SUPRACOPERTA: GH. MARINESCU PAUL POPESCU-NEVEANU Referenti stiintifici: DICTIONAR Prof. dr. doc. STELUTA TEODORESCU de Dr. doc. VICTOR SAHLEANU psihologie BUCURESTI 1978EDITURA ALBATROSDICTIONARE DE SPECIALITATE SI ALTE LUCRARI ENCICLOPEDICE CONSULTATE H.C. Warrcn (Td.), Dictionary of PsycJwlogy, Boston New York, 1934. I.A. Kairov (red.), Pedagoghiceshisiovar, Moscova, 1960 (nl. rom. 1965). K. Lafon, Vocabiilaire de psychopedagogie et de psychiatrie de l'enfant, Paris, 1963. J. Gould, W. Kolb (Ed.), A Dictionary of the social sciences, 1964. X. Sillamy, Dictionaire de la psychologie, Paris, 1965. K. Pratt Fairchild (Ed.). Dictionary of Sociology, Totowa New Jersey, 1965. H. Pieron (red.), Vocabulaire de la psychologie, Paris, 1967. J. Laplanche, J.-B. Pontalis, Vocabulaire de psychanalyse. Paris, 1967. A.M. Batro, Dictionaire d'epistemologie gnitique, Paris, 1968. A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Paris, 1968. A.et. R. Muchielli, Lexique de la psychologie, Paris, 1969. V.I. Gusikov, Tevminologhiceski slovar psihiatra, Moscova, 1969. St. Brsanescu (red.), Dictionar de pedagogie contemporana, Bucuresti, 1969. J. Drewer, W.D. Frohlich, Worterbuch fiir Psychologie, Munchen, 1970, K.M. Goldenson, The Encyclopedia of human behavior, New York, 1970. A.I. Diacikov (red.), Defcctologhiceski slovar, Moscova, 1970. *** Dictionar de estetica generala, Bucuresti, 1972. *** Mic dictionar de filosof ie, ed. a Ii-a, Bucuresti, 1973. S. Lazarescu s.a., Vademecum n neurologie-, Crniova, 1974. WC DL 1'RtrAT Fiecare carie si are istoria si soarta sa. n momentul hi care, ncheiem aceasta carie putem reiata ceva despre modul n care a fost realizata si conceputa, dar nu-i putem prevedea viata". Era prin 1965 cnd mi s-a propus sa fac un dictionar de psihologie pentru tineri n scopuri orientative si autoeducative. M-am apucat de lucru cu entuziasm, socotind ca mi va fi usor sa expun termenii de baza ai psihologiei n mod clar dar fara concesii n raport cu rigorile stiintifice. Nu a fost nsa deloc usor. Am lucrat la acest dictionar, cu ntreruperi si reluari, cu reveniri si reelaborari, preocupat pna la obsesie cnd de o pro blema sau termen, cnd de altul, timp de 12 ani, investind, n principal, n aceasta lucrare, numai aparent simpla, cel de-al cincilea deceniu al vietii mele. Am lucrat de unul singur, dar ce nseamna singur" cnd, ncerend sa dau o baza de cercetare logicopsihologica dictionarului de psihologie, am ntrebat mereu cnd pe colegi, cnd pe discipolii mei ce nteleg prin cutare cuvnt, cum vad problema etc. Nu puteam doar prescrie semnificatiile termenilor, trebuia sa-i urmarim n sistemul obiectivat al stiintei si n folosirea lor curenta pentru a ntelege mai profund si a ne ntelege mai bine. Ne-a interesat sa reflectam n dictionar sistemul nostru de psihologie si gndire psihologica. Psihologiaeste o stiinta n plina dezvoltare, fiind strns corelata cu multeIN LOC DE PREFATA alte discipline. Chiar pe parcursul elaborarii dictionarului s-au produs importante deplasari n stocul de cunostinte psihologice si acestea au trebuii sa fie adecvat integrate n dictionar. Modelul cursei cu obstacole este n aceste conditii nu doar o f igura de stil. Important este ca dictionarul sa fie mai putin retrospectiv si mai mult prospectiv, sa orienteze si asupra evenimentelor stiintifice n curs de desfasurare. Aici apare si o complicatie n plus. Psihologia, n afara profundei ci nradacinari n limba jul natural, uzeaza de mai multe limbaje stiintifice fizic si cibernciic-informational, ncurofiziologic si comportanientist, mentalist si reflexiv, sociologic si educational, matematic si filosofic toate fiind aplicate convergent, cautnd sa surprinda unitatea n diversitatea conduitei umane. Ca termenii psihologici snt prin excelenta polisemantici este un fapt demult atestat, dar importanta a fost pentru noi nu doar nregistrarea tuturor sensurilor, ci indicarea legaturilor esentiale dinlauntrul sistemului