1. Sistemul bancar italian2. Banca centrala a Italiei3. Bancile comerciale1. Sistemul bancar italianSistemul bancar din Italia trece printr-o perioada de reforma.Reteaua Internationala de Investitii Imobiliare IPIN este sursa celor mai convenabile proprietati of-plan pentru membrii eidin Italia si de peste tot din lume iar partea cea mai buna este ca poti sa te inscrii gratis,fara nici o obligatie sau presiune.Italia are un sistem bancar traditional localizat si un sistem de conturi bancare pentru 40% din piata bancara. Acest lucru este facut sa se schimbe atat timp cat guvernul incurajeaza bancile sa fuzioneze ca sa se creeze institutii mai mari si moderne. In august 2006, doua banci de nivel mediu din Italia, Banca Intesa si Sanpaolo, au anuntat unirea din care a rezultat o institutie care cu usurinta a devenit a parta banca ca marime din Europa (Financial Times - 28 August 2006)Cea mai buna rata de schimb valutar in Italia o veti gasi la banci. Totusi, cea mai usoara cale de a face tranzactii este probabil utilizand un credit sau cartile de credit. Acestea, impreuna cu codul personal de identificare (PIN), va permit sa accesati bancomatele. Majoritatea cardurilor sunt acceptate si bancomete se gasesc in peste tot in Italia chiar si in orasele foarte mici. Cardurile pot fi folosite de asemenea pentru avansurile cash la ghiseele din banci si pentru plata in majoritatea hotelurilor, restaurantelor, benzinariilor shi in unele magazine. Pentru toate aceste tranzactii vei plati un procent de 1,5%.In mod uzual, dar nu de fiecare data, vei plati un mic comision cand schimbi bani folosind cecuri de calatorii - in jur de 1% din valoarea tranzactiei. Merita luand in consideratie faptul ca birourile Thomas Cook nu schimba pe bani propriile cecuri iar American Express nu accepta nici o plata in cecuri.Cum sa deschizi un cont intr-o banca din ItaliaIntotdeauna va sfatuim sa verificati modalitatile de plata si dobanda inainte de a deschide un cont in orice banca dinlume.Pentru a-ti deschide un cont bancar in Italia, trebuie sa ai minim 18 ani impliniti si sa pui la dispozitie un act de identitate, de exemplu un pasaport si sa ai domiciliul in Italia (o factura la utilitati este de obicei deajuns).Daca nu esti rezident, poti sa-ti deschizi doar un cont non-rezident. Doar valuta sau euro importati pot fi platiti in acest tip de cont care implica rate mult mai mari decat conturile pentru rezidenti.Doar un anumit tip de depozit iti asigura siguranta banilor tai si il gasesti in majoritatea bancilor din Italia - Bank Deposit Insurance Fund (Fondo Interbancario di Tutela dei Depositi)Multe banci mai mici din Italia au facilitati pentru internet banking dar si bancile mari sunt constiente de beneficiile pe care le are comertul virtual

2.3.4.5.6.  Sistemul bancar din Italia. Caracteristici

Sistemul bancar contemporan, ansamblul insistu��iilor financiar-bancare şi reglementările care veghează şi guvernează întreaga activitate bancar�� nu au apărut peste noapte, ca o creaţie a unui singur individ sau a unui popor, ci dimpotrivă, au fost rezultatul evoluţiei activităţii bancare de-a lungul secolelor, a existenţei nevoilor ce au frământat întreaga omenire.În ciuda piedicilor puse, a controverselor asupra moralităţii dobânzii, sistemul bancar s-a consolidat treptat, culminând cu emiterea banului de hârtie de către prima bancă publică, Banca Veneţiei în anul 1637.În perioada Evului Mediu întunecat (sec. VII-XI), activitatea bancar�� şi existenţa instituţiilor bancare au fost umbrite de o stare de nesiguranţă şi de neîncredere a populaţiei asupra activităţii monetare, fapt ce a condus la un declin economic şi implicit la o slabă dezvoltare a băncilor. Mai târziu însă ( sfârşitul sec XI ), lucrurile păreau că vor intra pe un făgaş normal, odată cu schimbările profunde, suferite în urma cruciadelor şi a cuceririi normande.Băncile au reuşit să-şi mărească importanţa pe măsură ce economia a continuat să se dezvolte, iar statul şi-a mărit implicarea prin înfiinţarea băncilor centrale. Cu toate acestea, viziunea creştinismului asupra practicării dobânzii şi a restricţiilor de ordin religios au rămas un factor perturbator semnificativ, Biserica

