Buletin DCDI nr.6

Buletinul Informatival Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Nr. 6, Decembrie 2007

ht tp://cercetare.ubbcluj . ro/ index.php?pagina=publicati i&sidecol=coldr

Redactor şef: Prof. dr. Ioan Bucur

Colectiv de redacţieGabriela Iudita Crişan, Nicolae Marina, Augusta Sabău, Mihaela Neamț

Colectiv consultativProf. dr. Paul Şerban Agachi, Prof. dr. Daniel David, Prof. dr. Vasile LebProf. dr. Zoltan Neda, Prof. dr. Cătălin Popescu, Prof. dr. Octavian PopescuProf. dr. Magdalena Vorzsak, Lect. dr. Korina Zam�r

Buletinul Informativ al Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare16

Actul cunoaşterii este cea mai �rească manifestare a omului în dimensiunea sa proprie de �inţă raţională, este un tip de interacţie între sinea sa ca raţiune divină în trup şi ipostasurile creaţiei ca plasticizări ale raţiunilor/paradigmelor divine veşnice, în cazul în care accepţi teoria creaţionistă, sau cu elementele evoluate şi evolutive ale creaţiei, dacă eşti adept al unei atari teorii. Dar în ambele cazuri te întâlneşti cu verbul a interacţiona/a cunoaşte şi cu atributul care de�neşte ideea de perfecţiune, în cazul creaţionismului cu cel de plasticizare a raţiunii/paradigmei, iar în cazul evoluţionismului cu cel de făptură evoluată, făptură din stadiul superior, ceea ce te împinge spre zona unor interogaţii multiple (la care nu voi încerca să răspund azi, doar le semnalez) cum ar �: dacă este creaţie însemnează că e rezultatul unui act de creare realizat de cineva, cine este acest „cineva”? , dacă este vorba despre o evoluţie spre un stadiu superior de viaţă, cine şi faţă de ce se stabileştew, în chip obiectiv, acest nivel sau formă, pentru că altfel se rămâne într-o mare a subiectivităţii şi într-un ocean de părţi individualizate şi generatoare de individualizare, ori actul cunoaşterii este determinant pentru realizarea şi transmiterea unităţii şi pentru realizarea ipostasurilor ca structuri dialogice, adică ca şi structuri ale unui proces de umplere de persoană/personalitatea, dialogul îţi individualizează chipul/faţa ca formă dar în concomitent realizează o unitate în cunoaştere a chipurilor, o unitate care este realmente mediul de realizare a libertăţii �ecăruia faţă de �ecare şi a tuturor faţă de cineva �ind un act de circumscriere conştientă în acel „Cineva”? În procesul cunoaşterii noi ne manifestăm ca si persoană pentru că dialogăm cu însăşi raţiunea plasticizată a acelui Fiind (ebr. Haiim) şi păşim, mai mult sau mai puţin conştient, în „ehyeh” – �inţarea veşnică. Acest preambul ideatic are meniferea de a evidenţia în chip schematic elementele de fundamentare ale silogisticii ulterioare, dar şi de a remarca complementaritatea tipurilor de acumulare gnoseologică în noi a responsabilităţii noastre pentru rescrierea unităţii creaţiei şi pentru re-auzirea agrăirilor acesteia.

Departamentul pentru promovare a Cercetării, inovare, granturi al Universităţii noastre m-a invitat să scriu câteva rânduri despre posibilele repere morale (etice) care

ar trebui să guverneze acest areal academic şi cu relevanţe profund alitice.Primul pas în sfera unui demers de acest gen trebuie făcut din contextul introductiv anterior şi anume: obiectul cunoaşterii trebuie să �e receptat ca o structură de sine, chiar aptă circumscrierii în structuri sau forme de personi�care, ca un mediu prin intermediul căruia se manifestă o „ratio Dei” sau o „formă a vieţii/a vii-tăţii” ce nu poate � anulată în chip arbitrar sau din motive de ordin instrumental, adică nu i se poate lua dreptul la evoluarea în viaţă. Tot din acest palier, din cel introductiv, putem desprinde un nou pas şi anume: nici un obiect al cunoaşterii în procesul de revelare nu ni se descoperă într-o nuditate autarhică, ci ca o parte dintr-un tot, de aceea nu se cuvine să idolatrizăm un ipostas iar pe altul să-l demonizăm sau să-l trecem în întunericul necunoştinţei. Actul cunoaşterii l-am de�nit mai sus ca �ind un act uni�cator, dar acest proces de uni�care poate � înţeles şi ca mod de participaţie la celălalt de�nit de termenul „întru”, ceea ce este în fapt o relevanţă a aspectului koinonic al creaţiei. De aici decurgând un alt principiu care trebuie să lumineze mintea unui cercetător, acela care conduce munca de cercetare spre zona de schimbare a clişeului potrivit căruia între operă şi autor există o distanţă, nu, opera este un rezultat cu valenţe pragmatice imediate şi continui care îl are întru pe subiectul şi verbul revelării factice a existenţei sale. Acest gen de relaţionare ţine vie conştiinţa autorului în sfera unei responsabilităţi deplin asumate cu privire la creaţie şi la integrum-ul acesteia.

În munca de cercetare, pe lângă păzirea aspectului etic al creaţiei şi al dezvoltării acesteia, mai survine o zonă care trebuie să �e guvernată de principii morale, zona surselor. Orice act de cunoaştere nu este un act eminamente spontan, o fulgerătoare revelaţie, ci este un product ce se zideşte progresiv. De aceea cercetătorul are o imensă responsabilitate cu privire la revelarea surselor, a temeliilor gnoetice deja consolidate şi pe care îşi înalţă propria formă de participaţie la koinonia universală. Onestitatea ne�ind altceva decât o eliberare a omului din mrejele su�cienţei de sine, din mrejele tentaţiei de a te poziţiona pe tine însuţi ca etalon pentru acele tipuri de existenţe, dacă nu chiar pentru toate. Dar tot onestitatea,

care la noi mai are şi numele de smerenie, metanoia, este cea care îţi dă posibilitatea să te eliberezi de ispita plagiatului. Într-o asemenea ipostază nu vezi oare că de fapt tu eşti absent?

Munca de cercetare şi inovare nu trebuie să distrugă frumuseţea făpturii ci să-i redescopere şi să-i reveleze amplitudinea deosebită a acesteia. Kalokaghatia creaţiei recunoscută şi a�rmată de Creator în Facere 1,31 ne spune încă cât de vast este orizontul cercetării noastre. Cercetarea face parte, de fapt, din asumarea conştientă a responsabilităţii de a păstra întru stăpânire rodul creaţiei lui Dumnezeu, sau pentru evoluţionişti de a crea mediul de desăvârşire a creaţiei prin creştere spre Cineva-ul acela, pentru că altfel intrăm în zona lipsei de perspectivă de raportare.

Cercetarea e o binecuvântare pentru omul, făptură raţională, �indcă îi crează posibilitatea de a înţelege raţiunea divină a făpturilor şi de a lucra în sensul desăvârşirii ei în unitatea creaţiei spre a genera epifania asemănării sale cu Creatorul. De aceea se spune despre cercetător că este un sophos – un înţelept, pentru că el ne spune că înţelepciunea este acea capacitate sublimă a persoanei umane prin care ea vede raţiunea divină a făpturilor şi a totului cărora acesteia aparţin şi lucrează din această vedere spre realizarea lor desăvârşită ca structuri asemenea „desăvârşitului” şi a unităţii de nezdruncinat a acestuia. Conjuncţia acestor epifanii nomosice este summa etică a creaţiei spre care tinde actul cunoaşterii noastre şi potrivit căreia actul cercetării noastre este realizat ca act moral sau ca act criminal. Dacă ar � să reperez teologic ceea ce este cercetarea ziditoare aş spune: este o veridică doxologie pe care raţiunea responsabilă a creaţiei o aduce pentru întreaga creaţie Creatorului. De aceea este nevoie de o minima moralia ca ghid al realizării unei metodologii de desfăşurare a cercetării trecutului şi viitorului. Există oare limite în aceste sectoriale ? Există, sunt limitele bunului simţ, ale bunei credinţe, ale actelor prin care ştim să fugim de ispita ce ne vine ca să ne sbstituim Creatorului. Dar aceste limite sunt de fapt formele de de�nire a aspectului incomprehensibil al libertăţii noastre dăruite nouă atunci când suntem întru Lege, zicea bine sf. Marcu Ascetul: suntem întru El.

Etica CercetăriiPentru o „etică/morală” a cercetării şi inovăriiPunctul de vedere al unui teolog - Prof. Dr., Pr. Ioan Chirilă

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

1 - F

ata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Ce este de făcutîn cercetarea ştiinţi�că?EDITORIAL - Prof. Dr. Andrei Marga

curs de lărgire sunt, evident, mai complexe decât obţinerea granturilor.

Merită stăruit asupra replicii după care politica cercetării Uniunii Europene are o orientare „tehnocratică” şi avantajează ştiinţele ce produc „tehnologii”. Nu cred că este vorba de „tehnocratism”, chiar dacă este vorba de cultivarea soluţiilor la probleme rezultate din dezvoltarea tehnologică, economică, instituţională, culturală. În de�nitiv, „tehnologii” sunt de elaborat nu doar pentru industrie, ci şi pentru administraţie, educaţie, cultură, iar a produce „tehnologie” este un examen înalt pentru orice specialist. Mai cu seamă în situaţia României, în care încă prea multe activităţi sunt lăsate la îndemâna „isteţimii”, „aranjamentului”, „evaluării după ochi”, „impresiei”, de tehnologie este nevoie în foarte multe direcţii.

Se discută aprins, nu numai la Universitatea „Babeş-Bolyai”, evaluarea rezultatelor cercetării dând prioritate publicaţiilor ISI. Nu este de făcut o dogmă din ISI (căci, în mod fatal, opere ştiinţi�ce de cea mai mare anvergură nu sunt ISI sau scrieri ISI sunt cercetări aproape triviale!). Dar de aici nu rezultă că ar trebui ignorat acest sistem. De fapt, acum şi aici, ISI reprezintă un instrument de evaluare care nu este singurul, dar care merită să �e folosit cu discernământ.

Sunt apoi mai mulţi paşi de făcut prin iniţiative ale Universităţii „Babeş-Bolyai”, în conjuncţie cu autorităţile ţării. Operaţiunea de creare de unităţi de cercetare ştiinţi�că, capabile să participe la frontul cercetării din Europa – începută cu o seamă de laboratoare de bio�zică (1996), chimie (1996), cu Institutul de Cercetări Experimentale Interdisciplinare (2002)şi Centrul de Biologie Moleculară(2002), cu institute de istorie (1995) etc. – va trebui continuată. În urmă cu un an am propus asumarea unor programe în nanoştiinţe, schimbarea climatului, dezastre naturale, studii regionale, cercetarea motivaţiei, economie europeană etc., cu instituţionalizarea corespunzătoare în

cooperarea europeană. O primenire tematică a cercetării ştiinţi�ce în condiţiile unor noi oportunităţi şi „urgenţe” ale umanităţii, a devenit indispensabilă. O angajare a acestor unităţi în programele naţionale şi europene, de asemenea. Pe de altă parte, trebuie revăzută neîntârziat legislaţia şi favorizată fără echivoc situaţia în care cercetătorul (universitar şi neuniversitar) să poată câştiga în funcţie de rezultatele efective pe care le-a obţinut, la un nivel la care cercetarea ştiinţi�că să �e de la început stimulată.

Sunt de făcut paşi concreţi în Universitatea „Babeş-Bolyai” însăşi. Am în vedere, în primul rând, restabilirea completă a laboratorului ca instituţie şi echiparea laboratoarelor încât să devină mediu propice al mai multor ore, zile săptămâni, luni de activitate. Va trebui văzut în ce facultăţi, laboratoarele, altădată fertile, au dispărut şi trebuiesc restabilite neîntârziat. Am în vedere, apoi, crearea cadrului favorizant al cercetării competitive: recrutarea vârfurilor dintre studenţi; seminarul regulat de catedră; înregistrarea şi examinarea bibliogra�ei de referinţă; punerea în funcţiune a „criticii interne” a rezultatelor; internaţionalizarea dezbaterii propriilor rezultate. Am în vedere, mai departe, reexaminarea cutumelor în care se desfăşoară cercetarea ştiinţi�că în Universitate: trecerea la cercetarea în echipă (team), pe baza unei metodologii re�ectate; participarea la cercetări având centrul în alte universităţi, dar nu ca „anexă”, ci ca partener cu contribuţii pro�late; formarea unei noi tradiţii ştiinţi�ce în propria universitate; dezvoltarea unei re�ecţii metodologice şi teoretice indigene, aptă să consolideze lucrările ştiinţi�ce proprii. Am în vedere, în sfârşit, reorientarea cooperării internaţionale a Universităţii „Babeş-Bolyai” pe direcţia, primordială ca importanţă şi e�cienţă, a cercetării ştiinţi�ce în cooperare, încât să se asigure intrarea în cooperări selecte şi promovarea valorilor proprii pe pieţele globalizate ale lumii.

Este, poate, de prisos să mai amintim că, la propriu, nu există universitate acolo unde nu se face cercetare ştiinţi�că cu acurateţe şi nu sunt descoperiri proprii. Emil Racoviţă, de exemplu, avea conştiinţa severă a acestui fapt, ca şi, de altfel, Iuliu Haţieganu, care arăta că anvergura unei universităţi se măsoară în ipotezele, teoremele, teoriile ce ies din laboratoarele ei.

Ce este de făcut acum? Vreau să exprim cât mai succint opinia mea cu privire la ceea ce este de făcut în Universitatea „Babeş-Bolyai”, în cadrul actualei abordări a cercetării ştiinţi�ce, din Uniunea Europeană şi din ţara noastră.

Câţiva paşi sunt de făcut înăuntrul actualei politici a cercetării ştiinţi�ce a Comisiei Europene. Se ştie că până şi cel mai puternic generator de cercetare ştiinţi�că, SUA, şi-a pus (inclusiv în Raportul Spelling,2006) obiectivul „intensi�cării cercetării ştiinţi�ce” şi că Uniunea Europeană urmăreşte reorientarea spre cercetare a universităţilor şi specialiştilor. Înăuntrul acestei opţiuni majore, autorităţile române ar face bine dacă s-ar ocupa nu doar de proceduri (care, în principiu sunt clare, după introducerea, în 1995-1998, a �nanţării prin granturi), ci şi de rezultate (Comisia Europeană a cerut, de altfel, deplasarea evaluării spre outcomes). Altfel se rămâne la situaţia în care sistemul – oricum birocratizat excesiv la noi – să funcţioneze, formal în ordine, dar cu rezultate mici. Granturile ar trebui luate nu ca scop în sine, cum se face astăzi, ci ca instrumente inteligente de susţinere a descoperirii ştiinţi�ce. Sistemul granturilor nu substituie necesara politică explicită a cercetării ştiinţi�ce. Pe de altă parte, împrejurarea că tot mai mulţi universitari se angajează în competiţia pentru granturi este foarte pozitivă. Numai că nu ar trebui pierdut din vedere faptul că performanţa ştiinţi�că nu se măsoară la nivelul grantului (cum greşit a decis Ministerul Educaţiei, în reglementările accesului la profesor şi conferenţiar, din 2005), ci la nivelul rezultatelor. Mecanismele valori�cării şi recunoaşterii cercetării ştiinţi�ce pe piaţa în

Nr. 6 Decembrie 2007 15

Informatica a Universitatii “Babes-Bolyai” impreuna cu Institutul de Matematica “Simion Stoilow” al Academiei Române din Bucuresti (IMAR) si Universitatea de Vest din Timişoara. Organizatorul local a fost Prof. Dr. Dorin Andrica iar din partea IMAR Bucuresti Dr. Radu Iordanescu si Dr. Sergiu Moroianu.Workshopul a reunit 50 de participanti din Romania, Germania, Franta, Italia, Turcia, Japonia, Slovenia, Ungaria si SUA. Continuand traditia workshopurilor precedente, lucrarile prezentate in cadrul acestei manifestari stiinti�ce vor � publicate intr-un proceedings la editura Presa Universitara Clujeana.

Prima conferinţă internaţională Knowledge Engineering Principles and Techniques KEPT-20076-8 iunie 2007

Este o primă ediţie din ceea ce dorim să devină o serie permanentă de evenimente asupra fundaţiilor teroetice şi aplicaţiilor reale ale ingineriei cunoaşterii. Această conferinţă, organizată pe platforma domeniului Knowledge Engineering,a fost un forum de dezbatere intelectuală, academică, ştiinţi�că şi industrială, pentru a promova cercetările şi cunoaşterea din această zonă şi pentru a facilita abordările interdisciplinare şi multidisciplinare, din ce în ce mai necesare şi utile în zilele noastre.

