1.Parcă ieri am venit în clasa I

Prima zi de şcoală – Amintire vie – Frunza mea de toamnăDulce, aurie!

Soare blând şi mare,Planuri de şcolar, Buna-nvăţătoareŞi-un abecedar…

Frunza mea de toamnă…Drumul meu cu rost…Prima zi de şcoalăParcă ieri a fost!…

Timpul nu se-opreşte,Curge ne-ncetat,Primul an de şcoalăAzi s-a încheiat.Primul an cu nori şi soareLângă Doamna învăţătoare!

2. Când prin ramuri cade frunzaToamna ne aduce-n darPrimul vis din clasa-ntâi,Dragul nostru-abecdar!

3. Prima zi de şcoală

E prima zi de şcoală!Vezi ce mândru-s cu ghiozdanu-n

spate?Şi toamna râde prin livezi,Tufişurile-s vulpi roşcate.

Elevii mari sunt zgomotoşi,Cei mici trec pragul cu sfială.Bine-aţi venit, copii frumoşi,Aici la draga voastră şcoală!

4. Şcoala

În răscrucea prinsă-n ronduriSe ridică albă şcoala,Cu pereţii ca de cretăŞi curaţi cum este coala.

Aici vin copii să-nveţeNumăratul şi cititul, Scrisul şi cu socotitul,Să se afle primii-n toate.

5. Larmă mare

Peste gard e larmă mare,Toţi copiii merg la joacă,Numai cei cu note slabeMai rămân să-nveţe-oleacă.

Şi atuncea-n supărare,Ei se hotărăsc în sineCa în timpul pentru lecţii Să înveţe cât mai bine!

6. Cer negru

Un cer negru, plin de stele,Albe şi nenumărate,Este tabla clasei melePrinsă-n literele toate.

Peste ea s-aşează scrisulStrâmb şi palid la-nceputuri,Ea ne colorează visulŞi-l înalţă către piscuri.

7. Cântecul şcolarilor din clasa I

Cling, clang, clopoţelul sună.Binişor, doi câte doi, Clasa e curată lună,Băncile sunt toate noi.

Alfabetul, ca păunul,Stă-n coperţi de vinilin,Mândru, mândru că nici unul De la A la Z(et) nu-l ştim.

Dar îl desenăm cu-ncetul,Ba un băţ, ba un cercel,Învăţăm noi alfabetul,Cling, clang, sună clopoţelul!

8. Bun găsit, abecedar!Auzisem doar de tine,Cum arăţi n-aveam habar,Azi te ştiu şi-mi pare bine!

9. Vine iarna, trece iarna,Nu-i uşor să-nveţi să creşti.Dar la vară vom şti singuriSă citim frumos poveşti.

Căci, încetul cu încetulÎnvăţăm noi alfabetul.Învăţăm să desenăm,Să scriem, să recităm.

10. Şi uite-aşa, încet – încet,Am învăţat întregul alfabet.Şi ne jucăm de-a literele tiparuluiLa SĂRBĂTOAREA

ABECEDARULUI!

11. Iată, eu sunt Ion – Creion Şi-am zburat cu un balonPeste munţi, peste câmpii, Ca să vă aduc copii,“Carte pentru învăţatAlfabetul minunat!

Cartea ce v-o dau conţineLitere – şi mari, şi mici – ;Ele-s litere latineŞi le-avem de la bunici.

Când le vezi pe foaie-aiciCrezi că-s şiruri de furniciÎnsă dac-ai învăţatRostul lor adevărat,Poţi citi dintr-o suflareDespre Alba ca Zăpada,Despre munţi şi despre mare.

Pentru voi am tot umblatPe pământ în lung şi-n lat,

12. Litera de la-nceputEste lesne de făcut – Seamănă cu-n colţ de steaŞi se cheamă simplu: “A”

Şi-am aflat ce-am căutat:Cu ce au asemănareLiterele de tipar…

13. Dacă-i pun o coroniţă,“A” e “Ă”. Orice fetiţăCare a-nvăţat să scrieÎmi va da dreptate mie.

14. Ochelarii ăştia vechiN-au toarte pentru urechiDar în alfabet ei suntPărticică din cuvânt.Deci aţi înţeles de ce Le vom zice “B” sau “Be”.