de gndire psihologica, astfel net fiecare concept sa-si poata dezvalui si preciza valorile sale generative. Se stie ca si n limbajul curent deseori utilizam cuvintele fara a fi pna la capat constienti de semnificatia lor. Experienta noastra personala, ca si observatiile facute n trei decenii de lucru cu studentii, ne dovedesc ca nici limbajul stiintific nu este scutit de astfel de reductii si particularizari. S-a spus de aceea ca a nsusi corect codul unei stiinte. nseamna practic a lua n buna masura n stapnire acea stiinta. Aceasta mai ales hi cazul n care dictionarul apare ca o varianta expusa analitic a unui tratat. Un tratat nu devine nsa larg accesibil daca nu este dublat de un dictionar explicit. n acest punct s-ar parea ca discutia devine prea pretentioasa si se abate de la formula unui IN LOC DE PREFATA vocabular psihologic care sa puna la dispozitia tinerilor condensate stiintifice de natura sa faciliteze cunoasterea de sine si cunoasterea altora. Stim nsa ca n aceasta privinta, a cunoasterii psihologice, tinerii snt vital si puternic interesati. Or, n zilele noastre, raspunsurile ce se ofera tinerei generatii nu pot fi aproximative si palide. Comanda lor este ferm stiintifica iar a raspunde adecvat acesteia nseamna respect si binemeritai credit acordat tinerelor generatii. Pentru acestea un anumit gen de popularizare" de mult timp a devenit impopular. n aceste conditii, cautnd sa nu dramuim cunostintele pentru a permite fiecarui cititor sa nainteze att ct i este necesar si... ct poate, dictionarul, continund sa fie adresat tineretului, si-a extins aria de cuprindere, interesnd si pe psihologi, pe specialisti din domenii conexe, ca si pe oricare din cei interesati n psihologia stiintifica, acum cnd sarcina optimizarii factorului uman este la ordinea zilei. Este ceea ce inevitabil trebuia sa re vina primului dictionar de psihologie publicat n tara noastra.Semnificatia acestei lucrari, ce nu apartine unui autor ci principalei stiinte despre om, este n acelasi timp legata de largirea si intensificarea dialogului dintre public si psihologia stiintifica si de maturizarea nsasi a psihologiei care-si poale oferi cristalizarile teoretice si pune la dispozitie valentele sale aplicative, n genere, elaborarea, ca si utilizarea unui dictionar stiintific, implica un efort de esentializare, punere la punct, clarifi care. Doar n orice ntreprindere cognitiva, primul demers este acela al definirii termenilor dupa care urmeaza progresive corelatii si constructii, ca si n instruirea cu ajutorul unui manual programat. Oferind peste 2 000 de termeni prin articole, caracterizari schitate si definiri, cupriiiziid principalele ramuriIN LOC DE PREFATA ale psihologiei, dictionarul va fi nendoielnic instructiv pentru cititori. Aceasta nu nseamna ca nu persista multe imperfectiuni, ca nu snt de semnalat lacune, ca nu vor aparea un numar de probleme pe care cititorii snt invitati sa le semnaleze si discute n vederea unei noi sau alte realizari de dictionar psihologic romnesc. Daca mi-a revenit mie sa elaborez acest dictionar pna la capat, rezistnd tentatiilor de abandon, este poate nu un fapt ntmplator. Tatal meu mi-a ndrumat primii pasi n psihologie si mi-a cerut sa ma straduiesc ca sa-mi clarific si sa-mi precizez termenii. Este o linie de efort de la care am cautat sa nu ma abat. De aceea, fie-mi ngaduit sa dedic aceasta lucrare memoriei tatalui meu, Gheorghe Popescu, care mi-a fost profesor de filosofic si psihologie la Liceul Cuza Voda"- din Husi. A utorul 20 aprilie 1977. DICTIONARELE ALBATROS A ABERATIE MENTALA (IX-cognitive. A. nu se confunda cu COERENTA A GNDIR1I), de-deprinderea, bazndu-se pe plasviatie de la normal sau denatu-ticitate neuropsihica, si nu se rare cognitiva, forma a instabi-reduce la cunostinte ntruct re litatii gndirii manifestata prinprezinta o conditie pentru fortr-o dezordine momentana a ac-marea si utilizarea optima, n telor si proceselor de gndire. situatii