1 9 6 8 - 2 0 0 8 LA MULTI ANI

RACHETOMODELISM ROMANESC!

1-2008 seria a IV-a, nr 67, revista semestriala

2 Astronautica – 1/ 2008

ASTRONAUTICA

Revista a Societatii tehnico-stiintifice a Colegiului Naţional ,,Constanin Carabella" Targovişte

Romania

Unica revista de astronautica si rachetomodelism din tara

Fondata in 1968

Redactia

Colegiul National ,,Constantin Carabella" str. Parvan Popescu, nr. 58, cod 130078, Târgovişte Telefon, fax: 0245.210785, 0245.217625 e-mail: astronautica_targoviste@yahoo.com web-site: astronautica.lx.ro

Comitetul de consultanta

Gral (r) prof. univ. dr. Florin Zaganescu prof. univ. dr. H.C. Virgil Stanciu

prof. univ. dr. Gheorghe Petre Barlea It. cdor. conf. univ. dr. Mircea Boscoianu

conf. univ. Cristinel Mortici conf. univ. Vasile Loghin

lect. univ. dr. ing. Mihail-Florin Stan lect. univ. Alin Pohoata

prof. Mihail Zanciu

Director Prof. Gheorghe Matei Director adjunct Prof. Adelaida Petrescu

Consilier Prof. Lixandru Emilia

Coordonator: prof. loan N. Radu str. Mihai Eminescu, bl. 9, ap. 6,

telefon 0245.611422, Targoviste, Romania

Colectivul de redactie

Redactori responsabili: Georgescu Denissa, Feieer Andrei, Tehnoredactare foto: Mihai Octavian ,Georgescu Denissa, Tehnoredactare: Feieer Andrei, Bengea Nichita Corectura: profesor Marin Mihaela Procesare: Popa Silviu – Ionut, cls a X-a D, Bengea Nichita cls

a11-a, Avram Andreea cls aIX-aB,Oprea Luciana cls aX-aD, Tufan Florin cls a IX-a C, Vladescu Cristian cls aIX-a C.Banica Andrei – a-

IX-a C, Moldoveanu Dan cls IX-C, Maracineanu Andrei Cls a IX a C,

Popescu Dan cls a IX a F, Leotescu Maria (cls a XI-a C), Grigore

Alexandra Iuliana (cls a XI-a C)

Revista „Astronautica" poate fi citita in format electronic pe adresele: web:http://www.didactic.ro/index..php?cid=reviste, http://www.euroacces- tgv.ro/pictures/parteneri/astronautica.pdf

ISSN 1224-8363

Revista este acreditata de Consiliul National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (CNCSIS), categoria D, cod 766.

Multumiri calduroase adresam pentru sprijinul moral si material profesoarei Dinu Otilia , care a

inlesnit aparitia acestui numar al revistei. Coperta: Statia spatiala internationala Coperta realizata de Tutunea Robert, cls. a IX -a B

Cuprins

Redactia.

Cuprinsul…………………………………………….…2

Prioritati nationale la Targoviste……………………..3

Propergoli pentru rachete……………………………..4

Propergoli pentru rachete

Rachete sol - aer……………………………………..…5

Nicolae Donici

Observatorul Astronomic Bucuresti……………… ..6

Ion I. Placinteanu…………………………………. ….7

Complexe de artilerie antiaeriana si rachete

Cine stie astronautica raspunde……………………….8

Academia internationala de Astronautica

Acta Astronautica………………………………………9

Au cucerit sau nu americanii Luna?…………………10

Si in cosmos exista nume romanesti ………………….11

Soarele………………………………………………..…12

Soarele……………………………………..……………13

Turismul spatial…………………………………….… 14

Laboratorul European Columbus a ajuns la

destinatie………………………………………………..15

Macheta rachetei Atlas-D Mercury…………………..16

Macheta rachetei Atlas-D Mercury…………………..17

Meteorologie si geologie pe planeta Marte

Universul e inca o enigma……………………………..18

Interpretari ale enigmelor trecutului

Scrisul, astronomia si cosmosul……………………….19

Targovistea, gazda primului criteriu national

de rachetomodele……………………………………….20

Henri Coanda: Realizarile de la Targoviste…

Toata admiratia noastra… ……………………….21

Aprecieri la aniversarea a 25 de ani…………………..22

Aprecieri de la aniversarile de 25 si 35 de ani ..……...23

Bilantul international al rachetomodelismului

Romanesc……………………………………………….24

Calendarul competitional intern in 2008

Astromodelismul francez……………….……………..25

Calendarul FAI – 2008

Cupa Mondiala – editia 2007

Dranca Sorin - Paul,,,,,………………………………...26

Catalonia Cup

Modificari la regulamentul de modele spatiale………27

Galileo Galilei

De ce stateau asa de mult in spatiu cosmonautii?........28

Animatie culturala in biblioteca scolara

Cine stie astronautica raspunde……….……………...29

Probleme propuse

Magnetismul……………………………………………30

Cosmofilatelie

Nichita Stanescu…………………………………….….31

Fototeca noastra

Zambete spatiale

Publicitate………………………………………………32 Pentru a obtine un exemplar gratuit al revistei

noastre scrieti-ne pe adresa redactie, introducand in plic timbrele necesare expedierii.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate si redactarea materialelor apartine in exclusivitate autorilor.

3 Astronautica – 1/ 2008

1968 – 2008 LA MULTI ANI RACHETOMODELISM ROMANESC!

PRIORITATI NATIONALE LA TARGOVISTE

De-a lungul anilor, rachetomodelistii tirgovisteni au

format mai mult decat o scoala, ei au fost o familie.

Familie in care au intrat de la campioni si recordmeni

mondiali, la cei europeni sau national si chiar simpli

aspiranti. Acum, dupa 40 de ani de activitate a acestei

"bresle", fiii nerisipitori ai acestei pasiuni sunt intru

aceleasi ginduri, din nou, impreuna.

Elevii si profesorii de la fostul Liceu nr. 2 din

Targoviste, in anul 1968, au realizat o serie de prioritati

nationale privind educatia tineretului in domeniul

astronauticii, dintre care amintim:

- Criteriul National de rachetomodele –in luna mai ;

- Editarea primului numar al revisrei “Astronautica” –

luna octombrie;

- Infintarea Societatii tehnico – stiintifice a elevilor si

profesorilor, “Astronautica”- luna octombrie;

- Actiunea anuala tehnico-stiintifica “Scoala si

cosmosul”.

Acest numar al revistei cauta sa scoata in evidenta

activitatea si bilantul rachetomodelistilor romani in aceasta

perioada.In continuare, prezentam aprecieri la adresa

acestor activitati din perioada 1968 – 2008.

Victor Pietris - absolvent

*****

UN IZVOR AL CUNOASTERII ASTRONAUTICE…

“ Doresc revistei “Astronautica” sa

fie publicata inca 100 de ani de acum inainte,

spre beneficiul aeromodelistilor romani. A

contribuit mult in ultimi 35 de ani, la educatia

in aeromodelism, nu doar in Romania, ci si in

alte tari.

Cele mai bune urari cititorilor “Astronauticii”.

Ing. diplomat Srdjan D. Pelagic- Presedintele Comisiei de Modele Spatiale-

C.I.A.M- Federatia Aeronauticii Internationala

La multi ani

”ASTRONAUTICA" Revistei "ASTRONAUTICA" de la Targoviste, la a

30-a aniversare ii adresam felicitarile noastre, viata

indelungata si pagni tot mai numeroase despre evenimente

notabile din tara si strainatate.

Toata stima si considera{ia noastra cu acest prilej

pentru d-ul profesor RADU N. IOAN, maestru emerit al

sportului, care a creat aceasta revista unica in Romania, si

care timp de 30 de ani a contribuit la infiintarea si

dezvoltarea rachetomodelismului in tara

noastra, sport tehnico- aplicativ de avangarda din programul

Federatiei Aeronautice Internationale, prin care Romania a

devenit uu nume de prestigiu a campionatelor mondiale si

europene.

Prof. Mihail Zanciu

Secretar general,

al Federatiei Romane de Modelism

La multi ani rachetomodelism ROMANESC!

Profesorul Radu N. loan, plin de entuziasm, de dorinta de a

promova un domeniu sportiv nou, cu profund caracter tehnic, a

organizat acum 25 de ani primele competitii recunoscute de

rachetomodelism, impreuna cu copii si

tinerii inimosi pasionati de acest sport. A

reusit, de asemenea, cu eforturi mari, sa

promoveze o publicatie de specialitate,

revista" Astronautica”, ducand pe trepte

superioare satisfacerea dorintei de

cunoastere in domeniu.Imi amintesc cu

nostalgie perioada in care

construiam si lansam si eu

rachetomodele in cadrul cercului

"Mesagerii cosmosului" din Brasov.

Documentatia era putina, improvizatiile multe, dar rachetele

totusi zburau. Ulterior, am ajuns sa fac cunostinta si cu o

racheta adevarata si sa ajung dincolo de limitele atmosferei

terestre, acolo unde poate fiecare copil rachetomodelist isi

doreste sa ajunga.

Le doresc tuturor sa-si implineasca visul, dand curs pentru

inceput experientei si sfaturilor transmise de dascali ca

profesorul Radu sau ca profesorul Tamas din Brasov, care m-a

INDRUMAT in acest domeniu pe mine.

Cosmonaut

Ing. Dr. Dumitru Dorin Prunariu

LA SI MAI MULTI ANI!!!

Orice retrospectiva implica si o miniana analiza a

eficientei activitatilor. Astfel, la a35-a aniversare a revistei

ASTRONAUTICA ,ma simt onorat si ma numar printre

colaboratorii ei, alaturi de entuziasti irealizatori ai acestei

publicatii, careia ii urezdin inima

"La si mai multi ani!

Prof. univ. Florin Zaganescu

Membru al Academiei Internationale de Astronautica

Succes “Astronautica” !

Salutam aparitia revistei “Astronautica” acum, la

implinirea a 40 de ani de la tiparirea primului numar, si ii dorim

“multe numere inainte!”.

Am citit aproape toate numerele scoase de domnul

prof. Radu Ioan si multe dintre articole mi s-au parut extrem de

interesante, poate tocmai pentru ca nu am cunostinte in acest

domeniu si imi place sa invat lucruri noi. Cred ca acest lucru este

valabil si pentru elevii care citesc revista, unii dintre ei devenind

atat de pasionati, incat ajung sa cerceteze anumite aspecte, sa

citeasca lucrari de specialitate, sa se informeze si, in final, sa

contribuie cu articole proprii. Ar fi multe de spus, dar voi incheia

aici, cu urarea – spusa din suflet – “succes, “Astronautica”, si la

multi ani!”

Prof. Marin Mihaela

Colegiul National “C. Carabella” Targoviste

Pagina propusa de Leotescu Maria - XI C

4 Astronautica – 1/ 2008

Propergoli pentru rachete

Abstract

Propellants are

mixtures of chemical

compounds that

produce large

volumes of high

temperature gas at

controlled,

predetermined rates,

and can sustain

combustion without

requiring

atmospheric oxygen

for the purpose.

Principal applications are in launching projectiles from guns,

rockets and missile systems. Propellants are applicable wherever

a well-controlled foce must be generated for a relatively short

period of time.

Propergolii constituie o categorie foarte importantă de

substanţe explozive care intră în compoziţia muniţiilor, rachetelor

cu destinaţie militară şi civilă, în general în toate sistemele unde

este necesară efectuarea unui lucru mecanic progresiv.

Propergolii sunt amestecuri de compuşi chimici care

prin ardere produc un volum mare de gaze fierbinţi, având viteze

controlate şi predeterminate şi care pot susţine combustia fără

oxigenul din atmosferă. Ei au aplicaţii oriunde este necesară o

forţă bine controlată, care să fie generată pe o perioadă relativ

scurtă de timp. Propergolii pot fi lichizi, solizi sau micşti.

Propergolii lichizi se utilizează mai ales pentru

propulsia rachetelor cu bătaie mijlocie şi mare, a celor destinate

spaţiului extraatmosferic şi au ca formă principală de transformare

explozivă arderea. În general, carburantul şi comburantul se

păstrează în rezervoare separate, amestecarea intimă şi reacţia de

descompunere având loc în camera de ardere, fapt ce permite

oprirea şi pornirea motorului de mai multe ori.

Un propergol lichid este bun dacă are un impuls specific

mare. Impulsul specific indică masa ce poate fi deplasată cu

consumul unui kilogram de carburant într-o secundă. Impulsul

specific depinde de natura propergolului, dar valoarea lui depinde

într-o oarecare măsură şi de condiţiile de exploatare şi de

proiectarea motorului rachetă. Un impuls specific mare implică o

temperatură de combustie ridicată şi produşi de reacţie gazoşi, cu

mase moleculare mici. Un alt factor important care trebuie luat în

considerare este densitatea propergolului. Când densitatea

acestuia este mică, este nevoie de rezervoare de depozitare mari,

crescând astfel masa vehiculului. De asemenea, propergolii a

căror temperatură de depozitare trebuie să fie scăzută, necesită

instalaţii de răcire speciale, care cresc masa rachetei. Toxicitatea

propergolului este importantă, deoarece pot apărea situaţii de risc

la manipularea, transportarea şi depozitarea acestora. Unii

carburanţi sunt foarte corozivi şi de aceea la construcţia rachetei

trebuie folosite materiale care rezistă la coroziune.

Propergolii lichizi pentru rachete pot fi clasificaţi în trei

categorii: produse pertoliere, criogeni şi hipergoli.

Produsele petroliere sunt uleiuri rafinate, un amestec

de hidrocarburi complexe, conţinând doar carbon şi hidrogen.

Petrolul folosit drept combustibil pentru rachete este un tip de

kerosen rafinat ( numit RP-1 în USA). Acest produs se utilizează

în combinaţie cu oxigenul lichid ca oxidant. Kerosenul produce un

impuls specific mult mai mic decât combustibilii criogeni, dar mai

mare decât al celor hipergoli.

Oxigenul lichid şi RP-1 s-au folosit drept combustibil

pentru lansarea vehiculelor Atlas, Delta II şi rachetelor Saturn 1B

şi Saturn V.

Propergolii criogeni sunt benzine lichefiate depozitate

la temperaturi foarte joase, de obicei hidrogen lichid (LH2), ca şi

combustibil şi oxigen lichid (LO2 sau LOX) ca şi oxidant.

Hidrogenul este lichid până la temperatura de -253°C, iar

oxigenul până la - 183°C. Datorită temperaturii scăzute, este

dificil ca aceştia să fie stocaţi pe o perioadă lungă de timp. Din

acest motiv, ei nu sunt utilizaţi pentru rachetele militare.

Hidrogenul lichid are o densitate foarte mică, 0,071g/cm3 , şi de

aceea necesită un volum de depozitare mult mai mare decât alţi

combustibili. În ciuda acestor dezavantaje, eficienţa hidrogenului

şi oxigenului lichid este foarte mare atunci când timpul de reacţie

şi de stocare nu sunt critice. Sistemul LOX/LH2 a fost

folosit la motoarele Space Shuttle şi la lansarea rachetelor Saturn

V, Saturn 1B şi Centaur (1962, prima rachetă din Statele Unite

care a folosit hidrogen şi oxigen lichid).

Ars în oxigen lichid, metanul (temperatura de lichefiere

-162°C) are performanţe superioare multor alţi combustibili, fără

ca volumul său să fie un impediment ca în cazul sistemului

LOX/LH2. Produşii de ardere sunt netoxici şi nepoluanţi.

Viitoarele misiuni pe Marte vor putea folosi drept combustibil

metanul deoarece acesta ar putea fi parţial obţinut din resursele

de pe acestă planetă. Sistemul LOX/metan nu a fost folosit pentru

zbor, iar testele făcute la sol sunt limitate.

Motoarele care folosesc fluor lichid (temperatura de

lichefiere -188°C) s-au dezvoltat cu succes. Florul este un oxidant

extrem de toxic; el reacţionează de obicei violent cu aproape toate

substanţele, excepţie făcând azotul, gazele nobile şi substanţele

care au fost deja fluorurate. Cu toate aceste dezavantaje, fluorul

prezintă performanţe impresionante. Poate fi amestecat cu oxigen

lichid, îmbunătăţind arderea LOX, amestecul purtand numele de

FOX. Datorită toxicităţii sale ridicate, fluorul nu este folosit de

multe ţări. Unii compuşi ai florului, cum ar fi pentafluorura de

clor, sunt folosiţi ca oxidanţi pentru aplicaţiile spaţiale.

Propergolii hipergoli sunt carburanţi şi comburanţi

care se aprind spontan când sunt în contact unul cu celălalt şi nu

necesită sursă de aprindere. Pornirea şi repornirea uşoară fac ca

hipergolii să fie combustibilii ideali pentru sistemele spaţiale de

manevră. Cum ei rămân lichizi la temperatură obişnuită, nu ridică

problemele de stocare ale combustibililor criogeni. Hipergolii sunt

foarte toxici şi trebuie utilizaţi cu prudenţă.

Hipergolii sunt de obicei: hidrazina, monometilhidrazina (MMH)

şi dimetilhidrazina asimetrică (UDMH). Des utilizate sunt şi

amestecurile de carburanţi cum ar fi Aerozine 50 (sau “50-50”),

care conţine 50% UDMH şi 50% hidrazină. Aerozine este aproape

la fel de stabil ca UDMH, dar are performanţe superioare acesteia.

De obicei, oxidantul este tetraoxidul de azot (NTO) sau acidul

azotic. În Statele Unite se foloseşte un amestec numit IRFNA (red-

fuming nitric acid): HNO3 + 14% N2O4 + 1,5-2,5% H2O + 0,6%

HF (adăugat ca inhibitor al coroziunii). Vehiculele din familia

Titan şi rachetele Delta II folosesc NTO/Aerozine 50. Sistemul

NTO/MMH se foloseşte în sistemele orbitale de manevră (OMS)

şi la sistemele de control al navetelor spaţiale orbitale.

IRFA/UDMH este adesea folosit la rachetele tactice, ca de

exemplu US Army´s Lance.

Propergolii solizi sunt folosiţi la cele mai simple

motoare rachetă. Ele sunt de obicei o carcasă de oţel, umplută cu

un amestec de compuşi solizi (carburant şi comburant) care ard cu

viteze mari, degajând gaze fierbinţi care determină propulsia. Ei

ard din centru spre exterior. Spre deosebire de motoarele cu

propergoli lichizi, cele cu propergoli solizi au în camera de ardere

5 Astronautica – 1/ 2008

atât carburantul, cât şi comburantul, iar din acesta cauză reacţia de

descompunere o dată iniţiată nu mai poate fi oprită decât prin

depresuizarea motorului.

Propergolii solizi se mai numesc pulberi. Pot fi pulberi

compozite, dopate şi coloidale : monobazice, dibazice şi

multibazice.

Pulberile coloidale sunt amestecuri omogene care

conţin una sau mai multe substanţe furnizoare de energie, numite

baze, alături de altele cu rol de gelatinizator, stabilizator,

flegmatizator, moderator, aditiv balistic. Principala substanţă

furnizoare de energie (bază) este nitroceluloza. În funcţie de

numărul bazelor, pulberile coloidale pot fi : monobazice,

conţinând de obicei nitroceluloză (NC), care are în acelaşi timp şi

rol de oxidant şi de reducător; dibazice, conţinând nitroceluloză şi

nitroglicerină (NC + NG) şi multibazice (NC + NG + NQ

nitroquanidina). O caracteristică a acestora este că nu creează fum

detectabil, putand fi folosiţi în arme tactice.

Pulberile compozite apărute la pe la mijlocul secolului

trecut constituie amestecuri mecanice care conţin un oxidant

nitraminat (de obicei perclorat de amoniu), ce reprezintă între

60% şi 90% din masa pulberii, un liant sub formă de polimer, de

regulă, şi cu rol de carburant (de obicei poliuretan sau

polibutadienă), catalizatori de reacţie, de polimerizare, aditivi

balistici. Combustibilul este în general aluminiul. Pulberile

compozite sunt adesea identificate după polimerul ligand utilizat.

Cei mai folosiţi liganzi sunt polibutadienacrilonitrilul (PBAN) şi

hidroxipolibutadiena (HTPB).

Pulberile compozite sunt mai performante decât

pulberile coloidale, cu vulnerabilitate la explozie mai scăzută şi

rezistenţă la temperatură crescută. Navetele Titan, Delta şi Space

Shuttle utilizează propergoli solizi. Naveta Space Shuttle

utilizează cea mai mare rachetă cu combustibil solid construită

vreodată. Fiecare rezervor conţine 500.000 kg de propergol şi

produce o forţă de 14.680.000N.

Pulberile dopate sau brizante conţin în masa coloidului

un alt exploziv brizant puternic negelatinizat. Ele conţin

nitroceluloză, nitroglicerină şi hexogen sau octogen sau pentrită

(NC + NG + RDX sau PETN sau HMX ).

Motoarele cu combustibili hibrizi reprezintă o

combinaţie între motoarele cu combustibili lichizi şi cele cu

combustibili solizi. De obicei combustibilul este solid, iar

oxidantul este lichid. Lichidul este injectat în combustibilul solid,

al cărui rezervor serveşte şi drept cameră de ardere. Marele

avantaj al acestor motoare este că ele au performanţe ridicate,

similare cu cele ale motoarelor cu combustibil solid, dar

combustia poate fi controlată, oprită sau repornită. Motoarele cu

combustibili hibrizi se construiesc rar pentru că nu pot deplasa

sarcini mari. Space Ship One, care a câştigat Ansari X-Prize, a

fost propulsată de un motor hibrid care folosea protoxid de azot ca

oxidant lichid şi combustibil solid HTPB.

Bibliografie

1. F. Zăgănescu, I. Sălăgeanu “ Racheta – Trecut, prezent

şi viitor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970

2 .C. Rotaru, “Contribuţii privind studiul unor fenomene

termodinamice specifice sistemelor de propulsie aeroreactoare de

tip combinat”, A.T.M.,1996

3.A. Coman, “Procese termogazodinamice specifice

sistemelor de propulsie combinate de tip stato-rachetă”, Editura

A.T.M., Bucuresti, 2001

4.“Rocket and Space Technology” compiled and edited

by Robert A. Braeuning, 1996

Prof.Drd. Simona A. Mihai - Brasov

Rachete sol-aer

S-25 „Berkut”

SA-1 „Guild” Începem din acest număr al

revistei o serie de articole dedicate

prezentării rachetelor aflate în

componenţa forţelor armate ale

diverselor state. Deşi în ultimii ani în

revista „Astronautica” au fost publicate

mai multe materiale pe această temă,

am considerat că o prezentare elaborată

şi ordonată cronologic, pe state şi

categorii operative a acestor arme de

excepţie, ar veni în întâmpinarea

cerinţelor cititorilor. Prima parte a serialului va cuprinde rachetele

anti-aeriene (sol-aer) de producţie sovietică, majoritatea operative

încă în Rusia, Europa de Est sau în alte zone ale globului.