15. Luna răsărită-n carte Nu e luna de departeCare-ntinde câte-o razăVisele de ne veghează.Este “C”, litera – lună,Hai s-o scriem împreună!Litera şi luna linăPun pe frunţi multă lumină.

16. Ce să fie, ce să fie,Sus acolo pe hârtie?Parc-ari într-adevărJumătatea unui măr.Însă, pentru cine ştie,Jumătatea asta e o literă: “D” ori

“De”

17. Pieptenele-acesta mic,Numai bun pentr-un pitic,Se numeşte “E” şi esteLiteră pentru poveste.

18. Dar piticul, un ştrengar), A rupt pieptenul cel rar.Şi, tocmai când să-i dea foc,L-am luat şi-i facem locÎntre litere de-o seamă, Şi îi zicem, fără teamă,“F” sau “F”, cum se mai cheamă.

19. Iată şi litera “G”,Soră geamănă cu “C”.Însă, potrivite-n carte,

seamănă….mai pe departe.

20. Cu ştachetă de-nălţime,Ori traversă între şine,“H” e literă sportivăSau drum de locomotivă.

21. Uite şi un “I”, uşor!Parcă-i stâlp de la pridvorOri un turn fără zăvor.E o literă... subţire, Nelipsită la citire.

22. Sus pe turn, cât ai clipi, Am pus un acoperişCa să-l fac pe “Δ din “I”.

23. Am primit cândva în dar O umbrelă colorată.(Uite, chiar aşa arată!)Numai că mânerul, iată,Este ca-n abecedar,Un “J” mare, de tipar.

24. Nu-i o pasăre ce zboarăCa racheta – drept în sus;Este “K” şi l-am adusDin adânc de călimară.

25. Lângă punctele din carteStă o crosă, poţi să juri,Gata pentru lovituri.Micul hocheist, IonelŞtie că-i litera “L”Pe care-o numim şi “el”.

26. Parcă-n liniştea hârtieiSare un motan ştrengar.Cine-o fi? Căci dintre rânduriDoar urechile-i apar!E litera “M”, şi vreauSă vă spun că motănelulFără ea nu zice “miau!”.

27. Din trei linii am făcutUn “N”, însă l-am pierdutPrintre cărţi şi jucării.Vreţi să-l scoateţi voi, copii?

28. “O” e literă mai plină,- Parcă-i roată de maşină!Strigă Dan şi Nicuşor,Sărind de la locul lor.- Da, şi mai ales – le strig - ,Seamănă cu un covrig!

29. Colo sus pe un catargUn drapel porneşte-n larg,Călător spre noi ţinuturi.Este “P”, să-l ţineţi minteCând răsare din cuvinte.

30. Pentru că aveţi în minteLitera de mai-nainte,Nu mai este un mister:Este “R”, numit şi “er”.

31. Oare lebădă se fieSau un şarpe mititel?Dacă pun mâna pe el

32. Însă Făt-Frumos soseşte.Paloşul din mâna luiTaie capul şarpelui

Stă cuminte pe hârtie.Cred că voi aţi înţelesCă l-am scris pe “S”, deci “es”.

Care se şi prăvăleşte.Ce vedeţi, “Ş” se numeşte!

33. Dacă-l vezi de la distanţă,Poţi să crezi că e balanţă(Un cântar între cântare).Numai dacă-l scoţi la soareŞtii că-i “T”, litera mare.

34. Ca să-ncepi cuvântul “ŢARĂ”Pui un “T” ca pe-o comoară,Şi sub el un strop de rouă – “Ţ” este litera nouă!

35. Litera de-aici din faţăSeamănă cu un pahar

36. Mai avem un colţ de steaÎnsă nu-i la fel ca “A”.

Din care sorbim nectarCând privim de dimineaţăVeseli în abecedar.Cine-nvaţă alfabetulÎi află lui “U” secretul.