noi, a deprinderilor si A.m. exprima anumite rationacunostintelor. n engleza termente gresite, bazate pe iluzii, menul skill semnifica att a. cit judecati si interpretari gresite ale si aptitudinea. unor date si situatii ce pot avea ABISAL, n sens ontologic, loc n limite normale. termen care desemneaza dinamica straturilor inconstiente, inABILITATE, nsusire sinonima stinctive, psihoorganice, de adn cu priceperea, ndemnarea, dex cime a psihicului, opuse fenoteritatea, dibacia, iscusinta, evi menelor psihice care apar la su dentiind usurinta, rapiditatea, ca prafata, fiind usor accesibile con litatea superioara si precizia cu stiintei. Psihologia a., n sens care omul desfasoara anumite ac epistemologic, termen care de tivitati, implicnd autoorgani semneaza curentele psihanaliti zare adecvata sarcinii concrete, ce: a) psihanaliza lui S. Freud; adaptare supla, eficienta. Este b) psihologia individuala a lui semnalata frecvent n cazul acA. Adler; c) psihologia analitica tiunilor musculare, manuale, aa lui C. G. Jung. Uneori acest vnd astfel sensul de metoda, Iermen se mai aplica si curen model de lucru sau de comporta tului I;tiyr,ti:l ;il lui \V. AIcDou ment aplicabil sarcinilor congall. Psihologia a. si propune crete. Se remarca si la sarcini9sa studieze straturile cele mai profunde si primare ale persona litatii. ABNORMALITATE, termenul se refera la o ndepartare fata de limitele considerate normale. A. poate reprezenta att limita sub normalului ct si a supranorma lului. Nu are obligatoriu sens pa tologic. ABREACTIE, termen folosit n psihanaliza pentru a desemna eliberarea brusca a unor tensiuni emotionale care fusesera blocate n inconstient si care duc la unele exteriorizari emotionale generate de reactivarea unor amintiri neplacute. A. survine n conditiile psihanalizei, ale unor tratamente psihoterapeutice sau ale unor confidente, provocate prin substante psihotrope sau accidental (consum de alcool). n psihanaliza, a. se provoaca n vederea obtinerii controlului constient asupra situatiilor mentionate si pentru a nlatura conflictele latente. ABRUTIZARE, pierderea interesului fata de valorile ce depasesc trebuintele materiale imediate, nscriindu-se n etic si estetic. Ca urmare a acestui proces, individul se manifesta n relatiile cu ceilalti oameni fara ntelegere si participare afectiva la dorintele, idealurile si suferintele acestora sau ramne insensibil fata de evenimentele sau obiectele care ies din orizontul comportamentelor legate de adaptarea imediata. ABSENTEISM, fenomen cu implicatiipsihosociale care afec 10 teaza eficienta economica a ntreprinderilor, n psihologia industriala se calculeaza facndu-se raportul ntre numarul de zile absentate nemotivat ntr-o perioada_. si numarul zilelor de munca, n general, s-a constatat ca a. este mai scazut la barbati dect la femei, la vrstnici dect la tineri, si ca descreste ierarhic (persoanele cu posturi de conducere absenteaza mai rar dect subordonatii lor). ABSENTA, forma de manifestare clinica a micului acces epileptic, constnd n pierderea paroxistica, de foarte scurta durata, totala sau partiala, a conostintei, conservndu-se, de obicei, functia statica. ntr-un sensmai larg, a. corespunde unei distrageri trecatoare. ABSTINENTA, evitare si retinere voluntara de la satisfacerea unor trebuinte corporaleprivind alimentarea excesiva, viata sexuala, consumul de bauturi alcoolice etc. Are si sens de minimalizare a satisfacerii trebuintelor vitale astfel nct sa fie evitate placerile si orice fel de excese, n anumite limite este o conditie necesara a conduitei morale. ABSTRACTIZARE (ABSTRACTIE), produs si operatie sau subproces intelectual de miscare" ascendenta pe verticala a intelectului constnd din selectia, pe baza discriminarii nsusirilor sau relatiilor, a unor note comune si generale si caro sint, prin generalizare, esentializare, implicate n concepte. T'nii autori vorbesc si despre a. senioriale ca rezultat al diferentierii