5

CUPRINS

Capitolul 1 Istoricul Uniunii Europene

1.1. Ideea de uniune europeană.................................................... 1.2. Etapele realizării Uniunii Europene...................................... 1.3. SemnificaŃia şi sensul evoluŃiei comunitare.......................... 1.4. SemnificaŃia şi perspectivele Tratatului de reformă.............. 1.5. Uniunea Europei Occidentale (UEO).................................... 1.6. Aderarea României la Uniunea Europeană........................... 1.7. Conceptul de „acquis comunitar”......................................... 1.8. ConstrucŃia europeană. Repere cronologice………………..

Capitolul 2

CompetenŃele Uniunii Europene 2.1. CompetenŃa............................................................................ 2.2. Principii................................................................................. 2.3. Stabilirea competenŃelor........................................................ 2.4. CompetenŃele exclusive......................................................... 2.5. CompetenŃe partajate ............................................................ 2.6. CompetenŃe complementare ................................................. 2.7. CompetenŃe abolite ............................................................... 2.8. CompetenŃe implicite............................................................ 2.9. Obiectivele Uniunii ..............................................................

Capitolul 3

Uniunea Economică şi Monetară (UEM)

3.1. Necesitatea unei uniuni economice şi monetare europene.... 3.2. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare.......................... 3.3. Criterii de convergenŃă..........................................................

Capitolul 4

Uniunea vamală

4.1. Formele de integrare vamală şi cooperare economică...........

6

4.2. Realizarea Uniunii vamale a UE............................................ 4.3. Rolul Comisiei Europene în politica vamală.........................

Capitolul 5

Libert ăŃile fundamentale

5.1. Libera circulaŃie a mărfurilor................................................. 5.1.1. JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a mărfurilor..........................................

5.2. Libera circulaŃie a serviciilor................................................ 5.2.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a serviciilor.....................................................

5.3. Libera circulaŃie a capitalurilor............................................. 5.3.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a capitalurilor

5.4. Libera circulaŃie a persoanelor.............................................. 5.4.1. Libertatea de stabilire.................................................... 5.4.2 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a persoanelor.........................................

Capitolul 6

ConcurenŃa

6.1. Concepte de bază.................................................................. 6.2. Reglementarea comunitară a concurenŃei...................................... 6.3. Ajutorul de stat...................................................................... 6.4 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind concurenŃa 6.5 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind ajutorul de stat................................................................................................

Capitolul 7

Fondurile structurale şi fondurile de tip structural

7.1. Fondurile structurale............................................................. 7.2. Fondul de Coeziune............................................................... 7.3. Fondurile de tip structural (fondurile de preaderare)............

Repere bibliografice

7

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 1

ISTORICUL UNIUNII EUROPENE

1.1. Ideea de uniune europeană

Ideea este foarte veche. Dante Alighieri (n. 29 mai 1265, FlorenŃa, d. 14 septembrie 1321, Ravena, poet şi filosof italian, om politic florentin, primul mare poet de limbă italiană), în „Divina comedia” îşi imagina o Europă unificată, aflată sub conducerea unui suveran aflat deasupra celorlalŃi suverani. Limba comună urma să fie latina, iar moneda comună florinul care avea o circulaŃie largă în Europa ca urmare a activităŃii negustorilor din FlorenŃa.

ConcepŃia lui Alighieri merită menŃionată pentru că a intuit necesitatea păstrării suveranităŃii statelor membre, a monedei unice, pe care Uniunea Europeană a realizat-o parŃial începând cu anul 2002, la peste 50 de ani de la începuturile construcŃiei comunitare, dar şi a limbii unice despre care încă nu se discută.

În secolul al XVII-lea, Ducele de Sully (numit în 1597 şeful administraŃiei financiare din timpul regelui Henric al IV-lea al FranŃei, şi care aparŃinea grupării religioase a hughenoŃilor), în „Grand Dessin” a lansat ideea unui „corp politic al tuturor statelor Europei ” care să poată produce între membrii săi o pace inalterabilă şi un comerŃ perpetuu.

Immanuel Kant , în 1795 a elaborat un „Proiect de pace eternă” bazat pe o federaŃie de state libere, având o constituŃie de tip republican.

8

Victor Hugo, în discursul rostit la al treilea Congres InternaŃional de Pace de la Paris din 1849, spunea că „va veni o zi când vom vedea aceste două grupuri imense, Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei, unul în faŃa celuilalt, întinzându-şi mâinile unul celuilalt peste mări, schimbând produse, comerŃ, industrie, arte, genii…”.

O Europă unită a existat efectiv pe vremea Imperiului roman care însă cuprindea şi coasta de nord a Africii, Asia Mică, incluzând Turcia, aspirantă la statutul de membru U.E., dar şi Israelul, timp în care Marea Mediterană ajunsese un lac interior al Imperiului.

Napoleon a încercat unificarea Europei sub autoritatea FranŃei, dar împotriva voinŃei popoarelor, ceea ce a provocat explozia naŃionalismelor europene.

Saint Simon (1760-1825) în 1814 prevedea construcŃia Europei în jurul unei alianŃe FranŃa-Anglia, condusă de un monarh „lider ştiinŃific şi politic”. (v. Adrian Năstase, Europa quo vadis?, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003, p.21-29). Acestei alianŃe i se puteau alătura şi alte state care se eliberau şi îşi creau instituŃii reprezentative.

Şi alŃi vizionari au formulat proiecte de unificare a Europei. După primul război mondial, Aristide Briand în 1929, în Adunarea Generală a SocietăŃilor NaŃiunilor a propus să se constituie „un fel de legătur ă federală” între naŃiunile europene.

În 1944, reprezentanŃii mişcărilor europene de rezistenŃă europene, reuniŃi în ElveŃia, au elaborat un program european care statua că realizarea unei Europe prospere, democratice şi pacifice sub forma unei reuniuni de state suverane, separate prin frontiere politice şi vamale este imposibilă, afirmând că doar o federaŃie europeană ar putea înlătura cauzele celor două războaie mondiale.

În 1946, Winston Churchill , la Universitatea din Zürich, a susŃinut ideea unor „State Unite ale Europei”, construite în jurul FranŃei şi Germaniei, sub auspiciile Marii Britanii şi ale SUA.

În 1947, mai multe mişcări care militau pentru unitate europeană au format „Comitetul Interna Ńional de coordonare a mişcărilor pentru unificarea Europei”. Primul Congres European Ńinut la Haga în 1948, care a reunit peste 800 delegaŃi din 19 Ńări, a formulat ideea unei zone europene de comerŃ liber şi a necesităŃii de creare a unor

9

institu Ńii europene – un Parlament European şi o Curte de JustiŃie. Richard Caudenhove-Kalergi a creat mişcarea „Pan Europa” .1

1.2. Etapele realizării Uniunii Europene

Este unanim recunoscut că la baza înfăptuirii Uniunii Europene se află Planul Marshall care a creat condiŃiile unui sistem de cooperare economică care a permis primele proiecte de integrare europeană.

După cel de-al doilea război mondial, cele două superputeri, Uniunea Sovietică şi SUA, şi-au disputat puternic zonele de influenŃă, în special în Europa. Marea Britanie, asociat al Statelor Unite, se angajase să susŃină linia de rezistenŃă formată de Grecia şi Turcia. La 21 februarie 1947, Ambasada Marii Britanii din SUA a anunŃat Secretariatul de stat din Washington că, datorită gravelor dificultăŃi cu care se confrunta economia britanică, Regatul Unit al Marii Britanii nu mai avea forŃa economică şi militară pentru a suporta imensele cheltuieli cu bazele militare din Marea Mediterană.

În acelaşi timp, în Europa prindeau şi câştigau teren mişcările socialiste şi comuniste pro-sovietice, ajungând chiar la desemnarea unor miniştri comunişti în guvernele Italiei şi FranŃei. În acest context, Truman, preşedintele american care i-a succedat lui Roosevelt, la 12 martie 1947 s-a adresat sesiunii comune a Congresului SUA şi a solicitat autorizaŃia pentru alocarea a 400 milioane dolari în ajutorul Greciei şi Turciei. Congresul SUA a aprobat ajutorul şi a stabilit obiectivul de a „manifesta o atitudine fermă a Washingtonului faŃă de Moscova”.

La 5 iulie 1947, la Universitatea Harvard, secretarul de stat al SUA, George Marshall, cu ocazia discursului Ńinut la acordarea titlului de doctor honoris causa, a atacat dur pretenŃiile de superputere ale URSS care urmărea fie numai o adeziune sau chiar o încorporare forŃată a Germaniei la cauza socialismului pentru a realiza revoluŃia mondială.

1 Ion Ignat, Uniunea Europeană – de la PiaŃa Comună la moneda

unică, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 13-14

10

Interesul SUA de a sprijini economic Europa occidentală, viza şi relansarea propriei economii aflată în recesiune, relansare posibilă prin cererea mare de mărfuri dar şi stoparea avansurilor socialiste şi comuniste din Italia şi FranŃa care, împreună cu naŃionalizarea laburistă din Marea Britanie, ar fi periclitat menŃinerea economiei de piaŃă în această parte a lumii.

La 12 iunie 1947, la iniŃiativa Marii Britanii şi FranŃei a avut loc la Paris o conferinŃă care s-a finalizat cu constituirea unui Comitet European de Cooperare Economică (CECE) care a avut menirea de a realiza un studiu privind necesităŃile europene de import din zona dolarului. Studiul a fost aprobat în ConferinŃa din 22 septembrie 1947 şi a fost transmis în SUA.

La 3 aprilie 1948, preşedintele SUA a semnat Legea asistenŃei externe (Foreign Assistance Act) prin care este susŃinut Programul de Recuperare Europeană. În acest fel a demarat oficial Planul Marshall . A fost creată Administra Ńia de Cooperare Economică (CECA), agenŃie federală pentru organizarea ajutorului, aceasta funcŃionând până la 30 septembrie 1951.

La 16 aprilie 1948 s-a semnat la Paris convenŃia constitutivă a OrganizaŃiei Europene de Cooperare Economică (OECE), ca agenŃie europeană a Planului Marshall, având ca membri fondatori 16 state europene: Austria, Belgia, Danemarca, FranŃa, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia şi Turcia, R.F. Germania şi Spania. SUA şi Canada au fost admise ca membri asociaŃi, iar Iugoslavia a primit statut de observator.2 Ajutorul dat de SUA Europei, între 1949-1961 a fost de peste 30 miliarde dolari.

OECE nu s-a concentrat numai pe distribuirea ajutorului american, acŃionând şi în direcŃia unei cooperări intraeuropene.

Startul construcŃiei europene a fost dat de ministrul de externe francez Robert Schuman care, la 9 mai 1950, într-un discurs, la aniversarea a 5 ani de la victoria asupra fascismului, a propus crearea unei „înalte autorităŃi” supranaŃionale, care să dirijeze producŃia şi desfacerea oŃelului şi cărbunelui în Europa. La baza propunerii lui Schuman se afla planul elaborat de Jean Monnet. Ideea era mai

2 Ion Ignat, op. cit., p. 14-19

11

veche şi fusese lansată de Konrad Adenauer, cancelarul demo-creştin care a reconstruit Germania după cel de-al doilea război mondial. Acesta, în 1949 a propus o „asociere de drept internaŃional pe bază de cooperare” în care „Germania ar participa cu regiunea Ruhr, FranŃa cu minereul din Lorena, FranŃa, Germania, Saarland, Luxemburg, Belgia cu industriile lor grele”.3

La 18 aprilie 1951, la Paris, FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), intrat în vigoare la 23 iulie 1953. Tratatul viza „plasarea producŃiei franco-germane de cărbune şi oŃel sub o Înaltă autoritate comună, într-un organism deschis participării celorlalte Ńări ale Europei” (Robert Schuman, DeclaraŃia de la 9 mai 1950).

DorinŃa de colaborare viza şi alte domenii, între altele şi cel al apărării. S-a încercat crearea unei armate exclusiv europene a statelor membre CECO având ca punct de plecare Planul Pleven.

3 Adrian Năstase, op. cit., p. 28

12

Plasarea producŃiei de oŃel şi cărbunesub o Înaltă Autoritate în cadrul uneiorganizaŃ i i deschise şi altor Ńăr i pene

euro-

Luarea decizii lor de către organe com-puse din reprezentanŃi i Guvernelor

Deciziile vor obliga numai statele carele acceptă

a) ori taxeleavând efect echivalent şi restr icŃi i lecantitat ive privind circulaŃ ia produselor

taxele la import şi la export

c) acordate destate ori impuse de stateîn orice formă ar fi ele

subsidi ile şi ajutoarele taxele speciale

d) practici le restr ictive care t ind spreîmpăr Ńirea şi exploatarea pieŃei

b)între producător i, între cumpărător işi între consumatori , în privinŃa preŃuri-lor, condiŃ i i lor de livrare ori a tarifelor şicondiŃ i i lor de transport, precum şi a măsuri lor care împiedică l ibera alegerede către cumpărător a furnizorului

măsuri le şi practicile discriminatori i

Statele nu vor fi obligate prin deciziicontra voinŃei lor (aplicarea reguli i unanimităŃ i i)

PRINCIPIIFUNDAMENTALEALE DREPTULUI

FUNDAMENTULECONOMIC ALTRATATULUI se află în art.4 al Tratatului în caresunt recunoscute caincompatibi le cu piaŃa comună a căr-bunelui şi oŃeluluişi că vor f i aboliteşi interzise:

CECO

13

La 26 mai 1952, aceleaşi 6 state fondatoare CECO au semnat

Tratatul instituind Comunitatea Europeană de Apărare (CEA), sub forma unei organizaŃii supranaŃionale cuprinzând un Comisariat, un Consiliu de Miniştri , o Curte de JustiŃie şi o Adunare Parlamentară. O autoritate militară comună la nivel european avea în subordine trupele europene. 4 Acest Tratat CEA nu a mai fost pus niciodată în aplicare urmare a faptului că, în 1954, Adunarea NaŃională Franceză nu l-a ratificat.

În 1953 Adunarea Parlamentară a CECO a elaborat un proiect de tratat privind o comunitate politică. Comunitatea Europeană astfel înfiinŃată avea competenŃă generală în domeniile politicii economice, al securităŃii şi politicii externe, urmând ca în doi ani să absoarbă CECO şi Comunitatea Europeană de Apărare.5

ConferinŃa la nivel înalt de la Messina (Italia) din 1955 a decis ca viitorul cooperării europene să se bazeze pe integrarea economică şi, în special, pe realizarea unei pieŃe comune între statele membre. În acest scop a fost constituit un comitet interguvernamental, condus de ministrul de externe al Belgiei, Paul-Henri Spaak. Raportul întocmit de acest comitet a stat la baza proiectului de Tratat pentru înfiinŃarea ComunităŃii Economice Europene (CEE).

În 1957, la Roma, au fost semnate Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA) sau EURATOM .

Tratatul CECO a creat patru instituŃii: o Înaltă Autoritate, o Adunare responsabilă cu controlul politic, un Consiliu al Miniştrilor, constituit din reprezentanŃi ai statelor membre, şi o Curte de JustiŃie. Acestea aveau competenŃe în domeniul pentru care s-a convenit Tratatul.

4 Adrian Năstase, op. cit., p. 32. 5 Idem, op. cit., p. 35.

14

Şi Tratatul de la Roma prevedea constituirea unor instituŃii – o

Comisie (echivalentul Înaltei AutorităŃi), aceasta fiind executivul independent al ComunităŃii, Consiliul de Miniştri , ca organ interguvernamental şi autoritate legislativă, Curtea de JustiŃie – autoritate judiciară şi o adunare parlamentară cu rol consultativ.

Prin Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, cunoscut sub numele de Tratatul de fuziune, s-a realizat unificarea executivelor celor 3 comunităŃi (cele 3 Consilii de Miniştri ale CEE şi CEEA) şi Înalta Autoritate (CECO) înlocuindu-le cu un Consiliu de Miniştri şi o Comisie.6

Urmare a summit-ului de la Paris, din decembrie 1974, începând cu anul 1975, şefii de state sau de guverne s-au reunit de trei ori pe an, în cadrul Consiliului European (acesta este alt organism decât Consiliul Europei), pentru definirea liniilor politice generale ale ComunităŃii.

6 Idem, op. cit., p. 35.

INSTITUłIILEPOLITICE ALECECO

1. având ca scop realizarea obiectivelor Tratatului în conformitate cu principiilestabilite.

persoane independente desemnate deguverne împreună. Are din taxe asupra producŃiei de oŃel şi cărbune.

stabilirea obligaŃiilor statelor membreşi producătorilor în sensul Tratatului

Înalta Autoritate

Alcătuire:

resurse financiare proprii

Competen Ńe:

2. , .

membri din parlamentele naŃionale. În faŃa acesteia Înalta Autoritate este răspunzătoarepentru aplicarea Tratatului. Poate iniŃia şi aprobamoŃiune de cenzură privind

Adunarea Comun ă responsabil ă cu controlulpoliticAlcătuire:

Înalta Autoritate. Membrii acesteia au fost aleşi direct şi secret

cu 1979începând

3. - organism interguverpentru apărarea membrilorConsiliul Mini ştrilor namen-

tal

4. - organism jurisdicŃional avândca scop respectarea normelor Tratatului

Curtea de Justi Ńie

15

În 1976 a avut loc prima extindere prin aderarea Regatului Unit al Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei, iar, mai apoi, în 1981, a Greciei şi, în 1986, a Portugaliei.

La 20 septembrie 1976, Consiliul a aprobat condiŃiile pentru alegeri direct în Parlamentul European, şi s-a semnat Actul privind alegerea reprezentanŃilor Adun ării prin sufragiu universal direct . Primele alegeri au avut loc în iunie 1979.

În 1985, Lordul Cockfield, comisarul european pentru PiaŃa Internă a dat publicităŃii Carta Albă, document care a pus bazele unui program legislativ în vederea realizării pieŃei interne, obiectiv propus să se realizeze până la 31 decembrie 1992.

În anul 1986, prin Actul Unic European (AUE), care a incorporat Carta Albă, s-a făcut prima mare reformă a Tratatelor ComunităŃilor. AUE a avut ca obiectiv finalizarea aşa-numitei pieŃe interne, definită ca „o zonă fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaŃie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului”. Tratatul a intrat în vigoare în 1987.

Prevederile majore ale Actului Unic European sunt: • Adăugarea la competenŃele ComunităŃii Europene a şase noi

domenii de strategie: piaŃa unică, cooperarea monetară, politicile sociale, coeziunea (între regiunile mai înstărite şi cele mai sărace), cercetarea şi dezvoltarea, standardele de mediu.

• Extinderea competenŃelor Parlamentului European: - Consiliul de Miniştri putea trece peste un veto al P.E. în majoritatea domeniilor de strategie legate de piaŃa unică numai printr-un vot în unanimitate.

• Introducerea în Consiliu a votului prin majoritate calificată (VMC), punând capăt vetoului naŃional în cele mai multe domenii aparŃinând pieŃei unice.

• Acordarea unui statut oficial Consiliului European, în care şefii de stat sau de guvern ai statelor membre se întrunesc pentru a stabili politici.

16

• DeclaraŃia că piaŃa internă a CE urma să fie completă până la 31 decembrie 1992 şi că toate barierele care mai existau în calea comerŃului intracomunitar urmau să fie înlăturate.7

La 7 februarie 1992 s-a semnat Tratatul de la Maastricht , convenit în decembrie 1991 când s-a stabilit cadrul realizării Uniunii Economice şi Monetare şi care a intrat în vigoare în noiembrie 1993, cunoscut ca Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE). Acesta şi-a definit ca obiective:

1. trecerea de la piaŃa unică la o uniune economică şi monetară, comportând şi trecerea la o monedă unică;

2. afirmarea identităŃii pe scena internaŃională printr-o politică externă şi de securitate comună, inclusiv o politică de apărare comună;

3. întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor resortisanŃilor statelor membre prin instituirea unei cetăŃenii a Uniunii;

4. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în domeniul justiŃiei şi afacerilor interne (JAI ), garantându-se siguranŃa şi securitatea popoarelor în condiŃiile unei libere circulaŃii a persoanelor;8

5. menŃinerea integrală a acquis-ului comunitar şi dezvoltarea lui în vederea asigurării eficacităŃii mecanismelor şi instituŃiilor comunitare.

Formele de cooperare instituite prin TUE sunt structurate pe 3 piloni :

– primul pilon , are caracter supranaŃional şi este constituit din ansamblul dispoziŃiilor privind comunităŃile europene, care nu se mai limitează la competenŃele strict economice ale ComunităŃii Economice Europene. CompetenŃa U.E. a devenit una generalizată, incluzând educaŃia, pregătirea profesională, tineretul, cultura, sănătatea publică, protecŃia consumatorilor, infrastructură pentru transport, telecomunicaŃii şi energie, precum şi politicile industriale;

– al doilea pilon îl constituie politica externă şi de securitate comună (PESC). Consiliul European defineşte „orientările generale ale PESC pe baza cărora Consiliul de Afaceri Externe hotărăşte, în

7 Steven p. Mc. Giffen, Uniunea Europeană, Ghid critic, Monitorul

Oficial, 2007, p. 8. 8 Marin Voicu, Drept comunitar – teorie şi jurisprudenŃă, Ed. Ex

Ponto, ConstanŃa, 2002, p. 9-10.

17

unanimitate, domeniile ce pot face obiectul unei acŃiuni comune. Uniunea este reprezentată de PreşedinŃie;

– al treilea pilon îl constituie JustiŃia şi Afacerile Interne (JAI ), devenit mai târziu „cooperare poliŃienească şi judiciar ă în materie penală”. Dreptul de iniŃiativă aparŃine statelor membre şi Comisiei. Consiliul Miniştrilor poate să adopte, în unanimitate, poziŃii comune, decizii cadru în scopul armonizării legilor şi regulamentelor în statele membre, decizii obligatorii în orice alt domeniu aparŃinând de acest pilon, precum şi convenŃii pe care le recomandă statelor membre spre adoptare. Există un Comitet de Coordonare, compus din înalŃi funcŃionari care formulează avize destinate Consiliului şi care pregăteşte lucrările acestuia.9

9 Adrian Năstase, op. cit., p. 40-41.

CEI 3 PILIERIAI UE

PRIMUL PILON este alcătuit din cele trei comu-nităŃi europene CECO, CEE şi Euratom

AL DOILEA PILON îl constituie politica externă şi de securitate comună (PESC)

AL TREILEA PILON îl constituie justiŃia şiafacerile interne (JAI) - transformat în „cooperare poliŃienească şi judiciară în materie penală”

18

Prevederile majore ale Tratatului privind Uniunea

Europeană (TUE) – „Tratatul de la Maastricht”, semnat în decembrie 1991 sunt:

• Înfiin Ńarea Uniunii Europene (U.E.) într-o structură cu trei piloni:

1. Comunitatea Europeană (CE) 2. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) 3. Cooperarea în JustiŃie şi Afaceri Interne (JAI).

– PESC şi JAI sunt „interguvernamentale”: – nu pot fi folosite ca bază pentru Directive şi

Regulamente (legi ale CE); – sunt realizate de către guvernele naŃionale prin

Consiliul de Miniştri şi Consiliul European; – nu atribuie competenŃe formale instituŃiilor

supranaŃionale - Comisia, PE şi Curtea Europeană de JustiŃie (CEJ).

OBIECTIVELEPESC Art. J1(1)din Tratat

c) menŃ inerea păcii şi întăr irea securităŃ i iinternaŃ ionale, în conformitate cu principii leCartei NaŃ iunilor Unite, precum şi cu prin-cipi ile Actului final de la Helsinki şi obiectiveleCartei de la Paris

e) dezvoltarea şi consolidarea democraŃ ieişi a statului de drept, precum şi respectareadrepturilor omului şi l ibertăŃ i lor fundamentale

d) promovarea cooperăr ii internaŃ ionale

a) salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale şi a independenŃei Uniunii

b) consolidarea securităŃ i i Uniunii şi a statelormembre, sub toate formele

19

• Crearea unui program şi a condiŃiilor pentru Uniunea Economică şi Monetară (UEM), inclusiv pentru o monedă unică.

• Crearea cetăŃeniei Uniunii Europene. • Extinderea în continuare a competenŃei CE la: educaŃie,

cultură, „reŃele transeuropene”; extinderea competenŃelor existente în materie de politici de mediu; extinderea politicii industriale şi a politicii cercetării şi dezvoltării.

• Acordul a 11 state membre (fără Marea Britanie) privind capitolul social.

• Extinderea în continuare a puterilor PE. • Crearea Fondului de Coeziune. • Atribuirea competenŃei CurŃii Europene de JustiŃie de a aplica

amenzi statelor membre. • Includerea subsidiarităŃii în textul Tratatului. • Introducerea unei Politici Externe şi de Securitate Comune

(PESC, cel de-al doilea Pilon) cu prevedere limitată pentru votul cu majoritate calificată (VMC) şi o declaraŃie de intenŃie de a construi o apărare comună.

• Introducerea competenŃelor legate de JustiŃie şi Afaceri Interne (JAI, cel de-al Treilea Pilon) şi abordarea unor aspecte precum politica de azil şi de supraveghere.

