A MAI TRECUT UN AN - DACIA.ORG

1

DACIAmagazinnr. 32 mai 2006

cmykCOLOR

EDITORIAL

de Vladimir Brilinsky

A MAI TRECUT UN AN

SUMAR

CIVILIZAÞII ANTICEALE EUROPEITEMPERATE� Frencez Iosif Vasile

pag. 2

ZALMOXIS � MARELE PREOTªI LEGIUITOR AL GETO-DACILOR� Protopop de Regin,Pr. Teodor Beldeuna

pag. 7

VITICULTURA, ARGUMENTAL CONTINUITÃÞIIPOPORULUI ROMÂN ÎNSPAÞIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC� Dr. ing. Ion M. Puºcã

pag. 10

Puþine zile ne mai despart de cel de-al VII-lea CongresInternaþional de Dacologie. Aproape fascinant, la noi ladaci, la cei ce ne batem zilnic pentru o identitate onestã aseminþiei române, de ºapte ani încoace, anul calendaristicse terminã ºi începe cu acest congres de dacologie. Estetare greu sa-þi dai seama dacã anul trece prea repede saupoate prea încet. Prea repede, pentru ca ne trezim dintr-o datã cã a trecut ºi multe din proiectele pe care le-ampreconizat au rãmas în urmã. Prea încet, pentru cã �am mai îmbãtrânit un an, am mai obosit un pic. Însã dinpãcate pentru unii sau din fericire pentru noi, de oriceeste loc în acest joc al vieþii, numai de hodinã nu. Suntemdoar, acei câini de pazã a unei istorii fãrã prejudecãþi. Negândim de fiecare datã cã pânã la întâlnirea cu Zamolxismai este ºi mai avem multe de fãcut aici pe pãmântulDaciei. Ne gândim cã mai avem de scuturat niºteconºtiinþe, sau de deschis niºte ochi. Cã trebuie sã nemai luãm la trântã cu ignoranþa unora ºi cu infatuareaaltora. Ne gândim cã trebuie sã mai spunem celor delângã noi sau de aiurea, cã a-þi privi propria istorie, aºacum este ea ºi nu cum o vor unii, nu este o ruºine ci ovirtute. ªi ne mai gândim cã la anul pe vremea asta maitragem un congres. Pânã atunci cel de anul acesta va fial lui Decebal. Celelalte au fost dedicate dupã caz altorpersonalitãþi sau altor evenimente care au marcat

consistent istoria noastrã. E rândul acum al celui care s-a jertfit pentru poporul sãu într-un sacrificiu unic ºiinimitabil. Decebal va fi comemorat aºa cum se cuvine.La Bucureºti, la Orãºtie ºi probabil în sufletele câtorvamii de români, care simt ca ºi noi cã nu Decebal ºi Traiansunt înaintaºii noºtri, ci doar Decebal, cã nu dacii ºi romaniisunt adevãratul izvor al poporului român, ci doar dacii.Vor fi la Orãºtie, în continuarea Congresului, serbãricomemorative, unde se va trage cu arcul ºi se vor aruncasuliþe. Va fi muzicã ºi dans, vor fi tradiþii ºi ancestraleobiceiuri. Va fi acel spirit de bucurie specific dacicã. Ultimulsol, plecat de bunã voie la Zamolxis, ºi-a îndeplinitmisiunea. Dacii lui, sunt din nou împreunã. Este meritulprimãriei orãºtiene ºi a primarului cu sânge de dac de ada amploarea cuvenitã unei astfel de comemorãri. Estemeritul fundaþiei Dacia Revival, de a perpetua acestecongrese ºi de a se încãpãþâna an de an, sã adune laolaltãmulþime de oameni care-ºi expun pãrerile, fie ele rod alunor cercetãri minuþioase ºi ºtiinþifice, fie rod al intuiþieisau al logicii fiecãruia. ªi peste toate astea la un loc,doctorul Napoleon Sãvescu, acea inimã care bate cusunet de tobã dacicã, cel care îºi iubeºte strãmoºii ca pesine însuºi, cel care se bate cu toatã energia sa fãrã a fiîmpotriva cuiva anume, singurii sãi duºmani fiind minciunaºi aroganþa.

INVITAÞIE LA ORÃªTIE� DACIA MAGAZIN

pag. 28

2

DACIAmagazin nr. 32 mai 2006

ArgumentCivilizaþia dacicã, fãrã nici o îndoialã a fost una

remarcabilã, ca dovadã este ºi interesul deosebitcare i-a fost acordat, de cãtre lumea ºtiinþificã ºi decãtre publicul larg. Din pãcate ea este cunoscutãastãzi mai ales datoritã descoperirilor arheologice,dar ºi în acest fel a putut fi recuperat un mare volumde informaþii cu ajutorul cãrora este posibilãreconstituirea într-o mãsurã oarecare, a vieþiicomunitãþilor umane din acea perioadã.

O altã sursã de informaþii pentru înþelegerea vieþiiunei populaþii este datã de comparaþia cu viaþaaltor populaþii contemporane. Din acest motiv,credem cã este util sã prezentãm în paginile acesteireviste, pe parcursul mai multor numere, una dintrecivilizaþiile contemporane, cu care dacii au intrat încontact în mai multe rânduri. Aºa cum reiese ºi dintitlul acestui material, este vorba despre celþi.

Sperãm ca aceste informaþii sã vãstârneascã interesul.

CELÞII (I)Originea: Civilizaþia primei vârste a fierului în

Europa CentralãUna dintre cele mai bine cunoscute civilizaþii antice

europene este cea fãuritã de celþi. Acest fapt sedatoreazã atât remarcabilului stadiu la care a ajunssocietatea celticã, cât ºi participãrii la evenimente careau afectat lumea mediteraneanã ºi astfel au fostconsemnate în scris. Totodatã, expansiunea pecontinent a triburilor celtice a determinat difuzarea pespaþii largi a unui anumit tip de culturã materialã, pecare specialiºtii au numit-o ,,de tip La Tène�.

I. Numele celþilorÎn ceea ce priveºte cuvântul - keltoi, folosit ca

un atribut etnic, apare pentru prima oarã înizvoarele greceºti ale secolului al VI-lea, primaconsemnare apare în lucrarea Europa, a luiHecateu din Milet, pãstratã fragmentar. Termenuleste folosit pentru a desemna populaþia care locuia

CIVILIZAÞII ANTICE ALE EUROPEI TEMPERATEFerencz Iosif Vasile

la nord de colonia Massalia ºi într-un sens mai larg,a populaþiilor barbare care trãiau în zone dinEuropa temperatã, care într-o perioadãanterioarã, se credea cã era locuitã de populaþiifabuloase, numite generic hiperboreeni. Ulterior,în contextul marii invazii celtice din Balcani, ei aufost denumiþi: galiatai, apelativ care va fi folositpentru a-i desemna deopotrivã pe celþii din est,cât ºi pe cei din partea de vest a continentului.Tendinþa actualã în istoriografie este aceea de autiliza termenul de celþi, pentru perioada veche ºipentru evitarea unor confuzii este de preferat cade la aceastã regulã sã nu se facã excepþie decâtîn cazuri cât mai rare.

II. Originea celþilorMenþiunea în izvoare a numelui de celþi, în secolul

al VI-lea, indicã faptul cã în acel moment eireprezentau un grup etnic bine conturat, a cãror apariþieeste legatã de naºterea comunitãþilor de populaþii indo-europene, cel mai târziu în mileniul al III-lea.Evenimentele la care ne referim au fost determinatede pãtrunderea în spaþiul european a unor comunitãþiomeneºti originare din ariile rãsãritene, probabil în valurisuccesive, rezultatul fiind apariþia unor popoarecunoscute din textele autorilor din antichitate: tracii,ilirii, germanii, veneþii celþii, dar ºi grecii sau italicii.

Studiile de lingvisticã ºi de arheologie celticãau permis formularea concluziei cum cã celþiifac parte din familia popoarelor indo-europeneºi cã reprezintã ramura vesticã a grupeilingvistice. Plasarea celþilor în extremitateavesticã a continentului este în concordanþã cutextele antice care plaseazã Celtica în vecinãtateaLiguriei, la nord de colonia foceanã Massalia.Herodot din Halicarnas, dupã ce menþioneazãcã Istrul ,, �izvorãºte din þinutul celþilor��afirmã despre ei cã sunt ,, �locuitorii cei maidin apus ai Europei dupã cineþi�.

Deºi s-a încercat apropierea unor culturiarheologice din epoca bronzului din zona centralã

3


Deplasări ale celţilor în Europa (după M. Szabo) :1. Spaţiuloriginar ; 2. teritorii ocupate.

ºi de vest a Europei de comunitãþi celtofone,încercãrile oferã un anumit grad de nesiguranþãdatoritã lipsei izvoarelor scrise. În anumite cazuri,comunitãþi vorbind aceeaºi limbã au creat culturiarheologice multiple iar în alte cazuri a fostconsemnat cã unele culturi având o ariegeograficã extinsã (cum este cazul culturii câmpurilorde urne) se suprapun peste ariile unor grupuri etno-lingvistice diferite. Unele culturi arheologice acãror evoluþie îndelungatã atinge perioade în carecomunitãþile care le-au creat adoptã forme descriere, documentând astfel continuitateaneîntreruptã a unor grupuri etno-lingvistice.

Cu toate acestea se presupune cã cea mai mareparte a Europei centrale ºi de vest, începând din epocabronzului ºi pânã la începutul primei vârste a fierului afost ocupatã de ascendenþii celþilor istorici.

Într-un cadru geografic ce cuprinde un spaþiu întinsºi acoperã teritorii aflate astãzi în Austria, Boemia, o

parte a Elveþiei, sudul Germaniei, estul Franþei ºi alBelgiei, descoperirile arheologice datate în primaepocã a fierului atestã o omogenizare a caracteristicilorculturale care, cu mare probabilitate a fost atribuitãcomunitãþilor celtice (Fig. 1).

III. Civilizaþia celþilor în prima vârstã a fieruluiÎn prima epocã a fierului, care a fost numitã ºi

,,Hallstatt�, dupã numele unei staþiuni arheologicereprezentative, situatã în Austria de astãzi, se constatão anumitã omogenizare a caracteristicilor culturalesesizabile pe cale arheologicã. Din punct de vederecronologic, perioada acoperã, în linii mari, primajumãtate a mileniului I a.Chr. În cadrul culturiihallstattiene s-a putut observa existenþa unei arii esticeºi a alteia vestice. Aceasta din urmã, manifestatã peun spaþiu întins, care cuprinde Boemia, Austria, o partea Elveþiei, sudul Germaniei ºi estul Franþei ºi al Belgiei,a fost atribuitã, cu mai mare probabilitate, comunitãþilorceltice. Este vorba de o perioadã de mare înflorire

4


cmyk COLOR

economicã datoratã în bunã mãsurã adoptãrii unorunelte ºi mai ales a armelor de fier.

În plan social, s-a produs o ierarhizare în cadrulcomunitãþilor. S-a putut constata faptul cã o serie de

Imaginea unui tumul din prima epocă a fierului dela Hochdorf (imagine de pe site-ul oficial al

Muzeului).

ºefi locali se bucurau de un mare prestigiu. În sec.VII-VI a.Chr. s-a cristalizat o adevãratã �lumeprinciarã�. Statutul deosebit al acestor principi esteilustrat de respectul care li se acorda ºi dupã moarte.Ei erau înhumaþi în morminte tumulare (Fig. 2) avândinventare fastuoase (Fig3-4) reprezentate de arme ºiobiecte de prestigiu, dintre care vasele pentru vin(realizate din bronz), importate din zonamediteraneanã ºi care serveau la oficierea banchetelorceremoniale, ocupã un loc important.

Aºezãrile în care rezida aceastã aristocraþie ºi careconstituiau totodatã centrele diverselor comunitãþi,erau dispuse în puncte strategice ºi pe rute comercialeimportante. Ele erau fortificate cu valuri de pãmânt ºiºanþuri, cu ziduri de lemn ºi piatrã, uneori elementeledefensive fiind chiar mai elaborate (Fig. 5). În cadrulacestor centre de putere s-a dezvoltat ºi o producþie

Obiecte de inventar din mormântul ,,prinţesei” de la Vix.

5


cmyk COLOR

meºteºugãreascã înfloritoare. Metalurgii (fierari saubronzieri) produceau armele, uneltele sau podoabele,precum ºi garniturile vestimentare specifice perioadeirespective. De asemenea, aºezãrile rurale care gravitauîn jurul marilor fortificaþii asigurau producþia agricolãnecesarã comunitãþilor.

Un fenomen important al acestei epoci îl constituiecomerþul înfloritor dintre centrele greceºtimediteraneene ºi zonele de la nord de Alpi. Coloniagreacã Massalia, aºa cum am mai menþionat, avea unrol important în aceste schimburi. Ei i s-au alãturatapoi o serie de centre comerciale ºi de tranzit greco-etrusce, cum sunt cele de la Adria ºi Spina, amplasatela vãrsarea fluviului Pad în Adriatica. De aici, mãrfurileerau transportate pe fluviu pânã la pasurile alpine, ºiapoi trecute peste munþi. Vinul mediteraneeanconstituia un obiect important al acestui comerþ, la carese adãugau produse de bronz (în special vase greceºtiºi etrusce) sau ceramice.

La sfârºitul sec. VI, dar mai ales în prima jumãtatea sec. V a.Chr., societatea celticã nord-alpinã a fostbulversatã de transformãri profunde. Toatã aceastã�lume princiarã� s-a dezintegrat pe parcursul a câtorvadecenii. Cauza trebuie cãutatã în modificãrile survenite

în cadrul comunitãþilor. Puternicii aristocraþi ai secoluluiprecedent au lãsat locul unor �conduceri colective�reprezentate de rãzboinicii diverselor grupuri tribalecare se manifestau în alte moduri decât �principii�anteriori. Este vorba, prin urmare, de o adevãratã�revoluþie democraticã�.

Aceste transformãri ºi mai ales efectele generatede ele, vor fi prezentate în numerele viitoare.

Reconstituirea interiorului unui tumul de la Hochdorf(imagine de pe site-ul oficial al Muzeului).

Reconstituire ipotetică a fortificaţiei de laHeuneburg (imagine de pe site-ul oficial:

http://www.heuneburg.de/).

6


Numeroaselor informaþii dediferite feluri (literare, epigrafice,arheologice) privind istoria geto-dacilor li se adaugã o ºtirenemenþionatã pânã în prezent înistoriografia noastrã. Este vorbadespre epistola XXVIII (dupãnumerotarea fãcutã de cunoscutulclasicist R. Hercher, în lucrarea sa�Epistolographi Graeci�, publicatãla Paris, în 1873) aparþinândcelebrului filozof antic Apolloniosdin Tyana din secolul I e.n.,cunoscut ºi sub numele deApollonios Sofistul. Iatã cuprinsulei:

�Regelui sciþilorZamolxsis era om bun ºi filozof

dat fiind cã a fost discipolul luiPythagoras. ªi dacã în acea vremeRomanul (generic sub care seînþelegea Imperiul Roman) ar fi fost(s-ar fi purtat) aºa (ca acum), debunã voie i-ar fi devenit el prieten.Dar dacã se considerã cã trebuieluptã ºi suferinþã pentru libertate,dobândeºte faima de filozof, adicãde om liber�.

Deºi succintã, informaþia aduceo serie de noi elemente încunoaºterea concepþiei pe careanticii o aveau despre zeul daco-geþilor, Zamolxis, ºi a semnificaþieipe care o atribuiau concepþieifilozofice a acestuia. Mai întâi, secuvine precizat faptul cã, înlegãturã cu funcþia realã aepistolelor, a fost purtatã oîndelungatã controversã înliteratura de specialitate,neputându-se stabili nici acum dacãerau destinate unor persoane realesau dacã era vorba, pur ºi simplu,

ZAMOLXIS ÎNTR-UN DOCUMENT INEDITProf. Marcel Borza

de utilizarea stilului epistolar, lamodã ºi în alte perioade istorice.

În cazul în care epistola aveatotuºi o destinaþie precisã, este greusã specificãm cãrui rege �scit� i-ar fi putut fi adresatã. Clasicistulgerman Ulrich von Wilamowitz-Moellendorf propune identificarealui cu Decebal, dar este greu decrezut cã Apollonius putea sã-iconfunde pe sciþi cu dacii tocmaiîntr-o vreme în care relaþiile daco-romane erau, ca sã spunem aºa, laordinea zilei. De aceea, ipoteza ceamai verosimilã este aceea careconsiderã cã scrisoarea nu eraadresatã cuiva anume, fiind doar unartificiu frecvent în genul epistolar.

În ce priveºte menþiunile despreZamolxis, acestea reflectã parþiallucruri cunoscute în istoriografianoastrã: era discipol a lui Pitagora(ceea ce lui Apollonios - filozofneopitagorician - nu putea, desigur,decât sã-i stârneascã afinitateafaþã de zeul geto-dac); Zamolxisera � bun ºi filozof�- calitãþi caredevin un simbol pentru întreagalume geto-dacicã, deoarece,evident, Zamolxis personificaîntregul popor dac, aºa cumRomanul personifica ImperiulRoman.

De o importanþã fundamentalãeste însã cea de-a doua parte aepistolei, în care Zamolxis - simbolal lumii geto-dacice - apare totodatãºi ca un simbol al orientãrii politice,al cãrei concept fundamental îlconstituia libertatea (eleutheria).

Este vorba de o dublã accepþiea libertãþii: pe de o parte, conceptulpolitic aplicabil unui popor cunoscut

în toatã antichitatea pentru aspiraþianeostoitã spre neatârnare ºi, pe dealtã parte, conceptul neopitagoreicce se referã la libertateaindividualã. Apelul la Zamolxis camotiv al libertãþii apare, aºadar, ºica o reacþie la tendinþa unorîmpãraþi romani din secolul I e.n.de prigonire a filozofilor (îndeosebineopitagoreici) care, în operele lor,se ridicau adeseori împotrivaautoritarismului imperial.

Cât priveºte datarea acesteiepistole, singurul indiciu este oaluzie destul de limpede la unmoment în care Imperiul Romanrespecta pe deplin libertatea geto-dacilor de aºa manierã, încâtZamolxis i-ar fi devenit �de bunãvoie, prieten�. Acest moment eraîn opoziþie cu un altul , de încordaresupremã a relaþiilor, momentcontemporan lui Apollonios. Cumfilozoful antic a activat cuprecãdere în a doua jumãtate asecolului i.e.n., un asemeneamoment fierbinte l-a constituitconflictul din 85-89 e.n. dintreîmpãratul Domiþian ºi regele geto-dac, Decebal, aºadar epistola a fostscrisã, cu probabilitate, în aceastãperioadã.

În concluzie, se poate afirma cãaceastã epistolã, neintratã încirculaþia istoriografiei noastre pânãîn prezent, completeazãsemnificaþiile atribuite lui Zamolxiscu aceea de simbol al poporuluigeto-dac, precum ºi a orientãriipolitice a acestui popor ce aveadrept concept fundamentallibertatea pentru dobândirea cãruiaera gata de �lupte ºi suferinþã�.