si conditionarii la anumite nsusiri. Acestea nsa snt numai operatii de analiza. Specific pentru a.' este faptul ca se produceprin intermediul unor simboluri sau semne si pe calea inductiei si deductiei. ntotdeauna a. presupune desprinderea de planulobiectivai si concret, evoluiid spre categorial si teoretic. J. Piaget scrie: abstractiunea consta n a adauga unele relatii datului perceptiv si nu numai n a le extrage din acesta. A. recunoaste existenta unor calitati comune cum snt patrat sau rotund, mare sau mic, plat sau tridimen sional etc. nseamna sa construiesti scheme relative att la actiunile subiectului ct si la proprietatile obiectului... ntr-un mod si mai general, nsusirile comune pe care se fondeaza o clasificare snt comune n masura n care actiunea subiectului le pune n comun, ct si n masura n care obiectele se preteaza la aceasta punere n comun". Avnd un caracter progresiv si cunoscnd nivele sau forme diverse (simpla, simplificatoare, constructiva sau reflexiva) procesele de a. snt ntotdeauna bipolare n sensul ca dinelementele discriminate, ceva {invarianta) se extrage si retine {dupa J. Bruner se categorializeasa), iar restul {variabilele individualesi accidentale) se lasa ntr-un plansecundar si se respinge, se ignora deliberat. n limbajul uzual, aceste modalitati interdependente iW a. pozitiva si a. negativa snl fixate prin expresiile: a abstractiza din..." si a face abstractie de...". Este posibil ca. adoptnd diverse perspective, polii procesului de a. sa-si schimbe locurile. n anumite limite a. este comutativa. La aceasta se adauga etajarea a., existnd progresive abstractizari ale abstractiilor (G. Kostiuk). J. Piaget socoteste ca a face abstractie de punctul de vedere propriu nseamna a lua cunostinta de..." A. presupune condensarea si simbolizarea de informatii si este operatia inversa multiplicarii logice. Complementara si indispensabila pentru a. este generalizarea. Cu o strategie opusa fata de a. se dezvolta concretizarea care de asemenea, este necesar corelata cu a. ABSTRACTIE v. ABSTRACTIZARE.ABSTRACTIE ANALITICA SI ABSTRACTIE REFLEXIVA, n psihologia genetica a lui J. Piaget, a. analitica (sau aristotelica) are drept punct de plecare obiectele asupra carora actioneaza subiectul si constituie modul de formare a cunostintelor (fizice, chimice, biologice) despre realitatea obiectiva, n vreme ce abstractia reflexiva (sau constructiva) are drept sursa actiunile subiectului exercitate asupra obiectelor si constituie modul de formare a cunostintelor despre realitatea subiectiva (logico-matematice). De ex., n vreme ce 11A proprietatea ,,n>:ivvizuala si este sinonima cu cecitatea verbala. Snt diferite grade de a. sau cecitate verbala pornind de la incapacitatea de recunoastere, n lectura, a cuvintelor scrise, pna la ilizibilitatea silabelor sau a literelor, n cazul n care uncopil cu intelect normal se dovedeste incapabil de a-si nsusi cititul se presupune o a. congenitala, n aceeasi situatie a relativei incapacitati pentru lectura se recurge la expresia dislexie de evolutie. Necesita tratarea concomitenta a tuturor cauzelor. ALFABET, multime de semne ( litere"), indispensabile n procesul comunicatiei informationale. Analogic a. limbajului natural, se cunosc a. codului genetic n care sta nscrisa informatia ereditara, a. binar utilizat n tehnica cibernetica, a. Morse s.a. ALGEZIE, proprietate neuropsihica de a resimti durerea. Pragul algezic reprezinta pragul sensibilitatii dureroase de orice gen. Cresterea rezistentei si implicit a pragurilor dureroase se realizeaza prin substantele analgezice sau anestezice. ALGORITM (dupa numele lui Al. Horczmi, matematician arab de la nceputul sec. al IXlea), una dintre cele mai generalemetode de activitate fizica sau intelectuala. Termenul si-a pastrat semnificatia sa din matematica, de ansamblu de reguli si operatori proprii oricarui tip l!tianic:i< amintire), n clinica medicala, investigare, fie directa a unui subiect care