Litera cu vârfu-n josEste “V”, scrieţi frumos!

37. Forfecuţa de pe foaieNici nu-nţeapă, nici nu taie.Este “X”, şi dacă ştiiLitera aşa s-o scrii,Ai să fii de-aici-nainteDat exemplu la copii:“Ce deştept, şi ce cuminte!”

38. Ultima din alfabetE litera “Z” ori “zet”.N-am să vă mai spun că eaSeamănă cu alt altceva.Însă vreau să vă mai zic,Înainte de plecare,Să-mi trimiteţi fiecareO scrisoare într-un plic.

Şi atunci, de bună seamă,Cărţi vă voi trimite-n dar,Să străbateţi fără teamăLumea cu un urs polarŞi cu-n băieţel hoinarMare cât un degetar.

Iar un cal înaripat,Înghiţind un pumn de jarVă va duce-ntr-un palatUnde stelele răsar.

39.Acesta este alfabetul,40. Litera, de Florin Costinescu

L-am învăţat cu-ncetulCa să spunem aşadar: “Rămâi cu bine-Abecedar!”La anul ai înveţi iarŞi alte rânduri de copiiA scrie şi-a citi!

Literă cântătoare,Literă mătăsoasă de soare,Cine te scrie-n luminăÎnvaţă cu-ncetul să zboare.

Copilul zborul deprindeÎn liniştea literei calmă,Cuvântul pe hârtieE-o pasăre născută în palmă. Iar pasărea încearcă să zboareBătând uşor din aripă,Copilul învăţă să scrie,Litera-i veşnicie şi clipă…

41. Cum se face o carte, de Grigore Vieru

Da. Cartea a fost un copac prima oară.

În zori tăietorii doboară.Fabrica, uite, preschimbă tulpina În foile astea subţiri ca lumina.Nu dorm scriitorii noaptea

întreagă.Pe tipografi sudoarea aleargă.Oh, cartea îşi are un miez ca de

fragă.Ca ochii din cap o păzesc Şi mi-i dragă.

42. Limba noastră, Alexe Mateevici

Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundată,Un şirag de piatră rarăPe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam ce fără vesteS-a trezit din somn de moarte,Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre,Roi de fulgere ce spintec Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâiniiCând de vânt se mişcă vara;În rostirea ei bătrâniiCu sudori sfinţit-au ţara.

43. Îndemn, de Demostene Botez

Când te duci seara la culcareŞi-ţi pui o mână sub obrazSă te întrebi cu-ngrijorare:“Ce-am făcut eu oare azi?”

44. Aici suntem clasa toatăO familie mai mare.Şi mereu ne strângem roatăLâng-a noastră-nvăţătoare.

O zi trecută fără fapte Care să-ţi fi rămas în minte,În viaţa ta e ca o noapte Sau ca un basm fără cuvinte.

E ca şi cum n-ai fi trăitŞi ţi-ai pierdut o zi din viaţăŞi soarele s-ar fi oprit,Căzut în somn de dimineaţă.

Cât timp tu n-ai făcut nimicPământul s-a-nvârtit o dată.Şi doar nu e atât de micŞi-a dus în spate lumea toată.

Să-ţi fie-aceste vorbe-ndemnAl vieţii tale care vine,Să laşi pe unde treci însemn Că ai făcut şi tu un bine.

Şi de eşti vrednic cum aş vrea, Drept semn al timpului prezent,Tu să ridici prin munca taŞi gândul tău, un monument.

Zi de zi ne-a fost părinte,Ajutându-ne la greu,Iar povaţa ei fierbinte Ne-o vom aminti mereu!

Ştim noi cât de mult vă doareCând nu învăţăm prea bine,Dar în clasa următoareGluma, ştim noi nu mai ţine!

Iar dacă am fost vreodatăMai ghiduşi, mai nu ştiu cum,O rugăm azi, încă odată,Să ne ierte … şi de-acum Îi promitem că la anulVom fi … Cum vom fi copii?În vacanţă facem planulNumai pentru bucurii!

