularizare a ştiinţei, publicate în „Revista Adamachi", „Viaţa
Românească" etc.
În mecanica cuantică şi ondulatorie a introdus tensorul
ondulatoriu al lui A.S.Eddington, cu ajutorul căruia a dedus ecuaţiile
lui J.C.Maxwell. Deja în 1933, deci înaintea lui George Gamov,
prevede existenţa protonilor negativi, şi înaintea lui Louis de Broglie
emite o ipoteză asupra fotonilor, scrie ecuaţia ondulatorie a unui
corp de masă variabilă şi stabileşte ecuaţia lui M. Dirac pentru o
particulă de masă variabilă. De asemenea, studiază proprietăţile
fotonului electronic, funcţia de undă a fotonului, durata de formare a
unui electron, proprietăţile luminii electronice.
Cercetari teoretice in astronautica :
Fizicianul Ion I. Plăcinţeanu s-a ocupat, în mod teoretic şi de
probleme ale spaţiului cosmic, fără să aibă o preocupare anume şi
constantă.
Activitatea ştiinţifică a lui Plăcinţeanu a fost bogată, valoroasă
şi multilaterală. Astfel, în mecanică a adus contribuiţii importante
ocupandu-se de dinamica corpurilor de masă variabilă, cum sunt
rachetele.
În 1923, Constantin C. Popovici, a pus în discuţie, atracţia
universală, arătând că, alături de aceasta, există o forţă de repulsie,
ca presiunea luminii, încât formula care dă forţa centrală
corespunzătoare, care acţionează asupra unei planete, capătă o formă
în care intervine o constantă de corecţie. I. Plăcinţeanu, alături de V.
Nadolschi, au găsit că această constantă variază cu timpul.
În anii 1931-1932, s-a ocupat cu mecanica cerească,
aprofundând cunoscuta problemă a mişcării celor trei corpuri de
masă variabilă, a stabilit ecuaţiile de mişcare a sistemelor formate de
aceste corpuri. Concluziile au apărut în „Rendiconti dei Lincei",
XV, 10/12, 1931 şi în Analele Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi,
XVIII, 70, 1932.
La 30 iunie 1942, Victor Nadolschi şi-a susţinut doctoratul în
matematici la Universitatea din Iaşi, în faţa unei comisii formată din
vestiţii profesori Ion Plăcinţeanu, Ştefan Procopiu şi Octav Mayer.
Subiectul tezei era din domeniul mecanicii teoretice, şi anume
„Asupra unui nou caz integrabil în problema mişcării unui corp
rigid în jurul unui punct fix”. Problema a mai fost tratată de L.Euler,
Lagrange-Poisson şi Sofia Kowaleski, dar noutatea lui V. Nadolschi
constă în considerarea corpului lipsit de greutate, deci în
imponderabilitate, lansat pe o orbită circumterestră. Este o primă
încercare ştiinţifică în ţară despre zborul sateliţilor artificiali.
Plăcinţeanu, datorită pregătirii sale teoretice, antrenat de alte
personalităţi ştiinţifice, în probleme legate de cosmos, a reuşit să-şi
lase prezenţa şi în acest sector, într-o perioadă când cercetarea în
domeniul astronauticii nu se punea pregnant.
A decedat la 14 decembrie 1960, la Bucureşti.
Bibliogrfie : Istoria astronauticii in Romania, Editura Bibliotheca,
Targoviste, 2006
Feieer Andrei – IX - E
8 Astronautica – 1/ 2008
Complexe de rachete antiaeriene
Conceptia si directiile de actiune care au caracterizat
activitatea desfasurata de artileria si rachetele antiaeriene romane
in perioada 1980-1989 pot fi sintetizate in principal prin:
- reintroducerea in inzestrarea trupelor, a complexelor de
artilerie antiaeriana;
- inlocuirea complexelor de rachete antiaeriene cu resursa de
functionare consumata sau devenite neperformante, cu
tipuri si categorii noi de armament antiaerian;
- trecerea treptata la automatizarea proceselor de pregatire,
executie si apreciere a tragerilor antiaeriene;
- dezvoltarea, in deplina concordanta cu aceste directii de
ac(iune, a invatamantului, instructiei de specialitate, bazei
materiale si dispozitivelor de lupta.
In aplicarea acestei conceptii a fost antrenata atat artileria si
rachetele din apararea antiaeriana a teritoriului, cat si cea din
compunerea trupelor de uscat, mai ales ca, buna parte de timp, au
convietuit sub aceeasi comanda
Dupa anul 1980 si pana in decembrie 1989, in structura armei
au mai aparut:
- trei regimente de rachete antiaeriene in garnizoanele din
Resita (1984), Galati (1986) si Bucuresti -Cernica (1986);
- un regiment de artilerie antiaeriana mixta in garnizoana Fetesti
(1989);
- un divizion de artilerie antiaeriana independent in garnizoana
Navodari (1986). In vederea constituirii celui de al 2-lea aliniament de aparare
antiaeriana a capitatei, in 1986, au intrat in inzestrarea complexelor
rachete cu bataie mica, de tip Neva.
Procesul de introducere a rachetelor antiaeriene in inzestrarea
Trupelor de Uscat continea propuneri interesante de continuare a
dotarii cu acest tip de tehnica. Astfel, se propunea inzestrarea, in
mod esalonat, cu diferite tipuri de rachete, dupa cum urmeaza;
- complexe de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, portative,
sa intre in inzestrarea fiecarui batalion de infanterie si de tancuri;
- complexele de rachete antiaeriene cu bataie apropiata
autopropulsata, sa intre in dotarea regimentelor mecanizate si de
tancuri;
- complexe de rachete antiaeriene cu bataie mica de tipul Kub;
- complexul de rachete antiaeriene cu bataie medie de tipul
Krug, pentru ComandamentuI Artileriei Fortelor Armate.
Pentru descoperirea tintelor care evoluau la inaltimi mici si
prin surprindere, precum si pentru asigurarea cu date de
radiolocatie oportune a regimentelor de artilerie antiaeriana, se
preconiza dotarea cu statii de radiolocatie pentru cercetare.
Remarcabila a fost si infiintarea, la 26 mai 1989, a regimentului 50 Rachete Antiaeriene, inzestrat cu rachete moderne de tipul O.S.A.-AKM. Aceasta unitate a fost introdusa in organizarea Armatei a 4-a si a avut ca prim comandant pe maiorul
loan Costea. Introducerea in inzestrare a complexelor de rachete
antiaeriene a determinat o imbunatatire considerabila a apararii antiaeriene a Trupelor de Uscat, atat la nivel operativ, cat si la cel tactic.
In anul 1986, industria nationala de aparare a produs primele complexe de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, portative, de tipul A-94, ca varianta romaneasca a complexului Strela-2. Ulterior, in anul 1990, a fost realizat si complexul de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, autopropulsat, A -95, avand drept model complexul Strela-l M, care a inceput imediat sa fie introdus in inzestrarea unitatilor si subunitatilor de aparare antiaeriana a Trupelor de Uscat, unde cea mai mare pondere o detineau artileria si rachetele antiaeriene.
Dar cea mai importanta masura a tost luata in ceea ce priveste
modernizarea bazei materiale, prin introducerea, incepand cu anul
1982, a aparaturii obiective pentru aprecierea tragerilor executate
cu artileria antiaehana, aparatura importanta din Suedia.
Tragerile cu rachete antiaeriene se executau, in fiecare an, cu
unitatile si subunitatile planificate, astfel incat fiecare sa execute
lansari de rachete eel putin o data la patru ani.
Datorita punerii in functiune a platformei petroliere marine
..Gloria", la 1 octombrie 1982, printr-un ordin al ministrului
apararii nationale, tragerile de lupta cu rachete antiaeriene cu bataie
mica au fost interzise in poligonul Capu Midia, pana la realizarea,
experimentarea si omologarea unor dispozitive de siguranta.
Incepand cu anul 1984, in luna mai, a demarat activitatea de
experimentare a dispozitivului de siguran^a SRD-2 prin trageri cu
rachete de tip Volhov.
Scolii ale armatei de Maistri Militari si Subofiteri de Artilerie
Antiaeriana i s-a modificat, in anul 1987, statutul, la trecerea in
subordinea Scolii Militare de Ofiteri Activi de Artilerie Antiaeriana
si Radiolocatie si, apoi, in cea a Institutului Militar de Artilerie si
Rachete Antiaeriene “General Bungescu".
Prof Ioan N. Radu
**********************************
Cine stie astronautica raspunde -Intrebari-
1. Ce se propune in cazul perforarii cabinei spatiale
aflate in cosmos?
2. Prezinta meteoritii pericol pentru navele pilotate ?
3. Se stie ca acceleratia gravitationala terestra este de g
= 9,80665 m/s² la nivelul marii si latitudinea de 45 º. Atunci
cand organismul uman este supus la acceleratii superioare
lui 1g, totul se petrece ca si cum greutatea acestuia s-ar
amplifica in proportie corespunzatoare numarului de g-uri ?
a) La ce valoare se poate urca numarul de g-uri in
cazul in care un automobil loveste un obstacol rigid cu viteza
de 100 km/h ?
b) Cate g-uri poate suporta timp de 0,2s un
organism bine atrenat ?
4. Din lipsa curentilor de conventie in cabina pe orbita
se produce CO2 in urma respiratiei. Cum se realizeaza
aerisirea cabinei ?
Prof. N. Simionescu
9 Astronautica – 1/ 2008
Academia Internationala de Astronautica
Articolul prezentat in cele ce urmeaza
speram sa satisfaca curiozitatea tinerilor
interesati in ale astronauticii, cu referiri
la organizarea Forului International in domeniul cuceririi cosmosului.
A.I.A. - organizatie independenta non-
guvernamentala recunoscuta de catre
Natiunile Unite in 1996. Presedinte
actual: Prof. Edward C. Stone, USA, Past-President Dr. Michael
Yarymovych, SUA, Vice-Presedinti: Dr. Claudie Haignere,
Franta; Dr. Madhavan G. Nair, India; Dr. Hiroki Matsuo, Japonia;
Dr. Stanislav N. Konyukhov, Ucraina, Secretar general Dr. Jean-
Michel Contant, Franta. A luat fiinta la: 16 august 1960, la
Stockholm, Suedia, in timpul celui de-al 11-lea Congres
International de Astronautica, condus de catre Theodore Von
Karman. Statutul IAA a fost revizuit in: 1963, 1965, 1969, 1983,
1987 si 1998.
Dintre obiectivele Academiei remarcam: Promovarea
dezvoltarii astronauticii in scopuri pasnice; recunoasterea
oamenilor de stiinta care s-au remarcat stiintific si tehnologic in
domeniul spatial; asigurarea unui program prin care membrii sa
poata contribui la eforturile internationale; cooperare pentru
dezvoltarea stiintelor spatiale si aerospatiale.
Structura organizatorica era condusa de Comitetul de
conducere ( cu intalniri de doua ori pe an ), format din presedinte,
patru Vice-presedinti si 28 de membri, cate sapte in fiecare din
sectiunile: stiinte de baza, stiinte ingineresti, stiintele vietii, stiinte
sociale. Adunarile generale aveau loc odata la fiecare 2 ani
Activitatile desfasurate constau in : Promovarea
cooperarii stiintifice internationale prin simpozioane si intalniri
stiintifice si prin activitatea a sase comisii specializate: stiintele
fizice spatiale; stiintele spatiale ale vietii; dezvoltarea de
tehnologii si sisteme spatiale; operarea si utilizarea sistemelor
spatiale; economie, politica si legislatie spatiala; spatiul si cultura
si educatia societatii. O initiativa majora a Academiei este
dezvoltarea unei serii de ‘Studii cosmice’ sau ‘Articole de pozitie’
care sa trateze multirudinea de aspecte ale cooperarii
internationale in: explorarea si popularea sistemului solar si a
universului; deseurile spatiale; microsateliti, pregatirea
activitatilor necesare dupa detectarea inteligentei extraterestre,
siguranta activitatii extravehiculare si interoperabilitatea
costumelor spatiale, misiuni stiintifice satelitare de cost redus,
explorarea mediului lunar si martian, etape urmatoare in
explorarea spatiului cosmic, spatiul pentru promovarea pacii,
managementul traficului spatial, knowledge management in
activitatile spatiale, misiuni eficiente pentru observarea Terrei.
Un factor important era stabilirea de relatii de
cooperare cu academiile nationale: Royal Swedish Academy of
Sciences (1985), Austrian Academy of Sciences (1986, 1993),
French Academy of Sciences (1988, 2001), Finnish Academy of
Sciences (1988), Indian Academy of Sciences (1990), Spanish
Academy of Sciences (1989), German Academy of Sciences
(1990), Netherlands (1990), Canadian Academy of Sciences
(1991), U.S. Academy of Sciences (1992, 2002), US Academy of
Engineering (1992, 2002), Israel Academy of Sciences and
Humanities (1994), Norwegian Academy of Science and Letters
(1995), Chinese Academy of Sciences (1996), Academy of
Sciences of Turin (1997), Australian Academy of Sciences
(1998), the Royal Netherlands Academy of Art and Sciences
(1999), Brazilian Academy of Sciences (2000), US Institute of
Medicine(2002).
Revista lunara, “Acta Astronautica”, publicata in limba engleza
trata urmatoarele teme; IAA e-newsletter; Proceedings ale
simpozioanelor, Anuar, dictionare si CD-Rom in 16 limbi,
Weekly News, Position Papers and Cosmic Studies, baza de date
cu lucrari stintifice pe site-ul A.I.A.
Activitatea este sustinuta de 1231 de membri activi, consacrati si corespondenti, dispusi in in patru Sectiuni. Dintre
acestia 5 sunt Membri Onorifici. Membrii provin din cele 75 de
tari afiliate:
-Africa: Algeria, Burkina Faso, Congo, Egipt, Etiopia, Ivory
Coast, Maroc, Nigeria, Senegal, Tunisia.
-America: Argentina, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile,
Columbia, Cuba, Mexic, Uruguay, USA, Venezuela.
-Asia: Armenia, Bahrain, China, India, Indonesia, Israel,
Japonia, Coreea, Kuweit, Malaysia, Mongolia, Pakistan, Arabia
Saudita, Singapore, Sri Lanka, Syria, Thailanda.
-Australia:Australia.
-Europa: Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha,
Denmarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda,
Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Romania, Rusia, Serbia
Montenegro, Slovacia, Spania, Suedia, Elvetia, Turcia, Regatul
Unit al Marii Britanii, Ukraina.
Pentru mai multe informatii (spunem noi) interesante vizitati
http://iaaweb.org/index.php?option=content&task=view&id=217
&Itemid=343
Georgescu Denissa (cls IX-E)
ACTA ASTRONAUTICA
Gazeta Acta Astronautica a aparut pentru
prima data in Londra, in anul 1959, si a
fost publicata lunar de catre Elsevier
Science Ltd sub indrumarea Comitetului
de publicatii al confederatiei IAA, al carui
director era Dr. S. Konyukhov - Ucraina
Editorul sef a fost germanul
Rupert Gerzer, iar co-editorii sefii
comisiilor :
-I: Stiinte fizice spatiale: Nickolay
Smirnov (Rusia),
- II: Stiintele vietii spatiale: Martina Heer (Germania),
-III : tehnologiue spatiala si sisteme de dezvoltare: Christophe
Bonnal (Franta),
- IV: Utilizarea sistemelor spatiale: Jeng-Shing Chern (Taivan),
-V: Politica, Legile si Economia spatiului: Kai-Uwe Schrogl
(Germania);
-VI: Spatiul, cultura si educatia: A. Ingemar Skoog (Suedia) si
Haym Benaroya (SUA).
Editorul managerial era Monica Faust si secretariatul
gazetei se afla in cadrul sediului Academiei din Paris.
Gazeta Acta Astronautica, cu 2500 de pagini pe an, se
ocupa de dezvoltarile stiintei si tehnologiei spatiului, incluzand
explorari pasnice ale spatiului si lupta pentru bunastarea
oamenilor si progres, precum si formarea, design-ul, dezvoltarea
si operarea Pamantului.
In plus fata de obisnuitele probleme intalnite la alte
gazete, aceasta publica articole deosebite legate de congresele
astronautice internationale, simpozionul “Omul in spatiu”
organizat de IAA si alte simpozioane academice.
Audienta : ingineri astronauti si alti oameni de stiinta
care studiaza spatial, precum si fizicieni care se ocupa cu
microgravitatie si alte domenii.
Scopurile si aspiratiile revistei Acta astronautica
consta in publicarea contributiile originale in toate domeniile de
baza, inginerie, viata si stiinte sociale si tehnologia spatiului.
Pantu Teodora (cls a XI- a E)
10 Astronautica – 1/ 2008
Au cucerit sau nu americanii Luna?
Cucerirea lunii de catre americani a fost considerata unul dintre
cele mai importante evenimente ale secolului al XX-lea, dar au
existat si exista voci care afirma ca acest lucru nu s-a intamplat de
fapt si ca NASA, sustinuta de guvernul american, ar fi putut sa
,,orchestreze” minciuna secolului.
La 16 iulie 1969, America – si nu numai – a stat cu sufletul la
gura, urmarind cum . Apollo 11 a fost propulsata in spatiu,
incepandu-si calatoria de 400000 km catre Luna. In timpul celor 8
zile de drum, astronautii au vazut peisaje spectaculoase ale
Pamantului, au plutit in imponderabilitate si au ajuns pana acolo
unde niciun om nu mai fusese pana atunci.
Modulul Eagle a aselenizat si milioane de oameni au urmarit la
televizor acest eveniment si momentele cand Armstrong a rostit
celebrele cuvinte: ,,Un pas mic pentru om, un salt urias pentru
omenire”. Dar a fost oare acest pas mic al omului altceva decat un
salt urias de… incredere?