constituie un caz. fie a persoanelor din anturajul acestuia, n scopul obtinerii de informatii privind antecedentele sale personale, sau accidentale morbide precedente. n psihiatrie, prii! a. se urmareste reconstituirea etiologici respectivei psihopat ii sau psihoze iu vederea unei psihoterapii adecvate. Prin extensie, n psihologie, a. se aplica analogic ca o secventa a biografiei psihologice, n vederea stabilirii originiisi conditiilor dezvoltarii unor particularitati individuale (trasaturi de caracter, sentimente, capacitati, vocatie etc). ANESTEZIE (gr. anaisthesia insensibilitate) pierdere sausuprimare facultativa, n scopuri medicale, a sensibilitatii n genere si a celei dureroase n mod special; poate fi generala, cnd se actioneaza cu narcotice asupra creierului, regionala, de tipul rahianesteziei, si locala. Se vorbeste si despre o a. morala la persoanele care au pierdut capacitatea de rezonanta afectiva la bine si rau. ANGAJARE MORALA, adeziune deplina, consecventa .si participare afectiva la efortul de a se atinge, prin nfrngerea obstacolelor, scopul social propus de o colectivitate umana. A.m. implica transformarea scopurilor si intereselor colective in scopuri si interese personale. ANGAJAREA EULUI f \N(, \ JAKK ]"ik SIN' IC) termen din ce in ce mai folosit in psihologia sociala prin care se desemneaza situatii in care obiecte si persoane etc, din mediu, silt capabilesa declanseze motivele si atitudinile care intra n alcatuirea cuini. Termenul de angajare se refera n primul rnd la psihologia motivatiei si desemneaza efectul produs asupra subiectului de catre motivele, foarte active si imperioasecare-1 incita cu necesitate la actiune, ii impun anumite comportamente n chip persistent, implicndu-1 n activitate si ntretinnd atitudinile corespunzatoare. Angajarea este bazata pe motivatiedar este ceva mai complexa dect aceasta. De exemplu intei"esele si nclinatiile snt considerate de M. Roco (1974) ca tendinte afectivvoluntare. Este deci necesar ca n raport cu o activitate sa ne ntrebam nu numai daca subiectul este motivat ci si daca este angajat n sensul relatiei necesare, subiectiv-obligatorii la realizarea efectiva a acesteia. ANGOASA, stare de neliniste sau anxietate maxima, caracterizata printr-o asteptare nfricosata si opresiva fata de o iminenta suferinta sau nenorocire. Implica tensiuni emotionale excesiv de oscilante si se asociaza cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat, care fie ca este anonim, necunoscut, fie ca este cunoscut dar care produce perturbari emotionale, irational exagerate. Uneori a. provoaca renuntare la lupta cu dificultatile vieA 51 tii Aceste stari se ntovarasesc cu manifestari neurovegetative comparabile cu acelea care se obtin ca urmare a socurilor sau stressurilor emotionale; jena respiratorie dusa pina la astm, palpitatii, tremuraturi, tulburari digestive, irascibilitate. A. poate proveni din conflicte interioare, tendinte nesatisfacute, o dragoste refuzata, din sentimentul deabandon social. A. nu este n sine un fenomen patologic. A. este legata numai de conditiile n care individul uman reuseste sau nu n ncercarile lui. Psihanalistii disting primele semne ale a. la copii, atunci cnd el da semne de nediscernamnt ntre straini si familie, dezvoltarea sa afectiva fiind blocata. Odata acest moment depasit, calea catre un echilibru stabil se impune individului ca o continua adaptare. Cndnsa este nevoie de o noua adaptare, individul suporta temporar a. P. Janet, care arata ca exista si o nevroza de angoasa, mentioneaza ca angoasa cronica este un sentiment caracteristic pentru starile melancolice... subiectului i este frica de propriile sale actiuni si sufera la gndul executarii lor... el nu mai poate trai sau tolera propria viata. A. completa antreneaza ideea mortii si tentativele de sinucidere". Pornind de la S. Kirkegaard (1844), a. a fost instituita ca o categorie filosofica si tratata si n sens de a. metafizica sau