7


Asupra religiei daco-geþilor,informaþiile cele mai ample le-a lãsatHerodot. Primul citata:

�Iatã în ce fel se socot einemuritorii: credinþa lor este cã ei numor, ci cã cel care piere se duce laZamolxis � divinitatea lor � pe careunii îl cred acelaºi cu Gebeleizis. Totîn al cincilea an arunca sorþii, ºiîntotdeauna pe cel dintre ei pe carecade sorþul îl trimit ca solie laZamolxis, încredinþându-i de fiecaredatã nevoile lor.

Trimiterea solului se face astfel:câþiva dintre ei, aºezându-se la rând,þin cu vârful în sus trei suliþe, iar alþii,apucându-l de mâini ºi picioare pe celtrimis la Zamolxis, îl leagãnã decâteva ori ºi apoi, fãcându-i vânt, îlaruncã în sus peste vârfurile suliþelor.Dacã, în cãdere, omul moarestrãpuns, rãmân încredinþaþi cã zeulle este binevoitor; dacã nu moare,atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-lcã este un om rãu; dupã ce aruncãvina pe el, trimit pe un altul. Tot ceau de cerut îi spun solului cât maieste în viaþã. Când tunã ºi fulgerã,tracii despre care este vorba trag cusãgeþile în sus, spre cer, ºi îºiameninþã zeul, cãci ei nu recunoscvreun alt zeu în afarã de al lor�.

Dupã descrierea acestui sacrificiuritual, Herodot vorbeºte despreZamolxis:

�Dupã câte am aflat de la eleniicare locuiesc în Hellespont ºi în Pont(în coloniile greceºti de pe litoralulMãrii Negre n.n.), acest Zalmoxisfiind om ca toþi oamenii, ar fi trãit înrobie la Samos ca sclav al luiPythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi,câºtigându-ºi libertatea, ar fi dobânditavuþie multã ºi, dobândind avere, s-aîntors bogat printre ai lui. Cum tracii

ZALMOXIS – Marele preotºi legiuitor al geto-dacilor

Protopop de Reghin,Pr. Teodor Beldeuna

duceau o viaþã de sãrãcie cruntã ºierau lipsiþi de învãþãturã, Zamolxisacesta, care cunoscuse felul de viaþãionian ºi moravuri mai alese decât celedin Tracia, ca unul ce trãise printreeleni ºi mai ales alãturi de omul celmia înþelept al Elladei, lângãPythagoras, a pus sã i se clãdeascã osalã de primire unde-i gãzduia ºi îiospãta pe cetãþenii de frunte; în timpulospeþelor, îi învãþa cã nici el, nicioaspeþii lui ºi nici urmaºii lor în veacnu vor muri, ci se vor muta numaiîntr-un loc unde, trãind de-a purureavor avea parte de toate bunãtãþile. Tottimpul cât îºi ospãta oaspeþii ºi lecuvânta astfel, pusese sã i se facã olocuinþã sub pãmânt. Când locuinþaîi fu gata, se fãcu nevãzut din mijlocultracilor, coborând în adânculîncãperilor subpãmântene, unde stãtuascuns vreme de trei ani. Tracii furãcuprinºi de pãrere de rãu dupã el ºi-ljelirã ca pe un mort. În al patrulea an,se ivi însã iarãºi în faþa tracilor ºi aºaîi fãcu Zamolxis sã creadã în spuselelui�.

Descoperirile arheologice ºistudiile recente au adus textului luiHerodot completãri ºi rectificãri.

Cã Zamolxis ar fi fostîntemeietorul unui cult iniþiatic ºimisteric, un personaj istoric real, untaumaturg ºi un reformator careulterior a fost divinizat, este o ipotezãacceptabilã. Diodor din Sicilia îlsitueazã alãturi de ceilalþi doi mariîntemeietori de religii ai omenirii,Zarathustra ºi Moise. Cã ar fi fost unsclav al lui Pitagora � este însã olegendã naivã, repetatã ºi de Strabonºi respinsã chiar de Herodot, care eraconvins cã �acest Zamolxis a trãit cumultã vreme înaintea lui Pythagoras�.Iar V. Pârvan, respingând aceastã

legendã, considerã total greºitã ideeagrecilor cã geto-dacii ar fi fost adepþiiteoriei pitagoreice a metempsihozei.

Dar o asemenea legendã s-a pututnaºte tocmai pentru cã anticii grecicredeau cã au sesizat asemãnareadintre Pitagora ºi Zamolxis, atât în cepriveºte doctrina, cât ºi practicelecultului. Daco-geþii credeau într-oexistenþã fericitã dupã moarte; nu,propriu-zis în �nemurirea sufletului�,cãci nimic nu ne îndreptãþeºte sãpresupunem cã ar fi cunoscut ideade �suflet� în sens spiritual. �Nupoate fi vorba de o concepþiesuperioarã de prelungire oritransformare a vieþii, în formãspiritualã, cã suflet absolut imaterial,ci numai de o trãire fãrã de sfârºit,deplin conºtientã ºi identicã celeipãmânteºti; cu deosebirea cã seadãugau fericirile unei îndestulãridesãvârºite, cu toate bunãtãþile� (I.I.Russu).

Privitã sub raportul practicilor decult, religia daco-geþilor era o religieiniþiaticã ºi mistericã. Pentru aceastãreligie, caracteristic era actul iniþiatical retragerii temporare în ceea cesemnifica �cealaltã lume�, ºi anume,într-o locuinþã subteranã sau grotã.De asemenea, semnificative pentruconcepþia religioasã ºi practicilecultice daco-getice � ºi din nouconfirmate de Herodot � erau ºibanchetele rituale ale asociaþiilorreligioase secrete pe care le formauiniþiaþii. Aceste practici de cult suntatestate în lumea tracilor din sudul ºidin nordul Dunãrii.

Aºadar, daco-geþii credeau cã atâtcei iniþiaþi, cât ºi urmaºii lor chiar (cualte cuvinte oaspeþii chemaþi deZamolxis la ospãþul ritual), �nu vor

8


cmyk

muri, ci se vor muta numai într-unloc unde, trãind de-s pururea, voravea parte de toate bunãtãþile�.Aceastã credinþã într-o post-existenþãîn forme materiale analoage vieþiiterestre � credinþã pe care o întâlnimºi la egipteni, la perºi, la celþi sau lagermani � dovedeºte nivelul superioral gândirii religioase a daco-geþilor.

Religia lor politeistã � la fel careligia tuturor popoarelor indo-europene. Era adorat în Dacia ºi unzeu al rãzboiului (echivalent lui Aressau Marte), cãruia � dupã mãrturialui Iordanes � geþii îi jertfeauprizonierii prinºi în rãzboi, �socotindcã zeul rãzboaielor trebuie împãcatprin vãrsare de sânge omenesc�. Deasemenea, acestui zeu i se jertfeauprimele prãzi de rãzboi: �Lui i seatârnau pe trunchiurile arborilorprãzile de rãzboi cele dintâi� (armeleºi echipamentul adversarilor uciºi �n.n.).

Ca divinitãþi feminine, se pare cãdaco-geþii aveau o zeiþã a foculuivetrei, a focului sacru, - deci investitãcu atribute asemãnãtoare celor aleVestei la romani. Mai certã pareexistenþa la daci a unei zeiþe Bendis(menþionatã ºi de Herodot ºi deStrabon), zeiþa Lunii, a pãdurilor ºi afarmecelor, a vrãjilor, corespunzânddeci Artemidei grecilor ºi Dianeiromanilor, imaginea ei (presupusã),apare în mai multe reprezentãriplastice descoperite pânã în prezent.În Lexiconul grec dintr-o epocã târziemenþioneazã printre zeiþe ºi pe soþialui Zamolxis, cu nume identic celui alsoþului ei.

O singurã datã numit de autoriiantici (ºi anume de Herodot) apareGebeleizis, zeul furtunii ºi al fulgerului.Probabil cã la început Gebeleizisfusese un zeu al cerului. Din cultullui era legat ºi ritualul tragerii cu arculîn nori în timpul furtunii � dar nupentru a-l ameninþa pe Gebeleizis, cidesigur pentru a speria puteriledemonice. Pânã la urmã, printr-unproces de sincretism religios,

Gebeleizis a ajuns sã fie confundat(la o datã imprecizabilã) cu Zamolxis,contopindu-li-se atributele.

Zamolxis însã, divinitateachtonianã, a rãmas � cel puþin,începând din secolul lui Herodot �divinitatea supremã a daco-geþilor.Dupã unii autori, �Gebeleizis îºidisputa domnia asupra împãrãþieiumbrelor. În virtutea anumitelorschimbãri survenite în religiile lor, oparte dintre geto-daci începuserã sãcreadã cã la Gebeleizis ºi nu laZamolxis merg cei care pãrãsesclumea pãmânteascã� (H. Daicoviciu).Alþi autori admit cã �cele douãdivinitãþi, iniþial distincte, s-ar ficontopit; dar nimic nu neîndreptãþeºte (�) sã-l transformãmpe Zamolxis, zeu suprem, într-odivinitate urano-solarã� (I. H. Criºan).Pentru M. Eliade, �Gebeleizisreprezintã vechiul zeu celest al geto-dacilor, patronul clasei aristocrate ºimilitare, �tarabosts� (�) ºi Zamolxis,zeul Misteriilor, maestrul iniþierii, celcare conferã imoralitatea�.

Concluzia cea mai plauzibilã estebazatã pe însãºi etimologia (îngeneral acceptatã) numeluidivinitãþii: în lumea tracã cuvântulzamol înseamnã �pãmânt�. Zamolxisera izvorul vieþii, zeul vegetaþiei, alreînvierii naturii, atributele lor eraulegate de creºterea animalelor ºi derodul ogoarelor. Ca zeu al roadelorpãmântului, domnia lui se extindeaºi asupra împãrãþiei morþilor,rãmânând totodatã iniþiatorul ºidivinitatea care patrona cultuliniþiatic. �Din noþiunea de pãmântdãtãtor de viaþã ºi belºug a fostplãmãditã figura unei zeiþe cutrãsãturi ºi facultãþi umane.

La aceste elemente ale religieidaco-geþilor se mai adaugã ºistrãvechi componente naturiste,atestate iconografic din ce în ce maifrecvent în noile descopeririarheologice. Apar figurate pe diversepiese de tezaur imagini asociate cusimboluri sacre - de ºerpi, cerbi, þapi

de munte, un grifon în luptã cu unzmeu, cu un cerb, cu o pasãre depradã s.a.m.d. � �imaginiîmprumutate, poate, la origine, diniconografia ºi mitologia iranianã�.Pornitã de la un asemenea stadiuprimitiv naturist, religia daco-geþilora ajuns în scurt timp� la un nivel despiritualizare mai înalt decât toatecelelalte religii înrudite ale popoarelorînvecinate, ºi cu trãsãturi de oaccentuatã eticã� (R. Florescu).

Magicianul în arta filozofiei, carea fost Socrate, vorbeºte despreZamolxis într-unul din faimoasele�Dialoguri� platonice, în termeni maimult decât admirativi: �Zamolxisdovedeºte ca zeu al geto-dacilor, cãtot aºa cum nu se cuvine sã încercãma vindeca ochii fãrã sã fi vindecatcapul, nici sã tãmãduim capul fãrã sãtratãm trupul, cu atât mai mult nutrebuie sã încercãm a vindeca trupulfãrã a cãuta sã tãmãduim sufletul�.

Foarte interesant este ºi ceea cespun, despre Zamolxis, doi marierudiþi ai vremii: Origen ºi ClementAlexandrinul. De la aceºtia aflãm cãîn sala de mijloc a Templului luiZamolxis nu se reuneau decât bãrbaþii,dupã un anumit ritual. Ei purtau brâulat, din piele albã de miel, sub care seaflau la vedere, semnele pãstorului,agricultorului ºi constructorului:cuþitul, spicul de grâu ºi rigla de 24de gradaþii. Salonul de mijloc era unadevãrat sanctuar, unde se sãvârºeauacte iniþiatice ezoterice, de felul celordin categoria mistere orosiriace,eleusiene sau dionisiace. Asemãnareacu universul spiritual al Artei Regalemoderne este mai mult decâtevidentã.

În încheierea acestui succintportret al unuia dintre cei mai deseamã iniþiaþi ai lumii, socotim cãtrebuie sã punem chiar cuvintele celuicare s-a numit Zamolxis: �Nu uita,lumina pentagramei magice esteiubirea. Dar, ca sã o faci strãlucitoare,trebuie sã ajungi la esenþapentagramei � iertarea.

9


Unele din marile drumuri civilizatoare ale omenirii,punþi de legãturã ºi schimburi între primele civilizaþii, s-au pierdut, unele în deºerturi, altele în uitare: drumulmãtãsii, strãbãtut de Marco Polo ºi în parte de românulNicolae Milescu-Spãtaru; drumul mediteranean, pe lângãþãrmuri, al lui Ulise ºi al Fenicienilor, drumurile Saharei,dar mai cu seamã Drumul European al Sãrii, de la OcnaMureº ºi Ocna Sibiului la Vurpãr, de aici la Blandiana,Deva, Ilia, Arad, Carnuntum, Isbrukul de astãzi, iar maideparte în Raetria ºi cãtre Apus. Se pare cã acesta a fostcel mai vechi drum civilizator european, al neoliticului ºiepocii bronzului, cu populaþii ºi turme care depindeau desarea dacilor (de mai târziu), a pelesgilor (de atunci), pecare au migrat, fãrã îndoialã, euroindienii, cãtre Rãsãrit,mai apoi hitiþii, cãtre orientul anatolian, atâtea ºi atâteaseminþii euroasiatice. Drumul Sãrii i-a adus aici pehiperboreii civilizatori, cu verii lor agatârºii, pe celþi ºisciþi, Mureºul, navigabil, fiind un râu sacru cu mãrturiiîn toponimie pelasgã pânã astãzi: Apulum, Vurpãr,Blandiana, Germisara, Deva, Ilia, Arad� În partea demijloc a Mureºului s-a nãscut o mare civilizaþie iradiantãºi un mare imperiu preosirisian, cel al Tartarilor sau alHiperboreilor, despre care scriitorii antici vorbeau laSuperlativ. Ei ne-au lãsat Tãbliþele de lut de la Tãrtãria,cu scriere pictograficã mai veche cu un mileniu ºi maibine decât cea sumerianã, fenicianã sau egipteanã; al lora fost carul ritualic din bronz, cu protome de lebãdã,descoperit în Câmpul Pâinii (între Sibot ºi Orãºtie), al lorSarmizegetusa ºi celelalte cetãþi dacice, al lor EldoradoulApusenilor cu aur, al lor semnele civilizaþiei neolitice dela Turdaº, al lor începuturile istoriei noastre.

Drumul Sãrii, pe apã ºi pe uscat, de la Ocna Mureº laIsbruk ºi de aici cu ramificaþii în tot Apusul Europei afost ºi drumul Orientului antic, cu navigaþie pe Mureº,Tisa, Dunãre, Helespont, Asia Micã, sau pe Marea Neagrã,cãtre Caspica ºi drumul euroasiatic cunoscut mai târziucu numele de Drumul Mãtãsii. Parte din el o fi foststrãbãtut ºi de cãtre Argonauþi în cãutarea lânii de aur dinmirifica þarã a pelasgului Aetes. Îmi amintesc cã, încopilãria mea dintr-un sat de lângã Blaj, prima grijã aþãranilor era pregãtirea plecãrii la târgul de sare de la Uioara(Ocna Mureº) pentru sarea neagrã, sub formã debolovani, necesarã turmelor ºi vitelor din gospodãrie;dinspre Poiana, Jina, Munþii Sebeºului coborau cu cãruþeleciobanii din Mãrginenime, la Miercurea, apoi pe Valea

Drumul Sãrii – Ocna Mureº-Isbruk– drumul civilizator al Europei

Prof. Gligor Haºa

Secaºului, la Teiuº, ca de aici sã urmeze Drumul Sãriipânã la Uioara. Banala sare de astãzi (pe care o aducemdin Turcia!) a avut cândva valoarea aurului; de ea a depinsviaþa ºi civilizaþia omenirii nu numai în Leagãnul European.Poate cã de aceea, ori de câte ori bunicii mei sfãrâmaubolovanul de sare, se închinau ºi se rugau unui uitat zeupãgân al sãrii cu hieraticã smerenie.

Nepreþuita carte �România în Cartografie� a lui MarinPopescu Spineni, dar ºi �Descrierea Moldovei� a luiDimitrie Cantemir, mãrturisesc despre Dacia ºi Româniamedievalã ca despre un rai pãmântesc, cu câmpiimãnoase, pãºuni grase, pãduri nesfârºite prin care roiauzimbri, bouri, oi cu patrusprezece coaste, cerbi, mistreþi,alte feluri de vânat, toate depinzând de bogãþia celor pestetrei sute de locuri cu munþi de sare la suprafaþã. NumaiMoldova lui Dimitrie Cantemir avea cam de 3-5 ori ºeptelulde bovine ºi ovine de astãzi, iar exportul (fãcut pe atunciîn Imperiul Otoman ºi Imperiul Austriac) putea refaceeconomic România de astãzi. Aºa încât, dacã un rege alstrãmoºilor ar fi compus aici psalmi, ar fi spus �Dacãsare nu e, nimic nu e�.

Suntem un popor bãtrân, dar viguros, ºi poate cã deaceea trãim abia acum marea curbã descendentã în istorie.A cunoscut-o romanitatea italicã, a cunoscut-o Grecia, ova cunoaºte cândva America, Australia, Canada. Cândva,la Frankfurt pe Main, unde participam la un congresmondial cu privire la poluare ºi rezervele de energie pentrumileniul trei, dupã o discuþie colocvialã, conducãtoruldelegaþiei suedeze ne-a spus: �Fericiþilor! Aveþi o apã marecare curge pe pat de sare (Mureºul). Sub ea, demonstreazãcercetãrile din Satelit, o imensã vânã de petrol, deocamdatãimposibil de exploatat din cauza stratului de sare gros devreo 500 de metri�. Mai þin minte expresia cu care aîncheiat, misterios: �Dumnezeu aratã, dar dã cuzgârcenie�. Am pierdut, la mutarea din Bucureºti, adresacercetãtorului suedez din delegaþia americanã. Dar deatunci, ca în vis, îmi tot închipui cum de la Ocna Mureºla Pusta Aradului curge pe sub Mureº un fluviu de petrol.Civilizaþiile se dezvoltã ciclic. Ce a fost va mai fi; nimicnou sub soare, zice Ecleziastul. Trãieºte-mã, Doamne,mãcar pânã când va fi scos primul baril de petrol înCâmpul Pâinii, de sub imensul strat de sare. Atunci Daciava fi iarãºi o þarã a regelui Midas, iar Mureºul, apa Raiului,printre malurile cãruia va curge miere ºi lapte.