Steagul american flutura
Bill Kaysing – fost analist si inginer la Rocketdyne, compania
care a proiectat rachetele pentru Apollo – arata ca in anii ’60 au
existat multe probleme care i-au facut pe oameni sa creada ca nu
vom ajunge niciodata pe Luna: ceea ce a vazut la televizor,
combinat cu experienta de la Rocketdyne, l-au transformat pe
Kaysing intr-un sceptic, el afirmand ca intreaga afacere i s-a parut
inca de pe-atunci contrafacuta. Pe masura ce a studiat mai atent
imaginile existente, inginerul a descoperit numeroase inadvertente,
cum ar fi, de exemplu, faptul ca, in ciuda claritatii spatiului cosmic,
stelele lipseau cu desavarsire de pe cerul intunecat al Lunii sau ca
steagul american flutura, desi pe Luna nu exista aer. De asemenea,
a mai observat ca nu exista un crater de explozie provocat de
motorul de racheta al modulului lunar, asa cum ar fi fost normal.
Evident, NASA respinge aceste acuzatii, spunand – prin
reprezentantii sai – ca intotdeauna vor exista oameni care vor crede
cele mai deplasate teorii. Si totusi, un sondaj facut printre americani
arata ca aproximativ 20% dintre ei cred ca Apollo nu a ajuns
niciodata acolo unde spuneau guvernantii ca ar fi ajuns. Lucrurile
sunt, oricum, foarte complicate.
Razboiul rece
Un fost astronaut spunea ca este foarte posibil ca NASA sa fi
regizat ,,spectacolul”. Brian O’Leary a fost astronaut al companiei in
anii 1960 si consilier stiintific in cadrul misiunilor Apollo, iar
parerea enuntata de el si amintita mai sus are ca argument faptul ca
in anii ’50-’60, America si U.R.S.S. erau inclestate intr-o lupta
apriga pentru dominatia lumii, iar oamenii isi inchipuiau ca
natiunea care va castiga cursa spatiala va castiga si razboiul rece.
Pe 4 octombrie 1957, sovieticii au ingrozit America atunci cand
au trimis pe orbita Sputrik-ul, primul satelit din lume.
New York Times a publicat un articol in care explica
americanilor ca satelitul rusesc nu putea purta bombe nucleare care
sa fi fost aruncate asupra oraselor. Spaima americanilor s-a
amplificat, pe masura ce Rusia a luat conducerea in cursa spatiala.
Multi se temeau ca scopul final al Uniunii Sovietice era sa plaseze o
baza de rachete pe Luna, aceasta intr-o vreme cand programul
spatial al Americii avea dificultati pana si cu ridicarea de la sol.
Daca n-o poti realiza, atunci falsific-o”.
Asadar, este posibil ca in anii ’60 guvernul american sa fi spus
celor de la NASA: ,,Daca n-o poti realiza, atunci falsific-o”.
Intrebarea care se pune este cum s-a putut realiza aceasta inselatorie
monumentala. Conform lui Kaysing, lansarea rachetei Apollo a fost
reala, numai ca ea nu a transportat niciodata astronauti pe Luna.
Astronautii au fost lansati – nu se putea altfel – dar ei s-au rotit pur
si simplu 8 zile in jurul Pamantului, timp in care au fost aratate acele
imagini contrafacute cu astronautii pe Luna. In a opta zi, capsula de
comanda s-a separat de racheta principala si a coborat pe Pamant.
Producatorul de film Paul Lazarus sugereaza ca – daca ar fi vrut-
NASA ar fi putut realiza cea mai mare inselatorie din istorie, sa nu
trimita pe nimeni pe Luna si sa reproduca ,,aventura” intr-un studio
de televiziune, caci tehnologia necesara exista. Kaysing sustine ca
aterizarile lunare au fost filmate, de fapt, in Desertul Nevada, la baza
militara secreta numita Zona S1, unde fotografii facute de sateliti –
spioni rusesti – au dezvaluit o serie de hangare ce semanau cu
studiouri de televiziune si zone aride asemanatoare cu Luna.
Absenta zgomotelor de motor
Asta ar putea explica – spune fostul inginer – absenta
zgomotelor de motor din imaginile oficiale NASA. Zgomotul unui
motor ajunge la 140- 150 decibeli (este, deci, ingrozitor) si atunci se
naste intrebarea cum se pot auzi vocile astronautilor pe fundalul
unui motor de racheta pornit. In plus, cu cateva luni inainte de
aselenizare, un prototip LEM (modul lunar) a fost testat de Neil
Armstrong, care s-a luptat sa mentina controlul aparatului naravas,
fara nicio sansa, insa, astfel incat este nevoit sa se catapulteze. Or,
daca modulul era atat de instabil si greu de pilotat in mediul
controlat de pe Pamant, cum a putut LEM-ul sa aterizeze de 6 ori,
fara probleme, in mediul ostil al Lunii?
Pasii de pe Luna
NASA aduce si ea un argument: pasii de pe Luna sunt inca
vizibili. La acesta, sustinatorii ,,Teoriei conspiratiei” vin cu un
contraargument. Daca suprafata Lunii e acoperita de un praf
,,aproape ca o pudra” – cum spune in filmarea trimisa unul dintre
astronauti – cum e posibil sa mai ramana urme de pasi dupa ce
racheta s-a propulsat de pe suprafata selenara, starnind un vartej de
praf in jur?
Kaysing arata ca plecarea LEM-ului de pe suprafata
lunara este si mai indoielnica, deoarece nu se vede gazul de
evacuare iesind din motorul rachetei; se vede insa un obiect care
tasneste brusc, fara niciun gaz de evacuare, ca si cum ar fi tras in sus
cu un cablu.
Imaginile au fost contrafacute Conform lui David Percy, fotograf si regizor, castigator al
multor premii, dovada inselaciunii puse la cale de NASA exista in
fotografiile si filmele de pe Luna ale companiei. El crede ca
imaginile au fost contrafacute, deoarece sunt fantomatice si nu
arata deloc real. NASA afirma ca ele sunt rezultatul emitatorului si
al camerei pe care le aveau disponibile pentru Apollo 11. In schimb,
jurnalistul de investigatie Burt Sibrel crede ca imaginile au fost
deteriorate in mod intentionat.
In ciuda lipsei de claritate, adeptii “teoriei conspiratiei”
vad dovezi care sugereaza ca imaginile au fost falsificate. Cu toate
ca astronautii par a se misca in gravitatia lunara (care este 1/6 din
cea a Pamantului), Percy observa ca, atunci cand viteza filmului este
dublata, astronautii par ca alearga de parca ar fi in gravitatia
Pamantului.
O alta problema o ridica fotografiile facute. Unii spun ca
design-ul voluminoaselor costume spatiale ar fi ingreunat enorm
incercarile astronautilor de a lucra cu aparatele foto montate pe piep
Prof. Marin Mihaela (adapatare dupa documentarul “Au ajuns americanii la
Luna?”, transmis de Fox Chanel)
(Continuare la pagina 11)
11 Astronautica – 1/ 2008
Si in cosmos exista nume româneşti
Astronomia este stiinta care studiaza miscarile, structura si
evolutia corpurilor ceresti si sistemele formate din ele. Inventarierea
acestora, care sa cuprinda enumerarea si indentificarea lor cantitativa
si valorica, a fost necesara. Corpurile cereşti, in aceasta evidentiere,
pot purta numele descoperitorilor lor, dar si a unor oamenilor ce au
avut o contribuţie importantă în astronomie, sau alt domeniu. In
general, sunt onorate personalitatile care au decedat.
Este o onoare ca numele unei personalitati nationale să fie
purtat de o anumită formaţiune din cosmos. Fiecare popor se mândreşte
cu oamenii lor de pe cer. Este rândul nostru sa vedem care sunt acestia!
Cratere planetare cu nume româneşti In aprilie 2008, un crater de pe planeta Mercur a primit
numele poetului Eminescu. Craterul Eminescu are diametruul de 125
km si prezinta interes pentru că pare că s-a format mai recent decât
restul craterelor de pe Mercur. În centrul craterului se observă un lant
muntos circular.
Singurul nume românesc de pe Venus este cel al poetei Elena
Văcărescu (1866 – 1947), care s-a născut în România, dar a trăit în
Franţa. Craterul, aflat în emisfera sudică a planetei, are un diametru de
31,5 km., a primit acest nume în 1994 si se află în Nsomeka Planitia, la
marginea lanţului muntos,Saule Dorsa.
Prima om de stiinta romana onorat Primul si singurul crater cu nume românesc de pe Lună se
numeşte Haret, după matematicianul-astronom Spiru Haret.
Craterul are 29 km în diametru şi se află în emisfera ce nu se poate
vedea de pe Terra, aproape de polul sud al Lunii. Nu există o fotografie
detaliată a craterului Haret. În vecinătatea craterului Haret se află zeci de
cratere mari ce nu au nume. Poate în viitor în regiunea aceea vor mai
apărea şi alte cratere "româneşti".
Unul dintre lanţurile muntoase de pe Lună au primit numele de
Montes Carpatus: Munţii Carpaţi. Chiar dacă Munţii Carpaţi de pe
Terra străbat mai multe ţări, putem considera că aceasta este o altă zona
"românească" de pe Lună. Montes Carpatu. care s-au format acum 3,5
miliarde de ani, formează marginea de sud a unui giagntic bazin lunar:
Mare Imbrium si se află foarte arpoape de frumosul crater Copernic. Se
întâlnesc vârfuri muntoase, cel mai înalt având 2400m înălţime
Asteroizi cu nume de români Toţi asteroizii cu nume de români fac parte din centura
principală de asteroizi, situată între Marte şi Jupiter.
Primul asteroid ce a primit un nume românesc este cel destinat
lui Constantin Pârvulescu: 2331 Parvulesco. Asteroidul a fost
descoperit în 1936 de către astronomul Delporte, în Belgia. Are un
diametru situat între 11 şi 24 km. Face o rotaţie în jurul Soarelui odată la
3,78 ani. Se paote apropia la 140.000.00 km. Constantin Pârvulescu a
fost profesor de astronomie la Cernăuţi, Timişoara şi Cluj. A fost
directorul Observatorului astronomic din Cluj. A studiat glaxiile, roiurile
globulare şi stelele binare. Asteroidul a fost numit Parvulesco şi după
fratele astronomului, Antares Pârvulescu.
Un alt asteroid cu nume românesc este 4268 Grebenikov.
Eugeniu Grebenikov este un astronom de origine română, născut în
Republica Moldova. Se ocupă cu studiul mecanicii cereşti.
Asteroidul a fost descoperit în 1972 în Rusia.are un diametru
între 5 şi 12 km.Si face o rotaţie în jurul Soarelui in 4,28 ani terestri.
Primul asteroid ce poartă numele unui artist, este al
sculptorului român Constantin Brancus, notat : 6429 Brâncuşi.
Asteroidul a fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar, face
o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,16 ani şi se poate apropia la
100.000.00 km de Terra. Diametrul : 4 - 9 km.
Hermannn Julius Oberth a fost un om de ştiinţă născut la
Sibiu si considerat ca unul dintre părinţii astronauticii mondiale.
Asteroidul, descoperit în 1971 la Observatorul Palomar poartă numele
de 9253 Oberth, are diametru de maxim 6 km si se află la o distanţă de
150.000.000 km de Terra
Nicolae Sanduleak, astronomul american de origine română,
s-a ocupat cu studiul stelelor strălucitoare din emisfera sudică.
Supernova apăruta în 1987 în Norul Mare al lui Magelan, a avut ca sursă
steaua Sanduleak -69 202. Asteroidul 9403 Sanduleak, are un
diametru de maxim 15 km, se află la o depărtare de 300.000.000 km de
Terra. Un an pe acest asteroid durează 4 ani pământeni.
Asteroidul 9493 Enescu poată numele celui mai cunoscut
compozitor român: George Enescu. A fost descoperit în 1971 la
Observatorul de la Palomar. Situat la peste 250.000.000 km depărtare,
asteroidul Enescu are până în 9 km diametru.
Unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Astronomice
Internaţionale şi primul reprezentant al României în acest for, Nicolae
Donici, are asteroidul intitulat: 9494 Donici. Savantul, s-a ocupat cu
studiul Soarelui, observând şase eclipse totale.
Poetul Mihai Eminescu este imortalizat pe cer, pentru a doua
oara, prin asteroidul 9495 Eminescu. Este un asteroid descoperit în
1971 la Observatorul de la Palomar. Este situat la o distanţă medie de
250.000.000 km de Terra. Face o rotaţie completă în jurul Soarelui odată
la 3,23 ani. Se poate apropia de Terra la 140.000.000 Km si diametrul
nu depăşeşte 6 km.
Asteroidul 10034 Birlan poartă numele astronomului Mirel
Bîrlan. Lucrează la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul
Efemeridelor din Paris. Se ocupă cu studiul dinamicii corpurilor mici
din sistemul solar. Asteroidul a fost descoperit în 1981 în SUA.
Biologul şi astronomul amator Jean Dragesco, ce locuieşte în
prezent în Franţa, cu ocazia împlinirii a 80 de ani, în anul 2000, i s-a
facut “cadou” asteroidul :12498 Dragesco. A fost descoperit în 1998.
Diametrul, nu depăşeşte 10 km.
Victor Daimaca – singurul roman descoperitor de comete Cometele poartă numele descoperitorului sau a primilor trei
descoperitori.Victor Daimaca, a fost profesor de matematică din Târgu-
Jiu. Pasiunea sa era astronomia. Ca observaţii el a ales căutarea
cometelor, Cu un binoclu, Daimaca, la 3 septembrie 1943, a observat o
cometă nouă la limita dintre constelaţiile Lynx şi Ursa Major. A fost
prima cometă descoperită de un român, fiind înregistrată la Centrul
Internaţional de la Copenhaga sub denumirea de cometa Daimaca
1943c. La mai puţin de 4 luni de la prima descoperire, la 16 decembrie
1943, Daimaca a găsit o a doua cometă, însă aceasta era descoperită
concomitent şi de astronomii Van Gent şi Peltier, fapt pentru care s-a
numit van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W1. (prelucrare dupa http://www.astro-urseanu.ro/romanipecer.html/)
Grigore Alexandra Iuliana – XI-C
Au cucerit sau nu americanii Luna ? (Urmare din pagina 10)
Ei nu puteau sa isi aplece capul atat de tare, nu aveau
ocular, deci aparatele erau dificil de manipulat. Atunci cum au putut
fi realizate mii de fotografii cu o claritate deosebita?
Centura de radiatii Van Hallen
Dincolo de toate acestea, mai exista un motiv pentru care
oamenii nu ar fi putut ajunge pe luna. Este vorba despre centura de
radiatii Van Hallen; la 800 km departare de Pamant, aceste benzi
de radiatie intensa, cu o grosime de mii de mile, inconjoara planeta
noastra. Orice fiinta care traverseaza centura Van Hallen ar fi
devenit deosebit de bolnava sau ar fi fost ucisa de radiatii. In afara
de misiunile Apollo, nicio alta nava condusa de oameni nu a incercat
sa treaca prin aceasta radiatie mortala. Pentru a-i proteja pe
astroanuti, capsula ar fi avut nevoie de un scut protector de plumb
de 1,8 m, conform fizicianului Ralph Renee, ceea ce nu detineau,
desigur. Oricum, daca nu i-ar fi ucis centura Van Hallen, astronautii
ar fi fost nimiciti de exploziile violente de la suprafata Soarelui,
numite furtuni magnetice. Conform lui Renee, misunea Apollo 16 a
coincis cu una dintre cele mai intense explozii solare inregistrate
vreodata, care a durat 3-4 zile.
Un lucru ramane cert: nimeni in afara de americani n-a
ajuns pe Luna. Rusii au abandonat ideea, temandu-se de pericolele
din spatiu. Americanii n-au niciun plan de a se intoarce acolo, desi
tehnica a evoluat. Sa fi fost programul NASA – care a costat 40 de
milioane de dolari – cel mai costisitor film din istorie?
Prof. Marin Mihaela (adapatare dupa documentarul “Au ajuns americanii la
Luna?”, transmis de Fox Chanel)
12 Astronautica – 1/ 2008
Steaua noastră: Soarele
Soarele este o stea ca celelalte pe care noi le vedem
noaptea. Comparat cu alte stele, Soarele este o stea obişnuită si de
mărime medie. Soarele nu arde ca un foc, el este o bombă cu
hidrogen imensă şi controlată. Miezul are o temperatură de 14
milioane 0C, şi o presiune foarte înaltă. Atomii de hidrogen se
unesc prin ciocnire cu o viteză extrem de mare.
Atomii de hidrogen se unesc împreună şi devin heliul.
Acest proces generează o mare cantitate de energie sub formă de
căldură. Aceasta reacţie se numeşte fuziune nucleară.
Hidrogen fuziune nucleară Heliu + energie(căldură)
O fotografie în ultra-violet a soarelui, pentru a arăta o
proeminenţă imensă curbând în fotosfera câmpului magnetic al
soarelui.
Soarele consumă cam 4 milioane de tone pe secunda din
masa lui! El poate face aceasta pentru 4500 milioane de anii, dar
este încă numai la jumătatea vieţii lui, fiind o stea de vârstă
mijlocie.
Cantitatea imensă de energie este iradiată de la miezul
lui. O parte din această energie ajunge în cele din urmă pe
Pământ, asigurându-ne viaţa.
Înăuntru Soarelui se dă o luptă continuă de forte:
gravitaţia încearcă să zdrobească Soarele, în timp ce energia
miezului foarte fierbinte încearcă să-l facă pe acesta să se extindă.
Atât timp cât aceste forţe se compensează, steaua este stabilă.
În cele din urmă, el va termina combustibilul şi se va transforma
în altfel de stea.
Petele solare sunt zone mai reci de pe suprafaţa
Soarelui, având o temperatură de numai 4000 0C! Petele solare au
o activitate ciclică cu o perioadă de 11 ani.
Este posibil ca energia radiată de Soare să mai varieze puţin din
când în când, influenţând Pământul - determinând probabil chiar
şi glaciaţiunile.
Pe cerul nopţii, alte stele par să formeze modelele,
numite constelaţii.
Cele mai renumite sunt Cassiopeia si Ursele (Carul
Mare si Carul Mic).
