Upload
others
View
25
Download
1
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
PANEA VIRGILIU
TEZĂ DE DOCTORAT
COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL
DE EFICIENTIZARE A MANAGEMENTULUI
SECURIZĂRII FRONTIEREI DE STAT A
ROMÂNIEI (REZUMAT)
Conducător de doctorat,
Prof.univ.dr. D.H.C. Ion PETRESCU
SIBIU – 2008
2
C U P R I N S
INTRODUCERE 6
CAPITOLUL I
PARTICULARITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI POLIŢIEI DE FRONTIERĂ
ROMÂNE ………………………………………………………………………………... 13
1.1. Elemente de specificitate ale procesului managerial din Poliţia de Frontieră Română 13 1.1.1. Sistemul managerial organizatoric al Poliţiei de Frontieră Române………... 14
1.1.2. Misiunile Principale ale Poliţiei de Frontieră Române …………………….. 22
1.2. Funcţiile managementului unităţilor Poliţiei de Frontieră Române …………………. 23
1.2.1. Previziunea …………………………………………………………………... 25
1.2.2. Organizarea ………………………………………………………………….. 28
1.2.3. Coordonarea ………………………………………………………………… 31
1.2.4. Antrenarea ………………………………………………………………….. 35
1.2.5. Controlulevaluarea ………………………………………….......................... 36
1.3. Sisteme, metode şi tehnici generale de management modern utilizate în unităţile
Poliţiei de Frontieră Române ……………………………………………………… 40
1.3.1. Managementul prin obiective ……………………………………………….. 42
1.3.2. Managementul participativ …………………………………………………. 44
1.3.3. Managementul prin bugete …………………………………………………. 48
1.3.4. Managementul prin proiecte ……………………………………………….. 50
1.4. Principalele metode şi tehnici specifice de management utilizate în unităţile Poliţiei
de Frontieră Române ……………………………………………………………….. 51
1.4.1. Metoda diagnosticării ………………………………………………………... 51
1.4.2. Metoda delegării …………………………………………………………….. 54
1.4.3. Şedinţa ………………………………………………………......................... 57
1.5. Studiu de caz privitor la performanţele manageriale şi la relaţiile cu partenerii
interni/externi realizată în cadrul unei direcţii a Poliţiei de Frontieră şi inspectoratele
judeţene subordonate ……………………………………………………………………. 61
1.5.1. Proiectarea şi desfăşurarea studiului ……………………………………….. 62
1.5.2. Analiza performanţelor manageriale ………………………………………... 62
3
1.5.3. Percepţii ale populaţiei faţă de personalul sau activitatea Poliţiei de
Frontieră ……………………………………………………………………. 77
1.5.4. Percepţia managementului asupra sistemului organizaţional gestionat ……. 86
1.6. Consideraţii parţiale …………………………………………………......................... 104
CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ PENTRU
SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI ………….. ……………. 107
2.1. Factori de risc interni si externi la frontiera de stat a României .................................. 107
2.1.1. Caracteristicile geografice ale frontierei de stat a României ………………. 107
2.1.2. Factori de risc interni………………………………….……........................ 119
2.1.3. Factori de risc externi ………………………………………........................ 124
2.2. Managementul securizării frontierei de stat a României ……………………………. 141
2.2.1. Necesitatea perfecţionării managementului securizării frontierei de stat … 141
2.2.2. Obiectivele managementului frontierei de stat a României……………….. 144
2.2.3. Principiile managementului securizării frontierei de stat a României ……. 149
2.3. Caracteristici şi tendinţe ale fenomenului infracţional transfrontalier……………….. 155
2.3.1. Caracteristicile fenomenului infracţional transfrontalier…………………... 156
2.3.2. Tendinţe ale fenomenului infracţional transfrontalier……………………… 157
2.4. Metode manageriale privind combaterea migraţiei ilegale şi a traficului de carne vie 159
2.4.1. România şi fenomenului migraţiei ……………………………………….. 159
2.4.2. Aspecte practice manageriale privind combaterea migraţiei ilegale şi a
traficului de carne vie …………………………………………................. 162
2.5. Consideraţii parţiale ………………………………………………………………… 169
CAPITOLUL 3
MANAGEMENTUL RESURSELOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ÎN SCOPUL
SECURIZARII FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI …………………………… 171
3.1. Scurte comentarii privind managementul asigurării resurselor ……………………... 172
3.1.1. Resursele umane …………………………………………………………… 172
3.1.2. Resursele financiare ……………………………………………………….. 177
3.1.3. Resursele informaţionale …………………………………………………... 180
3.1.4. Resursele tehnicomateriale …………………………………...................... 189
4
3.2. Sistemul integrat de management pentru securizarea frontierei de stat a României … 191
3.2.1. Conceptul de sistem integrat de management ……………………………… 192
3.2.2. Principii si obiective ale sistemului integrat de management pentru
securizarea frontierei ………………………………………………………. 196
3.2.3. Elemente ( subsisteme) componente …………………………... 203
3.3. Mijloacele tehnice de supraveghere şi control la frontiera de stat a României ………. 209
3.3.1. Mijloace tehnice folosite în efectuarea controlului la frontieră....................... 209
3.3.2. Mijloace tehnice moderne din dotarea Poliţiei de Frontieră care necesită
personal specializat ………………………………………………………… 218
3.4. Managementul suportului logistic al sistemului integrat pentru securizarea frontierei
de stat a României …………………………………………………………………… 226
3.4.1. Principii manageriale şi misiuni generale …………………………………... 227
3.4.2. Subsistemele suportului logistic al sistemului integrat pentru securizarea
frontierei de stat. Metoda delegării ………………………………………… 230
3.5. Consideraţii parţiale ………………………………………………………………… 249
CAPITOLUL 4
METODE SI TEHNICI MANAGERIALE MODERNE DE SUPRAVEGHERE SI
CONTROL AL FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI …………………………... 250
4.1. Acordul Schengen …………………………………………………………………… 250
4.1.1. Scurt istoric al Acordului Schengen ……………………………. 250
4.1.2. Redactarea şi actualizarea de către România a Planului de Acţiune Schengen 254
4.1.3. Măsuri de adoptat pe viitor pentru aderarea României la Convenţia
Schengen ……………………………………………………………………. 256
4.2. Reguli şi principii manageriale de supraveghere şi control al frontierelor
practicate de Uniunea Europeană …………………………………………………… 257
4.2.1. Componente manageriale în Codul comunitar asupra regulilor ce stau la baza
liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere …………………………………………… 257
4.2.2.Normele Parlamentului European şi Consiliului Europei privind dreptul la
libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii
Uniunii Europene şi membrii familiilor acestora ………………………….. 259
4.2.3.Reglementări metodologicomanageriale prevăzute în manualul practic
pentru poliţiştii de frontiera adoptat de Uniunea Europeană ……………….. 270
5
4.3 Sistemul de management al supravegherii şi controlului frontierei de stat a României 272
4.3.1. Conceptul de supraveghere şi control la frontieră …………………………. 279
4.3.2. Subsistemul de supraveghere la frontiera verde …………………………… 287
4.3.3. Subsistemul de control pentru trecerea frontierei …………………………. 292
4.4. Orientări manageriale privind eficientizarea supravegherii şi controlului frontierei
de stat a României ……………………………………………….............................. 298
4.4.1. Obiective manageriale şi direcţii de acţiune ale Politiei de Frontieră pentru
securizarea frontierei de stat a României ………………………………………………… 298
4.4.2. Orientări manageriale şi în domeniul tacticoperativ pentru realizarea
securizării frontierei de stat a României …………………………………… 307
CONSIDERAŢII FINALE ……………………………………………………………... 310
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ……………………………………………………….. 315
Lista cu tabele
6
COMPONENTE MANAGERIALE IN PROCESUL DE EFICIENTIZARE A
MANAGEMENTULUI SECURIZARII FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Unul dintre obiectivele strategice generale ale Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative – organ de specialitate al autorităţii publice – îl reprezintă întărirea capacităţii
instituţionale a structurilor sale.
Acest proces deosebit de complex are în vedere schimbările produse în actualul început
de mileniu, pentru îndeplinirea prerogativelor specifice, conferite de lege, atât în relaţie directă
cu noile exigenţe determinate de instaurarea democraţiei constituţionale cât şi cerinţele de
integrare europeană a României pe segmentul afacerilor interne. Acţionând în acest fel,
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, alături de celelalte instituţii ale statului,
contribuie la promovarea unei politici instituţionale coerente şi flexibile, puternic adaptate la
realităţile socioeconomice şi politice interne şi internaţionale, concomitent cu sporirea
eficacităţii în combaterea actelor şi faptelor antisociale.
Reforma instituţională a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a
structurilor aflate în subordinea sa, are ca prioritate asigurarea compatibilizării cu instituţiile
similare din ţările membre ale Uniunii Europene, dar şi a funcţionării optime a acestora pentru a
oferi cetăţenilor cele mai bune servicii, cu cele mai mici costuri.
Evoluţia actuală şi de perspectivă a situaţiei operative din domeniul ordinii şi siguranţei
publice determină opţiunile României în acest domeniu.
Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative şi este instituţia specializată a statului care asigură desfăşurarea acţiunilor de
securizare în sistem unitar şi coerent la frontiera de stat, exercitânduşi atribuţiile potrivit
prevederilor art. 1 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră
Române, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările şi completările
ulterioare OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 243/2002 cu modificările şi completările ulterioare şi Normele metodologice de
aplicare a OUG nr. 105/2001 aprobate prin HG nr. 445/2002, precum şi Regulamentul E.C. nr.
562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, din 15 martie 2006, privind crearea unui
cod comunitar asupra regulilor ce stau la baza liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere
(Codul Frontierelor Schengen).
7
Securizarea frontierei naţionale, întărirea supravegherii şi a controlului la frontiera de
stat, cu participarea tuturor instituţiilor cu competenţe la frontiera de stat, pe baza unei colaborări
interinstituţionale reale, reprezintă un obiectiv major al procesului de integrare a României în
Uniunea Europeană şi în spaţiul Schengen.
Existând disponibilitatea şi voinţa necesare pentru realizarea la timp a acestui proces,
Poliţia de Frontieră Română are capacitatea, în cadrul unor limite de risc acceptabile, să
protejeze frontiera de stat şi să asigure securizarea sa, rezultatele obţinute în ultimii ani, fiind o
garanţie suplimentară în acest sens.
Crearea unei Europe unite, precum şi stabilirea noilor frontiere ale Uniunii Europene şi
Alianţei Atlanticului de Nord reprezintă un pas important în cadrul procesului de securitate şi
dezvoltare socioeconomică a ţărilor din partea estică a continentului.
În procesul lor de aderare, ţările candidate, inclusiv România, şiau asumat o serie de
responsabilităţi, urmărind să respecte, întocmai ca şi ţările membre, regulile şi cerinţele menite
să concure la un regim de viaţă sigur. In cadrul acestui proces, prevederile Schengen au devenit
parte din condiţiile de aderare al Uniunea Europeană, ţările membre arătând celor candidate că
problematica liberei circulaţii este o chestiune de securitate, iar obligaţiile în acest sens trebuie
asumate de toţi cei care doresc să fie parte dintro Europă unită.
Anii anteriori au reprezentat, pentru România şi instituţiile abilitate ale statului, o
perioadă de muncă asiduă în vederea îndeplinirii recomandărilor pentru aderare atât la Uniunea
Europeană cât şi la Spaţiul Schengen şi alinierii la măsurile întreprinse la nivel internaţional
pentru combaterea terorismului şi asigurarea siguranţei populaţiei.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, Poliţia de Frontieră Română a beneficiat de
sprijinul experţilor Uniunii Europene prin cele 9 convenţii de înfrăţire instituţională încheiate,
parcurgând paşi importanţi pentru adaptarea muncii specifice la standardele internaţionale.
Cunoaşterea managerială este preocupată, în principal, de verificarea adevărului
enunţurilor şi teoriilor sale. Potrivit principiului metodologic fundamental al cercetării ştiinţifice,
formulat de Descartes, prima regulă de a se ajunge la adevăr este de a nu considera nici o
cunoştinţă drept adevăr indiscutabil, ci de a se supune mereu tot ce se cunoaşte unei analize
constructive.
Valoarea cercetării manageriale constă în eficienţa cu care contribuie la elaborarea
strategiei de dezvoltare şi eficientizare a poliţiei de frontieră, la formularea mai corectă şi mai
completă a deciziilor manageriale, la definirea mai clară a problematicii uzuale, la culegerea
datelor şi la conturarea diferitelor variante de activităţi.
8
Obiectul de activitate al cercetării manageriale în domeniul managementului poliţie de
frontieră constă în investigarea componentelor procesului managerial în scopul de a se contribui
la perfecţionarea metodelor de comunicare şi motivaţie managerială, de elaborare a deciziilor, de
planificare a strategiilor şi politicilor de eficientizare a poliţiei de frontieră, de organizare,
conducere şi control în vederea realizării obiectivelor, creşterii indicatorilor de performanţă
profesională şi satisfacerii nevoilor personalului.
Construcţia demersului ştiinţific porneşte de la o serie de ipoteze de lucru, ce au fost
formulate, după cum urmează:
Ipoteza nr. 1: Perfecţionarea şi utilizarea unor metode şi tehnici moderne de management
în Poliţia de Frontieră Română trebuie să fie o prioritate absolută pentru toţi managerii din
unităţile de poliţie de frontieră;
Ipoteza nr. 2: Identificarea factorilor de risc interni şi externi la frontiera de stat a
României şi a tendinţelor fenomenului transfrontalier, determină performanţele manageriale în
securizarea frontierei de stat a României;
Ipoteza nr. 3: Progresul ştiinţific şi tehnic al sistemului integrat de management pentru
securizarea frontierei de stat are consecinţe directe în folosirea cu eficacitate, eficienţă şi
economicitate a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale ale poliţiei de frontieră;
Ipoteza nr. 4: Eficientizarea tehnicilor şi metodelor manageriale privind supravegherea şi
controlul frontierei de stat a României şi a Uniunii Europene vor conduce la integrarea rapidă a
României în spaţiul Schengen al Uniunii Europene
Pe parcursul cercetării ştiinţifice miam propus să evidenţiez particularităţile
managementului poliţiei de frontieră române care să fie materializat în prezentul raport ştiinţific.
În acest sens, vor fi prezentate elementele specifice ale procesului managerial din poliţia
de frontieră, sistemul managerial organizatoric precum şi funcţiile managementului unităţilor de
poliţie de frontieră. Totodată, vor fi analizate sistemele, metodele şi tehnicile generale de
management folosibile în unităţile poliţiei de frontieră şi se vor propune modele noi, personale
pentru modernizarea acestora.
De asemenea, vor fi evidenţiate principalele metode şi tehnici specifice de management
utilizate, cu referiri directe la metoda diagnosticării, metoda delegării şi şedinţa. Rezultatele
cercetării îmi vor permite să prezint cele mai moderne tehnici şi metode manageriale pentru
eficientizarea activităţii poliţiei de frontieră în scopul securizării frontierei de stat a României,
dar şi a frontierei externe a Uniunii Europene gestionată de România.
9
Consider că România, ca ţară membră a Uniunii Europene, trebuie sa adopte o atitudine
strategică şi sistemică privind problemele legate de managementul frontierelor sale interne şi
externe în cadrul căreia să fie angrenate toate structurile cu atribuţii şi competenţe în domeniu.
Această atitudine strategică trebuie să abordeze cele mai importante aspecte legate de
fluidizarea traficului în punctele de trecere a frontierei, combaterea eficientă, la nivelul
cerinţelor impuse de Uniunea Europeană, a fenomenului infracţional transfrontalier.
Poziţionarea geografică a frontierelor României, impune o abordare regională şi sistemică a
problemelor legate de managementul unui segment deosebit de important din viitoarea frontieră
externă a Uniunii Europene şi de perspectiva integrării în spaţiul Schengen. Importanţa este
dată, în principal, de lungimea segmentului de frontierăpeste 2000 km şi de situarea pe direcţia
EstVest a fenomenelor infracţionale transfrontaliere, în cadrul cărora, un loc important îl ocupă
migraţia ilegala, traficul cu persoane şi traficul cu maşini de lux.
Eforturile vor trebui direcţionate pentru aplicarea masurilor de reconstrucţie a sistemului
instituţional, descentralizarea decizională, ridicarea responsabilităţii şi a nivelului profesional al
personalului, perfecţionarea procedurilor de supraveghere şi control al trecerii frontierei de stat,
în conformitate cu standardele europene şi creşterea în eficienţă operativă şi economică a
suportului logistic, în continuă dezvoltare şi modernizare prin eforturi proprii şi cu un sprijin
extern decisiv.
Aceste demersuri nu pot fi gestionate decât prin adoptarea unui management eficient şi
pragmatic pentru îndeplinirea cu succes, profesionalism şi responsabilitate de către personalul
Poliţiei de Frontieră a misiunilor şi au ca scop principal securizarea frontierei de stat a
României, viitoarea frontieră externă a Uniunii Europene.
Îndeplinirea acestor obiective impune stabilirea priorităţilor şi identificarea căilor de
realizare a lor, care să se constituie întrun program managerial propriu de securizare a acestei
frontiere.
Complexitatea obiectivelor ce trebuie atinse şi a misiunilor necesare a fi îndeplinite, în
domeniul securizării frontierei de stat a României, impun o abordare modernă, europeană a
relaţiilor de cooperare interne şi externe, care să asigure noi valenţe cantitative, dar mai ales
calitative activităţilor informativoperative în lupta de combatere a infracţionalităţii
transfrontaliere şi a criminalităţii organizate, internaţionale.