În 1995 a avut loc o nouă extindere – Austria, Finlanda şi Suedia. Această extindere s-a desfăşurat conform practicilor anterioare, prin schimbarea aritmetică a aranjamentelor instituŃionale. Pregătirea extinderii prin includerea Ńărilor din centrul şi estul Europei a fost încredinŃată unei noi ConferinŃe Interguvernamentale (CIG ), sub preşedinŃia italiană. CIG a avut ca obiectiv revizuirea Tratatului de la Maastricht. Finalizarea a avut loc prin Tratatul de la Amsterdam, semnat în octombrie 1997, şi a intrat în vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam avea trei părŃi: 1. Modificări aduse tratatelor; 2. Simplificare; 3. Prevederi generale şi finale. Au fost reformulate obiectivele Uniunii.

20

OBIECTIVELE UEREFORMULATEPRIN TRATATULDE LA AMSTERDAMDIN 1997 (art . 3)

1) promovarea unui şi a unui

, în specialpr in crearea unui pr inşi prin stabil irea unei

cuprinzând, în vii tor, o

progres economic şi social echilibrat şi durabil nivelînalt al ocupării forŃei de muncă

spaŃ iu fără front iere interne, întărirea coeziunii economice şi

uniuni economice şi monetare monedă

sociale

unică

2) pe scena interna-Ń ională, în special prin implementarea ,inclusiv prin definirea progresivă a unei

, care să poată duce la oapărare comună

Afirmarea identităŃ ii salePESC

polit icide apărare comune

3) întăr irea statelor membre prin institui rea

unei cetăŃenii a Uniunii

protecŃ iei drepturilor şi interese-lor cetăŃenilor

4) menŃ inerea şi dezvoltarea Uniunii ca , în care

să fieasigurată împreună cu măsuri adecvate în dome-ni ile ,imigrăr ii, precum şi în materia

o zonăa libertăŃ i i, securităŃ ii şi just iŃ ieiliber tatea de mişcare a persoanelor

controlului graniŃelor externe, aziluluiprevenirii crimi-

nalităŃ ii şi a luptei împotriva acestui fenomen

5) menŃ inerea integrală a pentru a examina în ce măsură

ar fi necesară o revizuire a politici lor şi formelorde cooperare inst ituite de Tratat, în vederea

acquis-ului comunitarşi dezvoltarea lui

asigurării eficacităŃ ii mecanismelor şi inst ituŃ ii lor comunitare

21

În afara reformulării obiectivelor a fost introdus conceptul

flexibilit ăŃii , în sensul acceptării unei „cooperări mai strânse” a unui grup de state hotărâte să atingă un nivel mai ridicat de integrare fără ca progresul în această direcŃie să mai fie condiŃionat de aşteptarea celorlalte state membre. În ce priveşte reforma institu Ńiilor a fost extinsă participarea directă a Parlamentului European în domeniul legislativ prin procedura codeciziei într-un număr tot mai mare de noi domenii.10

Prevederile majore ale Tratatului de la Amsterdam (1997) Extinderea Votului ptin Majoritate Calificată

• Extinde VMC la următoarele domenii: linii directoare pentru ocuparea forŃei de muncă şi măsuri de stimulare; excludere socială; libera circulaŃie a persoanelor (după cinci ani).

• Tratament special pentru cetăŃenii străini; sănătate publică; şanse egale şi tratament egal pentru bărbaŃi şi femei; cercetare şi dezvoltare; luptă împotriva fraudei; cooperare vamală; statistică; protecŃia datelor; regiuni periferice. Schimbări instituŃionale

• Limitează numărul membrilor Parlamentului European la 700, indiferent de nivelul extinderii UE.

• Nominalizarea preşedintelui Comisiei de către statele membre trebuie aprobată de Parlament; membrii Comisiei trebuie nominalizaŃi de comun acord între guverne şi preşedinte; preşedintele trasează orientările politice generale pentru Comisie.

• CEJ primeşte responsabilitate directă pentru garantarea respectării drepturilor omului, iar jurisdicŃia ei este extinsă la domeniile imigraŃiei, azilului, vizelor şi trecerii frontierelor şi al cooperării cu poliŃia, în materie judiciară şi penală.

• Curtea de Conturi a UE primeşte noi competenŃe de investigare. Dezvoltarea PESC

• Asigură o cooperare mai aprofundată între statele membre în vederea unei Politici Externe şi de Securitate Comune.

10 Idem, p. 44-45.

22

• Acordă Uniunii puterea de a îndeplini sarcini de ajutor umanitar şi de menŃinere a păcii (cunoscute ca sarcini Petersberg), de a elabora strategii comune, principii generale de politică externă, acŃiuni şi poziŃii comune.

• UE urmează a fi reprezentată de un grup (numit troică) format din PreşedinŃia Consiliului, Comisie şi Secretarul General al Consiliului, care va acŃiona în calitate de „Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica externă şi de securitate comună” (un nou post). Probleme sociale şi drepturi civile

• Acordă Consiliului puterea de a adopta măsurile adecvate pentru a combate discriminarea pe bază de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credinŃe, dizabilităŃi, vârstă sau orientare sexuală şi oferă măsuri de combatere a discriminării din motive de dizabilitate. Face din încurajarea egalităŃii între sexe o sarcină a ComunităŃii.

• Creează condiŃiile colaborării permanente şi regulate, în cadrul ComunităŃii, pentru ocuparea forŃei de muncă şi şomaj.

• Protejează indivizii împotriva prelucrării datelor personale şi libera circulaŃie a acestor informaŃii prin intermediul instituŃiilor şi administraŃiilor care le folosesc. Securitatea internă

• Creează condiŃiile pentru o cooperare mai strânsă între forŃele de poliŃie şi autorităŃile vamale şi direct cu Europol, reŃeaua de poliŃie europeană.

• IniŃiază o măsră legală în vederea mai strânsei cooperări între poliŃiile şi autorităŃile judiciare ale statelor membre pentru a combate şi preveni rasismul, xenofobia, terorismul, crima organizată, traficul de persoane şi infracŃiunile îndreptate împotriva copiilor, traficul de droguri, corupŃia şi frauda.

• Stabileşte în principiu un standard minim comun pentru reguli şi sancŃiuni pentru crimă organizată, terorism şi trafic de droguri. MigraŃia către interior

• Încorporează în Tratat acordul Schengen (un acord interguvernamental care stabileşte o zonă fără restricŃii impuse circulaŃiei libere în scop de călătorie între 13 dintre cele 15 state

23

membre – exclusiv Marea Britanie şi Danemarca). Prevede, de asemenea, înlăturarea tuturor controalelor asupra persoanelor care trec graniŃele interne – fie ele cetăŃeni ai U.E. sau cetăŃeni ai unor state nemembre; în privinŃa controalelor la toate graniŃele externe ale Uniunii Europene, stabileşte standarde şi proceduri comune pentru verificarea persoanelor, reguli comune pentru vize pentru şederi programate de maximum trei luni, o listă comună cu Ńările nemembre ai căror cetăŃeni au nevoie de viză la trecerea frontierelor externe şi o listă cu Ńările nemembre ai căror cetăŃeni sunt scutiŃi de această prevedere. IniŃiază proceduri şi condiŃii comue pentru emiterea de vize de către statele membre şi o definire a condiŃiilor în care cetăŃeni ai Ńărilor nemembre vor fi, în principiu, liberi să călătorească în UE timp de trei luni.

• Defineşte standardele minime pentru primirea solicitanŃilor de azil în statele membre şi pentru clasificarea cetăŃenilor Ńărilor nemembre ca refugiaŃi.

• Formulează termenii pentru accesul şi şederea imigranŃilor în Uniunea Europeană şi standardele pentru procedurile de emitere a vizelor pe perioadă îndelungată şi a permiselor de şedere de către statele membre, standardele pentru soluŃionarea imigraŃiei ilegale şi şederii ilegale, repatrierea rezidenŃilor ilegali, drepturile cetăŃenilor din statele nemembre ce locuiesc legal într-un stat membru şi condiŃiile în care aceştia pot locui în alte state membre. Mediul, sănătatea şi protecŃia consumatorului

• Stipulează că, în definirea şi implementarea politicilor şi acŃiunilor ComunităŃii, trebuie să se asigure un nivel înalte de protecŃie a sănătăŃii umane.

• Prevede un nivel înalt al protecŃiei consumatorului.

În toate politicile ComunităŃii trebuie să se Ńină seama de mediu. Pentru propriile propuneri, Comisia este obligată să efectueze o evaluare a consecinŃelor asupra mediului. LegislaŃia pentru mediu, sănătate publică şi protecŃia consumatorului este acum marcată (cu

24

rare excepŃii) de procedura codeciziei, acordându-se şi Parlamentului European o anumită competenŃă în aceste domenii.11

După adoptarea acestui tratat au formulat cereri de aderare şi alte state printre care şi România (Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania). Cu privire la aceste cereri Comisia a adoptat, la 16 iulie 1997, Agenda 2000.

O nouă modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor care instituie ComunităŃile europene şi unele acte asociate a avut loc prin Tratatul de la Nisa din 7-11 decembrie 2000, intrat în vigoare în ianuarie 2003 şi care a avut ca scop crearea unui sistem funcŃional pentru un număr mai mare de membri şi gestionarea unei extinderi fără precedent.

Prevederi majore ale Tratatului de la Nisa Se adoptă Noul Protocol asupra extinderii. VMC se extinde la

noi domenii, în special: – anumite întruniri la nivel înalt, inclusiv ale Preşedintelui

Comisiei şi ale Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună;

– anumite aspecte ale elaborării acordurilor internaŃionale; – acŃiuni vizând sprijinirea măsurilor anti-discriminare

adoptate de statele membre; – anumite acŃiuni pentru a le permite cetăŃenilor să se

bucure de libertatea de mişcare; – majoritatea măsurilor referitoare la vize, azil şi imigraŃie; – acordarea de sprijin financiar de urgenŃă statelor

membre; – majoritatea măsurilor de politică industrială; – din 2007 sau de la data adoptării perspectivelor

financiare pentru 2007-2013 dacă nu se ajunge la un acord îaninte de 2007, măsuri aferente Fondurilor structurale;

– acorduri de cooperare financiară şi tehnică cu Ńări terŃe (nu se aplică acordurilor de asociere sau măsurilor de preaderare).

Oficializarea „Cooperării Consolidate” – grupuri de cel puŃin opt state membre pot încheia între ele acorduri care să le permită să

11 Steven P. Mc Giffen, op. cit., p. 9-12

25

avanseze, în special în anumite domenii de interes, mai mult decât sunt pregătite să o facă celelalte state, fiind necesar ca aceste acorduri să îndeplinească următoarea condiŃii:

• să promoveze obiectivele UE şi să consolideze integrarea;

• să respecte tratatele şi cadrul instituŃional unic al Uniunii;

• să respecte legislaŃia existentă a UE; • să respecte competenŃele exisente; • să nu submineze piaŃa internă sau coeziunea

economică şi socială; • să respecte competenŃele, drepturile şi obligaŃiile

statelor membre neparticipante; • să fie, în principiu, deschise tuturor statelor membre; • să fie folosite numai ca ultimă soluŃie.

Stabilirea unui nou organism de cooperare judiciară, Eurojust . Procedură clară pentru modificarea Ńelurilor de bază ale Uniunii,

prin consultare cu BCE şi cu vot unanim al Consiliului. Preşedintelui Comisiei i se acordă mai multă putere pentru a

conduce Comisia şi pentru a forŃa demisia unui comisar. Din 2005, Comisia va fi alcătuită din câte un membru pentru fiecare stat membru până în momentul în care numărul membrilor UE ajunge la 27. după acest moment, numărul membrilor va fi unul fix şi va exista un sistem de rotaŃie al Ńărilor, care va fi stabilit prin vot unanim în Consiliu.

Numărul maxim de membri ai Parlamentului European fixat la 732 (ulterior, revizuit la 750).

Crearea unui Comitet consultativ pentru ProtecŃie socială. Definirea procedurii prin crearea de „partide politice la nivel

european”. Anumite reuniuni ale Consiliului European (care au fost

întotdeauna organizate în Ńara ce deŃinea PreşedinŃia) vor avea loc la Bruxelles. După aderarea celui de-al 18-lea stat membru, toate reuniunile Consiliului European vor avea loc la Bruxelles.12

12 Steven P. Mc Giffen, op. cit., p. 12-13

26

Deoarece nici Tratatul de la Nisa nu a putut rezolva problemele cu care se confruntă construcŃia comunitară, prin DeclaraŃia de la Laecken din 2001 a fost instituită ConvenŃia europeană care a avut ca scop redactarea unui text constituŃional care să răspundă în mod real nevoilor comunităŃii europene.

La 28 februarie 2002, în hemiciclul Parlamentului European de la Bruxelles, ConvenŃia Europeană, concepută ca un forum mai larg de dezbatere, a reunit reprezentanŃii Ńărilor membre, dar şi ai celor candidate, 28 la număr, incluzând şi Turcia, ai Comisiei europene şi Parlamentului European. Lucrările au durat până la 10 iulie 2003. Au fost 26 reuniuni plenare şi numeroase întâlniri ale celor 11 grupuri de lucru. PreşedinŃia ConvenŃiei a fost exercitată de şeful statului francez, Valery Giscard d'Estaing, ajutat de doi vicepreşedinŃi, foşti prim-miniştri, belgianul Jean Luc Dehaene şi italianul Giulliano Amato. A fost adoptat proiectul noului Tratat constituŃional.

Consiliul European din 19-20 iunie 2003 a decis convocarea unei conferinŃe interguvernamentale (CIG) pentru adoptarea noului tratat fundamental al UE.

La 29 septembrie 2003, Consiliul de Afaceri Generale şi RelaŃii Externe, alcătuit din miniştri de externe ai statelor membre, a decis convocarea CIG la data de 4 octombrie 2003. România, Bulgaria şi Turcia au participat cu statut de observator. Datorită divergenŃelor apărute între participanŃi proiectul nu a putut fi adoptat.

Consiliul European, reunit la Bruxelles la 12-13 decembrie 2003, a luat notă că nu a fost posibil pentru CIG să găsească un acord global privind Tratatul constituŃional şi s-a cerut preşedinŃiei, deŃinută de Irlanda, ca, pe baza consultărilor, să se facă o evaluare a perspectivelor de progres şi să pregătească un raport pentru Consiliul European din martie 2004.

Urmare a unor formule de compromis, acceptate de toŃi participanŃii, a fost posibilă încheierea CIG la Consiliul European din 18 iunie 2004, prin adoptarea proiectului de Tratat constituŃional, care, din motive istorice, a fost semnat la Roma, la 29 octombrie 2004. Denumirea completă a Tratatului este „Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa ”. În lucrare vom folosi pentru acesta şi termenul de ConstituŃia de la Roma.

27

Schimbările de esenŃă aduse de Tratatul constituŃional vor fi analizate la fiecare capitol în parte. Anticipăm, precizând sintetic, aceste schimbări:

– introducerea sistemului de vot cu dublă majoritate în Consiliul UE. Deciziile cu majoritate calificate vor necesita sprijinul a 55% din statele membre, reprezentând 65% din populaŃia Uniunii. O decizie care se ia cu majoritate calificată poate fi blocată doar dacă i se opun minimum 4 state, iar dacă pragul de blocaj este aproape să fie atins, statele membre vor face eforturi pentru găsirea unei soluŃii de consens;

– a fost inclusă în Tratat şi Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, fiind astfel deschisă calea aderării ulterioare a UE la ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului;

– UE a primit explicit personalitate juridică. Facem menŃiunea că personalitate juridică au avut ComunităŃile;

– a fost creată funcŃia de preşedinte al Consiliului European, ales prin vot de şefii de stat sau de guvern ai statelor membre;

– s-a renunŃat la sistemul „pilonilor UE” introdus în 1993 prin Tratatul de la Maastricht;

– s-a prevăzut posibilitatea dezvoltării unei apărări europene şi s-a introdus o clauză de solidaritate a statelor UE în faŃa unui atac extern asupra uneia dintre ele;

– Parlamentul European va avea cel mult 750 membri, faŃă de 736 în prezent, pragul minim fiind de 6 eurodeputaŃi pentru un stat membru (faŃă de 4 în prezent), iar cel maxim de 96 (faŃă de 99, astăzi);

– a fost recunoscută dimensiunea socială a Uniunii, între obiectivele acesteia fiind şi dezvoltarea unei economii sociale de piaŃă şi progresul social;

– în domeniul justiŃiei şi afacerilor interne s-a prevăzut un Parchet european cu competenŃă în lupta contra fraudelor comunitare, precum şi împotriva criminalităŃii grave, cu dimensiune transfrontalieră. Va fi creat un Comitet permanent pentru cooperare în domeniul interne.

Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa urma să intre în vigoare după aprobarea sa de către toate statele membre. S-a prevăzut o dată, ca ipoteză de lucru, pentru finalizarea aprobării de către statele membre - 1 noiembrie 2006.

28

Supusă ratificării, ConstituŃia pentru Europa nu a trecut acest test. A fost respinsă la vot mai întâi de FranŃa şi mai apoi de Olanda. Încrederea în succesul acesteia a fost atât de mare încât nu a fost prevăzută şi o soluŃie de avarie. Ce se întâmplă dacă unul sau mai multe state o resping? Când acest fapt s-a petrecut, Uniunea Europeană a fost total nepregătită.

SoluŃia a venit mai târziu din partea Germaniei care a deŃinut preşedinŃia Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene în semestrul I al anului 2007 şi constă în adoptarea unui Tratat de reformă al Uniunii Europene („Tratat de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene”). Asupra acestui tratat revenim în secŃiunea I.4.

1.3. SemnificaŃia şi sensul evoluŃiei comunitare

La sfârşitul primului război mondial, în ciuda ideilor exprimate în timp, aşa cum am arătat, despre unirea statelor Europei, o astfel de realizare părea imposibilă. Marele sociolog român Dimitrie Gusti 13, într-un studiu consacrat naŃiunii şi statului naŃional în raporturile juridice şi politice internaŃionale, referitor la ConferinŃa de pace de la Versailles, aprecia că omenirea asistă la un însemnat capitol istoric: la o înmormântare şi la o înviere. A murit statul vechi, veşnic agresiv şi cuceritor, bazat, înăuntru şi în afară, pe simpla putere, brutală, şi i-a luat locul statul nou întemeiat pe ideea naŃională şi democratică. „Victoria finală a principiului naŃional înseamnă începutul unei noi ere de legislaŃie internaŃională; de astăzi titlul juridic al întemeierii de viitoare state va trebui să fie dreptul naŃiunilor de a dispune de ele înseşi (…). Întregul program politic al păcii, care s-a încheiat la Versailles, este cuprins aici. Singurul criteriu pentru reconstituirea hărŃii politice a Europei va trebui să fie harta naŃiunilor, iar congresul păcii ar fi avut de făcut numai o operă de înregistrare, aceea de a stabili coincidenŃele dintre frontierele politice şi cele naŃionale. Astfel s-a născut o Europă nouă. Iar pentru a ne da seama de puterea creatoare a vieŃii politice noi, pe care a avut-o ideea

13 Dimitrie Gusti, Sociologie juridică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

29

naŃională, este de ajuns să amintim că, înainte de pacea de la Versailles, în Europa erau 28 state şi 62 naŃiuni (numai Austro-Ungaria conŃinea 10 naŃiuni); aşadar, majoritatea naŃiunilor erau asuprite, căci din 28 state numai 7 erau alcătuite din câte o naŃiune, prin urmare, din 62 naŃiuni numai 7 erau propriu-zis independente, având organizaŃia lor politică proprie (…). Astăzi, popoarele au devenit naŃiuni, iar statele dinastice, state naŃionale.”

Realitatea crudă a celui de-al doilea război mondial a dovedit nerealismul acestei speranŃe de pace bazate pe state naŃionale, atât de frumos exprimată de Gusti.

Şi speranŃa s-a ivit din nou, plecând de la două state europene, etern rivale, şi care întotdeauna au avut ceva de disputat – FranŃa şi Germania.

Europa postbelică a fost caracterizată de euforie federalistă. Statele europene însă au manifestat prudenŃă faŃă de ideea de federalism în special din cauza temerii pierderii suveranităŃii.

Jean Monnet, care a realizat experimentul planificării economice în perioada imediat următoare, credea că singura posibilitate de a evita un război în Europa era de a înlocui suveranitatea naŃională cu o construcŃie federală de „State ale Europei”, obiectiv care putea fi atins printr-o integrare funcŃională, care presupunea cooperare supranaŃională în anumite sectoare economice. Cooperarea dintre state în cadrul OrganizaŃiei pentru Cooperare Europeană, constituită pentru derularea Planului Marshal, a fost în esenŃă o cooperare interguvernamentală. Pentru întărirea legăturilor dintre state era necesară înfiin Ńarea unei instituŃii căreia să i se dea puteri supranaŃionale. În acest sens, Robert Schuman a propus înfiinŃarea unei organizaŃii independente de guvernele statelor care o compun, căreia să i se dea competenŃe pentru două din componentele cheie ale economiilor lor - cărbunele şi oŃelul.

În privinŃa direcŃiilor de evoluŃie a construcŃiei europene, se disting mai multe curente de gândire:

– funcŃionalismul sectorial al lui Monnet, inspirat de instituŃionalismul juridic francez (integrarea funcŃională). A stat la baza realizării CECO şi Euratom care au avut o abordare sectorială a cooperării. Tratatul CEE a vizat guvernarea tuturor sectoarelor economice;

30

– interguvernamentalismul - care se pronunŃă pentru cooperarea interguvernamentală. Acest curent a fost reprezentat şi de fostul preşedinte francez Charles de Gaulle care s-a exprimat în sensul că trebuie reorientat procesul de construcŃie europeană de la un caracter supranaŃional la unul interguvernamental. Era răspunsul la planul Fouchet (1961-1962) care avea ca obiectiv crearea unei Uniuni a Statelor care să aibă o politică externă şi de apărare comună prin centralizarea instituŃiilor comunitare. Ulterior, în 1965, în relaŃia FranŃei cu ceilalŃi parteneri europeni s-a produs criza numită a „scaunului gol”. Charles de Gaulle a respins propunerile instituŃiilor comunitare vizând extinderea votului majoritar în Consiliu, creşterea atribuŃiilor bugetare ale Parlamentului European şi a propus ca majorarea cheltuielilor ComunităŃii să se facă din resurse proprii. Ca urmare, FranŃa nu şi-a mai ocupat locul în Consiliu. Criza a încetat în 1966, în urma „compromisului de la Luxemburg” prin care s-a decis că, în cazul în care sunt în joc interese foarte importante ale unui stat membru, Consiliul va prelungi discuŃiile până la ajungerea la un compromis care poate fi adoptat în unanimitate;

– neofuncŃionalismul având ca întemeiere teoretică conceptul „spillover process”. Este vorba de revărsarea competenŃelor comunitare de la un domeniu la altul;

– federalismul interguvernamental ca metodă a construcŃiei europene în opoziŃie cu metoda interguvernamentală şi într-o anumită continuitate cu funcŃionalismul sectorial. Are la bază propunerea lui Joschka Fischer, ministru german de externe, inspirată din experienŃa germană a federalismului corporatist. Printr-un discurs Ńinut în mai 2000, la Universitatea Humboldt din Berlin, acesta a lansat o dezbatere europeană privind trecerea de la UE la Statele Unite ale Europei. Viza Tratatul instituŃional şi ConstituŃia Europeană, instituirea unui guvern unional şi a unei preşedinŃii europene. „Europa statelor naŃiune” urma să fie conciliată cu „Europa popoarelor” prin următoarele măsuri:

– realizarea unui parlament bicameral prin crearea a două camere care să reprezinte naŃiunile, actualul Parlament European fiind un reprezentant al popoarelor;

31

– distribuirea competenŃelor între cele trei nivele ale administraŃiei (europeană, naŃională, regională), în lipsa căreia nu putea exista o corectă aplicare a principiului subsidiarităŃii;

– adoptarea unei ConstituŃii Europene care să includă şi un Catalog al drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor europeni.14

Răspunsul francez la propunerea lui Fischer a fost dat prin Hubert Vedrine care a apreciat propunerea ca fiind precipitată, arătând, totodată, că FranŃa nu a abandonat teza apărării identităŃii naŃionale în construcŃia europeană şi în procesul de integrare europeană. FranŃa continua să aibă o viziune suveranistă a statului, iar modelul de Uniune dorit de FranŃa era al unei „uniuni de state” faŃă de „federaŃia europeană” a lui Fischer15.