creştină afirmându-şi opoziţia în cadrul a două concilii, de la Latran (1179) şi de la Viena (1311).Activitatea bancar�� se dezvoltă odată cu creşterea considerabilă a activităţilor comerciale, a schimburilor dintreEuropa de Nord şi Europa de Sud, a comerţului mediteranean şi implicit a apariţiei târgurilor. Din considerente economice, interdicţia referitoare la împrumuturile cu dobândă a fost eludată, acestea fiind admise cu condiţia să fie efectuate de către evrei şi lombarzi. Mai mult de atât, cei care apelau la serviciile acestora erau chiar monarhii şi conducătorii bisericii creştine, printre care se regăsesc şi Eduard III, care şi-a amanetat coroana de aur cu pietre preţioase pentru o suma de 45.000 de florini, Papa Benedict XIII care a amanetat veniturile camerei apostolice sau papa Inocenţiu al VII-lea care amanetează mitra şi un castel; Eduard I, conte de Bar (1320), care a dat ca amanet lombarzilor vesela sa de argint şi în cele din urmă Carol VI- amanetează coroana, care ulterior este tăiată şi împarţită între cămătari.Majoritatea instituţiilor de credit din trecut au fost organizate de către lombarzi şi evrei, sub denumirea generică de “Munte de pietate” care treptat a fost transformat în casă de amanet, adevărate locuri de jaf ale populaţiei, ceea ce a determinat puterea publică să găsească soluţii şi să organizeze bănci oficiale.“Prima bancă în adevăratul sens al cuvântului, se spune că ar fi instituţia înfiinţată în 1171, de dogele Michele XI, sub numele de Banco de Venezia, cu scopul principal de a face operaţiuni de administrarea a banului public pentru Cetate” .Înfiinţarea acestei bănci a fost ca o prelungire a activităţii unei asociaţii de bancheri, creditori ai Cetăţii, ce a funcţionat între anii 1156-1171. Existenţa acestor activităţi este certificată din nou, de primele reglementări din Florenţa, asupra activităţii bancherilor, care erau obligaţi să îşi scrie afacerile în cadrul registrelor, cu cifre romane. Banca de Veneţia a fost recunoscută oficial ca bancă de viramente abia în anul 1587, moment în care îşi schimbă şi denumirea în Banca della Piaza del Rialto. Evoluţia şi succesul acestei bănci se datorează în special adoptării unei tehnici noi. Aceasta constă în înmânarea depunătorilor de recipise ( chitanţe, înscrisuri ) la purtător, care erau aducătoare de dobânzi. În aceea perioadă, Republica Veneţiană era angajată în razboi şi, având nevoie de resurse financiare, a obligat comercianţii să îi acorde un împrumut. Astfel, în anul 1711, Guvernul Republicii Veneţiene obţinea împrumuturi de la cetăţeni, prin emisiune de titluri cu o dobândă anuală de 4%. Anumite părţi ale bugetului public au fost alocate pentru plata dobânzilor. A fost creată o societate, denumită Camera Împrumuturilor, care avea ca scop buna administrare a acelei părţi din veniturile publice care erau alocate creditorilor Republicii şi asigura plata dobânzilor.Până în acel moment nu au existat bănci în adevăratul sens al cuvântului. Însă Camera Împrumuturilor avea ocazia câteodată să achiziţioneze şi să vândă cambii şi poliţe, documente ce atestau debite şi credite între comercianţi. Cum scopurile şi caracterul acestei instituţii erau respectabile, în scurt timp s-a descoperit că inscripţionarea numelui Camerei pe aceste documente le conferea acestora o valoare mai mare. Camera Împrumuturilor dispunea în general de anumite fonduri, astfel că investirea lor în achiziţionarea şi vânzarea de astfel de certificate a devenit o afacere foarte rentabilă. Odată cu trecerea timpului, Camera a devenit un dealer obişnuit pe această piaţă. Treptat, comercianţii veneţieni şi-au făcut un obicei în a-şi plasa averea la Camera Împrumuturilor, pentru a fi păstraţi în siguranţă. În acest fel a apărut activitatea de constituire de depozite. Cu timpul, plăţile au început să fie efectuate prin transfer, din contul celui care plătea în contul celui care încasa. În acest fel, problemele generate de numărarea unor sume mari de monede şi a transportului acestora în diferite părţi ale oraşului a fost evitată. Beneficiile şi avantajele pe care le-a adus această nouă metodă de transfer a banilor au fost considerate atât de importante încât mai târziu a ajuns să fie impusă prin lege. Această metodă de efectuare a plăţilor a reprezentat un prim pas rudimentar către apariţia bancnotelor şi a înlesnit circulaţia banilor.O perioadă lungă de timp, Banca Veneţiei nu a avut nici un concurent, însă odată cu începutul secolului XV, instituţii asemănătoare au apărut în Genova şi Barcelona, oraşe cu activitate de comerţ impresionantă, depăşite din acest punct de vedere doar de Veneţia. Aceste bănci erau nişte copii fidele ale băncii din Veneţia, în scurt timp obţinând aproape aceeaşi notorietate şi încredere.În Europa mediteraneană, băncile acţionau după principiul universalităţii, practicând toate operaţiunile: depuneri, credite, viramente. Cu toate acestea, bancherii italieni se diferenţiau funcţie de volumul de afaceri. Cei mai mici operau pe “banca lor”, ”lucrând în aer liber – all’aperto, iar marii bancheri, cum sunt Medici şi Bardi la Florenţa, oficiau în palatul lor – d’entro – şi îi creditau pe regi şi pe papi.

7. .