În cadrul acţiunilor practice ,,securizarea” frontierei de stat a Romaniei reprezintă un
obiectiv major al etapei actuale, în scopul contracarării fenomenului migraţiei ilegale şi ale altor
fapte cu incidenţă la regimul frontierei de stat.
10
Securizarea frontierei de stat, întărirea controlului la frontieră şi perfecţionarea
managementului general, constituie condiţiile sinequa non ale succesului în combaterea
eficientă a fenomenului infracţional transfrontalier.
Necesitatea securizării frontierelor României, este determinată de creşterea în amploare şi
complexitate a infracţionalităţii transfrontaliere, cu sensul general est vest, de internaţionalizare
a fenomenului crimei organizate, precum şi de existenta condiţiilor favorizante ale acestor
fenomene prin persistenta crizei economice, a conflictelor sociale, etnice şi religioase,
proliferarea acţiunilor teroriste în unele state din vecinătatea şi apropierea graniţelor României,
sau din lume. De aceea, complexitatea şi amploarea fenomenului infracţional, presiunea acestuia
la frontieră şi necesitatea combaterii lui cu eficienţă, concomitent cu asigurarea măsurilor privind
securizarea frontierei de stat, impun participarea efectivă a tuturor structurilor şi organismelor
statului cu responsabilităţi la frontieră în vederea realizării unui management integrat al
frontierei compatibil cu practicile comunitare.
,,Securizarea frontierei de stat reprezintă un sistem complex de măsuri, acţiuni şi activităţi
desfăşurate la nivel central şi teritorial prin care să asigure siguranţa la frontiere, menţinerea
stării de normalitate, desfăşurarea unui control sigur şi fluent la trecerea frontierei, precum şi
protecţia intereselor statului român în relaţiile cu statele vecine”
Securizarea frontierei nu presupune şi nu înseamnă adoptarea de măsuri care să vină în
contradicţie cu libera circulaţie a persoanelor, ci înseamnă, în primul rând, lupta împotriva
manifestărilor criminale şi de nesocotire a legii.
Însuşirea procedeelor şi metodelor manageriale specifice frontierelor spaţiului Schengen
la frontierei externe a României, pe baza aplicării legislaţiei de frontiera româneşti, adaptate la
cea europeană, este o direcţie prioritară de acţiune pentru perioada următoare. Complexitatea
obiectivelor de realizat şi a misiunilor de îndeplinit, în domeniul securizării frontierei de stat a
României, generează o nouă atitudine şi abordare modernă, europeană a relaţiilor de cooperare
interne şi externe, asigurânduse noi valenţe cantitative, dar mai ales calitative, activităţilor
informativoperative în lupta de combatere a infracţionalităţii transfrontaliere şi a criminalităţii
organizate, internaţionale.
Stabilirea noilor frontiere ale UE reprezintă un pas important în cadrul procesului de
securitate şi dezvoltare socioeconomică, în special a ţărilor din partea estică a continentului.
În acest context, dată fiind amplasarea geografică a României, sa constatat tendinţa
migranţilor ilegali de a tranzita ţara noastră în drumul lor către principala ţintă, Europa de Vest,
motiv pentru care României îi revine un rol deosebit de activ în identificarea şi anihilarea
principalelor rute de tranzit a migraţiei ilegale.
11
România va deveni, în viitorul apropiat, o ţară „ţintă” pentru migraţia ilegală, traficul de
stupefiante, maşini furate, arme, muniţii, materiale explozive, dar şi pentru unele forme de
manifestare a infracţionalităţii internaţionale organizate (traficul de fiinţe umane, proliferarea
consumului şi comercializării pe piaţa internă a stupefiantelor), care şiau găsit un teren fertil în
mediile infractoare autohtone, reprezentând noi provocări la adresa liniştii şi securităţii publice.
Din aceste motive, acţiunile de combatere a acestor manifestări au un profund impact pozitiv în
rândul opiniei publice.
Începând cu data de 01 ianuarie 2007, dată de la care România a devenit Stat Membru
U.E., Poliţia de Frontieră Română aplică principiile supravegherii şi controlului frontierelor
practicate de comunitatea europeană.
Crearea unei Europe unite precum şi stabilirea noilor frontiere ale Uniunii Europene
reprezintă un pas important în cadrul procesului de securitate şi dezvoltare socioeconomică a
ţărilor din partea estică a continentului.
România, asemenea celorlalte ţări candidate, şia asumat o serie de responsabilităţi în
procesul de aderare, în primul rând respectarea regulilor şi cerinţelor menite să concure la un
regim de viaţă sigura, similar celui din ţările membre.
Astfel, prevederile Schengen au devenit condiţii de aderare la Uniunea Europeană, ţările
membre arătând celor candidate că problematica liberei circulaţii este o chestiune de securitate,
iar obligaţiile în acest sens trebuie asumate de toţi cei care doresc să fie parte a Europei unite.
Pentru îndeplinirea recomandărilor Uniunii Europene, Guvernul României şi Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării au adoptat o serie de documente ce conţin ansamblul principiilor şi
direcţiilor de acţiune pentru pregătirea, organizarea şi dotarea Poliţiei de frontieră Române, de
referinţă fiind Strategia de Securizare a Frontierei de Stat a României şi strategia privind
Managementul Integrat la Frontieră.
În contextul integrării României în uniunea Europeană, pentru susţinerea obiectivului
fundamental al Uniunii în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne de a “menţine şi dezvolta
Uniunea ca o zonă de libertate, securitate şi justiţie, în care libera circulaţie a persoanelor este
asigurată în conformitate cu măsurile adecvate privind controalele frontierelor externe, azilul,
imigraţia, prevenirea şi combaterea criminalităţii”, consider că este necesar să se acţioneze
consecvent pentru implementarea progresivă a măsurilor necesare în vederea atingerii unui nivel
de securitate adecvat al frontierei.
12
În conformitate cu prevederile Strategiei, securizarea frontierei va fi abordată
corespunzător actualei etape, de integrare în Uniunea Europeană, vizând, totodată crearea
premiselor pentru ca România să îndeplinească, în perioada ulterioară integrării în Uniunea
Europeană, condiţiile preliminare pentru a deveni Parte la Acordul Schengen, având în vedere că
eliminarea controalelor la frontierele interne se realizează ca urmare a unei decizii unanime de a
implementa acquisul Schengen, şi nu pe baza unor acorduri bilaterale încheiate de România cu
statele vecine.
Activităţile şi demersurile care urmează a fi desfăşurate se vor fundamenta pe analiza de
stare a criminalităţii transfrontaliere şi principalele tendinţe de evoluţie ale acestui fenomen,
precum şi pe conceptele de management şi sistem integrat de management al frontierei,
dezvoltate în spiritul Catalogului Schengen – “Controlul frontierelor externe, extrădarea şi
readmisia”, adaptate la condiţiile din România.
Pentru asigurarea continuităţii procesului de integrare vor trebui continuate, îmbunătăţite
şi extinse programele şi proiectele lansate şi aflate în curs de derulare cu partenerii străini,
precum şi cele care şiau dovedit viabilitatea şi eficienţa, iniţiate şi desfăşurate la nivelul Poliţiei
de Frontieră Române.
Aşa cum am arătat, obiectivul strategic al Poliţiei de Frontieră Române îl constituie
continuarea procesului de reformă şi modernizare a instituţiei, care să permită extinderea şi
adâncirea relaţiilor de cooperare în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat cu
statele membre şi cu statele asociate ale Uniunii Europene.
În domeniul ordinii publice, în general, şi al poliţiei de frontieră, în special, ştiinţa
managementului este prezentată în toate sferele de activitate de pe toate treptele (eşaloanele)
ierarhice, de sus şi până jos, la subunităţi şi la celelalte formaţiuni.
În scopul continuării implementării managementului supravegherii şi controlului trecerii
frontierei la standardele Uniunii Europene, reliefarea particularităţilor managementului unităţilor
poliţiei de frontieră constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie. Conceperea şi
realizarea unor structuri suple şi flexibile implică identificarea, analiza şi raţionalizarea
principalelor aspecte organizatorice referitoare la dispunerea şi armonizarea spaţială şi în timp a
resurselor umane, materiale şi financiare ale fiecărei unităţi de poliţie de frontieră.
O importanţă deosebită, în acest sens, o au factorii sau variabilele organizaţionale care
determină mărimea şi configuraţia structurii organizatorice. Aceştia au fost identificaţi şi
prezentaţi în conţinutul referatului, iar aprofundarea lor permite o solidă fundamentare a
structurii dintrun punct de vedere complex, operativ, economic, uman, tehnic şi juridic.
13
Pe parcursul tezei de doctorat au fost evidenţiate metodele şi tehnicile manageriale care
contribuie la organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice.
Astfel, au fost identificate ca metode generale de management cu aplicabilitate în unităţile
poliţiei de frontieră (managementul prin obiective, participativ şi prin bugete), precum şi
metodele şi tehnicile specifice de management utilizate în managementul unităţilor poliţiei de
frontieră diagnosticarea, delegarea şi şedinţa).
Analizând structura şi funcţionalitatea unei unităţi din structura poliţiei de frontieră, atât
în ansamblu cât şi în detaliu, avânduse în vedere, în primul rând, natura activităţilor de
conducere, se poate aprecia că subsistemul decizional este reprezentat prin persoana managerilor
(şefilor), cei care, în baza principiului unităţii de comandă, principiu specific domeniului ordinii
publice, sunt investiţi cu autoritatea deplină şi indiscutabilă de a adopta deciziile în scopul
realizării obiectivelor la nivelul întregii unităţi şi sunt direct răspunzători de îndeplinirea lor.
Având în vedere faptul că, în domeniul poliţiei de frontieră condiţiile cele mai des
întâlnite în care se iau deciziile sunt cele de incertitudine şi risc, se poate spune că decizia în
poliţia de frontieră reprezintă stadiul cel mai înalt, forma cea mai rafinată, standardizată, la care a
ajuns demersul opţional. Ea răspunde la două comandamente majore: oferă suficientă precizie
întrun câmp cu cea mai mare încărcătură de nesiguranţă; garantează strictul necesar de
oportunitate întrun spaţiu caracterizat prin cel mai mare dinamism şi instabilitate.
Elaborarea unor decizii corecte nu este posibilă decât în condiţiile în care managerii
unităţilor poliţiei de frontieră, pe întreaga ierarhie dispun de informaţii veridice şi complete.
Altfel spus, conducerea modernă şi eficace a unităţilor poliţiei de frontieră presupune existenţa
unui sistem informaţional raţional şi oportun, capabil să furnizeze elementele de fundamentare
ale deciziilor în domeniu.
Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect, nici o unitate din structura
poliţiei de frontieră nu poate fi în măsură să funcţioneze corespunzător.
Cunoscând parametrii de funcţionare a sistemului informaţional, considerăm că orice
manager (şef) va dimensiona sistemul informaţional al unităţii pe care o conduce la cote strict
necesare neadmiţând apariţia unor circuite şi fluxuri informaţionale parazite, dublarea şi triplarea
circuitelor, documentelor şi, în consecinţă, întrebuinţarea ineficientă a resurselor umane,
materiale şi financiare la dispoziţie.
Subsistemul organizatoric, ca rezultat al exercitării funcţiei de organizare, reflectă toate
modificările produse în celelalte componente ale managementului – metodologică, decizională şi
informaţională.
14
Organizarea formală în unităţile poliţiei de frontieră este reglementată atât de acte
normative (legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern), cât şi dispoziţii cu caracter inter (regulamente,
ordine ale conducerii ministerului precum şi dispoziţii ale şefilor unităţilor). De asemenea,
activităţile specifice unităţilor de poliţie de frontieră sunt reglementate şi prin regulamentul de
organizare şi funcţionare a fiecărei unităţi, organigramă descrieri de funcţii, fişe de post.
Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor,
activităţilor şi funcţiunilor şi corelarea acestora cu obiectivele şi componentele structural
organizatorice ale unităţilor din structura poliţiei de frontieră.
Unităţile din structura poliţiei de frontieră se caracterizează prin existenţa şi manifestarea
funcţiilor de cercetaredezvoltare, comandă socială, de execuţie, de personal şi financiar
contabilă.
Structura organizatorică a unităţilor din structura poliţiei de frontieră cu cele două
componente, de management (de comandă) şi de execuţie, cuprinde subdiviziunile
organizatorice definite de managementul modern ca fiind postul, funcţia, compartimentul nivelul
ierarhic, ponderea ierarhică, relaţiile organizatorice, astfel concepute şi dimensionate încât să
asigure realizarea obiectivelor în condiţii de eficienţă şi eficacitate.
În strategia de modernizare a poliţiei de frontieră sau stabilit etape de transformare a
acestei direcţii din cadrul MIRA, care vizează organizarea atât în ansamblu, cât şi pe
componentele sale: procesuală, structurală, organizarea muncii individuale, colective şi de
conducere.
Putem astfel concluziona că reconstrucţia instituţională a poliţiei de frontieră şi a
structurilor sale componente este necesar să continue cu accelerarea procesului de reorganizare şi
restructurare, urmărinduse eliminarea paralelismelor şi a verigilor intermediare, reducerea
structurilor supradimensionate, realizarea concordanţei între misiunile şi structura organizatorică
a unităţilor, ridicarea gradului de interoperabilitate cu instituţiile similare din ţările Uniunii
Europene, prin corelarea noilor arhitecturi organizatorice, eficientizarea formaţiunilor operative,
prin redistribuirea raţională a efectivelor şi creşterea flexibilităţii în îndeplinirea misiunilor
specifice.
Managementul Poliţiei de Frontieră pentru securizarea frontierei de stat a României
reprezintă un proces amplu, complex si sistemic prin care se asigură promovarea şi aplicarea
sarcinilor rezultate din strategia Managementului Integrat al Frontierei .
15
Prin stabilirea obiectivelor sa asigurat şi se asigură determinarea modului de acţiune şi
sugerarea anumitor tipuri de acţiuni specifice zonei de responsabilitate, sau evaluat corect
posibilităţile şi restricţiile impuse de factorii interni si externi generate de realităţile prezentului
şi prognoza viitorului.
Pentru aplicarea obiectivelor fundamentale se operează cu termene mari, iar pentru cele
derivate, individualizate pe structuri, se asigură etapizarea în general, pe termene scurte, condiţii
care au asigurat şi asigură succesul acumulărilor cantitative.
Complexitatea şi etapizarea ritmică a obiectivelor de realizat generează în activitatea de
urmărire a realizării lor, intervenţie cu decizii cu un pronunţat caracter „profilactic” şi nu de
puţine ori corectiv.
Pe linia evaluării realizării obiectivelor recompensării personalului se acordă aceeaşi
importanţă ca şi aspectelor de ordine operativ, logistic, financiar.
Obiectivele stabilite, măsurile şi acţiunile întreprinse urmăresc ca finalitate eficientizarea
funcţionarii normale a fiecărei structuri Direcţie, Inspectorat, Sector, Punct Trecere Frontieră.
Muncii operativinformative îi sunt subordonate toate celelalte comandamente de ordine
instituţional, al resurselor umane, logisticfinanciar şi decizional.
Fără a estompa importanta vreunui principiu al managementului modern, se acţionează cu
consecvenţă pentru promovarea pe criterii de competenţă, pe funcţii de management şi
specialişti, realizarea unei corespondenţe reale între responsabilitatea şi autoritatea funcţiei,
promovarea spiritului de echipa pe structuri şi colective de lucru şi nu în ultimul rând, pe
apropierea conducerii de execuţie.
Locul şi rolul Poliţiei de Frontieră în sistemul instituţional al Ministerului Internelor şi
Reformei în Administraţie, conferă funcţiei de coordonare o importanţă de prim rând în cadrul
managementului pentru securizarea frontierei de Est a României. Managementul Poliţiei de
Frontieră pentru aplicarea strategiei de securizare a frontierei de est, în dinamica aplicării sale, a
completării cu obiective şi direcţii de acţiune, în raport cu evoluţia infracţionalităţii
transfrontaliere, cu identificarea resurselor necesare, cu priorităţile şi noile cerinţe ale Uniunii
Europene, presupune cuprinderea şi aplicarea reglementărilor sale prin planurile anuale şi
periodice ale structurilor politiei de frontiera, în care responsabilităţile sunt stabilite cu claritate
atât în privinţa executanţilor cât şi a termenelor de finalizare.
16
Managementul, adoptat la nivelul Poliţiei de Frontieră, pentru securizarea frontierei de
stat a României, asigură îndeplinirea cu succes, în condiţiile stării de normalitate şi a situaţiilor
de criză, a misiunilor de supraveghere şi control trecere frontieră, prevenirii şi combaterii
migraţiei ilegale şi a factorilor specifici criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de
competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor,
asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, respectarea ordinii şi liniştii publice
în zona de competenţă, în condiţiile legii şi utilizării cât mai judicioasă a resurselor umane,
materiale şi financiare avute la dispoziţie. Niciun efort nu este prea mare în acest demers major,
întrucât incapacitatea de a gestiona, stăpâni şi contracara fenomenul infracţional transfrontalier,
generează ameninţări nu numai la adresa siguranţei naţionale a statului roman, ci şi a statelor
europene în ansamblul lor. În aceste condiţii, securizarea frontierei de est, este nu doar un
obiectiv, ci şi o necesitate a existentei Europei unite.
Actualele caracteristici ale mediului de securitate internaţional determină, în mod necesar,
cerinţa de a răspunde unitar şi eficient ameninţărilor globale generate de terorismul internaţional
şi crima organizată transfrontalieră, sub toate formele ei de manifestare. Globalizarea a
determinat ca statele să resimtă, în esenţă, aceleaşi nevoi de securitate la frontieră. Din acest
punct de vedere, construcţia Europei Unite şi, în special, dinamica extinderii Uniunii, prin
aderarea altor state, constituie noi provocări în ceea ce priveşte asigurarea securităţii globale a
spaţiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este condiţionată de stabilitatea
globală şi invers.