45. Nu mai sunt un pici!

Bun rămas, tu, clasă mică,De-astăzi nu mai sunt pitică!Sfaturi pot să dau un car,Chiar şi-o bancă să repar.

Pot să scriu rudelor meleLa Constanţa şi Săcele;Pot să îi conving îndată Pe doi ţânci să nu se bată;

Şi pot desena-n culoriChipul dragei noastre şcoli.Pe părinţi nu-i plictisesc,Seara, singur îmi citesc!

Ce mai! N-ai ce să mai zici!De-astăzi nu mai sunt un pici!

46. Dragi părinţi, parcă mai ieria fost întâia zi de şcoală.Dar timpul iute a trecutşi-n toamna care vinevom fi şcolari … în clasa a II-a.

Noi vă mulţumim din sufletpentru grija şi răbdarea voastră!Zi de zi aţi fost alături de noila bucurii şi nevoi!

Să ne iertaţi că nu întotdeaunaam fost cei pe care i-aţi fi dorit.Noi vă promitem că de-acumaatenţi şi buni şi silitori vom fi.

Şi voi, iubiţi părinţi, bunici,Alături de noi să rămâneţi!Şi prin a voastră-nţelepciune,Dragoste, răbdare, dăruire,În viaţă oameni adevăraţi vom

deveni!

Ca să vă mândriţi cu noi,Vom fi buni la-nvăţătură,Şi cuminţi, harnici, vioi,Nu vom fi doar buni de gură!

Dor de şcoalăLitere prea lungi, frumoase,Vă privesc în cartea groasă,O poveste se ascundeÎn pădurea voastră deasă.

Vă privesc plin de sfială,Litere necunoscute!Ani de şcoală, ani de şcoală,Vă aştept, veniţi mai iute!

Vă aştept cu nerăbdareŞi râvnesc la clipa dragăCând voi şti dintr-o suflareSă citesc povestea-ntreagă.

Va veni să mă asculteToată, toată grădiniţa!Şi s-or minuna ce multeŞtie fata, şcolăriţa!

Şcoala unde astăzi suntE a Mânzului de vânt.Mânzu-i gândul care-nvieOi bălţate pe câmpie:“Cin’ le vede, nu le crede.Cin’ le paşte, le cunoaşte!”

Vine-un sol cu chip ales,Aducând un înţeles.E o literă, o cheieRăsucită-n timp – scânteie.

Cheia asta ne dezlegă Tainele o viaţă-ntreagă!

“Q,” e “O” pornit în zborCu-o aripă la picior,Elegant peste măsură,Ca roata de la trăsură.Aripa lui “Q” e-o limbă Ce pe “O” în “Q” – l preschimbă!

“W”! Acesta-i “dublu ve”,Cu un “M” asemene,Însă un “M” răsturnat,Fiindcă … a căzut din pat!

În oraşul zis New York,“W” stă la mijloc.“W” duce-n spinareNumele ceva mai rare!

“Y” e un “V” cu coadă,Care lumea vrea s-o vadă,Înălţat într-un picior,Nici egretă, nici cocor!Furca mea de la fântânăDuce un “Y” de mână.Prin cuvintele străineEl, “Y” se simte bine!

A. B.C.

Alfabetul este bun că ne-nvaţă toate.

A – e apa cu săpun!B – e bunătate.M – e muncă, Z – e zel;V – e voioşie!Alfabetul doar GigelÎn alt fel îl ştie:A – e-absenţă pentru el(şi nemotivată!)B – bomboană caramel,C – e ciocolată!F – fondante-ar însemna,P – ghiciţi? Praline!Şi aşa ce va urma:S – sunt savarine.De la A până la zetPentru el – se ştie – E întregul alfabetO cofetărie!

Chipul cifrelor1 – parcă e un băţ şugubăţ.Poartă chipiul trasCu cozorocul pe nas.

2 – se-ndoaie uşorPe picior. Gâtul, vezi, e cam aşaCum îl are lebăda.

3 - a fost un ineluşPe deget învârtecuşMeşterul l-a rupt în douăSă-i dea folosinţă nouă.