În acest context, preşedintele francez Chirac, în anul 2000, aflat în faŃa Parlamentului german, păstrând unele dintre ideile unanim acceptate de francezi, respectiv identitatea naŃională, refuzul realizării unui suprastat european, repartizarea mai clară a competenŃelor, participarea Parlamentelor naŃionale la activitatea comună, specificitatea instituŃiilor europene, a trebuit să accepte şi unele dintre ideile lui Fischer, fapt ce a permis deblocarea „crizei de proiect comunitar şi apropierea extremelor federaliste şi interguvernamentale”. În discursul rostit cu această ocazie, deşi a respins termenul de „federal”, a fost de acord cu Fischer în două direcŃii importante:

– crearea unui „grup pionier” de state în jurul axei franco-germane, care, ajutat de o instituŃie nouă, Secretariatul General al Cooperării Întărite”, trebuia să ducă la capăt, începând cu 2001, o accelerare a integrării în domeniile politicilor economice, politicii externe şi de securitate comună, apărării comune, securităŃii interne;

– elaborarea unei ConstituŃii Europene care să includă Carta drepturilor fundamentale ale UE, să facă o mai clară distribuŃie a funcŃiilor în UE şi să stabilească limitele geografice ale acesteia.16

14 Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE de la naŃional la federal,

Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 20 15 Vedrine, Reponses a Joschka Fischer, Le Monde, 11.06.2000, apud

Iordan Gheorghe Bărbulescu, op. cit., p. 22 16 Iordan Gheorghe Bărbulescu, op. cit., p. 22-23

32

Acceptarea ideii necesităŃii adoptării unei ConstituŃii este în favoarea federalismului pentru că, în mod firesc, o constituŃie presupune a avea şi un stat.

Putem aprecia, deci, că evoluŃia Uniunii Europene s-a făcut în două direcŃii:

– de la economic la politic, constând în evoluŃia de la cele 3 comunităŃi economice iniŃiale (CECO, CEE şi Euratom) spre o uniune cu competenŃe lărgite;

– de la naŃional la federal, constând în existenŃa unor instituŃii supranaŃionale şi în existenŃa unei constituŃii.

Totodată, evoluŃia a avut loc şi în planul întinderii europene, de la cele 6 state fondatoare la cei 25 membri în prezent, şi 27 membri, în perspectiva aderării României şi Bulgariei la 1 ianuarie 2007.

1.4. SemnificaŃia şi perspectivele Tratatului de reformă

EvoluŃia comunitară în direcŃia adoptării unei ConstituŃii părea

să dea câştig de cauză federalismului, direcŃia fiind de la interguvernamental spre integrat. Uniunea Europeană tindea spre un nou statut depăşind formal categoria organizaŃiilor internaŃionale în direcŃia primirii unor competenŃe care Ńin mai degrabă de esenŃa statului federal.

Respingerea Tratatului constituŃional impunea găsirea unei soluŃii pentru continuarea construcŃiei comunitare.

Cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Tratatul de la Roma, în DeclaraŃia adoptată la 25 martie 2007 la Berlin s-a subliniat că Uniunea Europeană este răspunsul la provocările majore care depăşesc graniŃele naŃionale. Că „acest model european îmbină succesul economic cu responsabilitatea socială. PiaŃa unică şi moneda unică ne fac puternici. Astfel putem modela în funcŃie de valorile noastre interdependenŃa tot mai accentuată a economiei globale şi concurenŃa tot mai mare de pe pieŃele internaŃionale. BogăŃia Europei stă în cunoştinŃele şi capacitatea cetăŃenilor săi. Acestea reprezintă cheia creşterii economice, a ocupării for Ńei de muncă şi a coeziunii sociale (…) Odată cu unificarea europeană, un vis al generaŃiilor trecute a devenit realitate. Istoria noastră ne aminteşte că trebuie să protejăm această unificare pentru binele generaŃiilor viitoare. În acest sens

33

trebuie să reînnoim mereu forma politică a Europei pentru a Ńine pasul cu vremurile. De aceea, astăzi, la 50 de ani de la semnarea Tratatelor de la Roma, suntem uniŃi în scopul nostru de a aşeza Uniunea Europeană pe noi baze comune înainte de alegerile parlamentare europene din 2009”.

Parlamentul European a adoptat la 11 iulie 2007 o RezoluŃie de convocare a ConferinŃei interguvernamentale (CIG) cu un mandat menit să transforme majoritatea înnoirilor cuprinse în Tratatul constituŃional în amendamente la tratatele în vigoare.

Consiliul European a stabilit mandatul ConferinŃei interguvernamentale (CIG) de redactare a unui tratat, denumit „Tratat de reformă”, de modificare a tratatelor existente în vederea consolidării eficienŃei şi legitimităŃii democratice a Uniunii extinse, precum şi coerenŃei acŃiunii sale externe. Se renunŃă la conceptul constituŃional care presupunea abrogarea tuturor tratatelor existente şi înlocuirea acestora cu un text unic intitulat „ConstituŃie”.

Mandatul CIG prevede: – Tratatul de reformă amendează TUE, care îşi păstrează

titulatura şi Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene (TCE) care se va numi „Tratatul privind func Ńionarea Uniunii”;

– Uniunea înlocuieşte Comunitatea şi îi succede acesteia; – cele două tratate nu vor avea caracter constituŃional; – „ministrul afacerilor externe al Uniunii” se va numi „Înaltul

Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate”;

– se va renunŃa la denumirile de „lege” şi „lege-cadru”, păstrându-se cele de „directive”, „regulamente” şi „decizii”;

– nu va mai exista în tratatele modificate nici un articol care să facă referire la simbolurile UE precum steagul, imnul sau deviza;

– vor fi păstrate elementele de noutate de la CIG 2004 privitoare la delimitarea competenŃelor care revin UE şi respectiv statelor membre, natura specifică a politicii externe şi de securitate comună, rolul consolidat al parlamentelor naŃionale, caracterul atribuit Cartei drepturilor fundamentale şi crearea unui mecanism în domeniul cooperării judiciare şi poliŃieneşti în materie penală, care să permită statelor membre să avanseze în direcŃia unui act specific, permiŃând în acelaşi timp celorlalte să nu participe la aceasta;

34

– extinderea codeciziei la 50 de domenii incluzând domenii cheie de politică, printre care libertatea, securitatea şi justiŃia;

– participarea parlamentelor naŃionale la activitatea Uniunii, fără a aduce atingere competenŃelor stabilite Uniunii;

– deschiderea pentru public a dezbaterilor legislative care au loc în cadrul Consiliului de Miniştri;

– posibilitatea ca un milion de cetăŃeni din statele membre ale Uniunii să ceară Comisiei să prezinte o nouă propunere legislativă;

– prevederea că decizia de a rămâne în Uniune este opŃiunea statelor membre şi recunoaşterea dreptului de retragere;

– extinderea votului cu majoritate calificată la mai mult de 40 de domenii noi;

– simplificarea modului de calcul cu majoritate calificată; – cooperarea simplificată; – dubla majoritate (55% din populaŃie sau 55% din numărul de

state pentru minoritatea de blocaj); – clauza de solidaritate care va da forŃă obligatorie statelor

membre de a se susŃine reciproc în eventualitatea unui atac terorist, calamitate naturală sau provocată de om;

– conceptul de minoritate de blocare alcătuit din membrii Consiliului reprezentând cel puŃin 75% din populaŃie sau cel puŃin 75% din numărul statelor membre;

– instituirea funcŃiei de Preşedinte permanent al Consiliului European.

Tratatul a fost aprobat în reuniunea informală a Consiliului European din 13 octombrie 2007 de la Lisabona şi aprobat în şedinŃa Consiliului European din 13 decembrie 2007 de la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona a fost respins de Irlanda, procesul de aprobare fiind, în acest moment într-o poziŃie destul de critică. Se caută soluŃii pentru deblocare prin supunerea acestuia unui nou referendum în Irlanda.

România a aprobat în Parlament, în anul 2008, la aprobarea lui în Parlament fiind prezent şi preşedintele francez Sarkozy, aflat în vizită oficială în România.

35

1.5. Uniunea Europei Occidentale (UEO)

Este o structură de securitate, în exclusivitate europeană, care a luat fiin Ńă prin Tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948 semnat de FranŃa, Marea Britanie, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Scopul tratatului, formulat în preambul, era „al garantării reciproce a securităŃii statelor semnatare şi angajamentul ferm al acestora de a lua măsurile necesare în cazul revenirii Germaniei la o politică de agresiune”.

Ulterior, ca urmare a schimbărilor petrecute în lume, a „războiului rece” şi eşuării Tratatului privind Comunitatea Europeană de Apărare, s-a procedat la revizuirea Tratatului. Au fost invitate Germania şi Italia să adere la acest tratat şi noul tratat s-a transformat în Uniunea Europei Occidentale.

Germaniei i-au fost impuse restricŃii militare: o armată de cel mult 12 divizii; nu va avea un stat major general propriu; nu va produce sau achiziŃiona armament nuclear, chimic şi bacteriologic (N.B.C.) şi nu va dezvolta anumite tipuri de tehnică militară terestră, de aviaŃie şi maritimă cu potenŃial ofensiv. Aceste restricŃii au fost în vigoare până în anul 1986 când au fost ridicate la insistenŃele Germaniei, cu excepŃia armelor de nimicire în masă (N.B.C. sau A.N.M.).

După admiterea Germaniei în NATO, această alianŃă occidentală (UEO) s-a transformat dintr-o instituŃie cu caracter militar, într-o organizaŃie de securitate cu caracter politic.

În 1984, urmare a Memorandumului FranŃei cu privire la UEO, prin care s-a afirmat că „UEO este singura instanŃă europeană competentă în materie de apărare”, a fost reactivat Consiliul de Miniştri al UEO, alcătuit din miniştrii apărării ai statelor membre.

În anul 1986 a avut loc o întâlnire între preşedintele american, Ronald Reagan, şi secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), Mihail Gorbaciov, care, în discuŃiile purtate, au fost pe punctul de a lua hotărâri care vizau soarta Europei şi a întregii lumi, fără a consulta şi statele europene.

FranŃa a propus semnarea unei Carte de Securitate a Europei ca o contrapondere la o înŃelegere SUA şi URSS.

În 1987 s-a semnat „Platforma asupra intereselor europene în materie de securitate”.

36

Spania şi Portugalia au devenit şi ele membre ale UEO în anul 1987 ca urmare a aderării la Comunitatea Europeană.

În 1990 s-a pus problema unei noi abordări a relaŃiilor cu fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (URSS9 în domeniul controlului armamentului, problemă care să facă obiectul unei CIG care să analizeze şi modul în care UEO poate fi integrată organic în Uniunea Europeană.

În Tratatul de la Maastricht, la art. J4, se prevede: „Uniunea Europeană cere UEO, care este parte a dezvoltării Uniunii, să elaboreze şi să aducă la îndeplinire deciziile şi acŃiunile Uniunii, cu implicaŃii în domeniul apărării”.

Ulterior, compunerea UEO a fost lărgită cu membrii Uniunii. În 1997 erau membri plini : Belgia, Danemarca, FranŃa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Marea Britanie; membri asociaŃi: Islanda, Norvegia, Turcia; observatori: Irlanda, Austria, Finlanda, Suedia; parteneri asociaŃi: Bulgaria, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia.

1.6. Aderarea României la Uniunea Europeană

România a avut legături cu Uniunea Europeană înainte de

RevoluŃia din decembrie 1989. În anul 1980 s-a semnat un Acord pentru crearea comisiei mixte România - UE.

În anul 1993 s-a semnat Tratatul de asociere între România, pe de o parte, şi ComunităŃile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, pentru o perioadă de 5 ani, fiind prelungit ulterior cu încă 5 ani.

Obiectivele acestei asocieri erau următoarele: – asigurarea unui „cadru adecvat pentru dialogul politic între

părŃi”, care să permită aprofundarea şi extinderea acestei componente a raporturilor bilaterale;

– promovarea dezvoltării comerŃului, precum şi a unor „relaŃii economice armonioase” între părŃi;

– asigurarea unui „fundament solid pentru cooperarea economică, socială, financiară şi culturală” între România şi ComunităŃile Europene;

37

– sprijinirea eforturilor României de dezvoltare a unei economii de piaŃă şi de consolidare a democraŃiei;

– crearea de instituŃii adecvate pentru a face efectiv demersul de asociere a României la UE;

– asigurarea unui cadru corespunzător privind „integrarea graduală” a României în ComunităŃile Europene, România acŃionând în acest sens pentru îndeplinirea tuturor condiŃiilor necesare.

Principiile generale ale asocierii României la UE: – angajamentul părŃilor de a se abŃine de la introducerea, până la

intrarea efectivă în vigoare a Acordului, a unor reglementări care s-ar afla în contradicŃie cu prevederile deja negociate (clauza „stand-still” sau „status-quo”);

– „asimetria în acordarea reciprocă de concesii comerciale”, concretizată în faptul că ansamblul ComunităŃilor Europene îşi vor îndeplini angajamentele cu precădere în prima parte a perioadei de tranziŃie, în timp ce concesiile la care a convenit România vor fi puse în aplicare, în cea mai mare parte a lor, în a doua parte a perioadei de tranziŃie;

– disponibilitatea părŃilor ca, după intrarea în vigoare a Acordului, pe parcursul perioadei de tranziŃie, să procedeze de comun acord, funcŃie de conjunctura existentă în sectoarele vizate, la „revederea perioadei şi ameliorarea concesiilor reciproce”, inclusiv la accelerarea calendarului de aplicare a acestora (clauza de accelerare);

– stabilirea, pentru realizarea asocierii, a unei perioade de tranziŃie de maximum 10 ani, împărŃite în două etape egale.

Prin semnarea Tratatului din 25 aprilie 2005, România a trecut de la statutul de „stat candidat” la statutul de „stat în curs de aderare”.

În vederea aderării până la 1 ianuarie 2007, România a fost supusă unui proces de monitorizare. Primul raport de monitorizare a fost publicat de Comisie în data de 25 octombrie 2005. În 2006 au mai fost două rapoarte. Raportul Moscovici, prezentat Parlamentului European la 29 noiembrie 2006, a recomandat primirea României în UE, care a avut loc, aşa cum s-a preconizat, la 1 ianuarie 2007.

1.7. Conceptul de „acquis comunitar”

Termenul de „acquis” provine din limba franceză şi înseamnă „ceea ce s-a dobândit”.

38

Acest concept nu a fost solosit în tratatele institutive. Curtea Europeană de JustiŃie (fostă CJCE) nu a folosit o

perioadă îndelungată conceptul, în locul căruia a folosit pe cel de „ordine juridic ă comunitară” (v. cauza 6/64 Costa c. E.N.E.L.).

Conceptul este utilizat pentru prima dată într-un document oficial al UE, în Tratatul de la Maastricht (TUE), semnat în 1992 (în Titlul I, DispoziŃii comune, în Titlul VII, DispoziŃii privind cooperarea întărită şi în anumite Protocoale). TUE nu conŃine dispoziŃii de interpretare a conceptului de „acquis comunitar”.

Şi Curtea Europeană de JustiŃie a introdus gradual conceptul fără însă să dea o definire expresă a conŃinutului şi utilit ăŃii.

La începutul anilor '80, Spinelli, în proiectul TUE aprecia că termenul este unul mai mult politico-sociologic decât unul juridic. Unii autori sunt de părere că este o „noŃiune fără un sens permanent” sau o „noŃiune fără un conŃinut tangibil” datorită constantei sale politizări.∗

Jeno Czuczai∗∗ distinge următoarele tr ăsături ale „acquis-ului”: – este un termen interdisciplinar , în conŃinutul său fiind posibil

să se regăsească elemente de natură juridică, sociologică, politică, instituŃională şi chiar psihologică, nefind, aşadar, pur juridic, politic sau sociologic;

– este în continuă evoluŃie a conŃinutului . Ceea ce a reprezentat „ acquis-ul”, în trecut sau în prezent, nu va avea aceeaşi semnificaŃie în viitor;

– este bine structurat în conŃinut , putând fi privit într-o dublă dimensiune, pe verticală sau pe orizontală.

– Dimensiunea verticală este ceea ce numim „acquis-ul constituŃional al extinderii UE”. Autorul spune că este verticală în privinŃa a ceea ce se află în ierarhia sa şi nu este negociabilă în contextul de extindere al U.E.

– Dimensiunea orizontală este ceea ce numim „acquis instituŃional” (anume cadrul instituŃional unic comunitar, adoptat şi parŃial implementat la nivel supranaŃional.

∗ Jeno Czuczai, NoŃiunea de „acquis comunitar” în procesul de extindere către este a Uniunii Europene, Revista Română de Drept Comunitar nr. 3/2004, p. 111.

∗∗ idem, p. 111.

39

– Este structurat prin el însuşi şi are o logică internă proprie, putând fi descris în termeni ştiinŃifici într-o dimensiune trihotomică:

(i) sub aspectul acquis-ului de transpus şi/sau direct aplicabil (la nivel de legiferare);

(ii) sub aspectul construcŃiei instituŃionale şi al implementării (atât la nivel comunitar, cât şi naŃional);

(iii) din perspectiva intrării în vigoare şi dimensiunii experienŃelor dobândite.

În mod impropriu, atât în doctrină, cât şi în documente oficiale, dat fiind faptul că România a fost condiŃionată sectorial în procesul de negociere de atingerea anumitor performanŃe în 34 capitole (domenii), conceptul este perceput prin identificarea cu aceste domenii.

Conceptul nu poate fi rezumat nici la cel de repertoriu al tuturor actelor şi măsurilor legale ale C.E. NoŃiunea este specifică doar primului pilon (ansamblul dispoziŃiilor privind comunităŃile, fără a se mai limita la competenŃele lor strict economice ci la cele generalizate ale U.E. - n.n.). Pilonii II (PESC) şi III (cooperare judiciară şi poliŃienească în materie penală) se supun principiilor cooperării interguvernamentale.∗∗∗

1.8. ConstrucŃia europeană. Repere cronologice

19 septembrie 1946 Winston Churchill, într-un discurs la

Universitatea din Zurich, cere crearea unui „fel de State Unite ale Europei”

17 decembrie 1946 - este fondată, la Paris, Uniunea Federalistă Europeană

1 ianuarie 1948 - intră în vigoare ConvenŃia pentru vămile dintre Belgia, Olanda şi Luxemburg

17 martie 1948 - Tratatul Uniunii Occidentale (Tratatul de la Bruxelles) este semnat de către Belgia, FranŃa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie

16 aprilie 1948 - este creată, pentru coordonarea Planului Marshall, OrganizaŃia pentru Cooperarea

∗∗∗ idem, p. 113.

40

Economică Europeană (OEEC) 28 ianuarie 1949 - Ńările Benelux, Marea Britanie şi FranŃa decid

crearea Consiliului Europei şi cer Danemarcei, Irlandei, Italiei, Norvegiei şi ElveŃiei să ajute la pregătirea statutului acestui Consiliu

4 aprilie 1949 - semnarea la Washington a Tratatului NATO 5 mai 1949 - statutul Consiliului Europei este semnat la

Londra (Marea Britanie) 3 august 1949 - intră în vigoare Consiliul Europei 8 -10 august 1949 - prima sesiune a Adunării Consultative a

Consiliului Europei este Ńinută la Strassbourg (FranŃa). Membrii federalişti ai parlamentului cer constituirea unei autorităŃi politice europene

9 mai 1950 - într-un discurs inspirat de Jean Monet, Robert Schumann, ministru de externe francez, propune FranŃei şi Germaniei şi oricărei alte Ńări europene care vor să li se alăture punerea împreună a resurselor de cărbune şi oŃel („DeclaraŃia Schumann”)

3 iunie 1950 - Belgia, FranŃa, Luxemburg, Italia, Olanda şi Germania subscriu la DeclaraŃia Schumann

26-28 august 1950 - Adunarea Consiliului Europei aprobă Planul Schumann

18 aprilie 1951 - la Paris cei 6 (FranŃa, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda) semnează Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECO)

10 decembrie 1951 Paul-Henri Spaak părăseşte preşedinŃia Adunării Consultative a Consiliului Europei ca protest faŃă de atitudinea Marii Britanii faŃă de Europa

27 mai 1952 - cei 6 (FranŃa, Germania, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda) semnează la Paris Tratatul ComunităŃii Europene a Apărării

23 iulie 1952 - Jean Monnet este numit Preşedinte al Înaltei AutorităŃi, iar Paul-Henri Spaak este numit preşedinte al Adunării

41

30 august 1954 - Adunarea NaŃională Franceză respinge Tratatul ComunităŃii Europene a Apărării

20 octombrie 1954 - urmând ConferinŃei de la Londra, se semnează acorduri privind modificarea Tratatului de la Bruxelles şi ia viaŃă Uniunea Europei Occidentale

10 noiembrie 1954 - Jean Monnet, Preşedintele Înaltei AutorităŃi, demisionează ca urmare a eşecului ComunităŃii Europene a Apărării

21 decembrie 1954 - Curtea Europeană de JustiŃie dă prima sa hotărâre

23 octombrie 1955 - conform rezultatelor referendumului, Saarland decide să renunŃe la statutul ei autonom şi se alipeşte Germaniei

25 martie 1957 - Tratatele de la Roma privind constituirea ComunităŃii Economice Europene (CEE) şi a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice (EURATOM sau CEEA); tratatele intră în vigoare la 1 ianuarie 1958

1 ianuarie 1958 - intră în vigoare Tratatele de la Roma. Sediul ComunităŃilor noi create este stabilit la Bruxelles. Adunarea Parlamentară are sediul la Luxembourg, iar Curtea de JustiŃie este comună pentru toate cele 3 comunităŃi

26 ianuarie 1958 - cei 6 decid crearea unui Comitet al ReprezentanŃilor PermanenŃi ai łărilor Membre (COREPER) care să pregătească Consiliile

13 mai 1958 - deputaŃii din Adunarea Parlamentară se grupează pentru prima oară conform afinităŃilor politice şi nu conform naŃionalităŃii

7 octombrie 1958 - este stabilită în Luxemburg Curtea Europeană de JustiŃie care înlocuieşte Curtea de JustiŃie CECO

4 ianuarie 1960 - este semnată la Stockholm (Suedia) ConvenŃia AsociaŃiei Europene a Liberului ComerŃ (EFTA), care cuprinde Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia,

42

ElveŃia şi Marea Britanie 1962 - elaborarea primului plan pentru crearea

uniunii monetare, de către Comisia CE 14 ianuarie 1962 - Consiliul adoptă primele norme privind

Politica agricolă comună (PAC) 30 iulie 1962 - intră în vigoare normele care creează

Politica agricolă comună (PAC) 1 noiembrie 1962 - intră în vigoare acordul de asociere dintre

Grecia şi Comunitate 14 ianuarie 1963 - Generalul de Gaulle, Preşedintele FranŃei, îşi

exprimă îndoiala cu privire la voinŃa politică a Marii Britanii, în legătură cu aderarea la ComunităŃi. Câteva zile mai târziu, negocierile cu toate Ńările candidate sunt suspendate

8 aprilie 1965 - Tratatul de la Bruxelles (Tratatul de fuziune) se realizează unificarea executivelor celor trei comunităŃi (CECO, CEE şi CEEA)

1 ianuarie 1966 - CEE intră în cea de-a treia şi ultimă fază de tranziŃie către PiaŃa Comună. Aceasta implică trecerea de la votul cu unanimitate la cel cu majoritate pentru majoritatea deciziilor luate de Consiliu

28 - 29 ianuarie 1966

- Compromisul Luxemburg . FranŃa, după 7 luni de aplicare a politicii „scaunului gol”, îşi reia locul în Consiliu în schimbul păstrării necesităŃii votului în unanimitate atunci când deciziile ce se iau prezintă un interes major

9 februarie 1967 - Consiliul de Miniştri al CEE decide să armonizeze taxele indirecte în Comunitate, să adopte principiul sistemului taxei pe valoarea adăugată, să aprobe primul program economic pe termen mediu prin care se defineşte şi se fixează scopurile politicii economice a ComunităŃii pentru anii ce urmează

30 iunie 1967 - Comisia semnează Actul final al negocierilor multilaterale GATT (Runda Kennedy)

43

1 iulie 1967 - intră în vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu şi a unei singure Comisii a ComunităŃilor Europene

12 noiembrie 1969 - cazul Stauder. Curtea Europeană de JustiŃie arată că în principiile generale ale dreptului comunitar este inclusă şi respectarea drepturilor fundamentale ale individului

1-2 decembrie 1969 - are loc la Haga conferinŃa CE şi se reliefează necesitatea elaborării unui raport privind posibilităŃile de dezvoltare ale CE într-o Uniune Economică şi Monetară (UEM)

4 martie 1970 - Comisia înmânează Consiliului un memorandum cu privire la un plan de stabilire a unei Uniuni Economice şi Monetare

1970 - se prezintă şi este aprobat Planul Werner privind crearea UEM în perioada 1971-1980

22 aprilie 1970 - se semnează Tratatul de la Luxemburg. Consiliul decide introducerea graduală a unui sistem de resurse proprii, prin care Comunitatea va primi toate taxele vamale asupra produselor importate din Ńările nemembre, toate impunerile asupra importurilor din domeniul agriculturii, precum şi resursele care au ca bază taxa pe valoarea adăugată. Se decide şi extinderea puterilor bugetare ale Parlamentului European

22 martie 1971 - Consiliul adoptă planul Werner privind întărirea coordonării politicilor economice. łările membre trebuie să ia măsuri pentru a armoniza politicile lor bugetare şi pentru a reduce marginile fluctuaŃiei dintre monedele lor

31 martie 1971 - cazul Acordului European privind Transportul Rutier. Curtea Europeană de JustiŃie dezvoltă principiile care fac separaŃia între componentele ComunităŃilor şi cele ale Ńărilor membre

44

12 mai 1971 - Consiliul introduce un sistem de compensare monetară pentru comerŃul cu produse alimentare între Ńările membre, pentru a se menŃine unitatea pieŃei comune agricole