RACHETE DESTINATE APARARII MOSCOVEI

În perioada 1951-1955, în condiţiile intensificării

războiului rece şi a accentuării pericolului unui atac atomic, Uniunea

Sovietică a realizat primul sistem de apărare anti-aeriană bazat pe

rachete cu rază lungă de acţiune. Sub conducerea lui A.A. Raspletin,

biroul de proiectare a aparatelor de zbor Lavocikin a demarat în 1951

programul S-25. Sistemul va deveni operaţional în 1954, fiind

cunoscut în nomenclatorul NATO drept SA(Surface to Air)-1”Guild”.

În URSS, el va purta diverse nume: R-113,V-300. Systema 25 era însă

extrem de amplu şi scump, cu performanţe limitate. Va fi folosit

numai pentru apărarea capitalei sovietice şi a regiunii industriale

Moscova. Destinaţia sa era distrugerea ţintelor aeriene ce zburau la

înălţimi de maxim 35 km, cu viteze de peste 4300 km/h de la o

distanţă de 58 km. Rachetele au fost plasate în jurul zonei apărate în

două centuri concentrice însumând 56 de baterii: 22 pe centura

interioară, la o distanţă de circa 45 de km de centrul Moscovei, şi 34

pe centura exterioară, la o distanţă de 80 de km de centrul capitalei. O

baterie avea 60 de lansatoare unite printr-o reţea rutieră. Fiecare

baterie era compusă din 4 secţiuni distincte: zona de lansare, zona de

ghidare radar, zona cuprinzând partea logistică şi o staţie-

transformator pentru energia electrică necesară. Zona de lansare era

cea mai extinsă dintre cele patru, acoperind 130 de ha. Sistemul de

lansare era destul de simplu, similar cu cel al vechii rachete germane

V-2. La circa 1,5 km de zona de lansare, pe centura rutieră a

Moscovei, era poziţionat bunker-ul centrului de comandă. În

apropiere, erau şi antenele radar B-200, una oferind acoperire azimut

şi alta acoperire pentru înălţime. Bunker-ul adăpostea computerul

analog principal pentru dirijarea tirului, model BESM, ca şi douăzeci

de console pentru ghidarea rachetelor. Fiecare baterie regimentală

avea un efectiv de 30 de ofiţeri şi 450 de soldaţi.

RACHETA V-301

Racheta V-301, desemnată iniţial să funcţioneze cu acest

sistem, folosea un singur motor pe bază de lichid. Deşi viteza maximă

era de 2,5 Mach, în faza iniţială a zborului, viteza mică îi limita

capacitatea de a angaja ţintele supersonice. Raza sa maximă de

interceptare varia în funcţie de tipul şi modul de apropiere al ţintei .

De exemplu, contra unui bombardier B-252 ce zbura la altitudini

mari, venind direct către ţintă, raza rachetei era de circa 35 km. Se

crede că altitudinea minimă de interceptare ar fi undeva la 9 km.

Pentru cazurile speciale, ea putea fi dotată cu încărcătură nucleară.

Sistemul dispunea de primul radar multicanal din lume,

capabil să gestioneze soluţii de tragere contra mai multor ţinte.

Sistemul de ghidare B-200 avea încorporat echipament de control al

focului, permiţând fiecărei baterii să angajeze 20 de ţinte simultan.

Împreună cu bateriile adiacente şi lansatoarele centurii interioare,

această capacitate permitea sistemului o rată de foc extrem de mare

contra posibililor agresori.

S-25 va păzi Moscova timp de peste 30 de ani, până pe la

mijlocul anilor 1980, costul ridicat de întreţinere, ca şi imobilitatea

sistemului nepermiţând exportarea lui.

Prof. Drd. Alexandru Stefanescu

6 Astronautica – 1/ 2008

ANUL ASTRONOMIEI ROMANESTI 1908 – 2008

NICOLAE DONICI

Nicolae Donici (n. 1/13

septembrie 1874, Petricani,

Chişinău - d. 1956, Paris) a

fost un astronom rus, român

şi francez, originar din

Basarabia[1]

. Strănepotul

fabulistului Alexandru

Donici şi stră-strănepotul

legislatorului Andronache

Donici, rudă a generalului

Matei Donici şi a

scriitorului Leon Donici

(Dobronravov)(pe linie

maternă),el a absolvit

Universitatea Novorossiski

din Odesa, a locuit şi a lucrat la Sankt-Petersburg, ocupându-se

în mod particular de astronomie, colaborând cu cei mai

importanţi astronomi ruşi ai timpului: F.A. Bredikhin, O.A.

Baklund, A.A. Belopolskii, S.N. Costinski.

În anul 1908 a construit un observator astronomic

propriu la Dubăsarii-Vechi în Basarabia. Între anii 1918 -

1944 a locuit şi lucrat la Dubăsarii-Vechi şi Bucureşti. Din 1944

locuieşte în Franţa. Lucrează la Meudon şi Nisa. Locul şi anul

decesului nu se cunosc exact.

Cercetările astronomice ale lui Nicolae Donici se referă

la astronomia soarelui, cromosferei, planetelor, luminii

zodiacale. A observat 8 eclipse de soare în diferite părţi ale lumii

si 8 eclipse de lună. A stabilit că planeta Mercur nu are

atmosferă, a observat cometa Halley în anul trecerii la periheliu

(1910), a cercetat planeta Saturn, a observat şi măsurat lumina

zodiacală în Egipt (1908) şi în Algeria (1947-1952)

A fost membru a Uniunii Internaţionale pentru Studiul

Soarelui, a Uniunii Internaţionale Astronomice (din 1922), al

societăţilor astronomice din Rusia (până la 1917), Germania şi

Franţa. A fost membru al comitetului astronomic român,

membru de onoare al Academiei Române din 1922 până în 1948

şi din 1991 (post mortem) şi doctor honoris causa a universităţii

din Coimbra, Portugalia. Autor a cel puţin 77 de publicaţii

ştiinţifice. Conacul său din comuna Dubăsarii Vechi, (Raionul

Criuleni, Republica Moldova) se mai păstrează şi astăzi (într-o

stare avariată), deşi un monument i-a fost instalat cu ocazia

aniversării de 120 ani de la naştere. Observatorul astronomic al

Universităţii de stat din Moldova îî poarta numele.

Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii

Astronomice Internaţionale şi primul reprezentant al României

în acest for.

In cinstea sa exista asteroidul intitulat: 9494 Donici.

OPERA:

- Raport. Bucureşti, 1923;

- Raport. Bucureşti, 1923;

- Observatoire d’Astronomie Physique, 1924;

- Sur une méthode nouvelle d’investigation des phénomènes

solaires, 1924 (şi d.rom., Chişinău, 1927);

- Al patrulea congres, 1933;

- Raport sur le Premier congres l’Union astronomique tenu

a Rome de 2 au 10 mai, 1922 (Bucarest, 1923);

- Al patrulea congres al Uniunii astronomice internaţionale

(septembrie, 1932).”

Georgescu Denissa ( IX E )

,,Observatorul Astronomic Bucuresti "

Glasuri in favoarea crearii unui

observator astronomic bine inzestrat la

Bucuresti se ridicasera si mai inainte de

1908.

Dar acela care l-a infaptuit, cu pretul

unor anevoioase si indelungate stradanii

si nazuinta, a fost Nicolae Coculescu.

Scopul urmarit de Nicolae Coculescu,

venit in tara cu o conceptie stiintifica

inaintata, era acela de a organiza la

Bucuresti un ohservator astronomic modern, asemenea celor

pe care Ie cunoscuse in strainatate, un observator care tre-

buia sa devina centrul cercetarilor astronomice din Rornania.

Singurul sprijin i-a venit pina la urma de la Spiru HARET, fara de

care probabil ca observatorul ar fi luat fiita rnult mai tirziu.

Timp de 12 ani a trebuit sa astepte Coculescu pentru ca eforturile

sale sa dea in sfarsit roade,adica Observatorul astronomic din

Bucuresti sa fie fost inaugurat si considerat intre primele noastre

institute stiintifice. Sediul sau era (si este si astazi) pe locul unde se

afla Institutui meteorologic, ridicat in parcul de pe strada CutituI de

Argint, langa gara Filaret. La infiintare, el purta denumirea

,,Observatorul Astronomic si meteorologic", deoarece sectia de

meteorologie ramanea inglobata in noul institut, unde avea sa

ramana pina.in anul 1920.

1908 — anul crearii Observatorului astronomic din Bucuresti — nu

a constituit insa decat inceputul bataliei desfasurate de Coculescu.

Exista un observator, dar singurele instrumente de care dispunea

erau cele mostenite de la Intitutul meteorologic. Lipsea o cladire

corespunzatoare, lipseau cadre de astronomi care sa .alcatuiasca un

nucleu de cercetare etc. Atunci si-a dovedit Coculescu din plin

excelentele sale insusiri de organizator. A comandat, dupa obtinerea

fondurilor necesare, cele mai indicate instrumente, a convins

forurile de stat sa se construiasca o cladire speciala, adecvata

observatiilor, a obtinut primele posturi de astronomi cercetatori si

apoi i-a trimis pe acestia, pe rind, la specializare.

Profesorul Coculescu a numit doi tineri licentiati ai Facultatii

de matematica, dintre fostii sai elevi: unul a fost directoru1 profesor

de astronomie de la Universitatea din Bucuresti, prof. Gh.

Demetrescu, iar celalalt, distinsa astronoma Maria Teohari, care au

inceput o serie de observatii vizuale asupra petelor solare, cu

ajutorul lunetei .de 10,8 cm diametru, provenita de la. Institutui

meteorologic.

In ce priveste aparatajul nou, s-a comandat cele doua

instrumente importante: marele ecuatorial dublu Merz-Prin (cu

doua tuburi luneta: unul pentru observiati vizuale, iar altul pentru

astrofotografii) si marea luneta mediana Steinheil-Prin.A mai durat

multa vreme insa pina ce aceste instrumente au fost instalate, primul

in 1912, iar eel de-al doilea abia h 1926.

Printre primii astronomi care au lucrat la observator, mai

trebuie amintiti Nicolae Constantinescu, George A. N'icolescu,

Avram Teodosiu, Alex. Georgiadi si Traian Popp-

Dupa numire, Gh. Demetrescu a fost trimis la Paris pentru

specializare, avand si misiunea sa urmareasca constructia

ecuatorialului, in timp ce astronomii de la observator, indrumati de

Coculescu, incepeau primele cercetari, injghebau primele legaturi cu

institute si observatoare straine.

In anul 1911, noua cladire a fost in sfirsit terminata.

Astronomia isi avea acum casa ei. Constructia, care cuprindea mai

ales sala meridiana si cupola ecuatoriala, nu reprezenta decat

realizarea partiala a planului initial — care prevazuse o cladire mai

complexa .

Ileana Raileanu

7 Astronautica – 1/ 2008

Personalitati stiintifice cu preocupari in domeniul astronauticii

Ioan I. Plăcinţeanu

Un savant, în general, nu putea

fi în situaţia de a face în acelaşi timp

cercetări teoretice şi experimentale, de

a fi şi în laborator, şi în cabinetul de

lucru. Excepţii au existat şi există, de

la această poziţie, dar în timp,

separarea s-a adâncit. Au apărut

instituţii cu astfel de calificare, reviste,

cărţi, manuale, cadre universitare şi

mai ales cercetătorii din domeniile

ştiinţelor aplicate. În ţara noastră, în această idee,

s-au format astfel de diferenţieri. Un

exemplu este Ion I. Plăcinţeanu, în

domeniul fizicii teoretice.

Viata

Fiu de medic veterinar, s-a născut la Dorohoi, la 15 februarie

1893. Învaţă la Liceul Codreanu din Bârlad, apoi la Liceui Naţional

din laşi, trecând în 1911 „examentul de capacitate" ca primul în

serie. Înscriindu-se la Universitatea din Iaşi, îşi ia în 1914 licenţa în

matematici cu menţiunea „foarte bine". Participă la Primul Războiul

Mondial ca sublocotenent. În 1918 este demobilizat şi numit asistent

la Observatorul Astronomic. Dînd în 1919 examenul de capacitate

pentru învaţământui secundar, funcţionează la diferite licee si ca

asistent la laboratorul de mecanică al Universităţii din Iasi.

În 1921 pleacă, fără bursă, la Berlin, unde studiază la

universitate matematicile, fizica teorerică şi experimentală,

ascultând cursurile celebrilor protesori Max Planck, Alberth

Einstein, Max von Laue, ş.a. şi lucrează în laboratoarele profesorilor

Eugen H. Blasius, B. Wehnelt, Nathaniel Pringsheim şi W. Nernst.

Doctoratul în filozofie

Plesca la Göttingen, unde are ca profesori pe Max Born,

Werner Heisenberg, R. Courant, Ambronn, I. Franck şi W. Pohl.

Aici îşi trece, în 1926, sub conducerea lui W. Heisenberg, doctoratul

în filozofie, fiind echivalate astăzi cu specialităţile fizica teoretică şi

experimentală, analiza matematică şi astronomia. Teza pe care a

susţinut-o poartă titlul: „Asupra interacţiunii dintre radiaţie şi

atomii cvadrupolari”. Ion Plăcinţeanu, devine al patrulea românul,

care şi-a trecut doctoratul la Göttingen,

Problema interacţiunii dintre radiaţii şi atomi a tost cercetată

mai inainte de M. Born şi P. Jordan, prin ipoteze generale, cu

ajutorul unor consideraţii de corespondenţă. Ei admiteau ca model

atomic un sistem multiperiodic nedegenerat şi presupuneau ca

momentul magnetic al sistemului este un dipol. Plăcinţeanu

generalizează problema, luând ca model atomic un cvadrupol şi

studiază interacţiunea lui cu radiaţiile, atât clasic, cât şi cuantic.

Se constată în lucrare bogăţia de idei şi tratarea elegantă a

problemelor de fizică teoretică. Aceste calităţi se reflectă în toate

lucrările sale ulterioare.

Activitatea didactica

Revenit în ţară, Plăcinţeanu este numit în 1926 conferenţiar de

fizică teoretică la Universitatea din Iaşi, catedra de mecanică

raţională, înfiinţată în 1865, fiind ocupată în diferite perioade de

vestiţi prof. univ. dr. ca: D. Pompeiu, V. Vâlcovici, S. Sanielevici.

Între anii 1938-1945, I. Plăcinţeanu a funcţionat ca titular.

În 1937 s-a înfiinţat Politehnica de la Iaşi, unde a fost numit ca

profesor, titular de mecanică, funcţionand până în 1948.

În 1939 e numit director al Observatorului Astronomic şi

director al Institutului de Matematici Aplicate. Între 1940 şi 1941 a

fost decan al Facultăţii de Ştiinţe din Iaşi. În 1949 devine profesor,

la Facultatea de Geodezie a Academiei Militare din Bucureşti. A

ţinut cursuri doctoranzilor din Academia Militară şi Universitatea

Bucureşti.

Pe teren didactic activitatea prof. Plăcinţeanu a fost bogată şi

rodnică. Una din preocuparile lui Plăcinţeanu a fost publicarea de

lucrări didactice, ca: Electromagnetismul, Calculul vectorial şi

tensorial, precum şi tratatul de Mecanică raţională şi analitică,

apărut în 1941, la Iaşi şi Mecanica vectorială şi analitică, editată de

Academia Română în 1958.

Activitatea stiintifica

În fizica moleculară, ocupându-se cu relaţia dintre căldura de

vaporizare şi tensiunea superficială a unui lichid, a înlocuit formula

veche a lui Wilhem Ostwald cu una mai corespunzatoare. În alte

lucrări studiază vibraţia proprie a gazelor ionizate. În fine, mai

amintim că are lucrări importante în mecanica statistică, mecanica

aplicată, termodinamica electrodinamică, astronomie, optică

ondulatorie, geodezie, filozofia ştiinţei, precum şi articole de

popularizare a ştiinţei, publicate în „Revista Adamachi", „Viaţa

Românească" etc.

În mecanica cuantică şi ondulatorie a introdus tensorul

ondulatoriu al lui A.S.Eddington, cu ajutorul căruia a dedus ecuaţiile

lui J.C.Maxwell. Deja în 1933, deci înaintea lui George Gamov,

prevede existenţa protonilor negativi, şi înaintea lui Louis de Broglie

emite o ipoteză asupra fotonilor, scrie ecuaţia ondulatorie a unui

corp de masă variabilă şi stabileşte ecuaţia lui M. Dirac pentru o

particulă de masă variabilă. De asemenea, studiază proprietăţile

fotonului electronic, funcţia de undă a fotonului, durata de formare a

unui electron, proprietăţile luminii electronice.

Cercetari teoretice in astronautica :

Fizicianul Ion I. Plăcinţeanu s-a ocupat, în mod teoretic şi de

probleme ale spaţiului cosmic, fără să aibă o preocupare anume şi

constantă.

Activitatea ştiinţifică a lui Plăcinţeanu a fost bogată, valoroasă

şi multilaterală. Astfel, în mecanică a adus contribuiţii importante

ocupandu-se de dinamica corpurilor de masă variabilă, cum sunt

rachetele.

În 1923, Constantin C. Popovici, a pus în discuţie, atracţia

universală, arătând că, alături de aceasta, există o forţă de repulsie,

ca presiunea luminii, încât formula care dă forţa centrală

corespunzătoare, care acţionează asupra unei planete, capătă o formă

în care intervine o constantă de corecţie. I. Plăcinţeanu, alături de V.

Nadolschi, au găsit că această constantă variază cu timpul.

În anii 1931-1932, s-a ocupat cu mecanica cerească,

aprofundând cunoscuta problemă a mişcării celor trei corpuri de

masă variabilă, a stabilit ecuaţiile de mişcare a sistemelor formate de

aceste corpuri. Concluziile au apărut în „Rendiconti dei Lincei",

XV, 10/12, 1931 şi în Analele Ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi,

XVIII, 70, 1932.

La 30 iunie 1942, Victor Nadolschi şi-a susţinut doctoratul în

matematici la Universitatea din Iaşi, în faţa unei comisii formată din

vestiţii profesori Ion Plăcinţeanu, Ştefan Procopiu şi Octav Mayer.

Subiectul tezei era din domeniul mecanicii teoretice, şi anume

„Asupra unui nou caz integrabil în problema mişcării unui corp

rigid în jurul unui punct fix”. Problema a mai fost tratată de L.Euler,

Lagrange-Poisson şi Sofia Kowaleski, dar noutatea lui V. Nadolschi

constă în considerarea corpului lipsit de greutate, deci în

imponderabilitate, lansat pe o orbită circumterestră. Este o primă

încercare ştiinţifică în ţară despre zborul sateliţilor artificiali.

Plăcinţeanu, datorită pregătirii sale teoretice, antrenat de alte

personalităţi ştiinţifice, în probleme legate de cosmos, a reuşit să-şi

lase prezenţa şi în acest sector, într-o perioadă când cercetarea în

domeniul astronauticii nu se punea pregnant.

A decedat la 14 decembrie 1960, la Bucureşti.

Bibliogrfie : Istoria astronauticii in Romania, Editura Bibliotheca,

Targoviste, 2006

Feieer Andrei – IX - E

8 Astronautica – 1/ 2008

Complexe de rachete antiaeriene

Conceptia si directiile de actiune care au caracterizat

activitatea desfasurata de artileria si rachetele antiaeriene romane

in perioada 1980-1989 pot fi sintetizate in principal prin:

- reintroducerea in inzestrarea trupelor, a complexelor de

artilerie antiaeriana;

- inlocuirea complexelor de rachete antiaeriene cu resursa de

functionare consumata sau devenite neperformante, cu

tipuri si categorii noi de armament antiaerian;

- trecerea treptata la automatizarea proceselor de pregatire,

executie si apreciere a tragerilor antiaeriene;

- dezvoltarea, in deplina concordanta cu aceste directii de

ac(iune, a invatamantului, instructiei de specialitate, bazei

materiale si dispozitivelor de lupta.

In aplicarea acestei conceptii a fost antrenata atat artileria si

rachetele din apararea antiaeriana a teritoriului, cat si cea din

compunerea trupelor de uscat, mai ales ca, buna parte de timp, au

convietuit sub aceeasi comanda

Dupa anul 1980 si pana in decembrie 1989, in structura armei

au mai aparut:

- trei regimente de rachete antiaeriene in garnizoanele din

Resita (1984), Galati (1986) si Bucuresti -Cernica (1986);

- un regiment de artilerie antiaeriana mixta in garnizoana Fetesti

(1989);

- un divizion de artilerie antiaeriana independent in garnizoana

Navodari (1986). In vederea constituirii celui de al 2-lea aliniament de aparare

antiaeriana a capitatei, in 1986, au intrat in inzestrarea complexelor

rachete cu bataie mica, de tip Neva.

Procesul de introducere a rachetelor antiaeriene in inzestrarea

Trupelor de Uscat continea propuneri interesante de continuare a

dotarii cu acest tip de tehnica. Astfel, se propunea inzestrarea, in

mod esalonat, cu diferite tipuri de rachete, dupa cum urmeaza;

- complexe de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, portative,

sa intre in inzestrarea fiecarui batalion de infanterie si de tancuri;

- complexele de rachete antiaeriene cu bataie apropiata

autopropulsata, sa intre in dotarea regimentelor mecanizate si de

tancuri;

- complexe de rachete antiaeriene cu bataie mica de tipul Kub;

- complexul de rachete antiaeriene cu bataie medie de tipul

Krug, pentru ComandamentuI Artileriei Fortelor Armate.

Pentru descoperirea tintelor care evoluau la inaltimi mici si

prin surprindere, precum si pentru asigurarea cu date de

radiolocatie oportune a regimentelor de artilerie antiaeriana, se

preconiza dotarea cu statii de radiolocatie pentru cercetare.

Remarcabila a fost si infiintarea, la 26 mai 1989, a regimentului 50 Rachete Antiaeriene, inzestrat cu rachete moderne de tipul O.S.A.-AKM. Aceasta unitate a fost introdusa in organizarea Armatei a 4-a si a avut ca prim comandant pe maiorul

loan Costea. Introducerea in inzestrare a complexelor de rachete

antiaeriene a determinat o imbunatatire considerabila a apararii antiaeriene a Trupelor de Uscat, atat la nivel operativ, cat si la cel tactic.

In anul 1986, industria nationala de aparare a produs primele complexe de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, portative, de tipul A-94, ca varianta romaneasca a complexului Strela-2. Ulterior, in anul 1990, a fost realizat si complexul de rachete antiaeriene cu bataie apropiata, autopropulsat, A -95, avand drept model complexul Strela-l M, care a inceput imediat sa fie introdus in inzestrarea unitatilor si subunitatilor de aparare antiaeriana a Trupelor de Uscat, unde cea mai mare pondere o detineau artileria si rachetele antiaeriene.