4 – scaun ar părea Cu spătarul în podeaŞi picioarele în sus,Cine oare-aşa l-a pus?

5 – se pare că mă-nşel,E o seceră de-oţel.Dar, deşi unealta-i nouă, Coada ei e frântă-n două.

6 – e un melc rotit,În căsuţă răsucit,Parc-ar vrea să se răstoarneŞi să scoată-n grabă coarne.

7 – parc-ar fi o coasă.Nu vă temeţi, nu-i tăioasă!Are coadă lungă, Să-i ajungă!

8 – e-aşa, ca un colacCu miere, cu mac.Nu-l mâncaţi,Că vă-nşelaţi!

9 – un cârlig să fie?Cine ştie?Este greu de-asemuitDar e nouă, negreşit!

10 – vă trimite vestea Că s-a terminat povesteaŞi-a semnat, precum îmi pare,Un băţ cu un covrig în spinare

Numărătoare

O alună, două, trei,Veveriţă, câte vrei?- Vreau vreo patru, cinci sau şase,Că alunele-s gustoase!

- Îţi dau şapte, opt sau nouăDac-o să ne spui şi nouăCând o să mai vină-ncoaceIarna cu zece cojoace?

Veveriţa socoti:- Parcă nouă zile-ar fi.Parcă opt, ba şapte-mi pare…Spune-mi vânt, tu nu ştii oare?Vântul s-a zburlit: “Ba da….Şase, cinci, aşa ceva…Şi-ai s-auzi atunci, ehei!Cât spui patru, cât spui trei,

Să fii politicos!

Pentru-o cretă şi-un bureteSă te cerţi nu e frumos,Nu striga în gura mare,Tu explică cu răbdare!(toţi)Fii politicos!

Cu cei mari sau cei de-o şchioapăFii la fel, cuviincios!Lasă fetele să treacă, Gestul sigur o să-ţi placă.(toţi)Fii cu toţi politicos!

Orişiunde-ai fi, vezi bine,Vorba bună-i de folos.Nu uita: stimând pe alţii,Tu te vei stima pe tine,(toţi) Dacă eşti politicos.

În tot locul şi-n tot timpulSă te porţi cât mai frumos!Şi în vorbă şi în faptă

Cât spui două, cât spui unaCântând viscolul întruna.

Pune judecată dreaptă,(toţi) Fii mereu politicos!

Politeţea e-o purtareCe se-nvaţă cu răbdare,Ea de-o vorbă veche ţine:Tot ce ţie nu îţi placeNici tu altuia nu-i face,Dacă vrei să fie bine.

Vă propun o scurtă convorbire despre clasa a II-a deoarece…

- Ne punem toţi aceeaşi întrebare:

(toţi) – în clasa a II-a cum să fie oare?

- Păi, să vă dau o mână de ajutor: În clasa a II-a nu-i uşor!- Că nu-i uşor, e lucru hotărât, Dar ce oare de făcut?- Să ne oprim aici!(toţi) - În nici un caz!- Să trecem în a III-a!(toţi) – Ai haz!!- S-avem curaj!(toţi) – Nu este prea uşor…- Să învăţăm mai mult şi mai cu

spor!- Eu zic şi cred că nu greşesc

prea tare: Să ascultăm, dar toţi, pe

doamna învăţătoare!!

Eeeeee, într-adevăr clasa I s-a terminat, dar…..şi în vacanţă sunt destule de făcut!

Doamna învăţătoare ne-a spus că în vacanţă orice elev are de făcut trei lucruri importante:

1. să se odihnească2. să se odihnească3. să se odihneascăDar, pe lângă aceste trei lucruri

foarte importante, elevul mai poate: - să-şi ajute familia la treburile

gospodăreşti;- să-şi noteze unele observaţii

culese în timpul activităţilor de vară, pentru a le putea folosi apoi în viitoarele compuneri;

- să lucreze suplimentar acolo unde se simte atras;

- să lucreze suplimentar acolo unde are goluri de completat

- să citească cât mai multe poveşti şi povestiri pentru copii şi să-şi întocmească fişe de lectură pentru a nu le uita;

Ghicitorile au devenit şi ele prietenele noastre. Ascultaţi!