Diversitatea şi specificul naţional în abordarea conceptelor de securitate sunt reunite, în
cadrul Uniunii Europene, de crezul şi ţelul comun al statelor membre, exprimate în stabilirea
obiectivului fundamental de a asigura un spaţiu de largă afirmare, a libertăţii, justiţiei şi
securităţii. Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în abordarea
securităţii frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluţia cea mai convenabilă pentru
asigurarea securităţii globale şi, implicit, a fiecărei naţiuni în parte, cu respectarea libertăţilor
fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv libera circulaţie în spaţiul comunitar, precum şi cu
asigurarea unei fluenţe adecvate a schimburilor economice dintre state. România a aderat la
valorile şi principiile Uniunii. Opţiunea sa fermă, acţiunile prezente şi viitoare pentru atingerea
unui grad de siguranţă garantat al propriilor frontiere reprezintă, în acest sens, una din condiţiile
care oferă cetăţenilor români accesul deplin în spaţiul european de libertate, de ieşire din izolarea
fără orizont şi de conferire teritoriului naţional a atributului pe care îl merită, de teritoriu comun
european.
17
CAPITOLUL 1
PARTICULARITĂŢI ALE MANAGEMENTULUI
POLIŢIEI DE FRONTIERĂ
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative exercită, conform Constituţiei şi legilor
ţării, atribuţiile ce îi revin cu privire la: apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, a proprietăţii publice şi private, realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în
domeniul administraţiei şi ordinii publice şi monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborării şi
aplicării programelor de reformă instituţională de către ministere şi celelalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale; funcţia şi funcţionarii publici; activitatea de cadastru, geodezie şi
cartografie; activitatea privind zonele defavorizate şi parcurile industriale; asigurarea ordinii
publice; paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor şi valorilor; prevenirea şi combaterea faptelor
antisociale; respectarea regimului juridic al frontierei de stat; evidenţa informatizată a persoanei;
regimul juridic al străinilor; solicitanţii statutului de refugiat şi persoanele care au dobândit o
formă de protecţie în România, apărarea împotriva incendiilor şi protecţia civilă a populaţiei şi
bunurilor, precum şi administrarea şi protecţia Fondului Arhivistic Naţional.
1.1. ELEMENTE DE SPECIFICITATE ALE PROCESULUI MANAGERIAL DIN
POLIŢIA DE FRONTIERĂ ROMÂNĂ.
Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu
privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei
ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă,
respectarea regimului juridic al frontierei de stat, asigurarea intereselor statului român pe
Dunărea interioară şi Canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă şi în
zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în
condiţiile legii (articolul 1 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 104 din 27 iunie 2001 privind
organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române).
1.2. FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI UNITĂŢILOR POLIŢIEI DE
FRONTIERĂ ROMÂNE
Cunoaşterea şi înţelegerea funcţiilor managementului de către managerii unităţilor
poliţiei de frontieră în mod aprofundat constituie o premisă majoră pentru o bună practică
managerială, pentru însuşirea şi utilizarea eficientă a sistemelor, metodelor, tehnicilor,
procedurilor şi modalităţilor cei sunt proprii.
18
1.2.1 Previziunea
Obiectivele previziunii pot fi următoarele: stabilirea rezultatelor finale care urmează să fie
realizate; precizarea şi repartizarea obiectivelor pentru fiecare compartiment; conceperea politicii
de orientare şi coordonare; conturarea şi explicarea sistemului de audit şi control intern.
Funcţia de previziune este ansamblul proceselor de muncă, prin intermediul cărora se
determină principalele obiective ale organizaţiei şi componentele sale, precum şi resursele şi
principalele mijloace necesare realizării lor. Rezultatele previziunii se împart în funcţie de
orizont, grad de detaliere şi obligativitate în trei categorii principale: prognoze, planuri şi
programe.
1.2.2. Organizarea
În cadrul organizării sunt delimitate două subdiviziuni principale: organizarea de ansamblu
a structurilor de ordine publică concretizată în stabilirea structurii organizatorice şi a sistemului
informaţional şi organizarea principalelor componente ale structurilor de ordine publică.
Esenţa organizării constă în gruparea anumitor activităţi, definirea raporturilor de activitate,
precizarea analelor de comunicare internă şi externă, stabilirea principalelor categorii de muncă
necesare pentru a realiza obiectivele propuse, rezultatul organizării fiind funcţiile, activităţile,
atribuţiile şi sarcinile.
1.2.3. Coordonarea
Realizarea cu succes a acestei funcţii necesită:
existenţa unui sistem corespunzător de comunicare atât la nivelul organizaţiei, cât şi în
cadrul fiecărui grup de lucru, care să permită managerului să înţeleagă pe colaboratorii imediaţi
şi pe salariaţi şi să se facă înţeles de către aceştia;
utilizarea motivaţiei în procesul managerial, în general şi în sistemul decizional, în
special, cu efecte asupra calităţii deciziei şi a preocupărilor de realizare a acesteia;
eşalonarea raţională a deciziilor la toate nivelurile organizaţiei;
utilizarea delegării de autoritate sub forma unui raport personal între manageri şi
salariaţi;
selecţia şi pregătirea corespunzătoare a salariaţilor;
definirea clară a opiniilor, atitudinilor şi programelor în scopul asigurării eficacităţii
coordonării şi creării bazelor practice pentru managementul prin consultare.
19
În scopul coordonării şi optimizării activităţilor desfăşurate în unităţile poliţiei de frontieră sunt
elaborate acte normative, diferenţiate în raport de eşaloanele de la care emană, ori domeniile ce
le normează, cu aplicabilitate obligatorie de către toate subsistemele din sistemul condus.
1.2.4. Antrenarea
Funcţia de antrenare, în concepţia unor specialişti în ştiinţa managementului cuprinde
totalitatea activităţilor manageriale prin care salariaţii sunt atraşi şi determinaţi să participe şi să
contribuie la realizarea obiectivelor planificate pe baza utilizării factorilor motivaţionali.
Antrenarea are un pronunţat caracter operaţional. Ea urmăreşte să implice întro măsură cât mai
pronunţată şi mai concretă, pe salariaţii de la nivelul de execuţie, cât şi de decizie, la realizarea
obiectivelor ce le revin. Baza psihosociologică a antrenării o reprezintă motivarea.
1.2.5. Controlul – Evaluarea
Controlul este, în esenţă, o problemă a creării de sisteme de feedback în întreaga organizaţie.
Acesta poate fi implementat atât cantitativ, cât şi calitativ.
În unităţile poliţiei de frontieră se organizează şi se execută inspecţii şi controale, precum şi alte
forme de verificare prevăzute în ordine şi instrucţiuni ale ministrului internelor şi reformei
administrative ori în dispoziţii ale inspectorilor generali ai poliţiei şi poliţiei de frontieră.
1.3. SISTEME, METODE ŞI TEHNICI GENERALE DE MANAGEMENT
MODERN UTILIZATE ÎN UNITĂŢILE POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE
O componentă atât a ştiinţei managementului, cât şi a managementului ştiinţific, care
dobândeşte o pondere superioară, o reprezintă metodele şi sistemele manageriale ale unităţilor
poliţiei de frontieră. Această evoluţie exprimă amplificarea orientării spre funcţionalitate,
eficacitate şi eficientizare a unităţilor şi subunităţilor, trecerea managementului întro proporţie
din ce în ce mai mare de la faza descriptivexplicativă la faza normativaplicativă.
Metoda de management este acea modalitate managerială ale cărei faze şi componente
sunt precis conturate şi riguros structurate întrun ansamblu funcţional ce facilitează exercitarea
unor componente ale procesului managerial cu implicaţii asupra conţinutului şi eficacităţii
muncii unuia sau mai multor manageri.
Sistemul managerial are o complexitate apreciabilă încorporând, printre altele, diverse
metode ce pot fi utilizate de sinestătător. În schimb, metoda sau tehnica de management
reprezintă o unitate primară, ce nu poate fi descompusă fără a o desfiinţa sau ai modifica
structura şi finalitatea.
20
1.3.1. Managementul prin obiective
Metoda managementului prin obiective este definită de unii specialişti ca un sistem de
conducere bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul structurilor de execuţie,
care, de fapt, participă nemijlocit la realizarea lor şi pe coordonarea recompenselor şi
sancţiunilor în raport cu rezultatele obţinute.
Profesorul Ion Petrescu subliniază că, în management, metoda reprezintă modul în care
se desfăşoară procesul managerial în scopul de a se pune în acţiune factorii umani, materiali şi
financiari pentru obţinerea rezultatelor preconizate de către manager.
Apreciem că managementul prin obiective este sistemul cu cele mai mari valenţe de
întronare a disciplinei şi creşterii responsabilităţii în toate unităţile Poliţiei de Frontieră Române.
1.3.2. Managementul participativ
Această metodă cunoaşte în zilele noastre o mare extindere ca urmare a avantajelor pe
care le prezintă: fundamentarea completă a procesului decizional de creştere a calităţii deciziilor
prin folosirea cunoştinţelor şi a experienţei unui număr mare de specialişti, care au posibilitatea
abordării deciziei din mai multe unghiuri; sporirea gradului de motivaţie a personalului de
execuţie pentru realizarea deciziilor, întrucât acesta este consultat şi participă direct la adoptarea
lor; realizarea unui climat de colaborare între personalul de conducere (analizăsinteză) şi cel de
execuţie, stimulânduse în acest fel, creativitatea, adoptarea în grup a deciziilor, creşterea
responsabilităţii.
1.3.3. Managementul prin bugete
Managementul prin bugete este un sistem de management ce asigură previzionarea,
controlul şi evaluarea activităţilor unităţii şi ale principalelor sale componente, procesuale şi
structurale, cu ajutorul bugetelor.
Metoda are un rol deosebit prin aceea că presupune un control permanent al resursei
financiare şi prin aceasta a tuturor resurselor, inclusiv umane şi materiale. În aceste condiţii,
apreciem că se impune participarea largă a factorilor de răspundere din toate domeniile de
activitate logistică, atât la elaborarea cât şi la aplicarea metodei de management prin bugete.
1.3.4. Managementul prin proiecte
Managementul prin proiecte este definit ca fiind un sistem de management cu o durată de
utilizare limitată, ce facilitează rezolvarea unor probleme complexe cu caracter inovaţional, de
către specialişti cu pregătire eterogenă, constituiţi temporar întro reţea organizatorică paralelă cu
structura organizatorică formală.
21
Definitorie pentru managementul prin proiecte este organizarea specifică. Aceasta îmbină
organizarea pe verticală (funcţională) cu organizarea pe orizontală (transversală) prin proiect.
La rândul său, proiectul se caracterizează prin: un obiectiv bine stabilit, precis, cuantificat
sau calitativ, limitat în timp; singularitate, în sensul că proiectul nu reproduce identic ceea ce
există deja.
1.4. PRINCIPALELE METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE DE MANAGEMENT
UTILIZATE ÎN UNITĂŢILE POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE
Acest grup de metode şi tehnici se foloseşte pentru rezolvarea cât mai eficientă a unor
probleme specifice diferitelor funcţii ale conducerii. Dintre multiplele metode şi tehnici specifice
(diagnosticarea, şedinţa, delegarea, tabloul de bord, metode de stimulare a creativităţii), cele mai
frecvent utilizate în managementul unităţilor poliţiei de frontieră sunt, după opinia noastră:
diagnosticarea, delegarea şi şedinţa.
1.4.1 Metoda diagnosticării
Metoda diagnosticării poate fi abordată ca fază a muncii managerului în exercitarea
sarcinilor de controlevaluare cei revin. În această situaţie, diagnosticarea are un caracter
individual, fiind adesea foarte operativă, aceasta şi ca urmare a experienţei managerului,
referinduse cel mai adesea la elemente ale activităţii curente.
Principalele avantaje ale folosirii sistematice a metodei diagnosticării sunt următoarele:
asigură fundamentul necesar elaborării şi aplicării programelor stabilite; preîntâmpină apariţia
unor disfuncţionalităţi majore datorită identificării cauzelor ce le generează întro fază incipientă;
amplifică rapid potenţialul unităţii prin acţionarea asupra cauzelor generatoare de puncte forte;
asigură baza informaţională absolut necesară adoptării unor decizii strategice şi tactice coerente
şi eficace.
1.4.2 Metoda delegării
Pentru o aplicare eficientă a delegării, trebuie să se respecte o serie de reguli, dintre care
menţionăm: să se delege sarcini pe care subalternul delegat este capabil să le soluţioneze în mod
adecvat; precizarea clară a sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor delegate; crearea unei
ambianţe favorabile delegării, a unui climat de încredere în posibilităţile subordonaţilor de a
soluţiona problema, acceptând şi posibilitatea producerii de greşeli; definirea riguroasă a
rezultatelor ce se aşteaptă , prin stabilirea criteriilor de evaluare şi întro proporţie cât mai
comensurabilă; verificarea rezultatelor obţinute şi nu neapărat a modului cum sunt realizate
sarcinile delegate, respectând astfel competenţele şi responsabilităţile acordate subordonatului
delegat etc.
22
1.4.3 Şedinţa
Şedinţa este cea mai utilizată metodă de management, dar, de cele mai multe ori, este, din
păcate, tratată superficial, nefiind considerată întotdeauna ca o metodă a managementului
ştiinţific. În esenţă, şedinţa constă în reuniunea mai multor persoane pentru un interval scurt de
timp, sub conducerea unui manager în vederea soluţionării în comun a unor sarcini cu caracter
informaţional sau decizional.
În funcţie de conţinut, şedinţele se clasifică în mai multe categorii: de informare,
decizionale, de armonizare, de exploatare şi eterogene.
1.5. STUDIU DE CAZ PRIVITOR LA PERFORMANŢELE MANAGERIALE ŞI
LA RELAŢIILE CU PARTENERII INTERNI/EXTERNI REALIZATĂ ÎN CADRUL
UNEI DIRECŢII A POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ŞI INSPECTORATELE JUDEŢENE
SUBORDONATE
În analiza ştiinţifică a performanţelor manageriale şi a relaţiilor cu partenerii
interni/externi realizată în cadrul Direcţiei poliţie de frontieră şi inspectoratelor judeţene
subordonate sa ales metoda anchetei. În investigaţiile manageriale se utilizează două forme ale
anchetei: ancheta pe bază de chestionar şi ancheta pe bază de interviu.
Ambele forme de anchetă permit investigarea unui număr mare de subiecţi întrun timp
relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat ca şi prelucrarea lui rapidă.
1.5.1. Proiectarea şi desfăşurarea studiului
Pentru a radiografia problematica relaţiilor de cooperare/ colaborare ale instituţiei cu
partenerii săi interni şi externi, au fost desfăşurate două sondaje de opinie, primul dintre acestea
vizând reprezentanţii administraţiei publice locale (Instituţia Prefectului, primării orăşeneşti şi
rurale), ai celorlalte unităţi ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
(inspectoratele judeţene de jandarmi, poliţie şi pentru situaţii de urgenţă, serviciile publice
descentralizate, Serviciul pentru străini) precum şi pe cei ai Agenţiilor/ Direcţiilor de interes
local sau naţional (Agenţia pentru Protecţia Mediului, Direcţia de Sănătate Publică,
Administraţia Naţională „Apele Române” Direcţia Apelor Prut, Oficiul Naţional pentru
Refugiaţi). Cel deal doilea sondaj de opinie a fost realizat pe un eşantion reprezentativ pentru
populaţia din localităţile limitrofe frontierei de stat, aflate în aria de competenţă a Sectoarelor
P.F., având ca obiectiv identificarea unor aspecte perceptivatitudinale semnificative din
perspectiva interacţiunii Poliţie de Frontieră cetăţeni.
23
1.5.2. Analiza performanţelor manageriale
Estimarea performanţei manageriale a fost realizată prin intermediul unor evaluări multi
sursă, la conturarea profilului fiecărui manager contribuind, alături de propria apreciere,
evaluările furnizate de către subordonaţii ierarhici (şefii de birouri sau de compartimente) şi şefii
ierarhici ai celor evaluaţi.
Modelul de analiză a stilului de conducere a măsurat 8 competenţe de management
structurate în 18 seturi de abilităţi : comunicare (îi ascultă pe ceilalţi, procesează informaţiile,
comunică eficient), leadership (insuflă încredere, oferă instrucţiuni, deleagă responsabilităţi),
adaptabilitate (se adaptează la împrejurări, gândeşte creativ), construirea relaţiilor (construieşte
relaţii personale, facilitează succesul echipei), gestionarea sarcinilor (lucrează eficient,
demonstrează competenţă), acţiune (ia măsuri, obţine rezultate), dezvoltarea celorlalţi (cultivă
talente individuale, motivează cu succes) şi dezvoltarea personală (manifestă angajament, caută
să se perfecţioneze). Analiza performanţei manageriale a avut rolul de a sintetiza informaţiile
provenite din toate evaluările individuale generate pentru managerii vizaţi, cu scopul de a
identifica competenţele şi abilităţile manageriale care necesită perfecţionare, tocmai din
perspectiva evoluţiei ulterioare a acestora.
