Biserica Ortodoxă Română în timpul dictaturii

comuniste

“În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea.”

(Ev. după Ioan 16, 33) 

Prezentare realizata de prof. Anca Ţibulcă

Actul de la Actul de la 23 august 194423 august 1944, care a facilitat , care a facilitat drumul spre instaurarea unui regim totalitar drumul spre instaurarea unui regim totalitar

în România, a adus cu sine în România, a adus cu sine profunde schimbări de ordin politic, profunde schimbări de ordin politic,

social şi economic.social şi economic.După cum era de prevăzut, au survenit După cum era de prevăzut, au survenit schimbări şi în viaţa Bisericii Ortodoxe schimbări şi în viaţa Bisericii Ortodoxe

Române. Practic, după 1948, când regimul Române. Practic, după 1948, când regimul totalitar a fost definitiv instalat în ţară, totalitar a fost definitiv instalat în ţară,

Biserica a fost cu totul înlăturată din Biserica a fost cu totul înlăturată din viaţa statului, a devenit o instituţie viaţa statului, a devenit o instituţie

marginalizată.marginalizată.

Prigoana regimului comunist asupra Prigoana regimului comunist asupra credinţei creştin-ortodoxe şi a Bisericii credinţei creştin-ortodoxe şi a Bisericii prezintă mai multe aspecte.prezintă mai multe aspecte. Mai întâi au fost atacate Mai întâi au fost atacate principiile principiile spiritualespirituale şi şi moralemorale ale credinţei. Apoi a fost ale credinţei. Apoi a fost atacată atacată BisericaBiserica pe motiv că ar fi aliata pe motiv că ar fi aliata claselor exploatatoare şi ar fi avut un rol claselor exploatatoare şi ar fi avut un rol major în menţinerea ignoranţei şi a înapoierii major în menţinerea ignoranţei şi a înapoierii poporuluipoporului

A urmat apoi cea mai dură parte a prigoanei şi anume

• atacarea directă a clerului de mir şi atacarea directă a clerului de mir şi monahalmonahal

• distrugerea multor biserici, mănăstiri distrugerea multor biserici, mănăstiri şi schiturişi schituri

Atacarea Bisericii s-a făcut prin:

• propaganda de partid

• materialismul dialectic – o disciplină nou introdusă în programa de învăţământ la licee şi facultăţi

Prigoana Bisericii a îmbrăcat forme diverse, dar nu a exclus pe nimeni:

patriarh, patriarh, mitropoliţi, mitropoliţi, episcopi, episcopi, preoţi de mir sau călugări, preoţi de mir sau călugări, cântăreţi bisericeşticântăreţi bisericeşticredincioşicredincioşi

Din 1948 1948 • Biserica nu a mai putut continua

activitatea caritativ-filantropică, fiind desfiinţate toate aşezămintele bisericeşti de acest gen.

• obiectul Religie a fost scos din programa de învăţământ; s-a interzis asistenţa religioasă şi cultul în spitale, azile, cazărmi şi închisori.

• au fost suprimate revistele bisericeşti şi desfiinţate facultăţile de teologie din ţară.

Exista un control permanent asupra slujitorilor Bisericii de către ofiţerii de securitate care supravegheau atent instituţiile bisericeşti: protopopiate, protopopiate,

mănăstiri,mănăstiri,

şcoli teologice, şcoli teologice,

centre eparhiale, etccentre eparhiale, etc.

Biserica a fost privată de bunuri, fiindu-i confiscate terenuri şi clădiri ce au intrat în patrimoniul statului.

Îndată după instalarea regimului totalitar,

sute de preoţi ortodocşi au fost

• arestaţi şi anchetaţi,

• întemniţaţi în centrele de reeducare de la SighetSighet, , JilavaJilava, , AiudAiud, , GherlaGherla, , PiteştiPiteşti,,

• trimişi să lucreze la canalul Dunăre-canalul Dunăre-marea Neagrămarea Neagră, sau chiar

• deportaţi în SiberiaSiberia.

Penitenciarul de la SighetSighet, , considerat "unitate de muncă specială”, era în realitate un loc de exterminare pentru

elitele ţării şi, în acelaşi timp, un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai

puţin de doi kilometri

La AiudAiud, loc de întemniţare si exterminare, comuniştii au îngropat, în cimitirul denumit de localnici «Râpa Robilor», elita rezistenţei româneşti. Înmormântarea

deţinuţilor se făcea noaptea, pe întuneric, fără să li se pună cruce la căpătâi.