Dar cea mai importanta masura a tost luata in ceea ce priveste

modernizarea bazei materiale, prin introducerea, incepand cu anul

1982, a aparaturii obiective pentru aprecierea tragerilor executate

cu artileria antiaehana, aparatura importanta din Suedia.

Tragerile cu rachete antiaeriene se executau, in fiecare an, cu

unitatile si subunitatile planificate, astfel incat fiecare sa execute

lansari de rachete eel putin o data la patru ani.

Datorita punerii in functiune a platformei petroliere marine

..Gloria", la 1 octombrie 1982, printr-un ordin al ministrului

apararii nationale, tragerile de lupta cu rachete antiaeriene cu bataie

mica au fost interzise in poligonul Capu Midia, pana la realizarea,

experimentarea si omologarea unor dispozitive de siguranta.

Incepand cu anul 1984, in luna mai, a demarat activitatea de

experimentare a dispozitivului de siguran^a SRD-2 prin trageri cu

rachete de tip Volhov.

Scolii ale armatei de Maistri Militari si Subofiteri de Artilerie

Antiaeriana i s-a modificat, in anul 1987, statutul, la trecerea in

subordinea Scolii Militare de Ofiteri Activi de Artilerie Antiaeriana

si Radiolocatie si, apoi, in cea a Institutului Militar de Artilerie si

Rachete Antiaeriene “General Bungescu".

Prof Ioan N. Radu

**********************************

Cine stie astronautica raspunde -Intrebari-

1. Ce se propune in cazul perforarii cabinei spatiale

aflate in cosmos?

2. Prezinta meteoritii pericol pentru navele pilotate ?

3. Se stie ca acceleratia gravitationala terestra este de g

= 9,80665 m/s² la nivelul marii si latitudinea de 45 º. Atunci

cand organismul uman este supus la acceleratii superioare

lui 1g, totul se petrece ca si cum greutatea acestuia s-ar

amplifica in proportie corespunzatoare numarului de g-uri ?

a) La ce valoare se poate urca numarul de g-uri in

cazul in care un automobil loveste un obstacol rigid cu viteza

de 100 km/h ?

b) Cate g-uri poate suporta timp de 0,2s un

organism bine atrenat ?

4. Din lipsa curentilor de conventie in cabina pe orbita

se produce CO2 in urma respiratiei. Cum se realizeaza

aerisirea cabinei ?

Prof. N. Simionescu

9 Astronautica – 1/ 2008

Academia Internationala de Astronautica

Articolul prezentat in cele ce urmeaza

speram sa satisfaca curiozitatea tinerilor

interesati in ale astronauticii, cu referiri

la organizarea Forului International in domeniul cuceririi cosmosului.

A.I.A. - organizatie independenta non-

guvernamentala recunoscuta de catre

Natiunile Unite in 1996. Presedinte

actual: Prof. Edward C. Stone, USA, Past-President Dr. Michael

Yarymovych, SUA, Vice-Presedinti: Dr. Claudie Haignere,

Franta; Dr. Madhavan G. Nair, India; Dr. Hiroki Matsuo, Japonia;

Dr. Stanislav N. Konyukhov, Ucraina, Secretar general Dr. Jean-

Michel Contant, Franta. A luat fiinta la: 16 august 1960, la

Stockholm, Suedia, in timpul celui de-al 11-lea Congres

International de Astronautica, condus de catre Theodore Von

Karman. Statutul IAA a fost revizuit in: 1963, 1965, 1969, 1983,

1987 si 1998.

Dintre obiectivele Academiei remarcam: Promovarea

dezvoltarii astronauticii in scopuri pasnice; recunoasterea

oamenilor de stiinta care s-au remarcat stiintific si tehnologic in

domeniul spatial; asigurarea unui program prin care membrii sa

poata contribui la eforturile internationale; cooperare pentru

dezvoltarea stiintelor spatiale si aerospatiale.

Structura organizatorica era condusa de Comitetul de

conducere ( cu intalniri de doua ori pe an ), format din presedinte,

patru Vice-presedinti si 28 de membri, cate sapte in fiecare din

sectiunile: stiinte de baza, stiinte ingineresti, stiintele vietii, stiinte

sociale. Adunarile generale aveau loc odata la fiecare 2 ani

Activitatile desfasurate constau in : Promovarea

cooperarii stiintifice internationale prin simpozioane si intalniri

stiintifice si prin activitatea a sase comisii specializate: stiintele

fizice spatiale; stiintele spatiale ale vietii; dezvoltarea de

tehnologii si sisteme spatiale; operarea si utilizarea sistemelor

spatiale; economie, politica si legislatie spatiala; spatiul si cultura

si educatia societatii. O initiativa majora a Academiei este

dezvoltarea unei serii de ‘Studii cosmice’ sau ‘Articole de pozitie’

care sa trateze multirudinea de aspecte ale cooperarii

internationale in: explorarea si popularea sistemului solar si a

universului; deseurile spatiale; microsateliti, pregatirea

activitatilor necesare dupa detectarea inteligentei extraterestre,

siguranta activitatii extravehiculare si interoperabilitatea

costumelor spatiale, misiuni stiintifice satelitare de cost redus,

explorarea mediului lunar si martian, etape urmatoare in

explorarea spatiului cosmic, spatiul pentru promovarea pacii,

managementul traficului spatial, knowledge management in

activitatile spatiale, misiuni eficiente pentru observarea Terrei.

Un factor important era stabilirea de relatii de

cooperare cu academiile nationale: Royal Swedish Academy of

Sciences (1985), Austrian Academy of Sciences (1986, 1993),

French Academy of Sciences (1988, 2001), Finnish Academy of

Sciences (1988), Indian Academy of Sciences (1990), Spanish

Academy of Sciences (1989), German Academy of Sciences

(1990), Netherlands (1990), Canadian Academy of Sciences

(1991), U.S. Academy of Sciences (1992, 2002), US Academy of

Engineering (1992, 2002), Israel Academy of Sciences and

Humanities (1994), Norwegian Academy of Science and Letters

(1995), Chinese Academy of Sciences (1996), Academy of

Sciences of Turin (1997), Australian Academy of Sciences

(1998), the Royal Netherlands Academy of Art and Sciences

(1999), Brazilian Academy of Sciences (2000), US Institute of

Medicine(2002).

Revista lunara, “Acta Astronautica”, publicata in limba engleza

trata urmatoarele teme; IAA e-newsletter; Proceedings ale

simpozioanelor, Anuar, dictionare si CD-Rom in 16 limbi,

Weekly News, Position Papers and Cosmic Studies, baza de date

cu lucrari stintifice pe site-ul A.I.A.

Activitatea este sustinuta de 1231 de membri activi, consacrati si corespondenti, dispusi in in patru Sectiuni. Dintre

acestia 5 sunt Membri Onorifici. Membrii provin din cele 75 de

tari afiliate:

-Africa: Algeria, Burkina Faso, Congo, Egipt, Etiopia, Ivory

Coast, Maroc, Nigeria, Senegal, Tunisia.

-America: Argentina, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile,

Columbia, Cuba, Mexic, Uruguay, USA, Venezuela.

-Asia: Armenia, Bahrain, China, India, Indonesia, Israel,

Japonia, Coreea, Kuweit, Malaysia, Mongolia, Pakistan, Arabia

Saudita, Singapore, Sri Lanka, Syria, Thailanda.

-Australia:Australia.

-Europa: Austria, Belgia, Bulgaria, Croatia, Republica Ceha,

Denmarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda,

Italia, Olanda, Norvegia, Polonia, Romania, Rusia, Serbia

Montenegro, Slovacia, Spania, Suedia, Elvetia, Turcia, Regatul

Unit al Marii Britanii, Ukraina.

Pentru mai multe informatii (spunem noi) interesante vizitati

http://iaaweb.org/index.php?option=content&task=view&id=217

&Itemid=343

Georgescu Denissa (cls IX-E)

ACTA ASTRONAUTICA

Gazeta Acta Astronautica a aparut pentru

prima data in Londra, in anul 1959, si a

fost publicata lunar de catre Elsevier

Science Ltd sub indrumarea Comitetului

de publicatii al confederatiei IAA, al carui

director era Dr. S. Konyukhov - Ucraina

Editorul sef a fost germanul

Rupert Gerzer, iar co-editorii sefii

comisiilor :

-I: Stiinte fizice spatiale: Nickolay

Smirnov (Rusia),

- II: Stiintele vietii spatiale: Martina Heer (Germania),

-III : tehnologiue spatiala si sisteme de dezvoltare: Christophe

Bonnal (Franta),

- IV: Utilizarea sistemelor spatiale: Jeng-Shing Chern (Taivan),

-V: Politica, Legile si Economia spatiului: Kai-Uwe Schrogl

(Germania);

-VI: Spatiul, cultura si educatia: A. Ingemar Skoog (Suedia) si

Haym Benaroya (SUA).

Editorul managerial era Monica Faust si secretariatul

gazetei se afla in cadrul sediului Academiei din Paris.

Gazeta Acta Astronautica, cu 2500 de pagini pe an, se

ocupa de dezvoltarile stiintei si tehnologiei spatiului, incluzand

explorari pasnice ale spatiului si lupta pentru bunastarea

oamenilor si progres, precum si formarea, design-ul, dezvoltarea

si operarea Pamantului.

In plus fata de obisnuitele probleme intalnite la alte

gazete, aceasta publica articole deosebite legate de congresele

astronautice internationale, simpozionul “Omul in spatiu”

organizat de IAA si alte simpozioane academice.

Audienta : ingineri astronauti si alti oameni de stiinta

care studiaza spatial, precum si fizicieni care se ocupa cu

microgravitatie si alte domenii.

Scopurile si aspiratiile revistei Acta astronautica

consta in publicarea contributiile originale in toate domeniile de

baza, inginerie, viata si stiinte sociale si tehnologia spatiului.

Pantu Teodora (cls a XI- a E)

10 Astronautica – 1/ 2008

Au cucerit sau nu americanii Luna?

Cucerirea lunii de catre americani a fost considerata unul dintre

cele mai importante evenimente ale secolului al XX-lea, dar au

existat si exista voci care afirma ca acest lucru nu s-a intamplat de

fapt si ca NASA, sustinuta de guvernul american, ar fi putut sa

,,orchestreze” minciuna secolului.

La 16 iulie 1969, America – si nu numai – a stat cu sufletul la

gura, urmarind cum . Apollo 11 a fost propulsata in spatiu,

incepandu-si calatoria de 400000 km catre Luna. In timpul celor 8

zile de drum, astronautii au vazut peisaje spectaculoase ale

Pamantului, au plutit in imponderabilitate si au ajuns pana acolo

unde niciun om nu mai fusese pana atunci.

Modulul Eagle a aselenizat si milioane de oameni au urmarit la

televizor acest eveniment si momentele cand Armstrong a rostit

celebrele cuvinte: ,,Un pas mic pentru om, un salt urias pentru

omenire”. Dar a fost oare acest pas mic al omului altceva decat un

salt urias de… incredere?

Steagul american flutura

Bill Kaysing – fost analist si inginer la Rocketdyne, compania

care a proiectat rachetele pentru Apollo – arata ca in anii ’60 au

existat multe probleme care i-au facut pe oameni sa creada ca nu

vom ajunge niciodata pe Luna: ceea ce a vazut la televizor,

combinat cu experienta de la Rocketdyne, l-au transformat pe

Kaysing intr-un sceptic, el afirmand ca intreaga afacere i s-a parut

inca de pe-atunci contrafacuta. Pe masura ce a studiat mai atent

imaginile existente, inginerul a descoperit numeroase inadvertente,

cum ar fi, de exemplu, faptul ca, in ciuda claritatii spatiului cosmic,

stelele lipseau cu desavarsire de pe cerul intunecat al Lunii sau ca

steagul american flutura, desi pe Luna nu exista aer. De asemenea,

a mai observat ca nu exista un crater de explozie provocat de

motorul de racheta al modulului lunar, asa cum ar fi fost normal.

Evident, NASA respinge aceste acuzatii, spunand – prin

reprezentantii sai – ca intotdeauna vor exista oameni care vor crede

cele mai deplasate teorii. Si totusi, un sondaj facut printre americani

arata ca aproximativ 20% dintre ei cred ca Apollo nu a ajuns

niciodata acolo unde spuneau guvernantii ca ar fi ajuns. Lucrurile

sunt, oricum, foarte complicate.

Razboiul rece

Un fost astronaut spunea ca este foarte posibil ca NASA sa fi

regizat ,,spectacolul”. Brian O’Leary a fost astronaut al companiei in

anii 1960 si consilier stiintific in cadrul misiunilor Apollo, iar

parerea enuntata de el si amintita mai sus are ca argument faptul ca

in anii ’50-’60, America si U.R.S.S. erau inclestate intr-o lupta

apriga pentru dominatia lumii, iar oamenii isi inchipuiau ca

natiunea care va castiga cursa spatiala va castiga si razboiul rece.

Pe 4 octombrie 1957, sovieticii au ingrozit America atunci cand

au trimis pe orbita Sputrik-ul, primul satelit din lume.

New York Times a publicat un articol in care explica

americanilor ca satelitul rusesc nu putea purta bombe nucleare care

sa fi fost aruncate asupra oraselor. Spaima americanilor s-a

amplificat, pe masura ce Rusia a luat conducerea in cursa spatiala.

Multi se temeau ca scopul final al Uniunii Sovietice era sa plaseze o

baza de rachete pe Luna, aceasta intr-o vreme cand programul

spatial al Americii avea dificultati pana si cu ridicarea de la sol.

Daca n-o poti realiza, atunci falsific-o”.

Asadar, este posibil ca in anii ’60 guvernul american sa fi spus

celor de la NASA: ,,Daca n-o poti realiza, atunci falsific-o”.

Intrebarea care se pune este cum s-a putut realiza aceasta inselatorie

monumentala. Conform lui Kaysing, lansarea rachetei Apollo a fost

reala, numai ca ea nu a transportat niciodata astronauti pe Luna.

Astronautii au fost lansati – nu se putea altfel – dar ei s-au rotit pur

si simplu 8 zile in jurul Pamantului, timp in care au fost aratate acele

imagini contrafacute cu astronautii pe Luna. In a opta zi, capsula de

comanda s-a separat de racheta principala si a coborat pe Pamant.

Producatorul de film Paul Lazarus sugereaza ca – daca ar fi vrut-

NASA ar fi putut realiza cea mai mare inselatorie din istorie, sa nu

trimita pe nimeni pe Luna si sa reproduca ,,aventura” intr-un studio

de televiziune, caci tehnologia necesara exista. Kaysing sustine ca

aterizarile lunare au fost filmate, de fapt, in Desertul Nevada, la baza

militara secreta numita Zona S1, unde fotografii facute de sateliti –

spioni rusesti – au dezvaluit o serie de hangare ce semanau cu

studiouri de televiziune si zone aride asemanatoare cu Luna.

Absenta zgomotelor de motor

Asta ar putea explica – spune fostul inginer – absenta

zgomotelor de motor din imaginile oficiale NASA. Zgomotul unui

motor ajunge la 140- 150 decibeli (este, deci, ingrozitor) si atunci se

naste intrebarea cum se pot auzi vocile astronautilor pe fundalul

unui motor de racheta pornit. In plus, cu cateva luni inainte de

aselenizare, un prototip LEM (modul lunar) a fost testat de Neil

Armstrong, care s-a luptat sa mentina controlul aparatului naravas,

fara nicio sansa, insa, astfel incat este nevoit sa se catapulteze. Or,

daca modulul era atat de instabil si greu de pilotat in mediul

controlat de pe Pamant, cum a putut LEM-ul sa aterizeze de 6 ori,

fara probleme, in mediul ostil al Lunii?

Pasii de pe Luna

NASA aduce si ea un argument: pasii de pe Luna sunt inca

vizibili. La acesta, sustinatorii ,,Teoriei conspiratiei” vin cu un

contraargument. Daca suprafata Lunii e acoperita de un praf

,,aproape ca o pudra” – cum spune in filmarea trimisa unul dintre

astronauti – cum e posibil sa mai ramana urme de pasi dupa ce

racheta s-a propulsat de pe suprafata selenara, starnind un vartej de

praf in jur?

Kaysing arata ca plecarea LEM-ului de pe suprafata

lunara este si mai indoielnica, deoarece nu se vede gazul de

evacuare iesind din motorul rachetei; se vede insa un obiect care

tasneste brusc, fara niciun gaz de evacuare, ca si cum ar fi tras in sus

cu un cablu.

Imaginile au fost contrafacute Conform lui David Percy, fotograf si regizor, castigator al

multor premii, dovada inselaciunii puse la cale de NASA exista in

fotografiile si filmele de pe Luna ale companiei. El crede ca

imaginile au fost contrafacute, deoarece sunt fantomatice si nu

arata deloc real. NASA afirma ca ele sunt rezultatul emitatorului si

al camerei pe care le aveau disponibile pentru Apollo 11. In schimb,

jurnalistul de investigatie Burt Sibrel crede ca imaginile au fost

deteriorate in mod intentionat.

In ciuda lipsei de claritate, adeptii “teoriei conspiratiei”

vad dovezi care sugereaza ca imaginile au fost falsificate. Cu toate

ca astronautii par a se misca in gravitatia lunara (care este 1/6 din

cea a Pamantului), Percy observa ca, atunci cand viteza filmului este

dublata, astronautii par ca alearga de parca ar fi in gravitatia

Pamantului.

O alta problema o ridica fotografiile facute. Unii spun ca

design-ul voluminoaselor costume spatiale ar fi ingreunat enorm

incercarile astronautilor de a lucra cu aparatele foto montate pe piep

Prof. Marin Mihaela (adapatare dupa documentarul “Au ajuns americanii la

Luna?”, transmis de Fox Chanel)

(Continuare la pagina 11)

11 Astronautica – 1/ 2008

Si in cosmos exista nume româneşti

Astronomia este stiinta care studiaza miscarile, structura si

evolutia corpurilor ceresti si sistemele formate din ele. Inventarierea

acestora, care sa cuprinda enumerarea si indentificarea lor cantitativa

si valorica, a fost necesara. Corpurile cereşti, in aceasta evidentiere,

pot purta numele descoperitorilor lor, dar si a unor oamenilor ce au

avut o contribuţie importantă în astronomie, sau alt domeniu. In

general, sunt onorate personalitatile care au decedat.

Este o onoare ca numele unei personalitati nationale să fie

purtat de o anumită formaţiune din cosmos. Fiecare popor se mândreşte

cu oamenii lor de pe cer. Este rândul nostru sa vedem care sunt acestia!

Cratere planetare cu nume româneşti In aprilie 2008, un crater de pe planeta Mercur a primit

numele poetului Eminescu. Craterul Eminescu are diametruul de 125

km si prezinta interes pentru că pare că s-a format mai recent decât

restul craterelor de pe Mercur. În centrul craterului se observă un lant

muntos circular.

Singurul nume românesc de pe Venus este cel al poetei Elena

Văcărescu (1866 – 1947), care s-a născut în România, dar a trăit în

Franţa. Craterul, aflat în emisfera sudică a planetei, are un diametru de

31,5 km., a primit acest nume în 1994 si se află în Nsomeka Planitia, la

marginea lanţului muntos,Saule Dorsa.

Prima om de stiinta romana onorat Primul si singurul crater cu nume românesc de pe Lună se

numeşte Haret, după matematicianul-astronom Spiru Haret.

Craterul are 29 km în diametru şi se află în emisfera ce nu se poate

vedea de pe Terra, aproape de polul sud al Lunii. Nu există o fotografie

detaliată a craterului Haret. În vecinătatea craterului Haret se află zeci de

cratere mari ce nu au nume. Poate în viitor în regiunea aceea vor mai

apărea şi alte cratere "româneşti".

Unul dintre lanţurile muntoase de pe Lună au primit numele de

Montes Carpatus: Munţii Carpaţi. Chiar dacă Munţii Carpaţi de pe

Terra străbat mai multe ţări, putem considera că aceasta este o altă zona

"românească" de pe Lună. Montes Carpatu. care s-au format acum 3,5

miliarde de ani, formează marginea de sud a unui giagntic bazin lunar:

Mare Imbrium si se află foarte arpoape de frumosul crater Copernic. Se

întâlnesc vârfuri muntoase, cel mai înalt având 2400m înălţime

Asteroizi cu nume de români Toţi asteroizii cu nume de români fac parte din centura

principală de asteroizi, situată între Marte şi Jupiter.

Primul asteroid ce a primit un nume românesc este cel destinat

lui Constantin Pârvulescu: 2331 Parvulesco. Asteroidul a fost

descoperit în 1936 de către astronomul Delporte, în Belgia. Are un

diametru situat între 11 şi 24 km. Face o rotaţie în jurul Soarelui odată la

3,78 ani. Se paote apropia la 140.000.00 km. Constantin Pârvulescu a

fost profesor de astronomie la Cernăuţi, Timişoara şi Cluj. A fost

directorul Observatorului astronomic din Cluj. A studiat glaxiile, roiurile

globulare şi stelele binare. Asteroidul a fost numit Parvulesco şi după

fratele astronomului, Antares Pârvulescu.

Un alt asteroid cu nume românesc este 4268 Grebenikov.

Eugeniu Grebenikov este un astronom de origine română, născut în

Republica Moldova. Se ocupă cu studiul mecanicii cereşti.

Asteroidul a fost descoperit în 1972 în Rusia.are un diametru

între 5 şi 12 km.Si face o rotaţie în jurul Soarelui in 4,28 ani terestri.

Primul asteroid ce poartă numele unui artist, este al

sculptorului român Constantin Brancus, notat : 6429 Brâncuşi.

Asteroidul a fost descoperit în 1971 la Observatorul de la Palomar, face

o rotaţie în jurul Soarelui odată la 3,16 ani şi se poate apropia la

100.000.00 km de Terra. Diametrul : 4 - 9 km.

Hermannn Julius Oberth a fost un om de ştiinţă născut la

Sibiu si considerat ca unul dintre părinţii astronauticii mondiale.

Asteroidul, descoperit în 1971 la Observatorul Palomar poartă numele

de 9253 Oberth, are diametru de maxim 6 km si se află la o distanţă de

150.000.000 km de Terra

Nicolae Sanduleak, astronomul american de origine română,

s-a ocupat cu studiul stelelor strălucitoare din emisfera sudică.

Supernova apăruta în 1987 în Norul Mare al lui Magelan, a avut ca sursă

steaua Sanduleak -69 202. Asteroidul 9403 Sanduleak, are un

diametru de maxim 15 km, se află la o depărtare de 300.000.000 km de

Terra. Un an pe acest asteroid durează 4 ani pământeni.

Asteroidul 9493 Enescu poată numele celui mai cunoscut

compozitor român: George Enescu. A fost descoperit în 1971 la

Observatorul de la Palomar. Situat la peste 250.000.000 km depărtare,

asteroidul Enescu are până în 9 km diametru.

Unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Astronomice

Internaţionale şi primul reprezentant al României în acest for, Nicolae

Donici, are asteroidul intitulat: 9494 Donici. Savantul, s-a ocupat cu

studiul Soarelui, observând şase eclipse totale.

Poetul Mihai Eminescu este imortalizat pe cer, pentru a doua

oara, prin asteroidul 9495 Eminescu. Este un asteroid descoperit în

1971 la Observatorul de la Palomar. Este situat la o distanţă medie de

250.000.000 km de Terra. Face o rotaţie completă în jurul Soarelui odată

la 3,23 ani. Se poate apropia de Terra la 140.000.000 Km si diametrul

nu depăşeşte 6 km.

Asteroidul 10034 Birlan poartă numele astronomului Mirel

Bîrlan. Lucrează la Institutul de Mecanică Cerească şi Calculul

Efemeridelor din Paris. Se ocupă cu studiul dinamicii corpurilor mici

din sistemul solar. Asteroidul a fost descoperit în 1981 în SUA.

Biologul şi astronomul amator Jean Dragesco, ce locuieşte în

prezent în Franţa, cu ocazia împlinirii a 80 de ani, în anul 2000, i s-a

facut “cadou” asteroidul :12498 Dragesco. A fost descoperit în 1998.

Diametrul, nu depăşeşte 10 km.

Victor Daimaca – singurul roman descoperitor de comete Cometele poartă numele descoperitorului sau a primilor trei

descoperitori.Victor Daimaca, a fost profesor de matematică din Târgu-

Jiu. Pasiunea sa era astronomia. Ca observaţii el a ales căutarea

cometelor, Cu un binoclu, Daimaca, la 3 septembrie 1943, a observat o

cometă nouă la limita dintre constelaţiile Lynx şi Ursa Major. A fost

prima cometă descoperită de un român, fiind înregistrată la Centrul

Internaţional de la Copenhaga sub denumirea de cometa Daimaca

1943c. La mai puţin de 4 luni de la prima descoperire, la 16 decembrie

1943, Daimaca a găsit o a doua cometă, însă aceasta era descoperită

concomitent şi de astronomii Van Gent şi Peltier, fapt pentru care s-a

numit van Gent-Peltier-Daimaca 1943 W1. (prelucrare dupa http://www.astro-urseanu.ro/romanipecer.html/)

Grigore Alexandra Iuliana – XI-C

Au cucerit sau nu americanii Luna ? (Urmare din pagina 10)

Ei nu puteau sa isi aplece capul atat de tare, nu aveau

ocular, deci aparatele erau dificil de manipulat. Atunci cum au putut

fi realizate mii de fotografii cu o claritate deosebita?

Centura de radiatii Van Hallen

Dincolo de toate acestea, mai exista un motiv pentru care

oamenii nu ar fi putut ajunge pe luna. Este vorba despre centura de

radiatii Van Hallen; la 800 km departare de Pamant, aceste benzi

de radiatie intensa, cu o grosime de mii de mile, inconjoara planeta

noastra. Orice fiinta care traverseaza centura Van Hallen ar fi

devenit deosebit de bolnava sau ar fi fost ucisa de radiatii. In afara

de misiunile Apollo, nicio alta nava condusa de oameni nu a incercat

sa treaca prin aceasta radiatie mortala. Pentru a-i proteja pe

astroanuti, capsula ar fi avut nevoie de un scut protector de plumb

de 1,8 m, conform fizicianului Ralph Renee, ceea ce nu detineau,

desigur. Oricum, daca nu i-ar fi ucis centura Van Hallen, astronautii

ar fi fost nimiciti de exploziile violente de la suprafata Soarelui,

numite furtuni magnetice. Conform lui Renee, misunea Apollo 16 a

coincis cu una dintre cele mai intense explozii solare inregistrate

vreodata, care a durat 3-4 zile.

Un lucru ramane cert: nimeni in afara de americani n-a

ajuns pe Luna. Rusii au abandonat ideea, temandu-se de pericolele

din spatiu. Americanii n-au niciun plan de a se intoarce acolo, desi

tehnica a evoluat. Sa fi fost programul NASA – care a costat 40 de

milioane de dolari – cel mai costisitor film din istorie?

Prof. Marin Mihaela (adapatare dupa documentarul “Au ajuns americanii la

Luna?”, transmis de Fox Chanel)

12 Astronautica – 1/ 2008

Steaua noastră: Soarele

Soarele este o stea ca celelalte pe care noi le vedem

noaptea. Comparat cu alte stele, Soarele este o stea obişnuită si de

mărime medie. Soarele nu arde ca un foc, el este o bombă cu

hidrogen imensă şi controlată. Miezul are o temperatură de 14

milioane 0C, şi o presiune foarte înaltă. Atomii de hidrogen se

unesc prin ciocnire cu o viteză extrem de mare.

Atomii de hidrogen se unesc împreună şi devin heliul.

Acest proces generează o mare cantitate de energie sub formă de

căldură. Aceasta reacţie se numeşte fuziune nucleară.

Hidrogen fuziune nucleară Heliu + energie(căldură)

O fotografie în ultra-violet a soarelui, pentru a arăta o

proeminenţă imensă curbând în fotosfera câmpului magnetic al

soarelui.

Soarele consumă cam 4 milioane de tone pe secunda din

masa lui! El poate face aceasta pentru 4500 milioane de anii, dar

este încă numai la jumătatea vieţii lui, fiind o stea de vârstă

mijlocie.

Cantitatea imensă de energie este iradiată de la miezul

lui. O parte din această energie ajunge în cele din urmă pe

Pământ, asigurându-ne viaţa.

Înăuntru Soarelui se dă o luptă continuă de forte:

gravitaţia încearcă să zdrobească Soarele, în timp ce energia

miezului foarte fierbinte încearcă să-l facă pe acesta să se extindă.

Atât timp cât aceste forţe se compensează, steaua este stabilă.

În cele din urmă, el va termina combustibilul şi se va transforma

în altfel de stea.

Petele solare sunt zone mai reci de pe suprafaţa

Soarelui, având o temperatură de numai 4000 0C! Petele solare au

o activitate ciclică cu o perioadă de 11 ani.

Este posibil ca energia radiată de Soare să mai varieze puţin din

când în când, influenţând Pământul - determinând probabil chiar

şi glaciaţiunile.

Pe cerul nopţii, alte stele par să formeze modelele,

numite constelaţii.

Cele mai renumite sunt Cassiopeia si Ursele (Carul

Mare si Carul Mic).

Viata si moartea unei stele.

Stelele în cele din urmă îşi consumă combustibilul şi

încep să se schimbe. Ce se întâmple după aceea depinde de masa

stelei.

1.Stele mici similare Soarelui nostru ( pitici galbene)

După aproximativ 10 000 de milioane de anii,

hidrogenul este tot consumat şi steaua începe să folosească heliul

drept combustibilul.

Steaua se extinde şi se răceşte devenind un uriaş roşu.

Când acest lucru se va întâmpla Soarele, va înghiţii planetele

Mercur şi Venus şi va ucide toată viata pe Pamânt.

Târziu, steaua consumă tot combustibilul şi se va

prăbuşi în sine, datorită forţei gravitaţionale foarte mari, devenind

o pitică albă, foarte fierbinte şi densă.

Densitatea ei este de un milion de ori mai mare decât

densitatea apei!

În cele din urmă se răceşte ca un foc pe moarte,

devenind o pitică neagră.

Moartea unei stele mari - supernova

2.Stele mai mari O stea mai mare ( albastră uriaşă) arde mai iute si

termină combustibil mai repede. Ea se răceşte si se extinde

devenind un uriaş roşu. Târziu când termină combustibilul,

devine instabilă, se prăbuşeşte în sine (colaps), şi se produce o

explozie enormă transformându-se într-o supernovă. În timpul

acestei explozii sunt create elemente grele ca de exemplu aur şi

aruncate în spaţiu, devenind pulberea din care vor apărea noi stele.

13 Astronautica – 1/ 2008

Chiar planeta Pământ şi toată viaţa pe ea este făcută din elemente

create mai devreme de stele.

Miezul unei supernove se prăbuşeşte în sine, formând o

foarte densă stea neutronică ( numită pulsar).

Dacă acesta are o masă mare continuă să se prăbuşească

în sine datorită propriei gravitaţii. Gravitaţia devine astfel foarte

mare, astfel încât absoarbe tot din jur, chiar şi lumina. A devenit o

gaură neagră.

Galaxia noastră: Calea lactee Dacă dvs. priviţi cu grijă la cerul de noapte, puteţi să

vedeţi o bandă vagă de stele curgătoare deasupra dvs. Dvs. priviţi

marginea galaxiei noastre. Ea este o colecţie de despre 100 000

de milioane de stelele! Soarele nostru este tocmai una din ele,

plasat undeva aproape de margine, într-un braţ al spiralei.

Galaxia este imensă. 8 minutele îi trebuie luminii pentru

a străbate distanţa de la Soare la Pământ; 4 ani îi trebuie luminii

pentru a străbate distanţa până la cea mai apropiata stea ; dar 100

000 anii Ii trebuie luminii sa ajunga dincolo de galaxia noastra!

Universul

Calea lactee este galaxia noastră, dar ea nu este singura

galaxie. Folosind telescoape si radio-telescoapele astronomii au

reuşit să găsească miliardele de alte galaxii în Univers!

Când privim la stele, noi vedem ceea ce a fost, când

lumina a plecat de la ele. Noi ne uităm în trecut. Stelele sunt la

câteva zeci de mii de milioane de ani-lumină departe, si astfel

noi vedem unde au fost, cu zeci de mii de milioane de anii în

urma! Astfel Universul este chiar mai vechi decât atât.

Expansiunea Universului Astronomii pot să analizeze spectrul de lumină emis de

o stea. Prin astfel de măsurători se obţine întotdeauna o frecvenţă

mai mică a radiaţiilor luminoase caracteristice aştrilor respectivi.

Aceasta înseamnă că lungimea de undă măsurată este mai mare

decât cea reala; cu alte cuvinte are loc o deplasare spre „roşu" a

radiaţiilor luminoase respective ( lumina roşie are lungimea de

undă cea mai mare în domeniul vizibil). Valoarea variaţiei

frecvenţei creşte cu distanţa de la Pământ, ceea ce sugerează că

întregul Univers este în expansiune, adică toţi aştrii se

îndepărtează spre limitele Universului, cu viteze din ce în ce mai

mari pe măsură ce sunt mai depărtaţi de Pământ. Aceasta este o

problema majora a cosmologiei şi studiul ei se bazează în

principal pe efectul Doppler. Extinderea universului poate fi

înţeleasă aşa cum se depărtează petele de pe un balon umflat.

Imaginaţi-vă că mergeţi înapoi în timp, că Universul

(sau balonul) se micşorează. Asta înseamnă că în trecut, toată

materia din Univers era concentrată într-un punct. Atunci a fost

creat universul, atunci a început curgerea timpului - Big Bang.

Măsurând viteza de expansiune a Universului,

astronomii au putut să calculeze că Big Bang s-a întâmplat cu 12

mii de milioane de ani în urma!

De atunci Universul se extinde, în cazul

acesta, împotriva forţei de atracţie gravitaţională între galaxii. Nu

este clar dacă Universul va continua să se extindă sau nu.

Dacă cantitatea totală de materie din Univers este

destul de mare, forţa de atracţie ar putea să oprească expansiunea,

şi Universul să se contracteze, revenind la punctul iniţial, 'Big

Crunch'. În prezent nu este o dovada clară. Astronomi caută încă

căi mai bune pentru a măsura masa totală a Universului, pentru a

include ' dark matter ' materie întunecată, care nu poate fi văzută.

Prof. Matei Gheorghe

14 Astronautica – 1/ 2008

Turism spatial Oamenii de stiinta vor sa duca sporturile extreme in afara atmosferei

Recorduri mondiale la parasutism In 1960, Joseph William Kittinger II, pilot la Fortele

Aeriene SUA, a sarit dintr-un balon de la 31.330 de metri inaltime.

Dupa o cadere libera de 4 minute si 36 de secunde, timp in care a

atins o viteza maxima de 1.149 de kilometri pe ora, si-a deschis

parasuta la 5.500 de metri inaltime. El a stabilit atunci patru

recorduri deodata: cea mai mare ascensiune a unui balon, cel mai

inalt salt cu parasuta, cea mai lunga cadere libera si cea mai mare

viteza atinsa de un om in atmosfera.

Saltul cu parasuta de pe o racheta, de la 36.000 de

metri inaltime, este cea mai recenta idee de sport extrem. Ea are

toate sansele de a fi pusa in practica, si asta chiar in urmatorii doi

ani, asigura activistul spatial Rick Tumlison, considerat "un

vizionar al cosmosului", dupa cum il numesc ziarele americane.

Este fondatorul Fundatiei Frontiera Spatiala, detine compania

Orbital Outfitters (Costumierii Orbitali) si si-a facut un nume prin

proiectele sale extraplanetare. Rick Tumlison are un CV colorat,

potrivit presei americane: cu o atitudine anticorporatista si geaca

de motociclist, si-a facut cariera criticindu-i pe cei de la NASA ca

sint prea timizi.

"Scufundarea spatiala" este o preocupare mai veche la

care se lucreaza deja de citiva ani, cu ajutorul unei echipe de

astronauti si oameni de stiinta. Pina acum insa nu a vrut sa dea

detalii in media, dar zvonurile stirnite in jurul proiectului l-au

determinat sa il prezinte oficial la Conferinta Internationala de

Dezvoltare Spatiala, care a avut loc la Dallas- SUA.

Printre membrii echipei, Tumlison i-a numit pe fostul

membru NASA Jon Clark, a carui sotie a murit, in 2003, in

accidentul navetei Columbia, si pe consultantul politic spatial Jim

Muncy. Acestia au povestit ca proiectul exista si in planurile

NASA, de citiva ani, cercetatorii institutiei gindindu-se la acest

sistem pentru salvarea astronautilor in situatiile de urgenta.

"Turistii parasutisti" se vor lansa de pe anumite

rachete, dezvoltate de XCOR sau Armadillo Aerospace, companii

care s-au interesat deja de colaborarea cu Tumlison. Vor "calatori"

cu ajutorul unor minimotoare cu reactie pina la altitudinea optima,

de unde isi vor putea da drumul la parasute pentru a ajunge inapoi

pe Terra. Testele vor incepe, initial, de la 1.500 de metri si vor

ajunge, treptat, pina la cei 36.000 pe care vrea sa-i doboare

Tumlison.

"Am vrea sa debutam cu primul test serios la sfirsitul lui

2008 si apoi sa incepem sa construim de acolo", a declarat

Tumlison. Pretul aventurii cosmice nu a fost aproximat inca de

Tumlison, dar el a precizat totusi ca va fi "mult mai putin decit

turismul suborbital". Americanul prevede pentru viitorul nu foarte

indepartat o piata importanta pentru sporturile extreme in afara

planetei, printre care si surfingul orbital.

Turismul spatial– varianta romaneasca Este vorba de un experiment efectuat de membrii Asociatiei

Romane pentru Cosmonautica si Aeronautica (ARCA), formata din

specialisti in promovarea proiectelor aerospatiale, cei mai multi din

judetul Valcea. Un balon urias umplut cu aproape 16.000 mc de aer a

survolat timp de patru ore stratosfera deasupra poligonului Capu

Midia.Echipa este implicata intr-un proiect al fundatiei americane

XPrize, initiatoarea unei competitii internationale in aeronautica.

„Scopul efectiv al acestui experiment este turismul spatial si realizarea

zborurilor cu om pana la o altitudine de 100 kilometri”

Nava pentru turism l Din multe puncte de vedere suma de 200.000$ este destul de

mare pentru a experimenta 6 minute de imponderabilitate. Pe de

altă parte, o astfel de experienţă unică probabil că merită mult mai

mult ţinând cont de tehnologia actuală.

Scopul lor este să ofere posibilitatea oamenilor obişnuiţi, fără

pregătire de astronaut, să zboare la altitudini de peste 100 km

deasupra pământului şi să simtă efectul de imponderabilitate timp

de mai bine de 6 minute.

SpaceShipTwo este cea de-a doua navă destinată zborurilor

sub-orbitale, dezvoltată de Virgin Galactic în colaborare cu

compania Scaled Composites. Cu ajutorul ei vor putea călători

până la o altitudine de 110 km, 6 pasageri şi doi piloţi.

Construcţia sa a fost aprobată în urma zborurilor de test realizate

cu succes de SpaceShipOne.

Pentru a ajunge la altitudinea dorită, SpaceShipTwo va avea

un zbor format din două faze. Iniţial, SpaceShipTwo va decola şi

va fi purtată până la altitudinea de 15.200 m de White Knight

Two, un aparat de zbor cu patru motoare. De acolo, motorul de

rachetă hibrid al lui SpaceShipTwo va intra în acţiune şi va

propulsa nava până la aproximativ 4.000 km/h. Reintrarea în

atmosferă se va realiza cu aripile strânse şi nu vor exista aceleaşi

probleme legate de frecarea cu aerul ca în cazul navetelor spaţiale

datorită vitezei semnificativ mai reduse.Conform planului inţial,

vor fi construite 5 astfel de aparate de zbor, primele două fiind

actualmente în producţie. Primul va fi numit VSS (Virgin Space

Ship) Enterprise şi se este construit în proporţie de 60%.

S-au vândut aproximativ 200 de bilete până în decembrie

2007, iar primul zbor este programat în anul 2009.

Pentru bilete au fost

primite peste 65.000 de

cereri, iar cei acceptaţi

trebuie să treacă testele de

centrifugă cu acceleraţii de

6-8 g. Dacă preţul iniţial a

fost de 200.000$, acesta

urmează să scadă la o sumă

între 100.000$ şi 175.000$

după vânzarea a 100 de

bilete, iar după încă 400

vândute costul va fi de doar 20.000$.

Aşa cum se poate observa şi în imaginile prezentate,

SpaceShipTwo dispune de mai multe hublouri amplasate chiar şi

pe tavanul cabinei, fiecare având diametrul de 46 cm. În cele

câteva minute de imponderabilitate, pasagerii îşi vor putea desface

centurile de siguranţă şi se vor putea mişca prin cabină.

Revenirea la sol se va realiza printr-un zbor planat, timpul total

petrecut de pasageri în navetă fiind de aproximativ 2,5 ore. Virgin

Galactic nu este singura companie interesată de turismul spaţial.

O serie de alte companii au propus şi prezentat proiecte

asemănătoare, dar, dintre toate, SpaceShipTwo pare să fie cel mai

avansat ( adaptare dupa documentarele din: “Cotidianul”, ARCA-Rm,Valcea,

Space Ship One )

Prof. Otilia Dinu

15 Astronautica – 1/ 2008

Laboratorul european Columbus a ajuns la destinaţie

Naveta Atlantis a fost lansată cu succes

Naveta Atlantis, care

transportă laboratorul european

Columbus pe Staţia Spaţială

Internaţională (ISS), a fost

lansată cu succes, de la baza

spaţială Kennedy din Florida.

Condiţiile

meteorologice proaste au

provocat nelinişti în privinţa

unei amânări a lansării, dar, în

cele din urmă, vremea s-a

îmbunătăţit şi naveta Atlantis a

fost lansată cu succes de faţă

fiind peste 300 de oameni de

ştiinţă europeni. .Lansarea navetei, programată

iniţial pentru 6 decembrie, a

fost amânată de mai multe ori.

Cauza amânărilor a constituit-o o problemă apărută la două din

cele patru joje de hidrogen lichid din rezervorul extern, în

momentul umplerii cu carburant. Aceste joje indică computerului

de bord când rezervorul alimentat cu două milioane de litri de

carburant, reprezentat mai ales de hidrogen lichid, este aproape

gol, declanşând oprirea celor trei motoare criogenice ale navetei

la sfârşitul ascensiunii de 8,5 minute pentru a atinge orbita

terestră. Dacă aceste motoare ar continua să funcţioneze fără

carburant, ele ar exploda.

Tufan Florin

„Staţia orbitală ISS

devine cu adevărat internaţională” „Lansarea navetei Atlantis a deschis un nou capitol

al programului spaţial european”, a declarat şeful Agenţiei

Spaţiale Europene ESA, Jean-Jacques Dordain.

Laboratorul Columbus, a cărui construcţie a costat peste 880

de milioane de euro, a fost anexat staţiei orbitale ISS şi la

bordul său se vor efectua experimente în condiţii de

imponderabilitate.

Astronautul german Thomas Reiter, care a petrecut deja 160

de zile la bordul ISS şi care a fost prezent la lansarea Atlantis

a precizat: „Ceea ce contează acum este ca echipajul să

cupleze modulul Columbus cu succes la staţia orbitală ISS.

Startul este desigur un pas important dar munca abia

începe.”

Şeful Centrului Aerospaţial german DESA, Dietrich Wörner

a declarat la scurt timp după decolare: „De acum europenii

sunt cu adevărat prezenţi în spaţiu şi nu doar ca vizitatori

sau ingineri la bordul ISS.”’

Potrivit programului NASA, cuplarea Columbus la ISS va

dura 11-12 zile, laboratorul european alăturându-se celui

american „Destiny” iar în luna martie va fi transportat în

spaţiu laboratorul japonez „Kibo”. Pentru acestă misiune

erau programate trei ieşiri spaţiale.

Bianca Andrei – IX C

Laboratorul european Columbus Laboratorul european Columbus a fost atasat cu

succes, la Statia Spatiala Internationala (ISS), fapt ce reprezinta un pas major pentru Europa in spatiu, informeaza AFP

"Laboratorul european face parte oficial din ISS", a declarat astronautul francez Léopold Eyharts, la putin timp dupa incheierea procedurilor de atasare, potrivit imaginilor transmise in direct de postul de televiziune al NASA. Evenimentul, asteptat de multa vreme, reprezinta o etapa majora pentru Europa spatiala, care devine astfel coproprietar cu drepturi depline al singurului avanpost orbital. Experimentele realizate in microgravitate, in laboratorul Columbus, vor permite pregatirea misiunilor cu echipaj uman pe Marte. Pana in prezent, doar Rusia si Statele Unite dispuneau de laboratoare proprii pe ISS. Columbus va permite realizarea a sute de experimente, in domenii diverse, precum biotehnologie, medicina, stiinta materialelor si a fluidelor, crescand semnificativ capacitatile de cercetare ale ISS.

Un al treilea laborator, japonez, Kibo, va fi transportat în cursul acestui an prin intermediul a trei misiuni. Primele trei elemente ale laboratorului japonez Kibo, care va completa partea centrala a structurii ISS, va fi livrat pe ISS in martie.

MODULUL COLUMBUS Columbus este un modul cilindric cu o lungime de

sapte metri si un diametru de 4,5 metri. Laboratorul cantareste 10,3 tone cand este gol si 19,3 tone cand este plin. Laboratorul poate gazdui pana la trei persoane si maxim 10 dulapuri pentru experimente. Constructia sa, care a costat 1,3 miliarde de euro, a inceput in 1992. Germania este cel mai mare contribuitor financiar al acestui proiect (41%), alaturi de Italia (23%) si de Franta (18%).