a. morala, dar privind mereu destinul uman. De aici divers le sensuri sau accente dobndite de acest concept n sistemele existentialiste ale lui M. Heiddcger, j!l' . Sartre, J. Maritainc, A. Camus s.a. Pentru J.P. Sartre a. nseamna mai mult dezgust iar pentru P. Diel (1956), frica fata de o amenintare cu obiect confuz. n genere a. este un fenomen psihosomatic multidimensional si care se dezvolta la diverse nivele de gravitate in dependenta de situatii si de particularitatile individuale, de vulnerabilitatea subiectului. ANIMISM INFANTIL, dupa terminologia, n acest caz defectuoasa, a lui J. Piaget, conceptie egocentrica a copilului, complementara realismului", implicnd indistinctia ntre eu" si lume", ntre constiinta de sine si constiinta lucrurilor. Aceasta determina pe copil sa proiecteze trairile sale n realitatea lucrurilor ceea ce soldeaza att cu atribuirea de obiectivitate subiectivului ( realism"), cit si de subiectivitate obiectivului ( artificialism"). Astfel, subiectul capata proprietati care snt de fapt ale obiectelor, iar obiectele dobndesc proprietati care apartin n realitate subiectului. Copilul atribuie simtire, constiinta, intentionalitate si viata la nceput tuturor lucrurilor, apoi celor care se misca, mai trziu numai celor care se misca autonom, fara a Jiprimit miscarea prin transfer; de asemenea, legat de conceptia lui animista, copilul atribuie lucrurilor un fel de necesitate morala, al carei principiu fundamentaleste acela de a fi folositoare omului, si numai treptat ajunge sa conceapa un determinism fizic independent de om. Aceasta necesitate morala care se crede ca regizeaza fenomenele fizice este legata de artificialisniul in fantil. AN OM AL, caracteristica nepatologica constnd ci in deficienta apropiata de infirmitate dar nu si de maladie. Calificativul se aplica subiectilor ce sufera de deficiente fizice, senzoriale siinlelective (paralizii, orbire si ambliopie, sudromutitate si hipoacuzie, ntrziere mintala, oligofrenie). Se recurge la acest termen pentru a se face deosebirea de anormal care, mai ales n ordinea psihica, are alte semnificatii si este de competenta psihiatrilor, iar nu a defectologilor si pedagogilor specializati. ANOMIE (gr. a -fara/wmos lege), dezordine, dezorganizare, dupa E. Durkheim, dereglare, mai ales a unui sistem de valori acreditate traditional. A. indivizilor dezradacinati din mediul lor social, sau care au pierdut sistemul lor de valori, fiind predispusi inadaptarii, delincventei etc. A. este un termen opus autonomiei morale (n sens kantian). ntr-un cu totul alt sens, a. este folosita de K. Halstead (1!>47) ca incapacitate de a folosi numele (nouicn) obiectelor si persoanelor cunoscute. ANOREXIE, stare patologica sau nevroza consumi din refuzul alimentarii. Subiectul nu este 38 capabil sa ngurgiteze alimentele, se blocheaza partial fata de acestea si devine aproape insensibil la foame. A. este psihogena (A. Ridcau, 1971). La sugaci refuzul sinului este pus pe seama unui conflict latent cu mama. La copiii de 3 10 ania. se explica variabil prin hiperemotivitate, capricii, spasme histeroide, opozitii menite sa atraga atentia adultilor, fobii alimentare. La tinerele fete se ntlneste uneori dupa pubertate, sindromul de anorexie mentala, care poate sa ajunga la forme de mare gravitate, se nsoteste de infantilism si este nteles ca o regresiune ' cauzata de dificultatea evolutiei spre autonomie si feminitate, dificultate conditionata mai ales de mediul familial, dar si de alte cauze. A.m. poate exista relativ autonom sau ca o componenta a unor tulburari psihice mai complexe. Necesita psihoterapie si, uneori, asistenta endocrinologica. ANORMAL, ceea ce nu se ncadreaza n norma. Implica referinta la un grup determinat si la un model abstract, stabilit n prealabil. n limbajul curent, deviatie patologica, de obicei, de natura psihica. ntre normal si a. mi se poate stabili o delimitare neta, ele fiind puncte cxtrom.i; alo unui continuam, ;