�

10


Viticultura a constituit de-a lungul timpului o ocupaþiede bazã a unor populaþii existente pe globul pãmântesc.

Þinându-se seama de modul specific de culturã a viþeide vie, opinez cã între continuitatea activitãþii viticole ºiîntre stabilitatea ºi continuitatea de locuire a unei populaþiiexistã o strânsã interdependenþã ºi aceasta din urmãtoareleconsideraþii:

- Lãsatã în stare liberã, nedirijatã de om, viþa de viecultivatã produce, ca ºi cea sãlbatecã, struguri mulþi dedimensiuni mici, cu bobiþe mãrunte, must puþin ºi acru,iar prin creºteri anuale rodul se îndepãrteazã sistematicde sol. De aceea, pentru a preveni un asemenea fenomen,procesele de creºtere ºi cele de rodire se regleazã ºi seconduc pe calea unui complex de mãsuri agrotehnice, pecare numai o populaþie stabilã îl poate asigura. Acest lucrue demonstrat de faptul cã la popoarele antice întâlnim otehnologie complexã de cultivare a viþei de vie ºi cu oierarhizare a importanþei lucrãrilor specifice . Teofrast ºiColumella spun cã �nici una din lucrãrile aplicate viilornu depãºeºte în importanþã tãierea�.

- Un alt factor în sprijinul acestei opinii îl constituie ºifaptul cã o activitate viti-vinicolã presupune în toate

VITICULTURA, ARGUMENT AL CONTINUITÃÞII POPORULUIROMÂN ÎN SPAÞIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC

Dr. Ing. Ion M. Puºcã

timpurile existenþa chiar rudimentarã a unor �teascuri�, aunor �recipiente� ºi a unor �construcþii� � deci elementede stabilitate. Acestea au fãcut ca activitatea viticolã sãiniþieze ºi sã dezvolte ºi o activitate meºteºugãreascãspecificã, de care a fost tot timpul strâns legatã.

- Cunoºtinþele legate de cultura viþei de vie ºi deprepararea vinurilor acumulate, transmise ºi îmbogãþitedin generaþie în generaþie, cu contribuit la creºtereacontinuã a calitãþii produselor obþinute, dând faimãlocurilor respective pe care, de asemenea numai ocontinuitate de locuire o putea realiza.

- De menþionat ºi faptul cã pe lângã stabilitateapopulaþiei respective a fost necesarã ºi o densitate maimare a ei, complexitatea activitãþii viti-vinicole avândnevoie ºi de multã forþã de muncã.

În concluzie, putem afirma cã popoarele anticecultivatoare de viþã de vie au fost stabilite, dense ºi auavut un grad de civilizaþie ridicat, fiind în mãsurã sã aplicecomplexele tehnologii ale activitãþii viti-vinicole. Din acesteconsiderente se desprinde clar ideea cã popoarele barbaremigratoare, în drumul lor, nu puteau avea ca ocupaþie debazã viticultura.

Istoria cultivãrii viþei de vie pe teritoriul României esteîntr-o strânsã interdependenþã cu istoria poporului român,care din cele mai vechi timpuri, începând cu strãmoºiisãi geto-daci, s-a ocupat permanent de aceastã culturã,viticultura constituind unul din argumentele continuitãþiide locuire a poporului român în spaþiul carpato-danubian-pontic.

Vechimea acestei îndeletniciri pe teritoriul Românieise pierde în negura vremurilor, viþa sãlbaticã (Vitis vinifera

Cupă cudecor

policromspecifică

culturiiCucuteni din

mileniul IIIî.e.n.

descoperitala Frumuşeni.

Raspandirea culturilor viticole îndiferitele perioade ale istoriei

11


silvestris) fiind existentã ºi astãzi pe aceste meleaguri.Cercetãrile academicianului Emil Pop, mare botanistromân, au dus la descoperirea pe teritoriul României apeste 300 de localitãþi unda viþa de vie se gãseºte subformã sãlbaticã, fapt pentru care se poate afirma cã peacest teritoriu viþa de vie din culturã (Vitis vinifera sativas-a gãsit, de la începuturi, la ea acasã.

Aceastã constatare continuã ideea savantului germanA. Griesbach, exprimatã încã din secolul trecut în lucrareasa Die Vegetation der Erde nach ihrer klimatischenOrdnung, conform cãreia, �patria viþei de vie trebuiecãutatã în þinuturilor pãduroase ale Pontului ºi aleTraciei, pânã dincoace de Dunãre, þinuturi bogate înliane�.

De aceea nu greºim când spunem cã teritoriul în cares-a dezvoltat mai întâi viticultura în aceastã parte a Europeieste Tracia, de unde apoi s-a rãspândit în Greciacontinentalã ºi în Europa Centralã.

�Patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia � scrieistoricul român A.D. Xenopol � era o regiune viticolã,cauzã pentru care ºi era consideratã ca locul de naºtere azeului vinului, Dionysos�.

O afirmaþie similarã a fost fãcutã la începutul acestuisecol de cãtre istoricul francez Raymond Billiard, carescrie: �dintre toate pãrþile Europei, Tracia a fost, poate,cea mai veche ºi mai respectatã pentru vinurile sale ºiaceea care ºi-a pãstrat mai mult timp prestigiul�.

Interesante sunt ºi precizãrile profesorului român I.C. Teodorescu: �Viþa de vie s-a aflat la ea acasã în regiunilecarpatice nu numai în forma ei sãlbaticã, obiºnuitã, cichiar într-una evoluatã, din care se trage viþa nobilãeuropeanã de astãzi� Geto-Dacii au dezvoltat în moddeosebit aceastã culturã pe ambele versante aleCarpaþilor� Cultura viþei de vie este deci de origine purlocalã în regiunea Carpaþilor. Ea s-a dezvoltat graþie

existenþei în stare naturalã a viþei în zona din apropiereaDunãrii ºi a Mãrii Negre�.

Numeroase descoperiri arheologice, între care ºi celede la Cetãþenii din Vale, Fitioneºti, Frumuºica, Histria,Mangalia, Piscul Crãsani, Popeºti, Sâncrãieni, Teiu,Urecheºti, Cândeºti, Zimnicea etc., atestã cultivarea viþeide vie pe teritoriul României din vremuri strãvechi, urmeleactivitãþii vinicole apãrând chiar din neolitic.

Homer, cu aproape douã secole înainte de era noastrã,referindu-se la rãspândirea viticulturii pe meleagurileTracilor, aratã cã Ulise, la întoarcerea spre Itaca, în urmarãzboiului troian, ar fi poposit în Tracia, la tribul trac alCiconilor, de unde a luat numai chiupuri (vase de ceramicãde dimensiuni mari) cu vin �dulce ºi roºu�, cu care apoil-a îmbãtat pe ciclopul Polyphemos.

Herodot (484-425 î.e.n.) a descris multe obiceiuri alelocuitorilor din þinuturile Mãrii Negre, printre care folosireavinului în anumite ritualuri, iar excepþionalele vase de tiprhyton, din argint aurit sau sculptate în os, demonstreazãexistenþa unui ceremonial fastuos ºi a unui ritual în legãturãcu vinul. Aºa, de pildã, rhytonul de la Poiana Mare, judeþulMehedinþi reprezintã zeiþe sau preotese ce þin în mâinilelor un rhyton ºi o fialã (vas de libaþie).

�Tracii beau vin neamestecat de loc (cu apã � n.n.)�ºi îl împrãºtie pe hainele lor, socotind cã este o deprinderefrumoasã ºi aducãtoare de fericire� � scria Platon (427-347 î.e.n.) într-unul din Dialogurile sale, descriind un ritualsau un ceremonial.

Descoperirile arheologice, precum ºi menþionãriledocumentare dovedesc deci prezenþa din cele maiîndepãrtate timpuri a unei intense preocupãri viti-vinicolepe aceste meleaguri, pe care se gãsea, implicit, o populaþiestabilã ºi cu continuitate de locuire în mãsurã sã aibãasemenea îndeletniciri.

Istoricul roman de origine greacã, Diodor din Sicilia,referindu-se la ospãþul dat de Dromichete, conducãtorulunei uniuni de triburi geto-dacice, în cinstea prizonieruluisãu, generalul macedonean Lisimah (anul 292 î.e.n.) aratãcã Macedonenilor li s-a turnat vin în cupe de argint ºiaur. Asemenea cupe au fost descoperite în tezaurele de laSâncrãieni din judeþul Harghita, Muncelul de Sus din jud.Iaºi ºi în numeroase alte locuri, iar una din scenele finaleale Columnei împãratului Traian din Roma înfãþiºeazã careîncãrcate cu tot felul de podoabe, între care cupe ºi vasede argint ºi aur, despre a cãror capturare menþiona ºiCriton, medicul personal al împãratului în timpulcampaniilor dacice.

Menþionãm ºi faptul cã olarii autohtoni au confecþionatamfore greceºti, cum sunt cele descoperite la Zimnicea,Stoeneºti, Popeºti ºi Cândeºti.

Dupã cum menþioneazã Strabon în lucrarea Geografia,în timpul regelui geto-dac Burebista (82-44 î.e.n.),viticultura în Dacia a cãpãtat o asemenea dezvoltare

Tipuri de cosoare dacice din secolele II-I î.e.n.

12


încât s-a ordonat distrugerea plantaþiilor. Mãsurapreconizatã de Burebista, la îndemnul sfetnicului sãuDeceneu, nu s-a împlinit, câteva decenii mai târziu culturaacestei plante cunoscând din nou o largã rãspândire.

Exilat la Tomis de împãratul Octavianus Augustus,poetul Ovidiu (43 î.e.n. � 17 e.n.) descria în Tristele ºiPonticele sale, viaþa localnicilor geþi, amintind atât�toamna� mânjitã de mustul de struguri�, cât ºi iernilegeroase, încât �� îngheaþã vinul� de-l scoþi în bolovanipãstrând figura oalei / ªi-n loc de a soarbe spuma,mãnânci bucãþi de vin�.

Din aceastã perioadã au rãmas în limba românã, cao altã dovadã a continuitãþii, cuvintele de origine dacã:strugure, butuc, curpen � termeni caracteristici activitãþiiviticole, iar o seamã de obiecte identificate pe carearheologicã se leagã, de bunã seamã, de cultivarea viþeide vie. Între ele, cuþitul curbat � cosorul � ºi butoaielede vin, despre care ºi istoricul Vasile Pârvan consemnaîn Getica. O proistorie a Daciei: �În ceea ce priveºtecosoarele de vie ºi de lucru, cu lama îndreptatã ºi numaicu vârful� recurbat ºi subþire� le gãsim, poate, e drept,într-o formã deosebitã (oricum mult stilizatã) înreprezentãrile de la Columna Traianã��. În altã parte aaceleiaºi lucrãri, scrie: � tot de lemn, aºa cum suntbutoaiele reprezentate pe Columna lui Traian, eraudesigur ºi vasele mai mari întrebuinþate de Geþi pentruþinutul lichidelor: apã, vin, ulei�.

În timpul stãpânirii romane asupra provinciei Dacia,cultivarea viþei de vie a continuat cu aceeaºi intensitate.Astfel, medalia Dacia Felix � al cãrei original se pãstreazãla British Museum -, emisã în anul 112 de împãratulTraian, poartã ca emblemã o femeie aºezatã pe o stâncã,pe ai cãrei genunchi doi copii prezintã un spic de grâu ºiun strugure, simbolul principalelor bogãþii ale Daciei.

Aceleaºi reprezentãri (spicele de grâu ºi ciorchinii destruguri) apar ºi pe emisiunea monetarã a împãratuluiroman Dacius (249-251). Un alt exemplu este ºiconsemnarea referitoare la decurionul coloniei romanedin Napoca, Aurelianus Marcianus, care aduce omagii

lui Liber Pater, o zeitate popularã a viilor.Romanii au cãutat sã mãreascã suprafeþele cultivate

cu viþã de vie pe teritoriul Daciei ºi sã introducã noi soiuriºi unelte mai perfecþionate, ca vasele (cãlcãtoare) dintrunchiuri de lemn pentru cãlcatul strugurilor ºi teascurilede mare capacitate cu bârnã orizontalã ºi ºurub. Darexemplele cele mai convingãtoare ale rãspândirii acesteiîndeletniciri ni le oferã documentele (inscripþiile, tãbliþelecerate) ºi reprezentãrile artistice de pe stelele funerare.Un oarecare din Sucidava (Celei) lãsa peste 1 hectar devie pentru îngrijirea mormântului sãu, iar sarcofagul luiAelius Iulianus este aºezat între �tufãriºuri de viþã�. Peun fragment de basorelief de la Bucovicior � Dolj estereprezentat Silvanus (o zeitate a vegetaþiei) þinând în mânãun cosor dacic, iar pe stelele funerare de la Sucidava ºiRomula apar viþa de vie ºi strugurii.

Mulþi termeni proveniþi din limba latinã legaþi de culturaviþei de vie ºi prepararea vinului din aceastã perioadã intrãîn vocabularul limbii române: vie (vinea), vin (vinum),viþã (vitea), must (mustum), coardã (chorda), cep(cippus).

Cultivarea viþei de vie pe pãmântul României a continuatsã fie practicatã de cãtre populaþia daco-romanã ºi dupãretragerea armatei ºi administraþiei romane, în vremea luiAurelian (271-275).

Vasile Pârvan menþioneazã cã ºi în epoca migraþiilor(sec. III-XIII) un rol principal în activitatea localnicilorde aici l-a avut viticultura: �În tot acest timp, viticultura adevenit principala ocupaþie, constituind fundamentul însuºial existenþei Daco-Romanilor, în regiunile carpatice�.

Continuitatea acestei îndeletniciri în perioada migraþiiloreste confirmatã de descoperirile arheologice. La Pãdureni-Mãrãºeºti a fost descoperit, alãturi de alte vestigii, unfragment ceramic aparþinând unei baze de vas din secolulal III-lea e.n., ce avea ca ornament doi struguri stilizaþi.La ªimleul Silvaniei, a fost gãsit un colier dublu de aur,ce dateazã de la mijlocul secolului al IV-lea e.n., avândînºirate pe el o seamã de pandative, între care un cosor ºio foarfecã, precum ºi cinci frunze de viþã stilizate, iar laJariºtea s-a gãsit un cosor din fier din secolul al XI-lea.

ªi în alte pãrþi ale României, la Constanþa, Coºna-Floreni, Sârbi-Tifeºti etc., s-au descoperit obiectespecifice culturii viþei de vie ce se încadreazã cronologicîn secolele III-XIII, epoca migraþiilor.

Cronicarul bizantin Priscus din Panion, cu ocaziatrimiterii în solie la cãpetenia Hunilor, Attila, ºi mai târziucanonicul Rogerius, referindu-se la marea invazie aMongolilor, arãtau cã popoarele migratoare au întâlnit înacest spaþiu carpato-danubian-pontic întinse plantaþii devii, precum ºi o populaþie numeroasã, care se îndeletniceacu viticultura.

Una din cele mai puternice dovezi despre nivelul ridicatal viticulturii de pe teritoriul actual al României este faptul

Cupă de argint dintezaurul de la Sâncrăieni

secolul I î.e.n.

13


cã în perioada de cristalizare a relaþiilor feudale,numeroase documente ale timpului fac menþiuni despreviticultori (vinitores) ºi pivnicieri (pivcenarii), aceºtia fiindconsideraþi ca o categorie superioarã de agricultori, unfel de specialiºti în cultura viþei de vie ºi în meºteºugulpreparãrii vinului.

Desigur, aceste categorii de specialiºti nu ar fi existatdacã nu ar fi fost o continuitate, atât de cultivare a viþeide vie, cât ºi de locuire a populaþiei autohtone.

�Când Ungurii au cucerit acest pãmânt � scriaHercyegh Mihaly în Istoria viticulturii ungare (Budapesta,1896) (referindu-se la Transilvania n.a.), � s-au folositde tot ce se afla acolo. Era firesc sã nu schimbe metodeleagricole ºi nici metoda viniculturii, iar Kazal Zsigmond,la rândul sãu, folosindu-se de informaþii cronistice de laînceputul primului mileniu, scria: �Nu putem presupunecã viticultura deja dezvoltatã sã fi încetat în epoca deemigraþie a popoarelor�. El arãta cã în anul 1051, regeleAndrei al Ungariei i-a trimis împãratului Henric al III-lea, în dar �o foarte mare cantitate de vin�, ce nu puteaproveni decât din podgoriile autohtonilor, deci aleRomânilor. În lucrarea La viticulture et la vinificationpaysannes en Hongrie, publicatã în Anuarul societãþiietnografice franceze La vigne et la vin, nr.1, Paris, 1950,A. Vajkai, un alt autor ungur, arãta, de asemenea: �CândMaghiarii s-au instalat pe teritoriul actual, ei au gãsitun pãmânt care deja avea un trecut viticol�. La fel,botanistul german Ferdinand Pax, în lucrarea Geundzügeder Pfalanzenverbreitung in den Karpaten (Leipzig, 1908),arãta cã �Maghiarii au gãsit cultura viþei de vie în multepãrþi� (în Transilvania � n.a.).

Permanenþa culturii viþei de vie, atestatã ºi confirmatãde numeroase izvoare istorice ºi descoperiri arheologice,e o dovadã cât se poate de convingãtoare a faptului cã înTransilvania triburile migratoare maghiare au gãsit opopulaþie româneascã densã ºi stabilã.

Arta preparãrii vinurilor, transmisã ºi îmbunãtãþitã dingeneraþie în generaþie � pe care numai o continuitate delocuire ºi de preocupãri o putea realiza � a ajuns la unasemenea nivel, încât încã din primele secole ale celui deal doilea mileniu vinurile româneºti erau considerate printrecele mai apreciate din Europa.

Pietro Molmenti, în lucrarea sa La vie priveé á Venisedepuis les premiers temps jusqu� a la chute de laRépublique, arãta cã, pe la anul 1173, vinurile obþinutepe teritoriul românesc se bucurau de un atât de marerenume, încât au fost exceptate la stabilirea preþurilormaximale. Acelaºi autor mai arãta cã în anul 1293 s-auconstruit în arsenalul Veneþiei 15 galere pentru transportulvinurilor din þinutul carpatin.

Putem cita ºi alte aprecieri fãcute asupra calitãþiivinurilor româneºti ºi a plantaþiilor viticole existente.Medicul italian Matteo Mauriano, venit pentru a-l îngriji

pe ªtefan cel Mare, scrie în Raport din Moldova, redactatºi adresat în 1502 cãtre dogele Veneþiei, cã în Moldovase obþin �vinuri de felul acelora din Friul�. GeorgReichersdorffer, consilier al împãratului Ferdinand I deHabsburg, nota în lucrarea (Chorographia Moldovei),alcãtuitã pe la mijlocul secolului al XVI-lea, cã aici�nimic nu lipseºte din cele ce ar putea fi de folosoamenilor�, þara fiind bogatã �în locuri de arãturã, viiºi vite�, iar în Chorographia Transilvaniei, scrie, printrealtele, cã �locuitorii sunt foarte bogaþi în turme, vite detras ºi în folosinþa pãmânturilor, ca sã nu mai spun cât ede productivã regiunea în vinul cel mai bun�.