24 aprilie 1972 - este creat sistemul monetar tip „şarpe”. Cei 6 cad de acord să limiteze marginile fluctuaŃiei între monedele lor la 2,25%

19-21 octombrie 1972

- are loc un Summit la Paris. Şefii de stat şi de guvern definesc noi domenii ale acŃiunii comunitare şi reafirmă că 1980 este data limită până la care se va ajunge la Uniunea Economică şi Monetară

1971-1973 - are loc şocul petrolier şi se întrerupe aplicarea Planului Werner

1973 - prima extindere – Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie aderă la CECO, CEE şi EURATOM

11-12 februarie 1974

- Consiliul recunoaşte oficial dreptul Comitetului Economic şi Social să trimită opinii din proprie iniŃiativă. S-a căzut de acord şi că acest Comitet să-şi publice opiniile

21 iunie 1974 - cazul Reyners. Curtea Europeană de JustiŃie statuează că oricând un cetăŃean al unei Ńări membre doreşte să creeze o afacere în altă Ńară membră, această din urmă Ńară nu are dreptul să apeleze la nici un text de lege sau prevedere administrativă sau din practica judiciară care să discrimineze persoana respectivă în raport cu cetăŃenii proprii

30 noiembrie 1974 - sunt ratificate de Comunitate şi Ńările membre Acordurile dintre CECO, Norvegia şi Finlanda. Acestea vor intra în vigoare la 1 ianuarie 1975

3 decembrie 1974 - Consiliul ajunge la un acord cu privire la conŃinutul unui proiect de Tratat asupra puterilor bugetare ale Parlamentului şi asupra creării unei CurŃi de Conturi

45

9-10 decembrie 1974

- are loc un Summit în Paris. Şefii comunitari de stat sau de guvern decid să se întâlnească de trei ori pe an în Consiliul European, îşi dau acordul asupra alegerii directe a Parlamentului European, îşi dau acordul asupra creării Fondului European Regional de Dezvoltare şi hotărăsc să stabilească o Uniune Economică şi Monetară. Ei cer primului ministru belgian, Tindemans, să creeze un raport asupra Uniunii Europene până la sfârşitul lui 1975

1974 - anul înfiin Ńării Consiliului European 1975 - din acest an se reunesc în cadrul Consiliului

European (alt organism decât Consiliul Europei) şefii de stat sau de guvern ai membrilor UE

18 martie 1975 - Consiliul creează un Fond European Regional de Dezvoltare şi un Comitet pentru Politici Regionale. Consiliul adoptă o unitate europeană de cont bazată pe un coş compozit al monedelor din spaŃiul comunitar. Va fi utilizată iniŃial pentru ConvenŃia Lomé şi pentru operaŃiunile Băncii Europene de InvestiŃii. Va fi mai târziu introdusă gradual şi în alte sectoare ale activităŃilor comunitare

1-2 decembrie 1975 - Consiliul European se întruneşte la Roma. Se ia decizia asupra alegerii Parlamentului European prin sufragiu universal

8 aprilie 1976 - cazul Defrenne. Curtea Europeană de JustiŃie arată, în decizia sa, că principiul egalităŃii plăŃii femeilor cu bărbaŃii este direct aplicabil

12-13 iulie 1976 - Consiliul European are loc în Bruxelles. Se cade de acord asupra numărului şi distribuŃiei locurilor pentru Parlamentul ce se va alege în 1979 prin sufragiu direct şi universal. Consiliul îl desemnează pe Roy Jenkins drept preşedinte al Comisiei

46

20 septembrie 1976 - adoptarea Actului pentru alegerea reprezentanŃilor în Adunare, cu sufragiu universal direct – cu primele alegeri directe în 7 iunie 1979

3 noiembrie 1976 - Consiliul decide că Ńările membre vor extinde, de la 1 ianuarie 1977, limitele pescuitului la 200 mile de coastele Mării Nordului şi Atlanticului Nordic. Această decizie marchează începutul politicii comune în domeniul pescuitului

9 martie 1978 - prin decizia Simmenthal Curtea Europeană de JustiŃie consolidează principiul proeminenŃei legii comunitare

4-5 decembrie 1978 - are loc un Consiliu European la Bruxelles. Este stabilit Sistemul Monetar European (SME) care se bazează pe o unitate valutară europeană (ECU)

13 martie 1979 - intră în vigoare Sistemul Monetar European (SME) cu scopul de a asigura stabilirea cursurilor de schimb între monedele naŃionale ale statelor membre CE

1981 - a doua extindere – Grecia aderă la CECO, CEE şi EURATOM

3-4 decembrie 1984 - are loc un Consiliu European la Dublin (Irlanda). Se decide întărirea Sistemului Monetar European (SME) şi acordarea pentru ECU a unui rol mult mai important

13 februarie 1985 - cazul Gravier. Curtea Europeană de JustiŃie a decis că, conform principiului nediscriminării în funcŃie de cetăŃenie, un student francez (în acest caz) care dorea să studieze în Belgia nu va trebui să plătească taxe mai mari decât colegii săi belgieni

1986 - a treia extindere – Spania şi Portugalia aderă la CECO, CEE şi EURATOM

1 iulie 1987 Intră în vigoare Actul Unic European (AUE) care stabileşte ca obiectiv până la finele anului

47

1992 realizarea pieŃei interne unice; se adaugă, astfel, la cooperarea economică şi cooperarea politică. Danemarca preia PreşedinŃia Consiliului ComunităŃilor Europene

12 aprilie 1988 - Comitetul Delors prezintă raportul cu privire la uniunea economică şi monetară. Parlamentul adoptă DeclaraŃia asupra Drepturilor şi LibertăŃilor Fundamentale

1989 - Consiliul European de la Madrid aprobă Raportul Delors care identifică condiŃiile şi etapele pentru realizarea UEM

20 iunie 1990 - CEE şi EFTA pornesc negocieri oficiale pentru crearea SpaŃiului Economic European

4 decembrie 1990 - Consiliul European adoptă măsuri tranzitorii cu privire la cadrul reunificării Germaniei

14-15 decembrie 1990

- are loc un Consiliu European la Roma. Sunt lansate cele două ConferinŃe Interguvernamentale cu privire la Uniunea Monetară şi Uniunea Politică

26 noiembrie 1991 - Comunitatea aderă la OrganizaŃia Agriculturii şi AlimentaŃiei (FAO), devenind prima organizaŃie de integrare economică membră cu drepturi şi obligaŃii depline la o agenŃia specializată ONU

9-10 decembrie 1991

- la Maastricht, Consiliul European stabileşte cadrul realizării UEM

7 februarie 1992 - Tratatul de la Maastricht – Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE). Se semnează tratatul cu privire la realizarea UEM şi UP. Acesta şi-a definit ca obiective: 1. trecerea de la piaŃa unică la o uniune economică şi monetară, comportând trecerea la o monedă unică; 2. afirmarea identităŃii pe scena internaŃională printr-o politică externă şi de securitate comună, inclusiv o politică de apărare comună;

48

3. întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor resortisanŃilor statelor membre prin instituirea unei cetăŃenii a Uniunii; 4. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în domeniul justiŃiei şi al afacerilor interne, garantându-se siguranŃa şi securitatea popoarelor în condiŃiile unei libere circulaŃii a persoanelor

1 noiembrie 1993 - intră în vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene

6 decembrie 1993 - Consiliul şi Comisia ajung la un acord asupra codului de conduită ce guvernează accesul public la documentele oficiale

25 mai 1994 - Biroul Guvernatorilor Băncii de InvestiŃii Europene creează Fondul de InvestiŃii Europene

27 iulie 1994 - Comisia adoptă o „Carte Albă” cu privire la politica socială europeană

6 decembrie 1994 - Consiliul adoptă programul vocaŃional Leonardo da Vinci

17 decembrie 1994 - este semnat la Lisabona Tratatul asupra Cartei Europene a Energiei

1994 - se înfiinŃează Institutul Monetar European (IME), precursorul Băncii Centrale Europene (BCE)

1995 – 14 martie - Consiliul şi Parlamentul semnează Programul Socrate în domeniul educaŃiei

1995 - a patra extindere – Austria, Finlanda şi Suedia aderă la UE

29 martie 1996 - se deschide la Torino (Italia) ConferinŃa Interguvernamentală de revizuire a Tratatului de la Maastricht

16 iulie 1997 - este adoptată „Agenda 2000 – pentru o Europă mai puternică şi mai extinsă” – privind reforma instituŃională a Uniunii Europene

49

2 octombrie 1997 - Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare la 1 mai 1999, cuprinde prevederi în domeniile protecŃiei drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor, cooperarea în domeniul securităŃii şi al justiŃiei şi dezvoltarea durabilă a mediului înconjurător

1998 - se definesc cele 11 Ńări ce urmează să formeze UEM, începând cu anul 1999

1 iunie 1998 - crearea Băncii Centrale Europene 1998 - se desemnează conducerea Băncii Centrale

Europene 1 ianuarie 1999 - se introduce moneda unică – euro în 11 state

europene care au îndeplinit criteriile de convergenŃă (FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Austrai, Spania, Portugalia, Finlanda şi Irlanda)

1 mai 1999 - intră în vigoare Tratatul de la Amsterdam 15 ianuarie 2000 - la Bruxelles încep negocierile de aderare cu

statele candidate: Malta, România, Bulgaria, Slovacia, Lituania şi Letonia

9 mai 2000 - se celebrează a 50-a aniversare a „DeclaraŃiei Schuman”

7-11 decembrie 2000

- Tratatul de la Nisa – accelerarea negocierilor de aderare şi reforma instituŃională; este semnat de către miniştrii afacerilor externe ale statelor membre ale UE la 26 februarie 2001 şi intră în vigoare la 1 februarie 2003

2 ianuarie 2001 - Grecia devine cel de-al 12-lea stat membru ai zonei euro

15-16 iunie 2001 - Consiliul European de la Goteborg decide cu privire la extinderea UE şi procesul de aderare, printre altele ca „efurturi speciale să fie dedicate asistenŃei acordate Bulgariei şi României”

1 ianuarie 2002 - intră în circulaŃie moneda euro în cele 12 state care au îndeplinit criteriile de convergenŃă

50

28 februarie 2002 - se sfârşeşte perioada de circulaŃie monetară duală, euro devine moneda unică în spaŃiul celor 12 state participante la zona euro

1 februarie 2003 - intră în vigoare Tratatul de la Nisa 1 aprilie 2003 - semnarea Tratatului de aderare de către cele

10 state ce urmează să intre în UE la 1 mai 2004

19-20 iunie 2003 - Consiliul European de la Salonic adoptă proiectul noii ConstituŃii Europene

1 mai 2004 - Ziua Extinderii (a cincea extindere): 10 Ńări aderă la UE: Malta, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria

1 ianuarie 2007 Aderarea Bulgariei şi României la UE

Exemple de teste de verificare a cunoştin Ńelor

1. Dante Aligheri vedea Europa unificată condusă: a) de un monarh, lider ştiinŃific şi politic; b) de un suveran, lider ştiinŃific şi politic, aflat deasupra

celorlalŃi suverani; c) de un suveran aflat deasupra celorlalŃi suverani. 2. Cele trei comunităŃi care au stat la baza Uniunii Europene

sunt: a) CECO, CEA, CEE; b) CECO, CEE, CEEA; c) CECO, UEO, CEEA; d) CECO, CEE, UEO. 3. InstituŃiile politice ale CECO erau: a) Înalta Autoritate, Adunarea Comună, Consiliul Miniştrilor; b) Comisia, Consiliul, Consiliul European şi Parlamentul; c) Adunarea Parlamentară, Consiliul European, Consiliul de

Miniştri şi Comisia.

51

4. FuncŃionalismul sectorial a stat la baza Tratatului CEE şi a avut o abordare sectorială a cooperării.

Răspunsuri: 1) c; 2) b; 3) a; 4) f.

52

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 2 COMPETENłELE UNIUNII EUROPENE

2.1. CompetenŃa

CompetenŃa • Priveşte dreptul de a legifera. Uniunea exercită doar competenŃele are i-au fost repartizate (art.5 TCE).

.În domeniile de competenŃă exclusivă într-un domeniul determinat, doar Uniunea poate să legifereze şi să adopte acte juridice cu forŃă obligatorie.

CompetenŃele Uniunii Europene pot fi: - exclusive; - partajate cu statele membre; - competenŃe complementare

Statele membre pot legifera pe calea delegării de competenŃă (atunci când sunt abilitate de Uniune) sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.

2.2. Principii

Principiile care guvernează împărŃirea competenŃelor: - subsidiarităŃii; - proporŃionalităŃii

- Principiul subsidiarit ăŃii - Uniunea intervine numai în cazul şi în măsura în care obiectivele acŃiunii preconizate nu pot să fie realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre dar pot fi realizate mai bine la nivel comunitar din cauza dimensiunilor sau efectelor acŃiunii preconizate.

– Principiul propor ŃionalităŃii –

53

AcŃiunea întreprinsă de Uniune în realizarea competenŃelor sale nu poate să depăşească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor Tratatelor institutive.

2.3. Stabilirea competenŃelor

Stabilirea competenŃelor Este făcută prin Tratatele institutive.

Ea este expresă dar nu şi exhaustivă. Articolul din TCE prevede că: „În cazul în care în cursul funcŃionării pieŃei comune, o acŃiune a ComunităŃii apare ca necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele comunităŃii, fără ca prezentul Tratat să fi prevăzut atribuŃiile de a acŃiona, necesare în acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziŃiile corespunzătoare.

Nu există un catalog al competenŃelor comunitare. Tratatul de reformă de la Lisabona din 2007, cuprinde o enumerare a competenŃelor pe baza cărora s-au realizat variantele consolidate ale Tratatelor institutive, care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.C 115 din 09.05.2008.

2.4. CompetenŃele exclusive

54

CompetenŃele exclusive ale Uniunii

• Uniunea este competentă să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comune, inclusiv să definească o politică de apărare comună.

• Uniunea are competenŃe exclusive în următoarele domenii:

- uniunea vamală; - stabilirea normelor privind

concurenŃa necesare funcŃionării pieŃei interne;

- politica monetară a statelor din zona euro;

- politica europeană comună privind pescuitul şi conservarea resurselor biologice ale mării;

- politica comercială comună; - încheierea de acorduri

internaŃionale, atunci când este prevăzută de un act legislativ al Uniunii sau este necesară pentru a permite Uniunii să-şi exercite competenŃa internă sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau putea modifica domeniul de aplicare a acestora.

2.5. CompetenŃe partajate

Uniunea are competenŃe partajate cu statele membre în

următoarele domenii principale: - piaŃa internă; - politica socială pentru aspectele definite în tratat; - coeziunea economică, socială şi teritorială;

55

- agricultura şi pescuitul, cu excepŃia conservării resurselor biologice ale mării;

- mediul; - protecŃia consumatorilor; - transporturile; - reŃelele transeuropene; - energia; - spaŃiul de libertate, securitate şi justiŃie; - obiectivele comune de securitate în materie de sănătate

publică, pentru aspectele definite de tratat.

2.6. CompetenŃe complementare

CompetenŃele complementare Anumite domenii rămase în competenŃa statelor pot fi coordonate complementare de Uniunea Europeană. IntervenŃia Uniunii se limitează la:

- sprijinirea acŃiunii statelor membre;

- încurajarea sau coordonarea acŃiunii statelor membre. IntervenŃia Uniunii nu trebuie să aibă ca efect împiedicarea statelor membre să-şi exercite propria competenŃă. Domenii de competenŃe complementare ale Uniunii sunt: - cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi spaŃiul; - cooperarea pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar; - protecŃia şi îmbunătăŃirea sănătăŃii umane; - industria; - cultura;

56

- turismul; - educaŃia, formarea profesională, tineretul şi sportul; - protecŃia civilă; - cooperarea administrativă; - coordonarea politicilor economice, în special prin adoptarea de măsuri şi orientări generale ale acestor politici; - coordonarea politicilor de ocupare a forŃei de muncă ale statelor membre, în special prin definirea acestor politici; - adoptarea de iniŃiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre.

2.7. CompetenŃe abolite

CompetenŃele abolite Dacă privitor la domeniile în care

Uniunea Europeană are competenŃe abolite exclusive se poate spune că statele membre au cedat atributele suveranităŃii lor în totalitate, la cele partajate au cedat numai unele atribute, sunt şi domenii în care statele nu au cedat aceste atribute, nici total, nici parŃial, dar ele au rămas fără obiect. În această situaŃie nici Uniunea nu a primit competenŃe, iar statele au pierdut dreptul de a legifera şi de întreprinde acŃiuni cu caracter administrativ. Exemple de competenŃe abolite pot fi date cu privire la politica vamală, unde statele nu mai pot

57

legifera măsuri de limitare a liberei circulaŃii a mărfurilor (taxe vamale sau taxe cu efect echivalent taxelor vamale, contingentări).

2.8. CompetenŃe implicite

CompetenŃele implicite Enumerarea neexhaustivă a

competenŃelor de către tratatele institutive a dus la recunoaşterea prin jurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie şi a altor competenŃe, care au fost considerate a fi competenŃe implicite, ele rezultând din obiectivele Uniunii Europene. Această practică a instanŃei comunitare a devenit, în anii apropiaŃi, deosebit de prudentă şi reŃinuta.

2.9. Obiectivele Uniunii

Obiectivele comune Comunitatea Economică Europeană

a fost creată în scopul realizării pieŃei unice. Trecerea la Uniunea Europeană a lărgit domeniul vizat al asocierii cu noi obiective, care au fost formulate prin Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Au fost formulate următoarele obiective:

• Obiectivele economice şi sociale

- promovrea progresului economic şi social; - nivel ridicat de ocupare a forŃei de muncă;

58

- dezvoltare echilibrată şi durabilă; - spaŃiu fără frontiere interne; - consolidarea coeziunii economice şi sociale; - instituirea Uniunii Economice şi Monetare finalizată cu moneda unică;

• Obiectivele externe - afirmarea identităŃii pe scena internaŃională; - realizarea şi aplicarea unei politici externe şi de securitate comună; - definirea treptată a unei politici de apărare comună care ar putea conduce la o apărare comună;

• Obiectivele privind drepturile omului şi cele cetăŃeneşti

- să consolideze protecŃia drepturilor şi interesele resortisanŃilor statelor membre; - să se instituie cetăŃenia europeană cu menŃinerea cetăŃeniei corespunzătoare a statelor membre; - menŃinerea şi dezvoltarea Uniunii ca spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie prin: - asigurarea liberei circulaŃii a persoanelor; - măsuri adecvate de controlul frontierelor externe; - dreptul de azil şi imigrarea; - prevenirea şi combaterea criminalităŃii:

• Realizarea obiectivelor Uniunii Europene

Obiectivele Uniunii Europene se realizează: - prin definirea principiilor şi orientărilor generale ale P.E.S.C.; - prin stabilirea strategiilor comune;

59

- prin adoptarea acŃiunilor comune; - prin adoptarea poziŃiilor comune; - prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membre privind orientarea politicii acestora.

• Stabilirea principiilor

PESC Se face de Consiliul European. Sunt stabilite de Consiliul European

• Strategiile comune ale

PESC Precizează: - obiectivele, - durata; - mijloacele pe care trebuie să le pună la dispoziŃie statele

Realizarea obiective-lor Uniunii Europene

Principii şi orientări generale ale PESC

Strategii comune

AcŃiuni comune

Decizii cadru

Cooperare sistematică a statelor membre în orientarea

politicii lor

PoziŃii comune

60

Membre; Consiliul adoptă deciziile de definire şi punere în aplicare ale PESC.

• AcŃiunile comune AcŃiunile comune se adoptă de

Consiliu. Angajează statele membre în luările lor de poziŃie şi în desfăşurarea acŃiunilor lor. Luările de poziŃie şi acŃiunile naŃionale în aplicarea unei acŃiuni comune şi comunică, în prealabil, Consiliului. În lipsa unei decizii a Consiliului, statele membre pot lua în regim de urgenŃă măsurile ce se impun şi informează Consiliul.

• PoziŃiile comune PoziŃiile comune definesc poziŃia

Uniunii într-o: - chestiune de natură geografică; - chestiune de natură tematică. Statele membre apără poziŃiile comune şi îşi coordonează acŃiunea încadrul organizaŃiilor internaŃionale şi cu ocazia conferinŃelor interna-Ńionale, inclusiv atunci la cele la care nu participă toate statele membre.

• Deciziile cadru Consiliul adoptă decizii – cadru

pentru armonizarea actelor cu putere cadru de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru, asemenea directivelor, obligă statele

61

membre în ceea ce priveşte rezultatul urmărit, dar lasă autorităŃilor naŃionale alegerea formelor şi mijloacelor. Se deosebeşte de directivă prin lipsa efectului direct.

62

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 3

UNIUNEA ECONOMIC Ă ŞI MONETAR Ă (UEM)

3.1. Necesitatea unei uniuni economice şi monetare europene

Neajunsurile manifestate în funcŃionarea Sistemului Monetar

Interna Ńional (SMI ) creat prin Acordurile ConferinŃei de la Bretton Woods din 1944 au determinat statele europene să caute o alternativă.

Prin Acordul de la Bretton Woods din 1944 a fost constituit Fondul Monetar Interna Ńional (FMI ) care are ca principală menire creditarea temporară a deficienŃelor balanŃelor de plăŃi. Resursele FMI se constituie din aportul Ńărilor membre constituite în proporŃie de 25% în devize şi 75% în moneda naŃională, stabile în cote-părŃi procentuale în funcŃie de potenŃialul fiecărei Ńări. DST este o lichiditate internaŃională creată de FMI care se alocă Ńărilor membre proporŃional cu cotele deŃinute. DST este purtător de dobânzi. DST se utilizează ca: etalon monetar, instrument de rezervă, mijloc de plată între FMI şi membrii săi, mijloc de procurare de monede naŃionale convertibile.

Crearea monedei unice europene a fost precedată de alte încercări de a pune capăt instabilităŃii monetare pe pieŃele de schimb. Între anii 1950-1958 a funcŃionat Uniunea Europeană a PlăŃii care, în 1958, a fost înlocuită cu Acordul Monetar European. În 1970 a fost publicat Planul Pierre Werner care conŃinea principalele elemente ale Uniunii Monetare Europene şi avea ca obiectiv pe termen lung o totală convertibilitate a monedelor şi o completă libertate de circulaŃie a capitalurilor, plan ce urma a fi realizat în 3 etape în decurs de 10 ani. Urmărea convergenŃa politicilor

63

economice, convertibilitatea totală şi ireversibilă a monedelor, stabilirea unei parităŃi fixe între acestea, eliminarea marjelor de fluctuaŃie ale acestora, completa liberalizare a circulaŃiei de capital, instituirea unei linii directoare pentru adoptarea bugetelor naŃionale.

La 13 martie 1979 a luat fiinŃă Sistemul Monetar European (SME) bazat pe principiul parităŃilor fixe dar ajustabile între monedele naŃionale. La acestea au participat toate statele membre ale ComunităŃii cu excepŃia Marii Britanii. SME şi-a creat, pe lângă propriul mecanism, şi propria monedă: ECU.

În iunie 1989, Consiliul European, desfăşurat la Madrid, a aprobat raportul lui Jacques Delors privitor la modalităŃile de realizare a Uniunii Economice şi Monetare. Raportul Delors a propus un proces în trei etape de realizare a UEM vizând coordonarea strânsă a politicilor economice naŃionale, reguli stricte privind mărimea şi finanŃarea deficitelor bugetare şi constituirea unei instituŃii comunitare independente care să definească şi să aplice politica monetară comunitară.

3.2. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare

Etapa I, care a început la 1 iulie 1990 şi s-a încheiat în

decembrie 1993, a avut ca obiective eliminarea ultimelor bariere în calea tranzacŃiilor monetare, întărirea coordonării politicilor economice şi bugetare, cooperarea între băncile centrale ale statelor membre şi renunŃarea în totalitate de către Ńările Sistemului Monetar European la controlul asupra capitalurilor.

Etapa a II-a a început la 1 ianuarie 1994 şi a durat până la 31 decembrie 1998. A avut loc transferul progresiv al puterii de decizie de la autorităŃile naŃionale către Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) şi a fost creat Institutul Monetar European ca precursor al Băncii Centrale Europene.

Obiectivul principal al SEBC a fost menŃinerea stabilităŃii preŃurilor şi sprijinirea politicilor economice generale din comunitate, prin acŃiuni conforme principiilor economiei de piaŃă. Misiunile fundamentale au fost: definirea şi punerea în practică a politicii monetare, conducerea operaŃiunilor de schimb, preluarea şi

64

gestionarea rezervelor oficiale de valute străine deŃinute de statele membre, promovarea bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi.

SEBC este compus din Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naŃionale şi este condus de Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv alcătuit din 6 membri care sunt numiŃi de Consiliul European (art. 107 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană).

Institutul Monetar European (IME) a avut ca misiuni: întărirea cooperării între băncile centrale naŃionale; coordonarea politicilor monetare ale statelor membre; supervizarea funcŃionării SME; realizarea consultărilor asupra problemelor care Ńin de competenŃa băncilor centrale naŃionale şi care pot afecta stabilitatea instituŃiilor şi pieŃelor financiare, facilitarea utilizării ECU şi supravegherea evoluŃiei acestuia.