1.5.3. PERCEPŢII ALE POPULAŢIEI FAŢĂ DE PERSONALUL SAU
ACTIVITATEA POLIŢIEI DE FRONTIERĂ
Studiul efectuat în rândul populaţiei a avut ca scop identificarea unor aspecte perceptiv
atitudinale semnificative din perspectiva interacţiunii Poliţie de Frontieră–cetăţeni, domeniile
tematice abordate în cadrul sondajului vizând:
• gradul de satisfacţie faţă de activitatea desfăşurată de Poliţia de Frontieră, cu indicarea
domeniilor care necesită în perioada următoare ameliorări, menite să conducă la creşterea
acesteia;
• încrederea manifestată de populaţie în personalul instituţiei careşi desfăşoară activitatea pe
raza localităţilor lor de domiciliu şi, pornind de la aceasta, cristalizarea intenţiilor de a apela
ori de a acorda sprijin în acţiunile desfăşurate de aceştia;
• reprezentările asociate activităţii personalului instituţiei;
• atitudinea faţă de manifestarea fenomenului corupţiei în rândul personalului Poliţiei de
Frontieră, sub aspectele amplorii acestuia şi modalităţilor de manifestare.
24
1.5.4. PERCEPŢIA MANAGEMENTULUI ASUPRA SISTEMULUI
ORGANIZAŢIONAL GESTIONAT
Completând informaţiile furnizate prin intermediul analizei performanţei manageriale,
am considerat util să solicităm, şefilor menţionaţi anterior şi celor care au realizat aprecieri
despre aceştia, o examinare a sistemului organizaţional pe care ei îl gestionează, atât pe
componenta operativă, cât şi în ceea ce priveşte latura asigurării logistice a activităţilor specifice.
În faza de analiză a informaţiilor astfel obţinute sa dovedit a fi de un real folos analiza
SWOT. Aceasta constă din examinarea sistemului organizaţional evaluat din punctul de vedere a
patru caracteristici cruciale – punctele puternice, punctele slabe, oportunităţile care rezultă din
punctele puternice şi pericolele la care pot conduce punctele slabe.
1.6. CONSIDERAŢII PARŢIALE
Aşa cum am arătat, obiectivul strategic al Poliţiei de Frontieră Române îl constituie
continuarea procesului de reformă şi modernizare a instituţiei, care să permită extinderea şi
adâncirea relaţiilor de cooperare în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat cu
statele membre şi cu statele asociate ale Uniunii Europene.
În domeniul ordinii publice, în general, şi al poliţiei de frontieră, în special, ştiinţa
managementului este prezentată în toate sferele de activitate de pe toate treptele (eşaloanele )
ierarhice, de sus şi până jos, la subunităţi şi la celelalte formaţiuni.
În scopul continuării implementării managementului supravegherii şi controlului trecerii
frontierei la standardele Uniunii Europene, reliefarea particularităţilor managementului unităţilor
poliţiei de frontieră constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie. Conceperea şi
realizarea unor structuri suple şi flexibile implică identificarea, analiza şi raţionalizarea
principalelor aspecte organizatorice referitoare la dispunerea şi armonizarea spaţială şi în timp a
resurselor umane, materiale şi financiare ale fiecărei unităţi de poliţie de frontieră.
O importanţă deosebită, în acest sens, o au factorii sau variabilele organizaţionale care
determină mărimea şi configuraţia structurii organizatorice.
25
Aceştia au fost identificaţi şi prezentaţi în conţinutul referatului, iar aprofundarea lor
permite o solidă fundamentare a structurii dintrun punct de vedere complex, operativ, economic,
uman, tehnic şi juridic. Pe parcursul referatului au fost evidenţiate metodele şi tehnicile
manageriale care contribuie la organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea
atribuţiilor specifice. Astfel, au fost identificate ca metode generale de management cu
aplicabilitate în unităţile poliţiei de frontieră (managementul prin obiective, participativ şi prin
bugete), precum şi metodele şi tehnicile specifice de management utilizate în managementul
unităţilor poliţiei de frontieră diagnosticarea, delegarea şi şedinţa).
Analizând structura şi funcţionalitatea unei unităţi din structura poliţiei de frontieră, atât
în ansamblu cât şi în detaliu, avânduse în vedere, în primul rând, natura activităţilor de
conducere, se poate aprecia că subsistemul decizional este reprezentat prin persoana managerilor
(şefilor), cei care, în baza principiului unităţii de comandă, principiu specific domeniului ordinii
publice, sunt investiţi cu autoritatea deplină şi indiscutabilă de a adopta deciziile în scopul
realizării obiectivelor la nivelul întregii unităţi şi sunt direct răspunzători de îndeplinirea lor.
Având în vedere faptul că, în domeniul poliţiei de frontieră condiţiile cele mai des
întâlnite în care se iau deciziile sunt cele de incertitudine şi risc, se poate spune că decizia în
poliţia de frontieră reprezintă stadiul cel mai înalt, forma cea mai rafinată, standardizată, la care a
ajuns demersul opţional. Ea răspunde la două comandamente majore: oferă suficientă precizie
întrun câmp cu cea mai mare încărcătură de nesiguranţă; garantează strictul necesar de
oportunitate întrun spaţiu caracterizat prin cel mai mare dinamism şi instabilitate.
Elaborarea unor decizii corecte nu este posibilă decât în condiţiile în care managerii
unităţilor poliţiei de frontieră, pe întreaga ierarhie dispun de informaţii veridice şi complete.
Altfel spus, conducerea modernă şi eficace a unităţilor poliţiei de frontieră presupune existenţa
unui sistem informaţional raţional şi oportun, capabil să furnizeze elementele de fundamentare
ale deciziilor în domeniu. Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect, nici o unitate
din structura poliţiei de frontieră nu poate fi în măsură să funcţioneze corespunzător.
Cunoscând parametrii de funcţionare a sistemului informaţional, considerăm că orice
manager (şef) va dimensiona sistemul informaţional al unităţii pe care îl conduce la cote strict
necesare neadmiţând apariţia unor circuite şi fluxuri informaţionale parazite, dublarea şi triplarea
circuitelor, documentelor şi, în consecinţă, întrebuinţarea ineficientă a resurselor umane,
materiale şi financiare la dispoziţie. Subsistemul organizatoric, ca rezultat al exercitării funcţiei
de organizare, reflectă toate modificările produse în celelalte componente ale managementului –
metodologică, decizională şi informaţională.
26
Organizarea formală în unităţile poliţiei de frontieră este reglementată atât de acte
normative (legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern), cât şi dispoziţii cu caracter intern
(regulamente, ordine ale conducerii ministerului precum şi dispoziţii ale şefilor unităţilor). De
asemenea, activităţile specifice unităţilor de poliţie de frontieră sunt reglementate şi prin
regulamentul de organizare şi funcţionare a fiecărei unităţi, organigramă descrieri de funcţii, fişe
de post. Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor,
activităţilor şi funcţiunilor şi corelarea acestora cu obiectivele şi componentele structural
organizatorice ale unităţilor din structura poliţiei de frontieră.
Unităţile din structura poliţiei de frontieră se caracterizează prin existenţa şi manifestarea
funcţiilor de cercetaredezvoltare, comandă socială, de execuţie, de personal şi financiar
contabilă.
Structura organizatorică a unităţilor din structura poliţiei de frontieră cu cele două
componente, de management (de comandă) şi de execuţie, cuprinde subdiviziunile
organizatorice definite de managementul modern ca fiind postul, funcţia, compartimentul nivelul
ierarhic, ponderea ierarhică, relaţiile organizatorice, astfel concepute şi dimensionate încât să
asigure realizarea obiectivelor în condiţii de eficienţă şi eficacitate.
27
CAPITOLUL 2
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢILOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ PENTRU
SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Securizarea frontierei naţionale, perfecţionarea managementului supravegherii şi
controlului la frontiera de stat, cu participarea tuturor instituţiilor cu competenţe la frontiera de
stat, pe baza unei colaborări interinstituţionale reale, reprezintă un obiectiv major al procesului
de integrare a României în Uniunea Europeană.
2.1. FACTORI DE RISC INTERNI SI EXTERNI LA FRONTIERA DE
STAT A ROMANIEI
2.1.1. CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE FRONTIEREI DE STAT A
ROMÂNIEI
Delimitarea teritoriilor prin frontiere reprezintă o datorie sacră a statului de aşi proteja
cetăţenii şi de a stăpâni teritoriul, ca loc al formării, existenţei şi dezvoltării viitoare a naţiunii.
Dreptul internaţional clasifică frontierele după modul de constituire în trei mari
categorii:naturale, geometrice şi astronomice. După elementele componente ale teritoriului
despărţit, frontierele se împart în:terestre, fluviale, maritime şi aeriene.
Principiul de bază al cooperării transfrontaliere este realizarea în ariile frontaliere a unor
spaţii contractuale în scopul de a permite găsirea de soluţii comune la probleme similare,
entităţile statale neignorând faţă de colectivităţile lor periferice, particularitatea şi specificul
problemelor de vecinătate cu care se confruntă. Acest fapt subliniază în mod simultan nevoia de
a asigura nu numai perenitatea identităţilor regionale cât şi necesitatea de a face să beneficieze
procesul construcţiei europene de dinamismul şi de geniul propriu colectivităţilor locale şi
regionale situate de o parte şi de alta a unei frontiere, atunci când ele încearcă să dezvolte
împreună un parteneriat real, o adevărată sinergie şi deplină solidaritate conform imaginii a ceea
ce ar trebui să constituie o Europă unită şi diversă. Frontiera de stat a României are rolul de a
despărţi teritoriul statului român de teritoriile statelor vecine şi marea teritorială a României de
marea teritorială a statelor vecine şi de zona contiguă. Frontiera de stat a României are o lungime
de 3202,175 km din care 1085,601 km frontieră terestră, 1817,900 km frontieră fluvială şi 298
674 km frontieră maritimă (anuarul statistic din 1995 include 244 km de frontieră maritimă
teritorială, fără lungimea totală a frontierei maritime cu vecinii). Lungimea frontierei de stat a
României este de 3.149,9 km, din care 1.332,9 km frontieră terestră şi 1.817 km frontieră pe
râuri, fluviu şi la mare.
28
2.1.2. Factori de risc interni
• Traficul de persoane, migraţia ilegală.
• Traficul de droguri cu tendinţe din ce în ce mai evidente de acaparare a pieţei autohtone;
• Contrabanda cu diverse bunuri, maşini de lux, produse periculoase (toxice, radioactive,
explozive), cu bunuri din patrimoniul cultural naţional.
2.1.3. Factori de risc externi
• Migraţia ilegală şi traficul de persoane
• Proliferarea şi dezvoltarea reţelelor teroriste şi ale crimei organizate
transnaţionale.Existenta în spaţiul asiatic şi în ţările aparţinând fostului spaţiu C.S.I. a
unor puternice reţele de trafic de migranţi care sunt foarte bine organizate, cu influenţa
probabil şi în rândul autorităţilor din statele respective.
• Proliferarea reţelelor teroriste cu toate implicaţiile acestora
• Escaladarea fenomenului migraţionist, a fluxurilor masive de refugiaţi, a traficului cu
droguri, cu autoturisme şi altor infracţiuni transfrontaliere specifice.
• Existenţa în apropierea frontierei de stat a unor zone de conflict; posibile evoluţii
negative în plan regional în domeniul democratizării instituţiilor, al respectării drepturilor
omului sau al dezvoltării economice, care ar putea genera crize acute cu efecte
destabilizatoare pe o arie extinsă, incluzând şi frontierele României;
• Acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie ale unor grupări
politice din ţările vecine, care pot afecta statul român şi valorile democratice.
• Acţiunile de incitare la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie ale unor grupări
politice din ţările vecine, care pot afecta statul român şi valorile democratice.
• Exportul de insecuritate de către unele state aflate în apropierea României care se
confruntă cu probleme deosebite.
• Limitarea accesului României la unele surse şi oportunităţi regionale şi internaţionale
importante pentru realizarea intereselor naţionale.
• Comiterea în apele teritoriale româneşti a unor acte ilegale de către nave aflate sub
pavilion străin sau nave pirat.
• Producerea unor accidente ecologice grave cu consecinţe imprevizibile în apropierea
frontierelor României.
29
2.2. MANAGEMENTUL SECURIZĂRII FRONTIEREI DE STAT A ROMANIEI
2.2.1. Necesitatea perfecţionării managementului securizării frontierei de stat a
României
Strategia de management la frontieră se fundamentează pe analiza de stare a criminalităţii
transfrontaliere şi principalele tendinţe de evoluţie ale acestui fenomen, precum şi pe conceptele
de management şi sistem integrat de management al frontierei, dezvoltate în spiritul prevederilor
Catalogului Schengen – „Controlul frontierelor externe, extrădarea şi readmisia”, adaptate la
condiţiile din România. După aderarea României la Uniunea Europeană, activitatea de
supraveghere a frontierei se realizează potrivit legislaţiei conforme cu acquisul comunitar, în
strânsă corelare cu măsurile şi acţiunile întreprinse de organele similare din celelalte state
membre ale Uniunii Europene, concomitent cu perfecţionarea securizării frontierei de stat ce va
constitui, în perspectivă, viitoarea frontieră externă a spaţiului Schengen (frontiera cu Ucraina,
Republica Moldova şi Serbia).
2.2.2. Obiectivele managementului frontierei de stat a României
În spiritul cerinţelor Uniunii Europene, pentru realizarea obiectivelor managementului
integrat al frontierei de stat este imperios necesară o politică unitară şi coerentă bazată pe: un
mecanism comun de coordonare şi cooperare operaţională; analiza de risc, integrată, comună;
pesonal şi echipament interoperaţional; corp comun de legislaţie; efort comun al tuturor
instituţiilor.
2.2.3. Principiile managementului securizării frontierei de stat a României
În conducerea procesului de securizare a frontierei de stat, poliţia de frontieră română aplică
următoarele principii:
a) principiul conducerii unitare privind optimizarea structural operaţionalrelaţională a
activităţii specifice. Este principiul de bază şi se asigură prin: realizarea unei strategii
manageriale clare care să definească cu exactitate modul de acţiune a structurilor subordonate
pentru atingerea scopului stabilit, de securizare a frontierei şi adaptarea măsurilor operative şi
de cooperare impuse de dinamica evoluţiilor la frontiera de est a ţării; desfăşurarea tuturor
activităţilor după o concepţie unitară, de către toate structurile subordonate, pe baza deciziei
managerului strategic, abilitat şi răspunzător pentru îndeplinirea strategiei de securizare a
frontierei în zona de competenţă;
30
organizarea adecvată a efectivelor, în funcţie de obiectivele de îndeplinit şi armonizarea
acţiunilor tuturor factorilor angajaţi în îndeplinirea lor; centralizarea informaţional
decizională, care să asigure cunoaşterea permanentă a evoluţiei situaţiei la frontieră, a
factorilor de risc, a stadiului îndeplinirii obiectivelor stabilite şi adaptarea permanentă a
metodelor de acţiune, care să determine reacţii ferme şi unitare ale structurilor angajate în
securizarea frontierei; asigurarea unei autonomii relative a fiecărei structuri subordonate, de
natură să conducă la găsirea celor mai eficiente modalităţi de acţiune pentru îndeplinirea
misiunilor specifice; adaptarea în permanenţă a activităţilor ce se desfăşoară, în funcţie de
dinamica transformărilor legislative impusă de aderarea la U.E., angajarea echilibrată a
forţelor şi obţinerea sprijinului corespunzător din partea organelor de cooperare; asigurarea
permanentă a concordanţei dintre obiectivele strategiei de securizare proprii şi modul practic
de realizare a acestora, asigurarea funcţionării sistemului stabilit, descoperirea şi înlăturarea la
timp a disfuncţiilor şi motivarea corespunzătoare a personalului.
b) principiul legalităţii, prin care toate activităţile poliţiei de frontieră, precum şi rezultatele
acesteia sunt prevăzute de lege. Principiul legalităţii presupune: aplicarea tuturor normelor
juridice naţionale aliniate la legislaţia europeană referitoare la relaţiile de frontieră între state;
executarea controlului de frontieră şi desfăşurarea unor activităţi în zona de competenţă a
direcţiei; apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor care tranzitează frontiera sau locuiesc
în zona de frontieră; tragerea la răspundere penală sau contravenţională dacă au comis fapte
periculoase sau au încălcat anumite reguli juridice.
c) Principiul continuităţii în aplicarea celor mai eficiente şi măsuri coerente pentru
gestionarea fenomenului infracţional transfrontalier.
Principiul presupune evaluarea permanentă a situaţiei operative şi asigurarea continuităţii
în luarea şi aplicarea deciziilor privind combaterea migraţiei, a traficului cu fiinţe umane, cu
bunuri, armament, droguri, valuta, bunuri de patrimoniul culturalnaţional, etc., precum şi
adoptarea unor dispoziţii operative de supraveghere şi control, în măsură să asigure
interceptarea în orice moment a actelor infracţionale transfrontaliere. Acest principiu se
realizează prin: cunoaşterea permanentă a situaţiei operative, a mutaţiilor survenite,
referitoare la fenomenul infracţional transfrontalier, a rutelor de acţiune a reţelelor
infracţionale transfrontaliere, a modalităţilor de operare ale acestora şi adoptarea celor mai
eficiente măsuri pentru interceptarea la timp a acestora;
31
capacitatea structurilor subordonate, a birourilor şi compartimentelor operative, pentru
realizarea unor dispozitive de supraveghere şi control continue, prin folosirea adecvată a
personalului, a tehnicii şi aparaturii din înzestrare; crearea unui sistem informaţional care să
asigure cunoaşterea actelor infracţionale încă din faza de pregătire şi luarea celor mai
adecvate măsuri de combatere.
d) Principiul proporţionalităţii în aplicarea măsurilor legale ce se impun, împotriva acelora
care comit acte ilegale, potrivit dimensiunilor şi gradului de pericol social pe care îl prezintă.