Conferinţa a fost onorată de profesori de vârf din comunitatea academică internaţională, care şi-au prezentat lecţiile invitate în două sesiuni plenare: Prof. Bruno Buchberger (Johannes Kepler University Linz), cu o lecţie cu tema “Algorithm Synthesis by Lazy Thinking: A Case Study in Mathematical Knowledge Engineering”, Prof. Diana Inkpen

(University of Ottawa, Canada), cu o lecţie cu tema “Semantic Similarity Knowledge and its Applications”, Prof. Alain Lecomte (University Paris 8, France), cu o lecţie cu tema “Some Representation Structures for Computational Linguistics”, Prof. Rada Mihalcea (University of North Texas, USA), cu o lecţie cu tema “Using Wikipedia for Automatic Word Sense Disambiguation”, şi Dr. Constantin Orasan (University of Wolverhampton, UK), cu o lecţie cu tema “The Role of Linguistic Information for Shallow Language Processing”.

Organizarea acestei conferinţe re�ectă trei zone principale de preocupări: Procesarea Limbajului Natural, Inteligenţa Arti�cială, şi Ingineria Sistemelor Soft. Prezentările orale a 41 lucrări au fost organizate în 12 sesiuni dedicate, plani�cate de aşa manieră încât să încurajeze dialogul şi schimbul direct de idei între cercetători.Ingineria cunoaşterii se referă la construirea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemelor de baze de cunoştinţe. Este un domeniu cu preocupări comune cu ingineria sistemelor soft, şi este înrudit cu multe domenii ale informaticii, cum ar � inteligenţa arti�cială, bazele de date, data mining, sistemele expert, sistemele de asistare a deciziilor, sistemele de informaţie geogra�că. Ingineria cunoaşterii are, de asemenea legături cu logica matematică şi este puternic implicată în ştiinţele cognitive şi ingineria socio-cognitivă, unde cunoaştera se produce de către agregate socio-cognitive (în principal oameni) şi este structurată conform înţelegerii noastre despre modul în care funcţionează rationamentul uman şi logica umană.Prima conferinţă internaţională Knowledge Engineering Principles and Techniques (KEPT 2007) a fost o

experienţă stimulativă şi utilă şi a generat un schimb de cunoaştere pentru toţi participanţii. Sperăm că ediţia viitoare a KEPT (în 2009) va avea un succes şi mai mare şi va � privită cu un şi mai mare entuziasm.

Seminarul “Tiberiu Popoviciu” de Ecuaţii funcţionale, Convexitate şi Aproximare26-29 septembrie 2007

A fost organizat de Facultatea de Matematică şi Informatică (Catedra de Analiză şi Optimizare), Seminarul Tiberiu Popoviciu, Laboratorul de Cercetari Interdisciplinare, Academia Romană, Institutul de Calcul Tiberiu Popoviciu din Cluj Napoca, cu colaborarea Catedrei de Informatică Economică de la Facultate de Ştiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor. Această manifestare a avut loc sub egida Comisiei Nationale UNESCO pentru România.

Festivitatea de deschidere a avut loc in Aula Magna cu participarea acad. M. Iosifescu, vicepreşedinte al Academiei Romane, a acad. Camil Mureşan, preşedintele Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române şi a conducerii Facultăţii de Matematică şi Informatică. Tematica comunicarilor din zilele de miercuri, joi si sâmbata fost strâns legată de tematica Seminarului Tiberiu Popoviciu (STP). Programul zilei de vineri 28 septembrie a fost dedicat prezentării unor rezultate cu caracter inderdisciplinar, autorii �ind medici, biochimisti, arheologi, antropologi, matematicieni, membri ai Laboratorului de Cercetari Interdisciplinare (LCI). Lucrările prezentate (34 la număr) sunt publicate în extenso, în limba engleză sau franceză, în revista Annales of Tiberiu Popoviciu Seminar, vol. 5(2007).

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

1 - F

ata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Realizări RemarcabileSuccesul coalaborării internaţionale

European Society ofMathematical Chemistry

Un total de 60 articole, în colaborare internaţională, din care ISI (44), care se adaugă la cele fără colaborare, ISI (65),(ISI, 109 din cele 180 articole publicate) 12 cărţi (incluzând şi volumele editate -din care 4 în ţară), 8 Software originale (TOPOCLUJ vândut deja în Europa), reprezintă zestrea Grupului TOPO Cluj. La acestea se adaugă activitatea de reviewer la numeroase reviste (1. Rev. Roum. Chim., 2. Studia Univ. Babes-Bolyai, 3. Croat. Chem. Acta, 4. J. Chem. Inf. Comput. Sci., 5. Chem. Phys. Lett., 6. Int. Elect. J. Mol. Design, 7. New J. Chem., 8. SAR/QSAR Env. Res., 9. Bioorg. Med. Chem. Lett., 10. MATCH, Commun. Math. Comput. Chem. 11. Fullerenes,Nanotubes Carbon Nanostruct., 12. Molecules, 13. J. Am. Chem. Soc. 14. Romanian Chemical Quarterly Reviews,15. Ars Combinatorica, 16. Arkivoc, 17. Utilitas Math, 18. Eur. J. Operational Res.) şi participarea în advisor board al unor reviste în domeniu (1. Croatica Chemica Acta, 1996, 2. Studia Univ. “Babes-Bolyai”,1999-2005, 3. Acta Univ. Cibiniensis, 1999-, 4. MATCH, Commun. Math. Comput. Chem. 2000-, 5. Internet Electronic Journal of

Molecular Design 2001-, 6. Carpathian J. Math., 2005-, 7. Current Drug Discovery Technologies, 2007).

Înregistrarea Societăţii Europene de Chimie Matematică (European Society of Mathematical Chemistry) la Curtea din Cluj, România, şi aderarea unor importante personalităţi ştiinţi�ce din ţară şi din Europa, America şi Asia, vine să certi�ce fundarea unei astfel de Societăţi ştiinţi�ce şi totodată să recunoască rolul României, al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, al Grupului TOPO Cluj, în peisajul ştiinţi�c European şi mondial. Meetingul inaugural s-a desfăşurat la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică, Oct. 23-26, cu participarea unor cercetători din ţară şi din Croaţia, Italia, Peru, Russia, Iran, Slovenia şi Ungaria. La Conferinţa TOPMOL, organizată de Grupul TOPO în Oct. 2006, au participat oameni de ştiinţă din 14 ţări.Prof. Dr. Mircea V. Diudea - Preşedinte fondator al ESMC (Societatea Europeană de Chimie Matematică), Membru al IAMC (Academia Internaţională de Chimie Matematică).

Colaborarea internaţională nu este un scop în sine ci o necesitate de integrare, de cercetare la teme de interes comun, cum ar � designul medicamentului, nanoştiinţa ori topologia moleculară şi de difuzare a rezultatelor originale proprii. Sud-estul European a dat lumii Teoria Grafurilor Chimice, în forma ei modernă, cu aplicaţii imediate în domeniile de mare actualitate, mai sus amintite.

Colaborarea cu vecinii Europeni este prioritară, astfel că GRUPUL TOPO CLUJ şi-a manifestat interesul şi a activat e�cient în această direcţie, in primul rând cu ţările din spaţiul ex-Yugoslav, apoi Germania şi Marea Britanie. In cei 20 ani de activitate ai GRUPULUI TOPO CLUJ, au fost publicate lucrări ştiinţi�ce cu oameni de ştiinţă din 16 ţări:

1. Bulgaria (1), 2. China (1), 3. Croatia (20), 4. Cuba (2), 5. Germania (18),6. Ungaria (4), 7. India (3), 8. Iran (1), 9. Israel (1), 10. Japonia (2),11. Macedonia (3), 12. Rusia (2),13. Serbia (7), 14. Slovenia (5),15. Marea Britanie (4) şi 16. SUA (3).


Facultatea de MatematicăInternational Conference on Nonlinear Operators,Di�erential Equations and Applications (ICNODEA-2007)4-8 iulie 2007

International Conference on Nonlinear Operators, Di�erential Equations and Applications (ICNODEA-2007) (4-8 iulie 2007) reprezintă a treia ediţie (după cele din 2001 şi 2004) a unei conferinţe internationale de mare anvergură. Conferinţa organizată de Catedra de Ecuaţii Diferenţiale din Facultatea de Matematică şi Informatică s-a bucurat de participarea a peste 100 de specialişti în analiză neliniară şi ecuaţii diferenţiale din circa 30de ţări din întreaga lume. Scopul acestei conferinţe a fost acela de a intensi�ca cooperarea ştiinţi�că dintre cercetătorii români şi cei din străinătate ce lucrează în teoria punctului �x şi analiza variaţională. Tematica conferinţei s-a concentrat pe:

1. Teoria metrică a punctului �x şi aplicaţii;2. Teoria topologică a punctului �x şi aplicaţii;3. Metode variaţionale şi aplicaţii.

In cadrul conferinţei au fost susţinute, de către personalităţi ştiinţi�ce remarcabile din domeniu, şapte lecţii plenare invitate, după cum urmează:

• Jurgen Appell (University of Wurzburg, Germany): Numerical Ranges: Old and New;• Theodore A. Burton (Nothwest

Research Institute, Port Angeles, USA): Integral equations, fixed points, and boundedness;• Marlène Frigon (Université de Montréal, Canada): The method of tube-solution applied to systems of di�erential equations; • Nikolaos S. Papageorgiou (National Technical University, Athens, Greece): Multiplicity of solutions for parametric p-Laplacian equations with nonlinearity concave near origin;• Vicenţiu Rădulescu (University of Craiova, Romania): Combined effects in the study of singular elliptic problems;• Simeon Reich (The Technion - Israel Institute of Technology, Haifa, Israel): Asymptotic behavior of inexact orbits;• Biagio Ricceri (University of Catania, Italy): Minimax theorems for functions involving a real variable and their applications.In cele 4 zile de conferinţă s-au prezentat circa 90 de conferinţe, comunicări şi postere. Ziua de vineri, 6 iulie 2007, a fost dedicată unei vizite la Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007.

Lucrarile prezentate în cadrul acestei manifestari ştiinti�ce vor � publicate în revistele Fixed Point Theory şi Studia Univ. Babeş-Bolyai, Mathematica.

Şcoala de vară “Critical Point Theory and its Applications”9-13 iulie 2007

Aceasta scoala de vara a fost organizata in cadrul programului “Dezvoltarea unor parteneriate de cercetare in vederea integrarii europene a cercetării matematice de vârf româneşti in domeniile analizei neliniare, topologiei diferenţiale si ale aplicaţiilor acestora”, Contract de excelenţă Nr. 130/2006, CEEX III/P-INT-VIZ. Organizatorul local a fost Prof. Dr. Csaba Varga de la Catedra de Geometrie de la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii “Babeş-Bolyai”. Şcoala a reunit specialişti de prestigiu din acest domeniu deosebit de dinamic al matematicii moderne. Şapte din lecţiile prezentate în cadrul şcolii au fost deja publicate în volumul “Critical Point Theory and its Applications” (Csaba Varga, Alexandru Kristaly, Paul A. Blaga, Eds.), Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, 145 pag., ISBN 978-973-133-093-8.

Al 8-lea workshop internaţional de Geometrie Diferenţială şi aplicaţiile sale 19-25 august 2007

Acest workshop a fost organizat de catre Catedra de Geometrie de la Facultatea de Matematica si

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

2 - F

ata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


unor probleme fundamentale de teoria funcţiilor de o variabilă complexă, geometrie, algebră şi topologie. Primele sale lucrări, inclusiv teza de doctorat, sunt contribuţii originale valoroase în teoria funcţiilor de o variabilă complexă şi îl pun în poziţia de demn continuator al lui D. Pompeiu. Alte rezultate remarcabile sunt în domeniul funcţiilor meromorfe şi al celor univalente, G. Călugăreanu putând � considerat iniţiatorul şcolii clujene de teoria geometrică a funcţiilor univalente.Descoperirea invarianţilor de prelungire analitică constituie una dintre contribuţiile cele mai importante ale lui G. Călugăreanu în teoria funcţiilor analitice, iar teoria nodurilor este acel capitol al topologiei care l-a atras în mod deosebit.Opera sa matematică rămâne un model de construcţie spirituală elevată şi unitară. Unele dintre rezultatele sale s-au dovedit a � importante nu numai pentru lumea matematică, ci şi pentru cercetări în biologia moleculară sau mecanica �uidelor. Prin tot ce a înfăptuit G. Călugăreanu se înscrie în galeria celor mai distinşi reprezentanţi ai şcolii româneşti de matematică.

urmărească cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii. În acelaşi an a primit certi�catul de licenţă în ştiinţe la Universitatea din Paris, iar în 1928 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe matematice după ce a susţinut cu mult succes teza “Sur les fonctions polygènes d’une variable complexe”. După reîntoarcerea în ţară, întreaga sa activitate este legată de universitatea clujeană, Astfel, aici el a funcţionat ca asistent (1930-1934), conferenţiar (1934-1942) şi, din 1942, profesor titular. În anul 1963 a devenit membru titular al Academiei Române.G. Călugăreanu şi-a pus cu deosebită dăruire talentul şi puterea se muncă în slujba dezvoltării învăţământului şi ştiinţei din ţara noastră. Prin activitatea sa intensă, susţinută de calităţile remarcabile de dascăl şi savant, el a devenit unul dintre cei mai preţuiţi profesori ai universităţii clujene. În calitate de decan al Facultăţii de Matematică şi Fizică (1953-1957) şi ca şef al Catedrei de Teoria Funcţiilor, G. Călugăreanu şi-a adus o contribuţie importantă la organizarea învăţământului matematic.Opera ştiinţi�că a lui Gheorghe Călugăreanu este axată pe studiul

Gheorghe Călugăreanu s-a născut la Iaşi, în ziua de 16 iulie 1902, a urmat şcoala primară la Bucureşti între anii 1909 şi 1913, apoi liceul “Gh. Lazăr” din Bucureşti, în perioada 1913-1921.Între anii 1921 şi 1924 a frecventat cursurile Secţiei de matematică şi �zică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea “Regele Ferdinand I” din Cluj (în prezent Universitatea “Babeş-Bolyai”). Tatăl său, eminent naturalist, a fost, într-o anumită perioadă, rectorul acestei universităţi.În 1926 a plecat la Paris, ca bursier al statului, unde a avut posibilitatea să

Personalități MarcanteŞcoala Clujeană de Matematică şi InformaticăDin activitatea academicienilor noştri

Acad. Gheorghe Călugăreanu(1902-1976)


invitaţii noştrii de onoare remarcăm: Academician, Profesor L.O. Chua- unul dintre specialiştii cei mai cunoscuţi în domeniul fenomenelor nelineare şi a sistemelor electronice complexe de la Universitatea din Berkley, California, SUA; Academician, Profesor T. Roska, directorul institutului de Cercetări Computaţionale şi Automatizări din Budapesta, Ungaria, inventatorul computerului CNN şi al ochiului bionic; Academician, Profesor L. Freeman de la Universitatea din California, Irvine, SUA, părintele analizei de reţele în sociologie, şi editorul revistei: Social Network Analysis; Chair Profesor A.L. Barabasi, de la Universitatea din Notre-Dame, SUA, fondatorul ştiinţei moderne a reţelelor, cu peste 20 de articole în Nature şi Science ; Chair Profesor, Yves Brechet, membru al College de France, profesor la INPG, Franţa, una dintre persoanele cele mai cunoscute în ştiinţa materialelor. Ceilalti invitaţi de onoare ai conferinţei au fost: Prof. Dr. P. Csermely (Semmelweis University, Ungaria), Dr. G. Istrate (e-Austria Research Center, România), Prof. Dr. H. Jeong (Korea advanced Institute of Science and Technology, Korea), Prof. Dr. J.F. Mendes (Universitatea din Aveiro, Portugalia), Dr. M. Montserrat (Centro Superior de Investigaciones Cienti�cas, Spania), Dr. E. Ravasz (Harvard Medical School, SUA), Prof. Dr. Z. Toroczkai (Universitatea Notre-Dame, SUA), Prof. Dr. T. Vicsek (Universitatea Eotvos-Lorand, Ungaria) si Prof. Dr. A. Vespignani (Institute fo Scienti�c Interchange, Italia). La înregistrare s-au primit 215 de aplicaţii dintre care din lipsă de locuri şi fonduri au fost acceptate doar 100. La conferinţă au sosit 93

de participanţi (profesori, cercetători, doctoranzi, masteranzi şi studenţi) din 18 tări din Europa, America şi Asia. S-au oferit granturi de participare pentru 34 de persoane, majoritatea studenţi, masteranzi sau doctoranzi.

Prelegerile invitate au fost plenare, iar contribuţiile participanţilor au fost comunicate în două sesiuni paralele. Au fost 14 prelegeri invitate (vezi programul) şi 40 de contribuţii cu prezentare orală. S-au organizat două mese rotunde de discuţii vizînd colaborări în proiecte europene de tip FP7. Programul social s-a concretizat într-un wellcome-party , un concert simfonic şi o excursie în jurul Munţii Harghita. Conferinţa s-a �nalizat cu un banchet de mare succes în seara zilei de 19 iulie. Detalii despre aceste programe se pot găsi pe site-ul conferinţei.