Viata si moartea unei stele.
Stelele în cele din urmă îşi consumă combustibilul şi
încep să se schimbe. Ce se întâmple după aceea depinde de masa
stelei.
1.Stele mici similare Soarelui nostru ( pitici galbene)
După aproximativ 10 000 de milioane de anii,
hidrogenul este tot consumat şi steaua începe să folosească heliul
drept combustibilul.
Steaua se extinde şi se răceşte devenind un uriaş roşu.
Când acest lucru se va întâmpla Soarele, va înghiţii planetele
Mercur şi Venus şi va ucide toată viata pe Pamânt.
Târziu, steaua consumă tot combustibilul şi se va
prăbuşi în sine, datorită forţei gravitaţionale foarte mari, devenind
o pitică albă, foarte fierbinte şi densă.
Densitatea ei este de un milion de ori mai mare decât
densitatea apei!
În cele din urmă se răceşte ca un foc pe moarte,
devenind o pitică neagră.
Moartea unei stele mari - supernova
2.Stele mai mari O stea mai mare ( albastră uriaşă) arde mai iute si
termină combustibil mai repede. Ea se răceşte si se extinde
devenind un uriaş roşu. Târziu când termină combustibilul,
devine instabilă, se prăbuşeşte în sine (colaps), şi se produce o
explozie enormă transformându-se într-o supernovă. În timpul
acestei explozii sunt create elemente grele ca de exemplu aur şi
aruncate în spaţiu, devenind pulberea din care vor apărea noi stele.
13 Astronautica – 1/ 2008
Chiar planeta Pământ şi toată viaţa pe ea este făcută din elemente
create mai devreme de stele.
Miezul unei supernove se prăbuşeşte în sine, formând o
foarte densă stea neutronică ( numită pulsar).
Dacă acesta are o masă mare continuă să se prăbuşească
în sine datorită propriei gravitaţii. Gravitaţia devine astfel foarte
mare, astfel încât absoarbe tot din jur, chiar şi lumina. A devenit o
gaură neagră.
Galaxia noastră: Calea lactee Dacă dvs. priviţi cu grijă la cerul de noapte, puteţi să
vedeţi o bandă vagă de stele curgătoare deasupra dvs. Dvs. priviţi
marginea galaxiei noastre. Ea este o colecţie de despre 100 000
de milioane de stelele! Soarele nostru este tocmai una din ele,
plasat undeva aproape de margine, într-un braţ al spiralei.
Galaxia este imensă. 8 minutele îi trebuie luminii pentru
a străbate distanţa de la Soare la Pământ; 4 ani îi trebuie luminii
pentru a străbate distanţa până la cea mai apropiata stea ; dar 100
000 anii Ii trebuie luminii sa ajunga dincolo de galaxia noastra!
Universul
Calea lactee este galaxia noastră, dar ea nu este singura
galaxie. Folosind telescoape si radio-telescoapele astronomii au
reuşit să găsească miliardele de alte galaxii în Univers!
Când privim la stele, noi vedem ceea ce a fost, când
lumina a plecat de la ele. Noi ne uităm în trecut. Stelele sunt la
câteva zeci de mii de milioane de ani-lumină departe, si astfel
noi vedem unde au fost, cu zeci de mii de milioane de anii în
urma! Astfel Universul este chiar mai vechi decât atât.
Expansiunea Universului Astronomii pot să analizeze spectrul de lumină emis de
o stea. Prin astfel de măsurători se obţine întotdeauna o frecvenţă
mai mică a radiaţiilor luminoase caracteristice aştrilor respectivi.
Aceasta înseamnă că lungimea de undă măsurată este mai mare
decât cea reala; cu alte cuvinte are loc o deplasare spre „roşu" a
radiaţiilor luminoase respective ( lumina roşie are lungimea de
undă cea mai mare în domeniul vizibil). Valoarea variaţiei
frecvenţei creşte cu distanţa de la Pământ, ceea ce sugerează că
întregul Univers este în expansiune, adică toţi aştrii se
îndepărtează spre limitele Universului, cu viteze din ce în ce mai
mari pe măsură ce sunt mai depărtaţi de Pământ. Aceasta este o
problema majora a cosmologiei şi studiul ei se bazează în
principal pe efectul Doppler. Extinderea universului poate fi
înţeleasă aşa cum se depărtează petele de pe un balon umflat.
Imaginaţi-vă că mergeţi înapoi în timp, că Universul
(sau balonul) se micşorează. Asta înseamnă că în trecut, toată
materia din Univers era concentrată într-un punct. Atunci a fost
creat universul, atunci a început curgerea timpului - Big Bang.
Măsurând viteza de expansiune a Universului,
astronomii au putut să calculeze că Big Bang s-a întâmplat cu 12
mii de milioane de ani în urma!
De atunci Universul se extinde, în cazul
acesta, împotriva forţei de atracţie gravitaţională între galaxii. Nu
este clar dacă Universul va continua să se extindă sau nu.
Dacă cantitatea totală de materie din Univers este
destul de mare, forţa de atracţie ar putea să oprească expansiunea,
şi Universul să se contracteze, revenind la punctul iniţial, 'Big
Crunch'. În prezent nu este o dovada clară. Astronomi caută încă
căi mai bune pentru a măsura masa totală a Universului, pentru a
include ' dark matter ' materie întunecată, care nu poate fi văzută.
Prof. Matei Gheorghe
14 Astronautica – 1/ 2008
Turism spatial Oamenii de stiinta vor sa duca sporturile extreme in afara atmosferei
Recorduri mondiale la parasutism In 1960, Joseph William Kittinger II, pilot la Fortele
Aeriene SUA, a sarit dintr-un balon de la 31.330 de metri inaltime.
Dupa o cadere libera de 4 minute si 36 de secunde, timp in care a
atins o viteza maxima de 1.149 de kilometri pe ora, si-a deschis
parasuta la 5.500 de metri inaltime. El a stabilit atunci patru
recorduri deodata: cea mai mare ascensiune a unui balon, cel mai
inalt salt cu parasuta, cea mai lunga cadere libera si cea mai mare
viteza atinsa de un om in atmosfera.
Saltul cu parasuta de pe o racheta, de la 36.000 de
metri inaltime, este cea mai recenta idee de sport extrem. Ea are
toate sansele de a fi pusa in practica, si asta chiar in urmatorii doi
ani, asigura activistul spatial Rick Tumlison, considerat "un
vizionar al cosmosului", dupa cum il numesc ziarele americane.
Este fondatorul Fundatiei Frontiera Spatiala, detine compania
Orbital Outfitters (Costumierii Orbitali) si si-a facut un nume prin
proiectele sale extraplanetare. Rick Tumlison are un CV colorat,
potrivit presei americane: cu o atitudine anticorporatista si geaca
de motociclist, si-a facut cariera criticindu-i pe cei de la NASA ca
sint prea timizi.
"Scufundarea spatiala" este o preocupare mai veche la
care se lucreaza deja de citiva ani, cu ajutorul unei echipe de
astronauti si oameni de stiinta. Pina acum insa nu a vrut sa dea
detalii in media, dar zvonurile stirnite in jurul proiectului l-au
determinat sa il prezinte oficial la Conferinta Internationala de
Dezvoltare Spatiala, care a avut loc la Dallas- SUA.
Printre membrii echipei, Tumlison i-a numit pe fostul
membru NASA Jon Clark, a carui sotie a murit, in 2003, in
accidentul navetei Columbia, si pe consultantul politic spatial Jim
Muncy. Acestia au povestit ca proiectul exista si in planurile
NASA, de citiva ani, cercetatorii institutiei gindindu-se la acest
sistem pentru salvarea astronautilor in situatiile de urgenta.
"Turistii parasutisti" se vor lansa de pe anumite
rachete, dezvoltate de XCOR sau Armadillo Aerospace, companii
care s-au interesat deja de colaborarea cu Tumlison. Vor "calatori"
cu ajutorul unor minimotoare cu reactie pina la altitudinea optima,
de unde isi vor putea da drumul la parasute pentru a ajunge inapoi
pe Terra. Testele vor incepe, initial, de la 1.500 de metri si vor
ajunge, treptat, pina la cei 36.000 pe care vrea sa-i doboare
Tumlison.
"Am vrea sa debutam cu primul test serios la sfirsitul lui
2008 si apoi sa incepem sa construim de acolo", a declarat
Tumlison. Pretul aventurii cosmice nu a fost aproximat inca de
Tumlison, dar el a precizat totusi ca va fi "mult mai putin decit
turismul suborbital". Americanul prevede pentru viitorul nu foarte
indepartat o piata importanta pentru sporturile extreme in afara
planetei, printre care si surfingul orbital.
Turismul spatial– varianta romaneasca Este vorba de un experiment efectuat de membrii Asociatiei
Romane pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA), formata din
specialisti in promovarea proiectelor aerospatiale, cei mai multi din
judetul Valcea. Un balon urias umplut cu aproape 16.000 mc de aer a
survolat timp de patru ore stratosfera deasupra poligonului Capu
Midia.Echipa este implicata intr-un proiect al fundatiei americane
XPrize, initiatoarea unei competitii internationale in aeronautica.
„Scopul efectiv al acestui experiment este turismul spatial si realizarea
zborurilor cu om pana la o altitudine de 100 kilometri”
Nava pentru turism l Din multe puncte de vedere suma de 200.000$ este destul de
mare pentru a experimenta 6 minute de imponderabilitate. Pe de
altă parte, o astfel de experienţă unică probabil că merită mult mai
mult ţinând cont de tehnologia actuală.
Scopul lor este să ofere posibilitatea oamenilor obişnuiţi, fără
pregătire de astronaut, să zboare la altitudini de peste 100 km
deasupra pământului şi să simtă efectul de imponderabilitate timp
de mai bine de 6 minute.
SpaceShipTwo este cea de-a doua navă destinată zborurilor
sub-orbitale, dezvoltată de Virgin Galactic în colaborare cu
compania Scaled Composites. Cu ajutorul ei vor putea călători
până la o altitudine de 110 km, 6 pasageri şi doi piloţi.
Construcţia sa a fost aprobată în urma zborurilor de test realizate
cu succes de SpaceShipOne.
Pentru a ajunge la altitudinea dorită, SpaceShipTwo va avea
un zbor format din două faze. Iniţial, SpaceShipTwo va decola şi
va fi purtată până la altitudinea de 15.200 m de White Knight
Two, un aparat de zbor cu patru motoare. De acolo, motorul de
rachetă hibrid al lui SpaceShipTwo va intra în acţiune şi va
propulsa nava până la aproximativ 4.000 km/h. Reintrarea în
atmosferă se va realiza cu aripile strânse şi nu vor exista aceleaşi
probleme legate de frecarea cu aerul ca în cazul navetelor spaţiale
datorită vitezei semnificativ mai reduse.Conform planului inţial,
vor fi construite 5 astfel de aparate de zbor, primele două fiind
actualmente în producţie. Primul va fi numit VSS (Virgin Space
Ship) Enterprise şi se este construit în proporţie de 60%.
S-au vândut aproximativ 200 de bilete până în decembrie
2007, iar primul zbor este programat în anul 2009.
Pentru bilete au fost
primite peste 65.000 de
cereri, iar cei acceptaţi
trebuie să treacă testele de
centrifugă cu acceleraţii de
6-8 g. Dacă preţul iniţial a
fost de 200.000$, acesta
urmează să scadă la o sumă
între 100.000$ şi 175.000$
după vânzarea a 100 de
bilete, iar după încă 400
vândute costul va fi de doar 20.000$.
Aşa cum se poate observa şi în imaginile prezentate,
SpaceShipTwo dispune de mai multe hublouri amplasate chiar şi
pe tavanul cabinei, fiecare având diametrul de 46 cm. În cele
câteva minute de imponderabilitate, pasagerii îşi vor putea desface
centurile de siguranţă şi se vor putea mişca prin cabină.
Revenirea la sol se va realiza printr-un zbor planat, timpul total
petrecut de pasageri în navetă fiind de aproximativ 2,5 ore. Virgin
Galactic nu este singura companie interesată de turismul spaţial.
O serie de alte companii au propus şi prezentat proiecte
asemănătoare, dar, dintre toate, SpaceShipTwo pare să fie cel mai
avansat ( adaptare dupa documentarele din: “Cotidianul”, ARCA-Rm,Valcea,
Space Ship One )
Prof. Otilia Dinu
15 Astronautica – 1/ 2008
Laboratorul european Columbus a ajuns la destinaţie
Naveta Atlantis a fost lansată cu succes
Naveta Atlantis, care
transportă laboratorul european
Columbus pe Staţia Spaţială
Internaţională (ISS), a fost
lansată cu succes, de la baza
spaţială Kennedy din Florida.
Condiţiile
meteorologice proaste au
provocat nelinişti în privinţa
unei amânări a lansării, dar, în
cele din urmă, vremea s-a
îmbunătăţit şi naveta Atlantis a
fost lansată cu succes de faţă
fiind peste 300 de oameni de
ştiinţă europeni. .Lansarea navetei, programată
iniţial pentru 6 decembrie, a
fost amânată de mai multe ori.
Cauza amânărilor a constituit-o o problemă apărută la două din
cele patru joje de hidrogen lichid din rezervorul extern, în
momentul umplerii cu carburant. Aceste joje indică computerului
de bord când rezervorul alimentat cu două milioane de litri de
carburant, reprezentat mai ales de hidrogen lichid, este aproape
gol, declanşând oprirea celor trei motoare criogenice ale navetei
la sfârşitul ascensiunii de 8,5 minute pentru a atinge orbita
terestră. Dacă aceste motoare ar continua să funcţioneze fără
carburant, ele ar exploda.
Tufan Florin
„Staţia orbitală ISS
devine cu adevărat internaţională” „Lansarea navetei Atlantis a deschis un nou capitol
al programului spaţial european”, a declarat şeful Agenţiei
Spaţiale Europene ESA, Jean-Jacques Dordain.
Laboratorul Columbus, a cărui construcţie a costat peste 880
de milioane de euro, a fost anexat staţiei orbitale ISS şi la
bordul său se vor efectua experimente în condiţii de
imponderabilitate.
Astronautul german Thomas Reiter, care a petrecut deja 160
de zile la bordul ISS şi care a fost prezent la lansarea Atlantis
a precizat: „Ceea ce contează acum este ca echipajul să
cupleze modulul Columbus cu succes la staţia orbitală ISS.
Startul este desigur un pas important dar munca abia
începe.”
Şeful Centrului Aerospaţial german DESA, Dietrich Wörner
a declarat la scurt timp după decolare: „De acum europenii
sunt cu adevărat prezenţi în spaţiu şi nu doar ca vizitatori
sau ingineri la bordul ISS.”’
Potrivit programului NASA, cuplarea Columbus la ISS va
dura 11-12 zile, laboratorul european alăturându-se celui
american „Destiny” iar în luna martie va fi transportat în
spaţiu laboratorul japonez „Kibo”. Pentru acestă misiune
erau programate trei ieşiri spaţiale.
Bianca Andrei – IX C
Laboratorul european Columbus Laboratorul european Columbus a fost atasat cu
succes, la Statia Spatiala Internationala (ISS), fapt ce reprezinta un pas major pentru Europa in spatiu, informeaza AFP
"Laboratorul european face parte oficial din ISS", a declarat astronautul francez Léopold Eyharts, la putin timp dupa incheierea procedurilor de atasare, potrivit imaginilor transmise in direct de postul de televiziune al NASA. Evenimentul, asteptat de multa vreme, reprezinta o etapa majora pentru Europa spatiala, care devine astfel coproprietar cu drepturi depline al singurului avanpost orbital. Experimentele realizate in microgravitate, in laboratorul Columbus, vor permite pregatirea misiunilor cu echipaj uman pe Marte. Pana in prezent, doar Rusia si Statele Unite dispuneau de laboratoare proprii pe ISS. Columbus va permite realizarea a sute de experimente, in domenii diverse, precum biotehnologie, medicina, stiinta materialelor si a fluidelor, crescand semnificativ capacitatile de cercetare ale ISS.
Un al treilea laborator, japonez, Kibo, va fi transportat în cursul acestui an prin intermediul a trei misiuni. Primele trei elemente ale laboratorului japonez Kibo, care va completa partea centrala a structurii ISS, va fi livrat pe ISS in martie.
MODULUL COLUMBUS Columbus este un modul cilindric cu o lungime de
sapte metri si un diametru de 4,5 metri. Laboratorul cantareste 10,3 tone cand este gol si 19,3 tone cand este plin. Laboratorul poate gazdui pana la trei persoane si maxim 10 dulapuri pentru experimente. Constructia sa, care a costat 1,3 miliarde de euro, a inceput in 1992. Germania este cel mai mare contribuitor financiar al acestui proiect (41%), alaturi de Italia (23%) si de Franta (18%).
Laboratorul ar fi trebuit sa fie atasat pe ISS in 2004. Insa accidentul navetei Columbia, in februarie 2003, a dus la anularea zborurilor pe ISS in urmatorii doi ani.
Columbus trebuia sa fie livrat pe ISS inca din decembrie, dar lansarea navetei. Atlantis, care a efectuat transportul, programata initial pentru 6 decembrie, a fost amanata de mai multe ori, din cauza unor probleme tehnice la rezervorul extern.Atlantis a fost lansata cu succes pe 7 februarie, de la baza spatiala Kennedy din Florida, naveta avand la bord un echipaj format din sapte astronauti, printre care francezul Léopold Eyharts si germanul Hans Schlegel, de la Agentia spatiala europeana (ESA). Astronautul german, care a avut o problema de sanatate, nu a putut participa la iesirea orbitala in timpul careia a fost atasat la ISS laboratorul Columbus. Misiunea a fost efectuata de astronautii americani Rex Walheim si Stanley Love, dupa care astronautii au putut intra in laboratorul Columbus pentru a testa echipamentele. A doua iesire orbitala din cadrul acestei misiuni a avut loc si a fost destinata umplerii unui vechi rezervor de azot de pe ISS. A treia iesire orbitala programata a avut ca scop instalarea unor sisteme de experimentare exterioare laboratorului Columbus pentru cercetari in imponderabilitate.