Acest principiu se realizează prin: cunoaşterea temeinică a legilor, instrucţiunilor, ordinelor
şi dispoziţiilor în vigoare, care reglementează activitatea poliţiştilor de frontieră; evitarea
şablonismului în aplicarea măsurilor legale şi a executării serviciului de supraveghere şi
control; studierea şi cunoaşterea în permanenţă a metodelor şi procedeelor de acţiune ale
elementelor infractoare.
e) Principiul aplicării măsurilor preventive înaintea celor coercitive, în îndeplinirea misiunilor
încredinţate poliţiştii de frontieră aflaţi în misiuni..
Măsurile vor viza intervenţia legală a poliţistului în scopul elucidării suspiciunilor existente
în legătură cu identitatea unor persoane, cu motivul prezenţei întrun anumit loc, cu
provenienţa legală sau ilegală a bunurilor deţinute, oprirea din activităţile ilicite pe care le
întreprind şi tragerea lor la răspundere.
f) Principiul dinamismului şi flexibilităţii actului managerial, presupune: elaborarea unor
documente de conducere clare, concise, care să asigure o înţelegere completă a misiunilor de
către structurile subordonate; asigurarea condiţiilor de autonomie în decizie, planificare şi
desfăşurare a acţiunilor proprii; fermitate în aplicarea deciziilor, excluderea şablonismului şi
rigidităţii în conducere; respectarea şi derularea întocmai a planurilor întocmite pe linia
supravegherii şi controlului trecerii frontierei de stat; cunoaşterea metodelor de acţiune ale
elementelor infractoare şi asigurarea deplasării rapide a efortului în alte zone de risc imediat;
obţinerea la timp a informaţiilor necesare prevenirii faptelor ilegale ce se pot produce la
frontieră şi folosirea lor în combaterea infracţionalităţii transfrontaliere; desfăşurarea unor
activităţi preventive şi garantarea asigurării succesului în acţiunile de gestionare a
evenimentelor de frontieră.
g) Principiul competenţei profesionale şi al motivării personalului poliţiei de frontieră, prin
stabilirea de obiective precise şi modalităţi stimulative adecvate.
32
Acest principiu evidenţiază necesitatea existenţei unui sistem de valori diferenţiat, pe
domenii de activitate şi niveluri ierarhice, care să fundamenteze modul de încadrare a
funcţiilor de conducere şi se bazează pe: necesitatea existenţei şi promovării unor criterii
sănătoase de competenţă care să asigure distribuirea celor mai valoroşi poliţişti manageri, în
funcţii de conducere şi a celor cu cele mai pronunţate calităţi de execuţie, în acţiuni complexe,
care să garanteze succesul îndeplinirii obiectivelor sau misiunilor; motivarea trebuie să
exprime necesitatea stabilirii şi utilizării stimulentelor materiale şi morale de către manageri,
astfel încât să asigure o îmbinare armonioasă a intereselor personalului; motivarea
personalului presupune identificarea şi evaluarea intereselor individuale, care se manifestă pe
diferite trepte, la nivelul conducerii, dar mai ales la cel de execuţie, adoptarea acelor măsuri
de recompensare, evaluare şi promovare, de sancţionare materială sau morală, care să
determine maximum de contribuţie în atingerea obiectivelor stabilite.
h) Principiul utilizării eficiente a resurselor umane, informaţionale, educaţionale, financiare şi
logistice pentru realizarea managementului programelor de formare, pregătire continuă şi
conducere a personalului, a forţelor şi mijloacelor în misiuni şi acţiuni, presupune: repartiţia
raţională a resurselor la dispoziţie în funcţie de obiectivele şi misiunile de îndeplinit pentru
asigurarea succesului planurilor stabilite; promovarea acelor programe şi planuri, a căror
realizare cu eforturi umane şi materiale reduse, este garantată; dimensionarea obiectivă a
planurilor astfel încât acestea să fie în concordanţă cu efectivele şi resursele de toate tipurile,
impuse de aplicarea lor şi să asigure rezultate maxime.
i) Principiul obiectivităţii în evaluarea rezultatelor obţinute şi identificarea măsurilor de
remediere a deficienţelor constatate.
În aplicarea acestui principiu, poliţia de frontieră va impune în structurile subordonate un
sistem de analiză obiectivă, permanentă a măsurilor şi acţiunilor desfăşurate, a situaţiei
operative la frontieră precum şi a rezultatelor obţinute, de la nivelul fiecărei structuri până la
fiecare poliţist angrenat în îndeplinirea misiunilor.
j) principiul transparenţei activităţilor specifice desfăşurate de poliţia de frontieră, modalitate
de generare a încrederii populaţiei faţă de instituţie, se realizează prin: afirmarea mentalităţii
poliţiştilor de frontieră ca funcţionari publici şi înţelegerea de către aceştia a obligaţiilor de a
fi în slujba comunităţii, care trebuie să fie informată în permanenţă asupra eficienţei
structurilor de supraveghere şi control la frontieră;
33
realizarea unor planuri de mediatizare, cu posturile de televiziune şi radio, principalele ziare
cu acoperire locală sau centrală, cu privire la popularizarea acţiunilor întreprinse şi a
rezultatelor obţinute de structurile poliţiei de frontieră; asigurarea îndeplinirii misiunilor lor de
către purtătorii de cuvânt.
k) principiul valorilor morale ale poliţistului de frontieră
Acest principiu este unul de bază în succesul strategiei de securizare a frontierei în zona de
competentă a direcţiei şi se sprijină pe: integritatea, respectul pentru lege şi ordine,
solicitudinea imparţialitatea, cinstea şi corectitudinea, discreţia şi amabilitatea poliţiştilor de
frontieră faţă de participanţii la trafic, sau la activităţile desfăşurate în zona de competenţă faţă
de populaţie şi reprezentanţii altor instituţii cu care intră în contact; profesionalismul
personalului şi loialitatea lui faţă de instituţie.
l) principiul valorilor morale ale cadrelor de conducere
m). principiul cooperării, colaborării, armonizării şi sincronizării activităţilor comune
n) principiul compatibilităţii şi interoperabilităţii reglementărilor, acţiunilor, echipamentelor
şi sistemelor informatice ale poliţie de frontieră cu cele ale instituţiilor colaboratoare precum
şi cu structurile similare din ţările uniunii europene, presupune : promovarea prevederilor,
adaptate, legislaţiei uniunii europene referitoare la frontiera de stat, a modelelor acţionale
poliţieneşti care sau dovedit viabile în ţări ale uniunii europene; compatibilizarea
reglementărilor interne ale structurilor implicate direct în securizarea frontierei pe linia
supravegherii şi controlului trecerii frontierei de stat; interoperabilizarea echipamentelor şi
sistemelor informatice ale tuturor structurilor ceşi desfăşoară activitatea în P.T.F. din zona de
competenţă a direcţiei şi asigurarea exploatării lor cu maximă eficienţă.
2.3. CARACTERISTICI SI TENDINŢE ALE FENOMENULUI INFRACTIONAL
TRANSFRONTALIER
Aderarea României la Uniunea Europeană şi stabilirea noilor frontiere ale Uniunii
Europene reprezintă un pas important în cadrul procesului de securitate şi dezvoltare socio
economică, în special a ţărilor din partea estică a continentului.
34
România va deveni, în viitorul apropiat, o ţară „ţintă” pentru migraţia ilegală, traficul de
stupefiante, maşini furate, arme, muniţii, materiale explozive, dar şi pentru unele forme de
manifestare a infracţionalităţii internaţionale organizate (traficul de fiinţe umane, proliferarea
consumului şi comercializării pe piaţa internă a stupefiantelor), care şiau găsit un teren fertil în
mediile infractoare autohtone, reprezentând noi provocări la adresa liniştii şi securităţii publice.
Din aceste motive, acţiunile de combaterea acestor manifestări au un profund impact pozitiv în
rândul opiniei publice.
2.4. METODE MANAGERIALE PRIVIND COMBATEREA MIGRAŢIEI
ILEGALE ŞI A TRAFICULUI DE CARNE VIE
2.4.1. România şi fenomenul migraţiei
Evoluţiile socialeconomice şi politice care au avut loc în ultimele decenii şi care
continuă să se deruleze la nivel global au creat premisele unor schimbări considerabile în
domeniul migraţiei, impunând acordarea unei atenţii deosebite acestor probleme, abordate tot
mai frecvent în cadrul dialogului politic şi colaborării internaţionale.
Intensificarea fenomenului migraţionist la nivelul României o dată cu transformarea
frontierelor de Nord şi Est în frontiere externe ale Spaţiului Schengen va determina apariţia
unor efecte negative asupra întregii populaţii europene, atât în ceea ce priveşte valorile
demografice ale regiunii cât şi din punct de vedere socioeconomic şi al siguranţei statelor
membre (actele extremistteroriste având o strânsă legătură cu migraţia ilegală).
2.5. CONSIDERAŢII PARŢIALE
Managementul Poliţiei de Frontieră pentru securizarea frontierei de stat a României
reprezintă un proces amplu, complex şi sistemic prin care se asigură promovarea şi aplicarea
sarcinilor rezultate din strategia Managementului Integrat al Frontierei .
Prin stabilirea obiectivelor sa asigurat şi se asigură determinarea modului de acţiune şi
sugerarea anumitor tipuri de acţiuni specifice zonei de responsabilitate sau evoluat corect
posibilităţile şi restricţiile impuse de factorii interni şi externi generate de realităţile prezentului
şi prognoza viitorului.
Pentru aplicarea obiectivelor fundamentale se operează cu termene mari, iar pentru cele
derivate, individualizate pe structuri, se asigură etapizarea în general, pe termene scurte, condiţii
care au asigurat şi asigură succesul acumulărilor cantitative.
Complexitatea şi etapizarea ritmică a obiectivelor de realizat generează în activitatea de
urmărire a realizării lor, intervenţie cu decizii cu un pronunţat caracter „profilactic” şi nu de
puţine ori corectiv.
35
Pe linia evaluării realizării obiectivelor recompensării personalului se acordă aceeaşi
importanţă ca şi aspectelor de ordine operativă, logistică, financiară.
Obiectivele stabilite, măsurile şi acţiunile întreprinse urmăresc ca finalitate eficientizarea
funcţionării normale a fiecărei structuri Direcţie, Inspectorat, Sector, Punct Trecere Frontieră.
Muncii operativinformative îi sunt subordonate toate celelalte comandamente de ordine
instituţional, al resurselor umane, logisticfinanciar şi decizional.
Fără a estompa importanţa vreunui principiu al managementului modern, se acţionează cu
consecvenţă pentru promovarea pe criterii de competenţă, pe funcţii de management şi
specialişti, realizarea unei corespondenţe reale între responsabilitatea şi autoritatea funcţiei,
promovarea spiritului de echipa pe structuri şi colective de lucru şi nu în ultimul rând pe
apropierea conducerii de execuţie.
Locul si rolul Poliţiei de Frontieră în sistemul instituţional al Ministerului Internelor şi
Reformei în Administraţie, conferă funcţiei de coordonare o importanţă de prim rând în cadrul
managementului pentru securizarea frontierei de Est a României.
Managementul Poliţiei de Frontieră pentru aplicarea strategiei de securizare a frontierei
de est, în dinamica aplicării sale, a completării cu obiective şi direcţii de acţiune, în raport cu
evoluţia infracţionalităţii transfrontaliere, cu identificarea resurselor necesare, cu priorităţile şi
noile cerinţe ale Uniunii Europene, presupune cuprinderea şi aplicarea reglementărilor sale prin
planurile anuale şi periodice ale structurilor poliţiei de frontieră, în care responsabilităţile sunt
stabilite cu claritate atât în privinţa executanţilor cât şi a termenelor de finalizare. Managementul,
adoptat la nivelul Poliţiei de Frontieră, pentru securizarea frontierei de stat a României, asigură
îndeplinirea cu succes, în condiţiile stării de normalitate şi a situaţiilor de criză, a misiunilor de
supraveghere şi control trecere frontieră, prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a factorilor
specifici criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului
juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe
Dunărea interioară, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în condiţiile legii
şi utilizării cât mai judicioase a resurselor umane, materiale şi financiare avute la dispoziţie.
Niciun efort nu este prea mare în acest demers major, întrucât incapacitatea de a gestiona,
stăpâni şi contracara fenomenul infracţional transfrontalier, generează ameninţări nu numai la
adresa siguranţei naţionale a statului român, ci şi a statelor europene în ansamblul lor. În aceste
condiţii, securizarea frontierei de est, este nu doar un obiectiv, ci şi o necesitate a existenţei
Europei unite.
36
CAPITOLUL 3
MANAGEMENTUL RESURSELOR POLIŢIEI DE FRONTIERĂ ÎN SCOPUL
SECURIZĂRII FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Toate structurile trebuie să aibă obiective clare, suficient de bine definite pentru a fi
operaţionale. Managerul structurii, împreună cu cei mai apropiaţi colaboratori, trebuie să
acţioneze pentru stabilirea obiectivelor, pe care ulterior toţi membrii structurii vor trebui să le
cunoască şi să le asimileze, astfel încât energiile să fie focalizate în acelaşi sens.
Rezultatele obţinute de o organizaţie depind întro mare măsură de manager.
Managementul, ca activitate de conducere a unui grup de persoane, pentru atingerea unui
obiectiv comun, presupune şi se bazează pe experienţa şi talentul managerului.
Eficienţa în activitatea managerială este determinată, aproape în mod exclusiv, de calităţile
personale ale managerului, în care experienţa este combinată cu perspicacitatea, originalitatea,
energia, puterea de a convinge pe ceilalţi cu uşurinţă, încrederea în sine. De aici, ideea că
managementul este o artă deoarece nu există reţete prestabilite pentru rezolvarea unor situaţii
dificile specifice întro structură (organizaţie), de luare a celor mai potrivite decizii întrun
context caracterizat de multe ori de ambiguitate.
Managementul, privit prin prisma eficacităţii, este arta şi ştiinţa conducerii, întrucât
presupune utilizarea abilităţilor şi calităţilor managerului pentru a adapta cunoştinţele, metodele,
tehnicile specifice la un context determinat. În practica de fiecare zi a unui manager se întâlnesc,
atât aspectele "artistice" (mai evidente la stilul de management), cât şi cele ştiinţifice (în
domeniul interpersonal, informaţional, decizional).
Practica ne arată că reuşita managerială este sensibil îmbunătăţită atunci când calităţile
personale se grefează şi pe cunoştinţe specifice de management. Evoluţia cunoştinţelor privitoare
la management ne arată că acest domeniu a dobândit atributele unei ştiinţe, deoarece ne aflăm în
faţa unui corp sistematizat de cunoştinţe, metode şi tehnici care, utilizate în activitatea practică,
contribuie la creşterea eficienţei activităţii organizaţiei, indiferent de domeniul de activitate. Fără
nici o îndoială, orice organizare, deci şi o unitate de poliţie de frontieră, are nevoie de toate
categoriile de resurse: umane, tehnicomateriale, informaţionale.
37
3.1. SCURTE COMENTARII PRIVIND MANAGEMENTUL ASIGURĂRII RESURSELOR
Consider că resursele umane reprezintă capacităţile cantitative, calitative şi structurale
fizice şi intelectuale, pe care membrii societăţii le pot pune în slujba activităţii economice.
Resursele tehnicomateriale sunt reprezentate de materiile prime, materialele, maşinile,
echipamentele şi utilajele, mijloacele de transport utilizate în cadrul organizaţiei. Resursele
informaţionale constau în totalitatea licenţelor, patentelor, softurilor, metodologiilor,
tehnologiilor, instrucţiunilor folosite în cadrul organizaţiei pentru aşi desfăşura activităţile şi
atinge obiectivele. În sfârşit, resursele financiare, care exprimă sub formă valorică ansamblul
resurselor precedente, luând forma disponibilităţilor din cont, banilor din casă, creditelor,
plasamentelor pe care le are organizaţia. Aceste patru categorii de resurse sunt complementare,
se intercondiţionează şi se utilizează în comun, făcând posibilă derularea activităţilor, potrivit
profilului organizaţiei şi realizarea obiectivelor avute în vedere. Ele formează un sistem, în
cadrul căruia fiecare resursă, prezentând anumite dimensiuni şi parametri funcţionali, se combină
cu celelalte, condiţionând funcţionarea şi performanţele organizaţiei.
3.1.1. Resursele umane
Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, în
capacitatea lor de aşi cunoaşte şi învinge propriile limite. Succesul unei structuri, gradul de
competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa că oamenii sunt bunul cel mai de preţ.
Activităţile specifice la frontiera de stat a României trebuie să fie caracterizate de o
derulare eficientă şi eficace, de adaptabilitate şi predictibilitate. Utilizarea noilor echipamente şi
tehnologii ale informaţiei şi comunicării constituie mijloacele principale de punere în practică a
acestor concepte. Toate acestea presupun, pe lângă asigurarea cu dotări tehnice corespunzătoare,
şi existenţa unui personal capabil să utilizeze aceste tehnologii. Din această perspectivă, este
necesară formarea şi dezvoltarea competenţelor profesionale ale personalului, în vederea creării
unui corp de profesionişti, capabili să desfăşoare activităţi specifice de supraveghere şi control la
frontieră.
3.1.2. Resursele financiare
Fondurile aferente îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale de management integrat al
frontierei de stat a României sunt planificate în bugetele proprii de către fiecare dintre instituţiile
cu atribuţii în domeniul securizării frontierei de stat, în raport cu priorităţile, resursele disponibile
şi în mod corelat cu etapele de realizare a sistemului de management integrat.
38
În activitatea managerială, fiecare acţiune presupune şi o fundamentare din punct de
vedere financiarmonetar. Dimensiunea financiară a activităţii economice nu mai poate fi
estompată în condiţiile unei economii de piaţă funcţionale, ea devenind o dimensiune importantă
a existenţei şi dezvoltării unei organizaţii.