Cronicarul maghiar Anton Verancsincs (1504-1573)arãta, în lucrarea Descrierea Transilvaniei, Moldovei ºiÞãrii Româneºti, cã în toate provinciile româneºti existãfoarte multe plantaþii de vie: �în tot locul se ivesc dealuriacoperite de vii�, iar �vinurile, fie cã le vrei tari sauslabe, aspre sau dulci, albe sau roºii, sunt aºa de bune lagust ºi de soi aºa de ales, încât nu mai doreºti nici vinurilede Falern din Campania ºi chiar comparându-le întreele îþi plac mai mult acestea�.

Tot în aceastã perioadã, din zona viticolã de la AlbaIulia pleca cãtre Statul papal vinul preferat de pontif. Dereþinut cã vinul produs aici era cunoscut la Roma încãdin antichitate, din timpul administraþiei romane.

Cãrturarul Sebastian Münster (1489-1552), un reputatsavant european al vremii, scria la rândul sãu: �Lângãtârgul Mediaº (din Transilvania n.n.) se face vin în marecantitate ºi de aceea câmpia aceea se numeºte Þaravinului� (vinifera regio).

Plantaþiile viticole constituiau o mare ºi nepreþuitã bogãþiea þãrilor române, ceea ce explicã atenþia deosebitã pe careDomnia, autoritatea centralã, o acorda cultivãrii ºi întreþineriivinurilor, pedepsindu-i pe cei care le lãsau în paraginã ºirãsplãtindu-i pe cei ce îngrijeau de bunul lor rod.

Vinul a fãcut obiectul unui larg comerþ întreprincipatele feudale româneºti, Moldova, Transilvania ºiMuntenia, în tot cursul evului mediu, contribuind astfella strângerea legãturilor dintre ele ºi la întãrirea unitãþii deneam. Carpaþii, care nu au constituit niciodatã o barierãîntre români, erau strãbãtuþi de numeroase pasuri ºitrecãtori dintre care una,Tabla Buþii, adicã locul încare se fãcea socoteala �tabula � buþiilor de vin,dovedeºte în chip evidentacest lucru. �Românii aufost pururea, fãrã nici-oîntrerupere, o naþiune viti-vinicolã� � scria istoriculromân B.P. Hasdeu, cupeste un secol în urmã, ºiavea dreptate.

Fragment ceramicdescoperit la Pădureni-

Vrancea având caornament doi struguri

stilizaţi.

14


Se ºtie cã mai multe naþii auîncercat sã ºi-l apropie pe MihaiEminescu, având drept pretextpatronimul sãu exotic EMINOVICI,nume pe care l-a purtat POETULpânã când Iosif Vulcan i l-aschimbat în EMINESCU ºi pe careMIHAI

l-a adoptat cu plãcere. Turcii auspus cã numele de Emin-Eminovicieste venit din Orient, deci esteturcesc; ba e bulgar din Brãila, bacoborâtor dintr-un militar suedez,coborâtor dintr-un rutean, viþã deºleahtã � deci polonez, vlãstar al uneifamilii armene, sârb pripãºit pe lanoi, ba albanez, ba persian, neamþ,evreu sau� cine mai ºtie? D.Caracostea ca ºi N. Iorga îl plaseazã,totuºi, în Spaþiul Românesc, dar însudul Dunãrii, aromân-macedonean.Ruºii sovietici, ca sã-linternaþionalizeze ºi sã-i ºteargãoriginea ROMÂNÃ, exprimatãcategoric ºi cu mândrie de cãtrePOET în versurile �Ce-þi doresc euþie, dulce Românie, / Þara mea deglorii, Þara mea de dor�, au tradusîn limba rusã pentru uzul imperiuluiroºu � dar mai ales pentrudeznaþionalizare ºi mancurtizareamoldovenilor � titlul poemului, astfel:�Ce-þi doresc eu þie, þãriºoara mea(!!!)�, încât Eminescu a devenitpentru ei, un poet eteric, apãrut dintr-un neant geografic, existent totuºica o entitate orfeicã prin scrierile

EMINESCU ªI BLESTEMUL LUI DECEBALARUNCAT ASUPRA ROMEI

Motto:�De multe ori, poeþii se ridicã la adevãrurile esenþiale dintr-o singurã bãtaie de aripã, în timp ce

savanþii, torturaþi de scrupule, nu îndrãznesc sã se depãrteze de meterezul fiºelor�.Jerôme Carcopino

sale care nu puteau fi, în niciun caz,negate. George Cãlinescu spulberãtoate speculaþiile declarând cã�Eminescu a fost un ROMÂN detip carpatin (deci autohton), adevãrcuprins în numai câteva cuvinte ºicare nu are nevoie de nici oargumentare savantã.

În ceea ce priveºte problemaetnogenezei dacoromâneºti, se ºtie,de asemenea, cã cea mai mare partea celor care s-au ocupat cu aceasta,mergând pe linia tradiþionalã,considerã elementul latin dreptfactor determinant al acestui proces,chiar dacã acum existã alþii care aurezerve serioase cu privire laposibilitatea romanizãrii dacilorînvinºi de romanii care au stãpânitefectiv doar a ºaptea parte dinteritoriul getodac (al marelui RegeBurebista) timp de aproximativ 165de ani � spaþiu ºi timp insuficientpentru a romaniza o populaþie veºnicostilã romanilor ºi rãspânditã pe oarie geograficã enormã de la Bugla Dunãrea de Sus ºi de la CarpaþiiPãduroºi � în nord � ºi pânã dincolode Munþii Hemus în sud. Dincoloînsã de analiza rece, obiectivã, aproblemei etnogenezei dacoromâne,este extrem de interesant modul încare Eminescu priveºte ideeaetnogenezei noastre. Subliniem dela început faptul cã Eminescu s-asimþit întotdeauna dac, decistrãromân ºi, fiind unul dintre marii

iniþiaþi ai secolului al XIX-lea, îºiafirma prin mijloace specificedescendenþa dacicã. Cunoscãtor alîntregii literaturi române apãrutepânã la dânsul (dar ºi marealiteraturã europeanã), Eminescu acitit operele corifeilor ªcoliiArdelene ºi, prin urmare, nu i-ascãpat o afirmaþie insolitã(surprinzãtoare prin actualitatea ei)a lui Petru Maior care inverseazãraportul de filaþie între limba latinãºi limba românã: �De aciia, mãcarcã ne-am deprins a zice cã limbaromâneascã e fiicã a limbei latineºti,adicã ceii corecte (ceii culte n.n.),totuºi, de vom vrea a grãi oblu, limbaromâneascã este mama ceiilatineºti!� (Petru Maior, Disertaþie.Pentru începutul limbei româneºti,1812). Sub aceastã perspectivãpoetul creeazã, la numai 22 de ani,poemul de mare întindere �MementoMori� (Pamorama deºertãciunilor)în care abordeazã profund filosofictema naºterii, dezvoltãrii, dezvoltãrii(înfloririi), decãderii, morþii ºirenaºterii lumilor, civilizaþiilor pentruca �toþi (ºi toate) se nasc spre amuri ºi mor spre a se naºte�.Conform unei tehnicibinecunoscute, specifice luiEminescu, poemul se încheagã dinnouã episoade-unitãþi logice. Înprima unitate-tablou, poetul de geniutrãieºte momentul trecerii sublimatedin teluric în celest, la lãsarea

Profesor Stelian Rãducanu

15


întunericului � rege maur: �Turmavisurilor mele eu le pasc ca oi deaur�� pãtrunzând astfel întranscedental, acolo unde-i place�roata câte-o clipã s-o opreascã�.Protagonistul, ca homo carpathicus,apãrând din Old EuropeanCivilization-Dacogeþia, cunoaºteperfect simbolul Roþii Timpului /Cerului care, de fapt, s-a articulatsemantic încã din neolitic în SpaþiulCarpatic-Dunãrean.

Eminescu, aidoma unui demiurg,opreºte Roata Istoriei ºi, pentru cãeste un adevãrat Mesager Celest,iniþiat în ºtiinþa de a se facenemuritor, ca dacii lui Zalmoxis,porneºte cãlãtoria, acea �MareTrecere Oniricã�, în �luntrea vieþii�care curge �pe-a visãrii lucii valuri�.Astfel trec pe dinaintea ochilor,panoramic, civilizaþiile arhetipaleasiro-babiloniene ºi egiptene, ceainterenþialã ebraicã ºi ceagreceascã, Civilizaþia DacogeþieiArhaice, Pelasgiei, a interferenþeimacrocosmosului (extern ºi dilatat)cu planul microcosmosului (profundºi concentrat), unde se aflã�Sâmburele Lumii� � Yalmoxis. Pefondul acestei cugetãri se deruleazã�Panorama civilizaþiei romane (753î.Hr. � 476 d. Hr.) ca o civilizaþieîntr-o �arie lateralã a Pelasgiei(Dacogeþia Arhaicã), pentru ca, încontinuare, poetul sã opreascãRoata Timpului în DacogeþiaArhaicã (10000 î.Hr. � 3000 î.. Hr.)sau Old European Civilization,Cultura Neoliticã Dacogeticãdespre care s-a vorbit în multemateriale de specialitate. Episodulurmãtor priveºte DacogeþiaZalmoxianã (1600 î.Hr. � 106 d. Hr).Urmeazã rãzboiul Romei împotrivaSarmizegetusei 105-106 d. Hr.,pentru ca, spre final, prãbuºireaRomei sã furnizeze Poetului prilej deºi mai profundã meditaþie cu privirela curgerea ireparabilã a timpului,acest dezolant �Vanitas vanitatum �

omnia vanitas est�, încheind poemulcu reflecþia, de asemenea dezolantã,�Cãci eternã-i numai moartea, ce-iviaþã-i trecãtor�. De aceeaEminescu se refugiazã-n poezie casingurul reazem al existenþeipãmântene: �ªi de-aceea beaupaharul poeziei înfocate� / Cãcigândirile-s fantome � când viaþaeste vis�.

Dimensional, tabloul CivilizaþieiGetodace Zalmoxiene ºi al rãzboiuluicu Roma ocupã primul loc în poem,derulându-se pe 111 strofe din 217câte are poemul, dovadã aimportanþei pe care Eminescu a dat-o acestei perioade teribile (printragismul sãu epopeic) în istoriauniversalã. Din cele 111 strofe, 53sunt dedicate DACIEI, prezentatãca o grãdinã a lumii în care �ZânaDochia frumoasã / Treceîmpletindu-ºi pãrul cel de aureemãtasã�, prin �pãdurile antice� întimp ce �Lâng� izvoarele-nfloritepasc cai albi c-a mãrii spumã�. �Darcât þine rãsãritul, se-nalþã-un muntemare, / De douã ori mai mare decâtdepãrtarea-n soare�� (CogaionulSfânt��), iar în pieptu-acestuimunte se arat-o poartã mare��Este Poarta Solarã unde locuiesc zeiiDaciei, zei care �din cupe beauaurorã�. Prin aceeaºi poartã însã trec�Sufletele mari, viteze ale eroilorDaciei, / Nemuritorii Daci. / Dupãmoarte vin în ºiruri luminoase ceînvie / Vin prin Poarta Rãsãririi care-i Poarta de la Rai�� Dupã cerealizeazã un tablou edenic,inegalabil (poate), cel mai amplutablou din întreaga literaturã românã,tablou care cuprinde o Þarã uriaºã,o lume într-o întreagã epocã istoricãºi care anunþã viitoarea prozãvizionarã (Cezara, Geniul pustiuetc.), poetul conchide: �Ãsta-i raiulDaciei, e zeilor împãrãþie!�. Spreacest rai se întind lacome ochiul ºimâna romanului� Legiunile trecpodul� �un gând de piatrã repezit

din arc în arc�, în frunte cu Cezarul(Traian) care este însoþit de zeiiRomei: Jupiter, Saturn, Marte, Titanii(preluaþi prin greci de la dacii-strãmoºi n.n.). De cealaltã parte,Zalmoxis în fruntea apãrãtorilorDaciei, ai Sarmizegetusei este urmatde cohortele luminoase de�rãzboinici zei cãlãri de bouri�,Muntele, Marea Neagrã ºi Dunãrea� (coloana noastrã vertebralã) �tresar ºi �se revoltã. Tatãl-Cer,Soarele-Moº, Zalmoxis din nouri îlîntreabã pe Decebal-Regele dacãeste cazul sã intervinã în favoareaSarmizegetusei, în aceastãconfruntare cosmicã, dar ÎnþeleptulRege al dacilor, cu ºtiinþa ºiconvingerea cã va deveni nemuritor,cunoscând �decizia Sorþilor��, fãrãa da un rãspuns�,� S-aratã palid înfereastra-naltã-ngustã / ªi coroanaºi-o ridicã cãtr-imaginea augustã /ªi se uitã cu durere la divinii sãistrãbuni / Dar Jupiter, uºor viclean,îl rãneºte pe Zalmoxis-Salmoº,împlãmântându-i fulgerul în coaste.Armata zeiascã a Dacogeþieipãrãseºte pãrãseºte Câmpul-Cer-de-bãtãlie îndreptându-se sprepalatele din Marea Neagrã. CãdereaSarmizegetusei este inevitabilã. Înacest moment, Decebal apare lafereastra anticului castel-regal��ºi-ºi întinde alba mânã / Moartã, dinflamida neagrã ce-l acopere pe el�.De aici Decebal aruncã asupraRomei BLESTEMUL SÃU care seva împlini implacabil. DECEBAL(ca însuºi EMINESCU în poemulDOINÃ, 1883) este ALESULgetodacilor, SOL AL LUIZALMOXIS, Mesager careanticipeazã vizionar, prin secolePRÃBUªIREA ROMEI. Probândcã �� neamul lui Cain ºi Abel nu s-a stins�, Decebel ARUNCÃANATEMA ASUPRAROMANILOR, stigmatizându-ipentru rãzboiul fratricid pornit�Decebal porneºte. Cezarul (Traian),

16


de pe stânca sa, în uimire îlascultã�� Vai vouã, româniputernici! Umbra pulbere ºi spuzã /Din mãrirea-vã s-alege. Limba vamuri pe buzã, / Vremi veni-vor cândNEPOÞII n-or pricepe pe pãrinþi /Cât de înaltã vi-i mãrirea tot aºa de-adânc cãderea /. Profetismul dinCUVÂNTUL-BLESTEM al luiDecebal aruncat asupra Romeiizvorãºte dintr-o profundãcunoaºtere a istoriei. Popoarelecucerite de cãtre romani ºitransformate-n sclavi, mutilându-ledestinele ºi împiedicând dezvoltarealor fireascã, se alãturã blestemuluilui Decebal: �Pe-a istoriei maripânze, umbre-a sclavelor popoare /prizãrite, tremurânde trec o lungãacuzare / � Nu vedeþi cã în furtunevã blãstãmã oceane? � Moarteavoastrã (a romanilor n.n.) firea-ntreagã ºi popoarele o cer!��

Comorile Dacogeþiei, aleSarmizegetusei ºi ale lui Decebalascunse sub albia râului Sargeþia,sunt jefuite ºi duse de Traian laRoma evaluate de cãtre istorici la650.000 kilograme de aur ºi la peste300.000 kilograme de argint. Peste400.000 de tineri � bãrbaþi ºi femei� sunt luaþi ca sclavi ºi alte zeci sausute de mii de tineri sunt înrolaþi înCohors Dacorum ºi trimiºi în totimperiul roman, din Siberia pânã înBritania, toate aceste valoricapturate de cãtre demolatoriiînvingãtori romani au salvat financiarºi economic imperiul rãuluicontribuind la ridicarea unor edificiigrandioase, cum ar fi Forum Traianiºi Columna (care mai curând suntForum Decebali ºi Columna luiDecebal). Au fost construite templeºi amfiteatre în toate oraºele mariale imperiului, fãcând, de asemenea,posibilã declanºarea celei mai mari,celei mai lungi sãrbãtori de 123 zilepe care a cunoscut-o vreodatãistoria, zile când �peste 11.000 fiarepieirã în lupta cu 10.000 de

gladiatori�. (D. LXVIII, 15) cf. IonPachia Ttaomirescu în �MihaiEminescu ºi mitul etnogenezeiDacoromâneºti�). De atunci aînceput exterminarea elefantuluipitic nord-african � operã�civilizatoare a imperiului roman�. ªitoate acestea ºi pentru a astupa guraflãmândã ºi veºnic clevetitoare,rebelã a plebei romane cu �panemet circensens�.

Vestea uluitoarelor comori jefuitede cãtre romani din Dacia ºi duse laRoma, s-a rãspândit lent ºi sigurpânã-n inima nord-estului Asiei,�stârnind din pustiuri� pofteleprimare de jaf, omor ºi vânzolealãale triburilor care, valuri-valuri aumigrat spre Cetatea Lumii sperând,lacome sã se înfrupte din auruldacic. Hunii, vandalii, slavii aubãtãtorit cãrãrile Europei atraºi deotrava strãlucitoare a aurului, iar ceicare au ajuns la Roma au trecut-oprin foc ºi sabie ca o pedeapsãpentru toate fãrãdelegile Romei�Dar nimeni înaintea geþilor (numiþio vreme goþi � vizigoþi sau ostrogoþi- ) nu i-a lovit pe romani mortal,lovituri care au dus la prãbuºireacolosului care a terorizat lumeaaproape un mileniu ºi jumãtate, geþii,getodacii lui Decebal, cei care ºi-auîndeplinit jurãmântului fãcut în faþalui Decebal de a nu avea odihnã �chiar secole în ºir � pânã nu vorsugruma Roma.