Astronautul francez Léopold Eyhart va ramane pe ISS mai multe saptamani pentru a activa laboratorul european. El il inlocuieste pe ISS pe americanul Daniel Tani, care se va intoarce pe Pamant cu Atlantis.
Marius Ivan – XI D
18 Astronautica – 1/ 2008
Meteorologie şi geologie pe planeta Marte
De la avalanşe până la descoperirea depozitelor
minerale care ar putea pe viitor susţine teoriile referitoare la
existenţa unui trecut cu viaţă organică pe Planeta Roşie,
studiile recente efectuate asupra lui Marte aduc informaţii
inedite pentru oamenii de ştiinţă şi publicul larg, interesat de
planetologie.
Una dintre cele mai noi descoperiri se leagă de
existenţa unor depozite de cloruri, cu alte cuvinte, săruri în
solul marţian, depistate prin observatorul Universităţii din
Arizona, Statele Unite ale Americii. Depozitele, în opinia
cercetătorilor de la universitatea americană, reprezintă dovezi
ale unui trecut care găzduia apă la suprafaţa planetei Marte.
Unul dintre corolarele acestei teorii poartă către faptul că
existenţa apei lichide la suprafaţa planetei reprezintă un
indicator pentru posibilitatea ca viaţa să fi existat în trecut pe
această lume. Cercetările echipei de la Universitatea din
Arizona sunt susţinute şi de studiile efectuate la Universitatea
din Hawaii sub conducerea lui Mikki Osterloo. Cercetările s-
au bazat pe utilizarea unui Sistem de Imagistică A Emisiilor
Termice (THEMIS), care, conectat la sonda Mars Odyssey,
gestionată de NASA, a făcut posibilă cartografierea şi
studierea zonelor în care se află depozite de cloruri. THEMIS
a fost construit la Universitatea din Arizona şi este, în esenţă, o
cameră care funcţionează pe mai multe frecvenţe, capabilă să
obţină imagini în cinci benzi vizuale şi în 10 benzi infraroşii.
THEMIS poate obţine astfel imagini la o rezoluţie foarte mare
ale suprafeţei marţiene, fidelitatea sa mergând până la redarea
în detaliu a suprafeţelor cu o arie de aproximativ 100 de metri.
Echipele de cercetare din Arizona şi Hawaii au depistat în jur
de 200 de asemenea locaţii care conţin depozite de săruri, în
emisfera sudică a lui Marte. Cercetătorii au observat că
depozitele apar in zone cu un teren geologic dramatic, afectat
de coliziunile cu meteoriţi care au dat naştere craterelor.
O altă caracteristică a Planetei Roşii care atestă o
evoluţie personalizată meteorologică este existenţa norilor la
mari altitudini. Aceştia au fost observaţi cu ajutorul sondei
Mars Express, un proiect al Agenţiei Spaţiale Europene.
Sonda, aflată în orbita marţiană, a furnizat date şi măsurători
pentru acest fenomen inedit. Norii marţieni sunt situaţi la
altitudini mari, care depăşesc 80 de km de la suprafaţa
planetei. Consistenţa lor este însă total diferită de cea a norilor
tereştri. Norii Planetei Roşii sunt alcătuiţi din particule
îngheţate de dioxid de carbon care au dimensiuni surprizător
de mari. Totodată, norii în sine ating mărimi mult mai mari
decât omologii lor tereştri, reuşind chiar să proiecteze umbre
pe solul marţian, putând ajunge la lungimi de câtea sute de
kilometri şi un volum apreciabil. Cercetătorii de la Serviciul de
Astronomie al Universităţii din Versailles, cei care au analizat
datele trimise de Mars Express, au constatat că norii marţieni
se formează datorită acţiunii directe a Soarelui: bule de gaz
cald se ridică de la suprafaţa planetei şi urcă la altitudini mari,
unde se răcesc, iar prin condensare, duc la apariţia norilor.
Tot recent, sonda NASA, Mars Reconnaissance
Orbiter, aflată în orbita Planetei Roşii, a surprins fotografii cu
o avalanşă formată din gheaţă şi praf, în apropierea Polului
Nord, la 84 de grade latitudine. Crusta de dioxid de carbon
îngheţat, prezenta linii roşii de depozite de praf care conţin şi
apă îngheţată, în opinia cercetătorilor de la Universitatea din
Arizona, care au studiat imaginile transmise de Mars
Reconnaissance Orbiter.
Existenţa fenomenelor meteo pe o planetă despre
care se credea că “nu are vreme” reprezintă un pretext ideal de
cercetare pentru a putea stabili condiţiile specifice evoluţiei
marţiene. Meteorologia Planetei Roşii este una total diferită de
cea a Terrei, ca atare fenomenele marţiene aduc date noi
despre posibile condiţii în care viaţa ar fi putut să apară şi să se
dezvolte în trecutul geologic al lui Marte.
Prof. Veronica VOICU
Universul este incă o enigmă… Dacă am avea răspuns la intrebarea cum a apărut universul, am avea răspuns la toate intrebările. Este atât de neinteles, că preferăm să-l ignorăm. Un răspuns despre univers, cât de mic, ne copleseste cu si mai multe intrebări. Meditând despre univers, imi dau seama de vastitatea si perfectiunea sa, punând in umbră orice realizeaza oamenii. Universul este incitant tocmai prin necunoscutul său, care a fost si este o sursă inepuizabila de inspiratie pentru omenire. Vechile religii politeiste au zei cu numele planetelor: la romani – jupiter (Zeus), Venus (Afrodita) - sau la egipteni - Ra, zeul Soare. Aproape fiecare savant din Antichitate si până astăzi a studiat cerul, incercând să-i descifreze misterele, emitând noi ipoteze despre nasterea sa si incercând sa-i prevadă sfârsitul. Este uimitor câte s-au realizat, tinând cont de
conditia noastră, niste fire de nisip intr-un infinit. Incercăm sa fim importanti, având ca moto cuvintele ‘’o viata avem” si nu considerăm universul in toată măretia lui tocmai pentru că ne eclipsează pe noi. Suntem o parte din el mai
diferită, pentru că avem viata care pare să fie un univers paralel, un univers spiritual. Poate după moarte rămânem in cel spiritual, renuntând la cel material. Sau poate că universul se naste si moare la infinit, iar vietile noastre s-ar reincarna de tot atâtea ori si iar ne intrebăm: dar există un sfârsit? Cine stie adevărul? Popescu Alina , cls.X F
19 Astronautica – 1/ 2008
Interpretari ale enigmelor trecutului
Un subiect mult comentat
si care a implicat,dupa
parerea unora,prezenta
unor fiinte inteligente pe
Terra cu milenii in
urma,ce ar fi trait alaturi
de pamanteni,este acela al
legendelor(intalnite la
numereoase popoare
antice)si al unor picturi
descoperite in diverse
pesteri la care se adauga
unele constructii datand si
ele din timpuri stravechi
,cand tehnica umana nu
dispunea de mijloacele
necesare pentru a le desavarsi.
Despre acestea s-a scris mult si contradictoriu (si cu siguranta
se va mai scrie), fara sa se poata ajunge la un rezultat acceptat in egala
masura de cele doua tabere.
Spatiul nu ne permite sa discutam toate aceste enigme ale
trecutului,interpretate astazi ca fiind ,,opera” sau rezultatul unor colaborari
ale pamantenilor cu extraterestrii,motiv pentru care vom aborda problema la
modul general prin prisma catorva exemple.
Asa cum am aratat,multe dintre enigme le constituie chiar
ideile cuprinse in unele legende vechi apartinand unor popoare ce au trait cu
mii de ani inaintea erei noastre.In aceste legende se spune fie ca
respectivele popoare se trag din stramosi veniti pe Pamant din stele,fie ca
au fost vizitati de oameni(zei sau ingeri) care s-au coborat din cer.Intr-una
dintre legende,provenind de la vechea civilizatie incasa,legenda despre care
locuitorii vorbesc si astazi, spune, de pilda, ca in urma cu mii si mii de ani,o
corabie aurita a coborat din cer si din ea ar fi iesit o femeie cu numele de
Orejona (sau Oriana), care avea,,misiunea”sa intemeieze o tara.Dupa cum
spune legenda si dupa cum reiese din desenele sapate in piatra si gasite in
apropierea lacului Titiaca,pe ruinele vechiului oras incas Tiahuanacao(unde
se crede ca ar fi venit aceasta nava ),Orejona avea urechi lungi si numai
patru degete la maini,unite intre ele printr-o membrana,asemenea
membranei interdigitale de la unele specii de animale adaptate la viata
acvatica,cum ar fi unele pasari(rate,gaste,pinguini etc.)sau
mamifere(castori,vidre etc.).
Mai mult decat atat,la Tiahuanacao se afla si un vechi calendar
astronomic,,gravat”intr-un bloc de piatra de peste 10 tone(inalt de 3 m si lat
de 4), cunoscut sub numele de Poarta soarelui,si care,dupa opiniile unor
cercetatori, nu contine date legate de Pamant,ci de planeta Venus.
Intrebarea care se pune este : de unde cunosteau incasii toate datele despre
Venus,intr-o perioada atat de veche,cand lipsa unor instrumente optice de
precizie facea practic imposibile astfel de determinari ?Aceasta cu atat mai
mult cu cat nevoile traiului nu impuneau necesitatea unor astfel de
cunostinte.Este adevarat ca inca din trecuturile indepartate se constatau
astfel de cunostinte astronomice extrem de precise si la alte popoare(cum ar
fi la egipteni si sumerieni), dar nici la ele nu justifica intotdeauna
necesitatea acestor cunoasteri.
De aici si explicatia sugerata de unii cercetatori ca ele ar fi fost
,,comunicate” de fiinte extraterestre inteligente ce ar fi vizitat Pamantul cu
mult inainte ca omul sa fi beneficiat de o cilizatie propriu-zisa.Alte dovezi
ar fi unele desene sau gravuri in piatra gasite in pesterile de la
Tassili(Africa),in Australia sau alte zone ale globului, ce infatiseaza oameni
cu ,,casti” pe cap.
Cum de,se intreaba adeptii acestor idei,inaltimea piramidei lui
Kheops inmultita cu un miliard da distanta de la Pamant la Soare?De ce
rezultatul impartirii perimetrului bazei la dublul inaltimii da celebrul 3,14 ?
Si acest ,,de ce “ sau ,,cum “ se poate repeta de nenumarate ori.
In concluzie,aceste enigme vor ramane,cel putin inca multa
vreme,tot in domeniul … enigmelor.
Vladuca Bogdan, cls.aVI-a
SCRISUL, ASTRONOMIA SI COSMOSUL
Ce vrea omul? Sa zboare chiar si pe luna, unii vor
lucruri mai pamantene...
Totul a pornit de la profesorul meu de istoria
psihologiei din facultate, Ion
Manzat, care ne-a considerat,
asa cum Plutarh isi considera
discipolii, ,,o faclie pe care sa
o aprinzi astfel incat mai
tarziu sa lumineze cu o lumina
proprie”; cursurile sale erau
fascinante si provocatoare, era
un actor – profesor; si iata
cum inca de la primul curs am
aflat ca psihologia are radacini inca din Mesopotamia lui
Sumer; asa am ajuns sa caut infomatii despre Mesopotamia
si am aflat ca numele Mesopotamia se refera la o regiune
din Orientul Apropiat, care in prezent tine partial de Irak,
partial de Siria de est si partial de Turcia de sud; numele
provine din cuvintele grecesti mesos’’intre si potamos rau”,
referindu-se la zona dintre raurile Eufrat si Tigru
(denumirea araba este Bayn Nahrain ,,intre doua rauri’’).
Suprafata fertila udata de aceste doua rauri este cunoscuta
ca fiind ,,leaganul civilizatiei omenirii”, aici dezvoltandu-se
primele civilizatii alfabetizate. Mesopotamia a fost unul
dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut
scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme,
imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârşitul mileniului
IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat şi abstractizat,
evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe.
Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din
Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiţii, hittiţii şi asirienii au
folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăbliţe de lut, cu un
beţişor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii
cuneiforme. Astronomii babilonieni erau foarte interesaţi în
studierea stelelor şi a cerului, şi puteau prevedea eclipsele şi
solstiţiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun
scop, de obicei legat de religie.Constelaţiile folosite chiar şi
astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn şi
Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii
sumerieni şi babiloniei. Constelaţiile erau folosite în calcularea
timpului şi în determinarea perioadelor de plantare şi recoltare
a culturilor. Primele şcoli s-au înfiinţat pe lângă temple. Aici se
învăţau scrisul, cititul, recitarea de legende, operaţiile
aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăbliţe de lut
pentru scris exerciţii. Existau şcoli speciale pentru scribi,
institute superioare şi observatoare astronomice, de exemplu,
cele instalate în vârfurile zigguratelor; zigguratele erau temple
uriaşe, construite pentru venerarea zeilor. Erau facute din lut şi
argilă şi aveau trei sau patru secţiuni. Erau foarte înalte, pentru
a rămâne uscate în timpul inundaţiilor. Era nevoie de munca
multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat
lutul, fabricate cărămizile, iar aceste cărămizi trebuiau
transportate şi îmbinate. Numai zigguratul din Ur a rămas în
picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învăţat
că arderea cărămizilor le va face mai rezistente.
Arheologii au descoperit in biblioteca regelui asirian
Asurbanipal o povestire gravata pe cilindri de pamant ars, in
care era vorba de calatoria regelui Etan, care s-ar fi ridicat
atat de sus, incat pamaintul i s-a parut „ o paine intr-un
cos”,pentru a disparea apoi cu totul.
Prof. Rizea Mihaela
20 Astronautica – 1/ 2008
1968-2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!
Targovistea, gazda primului Criteriu Naţional de Rachetomodele
Federaţia Aeronautica Româna, care dorea sa
legifereze rachetomodelismul in tara noastra, sugereaza,
prin reprezentantul ei, Ion Bobocel, de la Comisia de
aeromodele, organizarea primului concurs naţional
neoficial la Târgovişte, sub denumirea de„Criteriul
naţional”.
Se remarcă bunăvoinţa C.J.E.F.S. Dâmboviţa, presedinte
prof Paul Oltei si a colectivului de cadre didactice de la Liceul
nr. 2 din Targoviste, dir. prof Ilinca Radu, de a organiza acest
concurs. Componenţii cercului „Astronautica” pun la
dispoziţia concurenţilor o organizare adecvata si motoarele
reactive. Se evidenţiază, cu rezultate bune, şi motoarele
confecţionate de unele cercuri ca Orăştie,sau Deva,
Bineînţeles că un merit aparte îl deţinea si Redactia
revistei” Sport si tehnica”, partenera constanta a
modelistilor targovisteni, care populariza aceasta realizare,
in paginile sale, prin aritcolul lui George Craioveanu,
„Start pe verticala”, aparut in numarul 7 din1968 si pe
care il redam:
”La Targoviste, pe „rachetodromul VENUS” de pe
langa aerodromul AVIASAN - acolo unde cu numai doi ani
in urma se inaltau in zbor primele rachetomodele construite
de pionierii din localitate — s-au intalnit de curind 72 de
constructori veniti din 16 judete, pentru a participa la
Criteriul National, cea mai mare competitie de pina acum a
rachetomodelistilor romani.
Initiativa si organizarea acestui concurs apartine
profesorului Ioan N. Radu, cunoscut animator al
rachetomodelismului si care—fapt demn de subliniat —se
bucura de un larg sprijin din partea CJEFS J Dambovita
Desfasurarea intrecerii a demonstrat nivelul surprinzator
de ridicat al concurentilor pentru acest sport atat de tanar in
tara noastra.La proba de rachete inaltime seniori, spre
exemplu, au fost inregistrate performante valoroase, primii
trei clasati - Gh. Bacaoanu (426 m). Ioan N. Radu (412 m) si
Liviu Ilie.(402 m), toti de la cercul Astronautica Targoviste
- depasind, dupa cum se vede, granita celor 400 m inaltime.
De subliniat ca Gh. Bacaoanu a realizat prin cei 426 m ai
sai un nou record al tarii.
Surpriza cea mai mare a concursului a constituit-o proba
de racheto-planoare. in cadrul caruia pionierii Gh. Axinte
(Casa Pionierilor Ploiesti) cu 2:07, Marius Lacatus (Casa
Pionierilor Targoviste) 1:16 si Cornel Gavrila (Casa
Pionierilor Plolesti) 0:46 au realizat timpi superiori probelor
similare pentru juniori si seniori. Concurentii au primt
cu multa. simpatie in mijlocul lor pe tinerii din comuna
Pojorita, jud. Suceava, care au participat la concurs in
frumoasele lor costume nationale. Chiar si rachetele de
concurs erau ornamentate cu motive populare specifice.
Pojorenii au avut bucuria sa se intoarca acasa cu mai multes
premii, cel mai valoros fiind locul I (categoria „pioniere”)
ocupat de eleva Maria Mitache.
Toti concurentii au participat la intrecere cu
rachetomodele inscrise in grupa I a regulamentului
international FAI., la care este prevazuta o greutate maxima
a modelului de 60 g si o propulsie a motorului fuzee
cuprinsa intre 0—5 Newtoni secunda Qrganizatorii au oferit
concurentilor incepatori 80 de astfel de motoare.
Un moment important al competitiei 1-a constituit
demonstratia profesorului Dumitru Diaconescu (Casa
Pionierilor Pucioasa). care a facut sa decoleze de pe rampa
electrica racheta «ASTRAL- !- D”, ce avea la bord o
broscuta. Containerul cu acest «pasager» a fost recuperat cu
ajutorui unei parasute.
In aceasi categorie — libera alegere - Ion Rung
(A.S.Dacia—Orastie) a lansat o racheta cu patru motoare
simultane, iar Adrian Marcus ( Palatul Pionerilor Bucuresti)
a trimis spre inaltimi o racheta in doua trepte.