Etapa a III-a, începută la 1 ianuarie 1999, a debutat cu trecerea la parităŃi fixe şi atribuirea de competenŃe economice şi monetare instituŃiilor comunitare. A început cu 11 state (Austria, Belgia, Finlanda, FranŃa, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania) care îndeplineau criteriile de convergenŃă, iar, la 1 ianuarie 2001, după îndeplinirea aceloraşi criterii de convergenŃă, li s-a adăugat Grecia. Au făcut excepŃie, în această etapă, Danemarca, Marea Britanie şi Suedia, care au dorit să-şi păstreze „suveranitatea monetară”. Începând cu această dată politica monetară este hotărâtă de Banca Centrală Europeană care a înlocuit Institutul Monetar European. Aceste moment a marcat şi trecerea la moneda unică, monedele naŃionale fiind înlocuite progresiv, iar de la 1 ianuarie 2002 orice operaŃiune pe teritoriul celor 12 state se desfăşoară în euro.

3.3. Criterii de convergenŃă

Pentru a introduce moneda unică euro, fiecare stat membru

trebuie să îndeplinească anumite criterii de convergenŃă: → un criteriu constitu Ńional, constând în

independenŃa faŃă de orice altă putere din stat a băncii centrale a fiecărui stat membru, acesta neputând fi influenŃată în deciziile pe care le ia;

65

→ un set de criterii economice, după cum urmează:

– rata inflaŃiei monedei naŃionale să nu depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale (1,5%) performanŃele celor mai bune trei state membre din anul trecut;

– deficitul public anual să nu depăşească 3% din PIB (cu anumite excepŃii temporare);

– datoria publică brută anuală să se încadreze în plafonul de maximum 60% din PIB (cu anumite excepŃii temporare);

– participarea la SME fără o devalorizare voluntară a monedei naŃionale timp de cel puŃin 2 ani consecutivi şi o limitare a ratei nominale pe termen lung a dobânzilor la maximum 2% mai mult decât cea practicată în anul anterior de cele mai bune 3 state.

Trecerea la euro prezintă o serie de avantaje, dar şi costuri. Sunt prezentate drept avantaje: – stabilitatea schimburilor determinată de moneda unică

comună, constând în dispariŃia fluctuaŃiilor de schimb care puteau bloca comerŃul intereuropean. Va duce şi la o creştere a schimburilor economice ca urmare a scăderii cheltuielilor prin necesitatea de cumpărare a monedei străine şi eliminarea fluxurilor speculative de capital dintre Ńările partenere;

– eliminarea riscului valutar , prin utilizarea monedei unice statele nemafiind silite să ridice dobânzile pentru a-şi păstra moneda naŃională;

– economii privind moneda de rezervă, statele membre nemaifiind nevoite să Ńină rezervele internaŃionale în acel spaŃiu;

– stimularea integrării politicilor economice ca urmare a unei politici valutare comune.

Sunt prezentate drept costuri: – pierderea autonomiei politicilor monetare şi valutare ale

statelor membre, care duc şi la absorbirea băncilor centrale naŃionale de către o bancă supranaŃională. Aceasta constituie însă şi un avantaj deoarece guvernele statelor membre nu pot spori masa monetară în circulaŃie, sporire care ar determina inflaŃie şi „topirea” economiilor şi rezervelor naŃionalilor acelui stat;

66

– posibila creştere a şomajului în statele cu o economie ce nu poate Ńine pasul cu economiile mai performante din comunitate şi de aici o migrare necontractuală cu consecinŃe imprevizibile, în plan social şi economic, a forŃei de muncă;

– reducerea veniturilor institu Ńiilor financiar-bancare provenind din schimbul de monedă. Acest cost este însă contrabalansat de reducerea costului de schimb.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană şi condiŃiile

trecerii la euro, România şi-a propus şi s-a angajat ca până la 1 ianuarie 2007, să adopte acquis-ul comunitar. În domeniul monetar, conform calendarului convenit cu UE, până la sfârşitul anului 2004 au fost armonizate prevederile referitoare la independenŃa băncii centrale, eliminarea finanŃării directe a deficitelor temporare ale Trezoreriei de către Banca NaŃională şi a accesului privilegiat al instituŃiilor publice la resursele instituŃiilor financiare. Armonizarea legislaŃiei române cu cea a Uniunii Europene în domeniul monetar va urmări: asigurarea independenŃei instituŃionale a BNR, în elaborarea şi conducerea politicii monetare şi a cursului de schimb, care să aibă ca obiectiv fundamental asigurarea stabilităŃii preŃurilor; asigurarea independenŃei personalului BNR prin armonizarea cu legislaŃia comunitară privind durata mandatului membrilor consiliului de administraŃie, motivele de revocare din funcŃie, dreptul de contestare în justiŃie a deciziei de revocare din funcŃie şi conflictul de interese; interzicerea finanŃării directe a instituŃiilor publice de către banca centrală.

Urmare schimbărilor intervenite în economia naŃională, în perioada de după atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 din SUA şi în special în cursul anului 2002, pe fondul demersurilor şi pregătirilor SUA pentru atacarea Irakului, moneda unică europeană a început să câştige teren în faŃa dolarului , ajungând ca raportul de schimb să devină din subunitar, supraunitar. Pe acest fond, având în faŃă perspectiva aderării în 2007 a României la UE, euro a devenit moneda de referinŃă, înlocuind astfel dolarul american, ceea ce s-a realizat la 1 martie 2003.

67

Cuvinte cheie: Uniunea Economică şi Monetară; Sistemul European al Băncilor Centrale; Institutul Monetar European; criterii de convergenŃă

Întreb ări : 1. Care sunt etapele realizării UEM? 2. Care sunt criteriile de convergenŃă pentru introducerea

monedei unice? 3. Care sunt avantajele şi dezavantajele monedei unice? 4. Care sunt măsurile luate de România pentru armonizarea în

domeniul monetar?

68

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 4

UNIUNEA VAMAL Ă

4.1. Formele de integrare vamală şi cooperare economică

Integrarea vamală şi cooperarea economică pot îmbrăca mai multe forme din care cel mai des întâlnite sunt uniunile vamale şi zonele de liber schimb.

a) Zonele de liber schimb constă în eliminarea totală a drepturilor de vamă şi a restricŃiilor asupra schimburilor între statele participante. Se utilizează când statele în cauză doresc să-şi aproprie economiile dar nu şi să le integreze sau să le transforme într-o singură economie. Exemple de zone de liber schimb: SpaŃiul Economic European (SEE); AsociaŃia Economică a Liberului Schimb (AELS); Acordul Nord-American de Liber Schimb (ANALS) dintre SUA, Canada şi Mexic.

Statele membre îşi păstrează propriul sistem de taxe vamale şi propria politică comercială în relaŃiile externe. Prin regulile de origine se stabileşte care dintre mărfuri pot circula liber de la o Ńară la alta în interiorul zonei.

b) Uniunile vamale vizează o integrare economică fără restricŃii în interiorul graniŃelor ei, fără frontiere vamale şi cu un tarif vamal comun aplicabil frontierelor externe.

4.2. Realizarea Uniunii vamale a UE

Prin Tratatul de la Roma din 1958 s-a creat o uniune tarifară

care elimina diferenŃele dintre drepturile vamale ale Statelor Membre. Tratatul CEE a prevăzut eliminarea taxelor vamale asupra

importurilor şi exporturilor şi a tuturor taxelor, cu efect echivalent în

69

comerŃul dintre statele membre. Prevedea, de asemenea, şi adoptarea unui tarif vamal comun cu statele nemembre (art. 23).

În 1968 toate drepturile de vamă şi restricŃiile dintre cele 6 state membre (FranŃa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au fost eliminate şi s-a introdus tariful vamal comun, aplicabil mărfurilor provenind din statele nemembre.

În 1988 a fost adoptată Decizia de creare a unui Document Administrativ Unic care a înlocuit cele peste 150 documente vamale diferite utilizate de administraŃiile vamale ale statelor membre.

Înainte de 1993, toate transporturile erau oprite la vămile Statelor Membre pentru control şi îndeplinirea formalităŃilor vamale şi fiscale. La 1 ianuarie 1993, acest sistem a fost înlocuit cu un nou sistem care nu necesita nici un control şi nici o întocmire de acte la momentul trecerii graniŃelor naŃionale din interiorul Uniunii.

Pentru eliminarea diferenŃelor de interpretare şi aplicării omogene a legislaŃiei vamale armonizate prin legislaŃiile naŃionale, în decembrie 1996 Parlamentul şi Consiliul UE au adoptat propunerea Comisiei privind un program de acŃiune comunitară în domeniul vamal. Programul s-a numit Vama 2000 şi constituia o orientare clară pentru serviciile vamale. A fost ameliorat şi completat prin programul Vama 2002, care utiliza informatizarea şi programul de formare „Mathaeus” şi avea ca obiectiv eliminarea divergenŃelor în materie vamală la nivel naŃional.

„ Vama 2002” prevedea o serie de măsuri: – vizite ale echipelor Comisiei şi ale Statelor Membre pentru

evaluarea funcŃionării, identificarea celor mai bune practici, dar şi a insuficienŃelor în procedurile de control;

– lupta contra fraudelor; – sprijinirea măsurilor de ameliorare a metodelor de lucru ale

administraŃiilor vamale; – schimbul de funcŃionari vamali pentru perfecŃionarea

experienŃei; – organizarea de seminarii; – informatizarea procedurilor vamale la nivelul UE.

70

4.3. Rolul Comisiei Europene în politica vamală

Realizarea pieŃei unice a UE a avut drept consecinŃă desfiinŃarea frontierelor economice interne între statele membre. Controlul se face la graniŃele exterioare. Creşterea volumului intrărilor şi ieşirilor de mărfuri din Uniune face imposibil controlul fizic la frontiere. Aceasta ar duce la costuri foarte mari şi nu în ultimul rând la sufocare şi blocarea vămilor de la punctele de frontieră.

Din aceste considerente s-a trecut la metodele de verificare după importare ceea ce facilitează traficul şi reduce imobilizarea mărfurilor în porturi şi aeroporturi.

Instrumentele politicii vamale comune sunt tariful vamal comun şi nomenclatura comunitară.

Comisia Europeană, prin DirecŃia privind fiscalitatea şi uniunea vamală, este competentă în ce priveşte iniŃiativele de dezvoltare şi perfecŃionare a politicii vamale, face propunerile în domeniul legislaŃiei vamale şi asigură cooperarea dintre administraŃiile Statelor Membre. Adoptă legislaŃia secundară numită şi „dispoziŃii de aplicare”, după aprobarea de către Statele Membre în cadrul Comitetului Codului Vămilor pentru legislaŃia vamală sau în cadrul altui comitet atunci când este vorba de o altă legislaŃie.

Administra Ńiile vamale ale Statelor Membre aplică legislaŃia vamală în sensul perceperii drepturilor de vamă, TVA şi accizelor.

Cuvinte cheie: zone de liber schimb; uniune vamală; tarif vamal

comun; Document Administrativ Unic. Întreb ări : 1. Care sunt formele de integrare vamală şi cooperare

economică? 2. Care sunt măsurile prevăzute de Vama 2002? 3. Care este rolul Comisiei Europene în politica vamală?

71

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 5

LIBERT ĂłILE FUNDAMENTALE ∗∗∗∗

Prin Actul Unic European s-au statuat patru libert ăŃi fundamentale ale PieŃei interne: libera circulaŃie a mărfurilor; libera circulaŃie a serviciilor; libera circulaŃie a persoanelor şi libera circulaŃie a capitalului.

5.1. Libera circulaŃie a mărfurilor

Realizarea pieŃei unice a fost principalul obiectiv al Tratatului de

la Roma. Acest obiectiv presupunea o mai mare liberalizare a schimburilor de bunuri şi servicii. Perioada de tranziŃie a fost fixată la 1 ianuarie 1970; dar, până la acest moment nu s-a putut realiza decât eliminarea taxelor vamale (1 iulie 1968), libera circulaŃie a lucrătorilor şi armonizarea unor taxe dintre care şi introducerea generală a TVA-ului în anul 1970.

La mijlocul anilor '80 nu se realizase o reducere a restricŃiilor cantitative. Libertatea circulaŃiei bunurilor era afectată de practici anticoncurenŃiale ale autorităŃilor naŃionale cum sunt: drepturi exclusive de producŃie sau de servicii, subvenŃii.

∗ Notă: jurisprudenŃa folosită în acest capitol este redată din

următoarele culegeri editate de Ministerul Afacerilor Externe: 1. – Repere ale jurisprudenŃei recente a CurŃii de JustiŃie a

ComunităŃilor Europene (2003-2004), Bucureşti, 2005; 2. – Repere fundamentale ale jurisprudenŃei CurŃii de JustiŃie a

ComunităŃilor europene.

72

PiaŃa unică s-a realizat abia în 1992 ca urmare a celor stabilite prin Cartea Albă a Comisiei Europene din 1985 care a fost incorporată în tratate prin Actul Unic European (1986). Aceasta conŃinea 300 măsuri legislative, termenul limită de finalizare fiind la 31.12.1992, grupate pe trei obiective principale:

– eliminarea frontierelor politice; – eliminarea frontierelor tehnice; – eliminarea frontierelor datorate de sistemele de taxe. În ce priveşte libera circulaŃie a mărfurilor, temeiul legal îl

constituie art. 7 din Tratatul de la Roma care defineşte PiaŃa Internă a ComunităŃilor ca „o zonă fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulaŃie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului”.

Libera circulaŃie a mărfurilor se aplică tuturor produselor originare din Statele Membre şi tuturor produselor din terŃe Ńări cu drept de liberă circulaŃie în spaŃiul comunitar.

Standardizarea. Pentru produsele din Uniune au fost stabilite modele de standarde de calitate. Au fost reglementate condiŃiile introducerii pe piaŃă şi utilizării produselor, obligaŃiile producătorului, reprezentantului autorizat sau importatorului, procedura de evaluare a conformităŃii produselor, marcajul de conformitate al produsului. Standardele au ca scop protecŃia muncii, protecŃia sănătăŃii consumatorilor, protecŃia mediului, reducerea costurilor prin standardizare.

AchiziŃiile publice. Sunt reglementate prin Directivele Consiliului 93/96 CEE; 93/97 CEE şi 92/50 CEE. Scopul este realizarea unui cadru liber, concurenŃial şi transparent în organizarea licitaŃiilor pentru achiziŃii publice.

5.1.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a mărfurilor

Cazul: Rewe-Zentrale AG vs. Bundesmonopolverwaltung

für Branntwein (Cassis de Dijon), nr. 120\78, 20 februarie 1979 SituaŃie de fapt Interzicerea importării şi comercializării în RFG a unei băuturi

originare din FranŃa (Cassis de Dijon), pe motivul că legislaŃia

73

germană prevede o concentraŃie minimă de alcool, pe care băutura respectivă nu o avea.

Dreptul aplicabil Articolul 28 17 TCE - NoŃiunea de restricŃii cantitative şi

măsuri cu efect echivalent; Teoria exigenŃelor imperative SoluŃia şi principiile degajate de CJCE 1. În domeniile în care nu există o reglementare unitară la nivel

comunitar, fiecare stat membru poate impune pe teritoriul său propriile prevederi privind producŃia şi comercializarea alcoolului şi băuturilor spirtoase, dar acestea nu trebuie să constituie restricŃii cantitative la import sau măsuri cu efect echivalent acestora.

2. Obstacolele aduse liberei circulaŃii a mărfurilor prin disparităŃile legislaŃiilor naŃionale sunt acceptate în măsura în care sunt justificate de interese imperative, cum ar fi mai ales: eficacitatea controalelor fiscale, protecŃia sănătăŃii publice, loialitatea tranzacŃiilor comerciale şi protecŃia consumatorilor.

3. În speŃă, Curtea a decis că este vorba de o măsură cu efect echivalent restricŃiilor cantitative la importul de mărfuri, care nu se justifică printr-o exigenŃă imperativă.

Evaluare Această speŃă pune bazele principiului recunoaşterii mutuale în

dreptul comunitar, conform căruia în lipsa unor reglementări unitare la nivelul Uniunii, un stat membru trebuie să accepte pe teritoriul său produsele care sunt conforme cu legislaŃia statului membru de origine.

Cazul Budjovicky Budvar/Rudolf Ammersin GmbH, recurs

prealabil, 18 noiembrie 2003 SituaŃie de fapt Braseria Budweiser Budvar, cu sediul în localitatea cehă

Budweis, produce şi exportă în Austria bere cu marca „ Budweiser

17 Articolul 28 TCE dispune: „Sunt interzise între statele membre

restricŃiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent acestora”

74

Budvar”. Societatea Ammersin, cu sediul în Austria comercializa berea cu marca „American Bud”, produsă de o societate cu sediul în St. Louis, SUA. Între Austria şi fosta Republică Cehoslovacia s-a încheiat în 1976 un tratat de protejare a indicaŃiilor geografice de origine pentru produsele alimentare regionale ale celor două părŃi. În anexa care enumeră indicaŃiile geografice a căror protecŃie este asigurată de părŃi este menŃionată şi marca „Bud” .

Având ca bază legală acest tratat, braseria Budweiser Budvar a solicitat instanŃei austriece interzicerea comercializării pe acest teritoriu de către societatea Ammersin a berii cu macra „American Bud”. Judecătorul austriac a introdus un recurs prejudicial în faŃa instanŃei de la Luxemburg, pentru a stabili în ce măsură sunt conforme legislaŃiei comunitare şi pot fi aplicate în speŃă dispoziŃiile unui tratat bilateral, care acordă protecŃie unei indicaŃii geografice chiar dacă nu există pericolul inducerii în eroare a consumatorilor.

Dreptul aplicabil – Regulamentul 2081/92 privind protecŃia indicaŃiilor geografice

şi a denumirilor de origine – Articolul 28 TCE : „Între statele membre sunt interzise

restricŃiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent acestora”.

– Articolul 30 TCE : „DispoziŃiile art. 28 şi 29 nu împiedică impunerea unor interdicŃii sau restricŃii la import, export sau tranzit, justificate de raŃiuni de morală publică, ordine publică, securitate publică, protecŃia sănătăŃii şi vieŃii persoanelor şi animalelor, (…), protecŃia proprietăŃii industriale şi comerciale (…)”.

– Articolul 307 al. 1 TCE: „DispoziŃiile prezentului tratat nu aduc atingere drepturilor şi obligaŃiilor rezultate din convenŃii încheiate înainte de 1 ianuarie 1958 sau pentru statele care au aderat mai târziu, înaintea aderării, între unul sau mai multe state membre, pe de o parte, şi unul sau mai multe state terŃe, pe de altă parte”.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE În soluŃia dată Curtea a stabilit că dispoziŃiile Regulamentului

2081/92 nu se opun aplicării unui tratat bilateral care protejează o indicaŃie geografică simplă şi indirectă (nu există legătură directă între o calitate a produsului şi originea sa geografică, ci are doar rolul să

75

informeze consumatorul că produsul provine dintr-o anumită regiune sau dintr-un anumit stat).

În schimb, dispoziŃiile tratatului amintit pot constitui un obstacol în calea liberei circulaŃii a mărfurilor care sunt legal comercializate pe teritoriul unui stat membru, contravenind astfel articolului 28 TCE care interzice orice restricŃii la importul mărfurilor.

După ce stabileşte aplicarea de principiu a articolului 28 în speŃă, Curtea verifică în ce măsură o asemenea restricŃie la import poate fi justificată de excepŃiile prevăzute la articolul 30 TCE. InstanŃa constată că aplicarea dispoziŃiilor tratatului bilateral în speŃă are ca obiectiv asigurarea unei concurenŃe loiale, înscriindu-se în „protecŃia proprietăŃii industriale şi comerciale” din cadrul articolului 30 TCE.

Prin urmare, dacă judecătorul naŃional stabileşte, în urma cercetărilor efectuate, că denumirea „Bud” desemnează o regiune de pe teritoriul Cehiei, iar această denumire trebuie protejată în conformitate cu regimul proprietăŃii industriale şi comerciale, dreptul comunitar nu se opune extinderii protecŃiei denumirii respective pe teritoriul Austriei, în conformitate cu prevederile tratatului bilateral încheiat între cele două state.

În ceea ce priveşte tratatul bilateral invocat de Cehia, poziŃia CurŃii merge în sensul recunoaşterii opozabilităŃii drepturilor şi obligaŃiilor rezultând din acest act, fiind vorba de un tratat încheiat de un stat membru (Austria) înainte de aderarea la Uniune, aplicându-se deci dispoziŃiile art. 307 al. 1 TCE (în prealabil trebuie însă stabilit de judecătorul naŃional dacă tratatul este încă în vigoare în urma schimbărilor intervenite în situaŃia juridică a unei părŃi - respectiv dezmembrarea Cehoslovaciei, parte originară la tratat şi succesiunea Republicii Cehe la acordurile internaŃionale încheiate de fostul stat).

În acest context, Curtea reaminteşte că, potrivit art. 307 TCE, chiar dacă obligaŃiile rezultând din tratatul încheiat de un stat membru înainte de aderarea la Uniunea Europeană ar fi incompatibile cu legislaŃia comunitară, până la eliminarea incompatibilităŃilor, judecătorul naŃional poate să aplice dispoziŃiile tratatului bilateral .

Evaluare

76

Este una din hotărârile în care Curtea interpretează articolul 307 TCE într-un sens protector faŃă de drepturile ce rezultă pentru statele terŃe din acordurile încheiate cu statele membre înainte de aderarea acestora din urmă la UE, în timp ce în jurisprudenŃa anterioară18 Curtea s-a arătat mult mai reticentă faŃă de situaŃia acordurilor „precomunitare” incompatibile cu acquis -ul comunitar, aplicând principiul prevalenŃei interesului comunitar asupra celui naŃional şi sancŃionând statele membre care au aplicat dispoziŃiile unor tratate incompatibile cu acquis-ul comunitar.

Prin urmare, statele membre pot aplica dispoziŃiile unor tratate anterioare aderării , chiar dacă acestea sunt incompatibile cu dreptul comunitar , datorită excepŃiei prevăzute de articolul 307 alin. 1 TCE.

Cazul: De Danske Bilimportorer c. Skatteministeriet, Told-

go Skattestyrelsen, 17 iunie 2003 SituaŃie de fapt În Danemarca nu se produc automobile. În ianuarie 1999, De

Danske Bilimportorer (DBI), o asociaŃie daneză de importatori de vehicule, a cumpărat un autovehicul nou, marca Audi, pentru un preŃ total de 67.152 EURO din care 40.066 EURO au fost plătiŃi cu titlu de taxă de înmatriculare.

Estimând că taxa de înmatriculare a fost plătită fără justificare, DBI a cerut rambursarea sa de către autorităŃile fiscale daneze. Acestea au refuzat cererea. În consecinŃă, DBI a introdus un recurs împotriva Skatteministeriet Ministerului Impozitelor şi Accizelor). În sprijinul cererii sale, reclamanta a invocat principiul libertăŃii de circulaŃie a mărfurilor, principiu prevăzut de tratatul CE. În acest context, justiŃia daneză a întrebat CJCE dacă un impozit indirect perceput de un stat membru (o taxă de înmatriculare), care se ridică, pentru vehiculele noi la 105% din prima tranşă de 52.800 DKK şi la 180% din restul valorii impozabile, pot constitui o măsură cu efect

18 Avem în vedere în special două decizii C-62/98 şi C-84/98,

pronunŃate în aceeaşi zi, 4 iulie 2000, Comisia contra Portugaliei.

77

echivalent unei restricŃii cantitative la import, fiind, din acest motiv, incompatibilă cu principiul liberei circulaŃii a mărfurilor.

Dreptul aplicabil Art. 90 TCE privind interzicerea impunerii asupra

produselor din alte state membre a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naŃionale similare, precum şi taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea constată că taxa daneză de înmatriculare prezintă un

pronunŃat caracter fiscal şi este perceput nu ca urmare a trecerii frontierei, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul Danemarcei. Ea aparŃine, deci, regimului general de redevenŃe interne asupra mărfurilor. În consecinŃă, problema trebuie analizată prin prisma art. 90 TCE. Acest articol interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naŃionale similare, precum şi taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulaŃie a mărfurilor între statele membre, în condiŃii concurenŃiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecŃie, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. Acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurenŃa dintre produsele naŃionale şi produsele importate.

Curtea reaminteşte că art. 90 TCE nu poate fi invocat împotriva impozitărilor interne asupra produselor importate în absenŃa unei producŃii naŃionale similare sau concurente. Este interzisă în mod special cenzurarea caracterului excesiv al nivelului de taxare pe care statele membre le-ar putea stabili pentru anumite produse, în absenŃa oricărui efect discriminatoriu sau protector. Având în vedere că în Danemarca nu există producŃie naŃională de maşini, CJCE a stabilit că taxa de înmatriculare daneză vizând autovehicule noi nu intră în sfera de aplicare a art. 90 TCE şi că, în orice caz, sumele comunicate nu conduc la concluzia că libera circulaŃie a acestui tip de produse între Danemarca şi celelalte state membre este afectată din cauza taxei foarte mari.