Programul ştiinţi�c de mare calitate, expunerile extrem de interessante, respectiv problemele complexe dezbătute, au garantat succesul conferinţei. Atmosfera relaxată şi discuţiile libere, spontane, cu un grad înalt de interdisciplinaritate care s-au purtat, au făcut ca participanţii să rămână cu multe informaţii preţioase şi relaţii ştiinţi�ce noi. Conferinţa a oferit o platformă excelentă de prezentare a rezultatelor şi potenţialului ştiinţi�c din Romania. Dintre cele 54 de prelegeri ţinute 16 au fost prezentate de cercetători care lucrează în România. Mulţi dintre doctoranzii şi masteranzii prezenţi la conferinţă au găsit posibilităţi şi perspective excelente pentru continuarea studiilor, respectiv obţinerea unui loc de muncă în domeniu.Programul �nal al conferinţei şi toate materialele conferinţei se pot consulta pe pagina de web: http://summerschools.ro

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

2 - F

ata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


compilator FORTRAN, două asambloare pentru două limbaje de programare (PAS şi MOL), un încărcător şi un bibliotecar.În discuţii, în cercurile de prieteni s-a impus întotdeauna prin vastele sale cunoştinţe, din domenii foarte diverse.Un aport deosebit de important în dezvoltarea matematicii clujene l-au avut seminariile de cercetare ale Institutului, seminarii care şi-au continuat activitatea şi după des�inţarea Institutului.Altă realizare remarcabilă a lui Tiberiu Popoviciu a fost reactivarea în 1958 a revistei “Mathematica” şi în�inţarea în 1972a revistei “Revue d’Analyse Numerique et de Theorie de L’Approximation”.A în�inţat, în 1967, “Seminarul Itinerant de Ecuaţii Funcţionale” transformat apoi în “Seminarul Itinerant de Ecuaţii Funcţionale, Aproximare şi Convexitate”, ale cărui sesiuni anuale se desfăşoară şi astăzi.A organizat în calitatea sa de preşedinte al �lialei din Cluj a Societăţii de Ştiinţe Matematice, consfătuiri cu profesorii de liceu, în mai multe oraşe din Transilvania (Braşov, Cluj, Arad, Satu-Mare), pentru introducerea elementelor de tehnică de calcul în învăţământul preuniversitar.A fost un matematician activ şi creator până la brusca sa dispariţie, în 1975, la nici jumătate de an de la des�inţarea Institutului pe care l-a creat şi condus.

jucându-l “Seminarul de Teoria Aproximării cu Aplicaţii la Analiza Numerică”, în�inţat în 1946, anul venirii sale la Cluj.Institutul de Calcul din Cluj–Napoca a luat �inţă în 1957, în baza Hotărârii Sesiunii Generale a Academiei, ca urmare a demersurilor făcute de Tiberiu Popoviciu. A fost directorul acestui institut până la des�inţare sa din 1975, prin decretul care punea capăt activităţii celor trei institute de matematică din ţară ale Academiei.Activitatea sa la Institutul de Calcul a avut o puternică in�uenţă şi asupra muncii sale didactice. Acest lucru s-a concretizat prin predarea primelor cursuri de Limbaje de programare şi Maşini de Calcul din ţară.În legătură cu rezultatele deosebite obţinute sub conducerea lui Tiberiu Popoviciu în domeniul tehnicii de calcul şi informaticii se pot menţiona următoarele: • în anul 1961 la Institutul de Calcul din Cluj se termină calculatorul DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj) care devine un nume cunoscut al primei generaţii de calculatoare româneşti. DACICC-1 făcea parte din generaţia a doua de calculatoare complet tranzistorizate. • În 1969 s-a realizat la Cluj-Napoca cel mai performant calculator de concepţie românească din perioada anilor 1960-1970. DACICC-200 realiza 200.000 operaţii aritmetice/secundă, ceea ce era o performanţă la vremea respectivă. Din punct de vedere tehnologic DACICC-200aparţinea generaţiei a doua de calculatoare, dar el conţinea multe elemente şi concepte ale generaţiei a treia (lungimea cuvântului era de 32 biţi, memoria era organizată în octeţi adresabili cu control de paritate, dispunea de un sistem hardware de tratare a întreruperilor, de o serie de mecanisme de execuţie paralelă a operaţiilor printre care pregătirea şi execuţia instrucţiunilor etc). Din punct de vedere software, la DACICC-200 apare pentru prima dată la noi în ţară, noţiunea de sistem de operare pentru un calculator de concepţie proprie. Sistemul de operare al calculatorului DACICC-200,conţinea un monitor care realiza gestiunea perifericelor, tratarea întreruperilor precum şi gestiunea regimului de lucru multitasking. Sistemul cuprindea de asemenea un

Savant de renume mondial. Prin lucrările sale, prin lecţiile şi seminariile ştiinţi�ce pe care le-a condus, a creat o Şcoală românească de Analiză numerică.A fost un mare specialist în Analiza matematică, Teoria aproximării, Teoria convexităţii, Analiza numerică, Teoria ecuaţiilor funcţionale, Aritmetică, Teoria numerelor şi Teoria calculului.Teza sa de doctorat, elaborată sub îndrumarea profesorului Paul Montel, la Paris, conţine bazele teoriei funcţiilor convexe de ordin superior. Noţiunea de funcţie convexă de ordin superior, apare în teoria lui Tiberiu Popoviciu, ca rezultat al studierii comportării faţă de o clasă specială de funcţii, cea a polinoamelor de un grad dat. Acest concept stă la baza cercetărilor pe care le-a făcut Tiberiu Popoviciu în: • studiul reprezentării unei funcţii liniare A:C[a,b] -->R de grad de exactitate n care nu se anulează pe nici o funcţie ƒ din C[a,b], convexă de ordinul n pe [a,b]; • studiul comportării polinoamelor de cea mai bună aproximare ale funcţiilor din C[a,b] convexe sau concave de un ordin precizat; • studiul restului în procedeele liniare de aproximare. Şcoala întemeiată de Tiberiu Popoviciu a devenit cunoscută şi dincolo de hotarele României, nu numai prin numeroasele lucrări publicate de el şi de elevii săi şi prin cele 6 colocvii şi două seminarii cu participare internaţională organizate între anii 1957-1975 în cadrul Institutului de Calcul din Cluj al Academiei Române al cărui fondator a fost.De numele lui Tiberiu Popoviciu se leagă prima monogra�e de teoria convexităţii, cunoscuta carte “Les Fonctions Convexes”. Deosebit de valoroase pentru învăţământul românesc au fost: cartea de Analiză Numerică şi cursurile de Analiză Reală, de Matematici Superioare, de Algebră şi de Analiză Matematică scrise de Tiberiu Popoviciu.Cea mai lungă perioadă din activitatea sa didactică şi de cercetare, Tiberiu Popoviciu a petrecut-o la Cluj. Aici s-a ocupat de creşterea, din rândul tineretului, a unor valoroşi cercetători, un rol important

Acad. Tiberiu Popoviciu(1906-1975)


Conferinţa internaţională COMPLEX SYSTEMS AND NETWORKS face parte din seria de workshopuri în cadrul programului ONCE-CS Workpackage No. 7: Widening Participation in Europe and Worldwide (http://complexsystems. l r i . f r /Por ta l /t i k i - i n d e x . p h p ? p a g e = O N C E -CS+Workshops).

Conferinţa a fost organizată prin iniţiativa a trei sponsori mari: UNESCO, ONCE-CS şi University of Notre Dame din SUA. Pe plan local, organizatorul principal a fost Universitatea Babeş-Bolyai, cu sprijinul Universităţii Sapienţia, a Federaţiei Universitare Maghiară din Cluj-Napoca, a Centrului de Studii Complexe şi a Autoritatăţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţi�că din Bucureşti

Conferinţa a avut ca obiectiv primordial crearea unui forum de discuţii pentru specialiştii din diferite domenii ale ştiintelor interesaţi de fenomene complexe din natură şi abordări interdisciplinare ale acestora. S-a urmărit totodată participarea a cât mai multor studenţi şi doctoranzi, colaborarea acestora cu specialişti renumiţi, respectiv atragerea lor către cercetări interdisciplinare. La lucrările conferinţei au participat specialişti renumiţi, cercetători în formare şi studenţi din domeniile: �zică, informatică, biologie, sociologie, economie, chimie, medicină, geogra�e, ştiinţa materialelor şi electronică. Temele principale abordate în prelegerile invitate cât şi în celelalte prezentări, au fost:

1. Studiul reţelelor care stau la baza sistemelor complexe: reţele sociologice, reţele în biologie şi genetică, reţele în viaţa economică, reţele electronice, reţelele Internetului. 2. Studiul comportărilor colective complexe în sisteme biologice, sociologice sau economice. Probleme de sincronizări şi tranziţii de fază în aceste sisteme.3. Metode computaţionale noi în studiul sistemelor complexe.4. Probleme interdisciplinare noi care necesită modelări şi abordări computaţionale. Conferinţa s-a desfăşurat la centrul de conferinţe Teleki din Sovata. La conferinţă au participat 14 invitaţi de prestigiu din 8 ţări, care au oferit prelegeri memorabile, toate înregistrate pe suport video. Dintre

Evenimente

Facultatea de Fizică

Re�ecţii Asupra Conferinţei:International Workshop on COMPLEX SYSTEMS AND NETWORKSSovata, 15-20 Iulie, 2007, Romania – Prof. dr. Zoltan Neda

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

3 -

Fata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Seminarului de Teoria Geometrică a Funcţiilor Analitice, de la Universitatea Babeş-Bolyai şi coordonatorul şcolii româneşti de funcţii univalente.Începând cu 1972 Profesorul Mocanu a fost un coordonator activ de teze de doctorat; sub coordonarea sa 35 studenţi au urmat studiile doctorale. Are o gamă variată de interese didactice, mulţi studenţi bene�ciind de experienţa sa. Printre cursurile pe care le-a predat amintim aici cursul fundamental de Analiză Complexă şi multe cursuri de specialitate (Funcţii univalente, Subordonări diferenţiale, Teoria geometrică a funcţiilor analitice, Teoria măsurii, Spaţii Hardy, etc.). Este, de asemenea, autor a două cărţi de Analiză Complexă, care au devenit texte standard pentru studenţii români de matematică.Profesorul Mocanu este, de asemenea, membru corespondent al Academiei Române, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, membru al American Mathematical Society, Doctor Honoris Causa al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu (1998), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (2000).

lector (1957-1962), conferenţiar (1962-1970) şi profesor (din 1970). A fost visiting professor la Conakry, Guinea (1966-1967) şi la Bowling Green State University, Ohio, USA (semestrul de toamnă, 1992). A fost invitat să susţină prelegeri la audienţe internaţionale la multe universităţi din Statele Unite şi Germania, începând cu anul 1966. Amintim aici University of Michigan, Iowa State University, University of Hagen. Profesorul Mocanu a predat, de asemenea, la Universitatea din Rouen în Franţa, Universităţile din Lodz şi Lublin în Polonia, Universitatea Jyvaskyla în Finland şi alte universităţi din Ungaria şi Moldova.Profesorul Mocanu a deţinut mai multe poziţii de prestigiu la Universitatea Babeş-Bolyai. A servit ca Decan al Facultăţii de Matematică (1968-1976 şi 1984-1987), Şef al Catedrei de Teoria Funcţiilor (1976-1984 şi 1990-2000), Director al Departamentului de Matematică şi Vice-Rector al Universităţii (1990-1992). A fost, de asemenea, Editor Şef al revistei Mathematica (Cluj), membru al Colectivului Editorial al Studia Universitatis Babeş-Bolyai şi al revistei Bulletin de Mathematiques S.S.M.R., Coordonator al

Profesorul Petru T. Mocanu s-a născut la data de 1 iunie 1931 la Brăila, România. A urmat şcoala primară şi secundară la Brăila, apoi a urmat studiile universitare (1950-1953) şi postuniversitare (1953-1957) la Facultatea de Matematică, Universitatea din Cluj (acum Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). În 1959 a susţinut teza de doctorat, redactată sub coordonarea marelui matematician român G. Călugăreanu. Teza de doctorat a profesorului Mocanu a fost intitulată ‘Metode variaţionale în teoria funcţiilor univalente’.Profesorul Mocanu a activat la Universitatea Babeş-Bolyai University ca asistent (1953-1957),

Acad. Petru T. Mocanu(n. 1931)


anume personalitatea, evoluţia şi

rolul Orientului Apropiat în civilizaţia

greco-romană, şi implicit în devenirea

lumii medievale. În ambele cazuri este

vorba de o istorie a civilizaţiei, care se

regăseşte mai puţin în izvoarele literare,

şi a cărei reconstituire reclamă recursul

migălos la celelalte surse (epigra�ce,

arheologice, numismatice etc.).

Nu mai puţin de cinci cărţi

tratează prezentări monogra�ce

– rezumative – ale unor provincii

din Imperiul Roman. Este vorba de o

nouă colecţie, iniţiată şi prezentată de

profesorul Tilmann Bechert în lucrarea

Die Provinzen des Römischen Reiches.

Einführung und Überblick7; ea îşi propune

tocmai realizarea unor asemenea

sinteze moderne, bine documentate şi

accesibile unui public larg, dar întocmite

de specialişti reputaţi ai domeniului.

Până în prezent au văzut lumina

tiparului patru asemenea volume, pe

care acum le avem şi noi la dispoziţie,

datorate lui Hartwin Brandt şi Frank

Kolb (Lycia et Pamphylia. Eine römische

Provinz im Südwesten Kleinasiens8),

respectiv Christian Marek (Pontus et

Bithynia. Die römischen Provinzen im

Norden Kleinasiens9) şi Thomas Fischer

(Noricum); remarcăm că cea de a patra

priveşte Dacia noastră şi are ca autori

pe Nicolae Gudea şi Thomas Lobüscher

(Dacia. Eine römische Provinz zwischen

Karpaten und Schwarzem Meer10).

7 Provinciile Imperiului Roman. Introducere şi privire generală.

8 Lycia et Pamphylia. O provincie romană în sud-vestul Asiei Mici.

9 Pontus et Bithynia. Provinciile romane din nordul Asiei Mici.

10 Dacia. O provincie romană între carpaţi şi Marea Neagră.

Sperăm că acţiunea de prezentare a

provinciilor romane va continua în

acelaşi fel, şi ne bucurăm că şi Dacia îşi

a�ă locul în această prestigioasă serie.

În sfârşit, rămân trei cărţi al

căror unic numitor comun este faptul

că abordează teme mai speciale

ale Antichităţii romane. Ne reţine

atenţia mai întâi volumul redactat de

Annette Nünnerich-Asmus, Traian. Ein

Kaiser der Superlative am Beginn einer

Umbruchzeit?11, a cărui importanţă

pentru cititorii români este cât se poate

de evidentă. Apoi trebuie remarcată

lucrarea lui Reinhold Merkelbach,

Mithras. Ein persisch-römischer

Mysterienkult12, operă de referinţă

a domeniului, universal apreciată.

Iar cartea Utei Schall, Die Juden im

Römischen Reich13, face o sinteză

inspirată a unui vast capitol al istoriei

şi culturii epocii romane imperiale,

capitol mai puţin cunoscut în România

– chiar printre specialişti – şi a cărui

bogată literatură ştiinţi�că este de

obicei absentă din bibliotecile noastre.

Putem spune că toate aceste

publicaţii amintite mai sus aruncă

o lumină suplimentară asupra unor

părţi mai puţin cunoscute ale istoriei

şi culturii antice (lucrarea asupra Daciei

ne înfăţişează felul în care civilizaţia

daco-romană este percepută azi în

lumea academică europeană), aşa că

utilitatea lor pentru cultura românească

a domeniului, la Cluj şi nu numai, este

indiscutabilă. Ele pot contribui mult,

pe acest plan, la efortul de racordare

11 Traian. Un împărat de excepţie la începu-tul unor vremuri de schimbare?

12 Mithras. Un cult persano-roman cu mistere.

13 Evreii în Imperiul Roman.

a cercetării şi viziunii noastre la nivelul

competitiv european. Câteva dintre

aceste cărţi sunt adevărate instrumente

de lucru ale domeniului, omologate şi

folosite la scară mondială (cum sunt

textele semnate de R. Merkelbach, L.

Wierschowski ori H.-J. Drexhage).

Utilizarea lor reclamă însă

stăpânirea limbii germane. Trebuie

subliniat că numeroşi specialişti clujeni,

de toate vârstele, o cunosc bine, ca şi

numeroşi studenţi, iar numărul celor

care o studiază sporeşte mereu în

Universitatea noastră. Cărţile dăruite

acum Institutului de Studii Clasice din

Cluj-Napoca, dată �ind importanţa lor

ca instrumente de lucru şi interesul

ştiinţi�c incontestabil, vor contribui

cu siguranţă la promovarea studierii şi

folosirii limbii germane în cercetarea

domeniului – instrument major de

dialog cultural european. Rândurile de

faţă au şi scopul de a semnala aceste

titluri tuturor celor interesaţi în a le

folosi.

