Prof-ul român

Prof-ul românBALADA PROFESORULUI – creaţie folclorică profesorală

De-abia am prididit să facPlanificări - o droaie,Că vin, din urmă, la atac,Ședințe ca o ploaie!Ieri am avut C.P., iar aziȘedință cu părinții,Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,Să mă ferească sfinții!Peste trei zile voi ave,C-așa-i acum poruncă,Prea-minunatul C.C.E.,Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clarC-am misie-ntre misii,Fac parte - ca misionar -Din treizeci de comisii!Număr absențe, raportez,Săptămânal de-acuma.Excursii - le organizez,Serbări - una și una!Sesiunea de comunicăriȘi cea de referate,Concursuri, baluri,

adunăriTot eu le fac pe toate...

Pornesc spre casă șchiopătând

De-atâta aiureală,Se-aud ectenii de comândCând plec de lângă școală.Că rostul ni l-au resetatNebunii și cretinii.Au smuls din holdă grâu

curatȘi pun în loc... ciulinii.E noapte, stelele lucescȘi bate-un vânt iernatic.Sunt încă trează şi muncesc,La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,Scriu zeci de protocoale.Aşa se vede că lucrez -În rest, sunt vorbe goale.Afară-i frig, în casă frig -Că n-am bani de căldură,Și-mi vine, uite-așa, să

strig,Să-mi dau drumul la gură!C-am înțeles: de ani întregiReforma-i ca sminteala,Așa e când promulgă legiCel ce urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,Și zeci de portofolii,Îmi pun pe umeri, să nu-

ngheț,Un șal mâncat de molii.Adorm, într-un târziu, frumos,Cu capul pe o mapă.Visez cât am ajuns de... jos,Pentru trei lei drept plată.Tresar în somn, că am uitatSă pun în opt dosareDovezi de parteneriatȘi de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,Ca dintr-un joc de iele,Înmormântată în hârtii,Dosare, dosărele...Și, vai de capul meu, uitaiSă fac o socotealăCu note mici și mai dihaiLa cea mai cea scorneală:Îi zice într-un fel măreț -”Testare inițială” -Un fel de măr, dar pădureț,O nouă abureală.

Și plan remedial mai amSă fac până-n amiază.Că am și ore până-

atunci -Asta nu mai contează!Aș vrea să plâng, dar nu

e chip,Nu-i timp de consolare,Că vine, mâine, ARACIPComisia-teroare.

Și o să ia la scotocitToată maculaturaCe tinde către infinit,Sporind harababura...Și vin, cu rostul lor

”sublim”,Iar când or bate-n poartă,Pe loc ne-or cere să

vorbimLimba română... moartă!Că-i alta limba, la dosar,Decât e limba vie.Școlarul nu mai e școlar,E... ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplinReforma - făcătură,Poruncă nouă mai primimSpre nouă-nvățătură:”Când educabilul ți-o da,Cu sete,-un pumn în gură,Tu să-i explici, cu glas duios,Că-i rea apucătură.N-ai voie să-i vorbești răstit,Necum să-i tragi o palmă,Ai dreptul să-i zâmbești,

smerit,Cu fața cât mai calmă!”