O S U A R U L   D E   L A   A I U DO S U A R U L   D E   L A   A I U D 

LOCUL UNDE SE PÃSTREAZÃ CU SFINTENIE OSEMINTELE RECUPERATE ALE CELOR CE-AU PIERIT IN CRUNTA TEMNIŢÃ A

AIUDULUI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI, RÃSFIRATE ÎN GROPI COMUNE, LA RÂPA ROBILOR

Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi sa stea la "neagra" şi "sura", celule de tip carceră, fără lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa si batjocura făceau parte din programul de exterminare.

Jilava

Numeroşi preoţi, alături de oameni de cultură, acuzaţi cel mai adesea fără temei de apartenenţa la mişcarea legionară, erau

trimişi in lagărelelagărele speciale de la

• Slobozia,

• Caracal,

• Târgu Jiu

• Lugoj.

De cele mai multe ori preoţii erau închişi pentru acuzaţii total nefondate, fiind consideraţi periculoşi pentru noua ordine de stat instaurată în România.

CulpeleCulpele aduse acestora au fost:• activitate politică;activitate politică;• pactizare cu ţăranii împotriva colectivizăriipactizare cu ţăranii împotriva colectivizării• spionajspionaj• sabotajsabotaj• instigare la revoltăinstigare la revoltă• ajutor dat fugarilor ce erau urmăriţi de Securitateajutor dat fugarilor ce erau urmăriţi de Securitate• refuzul de a divulga secretul spovedaniei refuzul de a divulga secretul spovedaniei • opoziţia împotriva demolării satelor şi bisericiloropoziţia împotriva demolării satelor şi bisericilor

Această acţiune a început sporadic

din 19451945, continuând cu o mare duritate între anii 1948 – 19521948 – 1952, apoi în anul 19591959, încheindu-se abia în vara anului 19641964, când au fost eliberaţi toţi deţinuţii politici.

Numărul preoţilor ortodocşi întemniţaţi în timpul regimului comunist a fost de 17251725, iar 130130 nu s-au mai întors din închisori.

Dintre cei care au pătimit în acele timpuri amintim pe:

• profesorii de teologie: pr. Dumitru StăniloaeDumitru Stăniloae, pr. Constantin GaleriuConstantin Galeriu, Ilarion FeleaIlarion Felea, Nichifor CrainicNichifor Crainic,

• arhimandriţii: Sofian Boghiu, Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu, Benedict Ghiuş, Bartolomeu Anania, Arsenie Papacioc, Antonie Bartolomeu Anania, Arsenie Papacioc, Antonie PlămădealăPlămădeală

• monahii: Iustin Pârvu, Ilarion Argatu, Arsenie Boca, Iustin Pârvu, Ilarion Argatu, Arsenie Boca, Mina Dobzeu, Daniil Sandu TudorMina Dobzeu, Daniil Sandu Tudor

• unii studenţi teologi• preoţii de mir, din care o bună parte nu s-au mai

întors (unii au făcut peste 15 ani de închisoare): Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Ilie Lăcătuşu, Dimitrie Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Ilie Lăcătuşu, Dimitrie BejanBejan

• intelectuali de prestigiu: Nicolae Steinhardt, Valeriu Nicolae Steinhardt, Valeriu Gafencu, Vasile VoiculescuGafencu, Vasile Voiculescu

• Părintele Dumitru STĂNILOAE

• PărinteleConstantin GALERIU

• Î.P.S. Bartolomeu ANANIA – mitropolit al Clujului

• Î.P.S. Antonie PLĂMĂDEALĂ – mitropolitul Ardealului

• Părintele Arsenie PAPACIOC

• Părintele Sofian BOGHIU

Părintele PărinteleArsenie BOCA Iustin PÂRVU

• monahul Nicolae de la Rohia

• medicul poet Vasile Voiculescu

„„În închisori, preoţii şi monahii ortodocşi n-au stat În închisori, preoţii şi monahii ortodocşi n-au stat degeaba, ci au învăţat pe oameni acatiste şi alte degeaba, ci au învăţat pe oameni acatiste şi alte rugăciuni, pe care aceştia şi le scriau cu aşchii rugăciuni, pe care aceştia şi le scriau cu aşchii rupte din uşi, pe săpun; le ţineau lecţii despre rupte din uşi, pe săpun; le ţineau lecţii despre