Se cuvine aşadar să adresăm

un călduros cuvânt de mulţumire

Fundaţiei Culturale a Şvabilor Bănăţeni

din Baden-Württemberg, care ne-a făcut

un preţios cadou cultural şi, totodată,

ne-a întins cu generozitate mâna spre

mai bună şi mai fructuoasă cooperare

academică româno-germană în viitor.

Conf. dr. Radu Ardevan

Universitatea Babes-Bolyai,

Catedra de Istorie Antică şi Arheologie

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

3- F

ata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


A predate cursuri de Analiză Matematică, Analiză Numerică, Teoria Approximării. Informatică, Probabilităţi şi Statistică Matematică. Are peste 160 de publicaţii, în reviste şi edituri prestigioase din întrega lume. Peste 60 de lucrări contin numele profesorului Stancu în titlu.Din 1999 este membru corespondent al Academiei Române. A primit în 1995 şi 1997 titlul de «Doctor Honoris Causa» de la Universitatea «Lucian Blaga» din Sibiu şi de la Universitatea de Nord din Baia-Mare.Este editor-şef al revistei «Revue d’Analyse Numerique et de Theorie de l’approximation», revistă publicată sub egida Academiei Române.Principalele contribuţii ştiinţi�ce ale profesorului D. D. Stancu sunt în: Teoria Interpolării, Polinoame Ortogonale, Cuadraturi şi Cubaturi Numerice, Aproximarea Funcţiilor prin Operatori Liniari şi Pozitivi, Metode probabilistice în Teoria Operatorilor Liniari, Aproximaţii Spline, Interpolare şi Calcul cu Diferenţe în Probabilităţi şi Statistică Matematică.Rezultatele obţinute în Analiza Numerică şi în Teoria Aproximării i-au adus profesorului Dimitrie D. Stancu un binemeritat prestigiu şi o recunoaştere internaţională remarcabilă.

Profesorul D. D. Stancu s-a născut la 11 februarie 1927 în localitatea Călacea din Banat nu departe de Timişoara, într-o familie de agricultori. A absolvit prestigiosul liceu « Moise Nicoară » din Arad, iar apoi între 1947-1951 a studiat Matematica la Universitatea « Victor Babeş » din Cluj. După absolvire, a fost numit asistent la Catedra de Analiză Matematică de laFacultatea de Matematică din Cluj. Obţine titlul de doctor în matematică în 1956, subconducerea academicianului Tiberiu Popoviciu. In 1969 devine professor universitar la aceeaşi facultate.Profesorul Stancu a bene�ciat, între 1961-1962, de o bursă la Universitatea Wisconsin la Madison, unde sub conducerea profesorului Preston C. Hammer a lucrat în Departamentul de Analiză Numerică.A fost decan al Facultăţii de Matematică de la Universitatea din Cluj şi şef al Catedrei de Calcul Numeric şi Statistic. A avut şi are numeroşi doctoranzi din România, Germania şi Vietnam. De-a lungul anilor, a participat la numeroase congrese şi conferinţe în Germania, Italia, Ungaria, Franţa, Cehia, Bulgaria, etc. Profesorul D. D. Stancu şi-a dedicate întrega energie şi activitatea Universităţii din Cluj.

Acad. Dimitrie D. Stancu(n. 1927)


În cadrul Catedrei de Istorie

Antică şi Arheologie a Facultăţii de

Istorie şi Filoso�e de la Universitatea

„Babeş-Bolyai” funcţionează din anul

1992 Institutul de Studii Clasice. El

deţine un spaţiu restrâns, o cameră în

edi�ciul Facultăţii de Drept, dar aici este

adăpostită şi o bibliotecă de specialitate,

alcătuită exclusiv din donaţii şi deschisă

tuturor specialiştilor interesaţi, ca

şi studenţilor, masteranzilor ori

doctoranzilor din domeniu.

Pe parcursul primăverii anului

2007 această bibliotecă s-a îmbogăţit

cu un nou fond de carte, compus din

14 volume. Este vorba de o importantă

donaţie, făcută de Fundaţia Culturală

a Şvabilor Bănăţeni din landul Baden-

Württemberg (Germania).

Cărţile primite reprezintă lucrări

ştiinţi�ce importante, din domeniul de

activitate al Institutului, anume istoria

şi civilizaţia lumii antice greco-romane.

Toate sunt opere ale unor renumiţi

specialişti ai domeniului din Germania,

Austria ori Elveţia, tipărite în limba

germană şi în condiţii gra�ce excelente.

Trebuie menţionat că altminteri aceste

volume ar � rămas total inaccesibile

studioşilor români. Aceste publicaţii

au văzut lumina tiparului la edituri

germane de prestigiu, ca „Philipp von

Zabern”, „Franz Steiner”, „Konrad Theiss”

şi altele.

Primele care ne reţin atenţia

sunt câteva cărţi care tratează chestiuni

generale. Astfel, volumul renumitului

�lolog clasic Klaus Bartels intitulat

Veni, vidi, vici. Ge�ügelte Worte aus

dem Griechischen und Lateinischen1)

constituie o excelentă introducere

în lumea maximelor şi cugetărilor

Antichităţii clasice pentru omul

modern; nu mai trebuie să subliniem

importanţa culturală deosebită

a acestui demers, în condiţiile de

astăzi ale studiilor umaniste. Tot aici

se încadrează cercetarea lui Werner

Dahlheim privitoare la libertatea civică

din epoca Romei străvechi (An der Wiege

Europas. Städtische Freiheit im antiken

Rom2), element de�nitoriu pentru

civilizaţia europeană dintotdeauna. În

aceeaşi categorie mai putem aminti

o prezentare a practicilor funerare

din Occidentul latin, examinate într-o

viziune foarte largă de Stefan Schrumpf

(Bestattung und Bestattungswesen

im Römischen Reich. Ablauf, soziale

Dimension und ökonomische Bedeutung

der Totenfürsorge im lateinischen

Westen3), şi o istorie a economiei 1 Veni, vidi, vici. Cuvinte înaripate din greacă

şi latină.

2 La leagănul Europei. Libertatea orăşenească în Roma antică.

3 Înmormântare şi domeniu funerar în Impe-riul Roman. Practica, dimensiunea socială şi importanţa economică a grijii pentru morţi în Occidentul latin.

Imperiului Roman din primele

trei veacuri ale erei creştine (Die

Wirtschaft des Römischen Reiches, 1. – 3.

Jahrhundert. Eine Einführung4), alcătuită

de trei renumiţi profesori ai Universităţii

din Marburg: Hans-Joachim Drexhage,

Heinrich Konen şi Kai Ru�ng.

O altă grupă o constituie

două lucrări care abordează probleme

complexe ale câte unei mari regiuni

de civilizaţie din cadrul lumii antice.

Mai întâi pomenim aici monumentala

cercetare de istorie socială întreprinsă

de Lothar Wierschowski şi intitulată

Fremde in Gallien – „Gallier” in der

Fremde. Die epigraphisch bezeugte

Mobilität in, von und nach Gallien vom 1.

bis 3. Jh. N. Chr. (Texte – Übersetzungen

– Kommentare)5; este o contribuţie

solidă şi îngrijit întocmită, ce dispune

şi de catalogul tuturor izvoarelor

epigra�ce, traduse şi comentate.

Iar cartea lui Michael Sommer, Der

römische Orient. Zwischen Mittelmeer

und Tigris6, abordează cu succes, concis

şi pertinent, o problematică mai puţin

cunoscută şi încă insu�cient percepută

de către cultura contemporană, 4 Economia Imperiului Roman (secolele I – III). O introducere.

5 Străini în Gallia – “gali” în străinătate. Mobi-litatea atestată epigra�c în, din şi spre Gallia, din secolul I până în III p. Chr. (texte – traduceri – comentarii).

6 Orientul roman. Între Marea Mediterană şi Tigru.

PublicaţiiDonaţie de carte

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

4 -

Fata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Am absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai în anul 1997. În continuare am urmat cursurile secţiilor de master Bio�zică şi Fizică Medicală (1997-1998) şi respectiv Fizică Atomică şi Nucleară (1998-1999) din cadrul aceleiasi facultăţi. În timpul celui de-al doilea masterat am câştigat prin concurs o bursă de studiu Erasmus-Socrates pentru o perioadă de patru luni la Institutul de Chimie-Fizică al Universităţii din Würzburg. După absovirea celei de-a doua specializări, în toamna anului 1999, am început un

stagiu de doctorat la acelaşi institut al Universităţii Julius Maximilians din Würzburg sub îndrumarea Prof. Dr. h. c. Wolfgang Kiefer. Pe durata stagiului de doctorat am fost angajată ca şi asistent am condus lucrări de laborator pentru studenţi de la facultăţile de chimie, farmacie şi biologie. Activitatea de cercetare desfaşurată pe parcursul elaborării tezei de doctorat în cadrul proiectului SFB 347 �nanţat de Deutsche Forschungsgemeinschaft a fost axată pe două direcţii. Prima a constat în investigarea structurală a unor compuşi de coordinare organometalici şi metaloorganici cu ajutorul metodelor spectroscopice Raman, de absorbţie în infraroşu (IR) şi a simulărilor computaţionale bazate pe teoria funcţionalei de densitate (DFT -density functional theory) şi corelarea rezultatelor cu cele obţinute din alte investigaţii structurale. Cea de-a doua direcţie s-a axat pe studiul vibrational Raman şi IR, atât din punct de vedere experimental cât şi teoretic (calcule DFT), al unor compuşi de interes biologic şi farmaceutic precum şi elucidarea modului de adsorbţie a acestor molecule pe suprafeţe de argint de dimensiuni nanometrice cu ajutorul tehnicii SERS (surface-enhanced Raman spectroscopy) şi a calculelor DFT. Rezultatele obţinute pe cele două direcţii de cercetare s-au concretizat în publicarea unui număr de 9 articole în reviste cotate ISI (4 articole pe prima direcţie, 5 articole pe cea de-a doua

directie) şi 11 participări la conferinţe internaţionale.

După terminarea stagiului de doctorat (martie 2003) am revenit în ţară iar din toamna anului 2003 sunt angajată ca lector universitar la Catedra de Spectroscopie Moleculară a Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. După angajare activitatea de cercetare a fost de asemenea concentrat� pe investigaţii SERS ale unor molecule de interes farmaceutic (sedative, anti-in�amatorii, antibiotice, etc). De ce SERS pe medicamente? Din studiile farmacologice rezultă faptul că �ecare medicament este speci�c unui anumit organ pe care se adsoarbe în anumiţi centrii. Adsorbţia medicamentelor pe o suprafaţă metalică are rolul de a mima procesul real de adsorbţie din organism. Astfel, în investigaţiile SERS suprafaţa metalică de argint joacă rolul unei interfeţe biologice arti�ciale. În plus, pentru o înţelegere cât mai completă a acţiunii diverselor medicamente este foarte important de ştiut dacă structura moleculelor adsorbite este identică cu cea a speciilor libere, care este conformaţia speciilor adsorbite şi în plus dacă interacţiunea dintre moleculă şi substratul metalic depinde de pH-ul soluţiei în care este dizolvat medicamentul. Studiile efectuate în această perioadă în strânsă colaborare cu dl. Prof Dr. Traian Iliescu şi alţi colegi s-au concretizat în publicarea a 7

Tineri CercetătoriLect. univ. dr. Monica-Maria Baianăscută la 31 August 1974, Cluj-Napoca, jud. Cluj


articole ISI şi numeroase participări la conferinţe internaţionale.

În această perioadă, în cadrul unei echipe de cercetare formată din �zicieni si chimişti, am aplicat metodele spectroscopice (Raman, IR şi UV-vis) şi la elucidarea structurii diverselor materiale. Având în vedere faptul că proprietăţile structurilor nanometrice (nanoclusteri, nanoparticule, nanocristale, nanocompozite) sunt determinate de dimensiunea lor, de gradul de organizare şi interacţiunea lor reciprocă, de porozitatea sistemului şi altele, pentru înţelegerea cât mai profundă a structurii se utilizează în prezent o varietate largă de tehnici complementare de investigare. Tehnicile spectroscopice Raman, IR şi UV-vis sunt capabile să furnizeze informaţii referitoare la particularităţile structurale care apar în urma folosirii diferitelor metode de preparare a unor materiale, a dopării structurilor martor, a aplicării tratamentului termic şi implicit a reorganizării structurale a materialului, a modi�cărilor conformaţionale ale structurii secundare a proteinelor, a modi�cării diametrului nanotubului de carbon, a porozităţii unui material, etc.. Activitatea desfăşurată în cadrul unor proiecte de cercetare naţionale (CNCSIS şi CEEX) şi internaţionale (proiect de colaborare bilaterală româno-bulgar şi proiect european COST) s-a concretizat în publicarea unui număr de 7 articole in reviste cotate ISI şi 21 participări la conferinţe internaţionale.În ultimii ani activitate mea de cercetare a fost concentrată pe obţinerea şi evaluarea proprietăţilor optice şi spectroscopice avansate a unor sisteme nanostructurate metalice neordonate şi ordonate. Sistemele nanostructurate metalice, neordonate şi ordonate, obţinute în cadrul grupului condus de

dl. Prof. Dr. Simion Aştilean şi testate din punct de vedere al proprietăţilor lor optice şi spectroscopice, reprezintă o premieră pe plan naţional. Substratele metalice nanostructurate dezordonate au fost obţinute prin auto-asamblarea unor particule coloidale pe suprafaţa unor substrate solide funcţionalizate iar substratele nanostructurate ordonate au fost obţinute prin nanolitogra�e coloidală (nanosphere lithography). Dintre avantajele deosebite oferite de utilizarea acestor metode de fabricare a sistemelor nanostructurate câteva merită să �e menţionate. Astfel, devine posibil controlul formei şi dimensiunii nanoparticulelor metalice şi implicit a răspunsului optic al rezonanţelor plasmonice de suprafaţă, atât ca poziţie cât şi ca intensitate, fapt ce conferă posibilitatea utilizării lor ca (bio)senzori. Este important de menţionat faptul că aceste metode sunt mult mai ieftine şi mai rapide în comparaţie cu cele standard de obţinere a sistemelor nanostructurate care utilizează fascicule de electroni, raze X sau radiaţie UV. Rezultatele obţinute pâna acum au fost publicate în 7 articole ISI şi au fost prezentate la 12 conferinţe internaţionale.

În perioada martie 2005 – mai 2005am fost invitată de către Prof. Dr. Jürgen Popp, directorul Institutului de Chimie-Fizică al Universităţii Friedrich-Schiller din Jena, Germania pentru a desfăşura activităţi ştiinţi�ce în cadrul proiectului SFB 436 Metal mediated reactions modeled after nature �nanţat de Deutsche Forschungsgemeinschaft iar în perioada octombrie 2005 - iunie 2006 am efectuat un stagiu post-doctoral la acelaşi institut şi în cadrul aceluiaşi proiect. Pe lângă activitatea desfăşurată în cadrul proiectului am continuat colaborarea cu colegii din

ţară astfel că în anul 2006 am reuşit să publicăm un număr de 6 articole în reviste ISI şi să participăm la 16 conferinţe internaţionale. Tot anul trecut am câştigat în cadrul competiţiei interne UBB un proiect pentru tineri intitulat Studiul interacţiunii unor compuşi de interes farmaceutic şi ecologic cu sisteme nanostructurate în vederea identi�cării unor noi proprietăţi şi aplicaţii de natură bio-�zico-chimică.Activitatea de cercetare pe care am desfăşurat-o în anul 2006 a fost apreciată de Consiliul Cercetării al Universităţii Babeş-Bolyai care mi-a acordat Diploma de Merit pentru rezultatele obţinute. În primăvara anului 2007 Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţi�ce din Învăţământul Superior mi-a acordat premiul IN HOC SIGNO VINCES la comisia de Matematică şi Ştiinţele Naturii.

În cei 7 ani de când am absolvit masteratul şi am început să lucrez în cercetare pot spune că anii petrecuţi în străinătate şi-au pus amprenta asupra formării mele profesionale a cărei fundamente au fost sădite în timpul facultăţii. În această perioadă am desprins două idei de bază şi anume că munca perseverentă conduce la succes şi că cercetarea presupune în zilele noastre mai mult ca oricând, interdisciplinaritate şi muncă în echipă. Dacă în anul 2003 când am intrat pe deplin în sistemul românesc de cercetare erau puţini cei care credeau în interdisciplinaritate, acum nu mai pot a�rma acest lucru. Sunt încrezătoare că lucrurile vor evolua pozitiv şi-mi doresc ca tinerii plecaţi în afara graniţelor să revină în ţară, iar cei de acasă să renunţe la ideea plecării de�nitive pentru a nu ajunge în situaţia nefericită în care resursele materiale să �e su�ciente dar cele umane abia existente.