Laboratorul ar fi trebuit sa fie atasat pe ISS in 2004. Insa accidentul navetei Columbia, in februarie 2003, a dus la anularea zborurilor pe ISS in urmatorii doi ani.

Columbus trebuia sa fie livrat pe ISS inca din decembrie, dar lansarea navetei. Atlantis, care a efectuat transportul, programata initial pentru 6 decembrie, a fost amanata de mai multe ori, din cauza unor probleme tehnice la rezervorul extern.Atlantis a fost lansata cu succes pe 7 februarie, de la baza spatiala Kennedy din Florida, naveta avand la bord un echipaj format din sapte astronauti, printre care francezul Léopold Eyharts si germanul Hans Schlegel, de la Agentia spatiala europeana (ESA). Astronautul german, care a avut o problema de sanatate, nu a putut participa la iesirea orbitala in timpul careia a fost atasat la ISS laboratorul Columbus. Misiunea a fost efectuata de astronautii americani Rex Walheim si Stanley Love, dupa care astronautii au putut intra in laboratorul Columbus pentru a testa echipamentele. A doua iesire orbitala din cadrul acestei misiuni a avut loc si a fost destinata umplerii unui vechi rezervor de azot de pe ISS. A treia iesire orbitala programata a avut ca scop instalarea unor sisteme de experimentare exterioare laboratorului Columbus pentru cercetari in imponderabilitate.

Astronautul francez Léopold Eyhart va ramane pe ISS mai multe saptamani pentru a activa laboratorul european. El il inlocuieste pe ISS pe americanul Daniel Tani, care se va intoarce pe Pamant cu Atlantis.

Marius Ivan – XI D

18 Astronautica – 1/ 2008

Meteorologie şi geologie pe planeta Marte

De la avalanşe până la descoperirea depozitelor

minerale care ar putea pe viitor susţine teoriile referitoare la

existenţa unui trecut cu viaţă organică pe Planeta Roşie,

studiile recente efectuate asupra lui Marte aduc informaţii

inedite pentru oamenii de ştiinţă şi publicul larg, interesat de

planetologie.

Una dintre cele mai noi descoperiri se leagă de

existenţa unor depozite de cloruri, cu alte cuvinte, săruri în

solul marţian, depistate prin observatorul Universităţii din

Arizona, Statele Unite ale Americii. Depozitele, în opinia

cercetătorilor de la universitatea americană, reprezintă dovezi

ale unui trecut care găzduia apă la suprafaţa planetei Marte.

Unul dintre corolarele acestei teorii poartă către faptul că

existenţa apei lichide la suprafaţa planetei reprezintă un

indicator pentru posibilitatea ca viaţa să fi existat în trecut pe

această lume. Cercetările echipei de la Universitatea din

Arizona sunt susţinute şi de studiile efectuate la Universitatea

din Hawaii sub conducerea lui Mikki Osterloo. Cercetările s-

au bazat pe utilizarea unui Sistem de Imagistică A Emisiilor

Termice (THEMIS), care, conectat la sonda Mars Odyssey,

gestionată de NASA, a făcut posibilă cartografierea şi

studierea zonelor în care se află depozite de cloruri. THEMIS

a fost construit la Universitatea din Arizona şi este, în esenţă, o

cameră care funcţionează pe mai multe frecvenţe, capabilă să

obţină imagini în cinci benzi vizuale şi în 10 benzi infraroşii.

THEMIS poate obţine astfel imagini la o rezoluţie foarte mare

ale suprafeţei marţiene, fidelitatea sa mergând până la redarea

în detaliu a suprafeţelor cu o arie de aproximativ 100 de metri.

Echipele de cercetare din Arizona şi Hawaii au depistat în jur

de 200 de asemenea locaţii care conţin depozite de săruri, în

emisfera sudică a lui Marte. Cercetătorii au observat că

depozitele apar in zone cu un teren geologic dramatic, afectat

de coliziunile cu meteoriţi care au dat naştere craterelor.

O altă caracteristică a Planetei Roşii care atestă o

evoluţie personalizată meteorologică este existenţa norilor la

mari altitudini. Aceştia au fost observaţi cu ajutorul sondei

Mars Express, un proiect al Agenţiei Spaţiale Europene.

Sonda, aflată în orbita marţiană, a furnizat date şi măsurători

pentru acest fenomen inedit. Norii marţieni sunt situaţi la

altitudini mari, care depăşesc 80 de km de la suprafaţa

planetei. Consistenţa lor este însă total diferită de cea a norilor

tereştri. Norii Planetei Roşii sunt alcătuiţi din particule

îngheţate de dioxid de carbon care au dimensiuni surprizător

de mari. Totodată, norii în sine ating mărimi mult mai mari

decât omologii lor tereştri, reuşind chiar să proiecteze umbre

pe solul marţian, putând ajunge la lungimi de câtea sute de

kilometri şi un volum apreciabil. Cercetătorii de la Serviciul de

Astronomie al Universităţii din Versailles, cei care au analizat

datele trimise de Mars Express, au constatat că norii marţieni

se formează datorită acţiunii directe a Soarelui: bule de gaz

cald se ridică de la suprafaţa planetei şi urcă la altitudini mari,

unde se răcesc, iar prin condensare, duc la apariţia norilor.

Tot recent, sonda NASA, Mars Reconnaissance

Orbiter, aflată în orbita Planetei Roşii, a surprins fotografii cu

o avalanşă formată din gheaţă şi praf, în apropierea Polului

Nord, la 84 de grade latitudine. Crusta de dioxid de carbon

îngheţat, prezenta linii roşii de depozite de praf care conţin şi

apă îngheţată, în opinia cercetătorilor de la Universitatea din

Arizona, care au studiat imaginile transmise de Mars

Reconnaissance Orbiter.

Existenţa fenomenelor meteo pe o planetă despre

care se credea că “nu are vreme” reprezintă un pretext ideal de

cercetare pentru a putea stabili condiţiile specifice evoluţiei

marţiene. Meteorologia Planetei Roşii este una total diferită de

cea a Terrei, ca atare fenomenele marţiene aduc date noi

despre posibile condiţii în care viaţa ar fi putut să apară şi să se

dezvolte în trecutul geologic al lui Marte.

Prof. Veronica VOICU

Universul este incă o enigmă… Dacă am avea răspuns la intrebarea cum a apărut universul, am avea răspuns la toate intrebările. Este atât de neinteles, că preferăm să-l ignorăm. Un răspuns despre univers, cât de mic, ne copleseste cu si mai multe intrebări. Meditând despre univers, imi dau seama de vastitatea si perfectiunea sa, punând in umbră orice realizeaza oamenii. Universul este incitant tocmai prin necunoscutul său, care a fost si este o sursă inepuizabila de inspiratie pentru omenire. Vechile religii politeiste au zei cu numele planetelor: la romani – jupiter (Zeus), Venus (Afrodita) - sau la egipteni - Ra, zeul Soare. Aproape fiecare savant din Antichitate si până astăzi a studiat cerul, incercând să-i descifreze misterele, emitând noi ipoteze despre nasterea sa si incercând sa-i prevadă sfârsitul. Este uimitor câte s-au realizat, tinând cont de

conditia noastră, niste fire de nisip intr-un infinit. Incercăm sa fim importanti, având ca moto cuvintele ‘’o viata avem” si nu considerăm universul in toată măretia lui tocmai pentru că ne eclipsează pe noi. Suntem o parte din el mai

diferită, pentru că avem viata care pare să fie un univers paralel, un univers spiritual. Poate după moarte rămânem in cel spiritual, renuntând la cel material. Sau poate că universul se naste si moare la infinit, iar vietile noastre s-ar reincarna de tot atâtea ori si iar ne intrebăm: dar există un sfârsit? Cine stie adevărul? Popescu Alina , cls.X F

19 Astronautica – 1/ 2008

Interpretari ale enigmelor trecutului

Un subiect mult comentat

si care a implicat,dupa

parerea unora,prezenta

unor fiinte inteligente pe

Terra cu milenii in

urma,ce ar fi trait alaturi

de pamanteni,este acela al

legendelor(intalnite la

numereoase popoare

antice)si al unor picturi

descoperite in diverse

pesteri la care se adauga

unele constructii datand si

ele din timpuri stravechi

,cand tehnica umana nu

dispunea de mijloacele

necesare pentru a le desavarsi.

Despre acestea s-a scris mult si contradictoriu (si cu siguranta

se va mai scrie), fara sa se poata ajunge la un rezultat acceptat in egala

masura de cele doua tabere.

Spatiul nu ne permite sa discutam toate aceste enigme ale

trecutului,interpretate astazi ca fiind ,,opera” sau rezultatul unor colaborari

ale pamantenilor cu extraterestrii,motiv pentru care vom aborda problema la

modul general prin prisma catorva exemple.

Asa cum am aratat,multe dintre enigme le constituie chiar

ideile cuprinse in unele legende vechi apartinand unor popoare ce au trait cu

mii de ani inaintea erei noastre.In aceste legende se spune fie ca

respectivele popoare se trag din stramosi veniti pe Pamant din stele,fie ca

au fost vizitati de oameni(zei sau ingeri) care s-au coborat din cer.Intr-una

dintre legende,provenind de la vechea civilizatie incasa,legenda despre care

locuitorii vorbesc si astazi, spune, de pilda, ca in urma cu mii si mii de ani,o

corabie aurita a coborat din cer si din ea ar fi iesit o femeie cu numele de

Orejona (sau Oriana), care avea,,misiunea”sa intemeieze o tara.Dupa cum

spune legenda si dupa cum reiese din desenele sapate in piatra si gasite in

apropierea lacului Titiaca,pe ruinele vechiului oras incas Tiahuanacao(unde

se crede ca ar fi venit aceasta nava ),Orejona avea urechi lungi si numai

patru degete la maini,unite intre ele printr-o membrana,asemenea

membranei interdigitale de la unele specii de animale adaptate la viata

acvatica,cum ar fi unele pasari(rate,gaste,pinguini etc.)sau

mamifere(castori,vidre etc.).

Mai mult decat atat,la Tiahuanacao se afla si un vechi calendar

astronomic,,gravat”intr-un bloc de piatra de peste 10 tone(inalt de 3 m si lat

de 4), cunoscut sub numele de Poarta soarelui,si care,dupa opiniile unor

cercetatori, nu contine date legate de Pamant,ci de planeta Venus.

Intrebarea care se pune este : de unde cunosteau incasii toate datele despre

Venus,intr-o perioada atat de veche,cand lipsa unor instrumente optice de

precizie facea practic imposibile astfel de determinari ?Aceasta cu atat mai

mult cu cat nevoile traiului nu impuneau necesitatea unor astfel de

cunostinte.Este adevarat ca inca din trecuturile indepartate se constatau

astfel de cunostinte astronomice extrem de precise si la alte popoare(cum ar

fi la egipteni si sumerieni), dar nici la ele nu justifica intotdeauna

necesitatea acestor cunoasteri.

De aici si explicatia sugerata de unii cercetatori ca ele ar fi fost

,,comunicate” de fiinte extraterestre inteligente ce ar fi vizitat Pamantul cu

mult inainte ca omul sa fi beneficiat de o cilizatie propriu-zisa.Alte dovezi

ar fi unele desene sau gravuri in piatra gasite in pesterile de la

Tassili(Africa),in Australia sau alte zone ale globului, ce infatiseaza oameni

cu ,,casti” pe cap.

Cum de,se intreaba adeptii acestor idei,inaltimea piramidei lui

Kheops inmultita cu un miliard da distanta de la Pamant la Soare?De ce

rezultatul impartirii perimetrului bazei la dublul inaltimii da celebrul 3,14 ?

Si acest ,,de ce “ sau ,,cum “ se poate repeta de nenumarate ori.

In concluzie,aceste enigme vor ramane,cel putin inca multa

vreme,tot in domeniul … enigmelor.

Vladuca Bogdan, cls.aVI-a

SCRISUL, ASTRONOMIA SI COSMOSUL

Ce vrea omul? Sa zboare chiar si pe luna, unii vor

lucruri mai pamantene...

Totul a pornit de la profesorul meu de istoria

psihologiei din facultate, Ion

Manzat, care ne-a considerat,

asa cum Plutarh isi considera

discipolii, ,,o faclie pe care sa

o aprinzi astfel incat mai

tarziu sa lumineze cu o lumina

proprie”; cursurile sale erau

fascinante si provocatoare, era

un actor – profesor; si iata

cum inca de la primul curs am

aflat ca psihologia are radacini inca din Mesopotamia lui

Sumer; asa am ajuns sa caut infomatii despre Mesopotamia

si am aflat ca numele Mesopotamia se refera la o regiune

din Orientul Apropiat, care in prezent tine partial de Irak,

partial de Siria de est si partial de Turcia de sud; numele

provine din cuvintele grecesti mesos’’intre si potamos rau”,

referindu-se la zona dintre raurile Eufrat si Tigru

(denumirea araba este Bayn Nahrain ,,intre doua rauri’’).

Suprafata fertila udata de aceste doua rauri este cunoscuta

ca fiind ,,leaganul civilizatiei omenirii”, aici dezvoltandu-se

primele civilizatii alfabetizate. Mesopotamia a fost unul

dintre primele, dacă nu chiar primul loc din lume unde a apărut

scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme,

imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârşitul mileniului

IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat şi abstractizat,

evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe.

Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din

Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiţii, hittiţii şi asirienii au

folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăbliţe de lut, cu un

beţişor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii

cuneiforme. Astronomii babilonieni erau foarte interesaţi în

studierea stelelor şi a cerului, şi puteau prevedea eclipsele şi

solstiţiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun

scop, de obicei legat de religie.Constelaţiile folosite chiar şi

astăzi, cum ar fi Leu, Taur, Scorpion, Gemeni, Capricorn şi

Săgetător, au fost definite pentru prima dată de astronomii

sumerieni şi babiloniei. Constelaţiile erau folosite în calcularea

timpului şi în determinarea perioadelor de plantare şi recoltare

a culturilor. Primele şcoli s-au înfiinţat pe lângă temple. Aici se

învăţau scrisul, cititul, recitarea de legende, operaţiile

aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăbliţe de lut

pentru scris exerciţii. Existau şcoli speciale pentru scribi,

institute superioare şi observatoare astronomice, de exemplu,

cele instalate în vârfurile zigguratelor; zigguratele erau temple

uriaşe, construite pentru venerarea zeilor. Erau facute din lut şi

argilă şi aveau trei sau patru secţiuni. Erau foarte înalte, pentru

a rămâne uscate în timpul inundaţiilor. Era nevoie de munca

multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat

lutul, fabricate cărămizile, iar aceste cărămizi trebuiau

transportate şi îmbinate. Numai zigguratul din Ur a rămas în

picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învăţat

că arderea cărămizilor le va face mai rezistente.

Arheologii au descoperit in biblioteca regelui asirian

Asurbanipal o povestire gravata pe cilindri de pamant ars, in

care era vorba de calatoria regelui Etan, care s-ar fi ridicat

atat de sus, incat pamaintul i s-a parut „ o paine intr-un

cos”,pentru a disparea apoi cu totul.

Prof. Rizea Mihaela

20 Astronautica – 1/ 2008

1968-2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!

Targovistea, gazda primului Criteriu Naţional de Rachetomodele

Federaţia Aeronautica Româna, care dorea sa

legifereze rachetomodelismul in tara noastra, sugereaza,

prin reprezentantul ei, Ion Bobocel, de la Comisia de

aeromodele, organizarea primului concurs naţional

neoficial la Târgovişte, sub denumirea de„Criteriul

naţional”.

Se remarcă bunăvoinţa C.J.E.F.S. Dâmboviţa, presedinte

prof Paul Oltei si a colectivului de cadre didactice de la Liceul

nr. 2 din Targoviste, dir. prof Ilinca Radu, de a organiza acest

concurs. Componenţii cercului „Astronautica” pun la

dispoziţia concurenţilor o organizare adecvata si motoarele

reactive. Se evidenţiază, cu rezultate bune, şi motoarele

confecţionate de unele cercuri ca Orăştie,sau Deva,

Bineînţeles că un merit aparte îl deţinea si Redactia

revistei” Sport si tehnica”, partenera constanta a

modelistilor targovisteni, care populariza aceasta realizare,

in paginile sale, prin aritcolul lui George Craioveanu,

„Start pe verticala”, aparut in numarul 7 din1968 si pe

care il redam:

”La Targoviste, pe „rachetodromul VENUS” de pe

langa aerodromul AVIASAN - acolo unde cu numai doi ani

in urma se inaltau in zbor primele rachetomodele construite

de pionierii din localitate — s-au intalnit de curind 72 de

constructori veniti din 16 judete, pentru a participa la

Criteriul National, cea mai mare competitie de pina acum a

rachetomodelistilor romani.

Initiativa si organizarea acestui concurs apartine

profesorului Ioan N. Radu, cunoscut animator al

rachetomodelismului si care—fapt demn de subliniat —se

bucura de un larg sprijin din partea CJEFS J Dambovita

Desfasurarea intrecerii a demonstrat nivelul surprinzator

de ridicat al concurentilor pentru acest sport atat de tanar in

tara noastra.La proba de rachete inaltime seniori, spre

exemplu, au fost inregistrate performante valoroase, primii

trei clasati - Gh. Bacaoanu (426 m). Ioan N. Radu (412 m) si

Liviu Ilie.(402 m), toti de la cercul Astronautica Targoviste

- depasind, dupa cum se vede, granita celor 400 m inaltime.

De subliniat ca Gh. Bacaoanu a realizat prin cei 426 m ai

sai un nou record al tarii.

Surpriza cea mai mare a concursului a constituit-o proba

de racheto-planoare. in cadrul caruia pionierii Gh. Axinte

(Casa Pionierilor Ploiesti) cu 2:07, Marius Lacatus (Casa

Pionierilor Targoviste) 1:16 si Cornel Gavrila (Casa

Pionierilor Plolesti) 0:46 au realizat timpi superiori probelor

similare pentru juniori si seniori. Concurentii au primt

cu multa. simpatie in mijlocul lor pe tinerii din comuna

Pojorita, jud. Suceava, care au participat la concurs in

frumoasele lor costume nationale. Chiar si rachetele de

concurs erau ornamentate cu motive populare specifice.

Pojorenii au avut bucuria sa se intoarca acasa cu mai multes

premii, cel mai valoros fiind locul I (categoria „pioniere”)

ocupat de eleva Maria Mitache.

Toti concurentii au participat la intrecere cu

rachetomodele inscrise in grupa I a regulamentului

international FAI., la care este prevazuta o greutate maxima

a modelului de 60 g si o propulsie a motorului fuzee

cuprinsa intre 0—5 Newtoni secunda Qrganizatorii au oferit

concurentilor incepatori 80 de astfel de motoare.

Un moment important al competitiei 1-a constituit

demonstratia profesorului Dumitru Diaconescu (Casa

Pionierilor Pucioasa). care a facut sa decoleze de pe rampa

electrica racheta «ASTRAL- !- D”, ce avea la bord o

broscuta. Containerul cu acest «pasager» a fost recuperat cu

ajutorui unei parasute.

In aceasi categorie — libera alegere - Ion Rung

(A.S.Dacia—Orastie) a lansat o racheta cu patru motoare

simultane, iar Adrian Marcus ( Palatul Pionerilor Bucuresti)

a trimis spre inaltimi o racheta in doua trepte.

Alte rezultate: -inaltime, juniori- 1. N. Ilea 323 m; 2. V.

Chirita 286 m, V. Popescu 272 m, toti de la „Astronautica”

Tagoviste; pionieri- N. Onea 215m; 2. Gh. Axinte 188 m,

ambii de la Casa Pionierilor Ploiesti; 3. Z. Cristea (Casa

Pionierilor Deva) 169 m. Junioare- 1. V.Oancea 216 m; 2.

E.Mihalachioiu 202 m 3. E. Stroescu 143m ,TOate de la

«Astronautica» TIrgoviste.

Durata cu parasuta: seniori- 1. I N. .Radu 1:44; 2. N. Ilie

1:36; 3. Gh.Bacauanu, toti de la «Astronautica”; juniori-1.

A. Diculescu 0:54; 2. N. Ilie:0:47; 3. I. Safciu 0:42, toti de

la «Astronautica». Tirgoviste; pionieri; 1. Z.Cristea (Casa

Pionerilor Deva) 0:38; 2. C. Gavrila (Casa Pionerilor

Ploiesti) 0:34; 3. I. Vlad (Casa Pionerilor Targoviste) 0.27.

Dupa cum se vede, concursul a fost dominat de

rachetomodelistii targovisteni, care si-au aparat traditia

locala in aceasta ramura de sport.

Primul Criteriu naţional de rachetomodele,

gazdui de Targoviste, a avut ecou in presa nationala, atat

in publicatiile locale cat si centrale. Lucian

Grigorescu, Aspiraţii spre stele, ziarul „Dâmboviţa”,

Târgovişte, 5 iunie 1968, p.3.

- Lucian Grigorescu Primul concurs de rachetomodele

din ţară, Dâmboviţa, Târgovişte, 5 iunie 1968, p. 3.

Serban Petrisor Catalin, clasa a-X-a C

21 Astronautica – 1/ 2008

1968 – 2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!

Henri Coanda:

Realizarea de la Targoviste...

Despre rachetomodelistii targovisteni, in suplimentul ziarului ,,Dambovita", din decembrie 1969, a aparut articolul intitulat ,,O convorbire cu Henri Coanda" semnat de V. Firoiu.

Adresindu-se marelui savant roman, autorul articolului spune :

,, Si poate ca va vom

produce o surpriza, informandu-va ca la

Targoviste functionieaza un puternic centru de rachetomodelism si ca dambovitenii dispun chiar de un „ microrachetodrom”.

La care acesta raspunde astfel : „ Daca aparent aceasta inseamna o distractie in plus. in

logicul ei problema cuprinde un admirabil mijloc de educatie tehnica. de cultivare a vocatiilor, de animare a inclinatiilor stiintifice ale tinerilor.

Un element bine educat, in orice domeniu al tehnicii, este deplin castigat pentru ,,gandirea stiintifica", pentru realizari care nu vor intirzia sa se afirme. Realizarea de la Targoviste face cinste infaptuitorilor ei, iar pe mine, om de tehnica, ma entuziasmeaza de-a dreptul. Va felicit pentru aceasta realizare si le adresez urarea de continui succese acelor tineri ucenici intr-ale tainei rachetelor din judetul Dambovita"

Citind cele relatate in acest articol, tinerii rachetomodelisti ai Societatii ,,Astronautica" le-au primit ca pe un imbold in munca de viitor, fiind fericiti ca un om de stiinta de talia lui Henri Coanda, le-a facut precizari incurajatoare in legatura cu perspectivele activitatii lor.