78

Evaluare În România a fost adoptat, prin Legea nr. 571/2003 noul Cod

fiscal, intrat în vigoare la începutul anului 2004. ConsecinŃele pentru România: după aderare, în legislaŃia în

vigoare ar trebui să se Ńină cont de dispoziŃiile acestui articol, precum şi de interpretarea dată de CJCE pentru respectarea principiului liberei circulaŃii a mărfurilor între statele membre. Astfel, potrivit interpretării date de Curte, este necesară eliminarea tuturor formelor de protecŃie putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte Ńări membre.

Cazul: Comisia contra Spaniei, recurs în nerespectarea obligaŃiilor, 16 ianuarie 2003

SituaŃia de fapt Comisia a introdus două recursuri, în baza art. 226 TCE,

împotriva Spaniei şi Italiei, solicitând CurŃii să constate încălcarea dispoziŃiilor articolului 28 TCE de către cele două state, respectiv impunerea de restricŃii cantitative la import, aducând astfel atingere liberei circulaŃii a mărfurilor în interiorul ComunităŃii.

În speŃă, Spania şi Italia interziseseră comercializarea sub denumirea de „ciocolată” a unor produse care respectau conŃinutul minim de unt de cacao impus de regulile comunitare, dar care aveau în compoziŃie şi materii grase vegetale altele decât untul de cacao, în proporŃie de până la 15% din conŃinutul total . Produsele respective erau fabricate în alte state membre (Danemarca, Italia, Portugalia, Suedia, Finlanda, Marea Britanie), cu respectarea legislaŃiei lor interne, dar Spania şi Italia au interzis pe teritoriul lor comercializarea acestor produse sub denumirea de „ciocolată”, impunând utilizarea denumirii „înlocuitor de ciocolată”.

Dreptul aplicabil – articolul 28 TCE: „Între statele membre sunt interzise

restricŃiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent acestora”.

79

– directiva 73/241/CEE din 24 iulie 1973 relativă la aproprierea legislaŃiilor statelor membre privind produsele din cacao şi din ciocolată destinată alimentaŃiei umane;

– directiva 2000/36 din 23 iunie 2000 privind produsele din cacao şi ciocolată destinate alimentaŃiei umane, care, la data intr ării în vigoare (3 august 2003) a abrogat dispoziŃiile directivei 73/241

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Din analiza dispoziŃiilor Directivei din 1973 Curtea remarcă că,

prin acest act, se urmăreşte stabilirea unor reguli comunitare în materie, pentru a permite libera circulaŃie a produselor din ciocolată în interiorul ComunităŃii.

Directiva prevedea în mod expres posibilitatea statelor membre de a menŃine dispoziŃiile naŃionale privind adăugarea unor materii grase vegetale în afară de untul de cacao pentru produsele fabricate pe teritoriul lor. FaŃă de această situaŃie, celelalte state membre nu pot să introducă restricŃii privind circulaŃia produselor astfel fabricate, iar obligaŃia de schimbare a denumirii cu „înlocuitori de ciocolată” este susceptibilă de a crea obstacole în calea acestei libertăŃi, în măsura în care au o influenŃă negativă asupra modului de percepere a produselor de către consumatori.

În conformitate cu prevederile articolului 30 TCE, asemenea măsuri restrictive pot fi justificate prin apărarea unor interese diverse, iar, din jurisprudenŃa constantă a CurŃii, protecŃia consumatorilor se poate încadra în acestea. Trebuie însă îndeplinite două condiŃii: restricŃiile respective trebuie să se aplice în mod nediscriminatoriu produselor naŃionale şi celor importate, respectiv să fie proporŃionale cu obiectivul urmărit. În speŃă, principiul proporŃionalităŃii nu este respectat, Curtea considerând că obiectivul privind protecŃia consumatorilor poate fi realizat în mod satisfăcător printr-o menŃiune pe ambalaj care să specifice prezenŃa materiilor grase vegetale în conŃinutul produsului respectiv.

Prin urmare, dispoziŃiile legislaŃiei spaniole şi italiene contravin regulilor comunitare în materia liberei circulaŃii a mărfurilor între state.

Notă: Directiva 2000/36, care a intrat în vigoare după pronunŃarea hotărârii Cur Ńii, abrogând dispoziŃiile directivei din

80

1973, permite adăugarea unor materii grase vegetale, altele decât untul de cacao, într-o proporŃie de până la 5%.

Evaluare O evaluare asupra coincidenŃei legislaŃiei interne cu Directiva

care a făcut obiectul cazului nu mai este relevantă, deoarece acest act normativ comunitar a fost înlocuit, după cum am precizat, cu Directiva 2000/36, care permite adăugarea unor materii grase vegetale, altele decât untul de cacao, într-o proporŃie de până la 5%.

Principiul care trebuie reŃinut din Hot ărârea CurŃii este însă acela că statele membre nu pot introduce, prin legislaŃia internă, condiŃii care să nu permită comercializarea pe teritoriul lor a unor bunuri produse în alte state, în conformitate cu legislaŃia acestora şi sub denumirea originală, cu condiŃia ca această legislaŃie să corespundă standardelor comunitare (a se vedea, în acest sens, şi Hotărârea Cassis de Dijon, 1979).

5.2. Libera circulaŃie a serviciilor

DefiniŃii . Libera circula Ńie a serviciilor este definită ca fiind

dreptul de a oferi servicii pe teritoriul oricărui Stat Membru, plecând de la un sediu principal sau secundar aflat pe teritoriul Uniunii Europene.

Serviciile sunt definite ca ansamblul prestaŃiilor care nu cad sub incidenŃa reglementărilor privitoare la libera circulaŃie a mărfurilor, capitalurilor sau persoanelor. Se spune că această libertate are un caracter „rezidual” sau „subsidiar”. JurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie a stabilit trei criterii de identificare :

1. Prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul decât cel al beneficiarului prestaŃiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii.

2. Prestatorul să fi fost stabilit în spaŃiul PieŃei unice a UE. 3. PrestaŃia să fie remunerată. Art. 50 din Tratatul de la Roma (CEE) prevede că prestatorul de

servicii poate exercita şi numai temporar prestarea de servicii în altă Ńară. Dacă şi-ar stabili sediul pe teritoriul statului în cauză nu mai este vorba de libera circulaŃie a serviciilor, ci de libertatea de stabilire.

81

Alegerea între libertatea de stabilire şi libera circulaŃie a serviciului aparŃine prestatorului şi poate fi determinată de posibilitatea păstrării unui anume regim fiscal şi/sau social, legea aplicabilă contractelor, regulile de facturare.

Domeniile în care pot fi prestate serviciile sunt largi: publicitate, audiovizual, activităŃi financiare, bancare, asigurări, intermediere, transport, turism, consultanŃă, profesii liberale etc.

Libera circulaŃie a serviciilor poate fi activă, atunci când furnizorul se deplasează pe teritoriul statului beneficiarului, şi pasivă, când beneficiarul se deplasează în statul membru unde este stabilit prestatorul.

Libera circula Ńie a serviciilor de tip activ se asigură prin: 1. Interdic Ńia discriminării fondat ă pe naŃionalitatea sau

rezidenŃa prestatorului. Sunt interzise discriminările directe, indirecte sau deghizate, precum şi măsurile prin care prestatorul este supus unor sarcini sau cotizaŃii la care acesta este deja supus în Ńara sa de origine.

2. Interdic Ńia măsurilor naŃionale restrictive aplicate în mod nediscriminatoriu . Este vorba de măsuri naŃionale care reglementează accesul – exemplu: la unele profesii este condiŃionat de deŃinerea unor titluri, diplome, calificări – sau exercitarea – exemplu: controale administrative, contabilitate, declaraŃii administrative.

În anumite condiŃii sunt admise şi măsuri naŃionale restrictive care pot fi justificate prin raŃiuni de ordin general. Aceste condiŃii sunt:

1. domeniul vizat să nu fi fost armonizat; 2. măsura să urmărească un interes general; 3. măsura să nu fie discriminatorie; 4. măsura să fie în mod obiectiv necesară; 5. măsura să fie proporŃională cu scopul urmărit; 6. măsura să respecte principiul recunoaşterii reciproce. În cazul liberei circulaŃii a serviciilor pasivă, beneficiarul care

se deplasează la prestator, renunŃând astfel la protecŃia dreptului său naŃional, trebuie să aibă acces la toate serviciile, fără să fie supus unor restricŃii pe criteriul naŃionalităŃii sau rezidenŃei.

Beneficiarii liberii circula Ńii a serviciilor pot fi atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice.

82

Persoana fizică. Este avută în vedere persoana fizică având calitatea de „resortisant” (rezident) comunitar.

Persoana juridică. Neexistând un sistem general de recunoaştere a persoanelor juridice, sunt aplicabile reglementările naŃionale.

6.2.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera

circulaŃie a serviciilor

Cazul: Forsakringsaktibolaget Skania & Ola Ramstedt/ Riksskatteverket, 26 iunie 2003

SituaŃie de fapt Ola Ramstedt, cetăŃean suedez cu reşedinŃa în Suedia, este

salariat la Societatea suedeză Skandia. Dl. Ramstedt şi Skandia au convenit ca o parte din pensia domnului Ramstedt să fie asigurată prin subscrierea, de către Skandia, a unei asigurări de pensie complementare la o societate de asigurări dintr-un alt stat membru. Dl. Ramstedt şi Skandia au solicitat Comisiei Administrative Fiscale dacă această asigurare ar putea fi considerată ca o asigurare de bătrâneŃe. Comisia a considerat că, potrivit dispoziŃiilor din legislaŃia suedeză, această asigurare ar fi considerată de capital.

InstanŃa superioară, în faŃa căreia s-a făcut recurs, a cerut CJCE să se pronunŃe asupra compatibilit ăŃii dintre legislaŃia suedeză şi reglementările comunitare în acest domeniu. În domeniul asigurărilor complementare de pensie subscrise şi ale căror prime sunt plătite de angajator în favoarea unui angajat legislaŃia suedeză face distincŃie între asigurările de persoane în vârstă (assurance vieilellesse) şi cele de capital (assurance capitaux).

În materie de fiscalitate directă, cele două tipuri de asigurări sunt supuse unor regimuri diferite de deducere diferite având efecte mai puŃin favorabile pentru asigurările de capital, şi, în consecinŃă, pentru asigurările complementare de pensie făcute la un asigurator dintr-un alt stat membru. CotizaŃiile plătite de către un angajator cu titlu de asigurare de bătrâneŃe sunt imediat deductibile din rezultatul său impozabil, iar pensia care este vărsată ulterior este în întregime

83

impozabilă cu titlu de impozit pe venit pe care va trebui să-l plătească salariatul pensionat. CotizaŃiile vărsate în cadrul unei asigurări de capital nu sunt deductibile, dar angajatorul dispune de un drept de deducere al sumelor pe care s-a angajat prin contract să le verse salariatului. Pentru salariat sumele primite constituie un venit din muncă impozabil.

Dreptul aplicabil Sunt aplicabile dispoziŃiile din Tratatul CE relative la libera

prestare de servicii (art. 49 TCE şi urm.). SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea precizează mai întâi că, potrivit regulilor comunitare,

prestaŃiile oferite în schimbul unei remuneraŃii sunt considerate drept servicii. În speŃă, cotizaŃiile vărsate de Skandia constituie contraprestaŃia economică a pensiilor pe care le va primi dl. Ramstedt dacă îşi va înceta activitatea.

Curtea consideră că reguli fiscale de genul celor în vigoare în Suedia constituie o îngrădire a liberei prestări de servicii. Aceste reguli sunt susceptibile de a descuraja angajatorii suedezi să încheie asigurări de pensie complementare la societăŃi de asigurare aflate în alt stat membru.

Curtea, după analizarea argumentelor prezentate de guvernul suedez, hotărăşte că regulile aflate în vigoare nu sunt justificate.

În ceea ce priveşte nevoia de a asigura coerenŃa fiscală a sistemului naŃional, Curtea constată că, pentru a beneficia de o asemenea justificare, este necesar să existe o legătură directă între facultatea de a deduce cotizaŃii şi caracterul impozabil al sumelor vărsate de către asiguratori. Trebuie să existe o măsură compensatorie care să contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales o societate de asigurări din alt stat membru, spre deosebire de un angajator care a încheiat o asigurare de acelaşi fel la o societate de asigurări naŃională.

Curtea estimează că eficacitatea controalelor fiscale poate fi asigurată prin metode care să nu aducă atingere principiului liberei prestări de servicii, dând exemplu în acest sens aplicarea directivei comunitare din 1977 care prevede posibilitatea schimbului de

84

informaŃii relative la impozit, între autorităŃile competente din statele membre.

În ceea ce priveşte nevoia de a asigura baza de calcul a statului membru, Curtea reaminteşte principiul potrivit c ăruia un avantaj fiscal rezultând, pentru prestatorii de servicii, din nivelul de fiscalitate redus existent în statul în care aceştia sunt stabiliŃi, nu ar constitui, pentru alt stat membru, o justificare a unui tratament fiscal mai puŃin favorabil aplicat destinatarilor serviciilor stabili Ńi în acest din urmă stat.

Evaluare Trebuie să existe o măsură compensatorie care să

contrabalanseze dezavantajul fiscal suferit de un angajator care a ales o societate de asigurări din alt stat membru, spre deosebite de un angajator care a încheiat o asigurare de acelaşi fel la o societate de asigurări naŃională.

Precizarea adusă de Curte va trebui să se reflecte în legislaŃia şi practica românească după ce România va deveni stat membru.

În prezent, în legislaŃia română, sunt aplicabile dispoziŃiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii completat de O.G. nr. 23/09.04.2003 şi O.G. nr. 40/19.05.2003.

Cazul: Muller, Faure/Onderlinge Waarborgmaatschappij et

Van Riet/Onderlinge Waarborgmaatschappij ZAO Zorgverzekeringen,13 mai 2003, recurs prealabil

SituaŃie de fapt LegislaŃia olandeză în materia asigurărilor de sănătate are la

bază principiul acordării prestaŃiilor în natură, conform căruia personalul medical autorizat acordă în mod gratuit îngrijire medicală asiguraŃilor. Prin personal medical autorizat se înŃelege cel care a încheiat convenŃii cu casele de asigurări. Prin urmare, pacienŃii nu pot beneficia în mod gratuit, nici în Olanda nici în străinătate, de îngrijiri medicale din partea personalului care nu a încheiat astfel de convenŃii cu casele de asigurări olandeze, decât după obŃinerea prealabilă a unei autorizaŃii speciale. Această autorizaŃie se poate acorda numai dacă se

85

face dovada că îngrijirile respective sunt necesare şi nu pot fi acordate în timp util de un medic autorizat (în Olanda).

ReclamanŃii, două persoane având reşedinŃa în Olanda, au solicitat în această Ńară rambursarea cheltuielilor medicale efectuate în Germania şi, respectiv, Belgia, fără să fi avut autorizaŃia specială din partea casei de asigurări olandeze, întâmpinând însă refuzul acesteia, pe motiv că îngrijirile respective puteau fi obŃinute în mod satisfăcător într-un interval de timp rezonabil şi în Olanda. Litigiul a ajuns în faŃa judecătorului olandez, care a sesizat Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene, în vederea verificării conformităŃii legislaŃiei olandeze cu dreptul comunitar.

Dreptul aplicabil Articolul 49 TCE, libera prestare a serviciilor: „În condiŃiile

dispoziŃiilor de mai jos, este interzisă restricŃionarea libertăŃii de prestare a serviciilor în interiorul ComunităŃii, în ceea ce priveşte cetăŃenii statelor membre stabiliŃi într-un alt stat membru decât destinatarul prestaŃiei respective”.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE În măsura în care este evident că, prin aplicarea legislaŃiei

olandeze în materia asigurărilor de sănătate, cetăŃenii olandezi sunt descurajaŃi în a solicita îngrijiri medicale în alt stat membru , condiŃiile de obŃinere a rambursării fiind mult mai oneroase decât dacă ar apela la personalul olandez care a încheiat convenŃii cu casele de asigurări, suntem în prezenŃa unei restricŃionări a liberei prestaŃii a serviciilor între statele membre, contravenindu-se astfel dispoziŃiilor Tratatului .

După ce stabileşte existenŃa unui obstacol în calea libertăŃii amintite, Curtea examinează dacă aceste restricŃii pot fi justificate din punctul de vedere al dreptului comunitar. Conform jurisprudenŃei sale anterioare, se reaminteşte că justificarea unui risc grav de perturbare a echilibrului financiar în sistemul de asigurări sociale, precum şi necesitatea menŃinerii calităŃii serviciilor medicale şi de spitalizare, pot constitui justificări ale unor restricŃii în calea liberei prestări a serviciilor între statele membre. Pentru a verifica îndeplinirea acestor

86

justificări în speŃă, Curtea examinează în mod distinct situaŃia îngrijirilor medicale, după cum acestea necesită sau nu spitalizare.

Astfel, după cum a decis într-un caz precedent (Smits şi Peerbooms), existenŃa unei autorizaŃii prealabile în cazul îngrijirilor medicale care necesită spitalizare poate apărea ca justificat ă în vederea garantării unui acces permanent şi echilibrat la servicii medicale de calitate şi a asigurării echilibrului financiar al sistemului sanitar , cu condiŃia respectării principiului general al propor ŃionalităŃii .

SituaŃia este alta în privinŃa tratamentului ambulatoriu . În lipsa probării de către Olanda a faptului că suprimarea autorizaŃiei prealabile ar duce la deplasări masive peste frontieră a pacienŃilor olandezi şi ar pune astfel în pericol echilibrul financiar al sistemului medical, principiul comunitar al libert ăŃii de prestare a serviciilor din interiorul Uniunii se opune unei reglementări naŃionale care impune obŃinerea de către asigurat a unei autorizări prealabile în cazul îngrijirilor medicale prestate pe teritoriul unui alt stat membru de către personalul medical neacreditat pe lângă casa de asigurări din statul de origine al asiguratului.

Curtea sancŃionează astfel Olanda, care, prin legislaŃia sa în materia asigurărilor de sănătate contravine în mod nejustificat principiilor care guvernează libera circulaŃie a serviciilor între Ńările membre.

Evaluare Decizia CurŃii se înscrie în jurisprudenŃa menită să creeze o

„Europă a pacienŃilor”, în interiorul căreia este asigurată libera prestare a serviciilor medicale. Un stat membru nu poate impune restricŃii acestei libertăŃi decât în cazul în care se face dovada necesităŃii apărării unor interese de ordin naŃional, respectându-se, totodată, principiul proporŃionalităŃii între obiectivul urmărit şi atingerea adusă regulilor comunitare.

În dreptul român, reglementarea în materie este reprezentată de OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 150/2002 privind organizarea şi funcŃionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În conformitate cu dispoziŃiile acestui act normativ, se recunoaşte calitatea de furnizori de servicii medicale numai

87

persoanelor fizice autorizate şi recunoscute de Ministerul SănătăŃii (art. 3 pct.b). Totodată, sunt prevăzute două categorii de proceduri: autorizarea, care reprezintă un control al calificării şi respectării legislaŃiei în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, pentru permisiunea de a furniza servicii (art. 3, pct. d) şi acreditarea, care reprezintă un proces de evaluare externă a calităŃii prestării de servicii, ce conferă dreptul de a intra în relaŃii cu casele de asigurări de sănătate, ca o condiŃie obligatorie pentru încheierea contractului (art. 3, pct. e).

În ceea ce priveşte prestarea serviciilor medicale la domiciliu, OrdonanŃa prevede expres, în art. 21 alin. (5), că „serviciile medicale la domiciliu se acordă de personal acreditat”.

Având în vedere aceste aspecte, apreciem că până la data aderării va trebui adaptată legislaŃia internă relevantă, în conformitate cu cele precizate în hotărârea C.J.C.E., în vederea creării posibilit ăŃii prestării de servicii şi de către persoane fizice sau juridice care au calitatea de persoane autorizate/acreditate în alte state membre.

Cazul: Bruno Schnitzer c. Germania, recurs prealabil,

11decembrie 2003 SituaŃia de fapt Bruno Schnitzer, cetăŃean german, conduce o întreprindere, persoană

juridică portugheză, care desfăşoară o activitate artizanală în Germania. În conformitate cu legislaŃia germană în domeniu, activităŃile

artizanale sunt autorizate doar pentru persoanele şi societăŃile înscrise în Registrul Meseriilor.

În anul 2000 autorităŃile oraşului Augsburg i-au administrat domnului Schnitzer o amendă administrativă pentru încălcarea legii ce vizează lupta împotriva muncii la negru, pe motiv că întreprinderea portugheză nu era înscrisă în Registrul Meseriilor.

Dl. Schnitzer a contestat această decizie în faŃa tribunalului de la Augsburg, care a cerut CurŃii Europene de JustiŃie dacă legislaŃia germană în domeniu se află în contradicŃie cu principiul libertăŃii prestării de servicii şi cu directiva privind recunoaşterea reciprocă a experienŃei profesionale.

88

Dreptul aplicabil – art. 49 TCE privind libertatea prestării de servicii; – art. 50 TCE în care sunt enumerate domeniile în care se

pot presta servicii (industrial, comercial, manufacturier, activit ăŃi profesionale);

– art. 54 TCE privind egalitatea de tratament în cazul impunerii unor restric Ńii prestării de servicii;

– art. 55 TCE referitor la aspectele procedurale legate de prestarea de serviciu;

– Directiva Consiliului 64/427/EEC privind industria şi firmele industriale de mici dimensiuni.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea estimează că întreprinderea portugheză furnizează

servicii cărora le sunt aplicabile dispoziŃiile din Tratatul instituind Comunitatea Europeană referitoare la servicii, în cazul în care această întreprindere este considerată ca fiind stabilită în Germania.

În consecinŃă, Curtea constată că simplul fapt că un agent economic furnizează servicii într-un alt stat membru de manieră mai mult sau mai puŃin frecventă sau regulată sau chiar pe o perioadă mai lungă de timp, fără a dispune de infrastructură care să-i permită exerciŃiul stabil şi continuu al acestei activităŃi profesionale, nu este suficient pentru a considera această întreprindere ca fiind stabilit ă în acel stat membru.

Pe de altă parte, Curtea relevă faptul că obligaŃia de înscriere în Registrul Meseriilor constituie o restricŃie a libertăŃii de prestare a serviciilor ce nu este justificată de raŃiuni imperios necesare de interes general, cum ar fi obiectivul garantării calităŃii activităŃilor artizanale. În consecinŃă, dreptul comunitar se opune ca un operator economic să aibă obligaŃia de a se înscrie în Registrul Meseriilor, pentru că acest fapt este de natură a întârzia, a complica sau a face mai oneroasă prestarea de servicii în statul membru de primire, o dată ce sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de directiva privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

89

Evaluare În baza H.G. nr. 575bis/1992 cu privire la „Realizarea unor

nomenclatoare unitare de interes general prevăzute în concepŃia generală a informatizării din România ”, Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale - în colaborare cu Comisia NaŃională pentru Statistică, Ministerului ÎnvăŃământului şi Ministerului Industriilor - îi revine responsabilitatea realizării şi întreŃinerii „la zi” a clasificării ocupaŃiilor (func Ńii-meserii) din România.

Clasificarea ocupaŃiilor din România a fost armonizată cu cea a Ńărilor din Comunitatea Economică Europeană.

În acest scop, la nivelul Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale s-a constituit un colectiv de elaborare a Clasificării OcupaŃiilor din România (COR) , care a cuprins şi reprezentanŃii Comisiei NaŃionale pentru Statistică. Pe parcursul elaborării acestei prime variante a lucrării, colectivul a beneficiat de consultanŃă tehnică din partea unei echipe de experŃi britanici, în cadrul unui contract de asistenŃă tehnică finanŃat de Banca Mondială.

Actuala ediŃie a Clasificării OcupaŃiilor din România (COR) are la bază principiile de clasificare recunoscute pe plan internaŃional şi recomandările corpului de experŃi britanici ai ComunităŃii Europene şi O.N.U.

Considerăm utilă informarea Ministerului Muncii şi SolidarităŃii Sociale cu privire la decizia CurŃii, în vederea evidenŃierii faptului că impunerea obligaŃiei de a se înscrie într-un repertoriu/registru al meseriilor contravine dreptului comunitar.

5.3. Libera circulaŃie a capitalurilor

„CirculaŃia capitalurilor” este diferită de „plăŃile curente”. CirculaŃia capitalurilor nu beneficiază de o definire printr-un act

normativ comunitar, aşa cum s-a făcut la libera circulaŃie a serviciilor. Definirea s-a făcut de Curtea de JustiŃie. Desemnează operaŃiunile financiare care vizează în mod esenŃial plasarea şi investirea sumelor în cauză şi nu plata pentru o anumită prestaŃie. Curtea de JustiŃie a mai statuat că transferul fizic de bancnote nu poate fi considerat o deplasare de capital atunci când el corespunde unei obligaŃii de plată decurgând dintr-o tranzacŃie.

90

Beneficiarii liberei circulaŃii a capitalurilor sunt cetăŃenii Statelor Membre, dar şi cetăŃenii unor state terŃe care au reşedinŃa pe teritoriul unui Stat Membru UE, în conformitate cu directiva de liberalizare din 1988 (Directiva nr. 361 din 24.06.1988).