Alte rezultate: -inaltime, juniori- 1. N. Ilea 323 m; 2. V.
Chirita 286 m, V. Popescu 272 m, toti de la „Astronautica”
Tagoviste; pionieri- N. Onea 215m; 2. Gh. Axinte 188 m,
ambii de la Casa Pionierilor Ploiesti; 3. Z. Cristea (Casa
Pionierilor Deva) 169 m. Junioare- 1. V.Oancea 216 m; 2.
E.Mihalachioiu 202 m 3. E. Stroescu 143m ,TOate de la
«Astronautica» TIrgoviste.
Durata cu parasuta: seniori- 1. I N. .Radu 1:44; 2. N. Ilie
1:36; 3. Gh.Bacauanu, toti de la «Astronautica”; juniori-1.
A. Diculescu 0:54; 2. N. Ilie:0:47; 3. I. Safciu 0:42, toti de
la «Astronautica». Tirgoviste; pionieri; 1. Z.Cristea (Casa
Pionerilor Deva) 0:38; 2. C. Gavrila (Casa Pionerilor
Ploiesti) 0:34; 3. I. Vlad (Casa Pionerilor Targoviste) 0.27.
Dupa cum se vede, concursul a fost dominat de
rachetomodelistii targovisteni, care si-au aparat traditia
locala in aceasta ramura de sport.
Primul Criteriu naţional de rachetomodele,
gazdui de Targoviste, a avut ecou in presa nationala, atat
in publicatiile locale cat si centrale. Lucian
Grigorescu, Aspiraţii spre stele, ziarul „Dâmboviţa”,
Târgovişte, 5 iunie 1968, p.3.
- Lucian Grigorescu Primul concurs de rachetomodele
din ţară, Dâmboviţa, Târgovişte, 5 iunie 1968, p. 3.
Serban Petrisor Catalin, clasa a-X-a C
21 Astronautica – 1/ 2008
1968 – 2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!
Henri Coanda:
Realizarea de la Targoviste...
Despre rachetomodelistii targovisteni, in suplimentul ziarului ,,Dambovita", din decembrie 1969, a aparut articolul intitulat ,,O convorbire cu Henri Coanda" semnat de V. Firoiu.
Adresindu-se marelui savant roman, autorul articolului spune :
,, Si poate ca va vom
produce o surpriza, informandu-va ca la
Targoviste functionieaza un puternic centru de rachetomodelism si ca dambovitenii dispun chiar de un „ microrachetodrom”.
La care acesta raspunde astfel : „ Daca aparent aceasta inseamna o distractie in plus. in
logicul ei problema cuprinde un admirabil mijloc de educatie tehnica. de cultivare a vocatiilor, de animare a inclinatiilor stiintifice ale tinerilor.
Un element bine educat, in orice domeniu al tehnicii, este deplin castigat pentru ,,gandirea stiintifica", pentru realizari care nu vor intirzia sa se afirme. Realizarea de la Targoviste face cinste infaptuitorilor ei, iar pe mine, om de tehnica, ma entuziasmeaza de-a dreptul. Va felicit pentru aceasta realizare si le adresez urarea de continui succese acelor tineri ucenici intr-ale tainei rachetelor din judetul Dambovita"
Citind cele relatate in acest articol, tinerii rachetomodelisti ai Societatii ,,Astronautica" le-au primit ca pe un imbold in munca de viitor, fiind fericiti ca un om de stiinta de talia lui Henri Coanda, le-a facut precizari incurajatoare in legatura cu perspectivele activitatii lor.
Bibliografie - V. Firoiu ,,O convorbire cu Henri Coanda", suplimentul ,,Dambovita", decembrie 1969 - E. Stroescu, Henri Coanda despre rachetomodelistii Targovisteni, Astronautica, 1/1970, p. 20
1968. Arbitrul Ion Farcas supravegand pregatirile
modelistului Dumitru Diaconescu - Pucioasa.
TOATA ADMIRATIA NOASTRA
SI CELE MAI ALESE CUV1NTE DE LAUDA Fantasticile evenimente
astronautice care s-au succedat
intr-un ritm vertiginos in
ultimii ani, au dat un avant
considerabil activitatilor si
explorarilor spatiale si noi
directii de actiune in sprijinul
dezvoltari; stiintei si tehnicii,
pentru extinderea continua a
limitelor cunoasterii umane.
La putin timp dupa plasarea
pe orbite circumterestre a
primilor sateliti artificial!, au
aparut mari si mportante utilizari ale tehnicii spatiale in
diverse domenii ale activitatii practice terestre, care fac sa
se dezvolte intr-un mod impresionant mijioacele tehnologice
de productie. Civilizatia viitorului va beneficia, pe de alta
parte, intr-o masura considerabila, de uriasele resurse pe care
le ofera investigatiile din spatiul cosmic, pentru dezvoltarea
economiei, stiintei si progresului social.
In aceasta stralucita perspectiva, orice activitate in
domeniul astronauticii capita o semnificatie profunda.
Pregatirea si educatia tineretului in acest sens constitue un
factor de baza pentru desfasurarea cu succes a tuturor acestor
activitati spatiale la diverse esantioane de virsta.
In acest context aducem aprecieri deosebite
rachetomodelistilor din tara si laude speciale celor din
Tirgoviste, care au avut o initiativa asa de laudabila si au
putut sa realizeze un centru luminos de preocupari
astronautice in acest oras.
Imbinind entuziasmul tineresc cu pasiunea pentru stiinta si
tehnica. cu setea de cunoastere a tot ce este
nou in lume, membrii societatii .,Astronautica" primesc de pe
acum laurii gloriei. Munca si succesele lor, ale tinerilor din
intreaga tara, intregesc armonios marile realizari obtinute de
poporul nostm pentru ridicarea patriei noastre pe noi trepte,
tot mai inalte, ale progresului si civilizatiei.
Toata admiratia noastra si cele mai alese cuvinte de lauda
conducerii si profesorilor Liceului nr. 2 din Tirgoviste, pentru
munca lor plina de daruire in formarea acestui tineret, ale
cairei rezultate stralucite sint cunoscute si apreciate in toata
tara.
Merite deosebite pentru profesorul Ion N. Radu, marele
animator al acestei frumoase activitati incunu-
nate si cu laurii dobinditi in competifiile din fara si din
strainatate.
La aparitia seriei tiparite a revistei ,,Astronautica", urez
membrilor societatii tirgovistene, rachetomodelistilor din
toate colturile patriei noastre, succese tot mai mari
in frumoasa activitate ce o destasoara.
Acad. prof. ELIE CARAFOLI,
Presedintele Comisiei de Astronautica a Academiei
Romane
Pagina propusa de Avram Andreea, IX - B
22 Astronautica – 1/ 2008
1968-2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!
APRECIERI LA ANIVERSAREA A 25 DE ANI
EXCELSlOR!
BUCURIA ZBORULUI
Au trecut deja 25 de ani de
cand un temerar - 1-am numil aici pe d-1
loan N. Radu – si discipolii sai au declansat
o adevarata miscare a zborului celor mai
mici aparate iscodite de mintea omeneasca
neobosita, rachetomodelele. Ne amintim cu
mare placere ca noi, cei care controlam cit
de cit zborul cuvintelor, ne-am molipsit de
"facatorii" de rachetomodele si am devenit
spontan cronicarii lor.
Adeseori, vorbele noastre zburau la fel de
indraznet ca aparatele rachetomodelistilor,
si de aceea ne mandrim ca am daltuit in
cuvinte file
trudite vorbind despre priceperea si
ambitia "zburatorilor". Din admiratia
pentru, zborul la altitudine al
rachet\omodelelor, sarbatoritii de azi au
scos la iveala atunci si o revista de profil
(printre primele in lume), numita
,,Astronautica".
"Si cand acum gandesc ca
semnatarii din revista (in frunte cu acad.
Elie Carafoli) erau - poate - in zborul
cuvintelor (cel putin) la fel de
importanti ca multiplii' Campioni si
recordmeni mondiali din gruparea
sarbatorita astazi, sunt emotionat si incerc
sa gasesc “cuvinte potrivite” initiatorului ei,
viata lunga spre noi aniversari ale acelui
inceput fara perche pentru
rachetomodelismul romanesc, miscare in
care elevii si dascalii lor au propus mereu
repere de laudabila competitivitate.
Prof. Lucian Grigorescu
Daruirea unui om ….Este ceea ce s-a intamplat si acum, cand
s-au adunat niste ani, ce impun un prim
bilant Poate ca la scara evolutiei unui
domeniu tehnico-stiintific si sportiv, ca si la
scara invatamantului romanesc, 35 de ani nu
inseamna prea mult. Pentru o viata de om
insa, acesti ani inseamna mult. Or, tot ce s-a
realizat prin Astronaitica - reprezinta, in
ultima instanta, daruirea unui om.
Cunostintele si priceperile sale, munca sa,
pasiunea sa, au dat viata societatii tehnico -
stiintifice, publicatiilor care alcatuiesc si
astazi, in mod cert, nucleui
rachetomodelismului romanesc.
La multi ani !
prof. univ. dr. P. Gh. Barlea
Sorbona, Paris, aprilie 2003
La multi ani Redactia revistei „Modelism
International” are deosebita placere de a ura
societatii ASTRONAUTICA din
Targoviste si membrilor ei viata lunga si cat
mai multe realizari, cu ocazia aniversarii a
25 de ani de la infiintare.
Singura societate astronautica a elevilor
din aceasta parte a. Europei,
ASTRONAUTlCA. a contribuit la formarea
a zeci de generatii de elevi in spiritul
maritor inaintasi si pionieri ai spatiului
cosmic nascuti in Romania: loan Valahul,
Conrad Haas, Hermann Oberth, Dumitru
Prunariu.
Fie ca eforturile societatii dumneayoastra
sa aduca Rormaniei si alte genii de aceeasi
valoare.
Ing.dr. Craciunoiu Cristian Revista ”Modelism intrenational”
Dragi iubitori ai
astronauticii
lata ca au trecut deja anii unui
sfert de veac de cand un grup
de elevi inimosi, plini de dorinta
cuceririi vazduhulu infinit, au initiat
prima ''scoala" nationala intru acest
sens. Cu toate greutatiile, inerente
oricarui inceput, am fost linga ei, ” c o n t a m i n i n d u - m a "
sufleteste de elanul lor tineresc, de
sperantele pe care si le-au pus intr-o
munca a inteligentei ocrotita de
pasiunea care i-a cuprins, dincolo de
obiectele scolarc, mtr-o unitate de
invatamint de prima mana a urbei
noastre.
Si spun aceasta intrucat, atunici, in
1969, fosta "Medie 2" (actualul Iiceu
"Ion Heliade Radulescu") reprezenta,
pe toate planurile, avangarda
institutiilor de invatamint liceal din
Targoviste, elevii ei fiind, an de an,
reprezentantii damboviteni la mai toate
olimpiadele scolare nationale. lar cei
mai buni dintre ei au format nucleul
socitatii "Astronautica". In scurt timp.
au aparut si primele rezultate de
exceptie Tirgovistea devenind "polul"
eel mai puternic al
rachetomodelistilor romani. Campionii
nationali, europeni si mondiali, au dus
faima societatii, a scolii si a orasului
pe toate plaiurile si meridianele.
Numele lor au fost inscrise in cartea de
aur a astronauticii romanesti si in
toate anuarele Federatiei Internationale
de Astronautica.
In numele meu si al colegilor
mei, foste si actuale cadre didactice, le
multumesc. Si in incheiere, fie ca
aceasta aniversare sa fie un nou
inceput.
Prof.IlincaRadu,
director la Scoala Medie
nr.2,Tirgoviste,
intre anii 1965-1974.
Foto: Echipa Astronautica
Targoviste, la Campionatul National
de la Suceava, 1972.
Pagina propusa de
Vladescu Cristian, IX - C
23 Astronautica – 1/ 2008
1968-2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!
APRECIERI LA ANIVERSARILE DE LA 25 SI 35 DE ANI
FELICITARILE NOASTRE!
Imi face placere sa felicit colectivul de fondatori si
sustinatori ai revistei si ai societatii
tehnico-stiintifice a elevilor numite "Astronautica", cu
prilejul implinirii a 30 de ani de la infiintare. Beneficiind in
copilarie si adolescenta de efectele educative ale unor activitati
tehnico-stiintifice pentru tineret, inteleg si apreciez eforturile unor
dascali cu mare putere de daruire, care si-au inchinat
intreaga activitate formarii viitorilor specialisti in domeniile
avansate ale stiintei si tehnicii moderne. Aceste domenii trebuiesc
sustinute si dezvoltate, indiferent de regimul politic sau de
sistemul social in care sunt promovate, atata timp cat servesc
intereselor intregii societati.
Sunt convins ca multi dintre tinerii care si-au cultivat
talentul, deprinderile si care si-au manifestat preocuparile in cadrul
societatii si revistei "Astronautica" reprezinta astazi specialisti
daruiti activitatii lor in diverse ramuri ale vietii stiintifice si practice
romanesti, capabili sa asigure continuitatea si perfectionarea in
eterna incercare a omului de a invinge forta gravitatiei. Tuturor le
doresc noi succese si impliniri!
Cosmonaut DUMTTRU DORIN PRUNARIU
Presedintele Agentiei Spatiale Romane
La si mai multi ani! Orice retrospectiva implica si o minianaliza a eficientei
activitatilor, astfel, la a35-a aniversare a revistei
ASTRONAUTICA,ma simt onorat si ma numar
printrecolaboratorii ei, alaturi de entuziastiirealizatori ai
acestei publicatii, careia ii urezdin inima "
La si mai multi ani!
Prof. univ. Florin Zaganescu Membru al Academiei Internationale deAstronautica
Ploiesti, 20 aprilie 2003
LA MULTI ANI “ ASTRONAUTICA!”
Revistei "ASTRONAUTICA" de la Targoviste, la a 30-a aniversare,
u adresam felicitarile noastre, viata indelungata si pagini tot mai
numeroase despre evenimente notabile dm tara si strainatate. Toata stima si consideratia noastra cu acest prilej pentru
d-ul profesor RADU N. IOAN, maestru emerit al sportului, care a
creat aceasta revista unica in Romania si care, timp de 30 de ani, a
contribuit la infiintarea si dezvoltarea rachetomodelismului in tara
noastra, sport tehnico - aplicativ de avangarda din programul
Federatiei Aeronautice Internationale, prin care Romania a
devenit uu nume de prestigiu al campionatelor mondiale si
europene.
La multi ani “ASTRONAUTICA"
Pro£ Mihail Zanciu Secretar general al Federatiei Romane de modelism
SALUTUL INSPECTORATULUI SCOLAR Daca or fi sa rapartam cei 30 de ani de existenta a
"ASTRONAUTICii" targovistene a profesorulw IOAN N. RADU
la dimensiuni cosmice, ar insemna sa gandim la o clipa dintr-un
mers ireversibil. Dar pentru ca unitatea de masura terestra e alta,
cei 30 de ani inseamna istoria unei societati unice, in care tinerii cu
aspiratii astrale au dus faima Targovistei pe multe meridiane.
Acum, la un aslfel de moment, nu-mi ramane decat sa-I felicit!
Prof Honorius Motoc
Inspector General Adjunct
35 de ani +...
Cu ocazia aniversarii a 35 de ani de existenta,
a revistei ASTRONAUTICA - Targoviste ii uram viata lunga, sincere
felicitari si pagini numeroase dedicate evenimentelor nationale si
internationale. Apreciem colectivul profesoral al Colegiului National
Constantin Carabella care a reusit sa mentina unica revista de acest
gen din tara si timp de 35 de ani a alimentat dezvoltarea
rachetomodelismului in Romania, un sport tehnico-aplicativ de
avangarda care a dus mai departe numele tarii noastre la campionatele
mondiale si europene.
Prof. Mihail Zanciu, Secreta general
al Federatiei Romane de Modelism.
LA ANIVERSARE Totul parca a fost intr-o alta existenta a mea, parca de
atunci, din perioada anilor de liceu, ar fi trecut secole peste secole.
Am facut parte, la vremea aceea de inceput de deceniu opt, din clasa
unde, in loc de atat de “muncitorestile” ore de atelier ( in care se taiau
si se indoiau, de dimineata pana dupa pranz, tot felul de table ) aveam
in programa “Astronautica”. Toti cei treizeci de elevi eram “ancorati”
la marea dragoste si pasiune, dind chiar in patima, pentru
rachetomodelism a campionului mondial in domeniu. De fapt in
mintea domnului Ioan N. Radu, la sfarsitul anului in care a atins
aceasta mare performanta, era singurul campion modial al Romaniei,
in nici o alta disciplina ne avand vreun castigator. Era un Francisc
Vastag. Si noi ii dadeam din plin concursul lansandu-ne contaminati
de aceasta … (sa-i zicem) boala. Si, intr-o camaruta cam cat o
bucatarie de bloc, ne inghesuiam pe scaunele atat de apropiate incat
nu reuseam nici sa pastram un ritm constant al respiratiei, si cu
mainile ascultand de comenzile date de mintile acaparate de aceasta
mare a practicii concrete, reuseam sa ne facem “rachetele” noastre .
Apoi, cu prima ocazie, si erau destule, slava Domnului, trupa celor de
la speciala de matematica participa la concursuri. Si, astfel, peste
noapte, cate un coleg devenea campion national. Era o clasa ca si cea
de dinaintea noastra (de fapt, si din pacate singurele experimentale in
acest sens) de campioni. Cu atat mai mult cu cat tot din clasa noastra
erau si premiantii “de aur” ai olimpiadelor judetene, la mai toate
obiectele. Imi aduc aminte cu nostalgie de acei ani si cu tristete ca
respectiva salita unde ne intalneam odata pe saptamana pentru o
dimineata intreaga, nu mai exista, dar dincolo de toate cu fericirea ca
ea, sala aceea, a ramas definitive in sufletul meu
Jozsef Pildner
Foto: Echipa “Astronautica” – 1972
Pagina propusa de Maracineanu Andrei – IX C
24 Astronautica – 1/ 2008
In perioada 1968 – 2001,
Federatia Romana de Modelism, a
organizat, în România, 4 competiţii
oficiale ale Federatiei Aeronautice
Internationale, la rachetomodelism:
- Campionate Europene în anii 1984,
1988 şi 1993;
- Campionate Mondiale, pentru
seniori şi juniori, în 1998, care a avut
o participare record de 275 de
concurenţi din 18 ţări şi 3 continente.