Bibliografie - V. Firoiu ,,O convorbire cu Henri Coanda", suplimentul ,,Dambovita", decembrie 1969 - E. Stroescu, Henri Coanda despre rachetomodelistii Targovisteni, Astronautica, 1/1970, p. 20

1968. Arbitrul Ion Farcas supravegand pregatirile

modelistului Dumitru Diaconescu - Pucioasa.

TOATA ADMIRATIA NOASTRA

SI CELE MAI ALESE CUV1NTE DE LAUDA Fantasticile evenimente

astronautice care s-au succedat

intr-un ritm vertiginos in

ultimii ani, au dat un avant

considerabil activitatilor si

explorarilor spatiale si noi

directii de actiune in sprijinul

dezvoltari; stiintei si tehnicii,

pentru extinderea continua a

limitelor cunoasterii umane.

La putin timp dupa plasarea

pe orbite circumterestre a

primilor sateliti artificial!, au

aparut mari si mportante utilizari ale tehnicii spatiale in

diverse domenii ale activitatii practice terestre, care fac sa

se dezvolte intr-un mod impresionant mijioacele tehnologice

de productie. Civilizatia viitorului va beneficia, pe de alta

parte, intr-o masura considerabila, de uriasele resurse pe care

le ofera investigatiile din spatiul cosmic, pentru dezvoltarea

economiei, stiintei si progresului social.

In aceasta stralucita perspectiva, orice activitate in

domeniul astronauticii capita o semnificatie profunda.

Pregatirea si educatia tineretului in acest sens constitue un

factor de baza pentru desfasurarea cu succes a tuturor acestor

activitati spatiale la diverse esantioane de virsta.

In acest context aducem aprecieri deosebite

rachetomodelistilor din tara si laude speciale celor din

Tirgoviste, care au avut o initiativa asa de laudabila si au

putut sa realizeze un centru luminos de preocupari

astronautice in acest oras.

Imbinind entuziasmul tineresc cu pasiunea pentru stiinta si

tehnica. cu setea de cunoastere a tot ce este

nou in lume, membrii societatii .,Astronautica" primesc de pe

acum laurii gloriei. Munca si succesele lor, ale tinerilor din

intreaga tara, intregesc armonios marile realizari obtinute de

poporul nostm pentru ridicarea patriei noastre pe noi trepte,

tot mai inalte, ale progresului si civilizatiei.

Toata admiratia noastra si cele mai alese cuvinte de lauda

conducerii si profesorilor Liceului nr. 2 din Tirgoviste, pentru

munca lor plina de daruire in formarea acestui tineret, ale

cairei rezultate stralucite sint cunoscute si apreciate in toata

tara.

Merite deosebite pentru profesorul Ion N. Radu, marele

animator al acestei frumoase activitati incunu-

nate si cu laurii dobinditi in competifiile din fara si din

strainatate.

La aparitia seriei tiparite a revistei ,,Astronautica", urez

membrilor societatii tirgovistene, rachetomodelistilor din

toate colturile patriei noastre, succese tot mai mari

in frumoasa activitate ce o destasoara.

Acad. prof. ELIE CARAFOLI,

Presedintele Comisiei de Astronautica a Academiei

Romane

Pagina propusa de Avram Andreea, IX - B

22 Astronautica – 1/ 2008

1968-2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!

APRECIERI LA ANIVERSAREA A 25 DE ANI

EXCELSlOR!

BUCURIA ZBORULUI

Au trecut deja 25 de ani de

cand un temerar - 1-am numil aici pe d-1

loan N. Radu – si discipolii sai au declansat

o adevarata miscare a zborului celor mai

mici aparate iscodite de mintea omeneasca

neobosita, rachetomodelele. Ne amintim cu

mare placere ca noi, cei care controlam cit

de cit zborul cuvintelor, ne-am molipsit de

"facatorii" de rachetomodele si am devenit

spontan cronicarii lor.

Adeseori, vorbele noastre zburau la fel de

indraznet ca aparatele rachetomodelistilor,

si de aceea ne mandrim ca am daltuit in

cuvinte file

trudite vorbind despre priceperea si

ambitia "zburatorilor". Din admiratia

pentru, zborul la altitudine al

rachet\omodelelor, sarbatoritii de azi au

scos la iveala atunci si o revista de profil

(printre primele in lume), numita

,,Astronautica".

"Si cand acum gandesc ca

semnatarii din revista (in frunte cu acad.

Elie Carafoli) erau - poate - in zborul

cuvintelor (cel putin) la fel de

importanti ca multiplii' Campioni si

recordmeni mondiali din gruparea

sarbatorita astazi, sunt emotionat si incerc

sa gasesc “cuvinte potrivite” initiatorului ei,

viata lunga spre noi aniversari ale acelui

inceput fara perche pentru

rachetomodelismul romanesc, miscare in

care elevii si dascalii lor au propus mereu

repere de laudabila competitivitate.

Prof. Lucian Grigorescu

Daruirea unui om ….Este ceea ce s-a intamplat si acum, cand

s-au adunat niste ani, ce impun un prim

bilant Poate ca la scara evolutiei unui

domeniu tehnico-stiintific si sportiv, ca si la

scara invatamantului romanesc, 35 de ani nu

inseamna prea mult. Pentru o viata de om

insa, acesti ani inseamna mult. Or, tot ce s-a

realizat prin Astronaitica - reprezinta, in

ultima instanta, daruirea unui om.

Cunostintele si priceperile sale, munca sa,

pasiunea sa, au dat viata societatii tehnico -

stiintifice, publicatiilor care alcatuiesc si

astazi, in mod cert, nucleui

rachetomodelismului romanesc.

La multi ani !

prof. univ. dr. P. Gh. Barlea

Sorbona, Paris, aprilie 2003

La multi ani Redactia revistei „Modelism

International” are deosebita placere de a ura

societatii ASTRONAUTICA din

Targoviste si membrilor ei viata lunga si cat

mai multe realizari, cu ocazia aniversarii a

25 de ani de la infiintare.

Singura societate astronautica a elevilor

din aceasta parte a. Europei,

ASTRONAUTlCA. a contribuit la formarea

a zeci de generatii de elevi in spiritul

maritor inaintasi si pionieri ai spatiului

cosmic nascuti in Romania: loan Valahul,

Conrad Haas, Hermann Oberth, Dumitru

Prunariu.

Fie ca eforturile societatii dumneayoastra

sa aduca Rormaniei si alte genii de aceeasi

valoare.

Ing.dr. Craciunoiu Cristian Revista ”Modelism intrenational”

Dragi iubitori ai

astronauticii

lata ca au trecut deja anii unui

sfert de veac de cand un grup

de elevi inimosi, plini de dorinta

cuceririi vazduhulu infinit, au initiat

prima ''scoala" nationala intru acest

sens. Cu toate greutatiile, inerente

oricarui inceput, am fost linga ei, ” c o n t a m i n i n d u - m a "

sufleteste de elanul lor tineresc, de

sperantele pe care si le-au pus intr-o

munca a inteligentei ocrotita de

pasiunea care i-a cuprins, dincolo de

obiectele scolarc, mtr-o unitate de

invatamint de prima mana a urbei

noastre.

Si spun aceasta intrucat, atunici, in

1969, fosta "Medie 2" (actualul Iiceu

"Ion Heliade Radulescu") reprezenta,

pe toate planurile, avangarda

institutiilor de invatamint liceal din

Targoviste, elevii ei fiind, an de an,

reprezentantii damboviteni la mai toate

olimpiadele scolare nationale. lar cei

mai buni dintre ei au format nucleul

socitatii "Astronautica". In scurt timp.

au aparut si primele rezultate de

exceptie Tirgovistea devenind "polul"

eel mai puternic al

rachetomodelistilor romani. Campionii

nationali, europeni si mondiali, au dus

faima societatii, a scolii si a orasului

pe toate plaiurile si meridianele.

Numele lor au fost inscrise in cartea de

aur a astronauticii romanesti si in

toate anuarele Federatiei Internationale

de Astronautica.

In numele meu si al colegilor

mei, foste si actuale cadre didactice, le

multumesc. Si in incheiere, fie ca

aceasta aniversare sa fie un nou

inceput.

Prof.IlincaRadu,

director la Scoala Medie

nr.2,Tirgoviste,

intre anii 1965-1974.

Foto: Echipa Astronautica

Targoviste, la Campionatul National

de la Suceava, 1972.

Pagina propusa de

Vladescu Cristian, IX - C

23 Astronautica – 1/ 2008

1968-2008 La multi ani rachetomodelism romanesc!

APRECIERI LA ANIVERSARILE DE LA 25 SI 35 DE ANI

FELICITARILE NOASTRE!

Imi face placere sa felicit colectivul de fondatori si

sustinatori ai revistei si ai societatii

tehnico-stiintifice a elevilor numite "Astronautica", cu

prilejul implinirii a 30 de ani de la infiintare. Beneficiind in

copilarie si adolescenta de efectele educative ale unor activitati

tehnico-stiintifice pentru tineret, inteleg si apreciez eforturile unor

dascali cu mare putere de daruire, care si-au inchinat

intreaga activitate formarii viitorilor specialisti in domeniile

avansate ale stiintei si tehnicii moderne. Aceste domenii trebuiesc

sustinute si dezvoltate, indiferent de regimul politic sau de

sistemul social in care sunt promovate, atata timp cat servesc

intereselor intregii societati.

Sunt convins ca multi dintre tinerii care si-au cultivat

talentul, deprinderile si care si-au manifestat preocuparile in cadrul

societatii si revistei "Astronautica" reprezinta astazi specialisti

daruiti activitatii lor in diverse ramuri ale vietii stiintifice si practice

romanesti, capabili sa asigure continuitatea si perfectionarea in

eterna incercare a omului de a invinge forta gravitatiei. Tuturor le

doresc noi succese si impliniri!

Cosmonaut DUMTTRU DORIN PRUNARIU

Presedintele Agentiei Spatiale Romane

La si mai multi ani! Orice retrospectiva implica si o minianaliza a eficientei

activitatilor, astfel, la a35-a aniversare a revistei

ASTRONAUTICA,ma simt onorat si ma numar

printrecolaboratorii ei, alaturi de entuziastiirealizatori ai

acestei publicatii, careia ii urezdin inima "

La si mai multi ani!

Prof. univ. Florin Zaganescu Membru al Academiei Internationale deAstronautica

Ploiesti, 20 aprilie 2003

LA MULTI ANI “ ASTRONAUTICA!”

Revistei "ASTRONAUTICA" de la Targoviste, la a 30-a aniversare,

u adresam felicitarile noastre, viata indelungata si pagini tot mai

numeroase despre evenimente notabile dm tara si strainatate. Toata stima si consideratia noastra cu acest prilej pentru

d-ul profesor RADU N. IOAN, maestru emerit al sportului, care a

creat aceasta revista unica in Romania si care, timp de 30 de ani, a

contribuit la infiintarea si dezvoltarea rachetomodelismului in tara

noastra, sport tehnico - aplicativ de avangarda din programul

Federatiei Aeronautice Internationale, prin care Romania a

devenit uu nume de prestigiu al campionatelor mondiale si

europene.

La multi ani “ASTRONAUTICA"

Pro£ Mihail Zanciu Secretar general al Federatiei Romane de modelism

SALUTUL INSPECTORATULUI SCOLAR Daca or fi sa rapartam cei 30 de ani de existenta a

"ASTRONAUTICii" targovistene a profesorulw IOAN N. RADU

la dimensiuni cosmice, ar insemna sa gandim la o clipa dintr-un

mers ireversibil. Dar pentru ca unitatea de masura terestra e alta,

cei 30 de ani inseamna istoria unei societati unice, in care tinerii cu

aspiratii astrale au dus faima Targovistei pe multe meridiane.

Acum, la un aslfel de moment, nu-mi ramane decat sa-I felicit!

Prof Honorius Motoc

Inspector General Adjunct

35 de ani +...

Cu ocazia aniversarii a 35 de ani de existenta,

a revistei ASTRONAUTICA - Targoviste ii uram viata lunga, sincere

felicitari si pagini numeroase dedicate evenimentelor nationale si

internationale. Apreciem colectivul profesoral al Colegiului National

Constantin Carabella care a reusit sa mentina unica revista de acest

gen din tara si timp de 35 de ani a alimentat dezvoltarea

rachetomodelismului in Romania, un sport tehnico-aplicativ de

avangarda care a dus mai departe numele tarii noastre la campionatele

mondiale si europene.

Prof. Mihail Zanciu, Secreta general

al Federatiei Romane de Modelism.

LA ANIVERSARE Totul parca a fost intr-o alta existenta a mea, parca de

atunci, din perioada anilor de liceu, ar fi trecut secole peste secole.

Am facut parte, la vremea aceea de inceput de deceniu opt, din clasa

unde, in loc de atat de “muncitorestile” ore de atelier ( in care se taiau

si se indoiau, de dimineata pana dupa pranz, tot felul de table ) aveam

in programa “Astronautica”. Toti cei treizeci de elevi eram “ancorati”

la marea dragoste si pasiune, dind chiar in patima, pentru

rachetomodelism a campionului mondial in domeniu. De fapt in

mintea domnului Ioan N. Radu, la sfarsitul anului in care a atins

aceasta mare performanta, era singurul campion modial al Romaniei,

in nici o alta disciplina ne avand vreun castigator. Era un Francisc

Vastag. Si noi ii dadeam din plin concursul lansandu-ne contaminati

de aceasta … (sa-i zicem) boala. Si, intr-o camaruta cam cat o

bucatarie de bloc, ne inghesuiam pe scaunele atat de apropiate incat

nu reuseam nici sa pastram un ritm constant al respiratiei, si cu

mainile ascultand de comenzile date de mintile acaparate de aceasta

mare a practicii concrete, reuseam sa ne facem “rachetele” noastre .

Apoi, cu prima ocazie, si erau destule, slava Domnului, trupa celor de

la speciala de matematica participa la concursuri. Si, astfel, peste

noapte, cate un coleg devenea campion national. Era o clasa ca si cea

de dinaintea noastra (de fapt, si din pacate singurele experimentale in

acest sens) de campioni. Cu atat mai mult cu cat tot din clasa noastra

erau si premiantii “de aur” ai olimpiadelor judetene, la mai toate

obiectele. Imi aduc aminte cu nostalgie de acei ani si cu tristete ca

respectiva salita unde ne intalneam odata pe saptamana pentru o

dimineata intreaga, nu mai exista, dar dincolo de toate cu fericirea ca

ea, sala aceea, a ramas definitive in sufletul meu

Jozsef Pildner

Foto: Echipa “Astronautica” – 1972

Pagina propusa de Maracineanu Andrei – IX C

24 Astronautica – 1/ 2008

In perioada 1968 – 2001,

Federatia Romana de Modelism, a

organizat, în România, 4 competiţii

oficiale ale Federatiei Aeronautice

Internationale, la rachetomodelism:

- Campionate Europene în anii 1984,

1988 şi 1993;

- Campionate Mondiale, pentru

seniori şi juniori, în 1998, care a avut

o participare record de 275 de

concurenţi din 18 ţări şi 3 continente.

Rachetomodeliştii Romani

(seniori şi juniori) au cucerit, la

Campionatele Mondiale şi Europene, 65 de medalii (17 de aur,

24 de argint, 23 de bronz).

Campionate mondiale de seniori

Medalii de aur

- 1972 lugoslavia -S3A - RADU N. loan

- 1994 Polonia -S3A - NICOLAE Petre - 1994 Polonia -S4B - TORODOC Dorin

- 1996 Slovenia -S3A-echipe - Torodoc D, Zaharioaie S. Nicolae Petre

- 1998 Romania -S1B-echipe - Catargiu l, Prihotin A, Costache Marius

Medalii de argint

- 1972 lugoslavia -S3A-echipe - Radu loan, Morariu Silvestm, Ballo Elena - 1981 Cehoslovacia -S6A - CALCAN Stefan

- 1981 Cehoslovacia -S6A-echipe -Constantinescu V., Constantinescu G.,

Sercaianu Lucian - 1985 Bulgaria -S3A-echipe -Catargiu l, Toxin Gheorghe, Torodoc D

- 1987 lugoslavia -S3A -CATARGIU loan,

- 1998 Romania -S1B - CATARGIU loan, - 1998 Romania -S7-echipe -Sercaianu L., Purcarea V,Constantinescu G.

Medalii de bronz

-1981Cehoslovacia-S4C-echipe-Calcan Stefan, Cosoveanu M., Bacaoanu G.

- 1981Cehoslovacia-S3A-echipe -Cosoveanu Marian, Bacaoanu Gheorghe,

Constantinescu Gabriel - 1983 Polonia -S6A-echipe -Butusan l, Boscoianu Mircea,Torodoc D.

- 1987 lugoslavia -S4B-echipe -Radu Nicolae, Nicolae Petre, Torodoc D.

- 1990 URSS -S5C-echipe -Bordea G., Sercaianu L Constantinescu V - 1994 Polonia -S7-echipe -Constantinescu G.,Tudor L., Sercaianu L.

- 1996 Slovenia -S7-echipe -Constantinescu G., Otelea Dragos,Tudor L

- 1998 Romania -S3A-echipe -Torodoc D, Catargiu I., Prihotin Antonel - 1998 Romania -S4B -TORODOC Dorin

- 2000 Slovacia -S7-echipe - Constantinescu G., Obrete L., Sercaianu L.

Campionate europene de seniori (criterii)

Medalii de aur

- 1971 lugoslavia -S3A -RADU N. Loan

- 1971 lugoslavia -S4B -BALLO Elena

- 1984 Romania -S3A-echipe: -Torodoc Dorm, Toxin Ghe., Catargiu loan - 1984 Romania -S5C-echipe -Kokossy losif, CosoveanU M, Nicolae P

- 1984 Romania -S5C -NICOLAE Petre

- 1984 Romania - S4C -CATARGIU loan

Medalii de argint

- 1984 Romania -S6A-echipe -Nicolae P., Cosoveanu Marian,Torodoc D. - 1984 Romania -S5C -COSOVEANU Marian

- 1988 Romania -S3A -TORODOC Dorin

- 1988 Romania -S3A-echipe -Torodoc Dorin, Radu Nicolae, Catargiu l - 1991 Bulgaria -S1A -VIOREANU Adrian

- 1993 Romania -S4B-echipe -Catargiu I, Vasile Florentin, Radu Nicolae

- 1993 Romania -S5C -CONSTANTINESCU Valerian -1995 Slovacia -S7-echipe: -ConstantinescuV, Constantinescu G, Otelea D.

Medalii de bronz

-1974 Cehoslovacia -S5C -CONSTANTINESCU Valerian

-1984 Romania - S3A -CATARGIU Ioan

-1988 Romania -S5C-echipe: -Sercaianu L,Vulpasu A., Constantinescu V -1991 Bulgaria - SlA-echipe: -Vioreanu Adrian, Catargiu l., Torodoc D.

-1993 Romania - S4B -CATARGIU loan

-1993 Romania - S6A-echipe: -Nicolae P., Tutulea Gh., Vrabie Sandut

Campionate mondiale de juniori Medalii de aur

- 1994 Polonia - S5C-echipe - Ratu Florin, Otelea D., Mihalache lonut

- 1996 Slovenia -S5C-echipe -Mihalache l, Obrete Lucian, Mihalache D. - 1998 Romania -SlB - HALIP Gabriel

- 1998 Romania - SIB-echipe -Halip Gabriel, Morosan Narcis, Nedelcu I.

- 1998 Romania - S7-echipe -Dragomir Razvan, Feyer Vlad, Popa Dan

Medalii de argint

- 1996 Slovenia - S4B - COSTACHE Marius

- 1996 Slovenia - S7 - OBRETE Lucian - 1998 Romania - S5B - DRAGOMIR Razvan

- 1998 Romania -S5B-echipe - Dragomir Razvan, Popa Dan, Feyer Vlad

- 1998 Romania - S6A - RATU Florin - 1998 Romania - S6A-echipe - Ratu F., Apostol Adrian, Torodoc Alex.

- 2000 Slovacia -S7- echipe - Popa Dan, Brinza lonut, Georgescu Radu

Medalii de bronz

- 1994 Polonia - S7-echipe: - Mihalache lonut, Ratu F., Otelea Dragos,

- 1994 Polonia - S5C - OTELEA Dragos

- 1996 Slovenia - S7-echipe: -Obrete Lucian, Mihalache l., Mihalache D. - 1998 Romania - S5B - POPA Dan

- 1998 Romania - S7 -DRAGOMIR Razvan

- 2000 Slovacia -S4B-echipe: -Chercherita Dragos, Morosan N.,Torodoc A - 2000 Slovacia -S7 - POPA Dan

Campionate europene de juniori Medalii de aur

- 1995 Slovacia -S4B - RATU Florin

- 1995 Slovacia -S4B-echipe -Ratu F., Miron lulian, Prihotin Eduard

Medalii de argint

- 1995 Slovacia -S3A-echipe: -Ratu F., Miron lulian, Prihotin Eduard

- 1995 Slovacia -S5C-echipe: -Mihalache l., Mihalache D., Popescu Eugen

Statistica propusa de Bengea Nichita – XI C

Recorduri mondiale. Performanţe romanesti, omologate ca recorduri mondiale de Federaţia

Aeronautica Internationala - CIAM, care nu le gasim evidentiate in vasta si valoroasa lucrare „Encicloepdia educatiei fizice si sportului din Romania”,

le prezentam celor interesati dupa o statistica nneoficiala

- 1970, Romania, Daniel Cazacio, Astronautica Targoviste, S4B, 5’ 26’’

- 1970, Iugoslavia, Ioan N. Radu, Astronautica Targoviste, S3A, 17’ 47’’

- 1971, Romana, Elena Ballo, Voinata Deva, S3A,32’ 42’’ - 1971, Romania, Elena Ballo, Voinata Deva, S4C, 5’01’’

- 1974. Romania, Ioan N. Radu Astronautica Targoviste, S1B, 507 m

- 1974, Romania, Ioan N.-Radu, Astronautica Targoviste, S1C, 543 m - 1975, Romania, Valeriu Stroescu, Astronautica Targoviste, S6C, 69 s

- 1975, Romania Valeriu Stroescu, Astronautica Targoviste, S6C, 94 s - 1975, Bulgaria, George Radu, Astronautica Targoviste, S3D, 323 s

-1975, Bulgaria, Mihai Pietris, Astronautica Targoviste, S3B,. 600 s.

- 1975, Romania, Ioan N. Radu, Astronautica Targoviste, S6D, 1’34’’ - 1975, Romania, Silvestru Morariu, C.S.T.A. Suceava, S3D, 31’:04”

- 1975, Romania, Eugen Egri, Explorari Deva, S5B, 214 m.

- 1979, Romania, Coşoveanu Marian, Metalul Târgovişte, S6C, 4’ 06” - 1979, Romania Coşoveanu Marian, Metalul Târgovişte, S5A, 279 m.