Sursele de finanţare pentru implementarea Strategiei naţionale pot fi:
• fonduri de la bugetul de stat;
• fonduri comunitare, în cadrul proiectelor de asistenţă financiară nerambursabilă din
partea Uniunii Europene;
• fonduri rezultate din cofinanţarea asigurată de statul român, împreună cu statele Uniunii
Europene;
• credite externe garantate de Guvernul României;
• fonduri alocate prin Facilitatea Schengen;
• credite externe care nu implică garanţii guvernamentale;
• donaţii şi sponsorizări oferite/acceptate în condiţiile legii;
• alte surse.
3.1.3. Resursele informaţionale
O altă categorie de resurse ale poliţiei de frontieră sunt resursele informaţionale.
Informaţia constituie materia primă de bază atât a sistemului informaţional cât şi, în
general, a sistemului de management al unei organizaţii şi în special a celui decizional.
Aşadar, funcţionarea în bune condiţii a sistemului decizional este condiţionată de corelaţia
strânsă dintre acesta şi sistemul informaţional.
În definirea sistemului informaţional este necesar să pornim de la esenţa actului
managerial, care constă în planificarea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi controlevaluarea
sistemului condus, în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, cu minim de eforturi şi resurse.
Pentru a conduce cu eficienţă maximă este nevoie să se desfăşoare un proces continuu care
să asigure informaţiile necesare. Ele trebuie să reflecte starea, situaţia sau condiţiile de producere
a unor evenimente ( fenomene, fapte sau procese), cu privire la sistemul condus sau la mediul
ambiant cel poate influenţa din multe puncte de vedere.
39
Utilizarea rapidă şi eficientă a informaţiilor specifice în procesul conducerii poliţiei de
frontieră, impune ca acestea să îndeplinească o serie de condiţii: să fie complete, sa aibă
continuitate şi să fie furnizate pe măsura apariţiei datelor, ştirilor şi elementelor de noutate, sa fie
oportune, să se transmită pe canalul cel mai scurt, pentru reducerea timpului de transmisie, dar
mai ales pentru eliminarea deformării şi distorsionării lor, să corespundă din punct de vedere
calitativ şi cantitativ ( să servească procesul de luare a deciziilor), să aibă o formă de prezentare
adecvată pentru fiecare situaţie în parte. Fără îndoială, aceste condiţii nu pot fi apreciate ca
rigide. Prin organizarea corespunzătoare a sistemului informaţional specific poliţiei de frontieră,
informaţiile se ajustează prin prelucrare, căpătând calităţile, consistenţa şi condiţiile necesare
procesului de conducere a poliţiei de frontieră.
3.1.4. Resursele tehnicomateriale
Desfăşurarea normală a procesului pregătirii efectivelor structurilor poliţiei de frontieră,
organizarea şi desfăşurarea misiunilor operative, derularea activităţilor educative, cultural
sportive, asigurarea nevoilor gospodăreşti presupun, mai întâi, resursele materiale şi energetice
pentru toate destinaţiile de consum în timp util, ritmic, în cantităţile şi sortimentele prevăzute.
Putem afirma că obiectivul de bază al aprovizionării este acoperirea completă şi
complexă a cererilor de consum ale marilor unităţi, cu materiale de calitate, ritmic şi la timp, în
strictă corelaţie cu graficele de livrare de la furnizori, care practică preţuri de vânzare
avantajoase în aceleaşi condiţii de calitate.
La nivelul Poliţiei de Frontieră Române asigurarea resurselor tehnicomateriale se realizează
prin:
• Achiziţionarea de echipamente, mijloace tehnice şi de transport, prin sistem leasing
financiar sau alte proceduri legale de achiziţie conform legislaţiei în materie, atât din
fonduri bugetare şi din credite externe garantate guvernamental, cât şi din alte surse
(PHARE, Banca Mondială etc.);
• Creşterea gradului de specializare a personalului, în scopul exploatării eficiente şi
raţionale a mijloacelor din dotarea structurilor Poliţiei de Frontieră;
• Informatizarea activităţilor logistice, în vederea creării bazelor de date necesare asigurării
fluxului informatic între structurile teritoriale, I.G.P.F. şi celelalte structuri ale
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
• Elaborarea unei concepţii de asigurare a mentenanţei mijloacelor şi echipamentelor
moderne intrate în dotare;
40
• Participarea la efectuarea studiului de fezabilitate, proiectarea şi construirea spaţiilor
destinate amplasării nucleului central şi a celui de rezervă ale sistemului informatic on
line al Poliţiei de Frontieră;
• Achiziţia de echipamente, mobilier şi materiale documentare pentru dotarea, la nivelul
cerinţelor comunitare, a centrelor şi a punctelor de contact transfrontaliere;
• Iniţierea demersurilor, împreună cu autorităţile locale, pentru efectuarea studiului de
fezabilitate destinat îmbunătăţirii reţelei căilor de comunicaţii (drumurilor) existente în
zona de frontieră, în scopul asigurării condiţiilor necesare facilitării accesului
autospecialelor Poliţiei de Frontieră în zonele de interes din apropierea liniei de frontieră
• Construirea şi reabilitarea zonelor de acostare şi andocare a navelor şi ambarcaţiunilor
din dotare, adecvat necesităţilor impuse de buna desfăşurare a acestor activităţi.
3.2. SISTEMUL INTEGRAT DE MANAGEMENT PENTRU SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Managementul integrat este un proces complex de conducere ştiinţifică, având drept scop
atingerea obiectivelor prestabilite, comune mai multor structuri folosind proceduri şi
întrebuinţând mijloace şi instrumente de lucru diferenţiate de la caz la caz. Această formă de
conducere are în vedere unitatea în diversitate.
Managementul integrat se aplică în toate domeniile: economic, social, militar, de ordine
şi siguranţă publică, cultural etc.
Integrarea este impusă de îndeplinirea în comun a unor activităţi (misiuni), având anumite
direcţii de acţiune, planuri, programe, bugete, surse de finanţare şi modalităţi de implementare
diferite, resurse umane cu o mare diversitate de specialităţi şi mijloace de acţiune, de asemenea,
diferite.
Noţiunea de management integrat al frontierei sa impus ca o necesitate a asigurării
ordinii şi siguranţei statelor Uniunii Europene, ca o provocare la riscurile, ameninţările şi
vulnerabilităţile pe care acestea le percep.
Pentru a construi şi modela un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, au trebuit constituite
organisme care să acţioneze ca atare.
România a trebuit săşi armonizeze legislaţia după aquisul comunitar, să creeze structuri
adecvate de implementare, să pregătească resursele umane, tehnice şi tehnologice, să aplice
practicile adecvate condiţiilor concrete şi să participe activ la viaţa şi activitatea interregională,
europeană şi mondială.
41
Securitatea frontierelor naţionale a constituit, dintotdeauna, o preocupare majoră a statelor
lumii.
3.2.1. Conceptul de sistem integrat de management
Amploarea şi complexitatea fenomenului infracţional transfrontalier, presiunile acestuia la
frontierele ţării, prevenirea şi combaterea cu eficienţă şi eficacitate concomitent cu fluidizarea
traficului legal de mărfuri şi de persoane impun participarea activă a ministerelor, agenţiilor
guvernamentale şi organizaţiilor naţionale neguvernamentale cu responsabilităţi la frontieră, în
vederea realizării unui management integrat al frontierei compatibil cu practicile comunitare.
Coordonarea unitară a îndeplinirii măsurilor şi acţiunilor autorităţilor naţionale cu atribuţii
la frontieră reprezintă elementul de succes al aplicării corecte şi coerente a modelului integrat de
management al frontierei, practicat în statele Uniunii Europene. El este inspirat din prevederile
Catalogului Schengen referitoare la controlul frontierelor naţionale, extrădare şi readmisie.
Managementul integrat al frontierei reprezintă procesul complex prin care se realizează
planificarea şi coordonarea, conducerea şi monitorizarea unitară a procedurilor şi acţiunilor
desfăşurate de instituţiile şi organismele abilitate prin lege pentru asigurarea stării de normalitate
la frontieră, respectarea regimului juridic al frontierei, cooperarea cu organele similare din ţările
vecine, ţările de origine a criminalităţii transfrontaliere, ţările de tranzit, ţările de destinaţie şi alte
ţări, în scopul prevenirii şi contracarării oricăror forme ale infracţionalităţii transfrontaliere.
Această formă modernă de management are la bază proceduri consultative, participative şi
deliberative în cadrul organismelor special constituite pentru fundamentarea şi adoptarea
deciziilor liber acceptate în domeniu, cu respectarea strictă a legislaţiilor specifice, protocoalelor
de cooperare şi altor documente ratificate de organele abilitate.
Sistemele integrate sau "sistemele de sisteme" ori "familiile de sisteme" sunt determinate
de complexitatea şi amploarea factorilor de mediu, aşa cum este, de pildă, infracţionalitatea
transfrontalieră organizată. Sistemele integrate au evoluat parcurgând etapele specifice
sistemelor independente si sistemelor interoperabile.
http://www.politiadefrontiera.ro/securizare/sisf_1_mare.jpg Din aceasta perspectivă de
abordare rezultă că structurile poliţieneşti de frontieră acţionează întrun cadru integrat în primul
rând în interiorul lor, în al doilea rând în cadrul naţional de cooperare, cu celelalte instituţii cu
atribuţiuni la frontieră, dar şi în contextul internaţional cu structurile similare din ţările vecine,
ţări ale U.E. şi alte ţări.
Scopul acestei cooperări "integrate" îl constituie combaterea crimei organizate
transfrontaliere care a devenit tot mai complexă şi greu de contracarat.
42
Sistemul integrat pentru securitatea frontierei face parte din categoria sistemelor complexe
şi reprezintă ansamblul ordonat de procese şi elemente caracterizat prin numeroase
interconexiuni şi interacţiuni capabil să îndeplinească obiectivul fundamental securitatea
frontierei de stat a României.
Sistemul integrat pentru securitatea frontierei este un sistem complex caracterizat de
multitudinea elementelor componente interconectate prin numeroase canale informaţionale (în
interiorul şi exteriorul său) capabil de interacţiuni şi conexiuni inverse, de menţinere a
echilibrului şi autoreglare destinat combaterii infracţionalităţii transfrontaliere.
3.3. MIJLOACELE TEHNICE DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL LA
FRONTIERA DE STAT A ROMÂNIEI
Frontiera de stat a României terestră, fluvială, maritimă şi aeriană, delimitează spaţiul
vital al cetăţenilor statului român de teritoriile statelor vecine. Apelând la simbolistică, dacă
asemănăm punctele de trecere a frontierei cu "porţile" spre lume, spaţiul dintre acestea poate fi
asemuit unui zid de cetate. Comparaţia vizează sublinierea caracterului de "fortificaţie", de
netrecut pentru elementele criminalităţii transfrontaliere şi cu un înalt grad de "impermeabilitate"
la tentativele de trecere ilegală a frontierei.
3.4. MANAGEMENTUL SUPORTULUI LOGISTIC AL SISTEMULUI INTEGRAT
PENTRU SECURIZAREA FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Logistica se constituie dintrun ansamblu complex de activităţi planificate din timp şi
efectuate întro concepţie unitară pentru asigurarea desfăşurării normale a misiunilor ce revin
structurilor cu atribuţii la frontieră. Ansamblul acestor activităţi vizează în principal:
infrastructura (sediile instituţiilor împreună cu construcţiile anexe); comunicaţiile (radio şi fir);
mijloacele informatice; echipamentele de control şi supraveghere a frontierei; mijloacele şi
procedurile de mobilitate (terestră, navală şi aeriană); mijloacele de intervenţie; mijloacele de
prevenire şi combatere a actelor şi faptelor specifice infracţionalităţii transfrontaliere; asigurarea
echipamentului vestimentar, a hrănirii personalului în diverse situaţii; organizarea şi desfăşurarea
achiziţiilor de produse/servicii; fundamentarea şi obţinerea fondurilor băneşti necesare
activităţilor de suport logistic al acţiunilor/misiunilor; organizarea şi executarea mentenanţei
pentru totalitatea echipamentelor (mijloacelor) din dotare, în special, în perioada postgaranţie;
organizarea introducerii în exploatare a mijloacelor nou intrate în dotare; planificarea,
organizarea şi desfăşurarea procedurilor de scoatere din dotare a mijloacelor atipice şi a celor cu
uzură fizică/morală avansată.
43
3.5. CONSIDERAŢII PARŢIALE
Actualele caracteristici ale mediului de securitate internaţional determină, în mod necesar,
cerinţa de a răspunde unitar şi eficient ameninţărilor globale generate de terorismul internaţional
şi crima organizată transfrontalieră, sub toate formele ei de manifestare. Globalizarea a
determinat ca statele să resimtă, în esenţă, aceleaşi nevoi de securitate la frontieră.
Din acest punct de vedere, construcţia Europei Unite şi, în special, dinamica extinderii
Uniunii, prin aderarea altor state, constituie noi provocări în ceea ce priveşte asigurarea
securităţii globale a spaţiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este
condiţionată de stabilitatea globală şi invers.
Diversitatea şi specificul naţional în abordarea conceptelor de securitate sunt reunite, în
cadrul Uniunii Europene, de crezul şi ţelul comun al statelor membre, exprimate în stabilirea
obiectivului fundamental de a asigura un spaţiu de largă afirmare, a libertăţii, justiţiei şi
securităţii.
Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în abordarea securităţii
frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluţia cea mai convenabilă pentru asigurarea
securităţii globale şi, implicit, a fiecărei naţiuni în parte, cu respectarea libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor, inclusiv libera circulaţie în spaţiul comunitar, precum şi cu asigurarea unei
fluenţe adecvate a schimburilor economice dintre state.
România a aderat la valorile şi principiile Uniunii. Opţiunea sa fermă, acţiunile prezente şi
viitoare pentru atingerea unui grad de siguranţă garantat al propriilor frontiere reprezintă, în acest
sens, una din condiţiile care oferă cetăţenilor români accesul deplin în spaţiul european de
libertate, de ieşire din izolarea fără orizont şi de conferire teritoriului naţional a atributului pe
care îl merită, de teritoriu comun european.
44
CAPITOLUL 4
METODE ŞI TEHNICI MENAGERIALE MODERNE DE SUPRAVEGHERE ŞI
CONTROL AL FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Planul de Acţiune Schengen 2005, conţine referiri clare la prevederile Acquisului
relevant, acceptat în întregime de România, de asemenea marchează distincţia clară între
momentul aderării României la Uniunea Europeană şi momentul aderării la Convenţia Schengen.
Planificarea procesului de implementare a Convenţiei Schengen este realizată printro
abordare în două etape, care acoperă atât perioada de preaderare la U.E., cât şi perioada care
urmează aderării la Uniunea Europeană şi se situează înaintea ridicării controalelor la frontierele
interne.
4.1. ACORDUL SCHENGEN
4.1.1. Scurt istoric al Acordului Schengen
Ideea de Europa Unită sa concretizat după cel deal doilea Război Mondial, având la
bază dorinţa de a menţine pacea pe continent. Aceasta este lansată pentru prima dată de către
Winston Churchill, în anul 1946, care face un apel pentru crearea “Statelor Unite ale Europei”.
În anul 1948 este semnat la Bruxelles “Tratatul asupra Uniunii Occidentale”de către
Belgia, Franţa, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda. Doi ani mai târziu, în 1950, Franţa
propune punerea în comun a resurselor de cărbune şi oţel ale Franţei şi Germaniei, prin crearea
unei organizaţii deschise participării altor state europene. În 1957 sunt semnate tratatele care
instituie Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi Comunitatea Economică Europeană de
către Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste tratate sunt cunoscute sub numele de
“Tratatul de la Roma”, iar comunităţile vor avea un Parlament unic, denumit”Parlamentul
European”, şi o Curte de Justiţie unica numită ”Curtea Europeană de Justiţie”.
1967intră în vigoare Tratatul de Constituire a unui singur Consiliu şi a unei singure
Comisii a Comunităţilor Europene.
1973Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca aderă la Comunităţile Europene.
1979este creat “Sistemul Monetar European”, iar membrii Parlamentului European sunt
aleşi pentru prima dată prin vot universal direct.
În anul 1981 Grecia aderă la Comunităţile Europene, iar în 1986 se alătură atât Spania,
cât şi Portugalia. Tot în acest an este semnat şi Actul Unic European, care adaugă cooperarea
politică celei economice şi fixează data de 01.01.1993 pentru înfiinţarea Pieţei Unice.
45
La începutul anilor 80, sa demarat la nivel European o discuţie în legătură cu importanţa
termenului “libertatea de mişcare”. După discuţii îndelungate Franţa, Luxemburg, Germania,
Belgia si Olanda au hotărât să creeze un spaţiu fără frontiere interne. Acordul între aceste state a
fost semnat în data de 14.06.1985 în localitatea Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea
“Convenţiei de Implementare a Acordului Schengen” în data de 19.06.1990. În momentul intrării
in vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor
semnatare şi a creat o singură frontieră externă, unde controalele se desfăşoară conform unui set
de reguli clare.
4.1.2. Redactarea şi actualizarea de către România a Planului de Acţiune Schengen
Planul de Acţiune Schengen 2005 conţine referiri clare la prevederile Acquisului
relevant, acceptat în întregime de România; de asemenea marchează distincţia clară între
momentul aderării României la Uniunea Europeană şi momentul aderării la Convenţia Schengen
. Planificarea procesului de implementare a Convenţiei Schengen este realizată printr
o abordare în două etape, care acoperă atât perioada de preaderare la UE, cât şi perioada care
urmează aderării la UE şi se situează înaintea ridicării controalelor la frontierele interne.