Mititel, într-o ureche,Face nouă haina veche. Ghici!

Se-nvârteşte-n jur mătuşa Şi păzeşte bine uşa. Ce e?

Mustăcios, cu paşi greoiMerge-ntr-una înapoi. Ghici!

Voinicel, cu cornişoare.Duce-o casă în spinare. Ghici!

Harnica întinde-o mână

Şcolăriţa Stelian Filip

Fata a-nvăţat să scrieGâze negre pe hârtie,Ce îi joacă dinainte,Rânduite în cuvinte.

Face gărgăriţe miciŞi bondari, şi licurici,Şi, pe-alocuri, mai mărunte,Pune virgule şi puncte.

Să ia apă din fântână. Ghici!

Umbreluţe coloratePrin pădure presărate. Ghici!

Zece-o bat să intre-n casăUnu-o prinde şi n-o lasă. Ghici!

Roşcovana cea isteaţă Umblă pe la cotineaţă. Ghici!

Iar ca semn …. particular,Ce arată foarte clar Că fetiţa e la şcoalăŞi că scrie cu cerneală,Şi-a mai pus (cam zăbăuc!)Un punct mare … pe năsuc!

Acum înţelegem lumea plină de învăţături a proverbelor, căci………

Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

Vorba dulce, mult aduce.

Omul harnic, muncitor,De pâine nu duce dor.

Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.

Ulciorul nu merge de multe ori la apă.Ori se sparge, ori se crapă!

După faptă, şi răsplată.

Cine lucrează şi tace, mai multă treabă face.

Lucrul lungeşte viaţa, iar lenea o scurtează.

Pomul se cunoaşte după roade,Iar omul după fapte.

Prietenul la nevoie se cunoaşte.

Omul fără patrie e ca puiul fără mamă. De aceea, nu te depărta de ţara ta!

Patria

Cu câtă duioşie mă primeşti!Căldură-n piept îmi torni, îmi dai

bucateŞi toate visele mi le-mplineştiŞi cântecele mi le cânţi pe toate.

Sunt mic, dar încălzit de tine cresc

Şi glasul tău spre piscuri mari mă-cheamă

Eu noaptea-n somn tot ţie îţi zâmbesc

Şi-ţi spun pe nume: patrie şi mamă!

Literele toate,Cifrele de-acum Ne vor fi prieteniPe al vieţii drum.

Abecedar

Frumoasă carte de citire,Te-ai îngălbenit ca frunza-n viiŞi mică-mi pari, şi prea subţire,Şi nici la şcoală nu mai vii.

Ce faci când alte cărţi mai pline

Dau buzna-n banca mea bogată? - Ce fac? Mai povestesc cu tine,Cel mic şi drag de altădată.

Primul an de şcoală

Primul an al meu de şcoală!Cei mai mici, băiat sau fată,Greu se culcă, greu se scoală,Eu nu-ntârzii niciodată.

Ce mulţime mare vineCu ghiozdane între umeri…Cred şi eu! E-aşa de bineSă înveţi să scrii, să numeri.

Plin, ghiozdanu-abia încapeCărţi, caiete, o grămadă. Şcoala e aici, aproape,Casa e pe-aceeaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,Chiar când seara mă mai ceartă,Dimineaţa totdeaunaMă conduce pân’ la poartă.

Parcă spune: “Ce mai fată!”Stă cu ochii umezi parcă,Râde-apoi un pic şi – iată – Parcă lacrimi o încearcă.

Un pom în clasă am sădit.Din munca noastră iată, creşte!Şi zi de zi l-am înflorit,Şi ram cu ram azi ne rodeşte.

O literă, o cifră iar,Le-am strâns tot floare lângă

floare.Azi pomul nostru AbecedarE plin cu rod de sărbătoare!

Şi-acuma suntem bucuroşiCă a sosit momentul,Învăţând sârguincios Să ştim tot alfabetul.