Aurul Daciei (Criton, un cronicarbizantin, precizeazã cã Traian a dusdin Dacia 1.655.000 kg aur!), aurulDaciei a fost topit la Roma, s-atransformat în monede ºi bijuterii, înpumnale ºi blide ºi s-a împrãºtiat întoatã lumea. Pe unele din acesteale-a înghiþit pãmântul ºi zac acoloneºtiute� AURUL SFÂNT ALDACIEI însã i-a moleºit pe romani,le-a întunecat mintea, le-a storsvlaga, i-a adâncit în lene ºidepravare� Blestemul lui Decebalcade implacabil, necruþãtor, rece ºi

tãios ca sabia încovoiatã a dacilor:�Veþi ajunge ca-n tâmpire, în sclavie,degradare, / Pas cu pas cade-nruºine neamul vostru sfânt ºi mare:/ Cã-n iloþi se va preface gintea de-nþelepþi ºi crai, / Când barbarii voraduce delta sântelor lor vise. / Vaivouã, romani puternici, vai vouã, detrei ori vai!�

Originea comunã a celor douãpopoare (cu filiaþie dac-roman)desprinse, pe rând, din acelaºi trunchistrãvechi pelasgic este subliniat cumnu se poate mai bine de Eminescuprin glasul lui Traian: �Pe noi singurine uitarãm printre secoli fãr� de milã,/ Rupþi din trunchiul � ce ni da viaþãfertilã,� / iar meditaþia acestuiascoate în evidenþã tocmai nivelul dedegradare atins de romani faþã destrãbunii pelasgi � dar ºi faþã de daci:�Ei (pelasgii n.n.) purtau coroane-de-aur, noi ducem juguri delemn!�� Blestemul lui Decebal,Omul Ales al celui mai vechi popordin Europa, peste secole s-a prins,aºa cum se prinde blestemulpãrinþilor aruncat asupra copiilor:�Astfel au cãzut romanii, mai în bine� mai în rãu / Ba-i cumplit sã veziun popor � osândit sã fie mare /Chiar în rãu, cã mereu creºteruºinoasa-i degradare / ªi nicimoartea nu-i trimite ne-nduratulDumnezeu!� /

La numai 22 de ani, Eminescueste alãturi de Decebal ºi mãreþulsãu Neam Getodac, el însuºisimþindu-se dac. Ideile excepþionaleînserate cu atâta maturitate ºicompetenþã în versurile acestea dintinereþe confirmã afirmaþia lui J.Carcopino din motto ºi sunt de osurprinzãtoare actualitate.

Dacismul lui Eminescu rãmâneo constantã a ideilor fundamentaleprivitoare la istoria strãveche aNeamului Sãu, iar Memento Morinu este singura operã revelatoare înacest sens. Menþionãm în pluspoemele �Sarmis� (1875-1881),

17


�Gemenii� (1875-1881), �Odin ºipoetul� (1872) în care apare din nouBlestemul lui Decebal: �Ah! Ce-amdorit în ora morþii mele, / Roma sãguste pânã-n fund paharul / Mizerieiºi-a decãderii, într-atât / Încât sã sedespreþuiascã el pe sine - / ASATAS-A ÎMPLINIT!� Romanii vechiºi mândri, / Învingãtorii lumii -, audevenit / ROMUNCULI��

Extrem de exigent cu sine însuºiîn ceea ce priveºte valoareaafirmaþiei în cuvântul scris,Eminescu va continua sã facã istorieautenticã anticã ºi în teatru. Dramaistoricã �DECEBAL� esterevelatoare. Actul al IV-lea seintituleazã �BLESTEMUL ªIDECÃDEREA� ºi debuteazã cuversurile: �Zeci de secoli vã urcarãþi,zeci de secoli sã cãdeþi, Viaþavoastrã sã nu fie decât o lungãCÃDERE!�

De remarcat faptul cã Eminescu,în aceastã piesã, face dinDECEBAL UN ÎNVINGÃTOR; îlconfirmã ºi-l plaseazã în eternitate,în nemurirea dacicã lângã tronul luiZamolxis. Demn de remarcat esteºi faptul cã la aproape un secol dupãdrama istoricã �Decebal� (1873), unliterat, eruditul actor-poet, prozatorºi dramaturg de mare forþã artisticãºi de mare profunzime ideaticãfinalizeazã un volum de teatru istoric- evocând inedit dar în demnitatemari personalitãþi istorice ale acestuipãmânt. Prima piesã a acestui volumal lui Darie Magheru (braºovean-secelean) are drept titlu �ForumTraiani�, dar personajul central de ograndoare copleºitoare prezent dinprimul ºi pânã în ultimul act esteDecebal care, pornind din Dacia ºisãpând prin �Axis Mundi� ajunge laRoma, ridicã împreunã cu dacii lui,de jos în sus, impunãtorul ForumTraiani ºi Columna, intrând prinmarmurã �în ordinea cronologicã�.În finalul piesei, Decebal esteÎNVINGÃTORUL care va

înfrunta mileniile: �Înfrângereanoastrã le-a închegat (romanilorn.n.) sângele ºi ochii ºi gestul pentrutotdeauna!� De aici, de peColumna Centenaria, cristalul subtilal urii noastre se va insinua pânã înnepoþii lor cei îndepãrtaþi,cimentându-i în propriul lororgoliu!� Roma, sinistrã mamã!�Iatã-ne acasã!� Aceasta a fost ceadin urmã luptã � ºi EU AMCÂªTIGAT-O!� Biet NervaTraian!��

O a doua piesã a lui Eminescueste �BOGDAN-DRAGOª� cusubtitlul interesant, revelator,�CORNUL LUI DECEBAL�sintagma care evocã nu numaipersonalitatea de mare rezonanþãistoricã � Decebal - , ci ºi existenþa,trãirea în �memoria-moºtenire aMarelui Rege Dac� a domnitorilorromâni, moºtenitori ai sceptrului ºicoroanei princiare a �EliteiSacerdotal-Regale Getodacice �SARABA ��, sceptrul ºi coroanacare vor investi titlul de nobleþe alBA-SARABI-LOR.

Dar, dacã cineva ar pune ideilelui Eminescu privitoare la fascinantaistorie a getodacilor, pe seamaromantismului poetului, pe seamavisãrii lui, uitând cã Eminescu a fostun iniþiat ºi deci un vizionar, cevorbesc faptele? Ce spundocumentele? Vom evoca doarcâteva dintre acestea pentru cadacismul lui Eminescu sã aibã suportfaptic, documentar.

Regatul lui Decebal (mergând pefilierã � de la Marele strãbunBurebista) a fost cea mai bineorganizatã ºi puternicã unitate statalãanticã de pe un întins teritoriu euro-asiatic, care a ridicat cele mai mariprobleme imperiului roman al rãului,imperiu care nu avea teamã decâtde getodaci ºi care, timp de o sutãcincizeci de ani, din anul 44 î.Hr. (anîn care Iulius Cezar pe de o parte ºiBurebista pe de altã parte se

pregãteau pentru o confruntaredecisivã pentru soarta lumii) ºi pânãîn 101 d.Hr. senatul ºi generaliiromani n-au îndrãznit sã atacehotãrâtor regatul lui Decebal.Încercarea pe care o face Domiþianîn 87 e. Hr., precedatã de cea din85 d. Hr. se încheie cu înfrângerilecatastrofale pentru romani, aceºtiapierzând pe guvernatorul OppiusSabinus ºi apoi pe generalulCornelius Fuscus. Lecþia de laTapae primitã de Domiþian, când�romanii� au câºtigat bãtãlia � darDecebal a câºtigat pacea� (deci�,cine-a câºtigat rãzboiul ??) a întãritnu numai teama visceralã aromanilor, dar ºi convingerea lor vatrebui sã moarã foarte mulþi romanipânã sã cadã Dacia, pânã sã fieînfrânt cel mai temut adversar �Decebal. Statul major al lui Decebalavea generali capabili sã poartetratative dificile cu înºiºi împãraþiiromani, aºa cum a fost generalulDiegis (vezi �DACIA MAGAZIN�,Dan Oltean �Generalii lui Decebal�,nr.30 din martie 2006), tratative depace în numele Marelui RegeDecebal. Generalii lui Decebal, ceicare nu au cãzut în 105-106, auorganizat acþiunile antiromane aledacilor liberi, dar chiar ºi în teritoriulefectiv ocupat de soldaþii romanicum ar fi zona numitã �TerraLatrones� � Þara Lotrului, în Olteniaunde romanii n-au putut înfrângerezistenþa dacilor�

Vasile Pârvan (Dacia. E.S. 1967,p.150-151) scrie� dacii, ca naþiunepoliticã, n-au acceptat niciodatãstãpânirea romanã; cei care n-aucãzut în cele douã rãzboaie s-auretras în Dacia septentrionalã, caren-a fost atinsã de cucerirea romanãºi de acolo, ca �daci liberi� auinvadat necontenit provincia�� În�Anuarele daco-geþilor� întocmite deCarlo Troya, publicate de Neigebaurstã scris: �În 134, Almal, fiul luiCaptus, îi pregãteºte pe geto-dacii

18


sãi sã se rãzbune împotrivaromanilor�� de unde rezultãtransmiterea cuvântului de ordine allui Decebal confirmat prinsuccesiunea atacurilor geto-dacilorcontra imperiului roman. Din nouCarlo Troya precizeazã: �În 174Amal domneºte peste daco-geþi ºieste întemeietorul Amalilor�, de underezultã cã dinastia Amalilor estedaco-getã, ceea ce scrie cu toatãclaritatea ºi Iordanes în încheiereaoperei sale �Getica� (315).

Dio Cassius, LXXII, 3: �În 1981,Commodus plãteºte sume marigeto-dacilor, iar 12.000 de daco-geþiprimesc dreptul de a se aºeza înprovincia romanã Dacia.

În 215 dacii îl atacã pe împãratulMacrinus, care îi împacã dându-lemult aur..

Dio Cassius LXXVIII, 27 � �În218, dacii liberi produserã maripagube în Dacia sub Macrinus.

În 237, Maximinus ºi Baldinusplãteºte tribut daco-geþilor.

În 267 Gallienus pierde înîntregime provincia romanã Dacia,dar generalul sãu Marcian îi alungãpe goþi (geþi)din Iliria.

Aceste câteva exemple preluatedin �Studiul introductiv� semnat deeruditul domn Gabriel Gheorghe la�GETICA� lui Iordanes pentru ailustra rezistenþa dacilor ºi lupteleacestora împotriva imperialilorromani la foarte mult timp dupã anul106. Motivaþia acestor lupte rezidãºi într-un text, o scrisoare a lui Pliniucel Tânãr (Cartea a VIII-a descrisori, scrisoarea 4) cãtre prietenulsãu Caninius (probabil anul 108 d.Hr.) în care-i scrie: �Foarte bine facicã te pregãteºti sã scrii desprerãzboiul cu dacii � despre un regecare, izgonit din domnie, alungatchiar din viaþã, nu-ºi pierde delocnãdejdea�� (Traducere LianaLanolache, vol. Opere Complete,Ed. Univers, 1977). Despre ce�nãdejde� este vorba dacã regele

Decebal (cãci despre el este vorba)fusese �alungat chiar din viaþã�??Este vorba despre ultimul �Consiliude Stat� compus din castasacerdotal-regalã a SARABILORdin care proveneau regii ºi sacerdoþiigetodacilor cãrora DECEBAL,convins cã nu va mai rezista mult lacea mai mare concentrare de forþea imperiului roman din întreaga saistorie, le-a cerut sã jure cã nu vorlãsa rãgaz imperiului roman pânãnu-l vor distruge, pânã nu vor radeRoma de pe suprafaþa pãmântului(cf. Gabriel Gheorghe, StudiuIntroductiv� la Getica). Iar geþii auurmat, prin jurãmânt Blestemul luiDecebal ºi, în anul 410 d.Hr.�ALARIC, regele goþilor � geþilor aras Roma, dupã obiceiullãcustelor�, fãrã ca împãratulHonoriu sã se poatã împotrivi.

ªi, înainte de anul 500 d.Hr., getulTeodoric cel Mare � împlineºtehotãrârea ºi blestemul lui Decebalprivind distrugerea Romei. Imperiulroman s-a prãbuºit prin loviturilerepetate, nimicitoare ale oamenilorde la Dunãre. �Roma însãºi,învingãtoarea tuturor popoarelor, , atrebuit sã slujeascã supusã (famula� cel ce serveºte, rob, sclav�) ºisã primeascã jugul triumfului getic!(Sfântul Isodor de Sevilla, 560-636

d.Hr.)În secolul XVII-lea , Johanes

Tröster, în �Vechea ºi Noua DacieGermanã� reia aceeaºi idee subforma: �Grele îndatoriri a trebuit sãsuporte Dacia aproape 60 de ani,sub 20 de împãraþi romani, pânã cândsub Galienus, dacii s-au deºteptat dinnou, i-au bãtut pe romani, le-au adusmari pagube ºi, în sfârºit, au prãdatimperiul roman ºi au ocupat Roma,ca sã se rãzbune ºi s-o ruºineze, deunde a ieºit proverbul: �Nullumviolentum diuturnum! (Nimic dinceea ce este impus prin violenþã nudureazã!) (Gabriel Gheorghe, StudiuIntroductiv, la Getica lui Iordanes!)

Concordanþa dintre ideile luiEminescu, - omul deplin al culturiiromâne -, privitoare la inegalabilaIstorie a pãrinþilor noºtri geþi ºimãrturiile numeroaselor documenteeste de netãgãduit. Pentru arãspunde la întrebarea cum a avutpoetul revelaþia ADEVÃRULUI deacum douã mii de ani, considerãmcã cea mai bunã alegere a unuirãspuns este reluarea, în final, aafirmaþiei lui Jerome Carcopino dinmotto, nominalizând uºor parafrazat:- Prin genialitatea sa, MihaiEminescu s-a ridicat laADEVÃRURILE ESENÞIALEdintr-o singurã bãtaie de aripã�.

Dacã doriþi un abonament la

DACIA MAGAZIN

Trimiteþi prin mandat poºtal suma de 250 000lei pe adresa Daniela Gridan 2700 Orãºtie Piaþa

Victoriei 20.

Veþi primi începînd cu luna urmãtoare

douãsprezece numere ale publicaþiei noastre.

Vã rugãm sã specificaþi pe mandat adresa

poºtalã corectã la care doriþi sã primiþi revista.

19


Numele cetãþii dacice Sarmisegetuza a fost ºi estediscutat. Multe din aceste toponime par niºte speculaþiicare alunecã prea departe. În articolul domnului I.Ionescudin Dacia magazin,Nr.26 din Decembrie, 2005,Sarmisegetusa- controverse toponimice, este citat VasilePârvan care spune � Sarmizegetusa ar trebui sã aibã oorigine istoricã politicã ºi deci o denumire în legãturã cufondatorul, un vechi rege dacic, al cãrui nume va fi fostZarmos, sau Sarmos�, punct de vedere raþional ºi în acãrui drum ar fi trebuit sã se meargã mai departe.

Din pãcate filologii noºtri pleacã de la o prejudecatã:limba dacilor era mult diferitã de limba noastrã de azichiar dacã mai are unele asemãnãri.

Sã ne uitãm la Greci. Elina ºi Greaca modernã suntdiferite dar un grec poate citi un text elinesc ºi îl înþelege.Sã ne uitãm ºi peste ocean. În Mexic, Imperul Aztec afost desfiinþat de Cortes cu sãbiile conchistatorilor acumaproape 500 de ani. Cu toate acestea, astecii ausupravieþuit în familiile lor. Au învãþat ºi spaniola, limba

Numele Sarmisegetuza.Geo Savulescu

conchistatorilor, dar vorbesc asteca în continuare. Limbalor nu a dispãrut, nici nu s-a transformat în mod radical.De ce sã credem, aºa cum ªcoala Ardeleanã a impus dinmotive politice, din cauza terorii maghiare, din cauzainterdicþiei ºcolilor în limba românã, din cauza schimbãriinumelor ºi prenumelor româneºti cu unele maghiare, dincauze pe care noi le înþelegem, greºita pãrere cã limbaromânã actualã este de origine nobilã, adicã de originelatinã. În acest fel, ei credeau cã pot contracara asuprireamaghiarã în domeniu cultural?

Sã nu uitãm cã Dacia n-a fost ocupatã de romani decâtîn proporþie de 30-40%, Oltenia, Banatul, Þara Haþeguluiºi Munþii Apuseni, purtãtori de aurul de care aveau nevoiepentru a salva Imperiul Roman de la pieire. NordulArdealului, Þara Maramureºului, toatã Moldova,Bucovina, Basarabia, Dobrogea în afara litoralului, ºi omare parte a Munteniei nu au fost ocupate niciodatã delatini sau rareori au trecut prin ele trupe ale Romei ( aºacum este cu Muntenia ºi cu Dobrogea unde cetãþile de la

20


Marea Neagrã erau în continuare greceºti chiar substãpânire romanã). Romanii nu au stãpânit decât ceea cei-a interesat, aurul din Apuseni ºi drumurile de acces lael. ªi aceasta a fost o stãpânire de doar 200 de ani. Uitaþi-vã la Letonia, Estonia, Lituania, Polonia, Basarabia,ocupate 200 de ani de ruºi. ªi-au pierdut careva limba?Nici vorbã. Sunt unele influenþe, dar nu majore. Chiardacã oficialii din Basarabia spun cã ei vorbesc limbamoldoveneascã care este altceva decât româna, noicontinuãm sã ne înþelegem perfect cu românii dinBasarabia ºi din Bucovina ocupate cândva de ruºi.

Ce sã mai spunem de limba aromânã care trãieºte de2500 de ani (poate cã ea se vorbea de mult mai mult timpfiind aceeaºi cu vechea Pelasgã- sã nu uitãm cã Achileera Pelasg, Agamemnon era Pelasg, ºi cã multe toponimedin insulele greceºti nu au numic cu Elina, cum ar fiLemnos, Petra, Creta, ºi altele- ºi poate cã aromâna esteceea ce filologii numesc Proto- indoeuropeana) în fiecarefamilie de Aromâni, chiar dacã în Grecia ºcolile lor suntinterzise, la fel în Turcia ºi în Bulgaria, ºi numai de curândîn Macedonia sunt astfel de ºcoli, în fiecare familie sevorbeºte aromâna. Femeile aromâne sunt adevãraþiidascãli. I-a ajutat cineva pe Aromâni sã-ºi pãstreze fiinþanaþionalã în satele, în judeþele, unde au fost ºi suntmajoritari? Dupã câte ºtiu eu - aproape nimeni. Preoþii ºidascãlii trimiºi de societãþi particulare ºi de mult timp, înnordul Greciei au fost retrimiºi acasã de autoritãþile carele-au interzis funcþionarea. Nimeni, niciodatã nu a fãcutscandal pe aceastã temã. ªi totuºi, limba aromânã trãieºteºi încã foarte bine. Numai dacii au fost completdesnaþionalizaþi în 200 de ani, chiar de acolo de unde nu

au fost atinse interesele lor (mai mult, se ºtie cã romaniiplãteau tribut, pentru cã eramai comod, triburilor de Daciliberi din Moldova ºi din nord,pentru a le apãra graniþele denãvãlitori.

De altfel, romanii nu audesnaþionalizat teritoriileocupate în alte pãrþi, chiar dacãle-au trecut prin foc ºi sabie demai multe ori, cum a fost, sprepildã, Palestina.

Aceastã greºealã la care aufost forþaþi cei ce au formatªcoala Ardeleanã s-a perpetuatîn toatã cultura româneascã: deaceea filologii noºtri, atuncicând nu aveau un punct devedere slavizant care este iarãþio aberaþie, au avut ºi au pãstrataceastã greºealã care pare cã

ne onoreazã, suntem neam de romani.Nu ar trebui sã ne fie ruºine cã suntem neam de daci

ºi cã mai mult decât probabil vorbim limba lor, poatepuþin schimbatã datoritã timpului, dar nu prea mult. Credcã ar fi bine sã ne reluãm onoarea de a fi în continuaredaci, chiar dacã din greºealã ne numim români.