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

4 -

Fata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Am absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai în anul 1997. În continuare am urmat cursurile secţiilor de master Bio�zică şi Fizică Medicală (1997-1998) şi respectiv Fizică Atomică şi Nucleară (1998-1999) din cadrul aceleiasi facultăţi. În timpul celui de-al doilea masterat am câştigat prin concurs o bursă de studiu Erasmus-Socrates pentru o perioadă de patru luni la Institutul de Chimie-Fizică al Universităţii din Würzburg. După absovirea celei de-a doua specializări, în toamna anului 1999, am început un

stagiu de doctorat la acelaşi institut al Universităţii Julius Maximilians din Würzburg sub îndrumarea Prof. Dr. h. c. Wolfgang Kiefer. Pe durata stagiului de doctorat am fost angajată ca şi asistent am condus lucrări de laborator pentru studenţi de la facultăţile de chimie, farmacie şi biologie. Activitatea de cercetare desfaşurată pe parcursul elaborării tezei de doctorat în cadrul proiectului SFB 347 �nanţat de Deutsche Forschungsgemeinschaft a fost axată pe două direcţii. Prima a constat în investigarea structurală a unor compuşi de coordinare organometalici şi metaloorganici cu ajutorul metodelor spectroscopice Raman, de absorbţie în infraroşu (IR) şi a simulărilor computaţionale bazate pe teoria funcţionalei de densitate (DFT -density functional theory) şi corelarea rezultatelor cu cele obţinute din alte investigaţii structurale. Cea de-a doua direcţie s-a axat pe studiul vibrational Raman şi IR, atât din punct de vedere experimental cât şi teoretic (calcule DFT), al unor compuşi de interes biologic şi farmaceutic precum şi elucidarea modului de adsorbţie a acestor molecule pe suprafeţe de argint de dimensiuni nanometrice cu ajutorul tehnicii SERS (surface-enhanced Raman spectroscopy) şi a calculelor DFT. Rezultatele obţinute pe cele două direcţii de cercetare s-au concretizat în publicarea unui număr de 9 articole în reviste cotate ISI (4 articole pe prima direcţie, 5 articole pe cea de-a doua

directie) şi 11 participări la conferinţe internaţionale.

După terminarea stagiului de doctorat (martie 2003) am revenit în ţară iar din toamna anului 2003 sunt angajată ca lector universitar la Catedra de Spectroscopie Moleculară a Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. După angajare activitatea de cercetare a fost de asemenea concentrat� pe investigaţii SERS ale unor molecule de interes farmaceutic (sedative, anti-in�amatorii, antibiotice, etc). De ce SERS pe medicamente? Din studiile farmacologice rezultă faptul că �ecare medicament este speci�c unui anumit organ pe care se adsoarbe în anumiţi centrii. Adsorbţia medicamentelor pe o suprafaţă metalică are rolul de a mima procesul real de adsorbţie din organism. Astfel, în investigaţiile SERS suprafaţa metalică de argint joacă rolul unei interfeţe biologice arti�ciale. În plus, pentru o înţelegere cât mai completă a acţiunii diverselor medicamente este foarte important de ştiut dacă structura moleculelor adsorbite este identică cu cea a speciilor libere, care este conformaţia speciilor adsorbite şi în plus dacă interacţiunea dintre moleculă şi substratul metalic depinde de pH-ul soluţiei în care este dizolvat medicamentul. Studiile efectuate în această perioadă în strânsă colaborare cu dl. Prof Dr. Traian Iliescu şi alţi colegi s-au concretizat în publicarea a 7

Tineri CercetătoriLect. univ. dr. Monica-Maria Baianăscută la 31 August 1974, Cluj-Napoca, jud. Cluj


articole ISI şi numeroase participări la conferinţe internaţionale.

În această perioadă, în cadrul unei echipe de cercetare formată din �zicieni si chimişti, am aplicat metodele spectroscopice (Raman, IR şi UV-vis) şi la elucidarea structurii diverselor materiale. Având în vedere faptul că proprietăţile structurilor nanometrice (nanoclusteri, nanoparticule, nanocristale, nanocompozite) sunt determinate de dimensiunea lor, de gradul de organizare şi interacţiunea lor reciprocă, de porozitatea sistemului şi altele, pentru înţelegerea cât mai profundă a structurii se utilizează în prezent o varietate largă de tehnici complementare de investigare. Tehnicile spectroscopice Raman, IR şi UV-vis sunt capabile să furnizeze informaţii referitoare la particularităţile structurale care apar în urma folosirii diferitelor metode de preparare a unor materiale, a dopării structurilor martor, a aplicării tratamentului termic şi implicit a reorganizării structurale a materialului, a modi�cărilor conformaţionale ale structurii secundare a proteinelor, a modi�cării diametrului nanotubului de carbon, a porozităţii unui material, etc.. Activitatea desfăşurată în cadrul unor proiecte de cercetare naţionale (CNCSIS şi CEEX) şi internaţionale (proiect de colaborare bilaterală româno-bulgar şi proiect european COST) s-a concretizat în publicarea unui număr de 7 articole in reviste cotate ISI şi 21 participări la conferinţe internaţionale.În ultimii ani activitate mea de cercetare a fost concentrată pe obţinerea şi evaluarea proprietăţilor optice şi spectroscopice avansate a unor sisteme nanostructurate metalice neordonate şi ordonate. Sistemele nanostructurate metalice, neordonate şi ordonate, obţinute în cadrul grupului condus de

dl. Prof. Dr. Simion Aştilean şi testate din punct de vedere al proprietăţilor lor optice şi spectroscopice, reprezintă o premieră pe plan naţional. Substratele metalice nanostructurate dezordonate au fost obţinute prin auto-asamblarea unor particule coloidale pe suprafaţa unor substrate solide funcţionalizate iar substratele nanostructurate ordonate au fost obţinute prin nanolitogra�e coloidală (nanosphere lithography). Dintre avantajele deosebite oferite de utilizarea acestor metode de fabricare a sistemelor nanostructurate câteva merită să �e menţionate. Astfel, devine posibil controlul formei şi dimensiunii nanoparticulelor metalice şi implicit a răspunsului optic al rezonanţelor plasmonice de suprafaţă, atât ca poziţie cât şi ca intensitate, fapt ce conferă posibilitatea utilizării lor ca (bio)senzori. Este important de menţionat faptul că aceste metode sunt mult mai ieftine şi mai rapide în comparaţie cu cele standard de obţinere a sistemelor nanostructurate care utilizează fascicule de electroni, raze X sau radiaţie UV. Rezultatele obţinute pâna acum au fost publicate în 7 articole ISI şi au fost prezentate la 12 conferinţe internaţionale.

În perioada martie 2005 – mai 2005am fost invitată de către Prof. Dr. Jürgen Popp, directorul Institutului de Chimie-Fizică al Universităţii Friedrich-Schiller din Jena, Germania pentru a desfăşura activităţi ştiinţi�ce în cadrul proiectului SFB 436 Metal mediated reactions modeled after nature �nanţat de Deutsche Forschungsgemeinschaft iar în perioada octombrie 2005 - iunie 2006 am efectuat un stagiu post-doctoral la acelaşi institut şi în cadrul aceluiaşi proiect. Pe lângă activitatea desfăşurată în cadrul proiectului am continuat colaborarea cu colegii din

ţară astfel că în anul 2006 am reuşit să publicăm un număr de 6 articole în reviste ISI şi să participăm la 16 conferinţe internaţionale. Tot anul trecut am câştigat în cadrul competiţiei interne UBB un proiect pentru tineri intitulat Studiul interacţiunii unor compuşi de interes farmaceutic şi ecologic cu sisteme nanostructurate în vederea identi�cării unor noi proprietăţi şi aplicaţii de natură bio-�zico-chimică.Activitatea de cercetare pe care am desfăşurat-o în anul 2006 a fost apreciată de Consiliul Cercetării al Universităţii Babeş-Bolyai care mi-a acordat Diploma de Merit pentru rezultatele obţinute. În primăvara anului 2007 Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţi�ce din Învăţământul Superior mi-a acordat premiul IN HOC SIGNO VINCES la comisia de Matematică şi Ştiinţele Naturii.

În cei 7 ani de când am absolvit masteratul şi am început să lucrez în cercetare pot spune că anii petrecuţi în străinătate şi-au pus amprenta asupra formării mele profesionale a cărei fundamente au fost sădite în timpul facultăţii. În această perioadă am desprins două idei de bază şi anume că munca perseverentă conduce la succes şi că cercetarea presupune în zilele noastre mai mult ca oricând, interdisciplinaritate şi muncă în echipă. Dacă în anul 2003 când am intrat pe deplin în sistemul românesc de cercetare erau puţini cei care credeau în interdisciplinaritate, acum nu mai pot a�rma acest lucru. Sunt încrezătoare că lucrurile vor evolua pozitiv şi-mi doresc ca tinerii plecaţi în afara graniţelor să revină în ţară, iar cei de acasă să renunţe la ideea plecării de�nitive pentru a nu ajunge în situaţia nefericită în care resursele materiale să �e su�ciente dar cele umane abia existente.

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

4 -

Fata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


A predate cursuri de Analiză Matematică, Analiză Numerică, Teoria Approximării. Informatică, Probabilităţi şi Statistică Matematică. Are peste 160 de publicaţii, în reviste şi edituri prestigioase din întrega lume. Peste 60 de lucrări contin numele profesorului Stancu în titlu.Din 1999 este membru corespondent al Academiei Române. A primit în 1995 şi 1997 titlul de «Doctor Honoris Causa» de la Universitatea «Lucian Blaga» din Sibiu şi de la Universitatea de Nord din Baia-Mare.Este editor-şef al revistei «Revue d’Analyse Numerique et de Theorie de l’approximation», revistă publicată sub egida Academiei Române.Principalele contribuţii ştiinţi�ce ale profesorului D. D. Stancu sunt în: Teoria Interpolării, Polinoame Ortogonale, Cuadraturi şi Cubaturi Numerice, Aproximarea Funcţiilor prin Operatori Liniari şi Pozitivi, Metode probabilistice în Teoria Operatorilor Liniari, Aproximaţii Spline, Interpolare şi Calcul cu Diferenţe în Probabilităţi şi Statistică Matematică.Rezultatele obţinute în Analiza Numerică şi în Teoria Aproximării i-au adus profesorului Dimitrie D. Stancu un binemeritat prestigiu şi o recunoaştere internaţională remarcabilă.

Profesorul D. D. Stancu s-a născut la 11 februarie 1927 în localitatea Călacea din Banat nu departe de Timişoara, într-o familie de agricultori. A absolvit prestigiosul liceu « Moise Nicoară » din Arad, iar apoi între 1947-1951 a studiat Matematica la Universitatea « Victor Babeş » din Cluj. După absolvire, a fost numit asistent la Catedra de Analiză Matematică de laFacultatea de Matematică din Cluj. Obţine titlul de doctor în matematică în 1956, subconducerea academicianului Tiberiu Popoviciu. In 1969 devine professor universitar la aceeaşi facultate.Profesorul Stancu a bene�ciat, între 1961-1962, de o bursă la Universitatea Wisconsin la Madison, unde sub conducerea profesorului Preston C. Hammer a lucrat în Departamentul de Analiză Numerică.A fost decan al Facultăţii de Matematică de la Universitatea din Cluj şi şef al Catedrei de Calcul Numeric şi Statistic. A avut şi are numeroşi doctoranzi din România, Germania şi Vietnam. De-a lungul anilor, a participat la numeroase congrese şi conferinţe în Germania, Italia, Ungaria, Franţa, Cehia, Bulgaria, etc. Profesorul D. D. Stancu şi-a dedicate întrega energie şi activitatea Universităţii din Cluj.

Acad. Dimitrie D. Stancu(n. 1927)


În cadrul Catedrei de Istorie

Antică şi Arheologie a Facultăţii de

Istorie şi Filoso�e de la Universitatea

„Babeş-Bolyai” funcţionează din anul

1992 Institutul de Studii Clasice. El

deţine un spaţiu restrâns, o cameră în

edi�ciul Facultăţii de Drept, dar aici este

adăpostită şi o bibliotecă de specialitate,

alcătuită exclusiv din donaţii şi deschisă

tuturor specialiştilor interesaţi, ca

şi studenţilor, masteranzilor ori

doctoranzilor din domeniu.

Pe parcursul primăverii anului

2007 această bibliotecă s-a îmbogăţit

cu un nou fond de carte, compus din

14 volume. Este vorba de o importantă

donaţie, făcută de Fundaţia Culturală

a Şvabilor Bănăţeni din landul Baden-

Württemberg (Germania).

Cărţile primite reprezintă lucrări

ştiinţi�ce importante, din domeniul de

activitate al Institutului, anume istoria

şi civilizaţia lumii antice greco-romane.

Toate sunt opere ale unor renumiţi

specialişti ai domeniului din Germania,

Austria ori Elveţia, tipărite în limba

germană şi în condiţii gra�ce excelente.

Trebuie menţionat că altminteri aceste

volume ar � rămas total inaccesibile

studioşilor români. Aceste publicaţii

au văzut lumina tiparului la edituri

germane de prestigiu, ca „Philipp von

Zabern”, „Franz Steiner”, „Konrad Theiss”

şi altele.

Primele care ne reţin atenţia

sunt câteva cărţi care tratează chestiuni

generale. Astfel, volumul renumitului

�lolog clasic Klaus Bartels intitulat

Veni, vidi, vici. Ge�ügelte Worte aus

dem Griechischen und Lateinischen1)

constituie o excelentă introducere

în lumea maximelor şi cugetărilor

Antichităţii clasice pentru omul

modern; nu mai trebuie să subliniem

importanţa culturală deosebită

a acestui demers, în condiţiile de

astăzi ale studiilor umaniste. Tot aici

se încadrează cercetarea lui Werner

Dahlheim privitoare la libertatea civică

din epoca Romei străvechi (An der Wiege

Europas. Städtische Freiheit im antiken

Rom2), element de�nitoriu pentru

civilizaţia europeană dintotdeauna. În

aceeaşi categorie mai putem aminti

o prezentare a practicilor funerare

din Occidentul latin, examinate într-o

viziune foarte largă de Stefan Schrumpf

(Bestattung und Bestattungswesen

im Römischen Reich. Ablauf, soziale

Dimension und ökonomische Bedeutung

der Totenfürsorge im lateinischen

Westen3), şi o istorie a economiei 1 Veni, vidi, vici. Cuvinte înaripate din greacă

şi latină.

2 La leagănul Europei. Libertatea orăşenească în Roma antică.

3 Înmormântare şi domeniu funerar în Impe-riul Roman. Practica, dimensiunea socială şi importanţa economică a grijii pentru morţi în Occidentul latin.

Imperiului Roman din primele

trei veacuri ale erei creştine (Die

Wirtschaft des Römischen Reiches, 1. – 3.

Jahrhundert. Eine Einführung4), alcătuită

de trei renumiţi profesori ai Universităţii

din Marburg: Hans-Joachim Drexhage,

Heinrich Konen şi Kai Ru�ng.

O altă grupă o constituie

două lucrări care abordează probleme

complexe ale câte unei mari regiuni

de civilizaţie din cadrul lumii antice.

Mai întâi pomenim aici monumentala

cercetare de istorie socială întreprinsă

de Lothar Wierschowski şi intitulată

Fremde in Gallien – „Gallier” in der

Fremde. Die epigraphisch bezeugte

Mobilität in, von und nach Gallien vom 1.

bis 3. Jh. N. Chr. (Texte – Übersetzungen

– Kommentare)5; este o contribuţie

solidă şi îngrijit întocmită, ce dispune

şi de catalogul tuturor izvoarelor

epigra�ce, traduse şi comentate.

Iar cartea lui Michael Sommer, Der

römische Orient. Zwischen Mittelmeer

und Tigris6, abordează cu succes, concis

şi pertinent, o problematică mai puţin

cunoscută şi încă insu�cient percepută

de către cultura contemporană, 4 Economia Imperiului Roman (secolele I – III). O introducere.

5 Străini în Gallia – “gali” în străinătate. Mobi-litatea atestată epigra�c în, din şi spre Gallia, din secolul I până în III p. Chr. (texte – traduceri – comentarii).