- 1983, Romania, Lucian Nita , Astronautica Targoviste, S 8B, 1’32”

- 1983, Romania, Ileana Radu , Astronautica Targoviste, S8A, 1’50” - 1983, Romania, Radu N. Ioan-, Astronautica Targoviste S8C, 1’57”

- 1984, Romania, Tudorel Dumitru, Voinţa Sibiu, S6A, 16’48”

In evidentele noastre mai gasim:

Maeştrii emeriţi ai sportului: Elena Ballo, Ioan Catargiu, Valerian

Constantinescu, Gabriel Constantinescu, Marian Coşoveanu, Iosif Kökössy,

Petre Nicolae, Ioan N Radu, Gheorghe Toxin, Antrenor emerit: Silvestru Moraru

Bibliografie:

-Ministerul Tineretului si Sportului, Enciclopedia Educatiei Fizice si Sportului din Romania, Editura Aramis, Bucuresti, 2002, p. 444.

- Colectia revistei « Astronautica », 1968 - 2001

Statistica propusa de George Radu

1968 - 2001

BILANTUL INTERNATIONAL AL RACHETOMODELISMULUI ROMANESC

25 Astronautica – 1/ 2008

FEDERATIA ROMANA DE MODELISM

CALENDARUL COMPETITIONAL INTERN

LA RACHETOMODELE IN 2008 Comisia Federală de Racchetomodelism a aprobata, la

adunarea generala din martie 2008, urmatoarele probleme:

CAMPIONATUL NATIONAL DE CLASICE SI MACHETE

Organizat de F.R.Modelism, Comisia Federala de

Rachetomodelism, CS Total Sibiu si Autoritatile locale din Sibiu

- Sibiu,Tabara din Saliste, 6-10 august.

-Clasele pentru seniori: S1A/B, S3A,

S4A, S6A, S9A, S5C, S7, S8E,

- juniori: S1A/S1B, S3A, S4A, S7, S9A,

S5B, S7, S8D.

Clasele S1A/B si S5B, S5C se vor

tine cu ajutorul altimetrelor digitale si in

functie de felul cum vor lucra acestea se

va stabili din timp daca la S1 se va concura la clasa A sau B.

-Inscrierea si sedinta tehnica: 6 august, ora 18, in Tabara

-Testarea motoarelor: ora 20-22, in Tabara.

Rugam fiecare club care doreste sa concureze la probele de

altitudine S1 si S5 sa-si procure cel putin 2 altimetre necesare la

antrenamentele proprii si in Campionatul national. Pentru aceasta va

comanda in scris numarul de bucati la F.R.Md si vor vira suma

corespunzatoare in lei pana la 25 aprilie in contul indicat in circulara cu

taxele. F.R.Md va emite factura in lei in luna mai dupa procurarea

altimetrelor in euro. In campionat cluburile isi vor folosi propriile

altimetre, iar Federatia va avea 5 altimetre de rezerva. Juriul va citi

valoarea altimetrelor dupa zbor cu ajutorul softului special si a

calculatorului. Altimetrele vor fi conform cu datele fizice difuzate de

Sercaianu Lucian si cu pretul de 80 euro/buc. Acestea vor fi procurate

de Federatie si Cluburi centralizat, de un singur fel, din Germania

Cupa României. Clasele S3A, S4A, S6A, S9A, S8E/D

1. Etapa I-a BACAU, 4-6 iulie,organizator FRMd si SCM Bacau.

2. Etapa a II-a Suceava, 5-7 septembrie, in cadrul Cupei

Mondiale,clasament national.Organizator CSTA Suceava.

CALENDAR SPORTIV INTERNATIONAL A. Cupe Mondiale organizate in Romania

1. World Cup Buzau,16-18 mai, Buzau, Organizator - CSM Buzau

2. World Cup Suceava, 5-7 sept., Organizator - CSTA Suceava.

Campionatul Mondial pentru seniori si juniori,

Spania, Lleida, 22-28 august. Clasele:S3A,S4A,S6A,S9A,S8E/D

Actiunea face parte din contractul de finantare cu A.N.S./2008 cu taxele

de participare pentru 5 seniori si 3 juniori. Obiectiv cel putin 2 medalii.

Lotul national se va stabili la Sibiu in 10 august in urma

rezultatelor la Campionatul national si Cupa Romaniei de la Bacau .In

cazul unei egalitati de puncte se va tine cont si de punctajul din 2007.

Antrenorii cluburilor care pregatesc sportivii pentru loturi

- CSTA Suceava & CSM Raraul C.Lung Moldovenesc, Catargiu Ioan,

Botusan Ioan,

- CSM Buzau, Sercaianu Lucian,

- Chimia Buzau, Constantinescu Gabriel,

- CS Vointa – Palatul Copiilor Buzau, Nica Ovidiu,

- CS Total Sibiu-Palatul Copiilor Sibiu,.Dumitru Tudorel.

- SCM Bacau, Zaharioaia Petrea..

ARBITRI INTERNATIONALI FAI IN 2008, Radu N.Ioan, Guzu Ion, Constantinescu Gabriel, Sercaianu Lucian,

Dumitru Tudorel

COMISIA FEDERALA DE RACHETOMODELISM

- g.ral mr(r) Guzu Ion, presedinte

- ing. Constantinescu Gabriel, vicepresedinte , CS Chimia Buzau

- Sercaianu Lucian, CSM Buzau, Nica Ovidiu, Pal.Copiilor-CS

Vointa Buzau, Catargiu Ioan, CSM Raraul C.Lung Moldovenesc,

Zaharioaia Petrea, SCM Bacau, Dumitru Tudorel, CS Total Sibiu,

Botusan Ion, CSTA Suceava, ing.Popa Stefan, CS Aerostar Bacau,

prof. Diaconsecu Nicolae, Clubul Copiilor Pucioasa, instr.Savulescu

Ariel,Palatul Copiilor Ploiesti.- membri.

Prof. Mihail Zanciu,

Secretar general al FRMd.

ASTROMODELISMUL

FRANCEZ

De curand, pe e-mailul revistei „Astronautica” s-a

primit un set de fotografii cu modele spatiale experimentale

apartinand cunoscutului modelist francez Jean Louis Benoit,

pentru a fi popularizate in randul modelistilor romani.

Este interesant felul in care autorul a prezentat

succesiunea imaginilor din care redam modelistilor romani

numai trei. Se desprinde de aici, efortul generos al lui Jean

Louis Benoit de a populariza modelele spatiale consreuite in

scopuri tehnice sau stiintifice.

Popescu Dan, IX - C

Prezentarea modelului

Pe rampa de lansare

In zbor

26 Astronautica – 1/ 2008

CALENDARUL FAI - 2008 Cupe Mondiale, concursuri internationale in

Europa, America, Asia, Africa si Campionatul Mondial din Spania

15-16 March4th Catalunya Cup ~ Lleida-ESP

S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup + S3A Open 5-6 April 2008 Pogorica Cup ~ P‘gorica-MNE

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 10-13 April 2008 Belarus Cup ~ Lida-BLS

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup + S12/P 19-20 April 2008 Korolev Cup ~ Stupino-RUS

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 21-28 April 2008 Veteranov Cup ~ Stupino-RUS

S12/P Open 2-4 May 2008 Kosice Super Cup ~ Kosice-SVK

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 9-11 May 2008 World Cup Krupka ~ Krupka-CZE

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 16-18 May 2008 Buzau Cup ~ Buzau-ROM

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 24-25 May 2008 Stip Cup ~ Stip-MKD

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 30-31 May 25th Swiss RAK Cup ~ Oberkulm-SUI

S6A-S8E/P both World Cup 31-1 May-June 2008 Swiss Masters ~ Oberkulm-SUI

S6A-S8E/P both World Cup 30-1 May-June 2008 Polar Cup ~ Murmansk-RUS

S4A-S6A-S7-S8E/P all World Cup + S12P open 7-8 June 8th Sirmium Cup ~ Sr Mitrovica-SRB

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 14-16 June 2008 Carl Neubronner Cup ~ Wertigen-

Roggden-GER S6A-S8E/P both World Cup 20-22 June 2008 Anatanas Gustaitis Cup ~ Marjampole-LTU S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 21-22 June 2008 Vega Cup ~ Krsko-Zadovinek-SLO

S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 27-29 June 2008 World Cup Liepaja ~ Liepaja-LAT

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 27-29 June 2008 Yangel Cup~Dniepropetrovsk-UKR

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 4-6 July 2008 Nitra Cup ~ Nitra-SVK

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 12-13 July 2008 Capitol Cup ~ Manassas-USA

S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 18-20 July 2008 Zielona Gora Cup ~ Z’na Gora-POL S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 24-27 July 2008 Impulse Cup ~ Shostka-UKR

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 2-3 August 7 th Belgrade Cup ~ Lisicji Jarak-SRB

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 9-10 August 2008 Krakow Cup ~ Krakow-POL

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 22-28 August 17th World Championshipfor Space Models ~ Lleida-ESP Juniors & Seniors: S3A S4A, S6A, S9:. S8D, Juniors, S8E/P, Seniors 24-26 August 2008 Lleida Cup ~ Lleida-ESP

S7 World Cup 6-7 September 2008 Suceava Cup ~ Suceava-ROM

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 20-22 September 2008 Bajkonur Cup ~ B’konur-KAZ

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 20-25 September 2008 Bajkonur Cup for Juniors Bajkonur-KAZ, S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A Junior Open Intern’nal 23-25 September 2008 Korkyt Ata Cup ~ Ko.’yt Ata-KAZ

S4A-S6A-S8E/P-S9A all World Cup 4-5 October 21st Africa Cup ~ Pretoria-RSA

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup 11-13 October 30th Ljubljana Cup ~ Kamnik-SLO

S4A-S6A-S7-S8E/P-S9A all World Cup + S3A

Popa Silviu-Ionut, X - D

CUPA MONDIALA LA MODELE SPATIALE, Editia 2007

In anul 2007, au fost 23 de concursuri ale Cupei

mondiale in 18 tari de pe 3 continente cu 2139 de inscrieri si in jur

de 6300 de lansari in zbor. Cresterea numarului de evenimente in

2007 a fost de 26%, iar inscrierile au crescut cu 40%. Castigatorii

pe categorii de probe in cadrul Cupei Mondiale sunt:

S4A – Rachetoplane

1 Z. Josipovic (SRB) –336;

2. R. Katanic (SRB) -330,

3. E. Kurkova (RUS)-329.

S6A-Durata cu panglica

1 Z. Katanic (SRB)-333,

2. A. Lipai (BLR) -323,

3. E. Kurkova (RUS) -318,

S7-Machete la scara

1 B.Pavka (CZE) -329,

2. G.Constantinescu (ROMANIA) -325,

3. W.Krzywinski (POL)-325

S8E/P-RC rachetoplan

1 N.Dikic (SRB) -327,

2. B. Sliwa (POL) -314,

3. G. Sergienko (RUS) - 303,

S9A –Girocopter

1. B. Pavka (CZE) - 322,

2.F. Sercaianu (ROMANIA) -314,

3.S. Romanyuk (RUS)-298.

La Cupa mondiala – editia 2007, s-au remarcat pentru Romania, doi

modelistii de valoare: Florica Sercaianu – CSM Buzau si- Gabriel

Constantinescu – Cimia Buzau., carora le urez success in continuare.

Ing. Dip. Srdjan D. Pelagic-

Presedintele Comisiei de Modele Spatiale-

C.I.A.M- F. A. I.

Dranca Sorin Paul

S-a nascut la: 23.06.1968, Radauti, jud. Suceava, A urmat

Universitatea “Al. I. Cuza “ Iasi – Facultatea de Fizica; studii

postuniversitare la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara, Magurele-

Bucuresti “Utilizarea izotopilor radioactivi.

In prezent este fizician - specialist radioprotectie in Laboratorul de

Igiena Radiatiilor Ionizante din cadrul Autoritatii de Sanatate Publice

Suceava Este casatorit, fara copii. .

A inceputo activitatea modelistica la “Casa Ponierilor” Radauti,

sub indrumarea profesorului Moldoveanu Dorel, unde curiozitatea s-a

transformat in pasiune. A activat la C.S.T.A. Suceava, din mai 2002, sub

indrumarea antrenorului Moraru Silvestru .

Performantele realizate in rachetomodelism se rezuma la:

2002-Campionat National- Buzau, locul II la S4B-seniori,individual ;

2004- Campionat National- Suceava. Campion la S9B-seniori si locul

doi la S4B- seniori.

- Campionat Mondial Polonia –Deblin . Obtine doua medalii de

bronz : la S9B-seniori, individual si la S3B-seniori –cu echipa formata

din Dranca Sorin ; Duca Ilie si Catargiu Ion ;

2005 – Campionat National – Buzau loc III la S3A-seniori

- Campionat European – Buzau, locul IV la S3A-seniori- cu echipa ;

2007 – Campionat National – Saliste, Sibiu;campion la S1B-seniori .

Publicatii : A colaborat cu omologii din reteaua radiatiilor privind

radioprotectia pacientului in radiologia diagnostica si interventionala;

spectrometrie gamma la materiale de constructie si teme privind

concentratia de radon (Rn-222) in locuinte, medii colective si in special,

obiectivul principal Exlploatarea miniera uranifiera Crucea .

In domeniul modelistic nu a publucat nimic inca .

Oprea Luciana, a X-a D

27 Astronautica – 1/ 2008

Catalunya Cup WORLD CUP- Lleida 2008

In ziua de 15 martie 2008 a avut

loc in orasul Lleida din Spania cea de-a

patra editie a cupei mondiale

”Catalunya Cup”.

Au participat pe probe intre 19 si

24 de rachetomodelisti din Marea

Britanie, Slovenia, Romania si Spania.

Concursul s-a desfasurat pe o

vreme in care temperatura a variat intre

12º-23º C, iar viteza vantului a fost de 3

m/s.

Juriul Federatiei Aeronautice

Internationale a avut in componenta pe

Srdjan Pelagic-Serbia, Stuart Lodge-

Marea Britanie, Joze Cuden-Slovenia.

Concursul a fost supravegheat de

Esther Roura-Spania -director, Josep

Mestres-Spania, Nebojsa Pelagic-

Serbia-ofiteri cu securitatea starturilor.

Spre marea noastra satisfactie

la acest concurs a participat si un

reprezentant roman- Liviu Botusan de la

CSTA Suceava, care s-a bucurat de o

clasare frumoasa ocupand locul 2 la

proba de rachetoplane. Ne bucura

succesul lui.

CLASAMENTE:

S4A – RACHETOPLANE

1.Núria Crusella - Spania 491s

2.Liviu Botusan - Romania 432s

3.Boris Jenko - Slovenia 377s

S6A – STREAMER

1. Mitja Zgajner - Slovenia 298s

2. Marjan Jenko - Slovenia 295s

3. Raquel Manzano - Spania 284s

10. Liviu Botusan - Romania 255s

S9A – GIROCOPTERE

1 Nnigel Bathe - M .Britanie 358s

2. Boris Jenko - Slovenia 337s

3.Jordi Roura Font - Spania 294s

9. Liviu Botusan - Romania 106s

Ionescu Elena-Bianca, clasa a IX-a B

Foto: Ciprian Pascu – cls a XI-a, Sibiu

Modificari la regulamentul de

modele spatiale al CIAM - FAI

Articolul a fost conceput a fi un

instrument de studiu si referinta pentru

uzul sportivilor si oficialilor.

Prezentam o serie de precizari si

recomandari cu privire la organizarea unor

competitii sau jurizarea lansarilor.

2.4.3. Constructia modelului spatial se va realiza din lemn, hartie,

cauciuc, plastic casabil sau materiale

similare fara parti substantiale de metal.

Modelele claselor S1,S2,S3,S6,S9 si S10

trebuie sa aiba un diametru minim de 30

mm pentru cel putin 50% din structura

interioara, iar in cazul clasei S5 pentru cel

putin 20% din lungimea totala a

constructiei. In cazul clasei S1, diametrul

cel mai mic trebuie sa nu fie mai mic de

18 mm la cel putin 75% din lungimea

totala a fiecarei sectiuni, incluzand

sectiunile terminale. Nu se permit

terminatii sau reductii decat daca acestea

indeplinesc cerintele.

3.1.2 Clasificarea motoarelor

A/2 , 0 l-1.25 secunde Newton(NS)

0 -2.50 secunde Newton(NS)

2,51-5,00 secunde Newton(NS)

5.01-10.00 secunde Newton(NS)

10.01-20.00 secunde Newton(NS)

20.01-40.00 secunde Newton(NS)

40.01-80.00 secunde Newton(NS)

Nota: Modelele A/2 trebuie sa aiba

30 mm in diametru si o lungime de 350

mm. Acestea vor fi folosite in special

pentru incepatori.

4.3d. Evenimente la proba de machete

Judecatorii examinatori vor evalua

modele prototipuri in ceea ce priveste

caracteristicile zborului in conformitate cu

Anexa 9 tinand cont in special de :

d.1.Particularitatile zborului.

Etapele trebuie separate pas cu pas.

Daca a treia treapta este separata simultan

cu a doua treapta, zborul va fi considerat

ca avand numai doua trepte. In cazul

Saturn 1B si Soyuz, daca participantul

realizeaza un zbor cu actionare mecanica a

modulului de comanda, acesta va fi

evaluat ca si a treia etapa a modelatorului,

in conformitate cu paragraful 2.3.1

d.2.Efectele Speciale.

Ca si efecte speciale (in conformitate

cu regulile evaluarii) poate fi considerat

doar prototipul. O racheta construita in trei

trepte, ca Ariane, nu-si va desfasura conul

acoperit cu un coif si nu va arunca satelitul

peste bord in timpul operatiilor din prima

si a doua treapta. Dimpotriva, in cazul lui

Saturn si Soyuz, functionarea sistemului

de salvare in timpul primei etape este

posibila. In caz de nesiguranta,

concurentul este obligat sa dovedeasca

veridicitatea efectului special cu ajutorul

unor date tehnice relevante. Cate puncte se

acorda pentru mai multe efecte speciale ?

Inainte de decolare se recomanda

compararea gradului de dificultate a

separarii a 4 motoare auxiliare.

d.3.Revenirea

Pentru o singura treapta, o parasuta

care ajunge la 10 puncte va fi notata. Daca

o racheta construita intr-o singura treapta

acumuleaza 20 de puncte, va fi notata. In

cazul modelelor construite in mai multe

etape, desfasurarea parasutei va fi

apreciata cu pana la 10 puncte si

desfasurarea panglicii, cu pana la 5 puncte.

Punctajul maxim pentru reconstructie in

fiecare caz nu poate depasi 40 puncte.

Pentru a demonstra daca modelele care

urmeaza sa fie lansate sunt aceleasi

modelel care au fost supuse unei evaluari

statice, membrii juriului vor acorda nota

potrivita fiecarui model in timpul evaluarii

statice.

5.Sarcinile organizatorilor

a. Organizatorul unui concurs international

va desemna 3 membrii ai juriului din lista

nominala a arbitrilor F.A.I.

In cazul concursurilor mondiale sau

continentale, vor fi numiti 5 evaluatori

F.A.I. si un evaluator de rezerva de

nationalitati diferite, incluzand arbitrul-

presedinte. Numele lor vor fi transmise la

C.I.A.M. sau la birourile C.I.A.M. pentru

abrobare din organizatia NAC. El va

organiza sarcinile de lucru ale membrilor

juriului si ii va reprezenta. Un alt

arbitru (care poate fi arbitrul de rezerva)

va fi numit arbitrul principal al echipei

de masurarea a dimensiunilor.

Organizatorul se obliga, de asemenea, sa

asigure o suprafata adecvata pentru un

numar relevant de intrari cu surse de

lumina clare, puternice, care sa cada de sus

Spatiul unde va avea loc evaluarea

statica va fi echipat cu dispozitive de

masurare a dimensiunilor si un PC cu un

operator calificat.

Accesul in zona evaluarii statice in

timpul desfasurarii acesteia va fi interzis

tuturor personelor cu exceptia

evaluatorilor echipei de masurare a

dimensiunilor, operatorului PC,

directorului concursului si juriului FAI.

Prof : Erhan Simona

Nastase Georgiana – XI F

Prof. Coordonator Caibar Luiza

28 Astronautica – 1/ 2008

De ce stateau atat de mult

in spatiu cosmonautii?

Priveam uimiti in anii '80 la

cosmonautii sovietici care stateau

in spatiu un an si mai bine, acolo

unde nu e gravitatie, unde treci

pe deasupra planetei si te uiti la

lucrurile mici si trecatoare pe

care semenii de jos le petrec si

infaptuiesc. In Cosmos nu e

gravitatie, nu prea e nici zi si nici

noapte, ci o vesnica lumina de

neon a statiei spatiale, cu zumzait

de ventilator care circula aerul si

il filtreaza, cu echipamente si experimente, cu senzori si cu

hublourile de unde poti vedea planeta de pe care vii si infinitul.

Imi spuneam, despre cosmonautii sovieticii, ca aveau cum sa

vada filmele pe care le difuzau americanii si europenii, ca puteau

percepe planeta cu mult mai bine decit noi, muritorii de pe suprafata

acestuia, imi spuneam ca ei trebuie sa fi fost tare fericiti. La ei nu se

lua lumina si televizorul nu tinea doar doua ore. Sovieticii parca pareau mai dornici si plini de

elan sa ajunga in Spatiu decit americanii . Si m-am intrebat de ce, care ar fi cauza pentru care

ei sunt mai dornici? Poate si americanii erau dornici si cu siguranta ca si ei visau la asta si nu sunt singurii, o omenire intreaga viseaza sa vada « ce este dupa gard », ce este dupa ultima frontiera. Dar ei puteau si se bucurau grozav de un asemenea privilegiu. Nu prea stiam eu cum este cu antena de receptie prin satelit, nu exista internet si telecomunicatiile nu erau cele de astazi. Raminea sa ma bucur ca ei pleaca in Cosmos si visam frustrata si distanta la visul spatiului pe care o data l -as privi de acolo.Dar de ce stateau atit de mult in spatiu cosmonautii ?

De ce stateau ei un an in spatiu? Depaseau recorduri si deveneau eroii tarilor care i i trimisesera in spatiu!

Era o victoriei a spiritului uman, a tehnologiei, a reusitei fiecaruia si a tuturor! Da, cuvintele erau frumoase, dar oamenii ast ia stateau un an intreg sau peste in spatiu. De ce? Pai si la sovietici erau cozi si lipsea mancarea, era criza de imbracaminte si incaltaminte, nu isi imagina nimeni ca ar fi putut bea Coca Cola, masinile nationale erau asteptate la coada cam 5ani si in statiuni lucrurile stateau cam la fel, fie ca vorbim de litoralul romanesc sau de statiunile de schi din Caucaz. Deci rusii erau mai motivati sa stea in spatiu, sa nu aiba grija painii si a salamului, nici grija apei calde si a intretinerii, sa nu aiba plan de indeplinit si nici sa se calce in picioare in autobuze, in drum spre munca.