Rachetomodeliştii Romani
(seniori şi juniori) au cucerit, la
Campionatele Mondiale şi Europene, 65 de medalii (17 de aur,
24 de argint, 23 de bronz).
Campionate mondiale de seniori
Medalii de aur
- 1972 lugoslavia -S3A - RADU N. loan
- 1994 Polonia -S3A - NICOLAE Petre - 1994 Polonia -S4B - TORODOC Dorin
- 1996 Slovenia -S3A-echipe - Torodoc D, Zaharioaie S. Nicolae Petre
- 1998 Romania -S1B-echipe - Catargiu l, Prihotin A, Costache Marius
Medalii de argint
- 1972 lugoslavia -S3A-echipe - Radu loan, Morariu Silvestm, Ballo Elena - 1981 Cehoslovacia -S6A - CALCAN Stefan
- 1981 Cehoslovacia -S6A-echipe -Constantinescu V., Constantinescu G.,
Sercaianu Lucian - 1985 Bulgaria -S3A-echipe -Catargiu l, Toxin Gheorghe, Torodoc D
- 1987 lugoslavia -S3A -CATARGIU loan,
- 1998 Romania -S1B - CATARGIU loan, - 1998 Romania -S7-echipe -Sercaianu L., Purcarea V,Constantinescu G.
Medalii de bronz
-1981Cehoslovacia-S4C-echipe-Calcan Stefan, Cosoveanu M., Bacaoanu G.
- 1981Cehoslovacia-S3A-echipe -Cosoveanu Marian, Bacaoanu Gheorghe,
Constantinescu Gabriel - 1983 Polonia -S6A-echipe -Butusan l, Boscoianu Mircea,Torodoc D.
- 1987 lugoslavia -S4B-echipe -Radu Nicolae, Nicolae Petre, Torodoc D.
- 1990 URSS -S5C-echipe -Bordea G., Sercaianu L Constantinescu V - 1994 Polonia -S7-echipe -Constantinescu G.,Tudor L., Sercaianu L.
- 1996 Slovenia -S7-echipe -Constantinescu G., Otelea Dragos,Tudor L
- 1998 Romania -S3A-echipe -Torodoc D, Catargiu I., Prihotin Antonel - 1998 Romania -S4B -TORODOC Dorin
- 2000 Slovacia -S7-echipe - Constantinescu G., Obrete L., Sercaianu L.
Campionate europene de seniori (criterii)
Medalii de aur
- 1971 lugoslavia -S3A -RADU N. Loan
- 1971 lugoslavia -S4B -BALLO Elena
- 1984 Romania -S3A-echipe: -Torodoc Dorm, Toxin Ghe., Catargiu loan - 1984 Romania -S5C-echipe -Kokossy losif, CosoveanU M, Nicolae P
- 1984 Romania -S5C -NICOLAE Petre
- 1984 Romania - S4C -CATARGIU loan
Medalii de argint
- 1984 Romania -S6A-echipe -Nicolae P., Cosoveanu Marian,Torodoc D. - 1984 Romania -S5C -COSOVEANU Marian
- 1988 Romania -S3A -TORODOC Dorin
- 1988 Romania -S3A-echipe -Torodoc Dorin, Radu Nicolae, Catargiu l - 1991 Bulgaria -S1A -VIOREANU Adrian
- 1993 Romania -S4B-echipe -Catargiu I, Vasile Florentin, Radu Nicolae
- 1993 Romania -S5C -CONSTANTINESCU Valerian -1995 Slovacia -S7-echipe: -ConstantinescuV, Constantinescu G, Otelea D.
Medalii de bronz
-1974 Cehoslovacia -S5C -CONSTANTINESCU Valerian
-1984 Romania - S3A -CATARGIU Ioan
-1988 Romania -S5C-echipe: -Sercaianu L,Vulpasu A., Constantinescu V -1991 Bulgaria - SlA-echipe: -Vioreanu Adrian, Catargiu l., Torodoc D.
-1993 Romania - S4B -CATARGIU loan
-1993 Romania - S6A-echipe: -Nicolae P., Tutulea Gh., Vrabie Sandut
Campionate mondiale de juniori Medalii de aur
- 1994 Polonia - S5C-echipe - Ratu Florin, Otelea D., Mihalache lonut
- 1996 Slovenia -S5C-echipe -Mihalache l, Obrete Lucian, Mihalache D. - 1998 Romania -SlB - HALIP Gabriel
- 1998 Romania - SIB-echipe -Halip Gabriel, Morosan Narcis, Nedelcu I.
- 1998 Romania - S7-echipe -Dragomir Razvan, Feyer Vlad, Popa Dan
Medalii de argint
- 1996 Slovenia - S4B - COSTACHE Marius
- 1996 Slovenia - S7 - OBRETE Lucian - 1998 Romania - S5B - DRAGOMIR Razvan
- 1998 Romania -S5B-echipe - Dragomir Razvan, Popa Dan, Feyer Vlad
- 1998 Romania - S6A - RATU Florin - 1998 Romania - S6A-echipe - Ratu F., Apostol Adrian, Torodoc Alex.
- 2000 Slovacia -S7- echipe - Popa Dan, Brinza lonut, Georgescu Radu
Medalii de bronz
- 1994 Polonia - S7-echipe: - Mihalache lonut, Ratu F., Otelea Dragos,
- 1994 Polonia - S5C - OTELEA Dragos
- 1996 Slovenia - S7-echipe: -Obrete Lucian, Mihalache l., Mihalache D. - 1998 Romania - S5B - POPA Dan
- 1998 Romania - S7 -DRAGOMIR Razvan
- 2000 Slovacia -S4B-echipe: -Chercherita Dragos, Morosan N.,Torodoc A - 2000 Slovacia -S7 - POPA Dan
Campionate europene de juniori Medalii de aur
- 1995 Slovacia -S4B - RATU Florin
- 1995 Slovacia -S4B-echipe -Ratu F., Miron lulian, Prihotin Eduard
Medalii de argint
- 1995 Slovacia -S3A-echipe: -Ratu F., Miron lulian, Prihotin Eduard
- 1995 Slovacia -S5C-echipe: -Mihalache l., Mihalache D., Popescu Eugen
Statistica propusa de Bengea Nichita – XI C
Recorduri mondiale. Performanţe romanesti, omologate ca recorduri mondiale de Federaţia
Aeronautica Internationala - CIAM, care nu le gasim evidentiate in vasta si valoroasa lucrare „Encicloepdia educatiei fizice si sportului din Romania”,
le prezentam celor interesati dupa o statistica nneoficiala
- 1970, Romania, Daniel Cazacio, Astronautica Targoviste, S4B, 5’ 26’’
- 1970, Iugoslavia, Ioan N. Radu, Astronautica Targoviste, S3A, 17’ 47’’
- 1971, Romana, Elena Ballo, Voinata Deva, S3A,32’ 42’’ - 1971, Romania, Elena Ballo, Voinata Deva, S4C, 5’01’’
- 1974. Romania, Ioan N. Radu Astronautica Targoviste, S1B, 507 m
- 1974, Romania, Ioan N.-Radu, Astronautica Targoviste, S1C, 543 m - 1975, Romania, Valeriu Stroescu, Astronautica Targoviste, S6C, 69 s
- 1975, Romania Valeriu Stroescu, Astronautica Targoviste, S6C, 94 s - 1975, Bulgaria, George Radu, Astronautica Targoviste, S3D, 323 s
-1975, Bulgaria, Mihai Pietris, Astronautica Targoviste, S3B,. 600 s.
- 1975, Romania, Ioan N. Radu, Astronautica Targoviste, S6D, 1’34’’ - 1975, Romania, Silvestru Morariu, C.S.T.A. Suceava, S3D, 31’:04”
- 1975, Romania, Eugen Egri, Explorari Deva, S5B, 214 m.
- 1979, Romania, Coşoveanu Marian, Metalul Târgovişte, S6C, 4’ 06” - 1979, Romania Coşoveanu Marian, Metalul Târgovişte, S5A, 279 m.
- 1983, Romania, Lucian Nita , Astronautica Targoviste, S 8B, 1’32”
- 1983, Romania, Ileana Radu , Astronautica Targoviste, S8A, 1’50” - 1983, Romania, Radu N. Ioan-, Astronautica Targoviste S8C, 1’57”
- 1984, Romania, Tudorel Dumitru, Voinţa Sibiu, S6A, 16’48”
In evidentele noastre mai gasim:
Maeştrii emeriţi ai sportului: Elena Ballo, Ioan Catargiu, Valerian
Constantinescu, Gabriel Constantinescu, Marian Coşoveanu, Iosif Kökössy,
Petre Nicolae, Ioan N Radu, Gheorghe Toxin, Antrenor emerit: Silvestru Moraru
Bibliografie:
-Ministerul Tineretului si Sportului, Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului din Romania, Editura Aramis, Bucuresti, 2002, p. 444.
- Colectia revistei « Astronautica », 1968 - 2001
Statistica propusa de George Radu
1968 - 2001
BILANTUL INTERNATIONAL AL RACHETOMODELISMULUI ROMANESC
25 Astronautica – 1/ 2008
FEDERATIA ROMANA DE MODELISM
CALENDARUL COMPETITIONAL INTERN
LA RACHETOMODELE IN 2008 Comisia Federală de Racchetomodelism a aprobata, la
adunarea generala din martie 2008, urmatoarele probleme:
CAMPIONATUL NATIONAL DE CLASICE SI MACHETE
Organizat de F.R.Modelism, Comisia Federala de
Rachetomodelism, CS Total Sibiu si Autoritatile locale din Sibiu
- Sibiu,Tabara din Saliste, 6-10 august.
-Clasele pentru seniori: S1A/B, S3A,
S4A, S6A, S9A, S5C, S7, S8E,
- juniori: S1A/S1B, S3A, S4A, S7, S9A,
S5B, S7, S8D.
Clasele S1A/B si S5B, S5C se vor
tine cu ajutorul altimetrelor digitale si in
functie de felul cum vor lucra acestea se
va stabili din timp daca la S1 se va concura la clasa A sau B.
-Inscrierea si sedinta tehnica: 6 august, ora 18, in Tabara
-Testarea motoarelor: ora 20-22, in Tabara.
Rugam fiecare club care doreste sa concureze la probele de
altitudine S1 si S5 sa-si procure cel putin 2 altimetre necesare la
antrenamentele proprii si in Campionatul national. Pentru aceasta va
comanda in scris numarul de bucati la F.R.Md si vor vira suma
corespunzatoare in lei pana la 25 aprilie in contul indicat in circulara cu
taxele. F.R.Md va emite factura in lei in luna mai dupa procurarea
altimetrelor in euro. In campionat cluburile isi vor folosi propriile
altimetre, iar Federatia va avea 5 altimetre de rezerva. Juriul va citi
valoarea altimetrelor dupa zbor cu ajutorul softului special si a
calculatorului. Altimetrele vor fi conform cu datele fizice difuzate de
Sercaianu Lucian si cu pretul de 80 euro/buc. Acestea vor fi procurate
de Federatie si Cluburi centralizat, de un singur fel, din Germania
Cupa României. Clasele S3A, S4A, S6A, S9A, S8E/D
1. Etapa I-a BACAU, 4-6 iulie,organizator FRMd si SCM Bacau.
2. Etapa a II-a Suceava, 5-7 septembrie, in cadrul Cupei
Mondiale,clasament national.Organizator CSTA Suceava.
CALENDAR SPORTIV INTERNATIONAL A. Cupe Mondiale organizate in Romania
1. World Cup Buzau,16-18 mai, Buzau, Organizator - CSM Buzau
2. World Cup Suceava, 5-7 sept., Organizator - CSTA Suceava.
Campionatul Mondial pentru seniori si juniori,
Spania, Lleida, 22-28 august. Clasele:S3A,S4A,S6A,S9A,S8E/D
Actiunea face parte din contractul de finantare cu A.N.S./2008 cu taxele
de participare pentru 5 seniori si 3 juniori. Obiectiv cel putin 2 medalii.
Lotul national se va stabili la Sibiu in 10 august in urma
rezultatelor la Campionatul national si Cupa Romaniei de la Bacau .In
cazul unei egalitati de puncte se va tine cont si de punctajul din 2007.
Antrenorii cluburilor care pregatesc sportivii pentru loturi
- CSTA Suceava & CSM Raraul C.Lung Moldovenesc, Catargiu Ioan,
Botusan Ioan,
- CSM Buzau, Sercaianu Lucian,
- Chimia Buzau, Constantinescu Gabriel,
- CS Vointa – Palatul Copiilor Buzau, Nica Ovidiu,
- CS Total Sibiu-Palatul Copiilor Sibiu,.Dumitru Tudorel.
- SCM Bacau, Zaharioaia Petrea..
ARBITRI INTERNATIONALI FAI IN 2008, Radu N.Ioan, Guzu Ion, Constantinescu Gabriel, Sercaianu Lucian,
Dumitru Tudorel
COMISIA FEDERALA DE RACHETOMODELISM
- g.ral mr(r) Guzu Ion, presedinte
- ing. Constantinescu Gabriel, vicepresedinte , CS Chimia Buzau
- Sercaianu Lucian, CSM Buzau, Nica Ovidiu, Pal.Copiilor-CS
Vointa Buzau, Catargiu Ioan, CSM Raraul C.Lung Moldovenesc,
Zaharioaia Petrea, SCM Bacau, Dumitru Tudorel, CS Total Sibiu,
Botusan Ion, CSTA Suceava, ing.Popa Stefan, CS Aerostar Bacau,
prof. Diaconsecu Nicolae, Clubul Copiilor Pucioasa, instr.Savulescu
Ariel,Palatul Copiilor Ploiesti.- membri.
Prof. Mihail Zanciu,
Secretar general al FRMd.
ASTROMODELISMUL
FRANCEZ
De curand, pe e-mailul revistei „Astronautica” s-a
primit un set de fotografii cu modele spatiale experimentale
apartinand cunoscutului modelist francez Jean Louis Benoit,
pentru a fi popularizate in randul modelistilor romani.
Este interesant felul in care autorul a prezentat
succesiunea imaginilor din care redam modelistilor romani
numai trei. Se desprinde de aici, efortul generos al lui Jean
Louis Benoit de a populariza modelele spatiale consreuite in
scopuri tehnice sau stiintifice.
Popescu Dan, IX - C
Prezentarea modelului
Pe rampa de lansare
In zbor
26 Astronautica – 1/ 2008
CALENDARUL FAI - 2008 Cupe Mondiale, concursuri internationale in
Europa, America, Asia, Africa si Campionatul Mondial din Spania
15-16 March4th Catalunya Cup ~ Lleida-ESP
S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup + S3A Open 5-6 April 2008 Pogorica Cup ~ P‘gorica-MNE
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 10-13 April 2008 Belarus Cup ~ Lida-BLS
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup + S12/P 19-20 April 2008 Korolev Cup ~ Stupino-RUS
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 21-28 April 2008 Veteranov Cup ~ Stupino-RUS
S12/P Open 2-4 May 2008 Kosice Super Cup ~ Kosice-SVK
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 9-11 May 2008 World Cup Krupka ~ Krupka-CZE
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 16-18 May 2008 Buzau Cup ~ Buzau-ROM
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 24-25 May 2008 Stip Cup ~ Stip-MKD
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 30-31 May 25th Swiss RAK Cup ~ Oberkulm-SUI
S6A-S8E/P both World Cup 31-1 May-June 2008 Swiss Masters ~ Oberkulm-SUI
S6A-S8E/P both World Cup 30-1 May-June 2008 Polar Cup ~ Murmansk-RUS
S4A-S6A-S7-S8E/P all World Cup + S12P open 7-8 June 8th Sirmium Cup ~ Sr Mitrovica-SRB
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 14-16 June 2008 Carl Neubronner Cup ~ Wertigen-
Roggden-GER S6A-S8E/P both World Cup 20-22 June 2008 Anatanas Gustaitis Cup ~ Marjampole-LTU S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 21-22 June 2008 Vega Cup ~ Krsko-Zadovinek-SLO
S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 27-29 June 2008 World Cup Liepaja ~ Liepaja-LAT
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 27-29 June 2008 Yangel Cup~Dniepropetrovsk-UKR
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 4-6 July 2008 Nitra Cup ~ Nitra-SVK
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 12-13 July 2008 Capitol Cup ~ Manassas-USA
S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 18-20 July 2008 Zielona Gora Cup ~ Z’na Gora-POL S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 24-27 July 2008 Impulse Cup ~ Shostka-UKR
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 2-3 August 7 th Belgrade Cup ~ Lisicji Jarak-SRB
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 9-10 August 2008 Krakow Cup ~ Krakow-POL
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 22-28 August 17th World Championshipfor Space Models ~ Lleida-ESP Juniors & Seniors: S3A S4A, S6A, S9:. S8D, Juniors, S8E/P, Seniors 24-26 August 2008 Lleida Cup ~ Lleida-ESP
S7 World Cup 6-7 September 2008 Suceava Cup ~ Suceava-ROM
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 20-22 September 2008 Bajkonur Cup ~ B’konur-KAZ
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 20-25 September 2008 Bajkonur Cup for Juniors Bajkonur-KAZ, S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A Junior Open Intern’nal 23-25 September 2008 Korkyt Ata Cup ~ Ko.’yt Ata-KAZ
S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 4-5 October 21st Africa Cup ~ Pretoria-RSA
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 11-13 October 30th Ljubljana Cup ~ Kamnik-SLO
S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup + S3A
Popa Silviu-Ionut, X - D
CUPA MONDIALA LA MODELE SPATIALE, Editia 2007
In anul 2007, au fost 23 de concursuri ale Cupei
mondiale in 18 tari de pe 3 continente cu 2139 de inscrieri si in jur
de 6300 de lansari in zbor. Cresterea numarului de evenimente in
2007 a fost de 26%, iar inscrierile au crescut cu 40%. Castigatorii
pe categorii de probe in cadrul Cupei Mondiale sunt:
S4A – Rachetoplane
1 Z. Josipovic (SRB) –336;
2. R. Katanic (SRB) -330,
3. E. Kurkova (RUS)-329.
S6A-Durata cu panglica
1 Z. Katanic (SRB)-333,
2. A. Lipai (BLR) -323,
3. E. Kurkova (RUS) -318,
S7-Machete la scara
1 B.Pavka (CZE) -329,
2. G.Constantinescu (ROMANIA) -325,
3. W.Krzywinski (POL)-325
S8E/P-RC rachetoplan
1 N.Dikic (SRB) -327,
2. B. Sliwa (POL) -314,
3. G. Sergienko (RUS) - 303,
S9A –Girocopter
1. B. Pavka (CZE) - 322,
2.F. Sercaianu (ROMANIA) -314,
3.S. Romanyuk (RUS)-298.