Liberalizarea circulaŃiei capitalurilor în UE s-a făcut treptat prin trei directive (din 18 decembrie 1962, JOCE, L49, 22 ianuarie 1963; 17 noiembrie 1986; nr. 86/566, JOCE, L332 din 26 noiembrie 1986 şi nr. 88/361 din 24 iunie 1988, JOCE, L 178, 8 iulie 1988) şi prin Tratatul de la Maastricht.

Prin liberalizarea circulaŃiei în UE s-a realizat o mai bună repartiŃie a capitalurilor şi o creştere globală a eficacităŃii acestora.

Un Stat Membru poate lua măsuri restrictive privind libera circulaŃie a capitalurilor, pentru raŃiuni de interes general proprii, dar nu pot fi aplicate numai de o manieră nediscriminatorie.

În scopul prevenirii spălării banilor, au fost emise două directive (nr. 301/1991 şi 97/2001) prin care, printre alte măsuri, a fost instituită obligaŃia băncilor de a verifica identitatea clienŃilor care efectuează operaŃiuni cu sume ce depăşesc anumite plafoane. La sume de peste 15.000 de euro, identificarea este obligatorie pentru orice operaŃiune bancară.

5.3.1 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a capitalurilor

Cazul: Comisia c. Spania şi Comisia c. Regatul Unit, 13 mai

2003 SituaŃie de fapt Legea spaniolă privind regimul juridic al cesiunii participaŃiilor

publice în anumite întreprinderi prevede condiŃiile de privatizare a mai multor întreprinderi spaniole din sectorul public. Această lege, ca şi decretele regale de executare, sunt aplicabile unor întreprinderi ca Repsol (petrol şi energie), Telefonica (telecomunicaŃii), Argentaria (banca), Tabacalera (tutun), Endesa (electricitate). Regimul de autorizare prealabilă instaurat de legislaŃia spaniolă se extinde asupra unor decizii importante privind dizolvarea, sciziunea, fuziunea,

91

modificarea obiectului social, cesiunea de active sau participaŃii din capitalul social al anumitor întreprinderi.

Statutul British Airports Autorithy plc (BAA) - întreprindere privatizată care deŃine anumite aeroporturi internaŃionale în Regatul Unit - creează o acŃiune specifică în favoarea guvernului britanic care îi conferă puterea de a autoriza anumite operaŃiuni ale societăŃii (dizolvare, cesiune). De asemenea, statutul BAA împiedică achiziŃia de acŃiuni cu drept de vot care să depăşească 15% din capitalul social.

Comisia a introdus două recursuri împotriva Spaniei şi a Regatului Unit pentru violarea principiului liberei circulaŃii de capital.

Dreptul aplicabil Art. 56 TCE, Capitolul 4, Titlul III. SoluŃia şi principiile degajate de CJCE CJCE a arătat, în primul rând, că tratatul CE interzice orice

restricŃie a mişcărilor de capitaluri între statele membre, la fel ca şi între acestea din urmă şi state terŃe. InvestiŃiile sub formă de participaŃii constituie, potrivit reglementărilor comunitare, mişcări de capitaluri. CJCE subliniază că regimul spaniol ca şi regimul britanic antrenează restricŃii la mişcările de capitaluri între statele membre.

Totuşi, CJCE reaminteşte că o anumită influenŃă a statelor membre este justificată în întreprinderile privatizate cu activitate în domeniul serviciilor de interes general sau a celor strategice. RestricŃiile, în cazul în care se aplică fără discriminare atât întreprinderilor naŃionale, cât şi celor comunitare, pot fi justificate de raŃiuni de interes general. Pentru a putea fi astfel justificate, aceste restricŃii trebuie să respecte principiul proporŃionalităŃii, adică nu pot depăşi ceea ce este necesar pentru a garanta realizarea obiectivului urmărit. Un regim de autorizare administrativă prealabilă răspunde principiului proporŃionalităŃii dacă

• se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii şi cunoscute dinainte întreprinderilor în discuŃie

• orice persoană căreia i se aplică o asemenea măsură restrictivă trebuie să dispună de o cale de atac.

În ceea ce priveşte regimul spaniol, CJCE a considerat că Tabacalera (tutun) şi Argentaria (grup de bănci comerciale operând

92

în sectorul bancar tradiŃional) nu constituie entităŃi destinate să furnizeze servicii publice. În ceea ce priveşte întreprinderile Repsol (petrol), Endesa (electricitate) şi Telefonica (telecomunicaŃii), CJCE a admis că obstacolele aduse liberei circulaŃii de capitaluri pot fi justificate prin motive de siguranŃă publică. Garantarea siguranŃei aprovizionării cu astfel de produse sau furnizării unor astfel de servicii, în cazul în care există o ameninŃare reală şi suficient de gravă, afectând un interes social fundamental, constituie un motiv de siguranŃă publică.

În acelaşi timp, CJCE a considerat că principiul proporŃionalităŃii n-a fost respectat pentru că:

• administratorii întreprinderilor dispuneau de puteri discreŃionare foarte largi, al căror exerciŃiu nu este supus nici unei condiŃii;

• investitorii nu cunoşteau circumstanŃele specifice şi obiective în care o autorizaŃie prealabilă ar fi acordată sau refuzată;

• deşi exercitarea unei căi de atac pare posibilă, reglementările spaniole în vigoare nu oferă judecătorului naŃional criterii precise pentru a controla exercitarea puterii discreŃionare a autorităŃii administrative.

În ceea ce priveşte regimul britanic, guvernul britanic a arătat că nu este vorba despre o restricŃie adusă liberei circulaŃii a capitalurilor, în măsura în care, pe de o parte, nu s-ar aduce atingere liberului acces pe piaŃă şi, pe de altă parte, statutul BAA intră în sfera de aplicare a dreptului societăŃilor, nu în sfera dreptului public. Astfel, guvernul a declarat că nu s-a prevalat de raŃiuni de interes general pentru a justifica reglementările existente. CJCE a respins aceste argumente.

În acest context, CJCE a declarat că regimurile spaniol şi britanic sunt contrare liberei circulaŃii a capitalurilor.

Evaluare În perspectiva aderării României la UE, va trebui Ńinut cont, atât

în legislaŃie, cât şi în jurisprudenŃă, şi de interpretările CurŃii în această materie. Astfel, în conformitate cu dispoziŃiile cuprinse în art. 56 şi urm. TCE, se interzice orice restricŃie a mişcărilor de capitaluri între statele membre, la fel ca şi între acestea din urmă şi state terŃe. Totuşi,

93

obstacolele aduse liberei circulaŃii de capitaluri pot fi justificate de motive de siguranŃă publică şi vor trebui să respecte principiul proporŃionalităŃii, adică nu pot depăşi ceea ce este necesar pentru a garanta realizarea obiectivului urmărit.

5.4. Libera circulaŃie a persoanelor

Primele prevederi privind libera circulaŃie a persoanelor apar în cadrul Tratatului de la Roma (1957) prin care s-a statuat „eliminarea între statele membre a obstacolelor în calea liberei circulaŃii a persoanelor, serviciilor şi capitalului”.

A fost prevăzută de Tratatul de la Roma. Constă în eliminarea discriminărilor dintre cetăŃenii oricărui Stat Membru şi cetăŃenii celorlalte State Membre care stau şi muncesc pe teritoriul său. Aceste discriminări privesc condiŃiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remuneraŃie.

Libera circulaŃie a persoanelor constituie o parte a conceptului de piaŃă internă. Conceptul a evoluat în timp. Primele prevederi considerau persoana doar ca agent economic (angajat sau furnizor de servicii). Ulterior, conceptul s-a extins şi a cuprins noŃiunea de cetăŃean al Uniunii fără a mai fi legat de dimensiunea economică sau de diferenŃe legate de naŃionalitate.

Cea mai importantă etapă în evoluŃie a constituit-o încheierea celor două acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) şi ConvenŃia de implementare Schengen (semnată la 19 iunie 1990 şi intrată în vigoare la 20 martie 1995).

ConvenŃia Schengen avea ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele în paralel cu întărirea controalelor la frontierele externe. Stabileşte o politică de vize comună, posibilitatea procesării cererilor de azil, cooperare judiciară şi poliŃienească, precum şi schimb eficient de informaŃii.

La frontierele externe, cetăŃenii UE trebuie doar să prezinte un document de identificare valid, iar cetăŃenii statelor terŃe ai căror cetăŃeni au nevoie de viză la intrare, trebuie doar să posede o viză unică valabilă în întregul spaŃiu Schengen. Totuşi, un Stat Membru are libertatea de a cere viză în cazul cetăŃenilor unor terŃe Ńări. Un astfel de exemplu îl constituie Regatul Unit al Marii Britanii şi, până în urmă

94

cu puŃină vreme, ElveŃia, state pentru care cetăŃenii români au nevoie de viză.

Dacă un Stat Membru ia decizia de îndepărtare a unui cetăŃean de pe teritoriul său, decizia este aplicabilă în întregul spaŃiu Schengen.

Prin urmare conceptul de liberă circulaŃie a persoanelor are două componente:

- dreptul de a exercita o profesie ca lucrători salariaŃi sau care desfăşoară o activitate independentă, într-un alt stat mebru decât cel în care şi-a obŃinut calificările profesionale;

- dreptul de stabilire (libertatea de stabilire). Articolul 18 din T.C.E. prevede că orice cetăŃean al Uniunii are

dreptul de liberă circulaŃie şi şedere pe teritoriul statelor membre sub rezerva limitărilor şi condiŃiilor prevăzute de acest tratat. Mai mult chiar, art.19 din T.C.E. dă dreptul cetăŃenilor Uniunii care îşi au reşedinŃa într-un stat membru şi care nu este resortisant al acestuia, de a alege şi de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care îşi are reşedinŃa în aceleaşi condiŃii ca şi resortisanŃii acelui stat. Aceleaşi drepturi îi sunt recunoscute şi în privinŃa alegerilor pentru Parlamentul European. Libera circulaŃie a lucrătorilor implică dreptul :

• de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă; de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre; • de şedere într-un stat membru pentru a desfăşura o activitate salarizată în conformitate cu actele cu putere de lege şi actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;

Acest drept nu se aplică în cazul încadrării în administraŃia publică. Libera circulaŃie a lucrătorilor se asigură prin:

• cooperarea între serviciile naŃionale de ocupare a forŃei de muncă; • eliminarea obstacolelor repre-

95

zentate de procedurile şi practicile administrative precum şi din perioadele de acces decurgând din dreptul intern sau din acordurile anterioare dintre statele membre; • eliminarea perioadelor, restric-Ńiilor şi condiŃiilor diferite în alegerea unui loc de muncă, dintre lucrătorii celorlalte state membre şi lucrătorii statului respectiv; • stabilirea de mecanisme proprii pentru corelarea şi echilibrării cererii şi ofertei de locuri de muncă pentru a evita ameninŃarea gravă a nivelului de trai şi deocupare a forŃei de muncă între diferite regiuni şi ramuri industriale.

În domeniul securităŃii sociale s-au adoptat măsuri pentru:

• cumulul tuturor perioadelor lucrate în diferite state membre în vederea dobândirii şi păstrarea dreptului la prestaŃii (pensii, şomaj, altele), precum şi calcularea acestora; • plata prestaŃiilor pentru persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.

CondiŃiile asigurării liberei circulaŃii a lucrătorilor în cadrul

ComunităŃii au fost stabilite prin Regulamentul nr.1612/68 din 15 octombrie 1968 al Consiliului Miniştrilor. Orice lucrător beneficiază, pe teritoriul unui alt stat membru de aceeaşi prioritate ca şi resortisanŃii statului respectiv la accesul la locurile de muncă disponibile.

96

Regulamentul nr. 1612/68 prevede că nu pot fi aplicate actele normative, cu putere de lege ori administrative şi nici practicile administrative care:

– restrâng sau supun unor condiŃii diferite de cele cerute propriilor cetăŃeni cererea şi oferta de locuri de muncă,

– accesul la ocuparea unui loc de muncă; – deşi se aplică indiferent de cetăŃenie scopul sau efectul lor

exclusiv sau principal, este de a împiedica accesul resortisanŃilor altui stat membru la locurile de muncă diferite;

– restricŃionează încadrarea în muncă a străinilor, ca număr sau ca procentaj, în funcŃie de întreprindere, de ramura de activitate, sau de regiune ori la nivel naŃional.

Aceste reglementări şi practici pot să conste în: – obligativitatea recurgerii la proceduri speciale de recrutare

pentru străini; – condiŃionarea eligibilităŃii de înregistrarea la oficiile de

ocupare a forŃei de muncă sau împiedică recrutarea nominală a lucrătorilor în cazul persoanelor care nu îşi au reşedinŃa pe teritoriul statului membru respectiv.

Atunci când acordarea unor beneficii întreprinderilor, de orice natură ar fi ele, este condiŃionată de încadrarea unui procentaj minim de lucrători naŃionali, lucrătorii proveniŃi din celelalte state membre sunt consideraŃi lucrători naŃionali.

Cei care caută un loc de muncă pe teritoriul unui alt stat membru, beneficiază de aceeaşi asistenŃă ca şi cea acordată propriilor cetăŃeni. Lor li se aplică aceleaşi criterii medicale, profesionale sau care nu sunt discriminatorii pe criterii de cetăŃenie.

Atunci când un lucrător este destinatarul ofertei este nominalizat (personal), angajatorul poate să îl supună unei examinări profesionale.

Lucrătorii au drept egal de acces la formare în şcoli profesionale şi centre de recalificare.

Sunt nule de drept clauzele convenŃiilor colective sau individuale privind accesul, încadrarea, remunerarea sau alte condiŃii de muncă în măsura în care prevăd sau permit condiŃii discriminatorii faŃă de lucrătorii resortisanŃi ai celorlalte state membre.

97

Lucrătorul încadrat într-un alt stat membru, beneficiază de egalitate de tratament privind afilierea şi exercitarea drepturilor sindicale, inclusiv de vot.

Egalitatea de tratament include şi drepturile şi avantajelor privind locuin Ńele, respectiv:

– dreptul de proprietate asupra locuinŃei de care are nevoie; – să se înscrie pe lista cererilor de locuinŃe, în regiunea în care

astfel de liste sunt Ńinute. Familiile lucrătorilor, incluzând soŃul/soŃia şi descendenŃii mai

mici de 21 de ani, precum şi ascendenŃii săi şi ai soŃului/soŃiei, care se află în întreŃinerea acestora au dreptul să se stabilească împreună cu aceştia. Copiii trebuie să fie admişi în sistemul de învăŃământ general, la cursurile de ucenici şi de formare profesională, în aceleaşi condiŃii cu cei ai resortisanŃilor, statului în cauză, dacă domiciliază pe teritoriul acelui stat.

În cadrul Comisiei, funcŃionează un Birou european de coordonare a compensării ofertelor şi cererilor de locuri de muncă.

Regulamentul nr.1251/70 din 29 iunie 1970 al Comisiei reglementează dreptul lucr ătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă. Dreptul de a rămâne este caracterizat ca un corolar al dreptului de şedere. Acest drept are în vedere mobilitatea forŃei de muncă care presupune ca lucrătorii să poată ocupa succesiv mai multe locuri de muncă, în mai multe state membre, fără ca aceştia să fie defavorizaŃi. Priveşte şi dreptul de a rămâne ca urmare a atingerii vârstei de pensionare sau din cauza unei incapacităŃi permanente de muncă şi rezultă din necesitatea egalităŃii de tratament a lucrătorilor. Dreptul de rămânere se aplică şi membrilor de familie arătaŃi mai sus.

Sunt stabilite condiŃii privind durata activităŃii anterioare: – în cazul atingerii vârstei limită de pensie, să fi avut un loc de

muncă în ultimele douăsprezece luni, dacă a locuit în acel stat cel puŃin trei ani fără întrerupere;

– a locuit mai mult de doi ani fără întrerupere şi a încetat să mai lucreze ca urmare a intervenirii unei incapacităŃi de muncă;

– dacă a intervenit capacitatea de muncă în urma unui accident de muncă sau boli profesionale, care îi dau drept de pensie, totală sau

98

parŃială, plătită de o instituŃie publică. Nu mai este prevăzută condiŃie privind durata şederii;

– după trei ani de activitate salariată şi şedere neîntreruptă pe teritoriul acelui stat, ocupă un loc de muncă pe teritoriul altui stat membru, păstrându-şi reşedinŃa pe teritoriul primului stat membru unde se întoarce, de regulă, zilnic sau cel puŃin o dată pe săptămână.

Pentru asigurarea unei politici de formare profesională comună, prin Decizia Consiliului din 2 aprilie 1963 au fost stabilite principiile generale ale acestui domeniu, menite să asigure tocmai libera circulaŃie a lucrătorilor, dreptul fiecărei persoane de a-şi alege liber ocupaŃia, instituŃia, locul de formare, precum şi locul de muncă.

Pentru a permite libera circulaŃie a persoanelor dar şi a serviciilor au fost elaborate reglementări privind recunoaşterea calificărilor profesionale.

Ca urmare a Consiliului European de la Lisabona din 23-24 martie 2000, Comisia a adoptat o comunicare privind „O strategie pentru piaŃa internă a serviciilor având ca, obiectiv exercitarea în comunităŃi a libertăŃii de a presta servicii, la fel de simpli ca în cadrul unui stat membru. Comisia a elaborat o comunicare institulată „Noi pieŃe europene ale muncii deschise şi accesibile tuturor”, în urma căreia Consiliul European de la Stockolm din 23-24 martie 2001 a mandatat comisia să prezinte Consiliului European din primăvara lui 2002, propuneri speciale pentru un regim mai uniform, mai transparent şi mai flexibil de recunoaştere a calificărilor.

A fost adoptată Directiva nr.2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale. Potrivit acestei reglementări, statele membre îşi menŃin dreptul de a stabili nivelul minim de calificare necesar pentru a garanta calitatea serviciilor prestate pe teritoriul lor fără să poată însă să impună unui resortisant al unui stat membru să obŃină calificări pe care le stabilesc în general numai în raport cu diplomele eliberate în cadrul sistemului naŃional de învăŃământ în cazul în care persoana a obŃinut deja toate sau o parte din aceste calificări într-un alt stat membru. Orice stat membru gazdă este obligat să ia în considerare calificările obŃinute în alt stat membru şi să verifice dacă acestea corespund celor pe care le solicită.

99

Atunci când nu au fost armonizate condiŃiile minime de formare profesională pentru accesul la profesiile reglementate de sistemul general, statul gazdă poate să impună o măsură compensatorie.

DefiniŃii din directiva 2005/36/CE

„profesie reglementată”: – o activitate sau un ansamblu de activităŃi profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalităŃile de exercitare este condiŃionată, direct sau indirect, în temeiul unor acte cu putere de lege şi acte administrative, de posesia anumitor calificări profesionale; utilizarea unui titlu profesional limitată prin acte cu putere de lege şi acte administrative la titularii unei anumite calificări profesionale constituie în special o modalitate de exercitare. Atunci când prima teză nu se aplică, o profesie menŃionată la alineatul (2) este considerată profesie reglementată;

”calificări profesionale”: – calificările atestate printr-un titlu decalificare, un atestat de competenŃă prevăzut la articolul 11 litera(a) punctul (i) şi/sau experienŃă profesională;

”titlu de calificare”: – diplomele, certificatele şi alte titluri oficiale de calificare eliberate de autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu puterede lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică formarea profesională în special în Comunitate. În cazul în care prima teză nu se aplică, un titlu menŃionat la alineatul (3) este considerat titlu de calificare;

”autoritate competentă”: – orice autoritate sau instanŃă autorizată în mod special de un stat membrusă elibereze sau să primească titluride

100

calificare sau alte documente sau informaŃii, precum şi să primească ce cereri şi să ia decizii, prevăzute în prezenta directivă;

”formare profesională reglementată” :

– orice formare profesională care urmăreşte în special exercitarea unei anumite profesii şi care constă într-un ciclu de studii completat, după caz, de o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională;

.”experienŃă profesională”: – exercitarea efectivă şi legală a respectivei profesii într-un stat membru;

”stagiu de adaptare”: – exercitarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, sub responsa-bilitatea unui profesionist calificat şi însoŃită eventual de o formare profesio-nală suplimentară. Stagiul face obiectul unei evaluări. CondiŃiile stagiului şi condiŃiile de evaluare a acestuia, precum şi statutul de stagiar migrant sunt stabilite de autoritatea competentă din statulmembru gazdă.

Statutul de care beneficiază stagiarul în statul membru gazdă, în special în ceea ce priveşte dreptul de şedere, precum şi în ceea ce priveşte obligaŃiile, drepturile şi avantajele sociale, indemnizaŃiile şi remuneraŃiile, este stabilit de autorităŃile competente din respectivul stat membru în conformitate cu legislaŃia comunitară aplicabilă. ”probă de aptitudini”: – un test care se referă exclusiv la

cunoştinŃele profesionale ale solici-tantului şi care este conceput de autorităŃile competente din statul membru gazdă, înscopul aprecierii aptitudinii solicitantuluide a exercita profesia reglementată în acel stat membru. Pentru a permite acest test, autorităŃile competente întocmesc o listă de discipline care, pe baza unei compa-

101

raŃii între formarea profesională impusă în statul membru respectiv şi cea de care a beneficiat solicitantul,nu sunt atestate de diploma sau de titlul sau titlurile de calificare pe care îl/le posedă solicitantul.

Proba de aptitudini trebuie să Ńină seama de faptul că solicitantul are o calificare profesională recunoscută în statul membru de origine sau de provenienŃă. Aceasta priveşte discipline selectate dintre cele cuprinse în listă şi a căror cunoaştere constituie o condiŃie esenŃială pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă. Proba de aptitudini poate include totodată şi cunoştinŃe de deontologie care se aplică activităŃilor respective în statul membru gazdă.

ModalităŃile probei de aptitudini, precum şi statutul de care beneficiază, în statul membru gazdă, solicitantul care doreşte să se pregătească pentru proba de aptitudini în acel stat sunt stabilite de autorităŃile competente ale respectivului stat membru.

Pentru recunoaşterea diplomelor de învăŃământ superior a fost adoptată Directiva Consiliului nr.89/48/CE din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de învăŃământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani. DefiniŃia diplomei de învăŃământ superior:

• se înŃelege orice diplomă, certificat sau alt titlu de calificare oficială sau ansamblu de astfel de diplome, certificate sau titluri:

– care au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege sau acte administrative ale statului membru;

– din care rezultă că titularul a urmat cu succes un ciclu de studii postliceale cu o durată minimă de trei ani sau cu o durată echivalentă la fără frecvenŃă, în cadrul unei universităŃi sau altei instituŃii de învăŃământ superior sau

102

altei instituŃii cu un nivel similar şi, dacă este cazul, că el a urmat cu succes oformare profesională cerută pe lângă un ciclu de studii postliceale;

– care arată că titularul are calificarea profesională cerută care îi permite accesul la profesie reglementată în statul membru respectiv sau exercitarea respectivei profesii, dacă educaŃia şi formarea atestate de diplomă, certificatul sau titlul de calificare oficială au fost obŃinute în special în Comunitate sau dacă titlularul are o experienŃă profesională atestată de statul membru care recunoaşte o diplomă, un certificat sau alt titlu eliberat de oŃară terŃă.

Observăm că se face distincŃie între: - diplomele obŃinute într-un stat membru, pentru care nu se mai

cere şi experienŃa profesională; - diplome obŃinute în alt stat decât statele membre U.E. pentru

care se impun două condiŃii: - să fi fost recunoscută de un stat membru; - titularul ei să aibă, în baza ei o experienŃă profesională

de trei ani în statul care a recunoscut respectiva diplomă. În cazul în care într-un stat membru gazdă, accesul la o profesie

reglementată sau exercitarea acesteia este condiŃionată de posesia unei diplome, autoritatea competentă nu îi poate refuza resortisantului unui alt stat membru, din motiv de calificare necorespunzătoare, accesul la profesia respectivă sau exercitarea ei în aceleaşi condiŃii ca şi pentru resortisanŃii statului membru gazdă:

– în cazul în care solicitantul deŃine o diplomă cerută în alt stat membru pentru exercitarea respectivei profesii pe teritoriul său;

sau – în cazul în care solicitantul şi-a exercitat cu normă

întreagă această profesie timp de doi ani în ultimii zece ani într-un alt

103

stat membru care nu reglementează această profesie, având unul sau mai multe titluri de calificare oficială.

5.4.1. Libertatea de stabilire

Libertatea de stabilire priveşte atât persoanele fizice cât şi

societăŃile constituite în conformitate cu legislaŃia unui stat membru şi având sediul social, administraŃia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităŃii în cadrul ComunităŃii, acestea fiind asimilate cu persoanele fizice. În termenul de societăŃi sunt incluse şi societăŃile cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepŃia celor fără scop lucrativ.

Prin art.43 T.C.E. sunt interzise restricŃiile privind libertatea de stabilire a resortisanŃilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicŃie vizează şi restricŃiile privind înfiinŃarea de agenŃii, sucursale sau filiale de către resortisanŃii unui stat membru stabiliŃi pe teritoriul altui stat membru.