Abia acum putem discuta, fãrã prejudecata anunþatãanterior, despre cuvântul Sarmisegetuza, probabil numitatunci Sarmisegetuzãu. De altfel, adausul unui u estefolosit uzual în toponimele noastre, nu se spune �mã ducla Buzã�, ci �merg la Buzãu�, nu Turn, ci Turnu esteoraºul de la Dunãre.

Deci, sã vedem cum s-ar putea citi Sarmisegetuzãu.Sarmis e Get tu zãu, adicã Sarmis e Get ºi zeu (ºi azimulþi îl pronunþã zãu). Cine a fost Sarmis? Greu de spus.Probabil un rege legendar. Sã nu uitãm cã Marea Neagrãse numea Marea Sarmaticã, poate cã înainte de potopulde acum 12000 de ani ºi cã a devenit Neagrã dupã acestpotop care a înghiþit o mulþime de popor. Sarmaþii auexistat ca popor în nordul mãrii negre în vremea luiStrabon ºi a lui Herodot. Poate cã pe timpul geþilor, adacilor, probabil acum 3-4000 de ani, se ºi uitaserãamãnunte în legãturã cu povestea potopului, dar sereþinuse doar un nume, Sarmis care devenise legendã ºipe care poate cã nici nu mai ºtiau bine cine fusese. Unerou legendar nu mai trebuie neapãrat personificat.

Poate vi se pare prea facilã aceastã rezolvare. Nutotdeauna trebuie sã ne scãrpinãm la ureche cu mâna departea cealaltã. În orice caz, am sã-i rog pe istorici ºi pefilologi sã mai scape de prejudecãþi ºi de ruºine.

�

21


Când unele animale au evoluat spre a deveni oameni, auevoluat ºi mijloacele lor de comunicare, de la cel al animalelorspre limbajul uman.Este de presupus cã, la început, oamenii trãiau în hoarde ºicomunicau între ei prin sunete disparate, multe onomatepee,eventual însoþite de gesturi.Oamenii vechi au considerat cã limba a apãrut intuitiv, camanifestare a unor arhetipuri preexistente în mintea oamenilor(Herodot, Istorii, II, 2, 3). Este probabil cã aceste arhetipuri s-au format o datã cu evoluþia omului ºi s-au transmis genetic.Limba românã este rezultatul evoluþiei unei limbi formate ºivorbite continuu pe teritoriul vechii Dacii. Ea nu a fost studiatãºi disciplinatã încã din faza ei de cristalizare (ca vechea limbãsanscritã); ea a evoluat lent, fiind vorbitã de oamenitradiþionaliºti, care au pãstrat cuvinte vechi, onomatopee,unele foneme mai greu de pronunþat, ºi au modificat mai puþinca aiurea vorbirea.În cartea mea Limba românilor (apãrutã la ed. Miracol în1994), am încercat sã prezint sistematic evoluþia limbii,evidenþiind unele principii (Pr) care indicã fazele de formare alimbilor.În articolul de faþã, voi enunþa ºi completa aceste principii,exemplificând numai câteva din cazurile arãtate în carte, ladeducerea lor.Principiile urmate în evoluþia limbii.Pr 1. Sugestia sunetelor.Fiecare sunet este un arhetip cu putere de sugestie ºi, prinaceasta, el poate fi ºi purtãtor de informaþie.De exemplu:A, vocala cea mai deschisã, reprezintã creaþie, dilatare.E este vocala existenþii ºi a extragerii esenþii.Consoana guturalã C sugereazã constituirea, acþiunea princare se realizeazã ºi produsul constituit. C urmat de e sau ieste o consoanã palatalã.CE aratã nume sau acþiune care se desfãºoarã în spaþiu sautimp, miºcarea, locul sau obiectul asupra cãruia se face. Cândsunetul CE provine din înmuierea lui C, el pãstreazã sensulde constituire.R, sunet vibrant, se poate pronunþa îndelung fãrã ajutorulunei vocale. El aratã emanaþia de energie, cel ce o emanã:soarele...ª, un S ºuierat puternic, sugereazã energia continuã,înºiruirea, continuitatea.Pentru descifrarea ºi precizarea informaþiilor (sugestiilor)transmise, sunetele s-au asociat între ele.Pr. 2. Asocierea sunetelor în rãdãcini.Sunetele se asociazã formând foneme � silabe � numiterãdãcini de vorbire. Semantica (înþelesul) sugerat de orãdãcinã depinde de sunetele care o compun ºi de ordinealor.

Mioara Cãluºiþã-Alecu

EVOLUÞIA LIMBII

De pildã:Ar aratã întinderea -a a unei emanaþii -r în aria.Co aratã o constituire -c, într -o colectivitate (unitate) încodru.Ra sugereazã energia -r revãrsatã, intinsã -a de soare, flacãrã...Pr. 3. Asocierea rãdãcinilor.Rãdãcinile se pot asocia cu sunete sau cu alte rãdãcini,formând rãdãcini compuse cu semanticã (sugestie) mairestrânsã.În unele rãdãcini compuse, una din ele poate fi redusã la unsunet.Astfel:Ars aratã întinderea -ar a efectului solar -s.Ard aratã întinderea -ar a arderii lemnului -d(ru).Pr. 4. Formarea cuvintelor.Rãdãcinile se asociazã cu alte rãdãcini, cu sufixee ºi prefixeformând cuvinte.Adesea se poate considera, ca ºi la limba sanscritã, cuvântulnumit prin sufix sau ultima rãdãcinã, iar celelalte rãdãcini, înordinea în care apar în cuvânt, îl definesc.Fie sufixele cu semantica (înþelesul) lor:Ca înseamnã acel (aceea) constituit(ã) din; ca rãdãcinã, caaratã ºi cantitatea.Na aratã pe acel (aceea) care înglobeazã.Ta înseamnã acel, aceea, acei sau acelea.Acestea folosesc la analiza cuvintelor:Cana este aceea care înglobeazã -na o cantitate -ca.Cuþit este acela -t(a) constituit într-o unitate -cu strãpungere -þ.Sãmânþa este aceea care strãpunge -þa cu esenþa -sãm (sem)în interior -ân.Suflet este acela -t(a) care sus -su fluturã -fle.Taina înglobeazã -na acelea -ta în interior -in.Cuvintele pot fi alcãtuite ºi din alte cuvinte care îl definesc.Cuminte aratã o purtare corectã, a unei persoane cu judecatã-minte.Existã numeroase cuvinte care se definesc, ca: astfel,cumsecade, pardosit...Pr. 5. Memorarea filogeniei.Cuvintele au semantica ºi fonetica (pronunþarea) influenþatede drumul parcurs pânã la formarea lor.Sunetele au generat rãdãcini, acestea au format cuvinte care,la rândul lor, au alcãtuit alte cuvinte. Aceastã evoluþie poatefi reprezentatã printr-o schemã arborescentã, aidoma uneiacare ar reprezenta evoluþia speciilor de fiinþe. Asemeneafiinþelor, ºi cuvintele sunt marcate de drumul parcurs pânã laapariþia lorAstfel calea este un pãmânt -le (la) constituit -ca într-unscop. Calculul este o piatrã din cale. Socotelile fãcându-se laînceput pe pietre, socotitul s-a numit ºi calcul. Tot calea agenerat verbul a cãlca ºi cãlcâi.

22


Pr. 6. Reacþia (legãtura inversã) dintre cuvinte ºi rãdãcini.Cuvintele odatã create, pot influenþa sau chiar alterasemantica unei rãdãcini. În acest din urmã caz, vecheasemanticã urmeazã sã fie asociatã unei rãdãcini noi, fãrã casã disparã toate cuvintele formate din rãdãcina veche.Astfel, rãdãcina cer, ca ºi c(e)ar din limba sanscritã, sugeramiºcarea ºi pe cel ce se miºcã. Ea apare ºi în varianterle cior,ciur. Apariþia unor nume de fiinþe sau de obiecte miºcãtoarenegre, ca cioara, de pildã, a asociat acestei rãdãcini, ca ºi înslavã, înþelesul de negru, în cuvinte ca cernealã, cernit...Dacã un cuvânt nou a cãpãtat o importanþã mare ºi osemanticã mai extinsã decât cuvântul-mamã, atunci acesta,influenþat de cuvântul generat, poate deveni ambiguu, ieºidin uz, ºi înlocuit cu un altul.Astfel, vechea denumire a mâinii a fost, ca ºi în limbasanscritã, kara, adicã aceea care emanã energie -ra, pentru oconstituire -ca. Acest cuvânt a existat ºi în limba românã; els-a pãstrat în expresia l-a fãcut de ocarã, care de bunã seamãa însemnat cã i-a tãiat mâna.În limba preromânã, rãdãcina mâinii cara a fost asociatãcãratului ºi carului, cuvinte care au alterat înþelesul primar alrãdãcinii ºi vechea denumire a mâinii � cuvântul mamã � adispãrut din limba preromânã. Au apãrut astfelcuvintele:mânã, a mânui, a manevra, ºi acum a mânãri.Pr. 7. Precizarea ºi simplificarea pronunþiei.Dupã formarea rãdãcinilor ºi cuvintelor, pentru transmitereacorectã ºi rapidã a informaþiei, a devenit necesarã o pronunþieuºoarã, clarã ºi o audiþie exactã.Pentru uºurarea pronunþiei ºi audiþiei, au fost comasate unelesunete.De pildã, în limba sanscritã existã un a scurt, care laînceputul cuvintelor aratã negaþie (absenþã). Acesta s-atransmis ca o în românã ºi aratã negaþia în cuvintele vechica: ocara ºi cara, cult ºi ocult, a prii ºi a opri , a pune ºi aopune... În latinã, în general, la a scurt din sanscritã îicorespunde a. De pildã la Dakºâ, o denumire a pãmântuluidin limba sanscritã, cu primul a scurt, în latinã îicorespundea Dakia, iar în românã Dochia � baba dinlegendele vechi �.În limba sanscritã existã patru feluri de a pronunþa pe d ºi t:palatal, dental ºi urmate de un h.ªi în limba românã veche a existat un dz ºi un gn.De asemenea, unele vocale sau consoane au dispãrut dincuvinte. De pildã, drept a provenit din dirept; a chema ºiochi s-au obþinut prin pierderea unui l care s-a pãstrat încuvântul corespunzãtor din dialectul aromân.În decursul a mii de ani de vorbire ºi evoluþie, limba a suferitmulte transformãri, acum greu sau imposibil de determinat,încât astãzi putem deduce numai ipotetic logica dupã care aufost alcãtuite unele rãdãcini ºi cuvinte.Pr. 8. Asimilarea cuvintelor strãine.Cuvintele strãine adoptate au fost adaptate semanticii,foneticii ºi spiritualitãþii celor care le-au luat.Limba de pe teritoriul vechii Dacii a fost influenþatã ºi de altelimbi.Este de remarcat cã, încã de la cristalizare, ea a suferit influenþa

limbii latine, prin: � ocupaþia romanã a unei pãrþi din Dacia, � misionarii creºtini de limbã latinã trimiºi de Roma care aucreºtinat Dacia, � prestigiul limbii latine, devenitã limbã de circulaþieuniversalã în primele secole ale erei noastre.Drept dovadã au fost scrise în latinã primele scrieri religioaseale aºa-ziºilor cãlugãri scythi din Dobrogea, prima istoriescrisã pe teritoriul Daciei de Iordanes / Iornandes ºi poate ºialte scrieri care s-au pierdut sau încã nu s-au gãsit.Limba românã a suferit ºi o influenþã slavã prin: � contactul cu nãvãlitorii slavi, � aderarea Principatelor Române la alfabetul chirilic ºiadoptarea ritualului religios în slavonã.În epoca modernã, limba românã a suferit influenþa limbiifranceze ºi acum pe a celei engleze.Cuvintele adoptate de români au fost asimilate de aceºtia,dupã mentalitatea lor. � Unele cuvinte adoptate s-au întâlnit cu vechi cuvinteromâneºti înrudite ºi s-au încadrat în limbã ca ºi celeautohtone. Astfel, valid s-a întâlnit cu val de apãrare, vitezãcu viteaz... � Alte cuvinte ºi-au schimbat fonetica originarã, apropiindu-se de cuvinte româneºti înrudite ca semanticã. Cuvântul turcchiftea, care indicã carne pisatã, devenea piftea. � Unele cuvinte ºi-au schimbat înþelesul peiorativ, ilustrândprin aceasta consideraþia românilor pentru cei de la care le-au luat. Aqua clara, din latinã (chiara în limba vulgarã), adevenit apã chioarã. Pili � au bãut � din limba rusã a devenits-au pilit cu sensul cã s-au îmbãtat. � Numeroase cuvinte româneºti autohtone corespunzând lacuvinte înrudite din latinã, slavã, maghiarã sau turcã au fosteronat considerate cã au fost adoptate din aceste limbi. De pildã, înrudirea cuvântului românesc fereastrã cu verbula feri pune la îndoialã provenienþa lui din cuvântul latinfenestra, prin rotacizare.Balan ºi balaie sunt înrudite cu áåëûé din limba rusã, darîn românã îºi ilustreazã modul de generare. Mioriþa laieeste oaia fecioarã neagrã. Balaie înseamnã neneagrã, cumrezultã ºi din expresia laie sau bãlaie = neagrã sau albã.Cuvântul vãzduh corespunde la vozduh din limba rusã. Înlimba românã, vãzduhul defineºte atmosfera în care se vãdduhurile eliberate prin moarte, duhuri care trebuie sã strãbatãvãmile vãzduhului ca sã se suie la cer.Cuvântul românesc þarã pune la îndoialã ipoteza cã þar �numele împãratului rus � provine de la Caesar.Aparent ar fi greu de presupus cã ruºii au luat aceste cuvintede la strãmoºii românilor, dar este logic sã admiterm cã acestecuvinte sunt foarte vechi, moºtenite dintr-o limbã anterioarãapariþiei limbilor slave, o limbã pe care o vorbeau geþii,masageþii, tirageþii, sarmaþii... Limba românã mai tradiþionalãa moºtenit mai exact multe cuvinte vechi.Dezvoltarea limbii române dupã principiile arãtate ilustreazãcã aceasta este opera românilor ºi a strãmoºilor lor. Aceºtiaºi-au întrupat în limbã o parte din spiritualitatea, tradiþiile ºinãzuinþele lor.

23


Numai cu câteva deceniiînainte de naºterea poetului,un trac, gladiatorul de originenobilã Spartacus, conduse-se, între anii 73-71 î.e.n, unadintre cele mai mari rãscoalede sclavi din antichitate, orãscoalã care zguduise pro-fund statul roman. Deºitrecuserã trei decenii de laînãbuºirea ei, cetãþenii dinPeninsula Italicã, o pãstrauîncã vie în amintire, dupãcum reiese dintr-o epodã a poetului(XVI, 5) , compusã în 41 î.e.n, încare este pomenit Spartacus acer(�aprigul Spartacus�). ªi mai târziuchiar la 50 de ani de la înfrângereatracului de cãtre armatele lui L.Licinius Crassus. Horaþiu se adreseazãastfel sclavului sãu, de data aceastaîntr-o odã (III, 13, 17-20) : �Du-te,bãiete ºi cautã parfumuri ºi urciorulde vin, dacã a mai scãpat vreunu deSpartacus pe când cutreiera Italia�.Cât despre simþãmintele lui Horaþiufaþã de geto-daci, înainte de a leanaliza, sã ne amintim felul în careele au fost evocate de Vasile Alecsandriîn drama istoricã �Fântâna Blanduziei�.În aceastã piesã, scriitorul român -bun cunoscãtor al operelor confrateluilatin - a cãutat sã exprime preþuirealui Horaþiu pentru aceºti foarteîndepãrtaþi templieri, oameni de laDunãre, care erau Geto-Dacii.Personajul plin de farmec, Geta, estesimbolul acestei preþuiri. Printre ceice trãiau alãturi de Horaþiu îngospodãria lui de burlac era ºi unanume Davus, adicã �dacul�, al cãruinume aminteºte de aºezãrilestrãbunilor noºtri, atât de numeroasepe teritoriul patriei, cunoscute subnumele de Davae: Capidava,Singidava, Sucidava, ca sã le

HORAÞIU DESPRE PROFILUL MORALAL STRÃBUNILOR GETO-DACI

Mircea Marinescu

menþionãm doar pe cele depe malul dobrogean alDunãrii, ca o dovadã aexistenþei acestora ºi pepãmântul Dobrogei, strãvechispaþiu geto-dac. Davus aparede douã ori în una din satirelehoraþiene ( II, 7, 2, 100), defiecare datã subliniindu-secaracterul lui deosebit.Astfel, lãsând la o parte sfialaservilã ºi profitând delibertatea saturnaliilor

(sãrbãtoarea de la sfârºitul luniidecembrie când, la romani, sclavii sebucurau de unele �libertãþi� în faþastãpânilor), Davus poartã cu poetulo discuþie, pe picior de egalitate, cuprivire la deosebirea dintre ei doi,Servus ºi Dominus. Din cele spuse,rezultã cã unul nu valoreazã mai multdecât celãlalt, ba dimpotrivã, stãpânuldovedindu-se rob, uneori, viciilor,exceselor de tot felul, desfrâului, cutoate laudele aduse moravurilor anticeale plebei.

Dacul întâlnit în odele ºi satirelelui Horaþiu este, în primul rând, DacusAsper, �Dacul Aspru�, în sensul deom care face faþã duºmanului, prindecuraj, pus în contrast cu profugiiScythae, �Sciþii nomazi care au în faþalor imensele stepe pentru a scãpa cufuga de primejdii�. Asprimea dacului,trãsãturã subliniatã de Horaþiu, are unsens pozitiv, calitativ superior de curajºi vitejie deosebitã.

Horaþiu face o distincþie personalãîntre daci ºi geþi; primii locuind maiîn interior, la nordul Dunãrii, iarceilalþi - în þinuturile mãrginite dePontul Euxin. Pentru noi, dacii ºi geþiisunt unul ºi acelaºi popor, aºa cumsunt, în Comentariile lui Cezar, galiiºi celþii (�în limba lor se numesc Celþi,iar într-a noastrã Gali�- I). ªi pe geþi

Horaþiu îi caracterizeazã cu un epitetacordat dacilor: Rigidi (Ode, I, 35,9), cu înþelesul de oameni �riguroºiîn moravurile lor�, trãsãturã careimplicã asprimea, acea neclintiremoralã, demnã de admirat pe care,pe bunã dreptate, o sublinia poetul.