6 Orientul roman. Între Marea Mediterană şi Tigru.

PublicaţiiDonaţie de carte

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

4 -

Fata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Seminarului de Teoria Geometrică a Funcţiilor Analitice, de la Universitatea Babeş-Bolyai şi coordonatorul şcolii româneşti de funcţii univalente.Începând cu 1972 Profesorul Mocanu a fost un coordonator activ de teze de doctorat; sub coordonarea sa 35 studenţi au urmat studiile doctorale. Are o gamă variată de interese didactice, mulţi studenţi bene�ciind de experienţa sa. Printre cursurile pe care le-a predat amintim aici cursul fundamental de Analiză Complexă şi multe cursuri de specialitate (Funcţii univalente, Subordonări diferenţiale, Teoria geometrică a funcţiilor analitice, Teoria măsurii, Spaţii Hardy, etc.). Este, de asemenea, autor a două cărţi de Analiză Complexă, care au devenit texte standard pentru studenţii români de matematică.Profesorul Mocanu este, de asemenea, membru corespondent al Academiei Române, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, membru al American Mathematical Society, Doctor Honoris Causa al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu (1998), Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (2000).

lector (1957-1962), conferenţiar (1962-1970) şi profesor (din 1970). A fost visiting professor la Conakry, Guinea (1966-1967) şi la Bowling Green State University, Ohio, USA (semestrul de toamnă, 1992). A fost invitat să susţină prelegeri la audienţe internaţionale la multe universităţi din Statele Unite şi Germania, începând cu anul 1966. Amintim aici University of Michigan, Iowa State University, University of Hagen. Profesorul Mocanu a predat, de asemenea, la Universitatea din Rouen în Franţa, Universităţile din Lodz şi Lublin în Polonia, Universitatea Jyvaskyla în Finland şi alte universităţi din Ungaria şi Moldova.Profesorul Mocanu a deţinut mai multe poziţii de prestigiu la Universitatea Babeş-Bolyai. A servit ca Decan al Facultăţii de Matematică (1968-1976 şi 1984-1987), Şef al Catedrei de Teoria Funcţiilor (1976-1984 şi 1990-2000), Director al Departamentului de Matematică şi Vice-Rector al Universităţii (1990-1992). A fost, de asemenea, Editor Şef al revistei Mathematica (Cluj), membru al Colectivului Editorial al Studia Universitatis Babeş-Bolyai şi al revistei Bulletin de Mathematiques S.S.M.R., Coordonator al

Profesorul Petru T. Mocanu s-a născut la data de 1 iunie 1931 la Brăila, România. A urmat şcoala primară şi secundară la Brăila, apoi a urmat studiile universitare (1950-1953) şi postuniversitare (1953-1957) la Facultatea de Matematică, Universitatea din Cluj (acum Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). În 1959 a susţinut teza de doctorat, redactată sub coordonarea marelui matematician român G. Călugăreanu. Teza de doctorat a profesorului Mocanu a fost intitulată ‘Metode variaţionale în teoria funcţiilor univalente’.Profesorul Mocanu a activat la Universitatea Babeş-Bolyai University ca asistent (1953-1957),

Acad. Petru T. Mocanu(n. 1931)


anume personalitatea, evoluţia şi

rolul Orientului Apropiat în civilizaţia

greco-romană, şi implicit în devenirea

lumii medievale. În ambele cazuri este

vorba de o istorie a civilizaţiei, care se

regăseşte mai puţin în izvoarele literare,

şi a cărei reconstituire reclamă recursul

migălos la celelalte surse (epigra�ce,

arheologice, numismatice etc.).

Nu mai puţin de cinci cărţi

tratează prezentări monogra�ce

– rezumative – ale unor provincii

din Imperiul Roman. Este vorba de o

nouă colecţie, iniţiată şi prezentată de

profesorul Tilmann Bechert în lucrarea

Die Provinzen des Römischen Reiches.

Einführung und Überblick7; ea îşi propune

tocmai realizarea unor asemenea

sinteze moderne, bine documentate şi

accesibile unui public larg, dar întocmite

de specialişti reputaţi ai domeniului.

Până în prezent au văzut lumina

tiparului patru asemenea volume, pe

care acum le avem şi noi la dispoziţie,

datorate lui Hartwin Brandt şi Frank

Kolb (Lycia et Pamphylia. Eine römische

Provinz im Südwesten Kleinasiens8),

respectiv Christian Marek (Pontus et

Bithynia. Die römischen Provinzen im

Norden Kleinasiens9) şi Thomas Fischer

(Noricum); remarcăm că cea de a patra

priveşte Dacia noastră şi are ca autori

pe Nicolae Gudea şi Thomas Lobüscher

(Dacia. Eine römische Provinz zwischen

Karpaten und Schwarzem Meer10).

7 Provinciile Imperiului Roman. Introducere şi privire generală.

8 Lycia et Pamphylia. O provincie romană în sud-vestul Asiei Mici.

9 Pontus et Bithynia. Provinciile romane din nordul Asiei Mici.

10 Dacia. O provincie romană între carpaţi şi Marea Neagră.

Sperăm că acţiunea de prezentare a

provinciilor romane va continua în

acelaşi fel, şi ne bucurăm că şi Dacia îşi

a�ă locul în această prestigioasă serie.

În sfârşit, rămân trei cărţi al

căror unic numitor comun este faptul

că abordează teme mai speciale

ale Antichităţii romane. Ne reţine

atenţia mai întâi volumul redactat de

Annette Nünnerich-Asmus, Traian. Ein

Kaiser der Superlative am Beginn einer

Umbruchzeit?11, a cărui importanţă

pentru cititorii români este cât se poate

de evidentă. Apoi trebuie remarcată

lucrarea lui Reinhold Merkelbach,

Mithras. Ein persisch-römischer

Mysterienkult12, operă de referinţă

a domeniului, universal apreciată.

Iar cartea Utei Schall, Die Juden im

Römischen Reich13, face o sinteză

inspirată a unui vast capitol al istoriei

şi culturii epocii romane imperiale,

capitol mai puţin cunoscut în România

– chiar printre specialişti – şi a cărui

bogată literatură ştiinţi�că este de

obicei absentă din bibliotecile noastre.

Putem spune că toate aceste

publicaţii amintite mai sus aruncă

o lumină suplimentară asupra unor

părţi mai puţin cunoscute ale istoriei

şi culturii antice (lucrarea asupra Daciei

ne înfăţişează felul în care civilizaţia

daco-romană este percepută azi în

lumea academică europeană), aşa că

utilitatea lor pentru cultura românească

a domeniului, la Cluj şi nu numai, este

indiscutabilă. Ele pot contribui mult,

pe acest plan, la efortul de racordare

11 Traian. Un împărat de excepţie la începu-tul unor vremuri de schimbare?

12 Mithras. Un cult persano-roman cu mistere.

13 Evreii în Imperiul Roman.

a cercetării şi viziunii noastre la nivelul

competitiv european. Câteva dintre

aceste cărţi sunt adevărate instrumente

de lucru ale domeniului, omologate şi

folosite la scară mondială (cum sunt

textele semnate de R. Merkelbach, L.

Wierschowski ori H.-J. Drexhage).

Utilizarea lor reclamă însă

stăpânirea limbii germane. Trebuie

subliniat că numeroşi specialişti clujeni,

de toate vârstele, o cunosc bine, ca şi

numeroşi studenţi, iar numărul celor

care o studiază sporeşte mereu în

Universitatea noastră. Cărţile dăruite

acum Institutului de Studii Clasice din

Cluj-Napoca, dată �ind importanţa lor

ca instrumente de lucru şi interesul

ştiinţi�c incontestabil, vor contribui

cu siguranţă la promovarea studierii şi

folosirii limbii germane în cercetarea

domeniului – instrument major de

dialog cultural european. Rândurile de

faţă au şi scopul de a semnala aceste

titluri tuturor celor interesaţi în a le

folosi.

Se cuvine aşadar să adresăm

un călduros cuvânt de mulţumire

Fundaţiei Culturale a Şvabilor Bănăţeni

din Baden-Württemberg, care ne-a făcut

un preţios cadou cultural şi, totodată,

ne-a întins cu generozitate mâna spre

mai bună şi mai fructuoasă cooperare

academică româno-germană în viitor.

Conf. dr. Radu Ardevan

Universitatea Babes-Bolyai,

Catedra de Istorie Antică şi Arheologie

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

3- F

ata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


compilator FORTRAN, două asambloare pentru două limbaje de programare (PAS şi MOL), un încărcător şi un bibliotecar.În discuţii, în cercurile de prieteni s-a impus întotdeauna prin vastele sale cunoştinţe, din domenii foarte diverse.Un aport deosebit de important în dezvoltarea matematicii clujene l-au avut seminariile de cercetare ale Institutului, seminarii care şi-au continuat activitatea şi după des�inţarea Institutului.Altă realizare remarcabilă a lui Tiberiu Popoviciu a fost reactivarea în 1958 a revistei “Mathematica” şi în�inţarea în 1972a revistei “Revue d’Analyse Numerique et de Theorie de L’Approximation”.A în�inţat, în 1967, “Seminarul Itinerant de Ecuaţii Funcţionale” transformat apoi în “Seminarul Itinerant de Ecuaţii Funcţionale, Aproximare şi Convexitate”, ale cărui sesiuni anuale se desfăşoară şi astăzi.A organizat în calitatea sa de preşedinte al �lialei din Cluj a Societăţii de Ştiinţe Matematice, consfătuiri cu profesorii de liceu, în mai multe oraşe din Transilvania (Braşov, Cluj, Arad, Satu-Mare), pentru introducerea elementelor de tehnică de calcul în învăţământul preuniversitar.A fost un matematician activ şi creator până la brusca sa dispariţie, în 1975, la nici jumătate de an de la des�inţarea Institutului pe care l-a creat şi condus.

jucându-l “Seminarul de Teoria Aproximării cu Aplicaţii la Analiza Numerică”, în�inţat în 1946, anul venirii sale la Cluj.Institutul de Calcul din Cluj–Napoca a luat �inţă în 1957, în baza Hotărârii Sesiunii Generale a Academiei, ca urmare a demersurilor făcute de Tiberiu Popoviciu. A fost directorul acestui institut până la des�inţare sa din 1975, prin decretul care punea capăt activităţii celor trei institute de matematică din ţară ale Academiei.Activitatea sa la Institutul de Calcul a avut o puternică in�uenţă şi asupra muncii sale didactice. Acest lucru s-a concretizat prin predarea primelor cursuri de Limbaje de programare şi Maşini de Calcul din ţară.În legătură cu rezultatele deosebite obţinute sub conducerea lui Tiberiu Popoviciu în domeniul tehnicii de calcul şi informaticii se pot menţiona următoarele: • în anul 1961 la Institutul de Calcul din Cluj se termină calculatorul DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj) care devine un nume cunoscut al primei generaţii de calculatoare româneşti. DACICC-1 făcea parte din generaţia a doua de calculatoare complet tranzistorizate. • În 1969 s-a realizat la Cluj-Napoca cel mai performant calculator de concepţie românească din perioada anilor 1960-1970. DACICC-200 realiza 200.000 operaţii aritmetice/secundă, ceea ce era o performanţă la vremea respectivă. Din punct de vedere tehnologic DACICC-200aparţinea generaţiei a doua de calculatoare, dar el conţinea multe elemente şi concepte ale generaţiei a treia (lungimea cuvântului era de 32 biţi, memoria era organizată în octeţi adresabili cu control de paritate, dispunea de un sistem hardware de tratare a întreruperilor, de o serie de mecanisme de execuţie paralelă a operaţiilor printre care pregătirea şi execuţia instrucţiunilor etc). Din punct de vedere software, la DACICC-200 apare pentru prima dată la noi în ţară, noţiunea de sistem de operare pentru un calculator de concepţie proprie. Sistemul de operare al calculatorului DACICC-200,conţinea un monitor care realiza gestiunea perifericelor, tratarea întreruperilor precum şi gestiunea regimului de lucru multitasking. Sistemul cuprindea de asemenea un

Savant de renume mondial. Prin lucrările sale, prin lecţiile şi seminariile ştiinţi�ce pe care le-a condus, a creat o Şcoală românească de Analiză numerică.A fost un mare specialist în Analiza matematică, Teoria aproximării, Teoria convexităţii, Analiza numerică, Teoria ecuaţiilor funcţionale, Aritmetică, Teoria numerelor şi Teoria calculului.Teza sa de doctorat, elaborată sub îndrumarea profesorului Paul Montel, la Paris, conţine bazele teoriei funcţiilor convexe de ordin superior. Noţiunea de funcţie convexă de ordin superior, apare în teoria lui Tiberiu Popoviciu, ca rezultat al studierii comportării faţă de o clasă specială de funcţii, cea a polinoamelor de un grad dat. Acest concept stă la baza cercetărilor pe care le-a făcut Tiberiu Popoviciu în: • studiul reprezentării unei funcţii liniare A:C[a,b] -->R de grad de exactitate n care nu se anulează pe nici o funcţie ƒ din C[a,b], convexă de ordinul n pe [a,b]; • studiul comportării polinoamelor de cea mai bună aproximare ale funcţiilor din C[a,b] convexe sau concave de un ordin precizat; • studiul restului în procedeele liniare de aproximare. Şcoala întemeiată de Tiberiu Popoviciu a devenit cunoscută şi dincolo de hotarele României, nu numai prin numeroasele lucrări publicate de el şi de elevii săi şi prin cele 6 colocvii şi două seminarii cu participare internaţională organizate între anii 1957-1975 în cadrul Institutului de Calcul din Cluj al Academiei Române al cărui fondator a fost.De numele lui Tiberiu Popoviciu se leagă prima monogra�e de teoria convexităţii, cunoscuta carte “Les Fonctions Convexes”. Deosebit de valoroase pentru învăţământul românesc au fost: cartea de Analiză Numerică şi cursurile de Analiză Reală, de Matematici Superioare, de Algebră şi de Analiză Matematică scrise de Tiberiu Popoviciu.Cea mai lungă perioadă din activitatea sa didactică şi de cercetare, Tiberiu Popoviciu a petrecut-o la Cluj. Aici s-a ocupat de creşterea, din rândul tineretului, a unor valoroşi cercetători, un rol important

Acad. Tiberiu Popoviciu(1906-1975)


Conferinţa internaţională COMPLEX SYSTEMS AND NETWORKS face parte din seria de workshopuri în cadrul programului ONCE-CS Workpackage No. 7: Widening Participation in Europe and Worldwide (http://complexsystems. l r i . f r /Por ta l /t i k i - i n d e x . p h p ? p a g e = O N C E -CS+Workshops).

Conferinţa a fost organizată prin iniţiativa a trei sponsori mari: UNESCO, ONCE-CS şi University of Notre Dame din SUA. Pe plan local, organizatorul principal a fost Universitatea Babeş-Bolyai, cu sprijinul Universităţii Sapienţia, a Federaţiei Universitare Maghiară din Cluj-Napoca, a Centrului de Studii Complexe şi a Autoritatăţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţi�că din Bucureşti

Conferinţa a avut ca obiectiv primordial crearea unui forum de discuţii pentru specialiştii din diferite domenii ale ştiintelor interesaţi de fenomene complexe din natură şi abordări interdisciplinare ale acestora. S-a urmărit totodată participarea a cât mai multor studenţi şi doctoranzi, colaborarea acestora cu specialişti renumiţi, respectiv atragerea lor către cercetări interdisciplinare. La lucrările conferinţei au participat specialişti renumiţi, cercetători în formare şi studenţi din domeniile: �zică, informatică, biologie, sociologie, economie, chimie, medicină, geogra�e, ştiinţa materialelor şi electronică. Temele principale abordate în prelegerile invitate cât şi în celelalte prezentări, au fost:

1. Studiul reţelelor care stau la baza sistemelor complexe: reţele sociologice, reţele în biologie şi genetică, reţele în viaţa economică, reţele electronice, reţelele Internetului. 2. Studiul comportărilor colective complexe în sisteme biologice, sociologice sau economice. Probleme de sincronizări şi tranziţii de fază în aceste sisteme.3. Metode computaţionale noi în studiul sistemelor complexe.4. Probleme interdisciplinare noi care necesită modelări şi abordări computaţionale. Conferinţa s-a desfăşurat la centrul de conferinţe Teleki din Sovata. La conferinţă au participat 14 invitaţi de prestigiu din 8 ţări, care au oferit prelegeri memorabile, toate înregistrate pe suport video. Dintre

Evenimente

Facultatea de Fizică

Re�ecţii Asupra Conferinţei:International Workshop on COMPLEX SYSTEMS AND NETWORKSSovata, 15-20 Iulie, 2007, Romania – Prof. dr. Zoltan Neda

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

3 -

Fata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


unor probleme fundamentale de teoria funcţiilor de o variabilă complexă, geometrie, algebră şi topologie. Primele sale lucrări, inclusiv teza de doctorat, sunt contribuţii originale valoroase în teoria funcţiilor de o variabilă complexă şi îl pun în poziţia de demn continuator al lui D. Pompeiu. Alte rezultate remarcabile sunt în domeniul funcţiilor meromorfe şi al celor univalente, G. Călugăreanu putând � considerat iniţiatorul şcolii clujene de teoria geometrică a funcţiilor univalente.Descoperirea invarianţilor de prelungire analitică constituie una dintre contribuţiile cele mai importante ale lui G. Călugăreanu în teoria funcţiilor analitice, iar teoria nodurilor este acel capitol al topologiei care l-a atras în mod deosebit.Opera sa matematică rămâne un model de construcţie spirituală elevată şi unitară. Unele dintre rezultatele sale s-au dovedit a � importante nu numai pentru lumea matematică, ci şi pentru cercetări în biologia moleculară sau mecanica �uidelor. Prin tot ce a înfăptuit G. Călugăreanu se înscrie în galeria celor mai distinşi reprezentanţi ai şcolii româneşti de matematică.