învăţătura creştină; au săvârşit Sfânta Liturghie, învăţătura creştină; au săvârşit Sfânta Liturghie, precum şi botezuri sau cununii. Au continuat să precum şi botezuri sau cununii. Au continuat să predice Cuvântul lui Dumnezeu. N-am auzit pe predice Cuvântul lui Dumnezeu. N-am auzit pe

vreun om din închisoare sau din afară să fi spus vreun om din închisoare sau din afară să fi spus că vreun preot i-ar fi pricinuit vreun necaz. În că vreun preot i-ar fi pricinuit vreun necaz. În

schimb am cunoscut numeroşi preoţi închişi pentru schimb am cunoscut numeroşi preoţi închişi pentru că au găzduit câte un om fugit de acasă din pricina că au găzduit câte un om fugit de acasă din pricina pericolului de a fi arestat sau pentru că ar fi ajutat pericolului de a fi arestat sau pentru că ar fi ajutat în secret pe vreunul dintre luptătorii din munţi.” în secret pe vreunul dintre luptătorii din munţi.”

(pr. Dumitru Stăniloae)(pr. Dumitru Stăniloae)

În 19591959, prin decretul nr. 410decretul nr. 410, au fost desfiinţate mai multe mănăstiri şi schituridesfiinţate mai multe mănăstiri şi schituri

• călugării cu vârsta până în 55 de ani şi călugăriţele sub 50 de ani erau obligaţi să renunţe la viaţa de mănăstire şi să revină în lume;

• tot prin acest decret, multe schituri şi mănăstiri au devenit “obiective turistice”, în care nu se mai slujea

În timpul regimului comunist, începând din 1959 şi intensificându-se în deceniul opt al sec. XX,

demolarea bisericilor bucureştene a înregistrat 2222 de victime în rândul lăcaşurilor creştine ortodoxe. Oamenii le-au numit "bisericile osândite", le-au

apărat, le-au plâns şi nu le-au uitat.

• mănăstirile CotroceniCotroceni, VăcăreştiVăcăreşti şi PantelimonPantelimon

• bisericile Sf. Spiridon-VechiSf. Spiridon-Vechi, Sfânta VineriSfânta Vineri, Spirea NouăSpirea Nouă, DudeştiDudeşti, Albă-PostăvariAlbă-Postăvari;;

Luna decembrie a anului 1986 a fost tristă pentru bucureşteni. Mănăstirea VăcăreştiMănăstirea Văcăreşti, inima care bătea pentru ortodoxia românească, dispare

pentru totdeauna de pe pământ, rămânând doar in fotografii şi în amintirile oamenilor.

• Biserica „„Sfânta Vineri”Sfânta Vineri” a fost rasă de pe faţa pământului de către regimul Ceauşescu la20 iunie 198720 iunie 1987, chiar într-o zi de vineri.

• Demolarea a început la orele 18.00. Pentru prima oară în România oamenii au strigat: "Jos comunismul! Jos Ceauşescu!". S-au operat arestări, lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat să dărâme biserica şi au fost aduşi puşcăriaşi, cărora li s-a promis reducerea pedepsei. "La 20.30 puşcăriaşul care s-a agăţat de turlă a căzut şi am aflat că după câteva săptămâni a murit în spital. În genunchi, lumea plângea în hohote, se auzeau blesteme, iar securiştii arestau... In scurt timp, din vestita biserică nu mai rămăsese nimic. Doar un covor de lumânări se aşternuse pe locul străvechii ctitorii, lumânări care plângeau tragedia neamului romanesc".

demolarea Bisericii “Sfânta Vineri”

demolarea Bisericii Enei

Distrugerea învăţământului religios

• Au fost desfiinţate Facultăţile de Teologie, rămânând doar două: la Sibiu şi Bucureşti;

• s-a scos ReligiaReligia ca obiect de studiu din şcoli;

• S-a interzis preoţilor catehizarea copiilor şi a tineretului

Toate aceste fapte au avut menirea de a Toate aceste fapte au avut menirea de a distruge credinţa poporului român şi fiinţa distruge credinţa poporului român şi fiinţa Bisericii.Bisericii.

Dar aceasta nu s-a întâmplat, pentru că Dar aceasta nu s-a întâmplat, pentru că Hristos şi-a împlinit promisiunea Sa de a fi Hristos şi-a împlinit promisiunea Sa de a fi cu noi până la sfârşitul veacurilorcu noi până la sfârşitul veacurilor