Comparaþia între romani ºi geto-daci nu este în favoarea celor dintâi.În poezia intitulatã �In RomanorumVitia�, (�Împotriva unor defecte aleromanilor�) (Ode, III, 24 9-16), odãcivicã, în care poetul roman, pornindde la ideea cã bogãþia nu-l scapã peom de suferinþã ºi moarte, afirmã cãpopoarele �barbare� ºi sãrace suntmai fericite, întrucât sunt mai puþincorupte. Horaþiu - ca ºi mai târziu,Tacit despre germani - spune despregeþi: �Mai bine trãiesc asprii geþi careîºi strâng laolaltã recolta de peogoarele neîmpãrþite prin semne dehotar ºi, dupã ce le-au cultivat nu maimult de un an, alþii le iau locul, iarsclavul însãrcinat cu muncile sebucurã de o soartã egalã�. Prinurmare, Horaþiu vedea o organizaresuperioarã în comunitatea de muncãa geþilor neproprietari de pãmânturiîn care toþi, pânã ºi sclavii, se bucuraude o soartã egalã, �aequalis sors�

(R, 16), de o muncã egalã ºi de oegalã distribuþie a pãmânturilor.Aceste aprecieri se datorau, probabil,faptului cã Horaþiu, înainte de a fi ajunsintimul lui Mecena ºi apropiatul luiAugust, fusese un republicanconvins, ca ºi marele istoric romanTitus Livius (c. 59 î.e.n.-17 e.n); cãluptase alãturi de Brutus ºi Cassiuspentru înlãturarea lui Cezar, cã situaþiamodestã de fiu de libert îl fãcuse unnemulþumit faþã de starea lui socialã,cã în anii tinereþii, dupã cummãrturiseºte el însuºi: � Paupertasmefecit versus scribere = Sãrãcia m-

24


a fãcut sã scriu versuri�. De altfel,poetul nutrea ideea unei fericiri umane,a unor tãrâmuri edenice ºi insulebogate, un fel de Utopie ca aceeaconturatã acum 500 de ani de ThomasMorus, în care preconiza o societateidealã capabilã sã asigure dezvoltareaarmonioasã a tuturor membrilor ei.�Acolo - scrie Horaþiu (V, 17-50) -femeia inocentã se poartã cu blândeþefaþã de fiii vitregi lipsiþi de mamã iarsoþia cu zestre nu dominã bãrbatul,nici nu se încrede ademenitoruluiarãtos. Dotã mare este virtuteapãrinþilor ºi castitatea bizuitã pe unelement sigur, temãtoare de un altbãrbat ºi a pãcãtui e nepermis saupreþul e moartea.�.

Poetul opune, în aceastã odã,societatea romanã din timpul lui, încare se manifestau omoruri nelegiuite,�turbulare civilã� �dezmãþ nepotolit�,vieþii simple, aspre, riguros morale ageþilor, aflãtori �barbarie� .

Aceºti oameni de la Dunãre auînsemnat multã vreme pentru Roma,un pericol ameninþãtor ºi chiarînspãimântãtor. În rãzboiul civil, carea urmat asasinãrii lui Cezar (44 î.e.n),geto-dacii au cãutat sã intervinã ca ºipe timpul lui Burebista în favoareapartidei care se sprijinea pe Orient ºiîmpotriva celei ce reprezenta Italia.La Philippi (42 î.e.n), Brutus ºiCassius au avut în oastea lorcontingente contingente geto-dace iarDicomes, unul dintre urmaºii luiBurebista, s-a declarat gata sãintervinã de partea lui Antoniu, contralui Octavian. În pofida acestor alianþesporadice, Roma se temea de oeventualã invazie. �Cât pe ce -menþiona Horaþiu în una din Odele sale(III, 6, 13, 16) - dacul ºi etiocul (aiciprin etioc se înþelege egiptean) erausã dãrâme prin rãscoale Sediti Onibus(oraºul egal Roma) ocupat; acesta(egipteanul), înspãimântãtor prin flotã,celãlalt (dacul), mai bun la aruncareasãgeþilor�. Îngrijorarea era atât demare la Roma, încât - aºa cumrelateazã Horaþiu în satire(1,6,53) -fiecare întreba cu teamã: Numquid deDacis audisti?� �Ce ai mai auzit

despre daci?�. Parcã ºi vedeau Romaocupatã de daci ºi egipteni, uniinãvãlind pe uscat, victorioºi prinsuperioritatea armelor, alþii venind pemare ºi biruind prin forþa navalã. Darfirul istoriei s-a tors altfel: Înfrângerealui Marc Antoniu în bãtãlia decisivãde la Actium (31 î.e.n) a precipitatsfârºitul istoriei înainte ca intervenþiagetã sã se fi fãcut simþitã. Dar,bizuindu-se pe invazia bastarnilor (29î.e.n ) cãrora li s-au alãturat ºi geþii,Octavian a mai fãcut o încercare dea pune stãpânire pe Dunãrea de jos.Dupã lupte care au durat, fãrãîntrerupere, timp de 2 ani, relatate pelarg de Cassius Dio în Istoria Romanã(L I, 23-26), armata comandatã înnumele lui Octavian de H. RiciniusCrassus a zdrobit nu numai oºtilebastarne omorându-le ºi regele în luptãdar a învins ºi rezistenþa populaþiilortracice din Balcani. În schimb,triburile geþilor din dreapta Dunãrii auavut o atitudine diferitã. Una dincãpeteniile lor, Roles, duºmãnindu-ipe bastarni fiindcã îi cãlcaserãteritoriul, se aliase cu Crassus,devenind Socius et amicus populiRomani, �aliat ºi prieten al poporuluiroman, Dapyx, alt ºef de trib geticcare era ostil romanilor, a fost înfrântºi s-a sinucis, iar un al treilea �rege�get, Zyraxes, stãpânitor al pãrþii denord a Dobrogei, a fost atacat deCrassus care , dupã ce l-a asediat încetatea Genucla, l-a silit sã serefugieze dincolo de fluviu. Înamintita cetate - încã neidentificatã,dar despre care ºtim cã era �cea maibine întãritã� (L I 26, 5) ºi cã se aflauundeva pe Dunãre, poate laNoviodum (dupã cum presupun RaduVulpe ºi Ion Barnea); Crassus arecuperat trofeele pierdute de romanicu 30 de ani înainte în bãtãlia de laHistria. Dupã asigurarea autoritãþiiromane pe linia Dunãrii pânã la mare,generalul Crassus s-a întors la Roma,în anul 27 î.e.n, unde i s-a decretattriumful pentru supunerea acestorlegiuni. Frontiera romanã a fost fixatãpentru partea rãsãriteanã, pe Dunãre,aºa cum pentru partea apuseanã se

afla pe Rhin. Autoritatea romanilor eramai mult formalã, cãci ei nu s-augrãbit sã îºi stabileascã garnizoane peDunãre ºi nici sã instituieadministraþia lor în teritoriile cucerite.S-au mulþumit doar sã-ºi afirmesuveranitatea de la distanþã prinreprezentanþi care nu se amestecauîn treburile daco-geþilor. Într-o altãodã (III, 8) scrisã de poet în anul 29,puþin dupã evenimentele înfãþiºate maisus, el se adreseazã lui Mecena,îmbiindu-l sã pofteascã la un ospãþdat în cinstea lui: �departe fie oricelarmã ºi mânie. Lasã grijile civice aleoraºului! A cãzut oastea daculuiCotison...�. Cine era Cotison? Înafarã de mãrturia lui Horaþiu cã eradac ºi conducãtor de oºti, sã vedemce mai putem afla despre bibliografialui de la istorici antici. Suetoniu, înbiografia lui August (63, 4), vorbeºtede un rege al geþilor, Cotiso, cãruiaOctavian i-ar fi promis-o pe fiica luide soþie, urmând ca el însuºi sã seînsoare cu fiica regelui dac. În uneletexte manuscrise, cercetãtorii auremarcat, în loc de Cotison, formaCoson, care se pare cã nu e ogreºealã, ci e autenticã.

Dupã pãrerea lui H. Daicoviciu,onomasticul Coson figureazã pemonede de aur bãtute de Brutus în42 î.e.n. pentru a plãti, în ajunulbãtãliei de la Philippi, contingentul degeto-daci trimis împotriva luiOctavian. Profesorul Radu Vulpeconsiderã - ºi lucrurile, pare-se, nuau stat altfel - cã acest rege fie cã senumea Cotiso, fie Coson, a fostpresupus ca moºtenitor al luiBurebista în partea dacã, în munþi,prin Oltenia ºi Banat, dar precizarealui Suetoniu l-ar indica ºi pentruregiunea geticã de la Dunãrea de Jos.Totuºi, faptul cã toate monedele cuCoson au fost gãsite în Transilvaniaºi nici una în spaþiul getic ar sprijini,în eventualitatea identitãþii dintreCotiso ºi Coson, mãrturia lui Horaþiu,cã respectivul Cotiso era dac, ºi pe alui Florus (II, 28), cã provenea dinmunþii de care� �sunt nedespãrþiþidacii�, Daci montibus inhaerent.

25


cmyk color

APARIÞIA UNEI CÃRÞI DE EXCEPÞIESANCTUARELE DACIEI

Dr. Adriana Rusu-Pescaru

În biblioteca cercetãrilor dacice, relativ sãracã dacã ar fi cãutãm studii exhausive, apariþia lucrãriiSanctuarele Daciei, reprezintã în primul rând un pas important ºi deosebit de consistent spre cunoaºtereacivilizaþiei dacice.

Studiate ºi interpretate de zeci de specialiºti din variate domenii de activitate, publicate într-omultitudine de studii, mai mult sau mai puþin elaborate din punct de vedere ºtiinþific, dar foarte rarsituate în centrul atenþiei, aceste fascinante înºiruiri de pietre, cãrora ne-am obiºnuit sa le spunemsanctuare, îºi pãstreazã încã de la descoperirea lor, acea enigmaticã ºi misterioasã frumuseþe.Interpretãrile de care au beneficiat pânã în prezent, sunt cele mai multe privite unilateral, din perspectivaspecialistului care le-a studiat în domeniul sãu de activitate. Din pãcate în majoritatea acestor cazuriposibilul ºi probabilul au fost dominante, fãcând astfel loc speculaþiei, de altfel justã, în lipsa unui studiucoerent, pluridisciplinar ºi comun.

Prin apariþia acestei cãrþi Adriana Rusu-Pescaru aruncã o mãnuºã atât enigmaticului ºi misteriosuluicare învãluie aceste sanctuare, cât ºi tuturor studiilor care au abordat sacralitatea dacicã de pânã acum.Împãtimitã cunoscãtoare a templelor din Dacia, martor ºi cercetãtor activ la descoperirea multoradintre acestea, Adriana Rusu-Pescaru abordeazã aceastã lucrare din poziþia arheologului, care se bazeazãîn primul rând pe studiul multidisciplinar. Cartea nu este doar o lucrare ºtiinþificã, ea se adreseazã de-o potrivã publicului larg, pasionat de istoria dacilor. Este dacã vreþi un îndemn la profesionalism ºi lastudiu aprofundat asupra a ceea ce autoarea defineºte ca arhitecturã sacrã a dacilor. Vã prezentãm încontinuare introducerea acestei cãrþi semnatã de autoare.

DACIA MAGAZIN

Perioada secolelor I a CH. � I p.Ch. reprezintãnivelul cel mai înalt al culturii materiale ºi spirituale lacare a ajuns populaþia daco-geticã din vremea luiBurebista pânã la Decebal. Construcþiile descoperite,prin cercetãri sistematice, în aºezãrile ºi fortificaþiiledaco-geþilor, constituie unul din semnificativele capitoleale creaþiei acestei populaþii. Majoritatea obiectivelordescoperite, pornind de la locuinþe ºi amenajãrigospodãreºti, de la fortificaþii la construcþii cu caractersacru, reprezintã indicii pentru posibilitãþile materiale ºitehnice existente prin concepþia arhitectonicã, agradului de civilizaþie, comparabil cu realizãri similaredin lumea greco-romanã. Lucrarea de faþã vizeazãconstrucþiile cu caracter sacru ºi este conceputã ca osintezã, a ceea ce a însemnat cultura materialatranspusã în idee spiritualã, reunind izvoare literareantice, descoperiri arheologice ºi literaturã despecialitate.

În elaborarea lucrãrii s-a încercat depãºireagreutãþilor legate de inexistenþa unei monografii,similare, pentru arhitectura sacrã, a perioadeiistoriei daco-geþilor. Cu toate acestea, preocuparea

INTRODUCERE

26


pentru religia strãmoºilor noºtri, având ca suportizvoarele antice, apar încã de la sfârºitul secoluluiXIX când Gr.G. Tocilescu se ocupa de etimologianumelui lui Zamolxis. Analiza caracterului religiei,a cultelor ºi credinþei daco-gete este dezvoltatãulterior de V. Pârvan în monumentala sa lucrareGetica. O sintezã privind spiritualitatea dacã-geticã,numãrul ºi originea zeilor, locul religiei în contextulaltor religii contemporane este prezentatã delingvistul I.I. Russu. O datã cu descoperireaconstrucþiilor destinate cultului, apare ºi interesulpentru prezentarea rostului acestora cât ºiîncercarea de reconstituire a lor.

Descoperirea a 21 de construcþii cu destinaþie sacrãdin totalul de 35, în zona capitalei statului dac, neîndreptãþeºte sã amintim spusele lui Strabon, cã aici, laSarmizegetusa Regia, gãsim muntele sfânt � Kogaionon.Cercetarea, la Sarmizegetusa Regia, a Marelui Sanctuarcircular, cu încãperi concentrice ºi a celei centrale cuabsidã a fãcut pe mulþi cercetãtori sã atribuie rolul deconstrucþie de cult pentru diverse alte edificii care aveauîn componenþã absida, fie cã erau de formã circularãfie rectangularã.

În abordarea tematicii am considerat util sãprezentãm un scurt istoric al cercetãrilor construcþiilorcu caracter religios. În continuare sunt analizate,separat, sanctuarele patrulatere de tipul aliniamentelor,sanctuarele circulare simple sau complexe cât ºiconstrucþiile cu absidã. Acolo unde am considerat cã

sunt suficiente elementele constructive, am încercatreconstituirea edificiului analizând totodatã ºireconstituirile propuse de alþi cercetãtori care au abordataceastã problematicã.

Având în vedere cã aceste sanctuare ar trebui puseîn legãturã cu diferite divinitãþi adorate de populaþiadaco-geticã (destul de puþin cunoscute), am consideratcã este oportun, ca în prezenta lucrare sã se regãseascãºi extrase ale scriitorilor antici, care fac referire la religiastrãmoºilor noºtri.

Cercetãrile arheologice, aflate în desfãºurare la felºi cele viitoare, vor fi în mãsurã sã completeze anumiteaspecte, în prezent necunoscute sau insuficiente. În

ceea ce ne priveºte amîncercat sã creãm o imagi-ne asupra realizãrilor dindomeniul arhitecturii sacrea daco-geþilor.

În elaborarea prezenteilucrãri am beneficiat desprijinul moral ºi practic anumeroºi colegi, colabora-tori ºi prieteni. Doresc sãadresez calde mulþumiridomnului prof. univ. dr. IoanGlodariu pentru bunãvoinþaºi sprijinul acordat, pentrusugestiile oferite ori de câteori a fost solicitat. Uncuvânt de mulþumire adre-sez domnilor: dr. Silviu Saniede la Institutul de Arheolo-gie Iaºi, dr. Vasile Ursachide la Muzeul de IstorieRoman, dr. Florea Costea

de la Muzeul Judeþean Braºov, dr. Vasile Moga de laMuzeul Unirii Alba Iulia, prof. univ. dr. Ion Niculiþã dela Universitatea din Chiºinãu pentru aportul lor ºi pentrupunerea la dispoziþie a numeroase materiale necesarealcãtuirii lucrãrii de faþã.

Îmi exprim recunoºtinþa faþã de personalul tehnical Muzeului Civilizaþiei Dacice ºi Romane Deva, carea contribuit prin talent ºi profesionalism în realizareadesenelor, fotografiilor ºi tehnoredactarea computerizatãa lucrãrii.

Un gând deosebit adresez soþului meu EugenPescaru, care mi-a fost alãturi în întreaga perioadã decercetare ºi elaborare a acestei lucrãri.

�

Sanctuarul mare de la Cetatea Costeşti

27


Cercetãrile istorice ºiarheologice, dar ºi studiul atent altextelor vechi sau al unor sintezemoderne bazate pe texte vechicontinuã sã lãrgeascã ariacunoºtinþelor noastre privind istoriageto-dacilor. Prin coroborareaacestor surse se pot stabili anumitelegãturi ºi se pot îmbogãþi informaþiilenoastre despre faptele ºi oameniitrecutului îndepãrtat. În rândurile defaþã alãturãm tocmai câteva surse,unele binecunoscute, altele mai puþinprezente în atenþia istoricilor. Vomporni de la o lucrare celebrã, tradusãde mai multe ori în limba românã ��Iliada� lui Homer.

Cu mult înaintea lui Herodot,autorul cel mai citat când sevorbeºte despre traci, este Homercu poemele sale celebre care aufãcut referiri semnificative privitoarela traci. Astfel, în �Iliada� sevorbeºte despre � larga þarã atracilor, de unde, dupã cum sepovesteºte în epopee, a sosit un rege- Resos - în fruntea unei oºtiri decãlãreþi în sprijinul troienilor. Homerinsistã mult asupra calitãþii armuriiºi veºmintelor regelui trac: �Din aurºi argint e carul fermecat ºiîmpodobit frumos. Resos e-nveºmântat cu totul în aur, armele-isunt minuni ºi nu-s deopotrivã cu alemuritorilor�. (Traducere: S.Diamantescu ºi R Hîncu.)

Textul epopeii nu ne lãmureºtede unde anume venea Resos, dincare parte a þãrii tracilor.

Pânã la depistarea altor sursemai sigure, vom recurge la piesa�Resos� a marelui autor alantichitãþii, Euripide. Piesa esteinspiratã din episodul sosirii regeluitrac la Troia. Autorul grec introduce

TELEF – UN POSIBIL PRIM REGE GETO-DACÎN SCRIERILE ANTICHITÃÞII

Dr. Marcu Alexandru

o serie de date noi faþã de epopeealui Homer, dintre care una foarteimportantã cu privire la motivulsosirii regelui trac în sprijinultroienilor. Astfel, imaginând odiscuþie între Hector ºi Resos,Euripide pune în gura primuluiimputarea gravã cã ajutorul tracsosea prea târziu, deºi fusesechemat chiar de la început prin maimulte solii.

În suita reproºurilor sale, Hectorexplicã pentru ce l-a chemat înajutor pe regele trac: �pentru cã tuerai din acelaºi neam cu noi�. Dindiscursul lui Hector rezultã cã Resosfusese la început un �prinþ mic� ºicã numai datoritã ajutorului troienilor,chiar al lui Hector, el deveniseputernicul rege al tracilor. Nu seprecizeazã dacã acest rege puternical tracilor era ºi singurul. Faptul esteimportant, deoarece în textele pecare le reproducem în continuare,se pare cã, în acelaºi timp, înþinuturile traco-getice, a domnit încãun rege.