Ne-am luptat cu-abecedarulCa nişte voinici.Dar acum cu bucurieLiterele mari şi miciLe cunoaştem toţi prea bine, La ce-i bună fiecare Literă din cartea mea!

Dragi copii, vă amintiţi?Odată cu literele am învăţat

şi cifrele fără de care nu am putea socoti şi rezolva probleme!

Abecedarul ne-a deschis porţile spre lumea minunată a teatrului. Am învăţat că şi noi, cei mici, putem fi actori.

44. Ultima din alfabetE litera “Z” ori “zet”.Ia priviţi-o într-o dungă:Este N care se culcă.Obosit de-atâta larmăS-a culcat un pic să doarmăŞi în Z s-a preschimbat:În zambilă, zmeu, zimţat.

61. Vă propun o scurtă convorbire despre clasa a II-a deoarece…

- Ne punem toţi aceeaşi întrebare:(toţi) – în clasa a II-a cum să fie oare?- Păi, să vă dau o mână de ajutor:

În clasa a II-a nu-i uşor!- Că nu-i uşor, e lucru hotărât, Dar ce oare de făcut?- Să ne oprim aici!(toţi) - În nici un caz!- Să trecem în a III-a!(toţi) – Ai haz!!- S-avem curaj!(toţi) – Nu este prea uşor…- Să învăţăm mai mult şi mai cu spor!- Eu zic şi cred că nu greşesc prea tare:

Să ascultăm, dar toţi, pe doamna învăţătoare!!

CEARTA (după o poveste populară georgiană)

DRAMATIZARE

Personajele: povestitorul, un bărbat, alt bărbat, al treilea bărbat

Povestitorul:

Doi prieteni săraci ca vai de ei s-au întins pe iarbă să se odihnească.

S-au luat cu vorba:

Primul bărbat:

Eh, de-ar fi imaşul acesta al meu, ce măgari aş creşte!

Al doilea bărbat:

Iar eu aş avea tot atâtea oi câte stele pe cer!

Primul bărbat:

Şi unde ai de gând să-ţi paşti turmele de oi? Nu cumva pe imaşul

meu? Vrei să-mi laşi măgăruşii fără hrană? (foarte supărat)

Al doilea bărbat:

Vrei ca măgarii tăi să pască, iar oiţele mele să zdohnească de

foame?

Primul bărbat:

N-o să te las în ruptul capului să-ţi paşti oile pe imaşul meu!

Al doilea bărbat:

Dacă n-o să mă laşi, o să te fugăresc cu tot cu măgar de aici.

(au pus în mişcare pumnii, lovindu-se)

Povestitorul:

Tocmai atunci se întâmplă să treacă pe drum un om. Se opri mirat

în loc şi-i întrebă:

Omul:

Ia staţi, oameni buni! De ce vă bateţi? Ce-aveţi de împărţit?

(cei doi îi povestesc cum au ajuns să se certe)

Bre, să ştiţi că n-aveţi minte nici cât îi negru sub unghie, dacă aţi

ajuns să vă bateţi fără nici un motiv. (izbucneşte în hohote de râs şi-şi

caută de drum)

Cum vrea Costel să ajungă om mare, după Victor Sivetidis

DRAMATIZARE

Personajele: povestitorul, Costel, sora lui Costel, mama, bunica

Povestitorul: Cât de mult doreşte Costel să semene cu cei mari! Dar cum? Stă şi

se gândeşte, se gândeşte…Costel:Dacă mi-aş pune ochelarii bunicului şi cravata tatei…(încearcă să le pună)Sora: (Se apropie şi-i strică planul)Costele, iar ai uitat să-ţi perii hainele, şi să-ţi cureţi pantofii?Costel:N-am timp pentru asemenea fleacuri! (îşi continuă gândurile). Dar

dacă aş da din mâini, aşa cum fac unii oameni mari, când se supără? (gesticulează). Ba nu! Mai bine mi-aş ţuguia buzele şi aş clătina din cap, fără să spun ceva, prefăcându-mă că mă gândesc la lucruri adânci…

Bunica: (intră în cameră)Hai, Costele, să mă ajuţi la depănatul lânei!Costel:Lasă-mă, bunico! Acum am de făcut ceva mult mai important!

