Ce este Europa-un spatiu geografic,un dispozitiv economic,sau o viziune politica?Conform lui Edgar Morin,"Europa(pe care el o numea"comunitatea destinului nostru"),cu siguranta nu reiese dintr-un trecut care il precede.Reiese (apare)cu timiditate din prezentul nostru pentru ca viitorul este cel ce il cere". Din aceeasi perspectiva Ulrich Beck afirma ca" ceea ce este Europa,sau ce ar trebui sa fie,nu poate fi invocat din trecut;trebuie sa fie dezvoltat ca un raspuns politic la intrebarile din viitor,in orice domeniu,cum ar fi piata de munca,ecologia si statul social,migratiile internationale,libertatatile politice si drepturile principale(de baza)" si sugereaza ca,"primul si cel mai important fapt este ca fara Europa nu poate fi vorba de globalizare."

Logica constructiei europene este integrata intr-un proces mai mare de globalizare ,construit pe doua nivele:la Statele Membre si la un nivel European extins.Asadar provocarea pentru state este sa manuiasca paradoxurile dintre competitia intre state pentru cel mai bun"loc in ierarhia internationala" si cresterea sentimentelor nationaliste in timp ce fac parte dintr-o mare constructie politica care se numeste Uniunea Europeana(UE),cat si legatura dintre national si transnational care umbreste granitele.

De fapt,procesul de europenizare,asemenea procesului de globalizare,necesita-in ciuda integrarii in economia globala-o aliniere politica,sociala si culturala ,intre natiuni,si este o sursa de neliniste a identitatii.Europa,ca un proiect politic someaza fara indoiala statul national- o structura politica "inventata" in Europa secolului al XVIII-lea,bazata pe asemanari teritoriale,culturale,lingvistice,in unele cazuri chiar si pe unitatea religioasa.Provoaca relevanta acesteia din cauza cresterii interdependentei dintre state si institutiile supranationale,cat si retelele transnationale din miezul procesului de Europenizare,si, la o scara mai larga ,globalizarea.Institutiile supranationale impun statelor nationale norme,valori,dizertatii.Organizatiile transnationale creeaza un spatiu pentru participarea politica care merge dincolo de teritoriile nationale.Impreuna, acestea reorganizeaza territorial o "comunitate politica",Europa.S-au iscat multe intrebari cu privire la calitatea de membru,chiar din aceste transformari.Ce reiese din relatia dintre: cetatenie,nationalitate si identitate;teritoriu si statul national;drepturi si identitati;cultura si politica;state si natiuni?Toate acestea sunt concepte interconectate in statul national si separate in contextul constructiei UE,similar proceselor de globalizare.

Europa,ca unitate politica provoaca istoria statelor nationale,traditiile lor politice,si practicile lor guvernamentale si starneste discutii referitoare la constituirea unei noi entitati.Statele membre angajate in acest proiect depun multe eforturi pentru a demonstra "vointa lor de a trai impreuna".Similar,istoricii cauta un trecut comun,asa cum a fost validat de istoria civilizatiilor cat si de procesele de modernizare politica si dezvoltare economica.Avand in vedere programa educationala din Europa,de exemplu,cerceteaza maniera in care pot transmite generatiilor tinere o identitate europeana,luand in considerare rolul istoriei si cum este instruit in

definirea natiunilor si viitorului lor,si,in cazul Europei,viitorul unei noi identitati ce urmeaza a fi definite.

Incertitudinea transforma trecutul intr-un refugiu,in identitati construite si elaborate in timpul procesului de formare a statelor nationale.De aici,nenumaratele dezbateri si intrebari in jurul implicatiilor unui nou spatiu politic pentru identitati care sunt nationale,regionale,lingvistice,religioase-si unei identitati europene ce ar putea inconjura intregul.Cum poate fi combinata o ideologie universalista a statului national,cu particularitatile culturale si istorice,care caracterizeaza pe fiecare dintre aceste natiuni?Cum se poate alege intre interesele economice si vointa politica comuna pe de o parte,si suveranitatea statelor si traditiilor politice, pe de alta parte?Cum poate fi unificat simtul pluralist si complex de avut de catre indivizi,grupuri,si oameni,pentru a construi o identitate politica ,sau mai degraba pentru a starni identificarea cu Europa,ca un nou spatiu politic de actiuni si cereri?Cercetand opinia lui Rawls asupra distinctiei dintre identitatea publica individuala si cea institutionala in opozitie cu identitatea morala,sau noninstitutionala,cum poate fi formata o identitate publica europeana insotita de identificarea cu "o cultura politica europeana",in cadrul careia alte identitati-etnice,religioase,regionale,chiar si nationale- ar fi considerate identitati particulare?

In mod cert,inca de la inceput,o Europa unita apare intr-adevar dintr-un pluralism de drept :diversitatea lingvistica si diversitatea culturala(nationala si regionala,majoritara si minoritara),cat si diversitatea institutionala in care fiecare aduce o cultura puternica si traditii politice.Proiectul politic European nu poate ignora aceasta pluralitate intrinseca pe care culturile nationale o exprima cu necesitate.Intreband despre un nou spatiu politic si de constituirea unui nou model de societate-un model de societate pluralista,desigur,fondat pe principiile redefinite de absorbtia de la diferite nationalitati sau/si culturi minoritare care pretind nationalitate pentru a forma o cultura Europeana comuna.Acest lucru ne conduce la intrebari despre modalitatilor de participare si reprezentare a indivizilor si grupurilor si despre modalitatilor de exprimare ale tuturor identitatilor colective,oricat de complexe sau eterogene ar putea fi.Mai mult decat atat,ce poate fi facut in priviinta strainilor "non-europeni" ,rezidenti in Europa?Desi politele de imigrare si integrarare apartin domeniilor nationale,populatiile care rezulta din imigratii care proclama alte tipuri de bunuri in afara de statul national al resedintei lor, gasesc sprijin in noul spatiu politic construit,desi identitatea acestuia este incerta,promovand identitati colective adesea etichetate "etnic",ori religios,sau national.Slabirea -daca nu disparitia-unor identitati nationale,combinate cu implementarea unor proiecte politice comune,atrage dupa sine mobilizarea reprezentarii identitatilor"minoritare", in spatiul European cautand noi puncte de referinta.

Cum sa transformi aceasta diversitate culturala si nationala intr-un drept bazat pe egalitate si in acelasi timp sa pastrezi diferitele identitati teritoriale si culturale ca marci politice?De fapt,tinand cont de multitudinea de culturi teritoriale ( natiuni si regiuni) si ne-teritorialiale(minoritati si imigranti stabiliti in diferite tari organizate , in spatiul European),care este potentialul cadru al analizei identitatii europene aflate in constructie?

Acest capitol va incerca sa raspunda la aceste intrebari prin:

1.cercetarea naturii proiectului European insusi in termenii nasterii comunitatii politice.Care sunt rolurile institutiilor supranationale in formarea unei astfel de comunitati?

2.urmarind nasterea spatiului public European prin angajamentul unor actori sau organizatii politice care sunt transnationale.Care sunt implicatiile unei astfel de evolutii in definirea sau intelegerea cetateniei europene?

3.punand un model politic pentru UE.