Compunere pentru Olimpiada de Educaţie CivicăBucuria copilăriei

Ce minunat este!Jocurile vin unele după altele, iar când obosim, ne întindem pe iarba verde, sub umbra copacilor rămuroşi. ### Ce poate fi mai minunat pentru mine, copilul de azi, decât joaca cu prietenii mei. Deşi sunt fetiţă, mă bucur de copilărie precum Nică din Humuleşti. Dar într-un alt timp şi-ntr-un alt spaţiu, adus de Dumnezeu, aici şi acum. ### Am înţeles că prietenia este un mărgăritar fără de care omul nu poate trăi. Ea îţi dă tărie, curaj, putere, înţelepciune, siguranţă, frumuseţe sufletească, încredere. Aşa am învăţat să am un prieten adevărat.

Un prieten de nădejde este cartea. Ea m-a învăţat să fiu soră bună cu toţi oamenii care îmi ies în cale indiferent de culoarea pieli lor. ### Cartea m-a învăţat să deosebesc binele de rău, adevărul de minciună, hărnicia de lene. ### Îmi pretec timpul liber alături de familia mea. Mergem la spectacole, în vizită la rude sau prieteni, joc şah cu tata, privim la televizor, mergem în excursii, ne plimbăm în parc când e vremea frumoasă şi câte altele… Am dreptul la o familie dar eu mă bucur pedeplin de una minunată. Când s-a putut, părinţii m-au dus la mare, acolo unde te cheamă valurile înspumate şi nisipul arzător sau la munte la aer curat şi proaspăt, unde mireasma coniferelor te învăluie. Timpul meu liber nu înseamnă numai vacanţă şi sfârşitul de săptămână. Familia îmi respectă”Dreptul la odihnă şi timp liber de a mă juca, de a practica activităţi recreative, potrivite vârstei mele”.

Sunt un copil fericit! Cunosc mulţi copii care nu au norocul meu. ### Într-o zi, am chemat la joacă pe Daria, o vecină de pe scară. Ne-a refuzat politicos, spunându-ne cu lacrimi în ochi că şi-ar dori mult alăture dar părinţii ei o obligă să se joace singură în casă. Deşi îi asigurau totul, aşa credeau ei că o feresc de rău. Eu cred că este un abuz, şi îi răpesc Dreptul de a desfăşura activităţi copilăreşti în timpul său liber. Într-o zi, mama a invitat-o pe mama Dariei la un ceai. Au stat de vorbă şi cu căldură i-a spus că îi răpeşte copilăria. A făcut-o să înţeleagă că este imporatant pentru Daria ca Soarele bucuriei să pătrundă cu adevărat în inima ei, lăsând-o să se alăture copiilor de vârsta ei. Nu ştiu dacă norocul sau întâmplarea face ca mama mea să fie psiholog de profesie.

A reuşit cu înţelepciune şi răbdare să o determine pe mama Dariei să îi redea adevărata copilăriei şi dreptul de a fi un copil fericit. Când ni s-a alăturat afară, ar fi vrut să joace jocurile noastre odată.

Era fericită că nu v-a mai trebui să ne privească de la balcon!