(bunica pleacă nemulţumită, iar Costel se gândeşte mai departe)Costel:Dacă voi citi o carte nemaipomenită am să fiu deştept şi toţi se vor

uita la mine cu respect. (ia o carte de lectură şi începe să citească)Mama:Costele, fă-ţi temele pe mâine!Costel:Nu pot! Am de dezlegat în gând ceva foarte important. Te rog, fă-le

tu, mamă, şi nu uita să strecori câteva greşeli ca şi cum au aş fi vinovatul.

Mama: (nedumerită)Dar ce ai tu aşa de important de dezlegat?

Costel:Mă gândeam cum aş putea ajunge om mare.Mama:Asta-i ceva cât se poate de firesc. numai că trebuie să ai răbdare şi

să munceşti cum se cuvine.Costel:Am să muncesc şi eu când voi fi mare.Mama:Trebuie să munceşti de pe acum, să-ţi faci singur temele, să-ţi cureţi

hainele, încălţămintea şi s-o ajuţi pe bunica la gospodărie. Asta înseamnă a începe să fii om mare.

Numărătoare

O alună, două, trei,Veveriţă, câte vrei?- Vreau vreo patru, cinci sau

şase,Că alunele-s gustoase!

- Îţi dau şapte, opt sau nouăDac-o să ne spui şi nouăCând o să mai vină-ncoaceIarna cu zece cojoace?

Veveriţa socoti:- Parcă nouă zile-ar fi.Parcă opt, ba şapte-mi pare…Spune-mi vânt, tu nu ştii oare?Vântul s-a zburlit: “Ba da….Şase, cinci, aşa ceva…Şi-ai s-auzi atunci, ehei!Cât spui patru, cât spui trei,Cât spui două, cât spui unaCântând viscolul întruna.

Numărătoare

O alună, două, trei,Veveriţă, câte vrei?- Vreau vreo patru, cinci sau

şase,Că alunele-s gustoase!

- Îţi dau şapte, opt sau nouăDac-o să ne spui şi nouăCând o să mai vină-ncoaceIarna cu zece cojoace?

Veveriţa socoti:- Parcă nouă zile-ar fi.Parcă opt, ba şapte-mi pare…Spune-mi vânt, tu nu ştii oare?Vântul s-a zburlit: “Ba da….Şase, cinci, aşa ceva…Şi-ai s-auzi atunci, ehei!Cât spui patru, cât spui trei,Cât spui două, cât spui unaCântând viscolul întruna.

Numărătoare

O alună, două, trei,Veveriţă, câte vrei?- Vreau vreo patru, cinci sau

şase,Că alunele-s gustoase!

Vă propun o scurtă convorbire despre clasa a II-a deoarece…

- Ne punem toţi aceeaşi întrebare:

(toţi) – în clasa a II-a cum să fie oare?

- Păi, să vă dau o mână de ajutor:

- Îţi dau şapte, opt sau nouăDac-o să ne spui şi nouăCând o să mai vină-ncoaceIarna cu zece cojoace?

Veveriţa socoti:- Parcă nouă zile-ar fi.Parcă opt, ba şapte-mi pare…Spune-mi vânt, tu nu ştii oare?Vântul s-a zburlit: “Ba da….Şase, cinci, aşa ceva…Şi-ai s-auzi atunci, ehei!Cât spui patru, cât spui trei,Cât spui două, cât spui unaCântând viscolul întruna.

În clasa a II-a nu-i uşor!- Că nu-i uşor, e lucru hotărât, Dar ce oare de făcut?- Să ne oprim aici!(toţi) - În nici un caz!- Să trecem în a III-a!(toţi) – Ai haz!!- S-avem curaj!(toţi) – Nu este prea uşor…- Să învăţăm mai mult şi mai

cu spor!- Eu zic şi cred că nu greşesc

prea tare: Să ascultăm, dar toţi, pe

doamna învăţătoare!!