urmărească cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii. În acelaşi an a primit certi�catul de licenţă în ştiinţe la Universitatea din Paris, iar în 1928 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe matematice după ce a susţinut cu mult succes teza “Sur les fonctions polygènes d’une variable complexe”. După reîntoarcerea în ţară, întreaga sa activitate este legată de universitatea clujeană, Astfel, aici el a funcţionat ca asistent (1930-1934), conferenţiar (1934-1942) şi, din 1942, profesor titular. În anul 1963 a devenit membru titular al Academiei Române.G. Călugăreanu şi-a pus cu deosebită dăruire talentul şi puterea se muncă în slujba dezvoltării învăţământului şi ştiinţei din ţara noastră. Prin activitatea sa intensă, susţinută de calităţile remarcabile de dascăl şi savant, el a devenit unul dintre cei mai preţuiţi profesori ai universităţii clujene. În calitate de decan al Facultăţii de Matematică şi Fizică (1953-1957) şi ca şef al Catedrei de Teoria Funcţiilor, G. Călugăreanu şi-a adus o contribuţie importantă la organizarea învăţământului matematic.Opera ştiinţi�că a lui Gheorghe Călugăreanu este axată pe studiul

Gheorghe Călugăreanu s-a născut la Iaşi, în ziua de 16 iulie 1902, a urmat şcoala primară la Bucureşti între anii 1909 şi 1913, apoi liceul “Gh. Lazăr” din Bucureşti, în perioada 1913-1921.Între anii 1921 şi 1924 a frecventat cursurile Secţiei de matematică şi �zică a Facultăţii de Ştiinţe de la Universitatea “Regele Ferdinand I” din Cluj (în prezent Universitatea “Babeş-Bolyai”). Tatăl său, eminent naturalist, a fost, într-o anumită perioadă, rectorul acestei universităţi.În 1926 a plecat la Paris, ca bursier al statului, unde a avut posibilitatea să

Personalități MarcanteŞcoala Clujeană de Matematică şi InformaticăDin activitatea academicienilor noştri

Acad. Gheorghe Călugăreanu(1902-1976)


invitaţii noştrii de onoare remarcăm: Academician, Profesor L.O. Chua- unul dintre specialiştii cei mai cunoscuţi în domeniul fenomenelor nelineare şi a sistemelor electronice complexe de la Universitatea din Berkley, California, SUA; Academician, Profesor T. Roska, directorul institutului de Cercetări Computaţionale şi Automatizări din Budapesta, Ungaria, inventatorul computerului CNN şi al ochiului bionic; Academician, Profesor L. Freeman de la Universitatea din California, Irvine, SUA, părintele analizei de reţele în sociologie, şi editorul revistei: Social Network Analysis; Chair Profesor A.L. Barabasi, de la Universitatea din Notre-Dame, SUA, fondatorul ştiinţei moderne a reţelelor, cu peste 20 de articole în Nature şi Science ; Chair Profesor, Yves Brechet, membru al College de France, profesor la INPG, Franţa, una dintre persoanele cele mai cunoscute în ştiinţa materialelor. Ceilalti invitaţi de onoare ai conferinţei au fost: Prof. Dr. P. Csermely (Semmelweis University, Ungaria), Dr. G. Istrate (e-Austria Research Center, România), Prof. Dr. H. Jeong (Korea advanced Institute of Science and Technology, Korea), Prof. Dr. J.F. Mendes (Universitatea din Aveiro, Portugalia), Dr. M. Montserrat (Centro Superior de Investigaciones Cienti�cas, Spania), Dr. E. Ravasz (Harvard Medical School, SUA), Prof. Dr. Z. Toroczkai (Universitatea Notre-Dame, SUA), Prof. Dr. T. Vicsek (Universitatea Eotvos-Lorand, Ungaria) si Prof. Dr. A. Vespignani (Institute fo Scienti�c Interchange, Italia). La înregistrare s-au primit 215 de aplicaţii dintre care din lipsă de locuri şi fonduri au fost acceptate doar 100. La conferinţă au sosit 93

de participanţi (profesori, cercetători, doctoranzi, masteranzi şi studenţi) din 18 tări din Europa, America şi Asia. S-au oferit granturi de participare pentru 34 de persoane, majoritatea studenţi, masteranzi sau doctoranzi.

Prelegerile invitate au fost plenare, iar contribuţiile participanţilor au fost comunicate în două sesiuni paralele. Au fost 14 prelegeri invitate (vezi programul) şi 40 de contribuţii cu prezentare orală. S-au organizat două mese rotunde de discuţii vizînd colaborări în proiecte europene de tip FP7. Programul social s-a concretizat într-un wellcome-party , un concert simfonic şi o excursie în jurul Munţii Harghita. Conferinţa s-a �nalizat cu un banchet de mare succes în seara zilei de 19 iulie. Detalii despre aceste programe se pot găsi pe site-ul conferinţei.

Programul ştiinţi�c de mare calitate, expunerile extrem de interessante, respectiv problemele complexe dezbătute, au garantat succesul conferinţei. Atmosfera relaxată şi discuţiile libere, spontane, cu un grad înalt de interdisciplinaritate care s-au purtat, au făcut ca participanţii să rămână cu multe informaţii preţioase şi relaţii ştiinţi�ce noi. Conferinţa a oferit o platformă excelentă de prezentare a rezultatelor şi potenţialului ştiinţi�c din Romania. Dintre cele 54 de prelegeri ţinute 16 au fost prezentate de cercetători care lucrează în România. Mulţi dintre doctoranzii şi masteranzii prezenţi la conferinţă au găsit posibilităţi şi perspective excelente pentru continuarea studiilor, respectiv obţinerea unui loc de muncă în domeniu.Programul �nal al conferinţei şi toate materialele conferinţei se pot consulta pe pagina de web: http://summerschools.ro

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

2 - F

ata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Realizări RemarcabileSuccesul coalaborării internaţionale

European Society ofMathematical Chemistry

Un total de 60 articole, în colaborare internaţională, din care ISI (44), care se adaugă la cele fără colaborare, ISI (65),(ISI, 109 din cele 180 articole publicate) 12 cărţi (incluzând şi volumele editate -din care 4 în ţară), 8 Software originale (TOPOCLUJ vândut deja în Europa), reprezintă zestrea Grupului TOPO Cluj. La acestea se adaugă activitatea de reviewer la numeroase reviste (1. Rev. Roum. Chim., 2. Studia Univ. Babes-Bolyai, 3. Croat. Chem. Acta, 4. J. Chem. Inf. Comput. Sci., 5. Chem. Phys. Lett., 6. Int. Elect. J. Mol. Design, 7. New J. Chem., 8. SAR/QSAR Env. Res., 9. Bioorg. Med. Chem. Lett., 10. MATCH, Commun. Math. Comput. Chem. 11. Fullerenes,Nanotubes Carbon Nanostruct., 12. Molecules, 13. J. Am. Chem. Soc. 14. Romanian Chemical Quarterly Reviews,15. Ars Combinatorica, 16. Arkivoc, 17. Utilitas Math, 18. Eur. J. Operational Res.) şi participarea în advisor board al unor reviste în domeniu (1. Croatica Chemica Acta, 1996, 2. Studia Univ. “Babes-Bolyai”,1999-2005, 3. Acta Univ. Cibiniensis, 1999-, 4. MATCH, Commun. Math. Comput. Chem. 2000-, 5. Internet Electronic Journal of

Molecular Design 2001-, 6. Carpathian J. Math., 2005-, 7. Current Drug Discovery Technologies, 2007).

Înregistrarea Societăţii Europene de Chimie Matematică (European Society of Mathematical Chemistry) la Curtea din Cluj, România, şi aderarea unor importante personalităţi ştiinţi�ce din ţară şi din Europa, America şi Asia, vine să certi�ce fundarea unei astfel de Societăţi ştiinţi�ce şi totodată să recunoască rolul României, al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, al Grupului TOPO Cluj, în peisajul ştiinţi�c European şi mondial. Meetingul inaugural s-a desfăşurat la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică, Oct. 23-26, cu participarea unor cercetători din ţară şi din Croaţia, Italia, Peru, Russia, Iran, Slovenia şi Ungaria. La Conferinţa TOPMOL, organizată de Grupul TOPO în Oct. 2006, au participat oameni de ştiinţă din 14 ţări.Prof. Dr. Mircea V. Diudea - Preşedinte fondator al ESMC (Societatea Europeană de Chimie Matematică), Membru al IAMC (Academia Internaţională de Chimie Matematică).

Colaborarea internaţională nu este un scop în sine ci o necesitate de integrare, de cercetare la teme de interes comun, cum ar � designul medicamentului, nanoştiinţa ori topologia moleculară şi de difuzare a rezultatelor originale proprii. Sud-estul European a dat lumii Teoria Grafurilor Chimice, în forma ei modernă, cu aplicaţii imediate în domeniile de mare actualitate, mai sus amintite.

Colaborarea cu vecinii Europeni este prioritară, astfel că GRUPUL TOPO CLUJ şi-a manifestat interesul şi a activat e�cient în această direcţie, in primul rând cu ţările din spaţiul ex-Yugoslav, apoi Germania şi Marea Britanie. In cei 20 ani de activitate ai GRUPULUI TOPO CLUJ, au fost publicate lucrări ştiinţi�ce cu oameni de ştiinţă din 16 ţări:

1. Bulgaria (1), 2. China (1), 3. Croatia (20), 4. Cuba (2), 5. Germania (18),6. Ungaria (4), 7. India (3), 8. Iran (1), 9. Israel (1), 10. Japonia (2),11. Macedonia (3), 12. Rusia (2),13. Serbia (7), 14. Slovenia (5),15. Marea Britanie (4) şi 16. SUA (3).


Facultatea de MatematicăInternational Conference on Nonlinear Operators,Di�erential Equations and Applications (ICNODEA-2007)4-8 iulie 2007

International Conference on Nonlinear Operators, Di�erential Equations and Applications (ICNODEA-2007) (4-8 iulie 2007) reprezintă a treia ediţie (după cele din 2001 şi 2004) a unei conferinţe internationale de mare anvergură. Conferinţa organizată de Catedra de Ecuaţii Diferenţiale din Facultatea de Matematică şi Informatică s-a bucurat de participarea a peste 100 de specialişti în analiză neliniară şi ecuaţii diferenţiale din circa 30de ţări din întreaga lume. Scopul acestei conferinţe a fost acela de a intensi�ca cooperarea ştiinţi�că dintre cercetătorii români şi cei din străinătate ce lucrează în teoria punctului �x şi analiza variaţională. Tematica conferinţei s-a concentrat pe:

1. Teoria metrică a punctului �x şi aplicaţii;2. Teoria topologică a punctului �x şi aplicaţii;3. Metode variaţionale şi aplicaţii.

In cadrul conferinţei au fost susţinute, de către personalităţi ştiinţi�ce remarcabile din domeniu, şapte lecţii plenare invitate, după cum urmează:

• Jurgen Appell (University of Wurzburg, Germany): Numerical Ranges: Old and New;• Theodore A. Burton (Nothwest

Research Institute, Port Angeles, USA): Integral equations, fixed points, and boundedness;• Marlène Frigon (Université de Montréal, Canada): The method of tube-solution applied to systems of di�erential equations; • Nikolaos S. Papageorgiou (National Technical University, Athens, Greece): Multiplicity of solutions for parametric p-Laplacian equations with nonlinearity concave near origin;• Vicenţiu Rădulescu (University of Craiova, Romania): Combined effects in the study of singular elliptic problems;• Simeon Reich (The Technion - Israel Institute of Technology, Haifa, Israel): Asymptotic behavior of inexact orbits;• Biagio Ricceri (University of Catania, Italy): Minimax theorems for functions involving a real variable and their applications.In cele 4 zile de conferinţă s-au prezentat circa 90 de conferinţe, comunicări şi postere. Ziua de vineri, 6 iulie 2007, a fost dedicată unei vizite la Sibiu-Capitală Culturală Europeană 2007.

Lucrarile prezentate în cadrul acestei manifestari ştiinti�ce vor � publicate în revistele Fixed Point Theory şi Studia Univ. Babeş-Bolyai, Mathematica.

Şcoala de vară “Critical Point Theory and its Applications”9-13 iulie 2007

Aceasta scoala de vara a fost organizata in cadrul programului “Dezvoltarea unor parteneriate de cercetare in vederea integrarii europene a cercetării matematice de vârf româneşti in domeniile analizei neliniare, topologiei diferenţiale si ale aplicaţiilor acestora”, Contract de excelenţă Nr. 130/2006, CEEX III/P-INT-VIZ. Organizatorul local a fost Prof. Dr. Csaba Varga de la Catedra de Geometrie de la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii “Babeş-Bolyai”. Şcoala a reunit specialişti de prestigiu din acest domeniu deosebit de dinamic al matematicii moderne. Şapte din lecţiile prezentate în cadrul şcolii au fost deja publicate în volumul “Critical Point Theory and its Applications” (Csaba Varga, Alexandru Kristaly, Paul A. Blaga, Eds.), Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, 145 pag., ISBN 978-973-133-093-8.

Al 8-lea workshop internaţional de Geometrie Diferenţială şi aplicaţiile sale 19-25 august 2007

Acest workshop a fost organizat de catre Catedra de Geometrie de la Facultatea de Matematica si

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

2 - F

ata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e


Ce este de făcutîn cercetarea ştiinţi�că?EDITORIAL - Prof. Dr. Andrei Marga

curs de lărgire sunt, evident, mai complexe decât obţinerea granturilor.

Merită stăruit asupra replicii după care politica cercetării Uniunii Europene are o orientare „tehnocratică” şi avantajează ştiinţele ce produc „tehnologii”. Nu cred că este vorba de „tehnocratism”, chiar dacă este vorba de cultivarea soluţiilor la probleme rezultate din dezvoltarea tehnologică, economică, instituţională, culturală. În de�nitiv, „tehnologii” sunt de elaborat nu doar pentru industrie, ci şi pentru administraţie, educaţie, cultură, iar a produce „tehnologie” este un examen înalt pentru orice specialist. Mai cu seamă în situaţia României, în care încă prea multe activităţi sunt lăsate la îndemâna „isteţimii”, „aranjamentului”, „evaluării după ochi”, „impresiei”, de tehnologie este nevoie în foarte multe direcţii.

Se discută aprins, nu numai la Universitatea „Babeş-Bolyai”, evaluarea rezultatelor cercetării dând prioritate publicaţiilor ISI. Nu este de făcut o dogmă din ISI (căci, în mod fatal, opere ştiinţi�ce de cea mai mare anvergură nu sunt ISI sau scrieri ISI sunt cercetări aproape triviale!). Dar de aici nu rezultă că ar trebui ignorat acest sistem. De fapt, acum şi aici, ISI reprezintă un instrument de evaluare care nu este singurul, dar care merită să �e folosit cu discernământ.

Sunt apoi mai mulţi paşi de făcut prin iniţiative ale Universităţii „Babeş-Bolyai”, în conjuncţie cu autorităţile ţării. Operaţiunea de creare de unităţi de cercetare ştiinţi�că, capabile să participe la frontul cercetării din Europa – începută cu o seamă de laboratoare de bio�zică (1996), chimie (1996), cu Institutul de Cercetări Experimentale Interdisciplinare (2002)şi Centrul de Biologie Moleculară(2002), cu institute de istorie (1995) etc. – va trebui continuată. În urmă cu un an am propus asumarea unor programe în nanoştiinţe, schimbarea climatului, dezastre naturale, studii regionale, cercetarea motivaţiei, economie europeană etc., cu instituţionalizarea corespunzătoare în

cooperarea europeană. O primenire tematică a cercetării ştiinţi�ce în condiţiile unor noi oportunităţi şi „urgenţe” ale umanităţii, a devenit indispensabilă. O angajare a acestor unităţi în programele naţionale şi europene, de asemenea. Pe de altă parte, trebuie revăzută neîntârziat legislaţia şi favorizată fără echivoc situaţia în care cercetătorul (universitar şi neuniversitar) să poată câştiga în funcţie de rezultatele efective pe care le-a obţinut, la un nivel la care cercetarea ştiinţi�că să �e de la început stimulată.

Sunt de făcut paşi concreţi în Universitatea „Babeş-Bolyai” însăşi. Am în vedere, în primul rând, restabilirea completă a laboratorului ca instituţie şi echiparea laboratoarelor încât să devină mediu propice al mai multor ore, zile săptămâni, luni de activitate. Va trebui văzut în ce facultăţi, laboratoarele, altădată fertile, au dispărut şi trebuiesc restabilite neîntârziat. Am în vedere, apoi, crearea cadrului favorizant al cercetării competitive: recrutarea vârfurilor dintre studenţi; seminarul regulat de catedră; înregistrarea şi examinarea bibliogra�ei de referinţă; punerea în funcţiune a „criticii interne” a rezultatelor; internaţionalizarea dezbaterii propriilor rezultate. Am în vedere, mai departe, reexaminarea cutumelor în care se desfăşoară cercetarea ştiinţi�că în Universitate: trecerea la cercetarea în echipă (team), pe baza unei metodologii re�ectate; participarea la cercetări având centrul în alte universităţi, dar nu ca „anexă”, ci ca partener cu contribuţii pro�late; formarea unei noi tradiţii ştiinţi�ce în propria universitate; dezvoltarea unei re�ecţii metodologice şi teoretice indigene, aptă să consolideze lucrările ştiinţi�ce proprii. Am în vedere, în sfârşit, reorientarea cooperării internaţionale a Universităţii „Babeş-Bolyai” pe direcţia, primordială ca importanţă şi e�cienţă, a cercetării ştiinţi�ce în cooperare, încât să se asigure intrarea în cooperări selecte şi promovarea valorilor proprii pe pieţele globalizate ale lumii.