PLANUL DE ACŢIUNE SCHENGEN
Strategia Naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada
20052009
Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale
Planul Unic multianual de investiţii pentru securitatea frontierei 20052009
Strategia Naţională privind Migraţia 2004
Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale
Strategia Naţională privind combaterea criminalităţii organizate 20042007
Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale
Strategia Naţională Antidrog 20052012
Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei Naţionale.
4.1.3. Măsuri de adoptat, pe viitor, pentru aderarea României la Convenţia
Schengen:
Planul de acţiune pe următorii cinci ani pentru libertate, justiţie şi securitate este o
iniţiativă politică decisivă şi piatra de temelie a obiectivelor Comisiei Strategice pentru 2010.
46
Obiective fundamentale:
graniţele interne, externe şi vizele; continuarea dezvoltării unui management integrat al
graniţelor externe şi a unei politici comune a vizelor, în acelaşi timp asigurânduse circulaţia
liberă a persoanelor
managementul migraţiei; defineşte o abordare echilibrată prin dezvoltarea unei politici
comune pentru imigrare la nivelul UE, în acelaşi timp cu întărirea luptei împotriva migraţiei
ilegale şi traficului cu fiinţe umane, în special femei şi copii
o zonă comună pentru azil; se lucrează pentru stabilirea unei zone comune pentru azil,
luând în considerare tradiţia umanitară şi respectarea obligaţiilor internaţionale de către Uniune
şi eficientizarea unei proceduri armonioase
datele personale şi protecţia schimbului de informaţii; stabilirea unui echilibru pentru
schimbul de date personale şi protecţia informaţiilor între agenţiile de aplicare a legii şi
autorităţile judiciare, respectând în întregime drepturile fundamentale la intimitate şi protecţia
datelor personale cât şi principiul disponibilităţii informaţiilor
lupta împotriva crimei organizate; dezvoltarea şi implementarea unui concept strategic
pentru confruntarea cu crima organizată la nivelul UE, incluzând cunoaşterea fenomenului,
cooperarea între agenţiile de aplicare a legii, cooperarea judiciară, iniţiative legislative şi
nonlegislative, cooperarea cu ţările din lumea a treia şi organizaţii internaţionale.
modernizarea punctelor de trecere la viitoarea frontieră externă, în concordanţă cu
prevederile Catalogului Schengen, conform Planului Unic Multianual de Investiţii pentru
securitatea frontierelor şi implementarea programului de achiziţionare a echipamentului operativ
modernizarea infrastructurii clădirilor Poliţiei de Frontieră în concordanţă cu
standardele Schengen.
4.2. REGULI ŞI PRINCIPII MANAGERIALE DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL
FRONTIERELOR PRACTICATE DE UNIUNEA EUROPEANĂ
4.2.1. Componente manageriale în Codul comunitar asupra regulilor ce stau la baza
liberei circulaţii a persoanelor peste frontiere
Luând în considerare Tratatul de creare a Comunităţii Europene precum şi propunerea
Comisiei avem în vedere:
47
Adoptarea de măsuri în conformitate cu normele Europene în vederea asigurării
eliminării oricăror controale ale persoanelor care trec frontierele interne face parte din obiectivul
Uniunii de a stabili un spaţiu fără frontiere interne în care liberă circulaţie a persoanelor este
asigurată aşa cum este stipulat în cadrul tratatului. În conformitate cu art. 61 a Tratatului, crearea
unui spaţiu în care persoanele pot circula liber va fi dublată şi de alte măsuri. Politica comună
privind trecerea frontierelor externe este o astfel de măsură.
Adoptarea de măsuri comune privind trecerea frontierelor externe de către persoane şi
controlul la frontiera, frontierele externe ar trebui să reflecte acquisul Schengen încorporat
în cadrul Uniunii Europene, şi în special, prevederile relevante ale Convenţiei de
implementare a Acordului Schengen.
Definirea unor reguli comune privind circulaţia persoanelor peste frontiere nu aduce în
discuţie şi nici nu afectează drepturile la libera circulaţie de care se bucură cetăţenii Uniunii şi
membrii familiilor acestora, cetăţenii statelor terţe şi membrii familiilor acestora, care pe baza
unor acorduri între Comunitate şi statele sale membre, pe de o parte şi acele state terţe se bucură
de dreptul de liberă circulaţie echivalente cu acelea ale cetăţenilor Uniunii, pe de altă parte.
Cooperarea operaţională şi asistenţă între statele membre referitoare la controlul la
frontieră ar trebui să fie gestionată şi coordonată de Agenţia Europeană pentru Managementul
Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale Statelor Membre.
4.2.2. Normele Parlamentului European şi Consiliului Europei privind dreptul la
libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii Europene
şi membrii familiilor acestora.
Scopul principal al controalelor efectuate la punctele de trecere a frontierelor constă în
verificarea faptului dacă toate persoanele care trec frontiera îndeplinesc condiţiile de intrare pe
teritoriul Statelor Schengen.
4.2.2.1. Condiţiile de intrare care trebuie îndeplinite de cetăţenii statelor terţe:
să se afle în posesia unui document/documente valabile de călătorie carei
autorizează să treacă frontiera;
să se afle în posesia unei vize valabile ori de câte ori aceasta este necesară. Cu toate
acestea, dacă cetăţeanul unui stat terţ se află în posesia unui permis de şedere emis de un Stat
Schengen, acest permis de şedere se consideră a fi echivalentul unei vize Schengen.
justificarea scopului şi condiţiilor de şedere în Statul(ele) Schengen ce urmează a fi vizitate,
inclusiv să posede mijloace suficiente de subzistenţă pe durata şederii avute în vedere şi pentru
întoarcerea în ţara de origine sau posibilitatea de a dobândi aceste mijloace în mod legal;
48
să nu facă parte dintre persoanele pentru care a fost emisă o alertă în Sistemul
Informatic Schengen, cu scopul de ai refuza intrarea;
să nu facă parte dintre persoanele considerate o ameninţare la adresa ordinii publice,
securităţii interne, sănătăţii publice sau relaţiilor internaţionale ale oricăruia dintre Statele
Schengen.
4.3. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SUPRAVEGHERII ŞI CONTROLULUI
FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
Intrarea persoanelor care se bucură de dreptul comunitar al liberei circulaţii poate să fie
refuzată numai pe motiv de ordine publică sau securitate publică, şi anume atunci când
comportamentul personal al acestora reprezintă o ameninţare autentică, imediată şi suficient de
gravă care afectează unul din interesele fundamentale ale societăţii. Pe cale de consecinţă, chiar
şi o alertă în SIS nu poate fi considerată, prin ea însăşi, un motiv suficient pentru a refuza în mod
automat intrarea acestor persoane; întrun astfel de caz, poliţistul de frontiera trebuie întotdeauna
să facă o evaluare amănunţită a situaţiei. Dacă alerta a fost introdusă de alt Stat Schengen,
poliţistul de frontieră trebuie să stabilească imediat contactul, prin intermediul reţelei de Birouri
SIRENE sau prin orice alte mijloace aflate la îndemână, cu autorităţile responsabile ale Statului
Schengen care a introdus alerta. Dacă nu este posibilă obţinerea de informaţii în termeni
rezonabili, persoanei în cauză trebuie să i se permită să pătrundă pe teritoriu. În acest caz
poliţiştii de frontieră precum şi celelalte autorităţi naţionale competente pot face verificările
necesare după ce persoana a pătruns pe teritoriu şi pot lua ulterior, atunci când se impune,
măsurile corespunzătoare.
4.4. ORIENTĂRI MANAGERIALE PRIVIND EFICIENTIZAREA
SUPRAVEGHERII ŞI CONTROLULUI FRONTIEREI DE STAT A ROMÂNIEI
4.4.1. Obiective manageriale şi direcţii de acţiune ale Poliţiei de Frontieră pentru
securizarea frontierei de stat a României
Pentru desfăşurarea în cât mai bune condiţii a controlului şi supravegherii a frontierei de
stat este nevoie de :
4.4.1.1. Asigurarea unei infrastructuri adecvate desfăşurării controlului şi
supravegherii frontierei prin :
perfecţionarea organizării supravegherii frontierei după principii moderne;
49
înfiinţarea (modernizarea) şi îmbunătăţirea organizării fluxurilor în punctele de trecere a
frontierei;
modernizarea şi extinderea reţelei de centre de primire şi cazare a cetăţenilor străini care
solicită statutul de refugiat şi a celor depistaţi cu şedere ilegală pe teritoriul naţional.
4.4.1.2. Asigurarea echipamentelor mobile şi staţionare, de supraveghere şi control
al frontierei terestre, fluviale, maritime şi aeriene necesare managementului operaţional
(efectiv) al frontierei, adecvat situaţiei de la frontieră. integrarea acestora întrun sistem unitar
eficient de supraveghere şi control al frontierei:
proiectarea şi implementarea sistemului integrat pentru securitatea frontierei;
dotarea cu echipamente adecvate, diferenţiat, în funcţie de analizele de risc, studiile de
fezabilitate realizate şi dinamica situaţiei operative, în conformitate cu recomandările şi cele mai
bune practici comunitare;
asigurarea eficienţei, prin evitarea paralelismelor, excesului şi disproporţiilor în dotare şi
utilizarea intensivă (în comun) a echipajelor;
asigurarea complementarităţii, compatibilităţii structurale şi interoperabilităţii
echipamentelor din dotarea instituţiilor cu atribuţii la frontieră;
asigurarea echipamentelor de comunicaţii interfaţabile pentru facilitarea schimbului
operativ de informaţii între autorităţi, precum şi a sistemelor informatice securizate
corespunzător interconectate;
menţinerea în stare operaţională a dotărilor printrun sistem de mentenanţă eficient.
4.4.1.3. Optimizarea managementului participativ al frontierei:
îmbunătăţirea coordonării şi cooperării operaţionale, dintre toate instituţiile naţionale cu
competenţe privind controlul şi supravegherea frontierei;
generalizarea efectuării controlului şi supravegherea frontierei pe baza analizelor
integrate de risc, adaptate tipului de frontieră şi folosite ca instrumente de optimizare a
managementului participativ al frontierei, precum şi ca modalităţi de furnizare a informaţiilor de
încredere asupra situaţiei de la frontieră;
generalizarea aplicării procedurilor de control şi supraveghere prevăzută în cadrul
Manualului Poliţistului de Frontieră;
monitorizarea eficienţei şi eficacităţii metodelor şi tehnicilor de management
participativ al frontierei.
50
4.4.1.4. Asigurarea unei coordonări interne unitare şi funcţionale la toate nivelurile a
managementului participativ al frontierei:
implementarea Strategiei Naţionale de Management Integrat al Frontierei stabilind clar
şi fără echivoc acţiunile necesare, responsabilităţile şi termenele de realizare efectiva ale
acestora;
elaborarea, acolo unde este necesar, a planurilor locale şi naţionale bazate pe analizele
de risc;
delimitarea precisă a competenţelor funcţionale ale ministerelor pentru optimizarea
managementului participativ la frontieră.
4.4.1.5. Arhitectura Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierei de Stat a
României
În conformitate cu prevederile Catalogului Schengen „Controlul frontierelor externe‚
extrădarea şi readmisia” şi ale Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a
României în perioada 20052009, Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de Stat a
României (SISF) cuprinde patru niveluri/filtre complementare.
51
CONSIDERAŢII FINALE
Aşa cum am arătat, obiectivul strategic al Poliţiei de Frontieră Române îl constituie
continuarea procesului de reformă şi modernizare a instituţiei, care să permită extinderea şi
adâncirea relaţiilor de cooperare în domeniul supravegherii şi controlului frontierei de stat cu
statele membre şi cu statele asociate ale Uniunii Europene.
În domeniul ordinii publice, în general, şi al poliţiei de frontieră, în special, ştiinţa
managementului este prezentată în toate sferele de activitate de pe toate treptele (eşaloanele)
ierarhice, de sus şi până jos, la subunităţi şi la celelalte formaţiuni.
În scopul continuării implementării managementului supravegherii şi controlului trecerii
frontierei la standardele Uniunii Europene, reliefarea particularităţilor managementului unităţilor
poliţiei de frontieră constituie o preocupare prioritară a factorilor de decizie.
Conceperea şi realizarea unor structuri suple şi flexibile implică identificarea, analiza şi
raţionalizarea principalelor aspecte organizatorice referitoare la dispunerea şi armonizarea
spaţială şi în timp a resurselor umane, materiale şi financiare ale fiecărei unităţi de poliţie de
frontieră.
O importanţă deosebită, în acest sens, o au factorii sau variabilele organizaţionale care
determină mărimea şi configuraţia structurii organizatorice. Aceştia au fost identificaţi şi
prezentaţi în conţinutul lucrăriii, iar aprofundarea lor permite o solidă fundamentare a structurii
dintrun punct de vedere complex, operativ, economic, uman, tehnic şi juridic.
Pe parcursul tezei au fost evidenţiate metodele şi tehnicile manageriale care contribuie la
organizarea şi desfăşurarea activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice. Astfel, au fost
identificate ca metode generale de management cu aplicabilitate în unităţile poliţiei de frontieră
(managementul prin obiective, participativ şi prin bugete), precum şi metodele şi tehnicile
specifice de management utilizate în managementul unităţilor poliţiei de frontieră diagnosticarea,
delegarea şi şedinţa).
Analizând structura şi funcţionalitatea unei unităţi din structura poliţiei de frontieră, atât
în ansamblu cât şi în detaliu, avânduse în vedere, în primul rând, natura activităţilor de
conducere, se poate aprecia că subsistemul decizional este reprezentat prin persoana managerilor
(şefilor), cei care, în baza principiului unităţii de comandă, principiu specific domeniului ordinii
publice, sunt investiţi cu autoritatea deplină şi indiscutabilă de a adopta deciziile în scopul
realizării obiectivelor la nivelul întregii unităţi şi sunt direct răspunzători de îndeplinirea lor.
52
Având în vedere faptul că, în domeniul poliţiei de frontieră condiţiile cele mai des
întâlnite în care se iau deciziile sunt cele de incertitudine şi risc, se poate spune că decizia în
poliţia de frontieră reprezintă stadiul cel mai înalt, forma cea mai rafinată, standardizată, la care a
ajuns demersul opţional. Ea răspunde la două comandamente majore: oferă suficientă precizie
întrun câmp cu cea mai mare încărcătură de nesiguranţă; garantează strictul necesar de
oportunitate întrun spaţiu caracterizat prin cel mai mare dinamism şi instabilitate.
Elaborarea unor decizii corecte nu este posibilă decât în condiţiile în care managerii
unităţilor poliţiei de frontieră, pe întreaga ierarhie dispun de informaţii veridice şi complete.
Altfel spus, conducerea modernă şi eficace a unităţilor poliţiei de frontieră presupune existenţa
unui sistem informaţional raţional şi oportun, capabil să furnizeze elementele de fundamentare
ale deciziilor în domeniu.
Fără un sistem informaţional care să funcţioneze corect, nicio unitate din structura
poliţiei de frontieră nu poate fi în măsură să funcţioneze corespunzător.
Cunoscând parametrii de funcţionare a sistemului informaţional, considerăm că orice
manager (şef) va dimensiona sistemul informaţional al unităţii pe care o conduce la cote strict
necesare neadmiţând apariţia unor circuite şi fluxuri informaţionale parazite, dublarea şi triplarea
circuitelor, documentelor şi, în consecinţă, întrebuinţarea ineficientă a resurselor umane,
materiale şi financiare la dispoziţie.
Subsistemul organizatoric, ca rezultat al exercitării funcţiei de organizare, reflectă toate
modificările produse în celelalte componente ale managementului – metodologică, decizională şi
informaţională.
Organizarea formală în unităţile poliţiei de frontieră este reglementată atât de acte
normative (legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern), cât şi dispoziţii cu caracter inter (regulamente,
ordine ale conducerii ministerului precum şi dispoziţii ale şefilor unităţilor). De asemenea,
activităţile specifice unităţilor de poliţie de frontieră sunt reglementate şi prin regulamentul de
organizare şi funcţionare a fiecărei unităţi, organigramă descrieri de funcţii, fişe de post.
Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor, atribuţiilor,
activităţilor şi funcţiunilor şi corelarea acestora cu obiectivele şi componentele structural
organizatorice ale unităţilor din structura poliţiei de frontieră.
Unităţile din structura poliţiei de frontieră se caracterizează prin existenţa şi manifestarea
funcţiilor de cercetaredezvoltare, comandă socială, de execuţie, de personal şi financiar
contabilă.
53
Structura organizatorică a unităţilor din structura poliţiei de frontieră cu cele două
componente, de management (de comandă) şi de execuţie, cuprinde subdiviziunile
organizatorice definite de managementul modern ca fiind postul, funcţia, compartimentul nivelul
ierarhic, ponderea ierarhică, relaţiile organizatorice, astfel concepute şi dimensionate încât să
asigure realizarea obiectivelor în condiţii de eficienţă şi eficacitate.
În strategia de modernizare a poliţiei de frontieră sau stabilit etape de transformare a
acestei direcţii din cadrul MIRA, care vizează organizarea atât în ansamblu, cât şi pe
componentele sale: procesuală, structurală, organizarea muncii individuale, colective şi de
conducere.
Putem astfel concluziona că reconstrucţia instituţională a poliţiei de frontieră şi a
structurilor sale componente este necesar să continue cu accelerarea procesului de reorganizare şi
restructurare, urmărinduse eliminarea paralelismelor şi a verigilor intermediare, reducerea
structurilor supradimensionate, realizarea concordanţei între misiunile şi structura organizatorică
a unităţilor, ridicarea gradului de interoperabilitate cu instituţiile similare din ţările Uniunii
Europene, prin corelarea noilor arhitecturi organizatorice, eficientizarea formaţiunilor operative,
prin redistribuirea raţională a efectivelor şi creşterea flexibilităţii în îndeplinirea misiunilor
specifice.