La Cupa mondiala – editia 2007, s-au remarcat pentru Romania, doi
modelistii de valoare: Florica Sercaianu – CSM Buzau si- Gabriel
Constantinescu – Cimia Buzau., carora le urez success in continuare.
Ing. Dip. Srdjan D. Pelagic-
Presedintele Comisiei de Modele Spatiale-
C.I.A.M- F. A. I.
Dranca Sorin Paul
S-a nascut la: 23.06.1968, Radauti, jud. Suceava, A urmat
Universitatea “Al. I. Cuza “ Iasi – Facultatea de Fizica; studii
postuniversitare la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara, Magurele-
Bucuresti “Utilizarea izotopilor radioactivi.
In prezent este fizician - specialist radioprotectie in Laboratorul de
Igiena Radiatiilor Ionizante din cadrul Autoritatii de Sanatate Publice
Suceava Este casatorit, fara copii. .
A inceputo activitatea modelistica la “Casa Ponierilor” Radauti,
sub indrumarea profesorului Moldoveanu Dorel, unde curiozitatea s-a
transformat in pasiune. A activat la C.S.T.A. Suceava, din mai 2002, sub
indrumarea antrenorului Moraru Silvestru .
Performantele realizate in rachetomodelism se rezuma la:
2002-Campionat National- Buzau, locul II la S4B-seniori,individual ;
2004- Campionat National- Suceava. Campion la S9B-seniori si locul
doi la S4B- seniori.
- Campionat Mondial Polonia –Deblin . Obtine doua medalii de
bronz : la S9B-seniori, individual si la S3B-seniori –cu echipa formata
din Dranca Sorin ; Duca Ilie si Catargiu Ion ;
2005 – Campionat National – Buzau loc III la S3A-seniori
- Campionat European – Buzau, locul IV la S3A-seniori- cu echipa ;
2007 – Campionat National – Saliste, Sibiu;campion la S1B-seniori .
Publicatii : A colaborat cu omologii din reteaua radiatiilor privind
radioprotectia pacientului in radiologia diagnostica si interventionala;
spectrometrie gamma la materiale de constructie si teme privind
concentratia de radon (Rn-222) in locuinte, medii colective si in special,
obiectivul principal Exlploatarea miniera uranifiera Crucea .
In domeniul modelistic nu a publucat nimic inca .
Oprea Luciana, a X-a D
27 Astronautica – 1/ 2008
Catalunya Cup WORLD CUP- Lleida 2008
In ziua de 15 martie 2008 a avut
loc in orasul Lleida din Spania cea de-a
patra editie a cupei mondiale
”Catalunya Cup”.
Au participat pe probe intre 19 si
24 de rachetomodelisti din Marea
Britanie, Slovenia, Romania si Spania.
Concursul s-a desfasurat pe o
vreme in care temperatura a variat intre
12º-23º C, iar viteza vantului a fost de 3
m/s.
Juriul Federatiei Aeronautice
Internationale a avut in componenta pe
Srdjan Pelagic-Serbia, Stuart Lodge-
Marea Britanie, Joze Cuden-Slovenia.
Concursul a fost supravegheat de
Esther Roura-Spania -director, Josep
Mestres-Spania, Nebojsa Pelagic-
Serbia-ofiteri cu securitatea starturilor.
Spre marea noastra satisfactie
la acest concurs a participat si un
reprezentant roman- Liviu Botusan de la
CSTA Suceava, care s-a bucurat de o
clasare frumoasa ocupand locul 2 la
proba de rachetoplane. Ne bucura
succesul lui.
CLASAMENTE:
S4A – RACHETOPLANE
1.Núria Crusella - Spania 491s
2.Liviu Botusan - Romania 432s
3.Boris Jenko - Slovenia 377s
S6A – STREAMER
1. Mitja Zgajner - Slovenia 298s
2. Marjan Jenko - Slovenia 295s
3. Raquel Manzano - Spania 284s
10. Liviu Botusan - Romania 255s
S9A – GIROCOPTERE
1 Nnigel Bathe - M .Britanie 358s
2. Boris Jenko - Slovenia 337s
3.Jordi Roura Font - Spania 294s
9. Liviu Botusan - Romania 106s
Ionescu Elena-Bianca, clasa a IX-a B
Foto: Ciprian Pascu – cls a XI-a, Sibiu
Modificari la regulamentul de
modele spatiale al CIAM - FAI
Articolul a fost conceput a fi un
instrument de studiu si referinta pentru
uzul sportivilor si oficialilor.
Prezentam o serie de precizari si
recomandari cu privire la organizarea unor
competitii sau jurizarea lansarilor.
2.4.3. Constructia modelului spatial se va realiza din lemn, hartie,
cauciuc, plastic casabil sau materiale
similare fara parti substantiale de metal.
Modelele claselor S1,S2,S3,S6,S9 si S10
trebuie sa aiba un diametru minim de 30
mm pentru cel putin 50% din structura
interioara, iar in cazul clasei S5 pentru cel
putin 20% din lungimea totala a
constructiei. In cazul clasei S1, diametrul
cel mai mic trebuie sa nu fie mai mic de
18 mm la cel putin 75% din lungimea
totala a fiecarei sectiuni, incluzand
sectiunile terminale. Nu se permit
terminatii sau reductii decat daca acestea
indeplinesc cerintele.
3.1.2 Clasificarea motoarelor
A/2 , 0 l-1.25 secunde Newton(NS)
0 -2.50 secunde Newton(NS)
2,51-5,00 secunde Newton(NS)
5.01-10.00 secunde Newton(NS)
10.01-20.00 secunde Newton(NS)
20.01-40.00 secunde Newton(NS)
40.01-80.00 secunde Newton(NS)
Nota: Modelele A/2 trebuie sa aiba
30 mm in diametru si o lungime de 350
mm. Acestea vor fi folosite in special
pentru incepatori.
4.3d. Evenimente la proba de machete
Judecatorii examinatori vor evalua
modele prototipuri in ceea ce priveste
caracteristicile zborului in conformitate cu
Anexa 9 tinand cont in special de :
d.1.Particularitatile zborului.
Etapele trebuie separate pas cu pas.
Daca a treia treapta este separata simultan
cu a doua treapta, zborul va fi considerat
ca avand numai doua trepte. In cazul
Saturn 1B si Soyuz, daca participantul
realizeaza un zbor cu actionare mecanica a
modulului de comanda, acesta va fi
evaluat ca si a treia etapa a modelatorului,
in conformitate cu paragraful 2.3.1
d.2.Efectele Speciale.
Ca si efecte speciale (in conformitate
cu regulile evaluarii) poate fi considerat
doar prototipul. O racheta construita in trei
trepte, ca Ariane, nu-si va desfasura conul
acoperit cu un coif si nu va arunca satelitul
peste bord in timpul operatiilor din prima
si a doua treapta. Dimpotriva, in cazul lui
Saturn si Soyuz, functionarea sistemului
de salvare in timpul primei etape este
posibila. In caz de nesiguranta,
concurentul este obligat sa dovedeasca
veridicitatea efectului special cu ajutorul
unor date tehnice relevante. Cate puncte se
acorda pentru mai multe efecte speciale ?
Inainte de decolare se recomanda
compararea gradului de dificultate a
separarii a 4 motoare auxiliare.
d.3.Revenirea
Pentru o singura treapta, o parasuta
care ajunge la 10 puncte va fi notata. Daca
o racheta construita intr-o singura treapta
acumuleaza 20 de puncte, va fi notata. In
cazul modelelor construite in mai multe
etape, desfasurarea parasutei va fi
apreciata cu pana la 10 puncte si
desfasurarea panglicii, cu pana la 5 puncte.
Punctajul maxim pentru reconstructie in
fiecare caz nu poate depasi 40 puncte.
Pentru a demonstra daca modelele care
urmeaza sa fie lansate sunt aceleasi
modelel care au fost supuse unei evaluari
statice, membrii juriului vor acorda nota
potrivita fiecarui model in timpul evaluarii
statice.
5.Sarcinile organizatorilor
a. Organizatorul unui concurs international
va desemna 3 membrii ai juriului din lista
nominala a arbitrilor F.A.I.
In cazul concursurilor mondiale sau
continentale, vor fi numiti 5 evaluatori
F.A.I. si un evaluator de rezerva de
nationalitati diferite, incluzand arbitrul-
presedinte. Numele lor vor fi transmise la
C.I.A.M. sau la birourile C.I.A.M. pentru
abrobare din organizatia NAC. El va
organiza sarcinile de lucru ale membrilor
juriului si ii va reprezenta. Un alt
arbitru (care poate fi arbitrul de rezerva)
va fi numit arbitrul principal al echipei
de masurarea a dimensiunilor.
Organizatorul se obliga, de asemenea, sa
asigure o suprafata adecvata pentru un
numar relevant de intrari cu surse de
lumina clare, puternice, care sa cada de sus
Spatiul unde va avea loc evaluarea
statica va fi echipat cu dispozitive de
masurare a dimensiunilor si un PC cu un
operator calificat.
Accesul in zona evaluarii statice in
timpul desfasurarii acesteia va fi interzis
tuturor personelor cu exceptia
evaluatorilor echipei de masurare a
dimensiunilor, operatorului PC,
directorului concursului si juriului FAI.
Prof : Erhan Simona
Nastase Georgiana – XI F
Prof. Coordonator Caibar Luiza
28 Astronautica – 1/ 2008
De ce stateau atat de mult
in spatiu cosmonautii?
Priveam uimiti in anii '80 la
cosmonautii sovietici care stateau
in spatiu un an si mai bine, acolo
unde nu e gravitatie, unde treci
pe deasupra planetei si te uiti la
lucrurile mici si trecatoare pe
care semenii de jos le petrec si
infaptuiesc. In Cosmos nu e
gravitatie, nu prea e nici zi si nici
noapte, ci o vesnica lumina de
neon a statiei spatiale, cu zumzait
de ventilator care circula aerul si
il filtreaza, cu echipamente si experimente, cu senzori si cu
hublourile de unde poti vedea planeta de pe care vii si infinitul.
Imi spuneam, despre cosmonautii sovieticii, ca aveau cum sa
vada filmele pe care le difuzau americanii si europenii, ca puteau
percepe planeta cu mult mai bine decit noi, muritorii de pe suprafata
acestuia, imi spuneam ca ei trebuie sa fi fost tare fericiti. La ei nu se
lua lumina si televizorul nu tinea doar doua ore. Sovieticii parca pareau mai dornici si plini de
elan sa ajunga in Spatiu decit americanii . Si m-am intrebat de ce, care ar fi cauza pentru care
ei sunt mai dornici? Poate si americanii erau dornici si cu siguranta ca si ei visau la asta si nu sunt singurii, o omenire intreaga viseaza sa vada « ce este dupa gard », ce este dupa ultima frontiera. Dar ei puteau si se bucurau grozav de un asemenea privilegiu. Nu prea stiam eu cum este cu antena de receptie prin satelit, nu exista internet si telecomunicatiile nu erau cele de astazi. Raminea sa ma bucur ca ei pleaca in Cosmos si visam frustrata si distanta la visul spatiului pe care o data l -as privi de acolo.Dar de ce stateau atit de mult in spatiu cosmonautii ?
De ce stateau ei un an in spatiu? Depaseau recorduri si deveneau eroii tarilor care i i trimisesera in spatiu!
Era o victoriei a spiritului uman, a tehnologiei, a reusitei fiecaruia si a tuturor! Da, cuvintele erau frumoase, dar oamenii ast ia stateau un an intreg sau peste in spatiu. De ce? Pai si la sovietici erau cozi si lipsea mancarea, era criza de imbracaminte si incaltaminte, nu isi imagina nimeni ca ar fi putut bea Coca Cola, masinile nationale erau asteptate la coada cam 5ani si in statiuni lucrurile stateau cam la fel, fie ca vorbim de litoralul romanesc sau de statiunile de schi din Caucaz. Deci rusii erau mai motivati sa stea in spatiu, sa nu aiba grija painii si a salamului, nici grija apei calde si a intretinerii, sa nu aiba plan de indeplinit si nici sa se calce in picioare in autobuze, in drum spre munca.
Clar, rusii erau mai motivati ! Apoi nevestele cu toate cite aveau pe cap cu tinere a
casei, copiii care nu invata si nu duc gunoiul, fetele care isi fac piercing la buric si isi incep viata sexuala mai devreme decit mamele, baietii care se imbata de prea timpuriu si iau prafuri, toate impreuna cu facturi , rate si alte dari , vizitele socr ilor si prezenta sefilor, erau motivat ii pentru orice cosmonaut sa ramina in Spatiu. Sunt destule motivatii sa ramii in spatiu si sa te uiti de sus la toate lucrurile mici, zgomotoase si convulsive care se petrec acum si aici si sa i t i doresti sa st ai acolo sus printre stele, departe de lume si de zbaterile ei , cu un mare receptor tv, la care sa vezi meciurile de fotbal ale tuturor natiunilor globului si sa primesti cu un transportor spatial ratia de bere, care pe timpul calatoriei, din cauza frigulu i spatial , ingheata atit cit sa fie buna de servit
.Acum am inteles de ce turismul spatial e industrie in crestere si hotelurile suborbitale sunt viitoarele mari afaceri ; „tunurile” vor f i mai mari ca cele imobiliare.
Prof. Staltzky Florentina.
Galileo Galilei Nascut la 15 februarie 1564, Pisa,
Galileo Galilei, a fost un astronom,
filosof şi fizician italian. Galileo
Galilei a fost gânditorul care a
deschis o eră nouă în cercetarea
ştiinţifică, bazată nu numai pe
observaţia directă a naturii, dar şi pe
informaţiile date de mijloacele
tehnice de investigaţie. Galileo
începe în 1574 să studieze literatura
şi logica la Florenţa, apoi - la dorinţa
tatălui său - se înscrie în 1581 la
facultatea de Medicină a Universităţii din Pisa, disciplină care
nu-i stimulează însă interesul. Se întoarce la Florenţa, unde
dezvoltă o pasiune deosebită pentru Mecanică, , aprofundează
matematica şi face studii de fizică. Pornind de la studiul
principiului lui Arhimede, construieşte în 1586 o "balanţă
hidrostatică" pentru determinarea greutăţii specifice a unui corp.
În 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematică a
Universităţii din Pisa. Întreprinde studii asupra căderii corpurilor
şi publică lucrarea "De Motu" ("Despre mişcare").Intre 1593 si
1610, Galileo lucreaza la Universitatea din Padova, la
prestigioasa catedră de Matematică, Geometrie şi Astronomie. În
această perioadă începe să se intereseze de teoria lui Copernic
asupra mişcării planetelor, folosindu-se de un telescop construit
în Olanda, pe care el îl va perfecţiona. În 1609 publică lucrarea
"Nuova astronomia" ("Astronomia nouă"), care conţine primele
două legi ale mişcării planetelor. La Padova, cu un nou
instrument, face observaţii asupra lunii, iar la 7 ianuarie 1610
observă în vecinătatea planetei Jupiter sateliţi planetei, cărora le
dă numele de "Astri Medicei", în onoarea lui Cosimo e Medici,
marele duce al Toscanei. Descoperirea unui centru de gravitaţie
în afara pământului contrazice teoria lui Ptolemeu asupra
cosmosului şi intră în conflict cu doctrina aristoteliană, acceptată
oficial de Biserica Catolică. Inchiziţia ecleziastică stigmatizează
drept eretică această reprezentare cosmologică şi îi interzice lui
Galileu să-şi susţină teoriile. Lucrările lui sunt "puse la index",
împreună cu publicaţia lui Copernic, "De Revolutionibus Orbium
Caelestium". Galileu încearcă să împace teoria lui Ptolemeu cu
cea a lui Copernic, demonstrând totuşi superioritatea celei din
urmă în lucrarea "Dialogo suj due Massimi Sistemi del Mondo",
publicată în 1632 la Florenţa. Ajunsă în mâinile papei Urban al
VIII-lea, acesta interzice difuzarea lucrării şi intentează un
proces al Inchiziţiei împotriva lui Galileu. Bătrân şi bolnav,
Galileu este chemat în 1633 la Roma în faţa tribunalului
inchizitorial. Ameninţat cu tortura şi umilit, este silit să abjure
public ideea că pământul se roteşte în jurul soarelui. Se spune că,
printre dinţi, ar fi şoptit: "Eppur si muove" ("Şi totuşi se
mişcă"). Scăpat de arderea pe rug, este condamnat la închisoare
pe viaţă, pedeapsă comutată apoi în arest domiciliar în casa sa
din Arcetri, din vecinătatea Florenţei. Moare la Florenţa la 8
ianuarie 1642, înconjurat de câţiva discipoli, care i-au rămas
credincioşi. Este înmormântat în biserica Santa Croce din
Florenţa, într-un mausoleu al marilor personalităţi ale Italiei. Lui
Galileo i se datorează şi legea izosincronicităţii oscilaţiilor unui
pendul gravitaţional: "Timpul oscilaţiilor rămâne constant,
indiferent de masa corpului atârnat de fir, atunci când oscilaţiile
sunt mici". Cine vizitează Domul din Pisa poate admira
lampadarul, ale cărui oscilaţii i-au inspirat tânărului Galileu
inventarea unei pendule ca sistem regularizator a mişcării
mecanice. 350 de ani după moartea sa, în 1992, Vaticanul a
recunoscut formal marea valoare ştiinţifică a lui Galileo Galilei,
"reabilitându-l" şi absolvindu-l de acuzaţia de erezie. Prof. Riza Monica
29 Astronautica – 1/ 2008
ANIMAŢIA CULTURALĂ ÎN BIBLIOTECA ŞCOLARĂ
În anul sfânt pentru cultura
română când se împlinesc 500 de
ani de la apariţia primei cărţi
tipărite în spaţiul românesc
(„Liturghierul” de Macarie-
1508), biblioteca şcolară capătă
noi valenţe, noi dimensiuni. Ea se
reconfigurează ca spaţiu al
informării şi al comunicării în
raport cu viaţa socială şi noile
tehnologii.