Piesa lui Euripide introduce unelement nou, oarecum în sprijinullãmuririi locului de unde veneaResos. Rãspunzând imputãrilor luiHector, regele trac motiveazã lungasa întârziere prin faptul cã �poporulscit al cãrui teritoriu este aproapede frontierele mele� i-a declaratrãzboi tocmai când pornise spreTroia. �Sosisem pe þãrmurilePontului Euxin. Mã pregãteam sãîmbarc armata tracã; tocmai atuncisciþi atinºi de lancia mea, au udatpãmântul cu sângele lor negru ,amestecat, vai, cu sângele tracilor�.

În textul lui Euripide,determinãrile geografice au uncaracter vag, regele trac Resos

pornind de undeva din þara largã atracilor ºi ajungând la þãrmul MãriiNegre, fãrã sã se arate explicit încare parte a þãrmului.

Pentru a da rãspuns acesteiîntrebãri, vom apela la doi istoriciaflaþi la mare distanþã în timp unulde celãlalt: Jordanes, celebrulautor got din secolul VI ºi CarloTroja, un nume mai puþincunoscut la noi, istoric italian dinsecolul XIX, autorul unei ampleistorii a popoarelor din Europaanticã. Iatã pasajele care neintereseazã:

�Deci acest Telef, fiul luiHercule, nãscut cu Auge, ºi soþulunei surori al lui Priam , era înalt caînfãþiºare ºi de o putere îngrozitoareºi care egala, prin propriile salevirtuþi, vitejia pãrinteascã fiind un aldoilea Hercule. El a avut ca regatþara pe care strãmoºii noºtri aunumit-o Moesia, o provincie ce semãrgineºte la rãsãrit cu gurileDunãrii, la miazãzi cu Macedonia,la apus cu Istria ºi la miazãnoaptecu Dunãrea. Mai sus-numitul Telefa purtat rãzboi cu grecii ºi în luptã aucis pe Thesandru, comandantulgrecilor ; când însã s-a repezitduºmãneºte asupra lui Ajax ºiurmãrea pe Ulise, calul sãu cãzândîmpiedicându-se într-o viþã de vie,s-a prãvãlit la pãmânt ºi fiind rãnitîn luptã de o sãgeatã a lui Ahile nu aputut multã vreme sã setãmãduiascã; totuºi, deºi rãnit, agonit pe greci din hotarele þãrii sale.Iar dupã moartea lui Telef, i-a urmatîn domnie fiul sãu, Euryfil (Euripil),nãscut cu o sorã bunã a lui Priam,regele frigienilor. El, din dragostepentru Casandra, dorind sã deaajutor rudelor sale ºi socrului sãu, a

28


COLORcmyk

luat parte la rãzboiul troian, dar amurit curând dupã sosirea sa�.

(G. Popa-Listeanu, �Izvoareleistoriei românilor�, vol. XIII- XIV,Goþii în Dacia, AmmianMarcellin-Jordanes, Bucureºti1939 pp. 94-95 ).

�Mai scrie Dio (Crisostomus) cãasupra geþilor sau goþilor din Misiatracicã domnea în acea epocãTelephus, cel nãscut din Auge, soralui Priam ºi Hercule, asemãnãtortatãlui în ceea ce priveºte putereacorpului ºi curajul; acelaºi pe careLicofron îl numeºte rege al mysiilordin Asia ºi tatãl lui, Tyrrhenus ºi allui Tracontus. Cu Telephus, renumitpentru rana fãcutã de lancea luiAhile, reia Jordanes povestireareferitoare la seria, îndelungîntreruptã, a regilor goþi dupã Tanausi(Tanao); dar se depãrteazã preamult de adevãr atunci când puneMacedonia la sud ºi Istria la apusdrept hotare ale regatului gotic al luiTelephus. I-a urmat la domnie fiulsãu, Eurypypilus - nepot al lui Priamºi vãr cu Casandra � care,îndrãgostindu-se de aceasta, nu aîntârziat sã plece cu goþii în ajutorulTroiei, puternic asediatã de greci. Unmare numãr din tracii rãmaºi aualergat în apãrarea asediaþilor;

Rhesus (Resos) a condus oºtireaalor sãi; au venit ºi tracii de laHelespont ºi cei de la Ebru, au venitcicenii din Rodopi, cãrora Homer lealãtura pe paeonii crescuþi pelimpedele Axius; dar în �Iliada� nuse gãseºte niciun fel de menþiunedespre geþi sau goþi ºi niciuna despresciþi; cu toate cã Posidonius ºiStrabon, considerau cã sciþii au fostincluºi în numele general de albi ºide hippomolgi, obiºnuiþi sã trãiascãdin lapte de iapã�. (Carlo Troja,�Storia d� Italia del medio-evo� vol.I, partea 1, Napoli, 1859, p. 87-88)

Dupã cum se poate remarca, înambele texte apare un alt nume derege trac � Telefus - necunoscutsau, în orice caz, nemenþionat pânãacum în marile sinteze de istorieveche. Nici Vasile Pârvan în�Getica�, nici A. D. Xenopol, niciNicolae Iorga în operele lorfundamentale, de sintezã , nuamintesc acest nume, prezent totuºiîn izvoarele vechi. Telefus ar puteafi socotit primul rege get, atestatdocumentar. Întrucât Jordanes îiconsidera pe goþi ºi geþi acelaºipopor iar geþii erau evident, traci, îlnumea Telef sau Telefus - întranscriere latineascã. Jordanes îºibaza relatarea pe lucrarea �Getica�,

scrisã de Dion Crisostomus, lucrarenedescoperitã pânã azi. Istoriculitalian, preluând datele din Jordanes,relateazã ºi el acelaºi fapt, existenþaunui rege, Telef, la traco-geþi, înepoca rãzboaielor troiene.

Punând alãturi surselemenþionate, rezultã cã Telef adomnit în timpul rãzboaielor troieneºi se înrudea cu regele Troiei, cãciera soþul unei surori a lui Priam.

Dupã Jordanes, Telef a participatºi el la rãzboaiele cu grecii, dar pealte fronturi, ucigând pe Thesandru,personaj care nu apare în �Iliada�.În schimb, apar trei eroi greci,prezenþi ºi la Troia: Ulise, Ahile ºiAjax, iar soarta rãzboiului i-a fostfavorabilã regelui Telef care �a gonitpe greci la hotarele þãrii sale�.

Telef a avut un fiu, Euipil care,în relatarea lapidarã a lui Jordanes,a luat parte, de asemenea, la rãzboiultroian ºi a murit curând dupã sosirealui acolo, soartã care seamãnãevident cu cea a lui Resos.

Oricum, sursele pe care lereproducem ne sugereazãposibilitatea sã înscriem numele luiTelef drept primul rege traco-getcunoscut în scrieri istorice, încontextul legãturilor dintre traci ºitroieni.

Primar al urbei orãºtiene, deun deceniu încoace, IosifVeniamin Blaga este nu numaiun bun pãstor al comunitãþiioraºului Paliei, ci ºi unîmpãtimit iubitor al istorieidacilor. Se bate cu îndârjirepentru tot ce înseamnã dacic iardorinþa cea mai mare este sã

Un interviu cu primarul municipiuluiOrãºtie ing. Iosif Veniamin Blaga

INVITAÞIE LA ORÃªTIE

lase în urma sa acea moºtenirecare sã cultive ºi sã perpetuezedragostea ºi respectul faþã deînaintaºii daci.

Programul întocmit deUniunea Românilor dePretutindeni cu prilejul a 1900de ani de la rãzboaiele (citãm)romano-dacice, program

proiectat sub oblãduireaMinisterului Culturii, prevedeaorganizarea de manifestãri înmai multe oraºe din þarã ºi dinstrãinãtate. Trebuia ca acestprogram sã treacã, printre alteoraºe, ºi pe la Orãºtie undeurma sã se amplaseze o placãde marmorã în care trebuiau sã

29


COLORcmyk

aparã, unul lângã celãlalt,Decebal ºi Traian ca simbol almultcomentatei plãmãdeli apoporului român. Manifestãrileurmau sã se încheie la Roma,când organizatorii se vorînchina, probabil, celor care -aºa cum spun ei - au zãmislitceea ce suntem noi astãzi.Organizatorii manifestãrii auvenit ºi la Orãºtie sã-i propunãprimarului târgul cu placa ºi cualte false manifestãri deneþãrmuritã dragoste daco-romanã. Aici, aºa cum acum1900 de ani s-au poticnitromanii de apãrarea dacilor,proiectul s-a oprit în faþarefuzului, ce-i drept politicos, aprimarului de a marºa la

propunerile vizitatorilor.Argumentele primarului Blagaau fost clare ºi ferme. Cât el vasta la cârma acestui oraº, aicivor fi sãrbãtoriþi doar dacii. Aici,la Orãºtie, de 8 ani sesãrbãtoresc în fiecare an zileledacilor ºi ale lor vor rãmâne.

Despre daci, despreadversarii romani de astãzi,despre serbãrile comemorativece vor avea loc cu prilejulîmplinirii a 1900 de ani de latrecerea la Zamolxe a MareluiRege Decebal, am discutat cuprimarul Orãºtiei într-un scurtinterviu.

Rep. : Domnule Primar, deunde ºi pânã unde atâta patimã faþã

de daci ºi de istoria lor ?

Iosif Blaga : Dragostea faþã dedaci o am din copilãrie. Educaþiape care am primit-o de mic a fostuna de respect pentru ce auînsemnat dacii. Uitaþi-vã ºidumneavoastrã aici în Orãºtie ºi înjurul ei: totul respirã a daci.Obiceiurile oamenilor, nepoluatede mii de ani, portul lor, trãsãturilelor, aºezãrile lor risipite pe coamelemunþilor asemenea celor ale dacilor,toate astea vorbesc de la sine. Cumpoþi oare sã simþi altfel istoria tadecât profund marcatã de civilizaþiadacilor ? Aºa am crescut, aºa vreausã trãiesc, în acest respect pe caretoþi ar trebui sã-l manifeste faþã dedaci.

Rep.: Bine, bine, dar romaniicu Traian al lor la Deva, învãþãturiledin ºcoalã, ºi perpetuarea ideii dedacoromânism, cum se împacã înaceastã situaþie cu ce spuneþidumneavoastrã ?

Iosif Blaga : Eu nu sunt istoricºi nu vreau sã intru cu istoricii înpolemicã. Dar mi se pare absurdsã ridici o statuie împãratului Traiancare nu este decât un cotropitor,ca sã nu spun mai rãu. Apoi faptulcã romanii cuceritori sunt formatoridirecþi ai poporului român este oaltã teorie cu care nu pot sã mãîmpac. Sã ne gândim numai laintervalul foarte mic în care romaniiau campat pe pâmântul Daciei, încomparaþie cu alte popoare care aufost secole de-a rândul sub sandauaromanã. Toate aceste popoare aupropria lor identitate neatinsã depersonalitatea romanã. Doar noine-am trezit fii ai Romei pestenoapte în niºte conjuncturi total

30


neclare chiar pentru istorici. Desigurcã romanii fac parte din istorianoastrã. Dar nu mai mult ca slavii,ca maghiarii, ca turcii sau ca altepopoare care vremelnic ºi-au lãsatamprenta pe cursul istoriei noastre.Nu în ultimul rând, stau sã mãgândesc ce doresc unii sãsãrbãtoreascã în anul 2006. Dacãar fi sã ne întoarcem în timp, acum1900 de ani, mã întreb ce ar fi desãrbãtorit. Ce era atunci pe acestelocuri ? Rãzboi, sânge, morþi,disperare, jafuri, violuri, strãmutãriale populaþiei ºi câte ºi mai câte.Spuneþi-mi dumneavoastrã unsingur lucru cât de cât decentpentru a fi sãrbãtorit. Ni se spunecã a fost începutul integrãrii înmarele imperiu. Sigur, în acelaºiimperiu care avea sã umileascã ºisã jefuiascã populaþia autohtonã165 de ani. Asta e de sãrbãtorit?Noi am considerat mai potrivit sãcomemorãm 1900 de ani de lamoartea lui Decebal. Este acesta,dacã vreþi, un exerciþiu dedemnitate istoricã ºi de respectprofund faþã de Regele Decebal ºide inestimabilul sãu sacrificiu. Vomorganiza, în consecinþã, serbãricomemorative care sã aducãaminte orãºtienilor ºi tuturor celorcare vor sã participe la acestemanifestãri cã Decebal este ºitrebuie sã rãmânã unul dintre ceimai mari eroi ai neamului românesc.

Rep. : Ar fi interesant de trasatcateva repere ale acestormanifestãri.

Iosif Blaga : Spre deosebirede celelalte ediþii, când organizamZilele Dacilor în luna octombrie,anul acesta manifestãrile se vorderula la începutul lunii iulie în

continuarea CongresuluiInternaþional de Dacologie.Pedurata acestor douã zile se vordesfãºura mai multe acþiuni legatede evenimentul amintit. Moºtenireanoastrã popularã va fi binereprezentatã prin spectacole demuzicã ºi dansuri tradiþionale. Sã nuuitãm cã suntem aºezaþi într-o zonãîn care jocul cãluºarilor - poate celmai vechi obicei folcloric românesc- este la el acasã. Vom organizaun concurs de muzicã popularã încare vor fi premiate cele maiautentice piese interpretate, piesecare, prin vechimea ºi princonþinutul lor, demonstreazãancestralitatea noastrã. Apoi vor fiîntrecerile sportive.De data astavom renunþa le cele tradiþionale deanii trecuþi, cu alergãri ºi karturi, ºine vom apropia mai mult desporturile practicate de daci. Vomorganiza concursuri de aruncare cusuliþa, de tras cu arcul ºi probabil deskandenberg, concursuri la care suntinvitaþi toþi cei ce vor sã-ºi mãsoareforþa ºi mãiestria. Cu sprijinulMuzeului Civilizaþiei Dacice, vomorganiza de asemenea, ca ºi în ceilalþiani, un concurs de istorie între liceeledin judeþ, bineînþeles tema din anulacesta fiind Decebal. Vom muta totîn aceastã perioadã dejaconsacratul concurs CupaDACICUS la karate, pentru cãiniþiatorul lui, profesorul IordãchescuNicolae, este ºi el un dac împãtimitcare sprijinã mereu acþiunile noastrelegate de sãrbãtorirea dacilor.

Va fi organizat, de asemenea, unsimpozion dedicat personalitãþiiregelui Decebal ce va reuni numede prestigiu ale cercetãrii istorice dinþarã ºi din strãinãtate. Târgulmeºterilor populari, parada portuluipopular vor întregi tabloul acestor

manifestãri. Nu putea sã lipseascãmuzica ºi distracþia din toatãaceastã manifestare.Cunoscutele�Timpuri Noi� ºi �România�, alãturide alte formaþii locale, vor susþineconcerte în Piaþa Cetãþii, acolounde totul se va încheia cu odiscotecã ºi cu focuri de artificiiduminicã seara.

Rep.: Pe ce participare mizaþide data aceasta ?

Iosif Blaga: Bineînþeles cã vorveni, în primul rând, orãºtienii ºi ceidin jurul Orãºtiei. Dar îi aºteptãmalãturi pe toþi cei care doresc sãparticipe la un astfel de eveniment.Vom amenaja un loc de camparepentru tinerii care vin de departe ºine vom asigura ca alimentaþiapublicã sã facã faþã unui aflux depopulaþie pentru aceastã perioadã.Vrem ca totul sã iasã ca la carte iarcei ce ne viziteazã sã revinã laOrãºtie. Intenþia noastrã este de apermanentiza aceastã sãrbãtoareºi, dezvoltând totul, sã ajungem sã-i dãm cel puþin amploarea serbãriimedievale ce se þine an de an cuatâta succes în cetatea Sighiºoarei.

�

31


Poate de multe ori v-aþi întrebat cine este artistul deexcepþie care, de ani de zile, compune ºi orchestreazãmelodiile Societãþii Dacia Revival din New York. Esteaceeaºi persoanã care conduce formaþia AMOR dinNew York , este Igor Mescoi, cel pe care ºi TheRomanian Medical Society of New York îl aplaudã demulþi ani la concertele ºi festivitãþile pe care leorganizeazã anual.

Compoziþiile muzicale ale lui Igor l-au fãcut cunoscutºi iubit nu numai în America, dar ºi în Europa. Stilul sãueste inconfundabil. Plin de viaþã, optimist, format parcãsã pãtrundã în orice suflet. Pe www.dacia.org , lacapitolul Muzicã îl puteþi întâlni pe Igor Mescoiprin compoziþiile sale cu un caracter cu totulspecial. Diversitatea genurilor abordate ºi mãiestriacompoziþionalã, îl recomandã ca pe un nume

Un artist de excepþieLuminitza Sava

New York

consacrat al lumii muzicale contemporane.Ca recunoaºtere a talentului sãu special, Dacia TV

din New York i-a acordat premiul � Compozitorulnumãrul unu al anului 2005�.

În 21 februarie 2006, Dacia Revival of New York i-a înmânat o diplomã, recunoscând talentul luiexcepþional de compozitor ºi interpret.

Nici The Romanian Medical Society of NY nu l-auitat pe Igor Mescoi când, la festivitatea de la MarkHotel ce a avut loc în 12 decembrie 2005, l-a onorat cupremiul �Eagel award� .

Acum, când la 11 mai 2006, Igor Mescoi a împlinit8 ani de când se aflã în SUA ºi 8 ani de când colaboreazãcu noi, �Dacia Magazin� îi doreºte mult noroc ºi succesîn continuare.

�

32


cmyk

1 - 2 iulie 2006 Zilele Dacilor la Orãºtie

O sãrbãtoare de-acum consacratã, �Zilele Dacilor�, se þine anul acesta într-un context cu totul special. La1900 de ani de la moartea eroicã a regelui Decebal, comemorarea personalitãþii sale se impunea de la sine.Consiliul Local Orãºtie, Primãria Municipiului, în colaborare cu Fundaþia �Dacia Revival International�, audecis ca acest eveniment sã fie marcat de serbãri pe mãsurã. Simpozionul dedicat Regelui Decebal, concursurisportive ºi de culturã generalã, spectacole folclorice, concerte de muzicã rock (în regim de concurs cu premiispeciale), vor constitui puncte de atracþie pentru toate categoriile de vârstã, dar în special pentru tinerii dinîntreaga þarã. Sunt aºteptaþi sã participe la acest eveniment toþi cei care cred într-o istorie curatã ºi caredoresc sã aducã un omagiu Regelui Erou. Autoritãþile locale se strãduiesc sã asigure atât locuri de camparepentru tineri cât ºi o desfãºurare de înaltã þinutã a întregului program.

1900 DE ANI DE LA TRCEREA ÎN ETERNITATEA REGELUI-EROU DECEBAL 84 – 106

Veniþi cu toþi la Orãºtie, la poale de ªureanS-aducem cald omagiu, Marelui Oºtean!

Documents

A MAI TRECUT UN AN - DACIA.ORG