Clar, rusii erau mai motivati ! Apoi nevestele cu toate cite aveau pe cap cu tinere a

casei, copiii care nu invata si nu duc gunoiul, fetele care isi fac piercing la buric si isi incep viata sexuala mai devreme decit mamele, baietii care se imbata de prea timpuriu si iau prafuri, toate impreuna cu facturi , rate si alte dari , vizitele socr ilor si prezenta sefilor, erau motivat ii pentru orice cosmonaut sa ramina in Spatiu. Sunt destule motivatii sa ramii in spatiu si sa te uiti de sus la toate lucrurile mici, zgomotoase si convulsive care se petrec acum si aici si sa i t i doresti sa st ai acolo sus printre stele, departe de lume si de zbaterile ei , cu un mare receptor tv, la care sa vezi meciurile de fotbal ale tuturor natiunilor globului si sa primesti cu un transportor spatial ratia de bere, care pe timpul calatoriei, din cauza frigulu i spatial , ingheata atit cit sa fie buna de servit

.Acum am inteles de ce turismul spatial e industrie in crestere si hotelurile suborbitale sunt viitoarele mari afaceri ; „tunurile” vor f i mai mari ca cele imobiliare.

Prof. Staltzky Florentina.

Galileo Galilei Nascut la 15 februarie 1564, Pisa,

Galileo Galilei, a fost un astronom,

filosof şi fizician italian. Galileo

Galilei a fost gânditorul care a

deschis o eră nouă în cercetarea

ştiinţifică, bazată nu numai pe

observaţia directă a naturii, dar şi pe

informaţiile date de mijloacele

tehnice de investigaţie. Galileo

începe în 1574 să studieze literatura

şi logica la Florenţa, apoi - la dorinţa

tatălui său - se înscrie în 1581 la

facultatea de Medicină a Universităţii din Pisa, disciplină care

nu-i stimulează însă interesul. Se întoarce la Florenţa, unde

dezvoltă o pasiune deosebită pentru Mecanică, , aprofundează

matematica şi face studii de fizică. Pornind de la studiul

principiului lui Arhimede, construieşte în 1586 o "balanţă

hidrostatică" pentru determinarea greutăţii specifice a unui corp.

În 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematică a

Universităţii din Pisa. Întreprinde studii asupra căderii corpurilor

şi publică lucrarea "De Motu" ("Despre mişcare").Intre 1593 si

1610, Galileo lucreaza la Universitatea din Padova, la

prestigioasa catedră de Matematică, Geometrie şi Astronomie. În

această perioadă începe să se intereseze de teoria lui Copernic

asupra mişcării planetelor, folosindu-se de un telescop construit

în Olanda, pe care el îl va perfecţiona. În 1609 publică lucrarea

"Nuova astronomia" ("Astronomia nouă"), care conţine primele

două legi ale mişcării planetelor. La Padova, cu un nou

instrument, face observaţii asupra lunii, iar la 7 ianuarie 1610

observă în vecinătatea planetei Jupiter sateliţi planetei, cărora le

dă numele de "Astri Medicei", în onoarea lui Cosimo e Medici,

marele duce al Toscanei. Descoperirea unui centru de gravitaţie

în afara pământului contrazice teoria lui Ptolemeu asupra

cosmosului şi intră în conflict cu doctrina aristoteliană, acceptată

oficial de Biserica Catolică. Inchiziţia ecleziastică stigmatizează

drept eretică această reprezentare cosmologică şi îi interzice lui

Galileu să-şi susţină teoriile. Lucrările lui sunt "puse la index",

împreună cu publicaţia lui Copernic, "De Revolutionibus Orbium

Caelestium". Galileu încearcă să împace teoria lui Ptolemeu cu

cea a lui Copernic, demonstrând totuşi superioritatea celei din

urmă în lucrarea "Dialogo suj due Massimi Sistemi del Mondo",

publicată în 1632 la Florenţa. Ajunsă în mâinile papei Urban al

VIII-lea, acesta interzice difuzarea lucrării şi intentează un

proces al Inchiziţiei împotriva lui Galileu. Bătrân şi bolnav,

Galileu este chemat în 1633 la Roma în faţa tribunalului

inchizitorial. Ameninţat cu tortura şi umilit, este silit să abjure

public ideea că pământul se roteşte în jurul soarelui. Se spune că,

printre dinţi, ar fi şoptit: "Eppur si muove" ("Şi totuşi se

mişcă"). Scăpat de arderea pe rug, este condamnat la închisoare

pe viaţă, pedeapsă comutată apoi în arest domiciliar în casa sa

din Arcetri, din vecinătatea Florenţei. Moare la Florenţa la 8

ianuarie 1642, înconjurat de câţiva discipoli, care i-au rămas

credincioşi. Este înmormântat în biserica Santa Croce din

Florenţa, într-un mausoleu al marilor personalităţi ale Italiei. Lui

Galileo i se datorează şi legea izosincronicităţii oscilaţiilor unui

pendul gravitaţional: "Timpul oscilaţiilor rămâne constant,

indiferent de masa corpului atârnat de fir, atunci când oscilaţiile

sunt mici". Cine vizitează Domul din Pisa poate admira

lampadarul, ale cărui oscilaţii i-au inspirat tânărului Galileu

inventarea unei pendule ca sistem regularizator a mişcării

mecanice. 350 de ani după moartea sa, în 1992, Vaticanul a

recunoscut formal marea valoare ştiinţifică a lui Galileo Galilei,

"reabilitându-l" şi absolvindu-l de acuzaţia de erezie. Prof. Riza Monica

29 Astronautica – 1/ 2008

ANIMAŢIA CULTURALĂ ÎN BIBLIOTECA ŞCOLARĂ

În anul sfânt pentru cultura

română când se împlinesc 500 de

ani de la apariţia primei cărţi

tipărite în spaţiul românesc

(„Liturghierul” de Macarie-

1508), biblioteca şcolară capătă

noi valenţe, noi dimensiuni. Ea se

reconfigurează ca spaţiu al

informării şi al comunicării în

raport cu viaţa socială şi noile

tehnologii.

Dacă înainte de 1989 cartea a fost principalul mijloc de

petrecere a timpului liber şi de desfătare a spiritului, libertatea

zilelor noastre deschide porţile informaţiei şi ale comunicării, prin

intermediul mass-media al publicaţiilor de toate categoriile şi prin

extinderea Internetului.

Biblioteca şcolară s-a adaptat noului model spiritual şi

cultural creat sub patronajul libertăţii.

Se vorbeşte din ce în ce mai mult de o adevărată criză a

lecturii la nivelul sistemului educaţional; totuşi, lectura este o

nevoie a spiritului, este o lume fascinantă care se deschide o dată

cu primele file de carte, de care nu ne putem lipsi.

De aceea, biblioteca Colegiului Naţional „Constantin

Carabella” din Târgovişte recurge la diferite metode şi mijloace

de atragere a tinerilor(în mod special) către lectură, cum ar fi

pledoaria pentru carte, pentru bogăţia spirituală ce se află dincolo

de coperte, pentru profitul spiritual şi cultural pe care îl poate

dobândi lectorul.

Calea cea mai bună de a ajunge la carte şi la beneficiile

ei este „Propaganda”, acţiunea de convingere cu argumente

substanţiale.

Unul dintre aceste argumente îl constituie organizarea

de activităţi de „animaţie culturală”, având drept scop

valorificarea fondului documentar al bibliotercii, de a-l pune la

îndemâna comunităţii pe care o serveşte şi de a o sprijini în

demersul educaţional şi social.

Pentru a răspunde operativ şi eficient nevoilor de lectură

şi de studiu ale tuturor categoriilor de utilizatori, biblioteca

desfăşoară activităţi de animaţie culturală atât singură, cât şi în

colaborare cu cadrele didactice, cu biblioteci şcolare, publice,

universitare şi cu alte instituţii.

Grafica - Karola Kim

Îndeplinirea acestor obiective se realizează printr-o

bună colaborare a responsabililor, participanţilor şi beneficiarilor

acestor activităţi, utilizând mijloacele moderne de lucru,

materialul didactic din dotare şi materialele de informare create în

bibliotecă şi în sala de lectură(Centrul de Informare şi

Documentare.)

Elevii, sub îndrumarea cadrelor didactice şi cu sprijinul

bibliotecarei, creează, editează, semnalează şi publică reviste

proprii şi alte materiale de informare.

Din categoria revistelor şcolare proprii elaborate în

bibliotecă pot fi enumerate: Ginkgo Biloba, Face to Face, Broşura

Centrului de Excelenţă – Sociologie, Culegere de întrebări pe

teme de Astronautică, revista semestrială de ştiinţă şi tehnică

”Astronautica” şi altele.

Unele dintre acestea sunt publicate în presa locală, în

ţară şi chiar străinătate, prin intermediul Internetului.

Aceste publicaţii semnalează problemele, succesele şi

evenimentele din viaţa şcolii, precum şi organizarea activităţilor

cultural-educative prilejuite de aniversări şi comemorări de

personalităţi.

Astfel, revista şcolară „Astronautica”, condusă de

domnul profesor Ioan N. Radu, procesată şi tehnoredactată în

incinta bibliotecii de un grup de 30 elevi şi cadre didactice, circulă

în şcoală, în presa locală, în ţară şi străinătate, vehiculând

informaţii de specialitate şi despre activitatea şcolii.

Colectivul de redacţie al revistei „Astronautica”, cu

sprijinul bibliotecarei, realizează expoziţii cu lucrări de

specialitate, precum şi expoziţii de desene, picturi, portrete(Gîju

Bianca, elevă clasa a X-a C) pe teme de astronautică şi afişează

liste de noutăţi (documente permanente de consultare)

achiziţionate sau primite ca donaţie din toate domeniile de

activitate.

Membrii societăţii „Astronautica” organizează şi

participă la diferite simpozioane(simpozionul judeţean Şcoala şi

Cosmosul), la programe educative având ca temă: ”Creativitatea

juvenilă în domeniul astronauticii” cu ocazia „Zilelor şcolii

dâmboviţene” şi a „Zilei Colegiului Naţional Constantin

Carabella”, la elaborarea de referate, colecţii, albume, artă grafică,

muzică, poezii, ca o temă deschisă oricărei pasiuni din domeniul

astronauticii.

Ei colaborează cu personalităţi şi instituţii din

străinătate pe Internet, în calitate de cetăţeni europeni.

Bibliotecar, Maria Nicoară

Cine stie astronautica raspunde Raspunsuri

1. Raspuns: Constructia peretilor cabinei spatiale sa fie

astfel conceputa incat orice perforare sa fie automat si instantaneu

inchisa. S-a propus si folosirea unor “saci“ din material plastic

special in care, in caz de decomprimare a cabineai spatiale, fiecare

membru al echipajului se “include” pentru a putea imbraca in 2-3

minute costumul de scafandru.

2. Raspuns: Da! “ abariner- IV”, care in 1965 a transmis

de la 9850 km primele fotografii ale solului martian, a fost distrus

de un roi de meteoriti care circulau cu viteze intre 130000 pana la

240000 km/.

3. Raspunsuri : a) 700 g-uri

b) Colonelul John Stapp, lansat cu un tren de rachete la

sol pana la viteza de 1010 km/h, a suportat 42 de g-uri fiind

franat la distanta de 30 m, cu consecinte insa grave asupra

sanatatii.

4. Raspuns: Cu ajutorul ventilatoarelor.

Profesor : N. Simionescu

30 Astronautica – 1/ 2008

PROBLEME PROPUSE

Stiind ca dona rachetomodele sunt

lansate pe verticala din acelasi punct,

la un interval de 4 sec. una de alta cu

vitezele V1 = 40 m/s si V2 =50 m/s,

iar g = 10 m/s2. Sa se calculeze :

a) La ce inaltime se intalnesc, stiind

ca trecerea arc loc la coborarea

primului rachetomodel ?

b) Dupa cit timp va avea loc intalnirea ?

Mihai Octavian – X A

Un rachetomodel pleaca de pe o rampa ce face cu

orizontala un unghi de 60°. Daca racheta are viteza initiala

50 m/s, sa se calculeze :

a) timpul dupa care racheta atinge inaltimea maxima ;

b) inaltimea maxima atinsa de rachetomodel ;

c) distanta de la rampa de lansare pana la punctul in care

racheta atinge solul, considerind ca racnetomodelul nu

este prevazut cu parasuta.

Macris Adelina, cls IX-C

Un rachetomodel a fost lansat pe verticala de jos in

sus, atingand inaltimea maxima de 490 m. Sa se calculeze:

viteza maxima, timpul de urcare, timpul de coborare, viteza

cu care va atinge Pamantul.

Mihai Octavian – X A

PROBLEMA REZOLVATA

In numarul precedent al revistei ,,Astronantica" s-a cerut

sa se arate ca perioada de revolutie a unui satelit circular

de zero depinde exclusiv de densitatea medie a planetei si

ca este invers proportionala cu radacina patrata a

densitatii medii a planetei.

Cu alte cuvinte putem spune ca densitatea medie (d) a

planetei influenteaza perioada unui satelit. In cazul nostru,

vom analiza problema pentru satelitul artificial circular de

zero (h = 0) si forma planetei o sfera de raza R.

Rezolvare: Se stie ca formula densitatii medii este data

de formula: d = M / v, unde M = masa planetei, v = volumul

planetei,

Considerand cu aproximatie ca planeta are forma sferica,

avem: v= 4 pi R2

/ 3, unde R = raza medie a planetei.

Inlocuind in formula densitatii, avem:

D = 3 M / 4 pi R2 , de unde deducem pe M = 4 pi R

2 d /3

Din manualele de fizica cunoastem formulele vitezei si

perioadei satelitului circular de zero ca fiind date de

expresiile;

V0 = (K M / R), unde K = constanta gravitationala si

T = 2 pi R / d.

Inlocuind expresiile de mai sus ale masei si densitatii

obtinem pentru viteza:

V0 = 2R (K pi d / 3) 1/2

,

Analizand cerinta problemei gasim pentru perioada:

T = ( 3 pi / K d ) 1/2,

,

Fiindca 3, pi si K sunt constante, se observa ca perioada

T a satelitului circular de zero depinde de densitatea medie a

planetei.

Prof. Firulescu Rodica – Dragomiresti

MAGNETISMUL

Utilitatea magnetismului ni se arată zilnic în diferite

moduri, dar acesta mai are încă pentru ştiinţă numeroase

enigme. Datorită magnetismului, avem curent în priză,

procesoarele şi hard-

discurile computerelor

înmagazinează într-un spaţiu

tot mai mic o cantitate tot

mai mare de date.

1- polul nord magnetic

2- polul nord geografic

3- axa terestra

Magnetismul este o

forţă perceptibilă, ce poate fi

măsurată. Ea orientează la scară mondială acele busolelor în

direcţia Polului Nord, ajută, în aparatura tehnico-medicală de

tipul tomografului cu rezonanţă magnetică nucleară, la

observarea celor mai fine structuri şi procese din corp.

Unele măsurători au arătat că, în prezent, câmpul

magnetic al Pământului scade cu aproximativ 5% pe secol.

Conform unei teorii, în vreo 2000 de ani, câmpul magnetic,

aşa cum îl ştim noi azi, ar putea să dispară aproape complet,

după care se reface lent.

Câmpul nu va dispărea complet, deoarece se slăbeşte

doar tipul câmpului magnetic dominant momentan. Simultan,

se întăresc alte tipuri de câmp, care se extind la mai mulţi

poli. Astăzi, aceştia sunt atât de slabi, că nu influenţează

acele busolelor. Modificarea c\mpului magnetic ar putea avea

urmări fatale, deoarece oricât de slab ar fi, apără Pământul de

particulele periculoase ale vântului solar, care altfel ar ar

putea penetra aproape nestingherite atmosfera. Acum, câmpul

magnetic orientează aceste particule încărcate către poli, unde

formează aurora boreală şi aurora australă.

Pentru om, magnetismul are mai ales efecte pozitive,

printre care se numără producerea de curent electric. Pentru

trenul Transrapid, între tren şi şină se generează un puternic

câmp magnetic cu aceeaşi polaritate şi pe şine, şi pe tren,

respingerea celor doi poli ridicând vehiculul de pe şină.

Tomograful cu rezonanţă magnetică nucleară produce un

câmp magnetic foarte puternic, care aliniază atomii de

hidrogen corespunzător liniilor de câmp. Dacă se decuplează,

atomii revin în starea iniţială, eliberând energie. Aceasta este

captată de detectori şi transformată în imagini.

Multe animale pot simţi câmpul magnetic al

Pământului. În celulele creierului există mici cristale de

magnetit. Fiecare schimbare de direcţie determină modificări

ale unghiului de forţă magnetică, astfel încât cristalele se

reorientează continuu. Păsările migratoare folosesc această

capacitate pentru a se putea orienta.

Magnetismul deschide noi căi şi pentru protecţia

mediului înconjurător. Geochimistul olandez Ruud Rikers a

elaborat un procedeu simplu de tratare a solurilor

contaminate cu metale grele. El a construit magneţi special,

în imense tambururi rotative, care pot prelucra până la 130 t

de pământ pe oră. Astfel sunt extrase particulele de fier

ruginit prezente în sol.

Deşi fizicienii au reuşit să studieze cu micrpscoape speciale

efectele magnetismului asupra atomilor, încă nu au fost

descifrate toate tainele lui. Magnetismul rămâne învăluit într-un

anumit mister: ca şi forţa gravitaţională, el acţionează la distanţă.

Prof. Adelaida Petrescu

31 Astronautica – 1/ 2008

Cosmofilatelie

Iata ca si anul acesta ( 22 februarie

2008) a adus o noua serie cu tematica

noastra intitulata “Explorarea

cosmosului”, formata din 3 valori de 1.

00 leu, 2. 40 lei si 3. 10 lei.

Aceste marci marcheaza implinirea

jumatatii de secol de la realizarea

programului de cercetare a spatiului

cosmic si verificarea conditiilor de

supravietuire a unor viitoare echipaje

umane la bordul navelor spatiale.

Reamintim ca la data de 1958,

Statele Unite ale Americii lanseaza

prima misiune spatiala Explorer I cand

constata ca Pamantul datorita polilor sai

magnetici este inconjurat de o centura de

radiatii denumita atunci “ Val Allen”.

Au urmat programul Sputnik ( in limba

rusa “satelit” sau “tovaras de calatorie”),

fara oameni la bord , lansare la data de 3

februarie 1958 (Sputnik 3), lansare

esuata , apoi 15 mai 1958, reusita, dar

care a avut deteriorate magnetofonul de

la bord. In decembrie 1958, armata

Statelor Unite lanseaza racheta Jupiter

AM 13 avand la bord maimuta Gordo.

Si acum la emisiunea filatelica

anuntat pe marca cu valoare de 1. 00 lei

este ilustrata misiunea spatiala Explorer

I, pe marca de 2. 40 lei este ilustrata

misiunea spatiala Sputnik 3, iar pe marca

postala cu valoare

individuala de 3. 10 lei este ilustrata

misiunea spatiala Jupiter AM 13. Seria

este insotita de vinieta , dimensiunile

timbrelor fiind 48 x 33 mm, paginate in

coala de hartie offset cromo-gumata. Au

aparut 550 de bucati plicuri “ prima zi”,

machetator fiind Alec Bartos, avand

numarul de lista, serie 1795, si avand si

3 imagini, carti postale maxime in tiraj

de 540 seturi. Concomitent a aparut si reviste

“romfilatelia”, publicatie, in conditii

grafice excelente, a S.C. Romfilatelia S.A

“ anul III, nr. 8-ianuarie 2008, care la

paginile 23-30 dedica evenimentelor

filatelice “ 50 de ani de la aborul primului

satelit artificial al Pamantului-Sputnik 1”,

material semnat de catre D. Popescu-

redactor, si apoi “Povestea Telescopului

Spatial Hubble(2)” semnat de catre Florin

Patapie, cercetator stiintific.

IULIAN PENESCu

Nichita Stanescu

Pe 31 martie ar fi împlinit 75 de ani.

Poezia sa a schimbat lumea.

În fiecare an, în martie ne amintim de

cel care a fost Nichita Stănescu. Nichita Stănescu, numele la

naştere Nichita Hristea Stănescu, (n.

31 martie 1933, Ploieşti, Judeţul

Prahova — 13 decembrie 1983,

Bucureşti) a fost un poet, jurnalist

literar şi eseist român, ales postum

membru al Academiei Române.

Considerat atât de critica

literară cât şi de publicul larg ca unul

dintre cei mai aleşi scriitori ai limbii

române, pe care el însuşi o denumea "

dumnezeisc de frumoasă ", Nichita

Stănescu aparţine temporal, structural

şi formal poeziei moderniste sau neo-

modernismului românesc din anii

1960 - 1970, deşi, ca orice scriitor

marcant, nu seamănă decât cu el

însuşi, fiind considerat de reputaţi

critici literari, ca fiind un poet de

amplitudine şi intensitate remarcabile,

făcând parte din categoria foarte rară

a inventatorilor lingvistici şi poetici.

Semnal

Încet! Mergeţi încet!

Nu vedeţi? Piatra e obosită.

Ea doarme. Doamne, ea doarme.

Piatra e foarte obosită.

Îndepărtaţi caii!

Şi tu, ce faci acolo, tu...

Cu tine vorbesc! Fii atent!

Face prea mult zgomot răsărirea

aceasta de soare

Piatra e obosită.

Să tacă luna răsărind!

Aveţi grije, faceţi tăcere. Tăceţi -

Piatra e obosită.

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă

că sunt.

Fără mine nu s-a putut;

dovada e că m-am tras din mine

însumi

adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.

Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.

Eu sunt cel care a dat mărturie

pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie

de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru

că

eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că

eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău

ci sunt, purşi simplu.

Eu sunt cuvîntul ,,sunt,,

Eu sunt urechea care aude cuvîntul

,,sunt,,

Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul

,,sunt,,

Eu sunt trupul absurd al lui ,,sunt,,

şi literele lui.

Eu sunt locul în care există ,,sunt,,

şi patul lui, în care doarme.

~ xxx ~

Tot universul nostru era

albastru şi gol

Tot universul nostru era albastru şi gol

iar noi retraşi în bulgărul numit

pământ

viaţă eram deasupra şi la subsol

murind, murmurând.

Viii şi morţii viilor

unii într-alţii şi unii peste alţii...

Tot universul nostru era albastru

şi gol.

Locul pe care-l ocupam, cei vii

şi cei morţi

repede se ghicea sau domol

luat în neştire; sau tras la sorţi.

Noi ne ţineam unii de alţii

Viii şi morţii.

Macris Adelina, IX C

Silviu Bartis

Fototeca Noastra

Machete ale rachetelor Ariane

Lansarea unui rachetomodel

are o noua grila de programe. Mai aproape de asteptarile tale ! www.targovistetv.ro tel. 0245.211 101 receptie: terestru Canal 37 fax. 0245.211 115 cablu UPC canal 35

Zambete spatiale

Silviu Bartis