Dacă înainte de 1989 cartea a fost principalul mijloc de
petrecere a timpului liber şi de desfătare a spiritului, libertatea
zilelor noastre deschide porţile informaţiei şi ale comunicării, prin
intermediul mass-media al publicaţiilor de toate categoriile şi prin
extinderea Internetului.
Biblioteca şcolară s-a adaptat noului model spiritual şi
cultural creat sub patronajul libertăţii.
Se vorbeşte din ce în ce mai mult de o adevărată criză a
lecturii la nivelul sistemului educaţional; totuşi, lectura este o
nevoie a spiritului, este o lume fascinantă care se deschide o dată
cu primele file de carte, de care nu ne putem lipsi.
De aceea, biblioteca Colegiului Naţional „Constantin
Carabella” din Târgovişte recurge la diferite metode şi mijloace
de atragere a tinerilor(în mod special) către lectură, cum ar fi
pledoaria pentru carte, pentru bogăţia spirituală ce se află dincolo
de coperte, pentru profitul spiritual şi cultural pe care îl poate
dobândi lectorul.
Calea cea mai bună de a ajunge la carte şi la beneficiile
ei este „Propaganda”, acţiunea de convingere cu argumente
substanţiale.
Unul dintre aceste argumente îl constituie organizarea
de activităţi de „animaţie culturală”, având drept scop
valorificarea fondului documentar al bibliotercii, de a-l pune la
îndemâna comunităţii pe care o serveşte şi de a o sprijini în
demersul educaţional şi social.
Pentru a răspunde operativ şi eficient nevoilor de lectură
şi de studiu ale tuturor categoriilor de utilizatori, biblioteca
desfăşoară activităţi de animaţie culturală atât singură, cât şi în
colaborare cu cadrele didactice, cu biblioteci şcolare, publice,
universitare şi cu alte instituţii.
Grafica - Karola Kim
Îndeplinirea acestor obiective se realizează printr-o
bună colaborare a responsabililor, participanţilor şi beneficiarilor
acestor activităţi, utilizând mijloacele moderne de lucru,
materialul didactic din dotare şi materialele de informare create în
bibliotecă şi în sala de lectură(Centrul de Informare şi
Documentare.)
Elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice şi cu sprijinul
bibliotecarei, creează, editează, semnalează şi publică reviste
proprii şi alte materiale de informare.
Din categoria revistelor şcolare proprii elaborate în
bibliotecă pot fi enumerate: Ginkgo Biloba, Face to Face, Broşura
Centrului de Excelenţă – Sociologie, Culegere de întrebări pe
teme de Astronautică, revista semestrială de ştiinţă şi tehnică
”Astronautica” şi altele.
Unele dintre acestea sunt publicate în presa locală, în
ţară şi chiar străinătate, prin intermediul Internetului.
Aceste publicaţii semnalează problemele, succesele şi
evenimentele din viaţa şcolii, precum şi organizarea activităţilor
cultural-educative prilejuite de aniversări şi comemorări de
personalităţi.
Astfel, revista şcolară „Astronautica”, condusă de
domnul profesor Ioan N. Radu, procesată şi tehnoredactată în
incinta bibliotecii de un grup de 30 elevi şi cadre didactice, circulă
în şcoală, în presa locală, în ţară şi străinătate, vehiculând
informaţii de specialitate şi despre activitatea şcolii.
Colectivul de redacţie al revistei „Astronautica”, cu
sprijinul bibliotecarei, realizează expoziţii cu lucrări de
specialitate, precum şi expoziţii de desene, picturi, portrete(Gîju
Bianca, elevă clasa a X-a C) pe teme de astronautică şi afişează
liste de noutăţi (documente permanente de consultare)
achiziţionate sau primite ca donaţie din toate domeniile de
activitate.
Membrii societăţii „Astronautica” organizează şi
participă la diferite simpozioane(simpozionul judeţean Şcoala şi
Cosmosul), la programe educative având ca temă: ”Creativitatea
juvenilă în domeniul astronauticii” cu ocazia „Zilelor şcolii
dâmboviţene” şi a „Zilei Colegiului Naţional Constantin
Carabella”, la elaborarea de referate, colecţii, albume, artă grafică,
muzică, poezii, ca o temă deschisă oricărei pasiuni din domeniul
astronauticii.
Ei colaborează cu personalităţi şi instituţii din
străinătate pe Internet, în calitate de cetăţeni europeni.
Bibliotecar, Maria Nicoară
Cine stie astronautica raspunde Raspunsuri
1. Raspuns: Constructia peretilor cabinei spatiale sa fie
astfel conceputa incat orice perforare sa fie automat si instantaneu
inchisa. S-a propus si folosirea unor “saci“ din material plastic
special in care, in caz de decomprimare a cabineai spatiale, fiecare
membru al echipajului se “include” pentru a putea imbraca in 2-3
minute costumul de scafandru.
2. Raspuns: Da! “ abariner- IV”, care in 1965 a transmis
de la 9850 km primele fotografii ale solului martian, a fost distrus
de un roi de meteoriti care circulau cu viteze intre 130000 pana la
240000 km/.
3. Raspunsuri : a) 700 g-uri
b) Colonelul John Stapp, lansat cu un tren de rachete la
sol pana la viteza de 1010 km/h, a suportat 42 de g-uri fiind
franat la distanta de 30 m, cu consecinte insa grave asupra
sanatatii.
4. Raspuns: Cu ajutorul ventilatoarelor.
Profesor : N. Simionescu
30 Astronautica – 1/ 2008
PROBLEME PROPUSE
Stiind ca dona rachetomodele sunt
lansate pe verticala din acelasi punct,
la un interval de 4 sec. una de alta cu
vitezele V1 = 40 m/s si V2 =50 m/s,
iar g = 10 m/s2. Sa se calculeze :
a) La ce inaltime se intalnesc, stiind
ca trecerea arc loc la coborarea
primului rachetomodel ?
b) Dupa cit timp va avea loc intalnirea ?
Mihai Octavian – X A
Un rachetomodel pleaca de pe o rampa ce face cu
orizontala un unghi de 60°. Daca racheta are viteza initiala
50 m/s, sa se calculeze :
a) timpul dupa care racheta atinge inaltimea maxima ;
b) inaltimea maxima atinsa de rachetomodel ;
c) distanta de la rampa de lansare pana la punctul in care
racheta atinge solul, considerind ca racnetomodelul nu
este prevazut cu parasuta.
Macris Adelina, cls IX-C
Un rachetomodel a fost lansat pe verticala de jos in
sus, atingand inaltimea maxima de 490 m. Sa se calculeze:
viteza maxima, timpul de urcare, timpul de coborare, viteza
cu care va atinge Pamantul.
Mihai Octavian – X A
PROBLEMA REZOLVATA
In numarul precedent al revistei ,,Astronantica" s-a cerut
sa se arate ca perioada de revolutie a unui satelit circular
de zero depinde exclusiv de densitatea medie a planetei si
ca este invers proportionala cu radacina patrata a
densitatii medii a planetei.
Cu alte cuvinte putem spune ca densitatea medie (d) a
planetei influenteaza perioada unui satelit. In cazul nostru,
vom analiza problema pentru satelitul artificial circular de
zero (h = 0) si forma planetei o sfera de raza R.
Rezolvare: Se stie ca formula densitatii medii este data
de formula: d = M / v, unde M = masa planetei, v = volumul
planetei,
Considerand cu aproximatie ca planeta are forma sferica,
avem: v= 4 pi R2
/ 3, unde R = raza medie a planetei.
Inlocuind in formula densitatii, avem:
D = 3 M / 4 pi R2 , de unde deducem pe M = 4 pi R
2 d /3
Din manualele de fizica cunoastem formulele vitezei si
perioadei satelitului circular de zero ca fiind date de
expresiile;
V0 = (K M / R), unde K = constanta gravitationala si
T = 2 pi R / d.
Inlocuind expresiile de mai sus ale masei si densitatii
obtinem pentru viteza:
V0 = 2R (K pi d / 3) 1/2
,
Analizand cerinta problemei gasim pentru perioada:
T = ( 3 pi / K d ) 1/2,
,
Fiindca 3, pi si K sunt constante, se observa ca perioada
T a satelitului circular de zero depinde de densitatea medie a
planetei.
Prof. Firulescu Rodica – Dragomiresti
MAGNETISMUL
Utilitatea magnetismului ni se arată zilnic în diferite
moduri, dar acesta mai are încă pentru ştiinţă numeroase
enigme. Datorită magnetismului, avem curent în priză,
procesoarele şi hard-
discurile computerelor
înmagazinează într-un spaţiu
tot mai mic o cantitate tot
mai mare de date.
1- polul nord magnetic
2- polul nord geografic
3- axa terestra
Magnetismul este o
forţă perceptibilă, ce poate fi
măsurată. Ea orientează la scară mondială acele busolelor în
direcţia Polului Nord, ajută, în aparatura tehnico-medicală de
tipul tomografului cu rezonanţă magnetică nucleară, la
observarea celor mai fine structuri şi procese din corp.
Unele măsurători au arătat că, în prezent, câmpul
magnetic al Pământului scade cu aproximativ 5% pe secol.
Conform unei teorii, în vreo 2000 de ani, câmpul magnetic,
aşa cum îl ştim noi azi, ar putea să dispară aproape complet,
după care se reface lent.
Câmpul nu va dispărea complet, deoarece se slăbeşte
doar tipul câmpului magnetic dominant momentan. Simultan,
se întăresc alte tipuri de câmp, care se extind la mai mulţi
poli. Astăzi, aceştia sunt atât de slabi, că nu influenţează
acele busolelor. Modificarea c\mpului magnetic ar putea avea
urmări fatale, deoarece oricât de slab ar fi, apără Pământul de
particulele periculoase ale vântului solar, care altfel ar ar
putea penetra aproape nestingherite atmosfera. Acum, câmpul
magnetic orientează aceste particule încărcate către poli, unde
formează aurora boreală şi aurora australă.
Pentru om, magnetismul are mai ales efecte pozitive,
printre care se numără producerea de curent electric. Pentru
trenul Transrapid, între tren şi şină se generează un puternic
câmp magnetic cu aceeaşi polaritate şi pe şine, şi pe tren,
respingerea celor doi poli ridicând vehiculul de pe şină.
Tomograful cu rezonanţă magnetică nucleară produce un
câmp magnetic foarte puternic, care aliniază atomii de
hidrogen corespunzător liniilor de câmp. Dacă se decuplează,
atomii revin în starea iniţială, eliberând energie. Aceasta este
captată de detectori şi transformată în imagini.
Multe animale pot simţi câmpul magnetic al
Pământului. În celulele creierului există mici cristale de
magnetit. Fiecare schimbare de direcţie determină modificări
ale unghiului de forţă magnetică, astfel încât cristalele se
reorientează continuu. Păsările migratoare folosesc această
capacitate pentru a se putea orienta.
Magnetismul deschide noi căi şi pentru protecţia
mediului înconjurător. Geochimistul olandez Ruud Rikers a
elaborat un procedeu simplu de tratare a solurilor
contaminate cu metale grele. El a construit magneţi special,
în imense tambururi rotative, care pot prelucra până la 130 t
de pământ pe oră. Astfel sunt extrase particulele de fier
ruginit prezente în sol.
Deşi fizicienii au reuşit să studieze cu micrpscoape speciale
efectele magnetismului asupra atomilor, încă nu au fost
descifrate toate tainele lui. Magnetismul rămâne învăluit într-un
anumit mister: ca şi forţa gravitaţională, el acţionează la distanţă.
Prof. Adelaida Petrescu
31 Astronautica – 1/ 2008
Cosmofilatelie
Iata ca si anul acesta ( 22 februarie
2008) a adus o noua serie cu tematica
noastra intitulata “Explorarea
cosmosului”, formata din 3 valori de 1.
00 leu, 2. 40 lei si 3. 10 lei.
Aceste marci marcheaza implinirea
jumatatii de secol de la realizarea
programului de cercetare a spatiului
cosmic si verificarea conditiilor de
supravietuire a unor viitoare echipaje
umane la bordul navelor spatiale.
Reamintim ca la data de 1958,
Statele Unite ale Americii lanseaza
prima misiune spatiala Explorer I cand
constata ca Pamantul datorita polilor sai
magnetici este inconjurat de o centura de
radiatii denumita atunci “ Val Allen”.
Au urmat programul Sputnik ( in limba
rusa “satelit” sau “tovaras de calatorie”),
fara oameni la bord , lansare la data de 3
februarie 1958 (Sputnik 3), lansare
esuata , apoi 15 mai 1958, reusita, dar
care a avut deteriorate magnetofonul de
la bord. In decembrie 1958, armata
Statelor Unite lanseaza racheta Jupiter
AM 13 avand la bord maimuta Gordo.
Si acum la emisiunea filatelica
anuntat pe marca cu valoare de 1. 00 lei
este ilustrata misiunea spatiala Explorer
I, pe marca de 2. 40 lei este ilustrata
misiunea spatiala Sputnik 3, iar pe marca
postala cu valoare
individuala de 3. 10 lei este ilustrata
misiunea spatiala Jupiter AM 13. Seria
este insotita de vinieta , dimensiunile
timbrelor fiind 48 x 33 mm, paginate in
coala de hartie offset cromo-gumata. Au
aparut 550 de bucati plicuri “ prima zi”,
machetator fiind Alec Bartos, avand
numarul de lista, serie 1795, si avand si
3 imagini, carti postale maxime in tiraj
de 540 seturi. Concomitent a aparut si reviste
“romfilatelia”, publicatie, in conditii
grafice excelente, a S.C. Romfilatelia S.A
“ anul III, nr. 8-ianuarie 2008, care la
paginile 23-30 dedica evenimentelor
filatelice “ 50 de ani de la aborul primului
satelit artificial al Pamantului-Sputnik 1”,
material semnat de catre D. Popescu-
redactor, si apoi “Povestea Telescopului
Spatial Hubble(2)” semnat de catre Florin
Patapie, cercetator stiintific.
IULIAN PENESCu
Nichita Stanescu
Pe 31 martie ar fi împlinit 75 de ani.
Poezia sa a schimbat lumea.
În fiecare an, în martie ne amintim de
cel care a fost Nichita Stănescu. Nichita Stănescu, numele la
naştere Nichita Hristea Stănescu, (n.
31 martie 1933, Ploieşti, Judeţul
Prahova — 13 decembrie 1983,
Bucureşti) a fost un poet, jurnalist
literar şi eseist român, ales postum
membru al Academiei Române.
Considerat atât de critica
literară cât şi de publicul larg ca unul
dintre cei mai aleşi scriitori ai limbii
române, pe care el însuşi o denumea "
dumnezeisc de frumoasă ", Nichita
Stănescu aparţine temporal, structural
şi formal poeziei moderniste sau neo-
modernismului românesc din anii
1960 - 1970, deşi, ca orice scriitor
marcant, nu seamănă decât cu el
însuşi, fiind considerat de reputaţi
critici literari, ca fiind un poet de
amplitudine şi intensitate remarcabile,
făcând parte din categoria foarte rară
a inventatorilor lingvistici şi poetici.
Semnal
Încet! Mergeţi încet!
Nu vedeţi? Piatra e obosită.
Ea doarme. Doamne, ea doarme.
Piatra e foarte obosită.
Îndepărtaţi caii!
Şi tu, ce faci acolo, tu...
Cu tine vorbesc! Fii atent!
Face prea mult zgomot răsărirea
aceasta de soare
Piatra e obosită.
Să tacă luna răsărind!
Aveţi grije, faceţi tăcere. Tăceţi -
Piatra e obosită.
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă
că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine
însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru
că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, purşi simplu.
Eu sunt cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt urechea care aude cuvîntul
,,sunt,,
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul
,,sunt,,
Eu sunt trupul absurd al lui ,,sunt,,
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există ,,sunt,,
şi patul lui, în care doarme.
~ xxx ~
Tot universul nostru era
albastru şi gol
Tot universul nostru era albastru şi gol
iar noi retraşi în bulgărul numit
pământ
viaţă eram deasupra şi la subsol
murind, murmurând.
Viii şi morţii viilor
unii într-alţii şi unii peste alţii...
Tot universul nostru era albastru
şi gol.
Locul pe care-l ocupam, cei vii
şi cei morţi
repede se ghicea sau domol
luat în neştire; sau tras la sorţi.
Noi ne ţineam unii de alţii
Viii şi morţii.
Macris Adelina, IX C
Silviu Bartis
Fototeca Noastra
Machete ale rachetelor Ariane
Lansarea unui rachetomodel
are o noua grila de programe. Mai aproape de asteptarile tale ! www.targovistetv.ro tel. 0245.211 101 receptie: terestru Canal 37 fax. 0245.211 115 cablu UPC canal 35
Zambete spatiale
Silviu Bartis
Recommended