Managementul Poliţiei de Frontieră pentru securizarea frontierei de stat a României
reprezintă un proces amplu, complex si sistemic prin care se asigura promovarea si aplicarea
sarcinilor rezultate din strategia Managementului Integrat al Frontierei .
Prin stabilirea obiectivelor sa asigurat şi se asigură determinarea modului de acţiune şi
sugerarea anumitor tipuri de acţiuni specifice zonei de responsabilitate, sau evaluat corect
posibilităţile şi restricţiile impuse de factorii interni si externi generate de realităţile prezentului
şi prognoza viitorului.
Pentru aplicarea obiectivelor fundamentale se operează cu termene mari, iar pentru cele
derivate, individualizate pe structuri, se asigură etapizarea în general, pe termene scurte, condiţii
care au asigurat şi asigură succesul acumulărilor cantitative.
Complexitatea şi etapizarea ritmică a obiectivelor de realizat generează în activitatea de
urmărire a realizării lor, intervenţie cu decizii cu un pronunţat caracter „profilactic” şi nu de
puţine ori corectiv.
Pe linia evaluării realizării obiectivelor recompensării personalului se acordă aceeaşi
importanţă ca şi aspectelor de ordine operativă, logistică, financiară.
54
Obiectivele stabilite, măsurile şi acţiunile întreprinse urmăresc ca finalitate eficientizarea
funcţionării normale a fiecărei structuri Direcţie, Inspectorat, Sector, Punct Trecere Frontieră.
Muncii operativinformative îi sunt subordonate toate celelalte comandamente de ordine:
instituţional, al resurselor umane, logisticfinanciar şi decizional.
Fără a estompa importanţa vreunui principiu al managementului modern, se acţionează cu
consecvenţă pentru promovarea pe criterii de competenţă, pe funcţii de management şi
specialişti, realizarea unei corespondenţe reale între responsabilitatea şi autoritatea funcţiei,
promovarea spiritului de echipă pe structuri şi colective de lucru şi nu în ultimul rând, pe
apropierea conducerii de execuţie.
Locul şi rolul Poliţiei de Frontieră în sistemul instituţional al Ministerului Internelor şi
Reformei în Administraţie, conferă funcţiei de coordonare o importanţă de prim rând în cadrul
managementului pentru securizarea frontierei de Est a României.
Managementul Poliţiei de Frontieră pentru aplicarea strategiei de securizare a frontierei
de est, în dinamica aplicării sale, a completării cu obiective şi direcţii de acţiune, în raport cu
evoluţia infracţionalităţii transfrontaliere, cu identificarea resurselor necesare, cu priorităţile şi
noile cerinţe ale Uniunii Europene, presupune cuprinderea şi aplicarea reglementărilor sale prin
planurile anuale şi periodice ale structurilor poliţiei de frontieră, în care responsabilităţile sunt
stabilite cu claritate atât în privinţa executanţilor cât şi a termenelor de finalizare.
Managementul, adoptat la nivelul Poliţiei de Frontieră, pentru securizarea frontierei de
stat a României, asigură îndeplinirea cu succes, în condiţiile stării de normalitate şi a situaţiilor
de criza, a misiunilor de supraveghere şi control trecere frontieră, prevenirii şi combaterii
migraţiei ilegale şi a factorilor specifici criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de
competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor,
asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, respectarea ordinii şi liniştii publice
în zona de competenţă, în condiţiile legii şi utilizării cât mai judicioase a resurselor umane,
materiale şi financiare avute la dispoziţie.
Niciun efort nu este prea mare în acest demers major, întrucât incapacitatea de a gestiona,
stăpâni şi contracara fenomenul infracţional transfrontalier, generează ameninţări nu numai la
adresa siguranţei naţionale a statului roman, ci şi a statelor europene în ansamblul lor. În aceste
condiţii, securizarea frontierei de est, este nu doar un obiectiv, ci şi o necesitate a existentei
Europei unite.
55
Actualele caracteristici ale mediului de securitate internaţional determină, în mod necesar,
cerinţa de a răspunde unitar şi eficient ameninţărilor globale generate de terorismul internaţional
şi crima organizată transfrontalieră, sub toate formele ei de manifestare. Globalizarea a
determinat ca statele să resimtă, în esenţă, aceleaşi nevoi de securitate la frontieră.
Din acest punct de vedere, construcţia Europei Unite şi, în special, dinamica extinderii
Uniunii, prin aderarea altor state, constituie noi provocări în ceea ce priveşte asigurarea
securităţii globale a spaţiului comun de libertate. Securitatea fiecărui stat membru este
condiţionată de stabilitatea globală şi invers.
Diversitatea şi specificul naţional în abordarea conceptelor de securitate sunt reunite, în
cadrul Uniunii Europene, de crezul şi ţelul comun al statelor membre, exprimate în stabilirea
obiectivului fundamental de a asigura un spaţiu de largă afirmare, a libertăţii, justiţiei şi
securităţii.
Managementul integrat al frontierei, concept introdus relativ recent în abordarea securităţii
frontierelor Uniunii Europene, pare să ofere soluţia cea mai convenabilă pentru asigurarea
securităţii globale şi, implicit, a fiecărei naţiuni în parte, cu respectarea libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor, inclusiv libera circulaţie în spaţiul comunitar, precum şi cu asigurarea unei
fluenţe adecvate a schimburilor economice dintre state.
România a aderat la valorile şi principiile Uniunii. Opţiunea sa fermă, acţiunile prezente şi
viitoare pentru atingerea unui grad de siguranţă garantat al propriilor frontiere reprezintă, în acest
sens, una din condiţiile care oferă cetăţenilor români accesul deplin în spaţiul european de
libertate, de ieşire din izolarea fără orizont şi de conferire teritoriului naţional a atributului pe
care îl merită, de teritoriu comun european.
56
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Alexandru M., Stoica, V. – Teoria conducerii militare, Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucureşti, 1998;
2. Alexandru, M. – Evaluare şi eficienţă în fundamentarea şi conducerea ştiinţifică a
acţiunilor militare, Editura Militară, Bucureşti, 1996;
3. Andreescu, A., Gegea, N., Nedelcu, Gh., Prună, Şt. – Noţiuni ale managementului din
Ministerul de Interne, Editura Ministerului de Interne, 1998;
4. Andreescu, A., Prună, Şt. – Psihopedagogie militară, Editura Timpolis, Timişoara,
1999;
5. Andreescu, A. (coord.) – Managementul stresului, vol.1 şi 2, Editura MAI, Bucureşti,
2006;
6. Androniceanu, A. – Management public, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
7. Arădăvoaice, GH. – Ghid practic al comandantului eficient, Editura Sylvy, Bucureşti,
1991;
8. Arădăvoaice, Gh. – Managementul organizaţiei şi acţiunii militare, Editura Sylvy,
Bucureşti, 1998;
9. Bulz, N. – Decizia în rezolvarea problemelor operative, Editura Militară, Bucureşti,
1992;
10. Băşanu, Gh., Pricop, M. – Managementul aprovizionării şi desfacerii, Editura
Economică, Bucureşti, 1996;
11. Boaru, G. (coord.) – Aspecte ale conducerii sistemelor militare, Editura Militară,
Bucureşti, 1999;
12. Boldur Lăţescu, Gh. – Logica decizională şi conducerea sistemelor, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1992;
13. Borza, A., Managementul resurselor materiale, Editura Risoprint, ClujNapoa.2005;
14. Borza, A., Management strategic, competitivitatea în afaceri, Editura Dacia, Cluj
Napoca, 2004;
15. Borza, A., Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Concepte şi studii de caz,
Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca, 2000;
16. Burduş, E., Căprescu, G. – Fundamentele managementului organizaţional, Editura
Economică, Bucureşti, 1999;
57
17. Bulz, N. – Decizia în rezolvarea problemelor operative, Editura Militară, Bucureşti,
1992;
18. Carl von Clausewitz – Despre război, Editura Militară, Bucureşti, 1982;
19. Cazan, E., Cuzman, I., Pieţe de capital: articole şi studii, Editura Universităţii de Vest,
Timişoara, 2005;
20. Cazan, E., Ionescu, Ghe., Modelarea şi optimizarea deciziilor manageriale, Editura
Dacia, ClujNapoca, 1999;
21.Cindrea, I., Managementul asigurărilor şi protecţiei sociale,Editura Universităţii Lucian
Blaga, Sibiu, 2006;
22. Cindrea, I., Managementul pieţii muncii, Editura Univesităţii Lucian Blaga, Sibiu,
2006;
23 . Ciutacu, C., Piaţa muncii, Editura Expert, Bucureşti, 2001;
24. Ciutacu, C., Reforma şi metareforma, Editura Expert, Bucureşti, 2001;
25. Ciutacu, C., Analiza contextului socioeconomic la nival regional. Studii de caz,
Editura ETFONR, 2000;
26. Ciutacu, C., Migration Europe s Integration and the Labour Force BrainDrain:
Romania, Cast Programme, 1997;
27. Comăniciu, C., Managementul finanţelor publice în profil teritorial, Editura Imaga,
Sibiu, 2002;
28. Comăniciu, C., Marza, B., Sisteme informatice, Editura Alma Mater, Sibiu, 2002;
29. Comăniciu, C., Fiscalitatea – valenţe multidimensionale, Editura Universităţii Lucian
Blaga, Sibiu, 2005;
30. Comăniciu, C., Fiscalitatea – dispoziţii şi efecte, Editura Continent, Sibiu, 2003;
31. David Rees, W. – Arta Managementului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996;
32. Gâdiuţă, I., Sava, D. – Decizia militară, raţionalitate şi legitimitate, Biblioteca Statului
Major General, Bucureşti, 1998;
33.Gerald A.Cole – Management, teorie şi practică, Editura Ştiinţa, Bucureşti, 2004;
34. Grad, V. (coord) – Hotărârea comandantului în viziune sistemică, Editura Academiei
de Înalte Studii militare, Bucureşti, 1994;
35. Grad, V. (coord) – Metode de fundamentare a hotărârilor, Editura Militară, Bucureşti,
1982;
36. Gustave Le Bon Psihologia mulţimilor, Editura Anina, Bucureşti, 1980;
37. Herciu, M., I., Management comparat, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu,
2007;
58
38. Herciu, M., I., Managementul financiar al firmei viitorului, Editura Continent, Sibiu,
2005;
39. IoanFranc, V., Marketing. Premise şi provocări ale economiei înalt competitive,
Editura Expert, Bucureşti, 2002;
40. IoanFranc, V., Ciutacu, C., Restructurarea industrială de la teorie la efecte practice,
Editura Academiei Române CIDE, Bucureşti, 2000;
41. IoanFranc, V., Dezvoltarea economică a României, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2003;
42. IoanFranc, V., Marketing – evoluţii, experienţe, dezvoltare şi concepte, Editura
Expert, Bucureşti, 2003;
43. IoanFranc, v., Marketing. Crestomatie de termeni şi concepte, Editura Expert,
Bucureşti, 2001, ediţia a IIa revizuită, 2002;
44. Lefter, V., Manolescu , A. – Managementul resurselor umane, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999;
45. Manolescu, A. – Managementul resurselor umane, Editura Coresi, Bucureşti, 1999;
46. Marinescu, G. Timpul şi deciziile manageriale, Editura Junimea, Iaşi, 1998;
47. Mathis, R. (coord) – Managementul resurselor umane, Editura Economică, Bucureşti,
1999;
48. Mihăilescu, L., Managementul în asigurări comerciale, Editura Universităţii Lucian
Blaga, Sibiu, 2002;
49. Mihăilescu, L., Managementul informaţional al activităţii de turism, Editura
Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2002;
50. Mureşan, M. – Riscul şi decizia militară, Editura Academiei de Înalte studii Militare,
Bucureşti, 1996;
51. Nica, P., Intervenţionism statal, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1993;
52. Nica, P., Introducere în econometrie, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi,
1994;
53. Nica, P., s.a., Conducerea unităţilor economice. Studii de caz, Editura Universităţii
Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1998;
54. Nicolescu, O. Perfecţionarea organizării conducerii întreprinderii, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1973;
55. Nicolescu, O. (coord) – Strategii manageriale de firmă, Editura Economică,
Bucureşti, 1996;
56. Nicolescu, O. – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1997;
59
57. Nicolescu, O., Verboncu, I. – Management, Editura Economică, Bucureşti, 1999;
58. Nicolescu, O., Verboncu., I – Profitul şi decizia managerială, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 1999;
59. Nicolescu, O., Verboncu., I – Sistemul decizional al firmei, Editura Economică,
Bucureşti, 1998;
60. Nicolescu, O., Verboncu., I – Managementul pe baza centrelor de profit, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 1998;
61. Nicolescu, O. (coord.) – Sisteme, metode şi tehnici manageriale ale organizaţiei,
Editura Economică, Bucureşti, 2000;
62. Ogrean, C., A., Coordonate manageriale ale competitivităţii firmei, o perspectivă
globală, Editura Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2007;
63. Ogrean, C., A., Management strategic, Editura Univesităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2006;
64. Oprean, C., Managementul integrat al calităţii, Editura Universităţii Lucian Blaga,
Sibiu, 2005;
65. Pătraşcu I. – Managementul modern al structurilor de ordine publică, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2004;
66. Pătraşcu I. – Reeingineeringul sistemului logistic al structurilor de ordine publică,
Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004;
67. Pătraşcu I., Rotaru C. – Managementul resurselor comunităţii şi siguranţa cetăţeanului,
Editura Bren, Bucureşti, 2005;
68. Petrescu I. – Management, Editura Tipoart Braşovia, Braşov, 1993;
69. Petrescu I., Dragomir C., Gherasim S. – Succesul managerial, Editura Lux Libris,
Braşov, 2000;
70. Petrescu I. – Fundamentele managementului organizaţiei – Abordări moderne, Editura
Alma Mater, Sibiu, 2005;
71. Petrescu I. – Management general, Sinteze teoretice, aplicaţii practice, Editura Alma
Mater, Sibiu, 2005;
72. Petrescu I. – Managementul crizelor, Editura Expert, Bucureşti, 2006;
73 Popescu, D. – Logistica, secretul succesului managerial, Editura Luceafărul, Bucureşti,
2000;
74. Popescu, I. – Introducere în fundamentarea deciziei, Editura ştiinţifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1993;
75. Profiroiu, M. Managementul strategic al colectivităţii locale, Editura Economică,
Bucureşti, 1999;
60
76. Plumb, I. (coord.) – Managementul serviciilor publice, Editura A.S.E., Bucureşti,
2000;
77. Sava, R., Contabilitatea instituţiilor de credit, Editura Continent, Sibiu, 2007;
78. Sava, R., Relaţia management – profit în firma turistică, Editura Imago, Sibiu, 2006;
79. Simionescu, A. (coord) – Control managerial, Editura Economică, Bucureşti, 2006;
80. Simulescu, C., Noi abordări privind poliţia comunitară, Editura MAI, Bucureşti,
2002;
81. Udrescu, M. Conducerea logisticii armatei, Editura Sylvy, Bucureşti, 1996;
82. Verboncu, I. – Management. Întrebări şi răspunsuri, Editura Holding Reporter,
Bucureşti 1996;
83. Verboncu, I. – Cum conducem? Ghid metodologic pentru manageri, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1996;
84. Verboncu, I. – Manageri & Management, Editura Economică, Bucureşti, 2000;
85. Verboncu, I., Management, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992;
86. Verboncu, I., Management, Întrebări şi răspunsuri, Editura Holding Reporter,
Bucureşti, 1996;
87. Verboncu, I., Management şi eficienţă, Editura NORA, Bucureşti, 1994;
88. Voicu, C., Sandu, F. (coord.) – Management organizaţional în domeniul ordinii
publice, Vol. 1 şi 2, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001;
89. Voicu C., Prună, Ş. – Managementul poliţiei, Editura Mediauno, Bucureşti, 2004;
90. W.David Rees, Christine Proter – Arta managementului, ediţia a Va, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2005.
91. Zorlenţean, T., Burduş, E., Căprărescu, G. – Managementul organizaţiei, Editura
Economică, Bucureşti, 1999;
92. Zegrean, C. – Timpul şi implicaţiile sale în activitatea de conducere, Editura
Ministerului de Interne, Bucureşti, 1998;
93.*** A descentraliza luarea deciziilor, Traducere din limba franceză, Biblioteca
Academiei de Înalte Studii Militare, cota T. III, 639;
94.*** Doctrina conducerii şi pregătirea pentru conducere, Traducere din limba engleză,
Biblioteca Academiei de Înalte Studii Militare, cota T. III, 2731;
95.*** Drepturile omului şi activitatea forţelor de ordine publică, Culegere de
comunicări, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1995;46.
96.*** Ordinea publică componentă a securităţii naţionale, Editura Ministerului de
Interne, Bucureşti 1996;
61
97.*** Ordinea publică în unele state ale lumii, Editura Ministerului de Interne,
Bucureşti, 1998;
98.*** Probleme ale ştiinţei conducerii cu aplicabilitate în domeniul militar, Editura
Militară, Bucureşti, 1973;
99.*** Legea nr. 360 din 06 iunie 2002, privind Statutul poliţistului, Monitorul Oficial al
României, nr. 440, 2002,Bucureşti;
100.*** Legea nr. 80 din 11 iunie 1995 privind Statutul cadrelor militare, Monitorul
Oficial al României, nr. 155, 1995, Bucureşti.