Este, poate, de prisos să mai amintim că, la propriu, nu există universitate acolo unde nu se face cercetare ştiinţi�că cu acurateţe şi nu sunt descoperiri proprii. Emil Racoviţă, de exemplu, avea conştiinţa severă a acestui fapt, ca şi, de altfel, Iuliu Haţieganu, care arăta că anvergura unei universităţi se măsoară în ipotezele, teoremele, teoriile ce ies din laboratoarele ei.

Ce este de făcut acum? Vreau să exprim cât mai succint opinia mea cu privire la ceea ce este de făcut în Universitatea „Babeş-Bolyai”, în cadrul actualei abordări a cercetării ştiinţi�ce, din Uniunea Europeană şi din ţara noastră.

Câţiva paşi sunt de făcut înăuntrul actualei politici a cercetării ştiinţi�ce a Comisiei Europene. Se ştie că până şi cel mai puternic generator de cercetare ştiinţi�că, SUA, şi-a pus (inclusiv în Raportul Spelling,2006) obiectivul „intensi�cării cercetării ştiinţi�ce” şi că Uniunea Europeană urmăreşte reorientarea spre cercetare a universităţilor şi specialiştilor. Înăuntrul acestei opţiuni majore, autorităţile române ar face bine dacă s-ar ocupa nu doar de proceduri (care, în principiu sunt clare, după introducerea, în 1995-1998, a �nanţării prin granturi), ci şi de rezultate (Comisia Europeană a cerut, de altfel, deplasarea evaluării spre outcomes). Altfel se rămâne la situaţia în care sistemul – oricum birocratizat excesiv la noi – să funcţioneze, formal în ordine, dar cu rezultate mici. Granturile ar trebui luate nu ca scop în sine, cum se face astăzi, ci ca instrumente inteligente de susţinere a descoperirii ştiinţi�ce. Sistemul granturilor nu substituie necesara politică explicită a cercetării ştiinţi�ce. Pe de altă parte, împrejurarea că tot mai mulţi universitari se angajează în competiţia pentru granturi este foarte pozitivă. Numai că nu ar trebui pierdut din vedere faptul că performanţa ştiinţi�că nu se măsoară la nivelul grantului (cum greşit a decis Ministerul Educaţiei, în reglementările accesului la profesor şi conferenţiar, din 2005), ci la nivelul rezultatelor. Mecanismele valori�cării şi recunoaşterii cercetării ştiinţi�ce pe piaţa în


Informatica a Universitatii “Babes-Bolyai” impreuna cu Institutul de Matematica “Simion Stoilow” al Academiei Române din Bucuresti (IMAR) si Universitatea de Vest din Timişoara. Organizatorul local a fost Prof. Dr. Dorin Andrica iar din partea IMAR Bucuresti Dr. Radu Iordanescu si Dr. Sergiu Moroianu.Workshopul a reunit 50 de participanti din Romania, Germania, Franta, Italia, Turcia, Japonia, Slovenia, Ungaria si SUA. Continuand traditia workshopurilor precedente, lucrarile prezentate in cadrul acestei manifestari stiinti�ce vor � publicate intr-un proceedings la editura Presa Universitara Clujeana.

Prima conferinţă internaţională Knowledge Engineering Principles and Techniques KEPT-20076-8 iunie 2007

Este o primă ediţie din ceea ce dorim să devină o serie permanentă de evenimente asupra fundaţiilor teroetice şi aplicaţiilor reale ale ingineriei cunoaşterii. Această conferinţă, organizată pe platforma domeniului Knowledge Engineering,a fost un forum de dezbatere intelectuală, academică, ştiinţi�că şi industrială, pentru a promova cercetările şi cunoaşterea din această zonă şi pentru a facilita abordările interdisciplinare şi multidisciplinare, din ce în ce mai necesare şi utile în zilele noastre.

Conferinţa a fost onorată de profesori de vârf din comunitatea academică internaţională, care şi-au prezentat lecţiile invitate în două sesiuni plenare: Prof. Bruno Buchberger (Johannes Kepler University Linz), cu o lecţie cu tema “Algorithm Synthesis by Lazy Thinking: A Case Study in Mathematical Knowledge Engineering”, Prof. Diana Inkpen

(University of Ottawa, Canada), cu o lecţie cu tema “Semantic Similarity Knowledge and its Applications”, Prof. Alain Lecomte (University Paris 8, France), cu o lecţie cu tema “Some Representation Structures for Computational Linguistics”, Prof. Rada Mihalcea (University of North Texas, USA), cu o lecţie cu tema “Using Wikipedia for Automatic Word Sense Disambiguation”, şi Dr. Constantin Orasan (University of Wolverhampton, UK), cu o lecţie cu tema “The Role of Linguistic Information for Shallow Language Processing”.

Organizarea acestei conferinţe re�ectă trei zone principale de preocupări: Procesarea Limbajului Natural, Inteligenţa Arti�cială, şi Ingineria Sistemelor Soft. Prezentările orale a 41 lucrări au fost organizate în 12 sesiuni dedicate, plani�cate de aşa manieră încât să încurajeze dialogul şi schimbul direct de idei între cercetători.Ingineria cunoaşterii se referă la construirea, întreţinerea şi dezvoltarea sistemelor de baze de cunoştinţe. Este un domeniu cu preocupări comune cu ingineria sistemelor soft, şi este înrudit cu multe domenii ale informaticii, cum ar � inteligenţa arti�cială, bazele de date, data mining, sistemele expert, sistemele de asistare a deciziilor, sistemele de informaţie geogra�că. Ingineria cunoaşterii are, de asemenea legături cu logica matematică şi este puternic implicată în ştiinţele cognitive şi ingineria socio-cognitivă, unde cunoaştera se produce de către agregate socio-cognitive (în principal oameni) şi este structurată conform înţelegerii noastre despre modul în care funcţionează rationamentul uman şi logica umană.Prima conferinţă internaţională Knowledge Engineering Principles and Techniques (KEPT 2007) a fost o

experienţă stimulativă şi utilă şi a generat un schimb de cunoaştere pentru toţi participanţii. Sperăm că ediţia viitoare a KEPT (în 2009) va avea un succes şi mai mare şi va � privită cu un şi mai mare entuziasm.

Seminarul “Tiberiu Popoviciu” de Ecuaţii funcţionale, Convexitate şi Aproximare26-29 septembrie 2007

A fost organizat de Facultatea de Matematică şi Informatică (Catedra de Analiză şi Optimizare), Seminarul Tiberiu Popoviciu, Laboratorul de Cercetari Interdisciplinare, Academia Romană, Institutul de Calcul Tiberiu Popoviciu din Cluj Napoca, cu colaborarea Catedrei de Informatică Economică de la Facultate de Ştiinte Economice şi Gestiunea Afacerilor. Această manifestare a avut loc sub egida Comisiei Nationale UNESCO pentru România.

Festivitatea de deschidere a avut loc in Aula Magna cu participarea acad. M. Iosifescu, vicepreşedinte al Academiei Romane, a acad. Camil Mureşan, preşedintele Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române şi a conducerii Facultăţii de Matematică şi Informatică. Tematica comunicarilor din zilele de miercuri, joi si sâmbata fost strâns legată de tematica Seminarului Tiberiu Popoviciu (STP). Programul zilei de vineri 28 septembrie a fost dedicat prezentării unor rezultate cu caracter inderdisciplinar, autorii �ind medici, biochimisti, arheologi, antropologi, matematicieni, membri ai Laboratorului de Cercetari Interdisciplinare (LCI). Lucrările prezentate (34 la număr) sunt publicate în extenso, în limba engleză sau franceză, în revista Annales of Tiberiu Popoviciu Seminar, vol. 5(2007).

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

1 - F

ata

250

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e

Buletinul Informatival Departamentului de Cercetare Dezvoltare Inovare

Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Nr. 6, Decembrie 2007

ht tp://cercetare.ubbcluj . ro/ index.php?pagina=publicati i&sidecol=coldr

Redactor şef: Prof. dr. Ioan Bucur

Colectiv de redacţieGabriela Iudita Crişan, Nicolae Marina, Augusta Sabău, Mihaela Neamț

Colectiv consultativProf. dr. Paul Şerban Agachi, Prof. dr. Daniel David, Prof. dr. Vasile LebProf. dr. Zoltan Neda, Prof. dr. Cătălin Popescu, Prof. dr. Octavian PopescuProf. dr. Magdalena Vorzsak, Lect. dr. Korina Zam�r


Actul cunoaşterii este cea mai �rească manifestare a omului în dimensiunea sa proprie de �inţă raţională, este un tip de interacţie între sinea sa ca raţiune divină în trup şi ipostasurile creaţiei ca plasticizări ale raţiunilor/paradigmelor divine veşnice, în cazul în care accepţi teoria creaţionistă, sau cu elementele evoluate şi evolutive ale creaţiei, dacă eşti adept al unei atari teorii. Dar în ambele cazuri te întâlneşti cu verbul a interacţiona/a cunoaşte şi cu atributul care de�neşte ideea de perfecţiune, în cazul creaţionismului cu cel de plasticizare a raţiunii/paradigmei, iar în cazul evoluţionismului cu cel de făptură evoluată, făptură din stadiul superior, ceea ce te împinge spre zona unor interogaţii multiple (la care nu voi încerca să răspund azi, doar le semnalez) cum ar �: dacă este creaţie însemnează că e rezultatul unui act de creare realizat de cineva, cine este acest „cineva”? , dacă este vorba despre o evoluţie spre un stadiu superior de viaţă, cine şi faţă de ce se stabileştew, în chip obiectiv, acest nivel sau formă, pentru că altfel se rămâne într-o mare a subiectivităţii şi într-un ocean de părţi individualizate şi generatoare de individualizare, ori actul cunoaşterii este determinant pentru realizarea şi transmiterea unităţii şi pentru realizarea ipostasurilor ca structuri dialogice, adică ca şi structuri ale unui proces de umplere de persoană/personalitatea, dialogul îţi individualizează chipul/faţa ca formă dar în concomitent realizează o unitate în cunoaştere a chipurilor, o unitate care este realmente mediul de realizare a libertăţii �ecăruia faţă de �ecare şi a tuturor faţă de cineva �ind un act de circumscriere conştientă în acel „Cineva”? În procesul cunoaşterii noi ne manifestăm ca si persoană pentru că dialogăm cu însăşi raţiunea plasticizată a acelui Fiind (ebr. Haiim) şi păşim, mai mult sau mai puţin conştient, în „ehyeh” – �inţarea veşnică. Acest preambul ideatic are meniferea de a evidenţia în chip schematic elementele de fundamentare ale silogisticii ulterioare, dar şi de a remarca complementaritatea tipurilor de acumulare gnoseologică în noi a responsabilităţii noastre pentru rescrierea unităţii creaţiei şi pentru re-auzirea agrăirilor acesteia.

Departamentul pentru promovare a Cercetării, inovare, granturi al Universităţii noastre m-a invitat să scriu câteva rânduri despre posibilele repere morale (etice) care

ar trebui să guverneze acest areal academic şi cu relevanţe profund alitice.Primul pas în sfera unui demers de acest gen trebuie făcut din contextul introductiv anterior şi anume: obiectul cunoaşterii trebuie să �e receptat ca o structură de sine, chiar aptă circumscrierii în structuri sau forme de personi�care, ca un mediu prin intermediul căruia se manifestă o „ratio Dei” sau o „formă a vieţii/a vii-tăţii” ce nu poate � anulată în chip arbitrar sau din motive de ordin instrumental, adică nu i se poate lua dreptul la evoluarea în viaţă. Tot din acest palier, din cel introductiv, putem desprinde un nou pas şi anume: nici un obiect al cunoaşterii în procesul de revelare nu ni se descoperă într-o nuditate autarhică, ci ca o parte dintr-un tot, de aceea nu se cuvine să idolatrizăm un ipostas iar pe altul să-l demonizăm sau să-l trecem în întunericul necunoştinţei. Actul cunoaşterii l-am de�nit mai sus ca �ind un act uni�cator, dar acest proces de uni�care poate � înţeles şi ca mod de participaţie la celălalt de�nit de termenul „întru”, ceea ce este în fapt o relevanţă a aspectului koinonic al creaţiei. De aici decurgând un alt principiu care trebuie să lumineze mintea unui cercetător, acela care conduce munca de cercetare spre zona de schimbare a clişeului potrivit căruia între operă şi autor există o distanţă, nu, opera este un rezultat cu valenţe pragmatice imediate şi continui care îl are întru pe subiectul şi verbul revelării factice a existenţei sale. Acest gen de relaţionare ţine vie conştiinţa autorului în sfera unei responsabilităţi deplin asumate cu privire la creaţie şi la integrum-ul acesteia.

În munca de cercetare, pe lângă păzirea aspectului etic al creaţiei şi al dezvoltării acesteia, mai survine o zonă care trebuie să �e guvernată de principii morale, zona surselor. Orice act de cunoaştere nu este un act eminamente spontan, o fulgerătoare revelaţie, ci este un product ce se zideşte progresiv. De aceea cercetătorul are o imensă responsabilitate cu privire la revelarea surselor, a temeliilor gnoetice deja consolidate şi pe care îşi înalţă propria formă de participaţie la koinonia universală. Onestitatea ne�ind altceva decât o eliberare a omului din mrejele su�cienţei de sine, din mrejele tentaţiei de a te poziţiona pe tine însuţi ca etalon pentru acele tipuri de existenţe, dacă nu chiar pentru toate. Dar tot onestitatea,

care la noi mai are şi numele de smerenie, metanoia, este cea care îţi dă posibilitatea să te eliberezi de ispita plagiatului. Într-o asemenea ipostază nu vezi oare că de fapt tu eşti absent?

Munca de cercetare şi inovare nu trebuie să distrugă frumuseţea făpturii ci să-i redescopere şi să-i reveleze amplitudinea deosebită a acesteia. Kalokaghatia creaţiei recunoscută şi a�rmată de Creator în Facere 1,31 ne spune încă cât de vast este orizontul cercetării noastre. Cercetarea face parte, de fapt, din asumarea conştientă a responsabilităţii de a păstra întru stăpânire rodul creaţiei lui Dumnezeu, sau pentru evoluţionişti de a crea mediul de desăvârşire a creaţiei prin creştere spre Cineva-ul acela, pentru că altfel intrăm în zona lipsei de perspectivă de raportare.

Cercetarea e o binecuvântare pentru omul, făptură raţională, �indcă îi crează posibilitatea de a înţelege raţiunea divină a făpturilor şi de a lucra în sensul desăvârşirii ei în unitatea creaţiei spre a genera epifania asemănării sale cu Creatorul. De aceea se spune despre cercetător că este un sophos – un înţelept, pentru că el ne spune că înţelepciunea este acea capacitate sublimă a persoanei umane prin care ea vede raţiunea divină a făpturilor şi a totului cărora acesteia aparţin şi lucrează din această vedere spre realizarea lor desăvârşită ca structuri asemenea „desăvârşitului” şi a unităţii de nezdruncinat a acestuia. Conjuncţia acestor epifanii nomosice este summa etică a creaţiei spre care tinde actul cunoaşterii noastre şi potrivit căreia actul cercetării noastre este realizat ca act moral sau ca act criminal. Dacă ar � să reperez teologic ceea ce este cercetarea ziditoare aş spune: este o veridică doxologie pe care raţiunea responsabilă a creaţiei o aduce pentru întreaga creaţie Creatorului. De aceea este nevoie de o minima moralia ca ghid al realizării unei metodologii de desfăşurare a cercetării trecutului şi viitorului. Există oare limite în aceste sectoriale ? Există, sunt limitele bunului simţ, ale bunei credinţe, ale actelor prin care ştim să fugim de ispita ce ne vine ca să ne sbstituim Creatorului. Dar aceste limite sunt de fapt formele de de�nire a aspectului incomprehensibil al libertăţii noastre dăruite nouă atunci când suntem întru Lege, zicea bine sf. Marcu Ascetul: suntem întru El.

Etica CercetăriiPentru o „etică/morală” a cercetării şi inovăriiPunctul de vedere al unui teolog - Prof. Dr., Pr. Ioan Chirilă

cyan

mag

enta

yel

low

bla

ckCo

ala

1 - F

ata

150

0 Bu

c. 1

35 g

ram

e

Documents

Buletin DCDI nr.6