Cuvinte cheie: libera circulaŃie a mărfurilor; standardizare; achiziŃii publice; serviciile; libera circulaŃia a serviciilor; libera circulaŃie activă; libera circulaŃie pasivă; libera circulaŃie a capitalurilor; spălarea banilor; libera circulaŃie a persoanelor; Acordul Schengen.

5.4.2 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind libera circulaŃie a persoanelor

Cazul: Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg, nr.

66\85, 3 iulie 1986 SituaŃia de fapt Lawrie Blum, cetăŃean britanic, a trecut primul examen pentru a

deveni profesor în Germania. Totuşi, i-a fost refuzată admiterea în perioada de probă, care trebuie să fie efectuată înainte de a doua examinare, pe motivul că nu avea cetăŃenia germană.

Lawrie Blum a argumentat că acest refuz reprezintă o încălcare a art. 39 (2) TCE. InstanŃa germană a susŃinut, însă, că un profesor în

104

perioada de probă nu se încadrează în noŃiunea de „lucrător”, conform art. 39 (2).

Dreptul aplicabil Art. 39 alin. 2 TCE referitor la interzicerea discriminării pe

motivul naŃionalităŃii între lucr ătorii din statele membre. SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea precizează că noŃiunea de „lucrător” trebuie definită în

conformitate cu dreptul comunitar, nu conform normelor interne. În consecinŃă, în opinia CurŃii, un profesor aflat în perioada de probă în timpul căreia prestează activităŃi ca predarea unor cursuri şi în schimbul cărora este remunerat, trebuie considerat un „lucrător”, conform art. 39 TCE.

Cazul: Procurorul regal al Belgiei vs. Royer, nr. 48\75, 8

aprilie 1976 SituaŃia de fapt Royer, cetăŃean francez, a fost condamnat pentru intrare ilegală în

Belgia. Royer nu îndeplinise formalităŃile administrative pentru intrarea în această Ńară, unde era stabilită soŃia sa. A fost, astfel, expulzat pe motivul că reprezenta un pericol pentru ordinea publică şi pentru că nu a respectat condiŃiile legale referitoare la accesul străinilor pe teritoriul Belgiei.

Curtea belgiană a introdus un recurs prealabil în faŃa CJCE, cerând interpretarea mai multor dispoziŃii de drept comunitar referitoare la libera circulaŃie a lucrătorilor atât din tratat, cât şi din Directiva nr. 64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale pentru străini în materie de deplasare şi sejur justificate de motive de ordine publică şi Directiva nr. 68/360 referitoare la suprimarea restricŃiilor privind deplasarea şi sejurul lucrătorilor din statele membre şi a familiilor lor în interiorul ComunităŃii.

Dreptul aplicabil – art. 39 alin. 2 TCE referitor la interzicerea discriminării

pe motivul naŃionalităŃii între lucr ătorii din statele membre;

105

– Directiva nr. 64/221 referitoare la coordonarea măsurilor speciale pentru străini în materie de deplasare şi sejur justificate de motive de ordine publică;

– Directiva nr. 68/360 referitoare la suprimarea restricŃiilor privind deplasarea şi sejurul lucr ătorilor din statele membre şi a familiilor lor în interiorul Comunit ăŃii .

SoluŃiile şi principiile degajate de CJCE SoluŃia dată de Curte precizează clar că dreptul resortisanŃilor

comunitari de a intra pe teritoriul unui alt stat membru acoperă dreptul de a intra şi a căuta un loc de muncă sau de a se alătura familiei. Eşecul unui stat membru în a îndeplini formalităŃile privind accesul, deplasarea sau rezidenŃa nu justifică expulzarea.

Evaluare JurisprudenŃa CurŃii legată de libertatea de mişcare a lucrătorilor

prezintă relevanŃă atât pentru situaŃia actuală, cât şi pentru viitor, după aderarea României la UE.

După cum CJCE a precizat în mai multe speŃe, dreptul la liberă circulaŃie este aplicabil doar cetăŃenilor comunitari. Curtea s-a pronunŃat însă, în mai multe cazuri în ceea ce priveşte drepturile cetăŃenilor unor state terŃe, căsătoriŃi cu cetăŃeni ai statelor membre. Astfel, în speŃa MRAX vs. Belgia din 25 iulie 2002, se precizează că cetăŃenii unui stat terŃ, căsătoriŃi cu cetăŃeni comunitari trebuie să posede viză pentru trecerea dintr-un stat membru în altul. Pe de altă parte, conform principiului proporŃionalităŃii, un stat membru nu va trimite înapoi o asemenea persoană care nu are paşaport, viză sau act de identitate, dacă poate dovedi identitatea şi statutul marital şi dacă nu reprezintă o ameninŃare pentru siguranŃa, ordinea sau sănătatea publică.

Cazul: Rutili vs. Minister fir the Interior, nr. 36 \75, 28

octombrie 1975 SituaŃia de fapt În urma unui recurs introdus de un cetăŃean Italian având

reşedinŃa în FranŃa împotriva unei decizii prin care i se interzicea

106

sejurul pe teritoriul francez, în anumite departamente, Tribunalul Administrativ Paris a adresat CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene două întrebări, prima referitoare la aplicarea articolului 39 TCE (libera circulaŃie a lucrătorilor şi excepŃiile), şi anume dacă acesta se aplică exclusiv dispoziŃiilor legale sau regulamentare adoptate de statele membre sau se aplică şi deciziilor individuale luate în aplicarea acestora; cea de-a doua întrebare vizează marja de manevră de care dispun statele membre în invocarea excepŃiei privind ordinea publică ca restrângere a libertăŃii de circulaŃie şi de sejur pe teritoriul lor a cetăŃenilor provenind din alte state membre.

Dreptul aplicabil Articolul 39 19 TCE: libera circula Ńie a lucrătorilor; excepŃii -

clauza de ordine publică. SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Expresia folosită de art. 39, "sub rezerva limitărilor justificate de

motive de ordine publică", vizează nu numai dispoziŃii legale sau regulamentare pe care un stat le adoptă în scopul limitării liberei circulaŃii pe teritoriul său a cetăŃenilor unui alt stat membru, ci şi

19 Art. 39 TCE dipune: 1. Este asigurată prin prezentul tratat libera circulaŃie a lucrătorilor în

interiorul ComunităŃii. 2. Aceasta implică înlăturarea oricăror discriminări fondate pe

naŃionalitate între lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte locul de muncă, salariul şi condiŃiile de lucru.

3. Sub rezerva unor limitări justificative prin motive de ordine publică, securitate publică şi sănătate publică, aceasta implică dreptul:

a) de a răspunde ofertelor de muncă; b) de a deplasa în mod liber pe teritoriul statelor membre; c) de sejur pe teritoriul unui stat membru în scopul exercitării unei

meserii în conformitate cu dispoziŃiile legislative, regulamentare şi administrative, care reglementează condiŃiile de muncă pentru lucrătorii naŃionali;

d) de a rămâne, în condiŃii care vor face obiectul unor regulamente de aplicare ale Comisiei, pe teritoriul unui stat membru, după ce au lucrat pe teritoriul respectiv.

107

deciziile individuale luate în aplicarea unor astfel de dispoziŃii de aplicare generală.

Dacă, în principiu, este recunoscut dreptul fiecărui stat membru de a determina exigenŃele de ordine publică care pot justifica luarea unor asemenea măsuri, această libertate nu este nelimitată, ci circumscrisă unei cerinŃe de proporŃionalitate, astfel încât atingerea adusă drepturilor prevăzute în tratat nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru apărarea ordinii publice „într-o societate democratică”. CJCE se referă expres la principiile consacrate în acest domeniu de ConvenŃia europeană a drepturilor omului (CEDO).

Evaluare SpeŃa confirmă poziŃia CurŃii în materia excepŃiilor de la libera

circulaŃie a cetăŃenilor statelor membre, prin instituirea unui control al instituŃiilor comunitare asupra invocării de către un stat membru a excepŃiei de apărare a ordinii publice ca justificare a măsurilor de restrângere a libertăŃii de circulaŃie şi sejur pe teritoriul său pentru cetăŃenii unui alt stat membru.

Cazul: Christine Morgenbesser c. Consiglio dell' Ordine

degli Avvocatidi Genova, Italia - recurs prealabil, 13 noiembrie 2003

SituaŃia de fapt Doamna Christine Morgenbesser, de cetăŃenie franceză, cu

reşedinŃa în Italia, este titulara unei licenŃe de drept acordată în FranŃa în 1996, dar nu a obŃinut certificatul de aptitudine pentru profesia de avocat. După un scurt stagiu în cabinetele de avocatură franceze, din 1998 a lucrat la un cabinet din Genova, Italia. În consecinŃă, a cerut să fie înscrisă în registrul practicanŃilor din Italia, pentru a-şi efectua în mod valabil perioada de practică în vederea susŃinerii examenului de aptitudine pentru practicarea avocaturii.

Cererea sa a fost respinsă de Consiliul Ordinului AvocaŃilor din Geneva, cât şi de Consiliul NaŃional din FlorenŃa, pe motivul că legea italiană privind profesia de avocat pune condiŃia existenŃei unei diplome de drept obŃinute de la o universitate italiană şi faptul că doamna Christine M. nu are calitatea de avocat în FranŃa.

108

Curtea de CasaŃie din Italia a cerut CJCE să se pronunŃe asupra faptului dacă dreptul comunitar admite ca autorităŃile italiene să refuze înscrierea titularului unei diplome obŃinute într-un alt stat membru, pe simplul motiv că această diplomă nu a fost eliberată în Italia.

Dreptul aplicabil Art. 43 (privind libertatea de stabilire) SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea precizează mai întâi că, în situaŃia doamnei Christine M.

nu se aplică nici directiva 98/5 privind exerciŃiul permanent al profesiunii de avocat, nici directiva 89/45 privind recunoaşterea diplomelor din învăŃământul superior, pentru că prima directivă vizează doar avocaŃii pe deplin calificaŃi, iar calitatea de „practicantă” fiind limitată în timp şi constituind o parte din formarea necesară dobândirii calităŃii de avocat, nu poate fi calificată ca „profesiune reglementată” conform directivei89/48.

Ştiindu-se că perioada de practică presupune exerciŃiul unor activităŃi remunerate (de către clienŃi sau de către cabinetele de avocatură, sub formă de onorarii sau de salarii), principiile stabilite în tratat privind libertatea de stabilire sau vizând libera circulaŃie a lucrătorilor sunt aplicabile.

În consecinŃă, Curtea reaminteşte principiile pe care le-a stabilit în jurisprudenŃa anterioară: dacă regulile naŃionale nu Ńin cont de cunoştin Ńele şi calificările deja dobândite de un cetăŃean al unui alt stat membru, în afara statului de primire, exerciŃiul libert ăŃii de stabilire şi de circulaŃie este restricŃionat.

Diploma deŃinută de doamna Christine M. trebuie considerată într-un cadru mai larg de către autorităŃile italiene, verificându-se în ce măsură cunoştinŃele atestate de diplomă, calificările sau experienŃa profesională obŃinute într-un alt stat membru, cumulate cu experienŃa dobândită în Italia, pot satisface, chiar şi parŃial, condiŃiile necesare accesului la activitatea de practicant.

Cazul: Eran Abatay e.a./ Oficiul pentru Ocuparea For Ńei de

Muncă, Republica Federală Germania - 21 octombrie 2003

109

SituaŃia de fapt M. Abatay şi alŃi reclamanŃi, cetăŃeni turci , având domiciliul în

Turcia, sunt şoferi în transportul internaŃional de mărfuri. Sunt salariaŃii unei firme turceşti, filial ă a unei societăŃi din Germania. Cele două societăŃi importă în Germania fructe din Turcia, pe care le transportă cu camioane înmatriculate în Germania.

Înainte de 1993, dreptul german prevedea că personalul care lucrează în transportul internaŃional pentru firme stabilite în Germania nu are nevoie de permis de muncă. După această dată nu aveau nevoie de permis doar cei care lucrau pentru angajatorii stabili Ńi în străinătate, iar, după 1996, doar în cazul în care vehiculul este înmatriculat în statul de reşedinŃă al angajatorului străin. În consecinŃă, după 1996, Oficiul pentru Ocuparea ForŃei de Muncă din Germania a refuzat să le mai elibereze permise de muncă.

Dreptul aplicabil Interpretarea art. 41, paragraful 1, din Protocolul AdiŃional la

Acordul de Asociere a Turciei cu Comunitatea Europeană şi art. 13 din decizia nr. 1/80 a Consiliului de Asociere.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Între Turcia şi Comunitatea Economică Europeană exista încă

din 1963 un Acord de asociere, completat în 1972 printr-un Protocol adiŃional. Decizia 1/80 a fost adoptată ulterior în cadrul acestui acord. Decizia conŃine clauze de „standstill” prin care se interzice introducerea de noi restricŃii în anumite domenii, inclusiv în ceea ce priveşte libertatea de stabilire, libertatea prestării de servicii şi condiŃiile de acces al lucrătorilor ce se găsesc pe teritoriul unuia din cele două state în situaŃie legală.

După opinia CurŃii, cetăŃenii turci pot invoca aceste prevederi pentru a înlătura reglementările germane interne contrare.

Pe de altă parte, Curtea a reŃinut că şoferii turci, deşi se află în Germania în mod legal, nu petrec destul timp pe teritoriul Germaniei pentru a se putea integra în acest stat.

Deci această clauză poate fi invocată de o firmă stabilită în Turcia care prestează servicii într-un stat membru, cât şi de şoferii turci are lucrează pentru o astfel de firmă.

110

În schimb, Curtea a stabilit că, pentru ca un prestator să poată invoca această clauză de standstill trebuie ca serviciile să fie destinate cetăŃenilor dintr-un alt stat membru, fapt ce nu se verifică în speŃă.

Evaluare Din soluŃia CurŃii se pot desprinde următoarele principii: a) cetăŃenii statelor cu care ComunităŃile au încheiat acorduri de

asociere se pot adresa CurŃii pentru aplicarea drepturilor reglementate de aceste acorduri (care fac parte din acquis-ul comunitar);

b) dreptul intern al statelor membre nu poate aduce atingere principiilor reglementate de Acordul de Asociere, în speŃă principiului liberei circulaŃii a serviciilor, similar celui reglementat de TCE.

Cazul: Politierechtbank te Mechlen - Belgia c. Hans van Lent, 2 octombrie 2003

SituaŃia de fapt Domnul van Lent, cetăŃean belgian, deŃine un automobil

înmatriculat în Luxemburg, unde acesta lucrează. Automobilul este cumpărat în leasing de la o firmă luxemburgheză.

LegislaŃia belgiană instituie obligaŃia rezidenŃilor belgieni de a înmatricula maşinile în Belgia pe numele proprietarului, ceea ce dl. van Lent nu putea face deoarece firma de leasing era înregistrată în Luxemburg. În urma unui control rutier, autorităŃile belgiene i-au intentat proces penal domnului van lent. Tribunalul belgian a sesizat CJCE în legătură cu compatibilitatea legislaŃiei belgiene cu principiul liberei circulaŃii a lucrătorilor, consacrat de Tratatul CE.

Dreptul aplicabil Interpretarea articolelor 10 (privind obligaŃia de loialitate) şi 39

(privind libera circulaŃie a lucrătorilor) din TCE. SoluŃia şi principiile aplicabile Curtea precizează faptul că, în absenŃa unei armonizări în

domeniu, statele membre pot fixa condiŃiile înmatricul ării autovehiculelor, cu condiŃia respectării dispoziŃiilor tratatului

111

referitoare la libera circulaŃie a lucrătorilor . LegislaŃia belgiană în materie poate descuraja angajarea cetăŃenilor belgieni în alte state membre.

Curtea a reŃinut faptul că, din august 2001, legea belgiană îi permite unui rezident belgian să înmatriculeze maşina pe care o utilizează, în cazul în care proprietarul maşinii nu are dreptul de rezidenŃă pe teritoriul Belgiei. Cu toate acestea, Curtea consideră că nici aceste dispoziŃii nu sunt de natură a elimina restricŃiile aduse liberei circulaŃii a lucrătorilor .

Evaluare SoluŃia CurŃii reia principiul în conformitate cu care statele

membre sunt obligate să elimine orice bariere de natură legală sau administrativ ă care ar putea afecta libera circulaŃie a persoanelor. În plus, din soluŃiile CurŃii reiese că sunt incompatibile cu art. 39 TCE nu numai măsurile care instituie propriu-zis restricŃiile în calea libert ăŃii de angajare a cetăŃenilor comunitari în alte state membre, ci şi acelea care sunt de natură să descurajeze angajarea propriilor cet ăŃeni în alte state membre sau cetăŃenii altor state în statul membru în cauză.

Cazul: Isabel Burbaud c. Ministerul Muncii şi SolidarităŃii, FranŃa, 9 septembrie 2003

SituaŃia de fapt Doamna Burbaud, cetăŃean portughez, a contestat în faŃa

tribunalului francez faptul că i s-a refuzat în FranŃa admiterea în cadrul corpului de directori de spitale, pe motivul că ar fi trebuit să susŃină în prealabil concursul de admitere la Şcoala NaŃională de Sănătate Publică din FranŃa (deşi ea obŃinuse încă din 1983 titlul de administrator de spital la Şcoala NaŃională de Sănătate Publică din Lisabona).

Dreptul aplicabil Art. 39 TCE (privind libera circulaŃie a lucrătorilor) şi Directiva

89/48 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor din învăŃământul superior.

112

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea a trebuit să stabilească dacă titlul oferit de Şcoala

NaŃională de Sănătate Publică este echivalent cu o diplomă (în sensul dat de Directiva 89/48 privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor din învăŃământul superior).

În conformitate cu directiva, diploma este definită ca fiind orice titlu sau certificat eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru, ce atestă absolvirea unui ciclu de învăŃământ de minim 3 ani şi prevăzând calificările profesionale cerute pentru a accede la o anumită profesiune reglementată.

Titlul eliberat de Şcoala NaŃională de Sănătate Publică din FranŃa întruneşte aceste elemente, în consecinŃă, jurisdicŃia de trimitere va trebui să stabilească dacă cele două titluri sunt comparabile ca durată şi materii absolvite.

Curtea a subliniat, totodată, faptul că acest mod de recrutare care nu Ńine seama de calificările specifice dobândite de candidaŃii veniŃi din alte state membre îi dezavantajează pe aceştia din urmă şi sunt de natură a-i descuraja în a-şi exercita dreptul de liberă circulaŃie.

a) Statele trebuie să recunoască diplomele dobândite în alte state membre, fără a cere îndeplinirea unor condiŃii suplimentare şi acordând un tratament egal (cu excepŃia domeniilor ce intră în serviciul public sau din motive de ordine publică, sănătate publică sau securitate publică).

b) Limitarea exercitării dreptului de liberă circulaŃie poate fi justificată doar prin existenŃa unui obiectiv de interes general (în speŃă: selecŃia celor mai buni candidaŃi în condiŃii cât mai obiective).

c) România va trebui să transpună Directiva 89/48, în temeiul căreia orice diplomă (definită ca fiind „orice titlu sau certificat eliberat de autoritatea competentă a unui stat membru, ce atestă absolvirea unui ciclu de învăŃământ de minim 3 ani şi prevăzând calificările profesionale cerute pentru a accede la o anumită profesiune reglementată”), deci orice diplomă eliberată de autorităŃile dintr-un stat membru va produce efecte pe teritoriul României.

113

Întrebări: 1. Care sunt libertăŃile fundamentale ale PieŃei unice? 2. Care sunt criteriile de identificare a prestărilor de servicii? 3. Prin ce se asigură libera circulaŃie a serviciilor? 4. În ce condiŃii sunt admisibile măsurile naŃionale restrictive la

libera circulaŃie a serviciilor? 5. Care sunt beneficiarii liberei circulaŃii a serviciilor?

114

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 6

CONCURENłA

6.1. Concepte de bază

Până în anul 1914, relaŃiile comerciale dintre state erau întemeiate pe încredere în stabilitatea politică, în stabilitatea monedelor şi în respectarea de către fiecare Ńară a clauzelor tratatelor şi convenŃiile la care erau parte. Aceste condiŃii formau cadrul adecvat pentru încheierea de acorduri comerciale pe termen lung şi pentru susŃinerea unor politici tarifare cu adevărat stabile. Înaintea primului război mondial, reperul liberalizării comerŃului internaŃional l-au constituit iniŃiativa şi politica liberală a Marii Britanii. După 1919, eforturile de liberalizare au fost centralizate la nivelul SocietăŃii NaŃiunilor20.

2. Art.81 din T.C.E. prevede că sunt incompatibile cu piaŃa comună şi interzice orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerŃul dintre statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea în cadrul pieŃei comune şi în special, cele care:

– stabilesc direct sau indirect preŃuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiŃii de tranzacŃionare;

– limitează sau controlează producŃia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiŃiile;

– împart pieŃele sau sursele de aprovizionare;

20 Eugen GhiorghiŃă, Industrializare şi comerŃ exterior în România interbelică, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002, p. 9.

115

– aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiŃii inegale la prestaŃii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenŃial;

– condiŃionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaŃii suplimentare, care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanŃele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Acordurile sau deciziile arătate mai sus, art.81 paragraful 2 T.C.E. le declară nule de drept.

Nu toate acordurile sau categoriile de acorduri dintre întreprinderi, deciziile sau categoriile de decizii ale asocierilor de întreprinderi, practicile concertate sau categoriile de practici sunt interzise. Atunci când acestea contribuie la îmbunătăŃirea producŃiei sau distribuŃiei de produse, ori la promovarea progresului tehnic sau economic asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obŃinut şi care:

- nu impun întreprinderilor în cauză restricŃii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

- nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenŃa în ceea ce priveşte o parte semnificativă a produselor în cauză, acestea sunt admisibile.

Politica în domeniul concurenŃei se referă la comportamentul pe piaŃă al agenŃilor economici şi include măsurile relevante privind concurenŃa pe piaŃă, respectiv politica comercială, politicile de reglementare, măsurile adoptate de către guverne cu privire la politicile anticoncurenŃiale ale firmelor atât din domeniul privat, cât şi din cel public21.

PreŃurile de lichidare a concurenŃei sunt practici care urmăresc acapararea şi monopolizarea pieŃei prin eliminarea concurenŃei pe baza practicării unor preŃuri sub costurile de producŃie22.

Ajutoarele de stat (publice). Comisia şi Curtea de JustiŃie le-au definit ca fiind orice ajutor provenind de la stat sau alte entităŃi publice sau orice ajutor acordat de autorităŃi - locale sau regionale.

21 cf. Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici europene, op. cit., p. 83. 22 Idem, p. 86.

116

ConcurenŃa loială constă în folosirea nediscriminatorie a instrumentelor competiŃiei în condiŃiile accesului liber pe piaŃă şi a posibilităŃii de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a relaŃiilor de vânzare-cumpărare23.

ConcurenŃa neloială constă în folosirea de mijloace incorecte, cum sunt acordarea de stimulente agenŃilor economici în scopul pătrunderii şi menŃinerii pe o piaŃă.

6.2. Reglementarea comunitară a concurenŃei

Regulile concurenŃiale au fost stabilite pentru crearea unui „sistem care să asigure o concurenŃă nedistorsionată pe piaŃa internă” (art. 3 alin. 1 g) al Tratatului CE). Aceste reguli vizează:

– combaterea monopolizării prin acorduri protecŃioniste, acorduri restrictive şi fuziuni practicate de societăŃi;

– abuzul de poziŃie dominantă constând în exploatarea unor societăŃi în defavoarea altora;

– ajutoarele de stat. Regulile comunitare privind combaterea monopolizării . Art. 81

al Tratatului CE interzice acordurile, deciziile şi practicile concertate între societăŃile comerciale dacă acestea „pot afecta comerŃul dintre Statele Membre şi care au ca obiect sau efect prevenirea, restricŃionarea sau distorsionarea concurenŃei în interiorul pieŃei comune”.

Un acord restrictiv este cel încheiat între două sau mai multe societăŃi prin care convin să adopte un anumit tip de comportament care să ocolească regulile şi efectele unei concurenŃe libere pe piaŃă.

Practica concertată are o intensitate mai scăzută decât acordul restrictiv şi constă în coordonarea dintre societăŃile comerciale. Nu este o manifestare de voinŃă clar exprimată, ci o coordonare de fapt a strategiilor comerciale. Sunt interzise acordurile verticale şi orizontale care stabilesc preŃuri în mod direct sau indirect, acorduri asupra condiŃiilor de vânzare, acorduri care izolează anumite sectoare de piaŃă, acorduri asupra cotelor de producŃie sau distribuŃie, acorduri de împărŃire a pieŃei, boicoturi colective, acorduri care duc la discriminarea altor comercianŃi.

23 Idem, p. 82.

117

• Abuzul de poziŃie dominantă este interzis de art. 82 al Tratatului CE: „orice abuz de poziŃie dominantă al uneia sau mai multor întreprinderi în interiorul pieŃei interne sau într-un segment important al acesteia va fi interzis ca fiind incompatibil cu piaŃa internă, atâta timp cât afectează comerŃul dintre statele membre”.

Abuzul de poziŃie dominantă se realizează prin obstrucŃionarea concurenŃei pe piaŃa pe care acŃionează de către o societate comercială puternică economic. Curtea de JustiŃie Europeană a definit-o ca „o poziŃie de putere economică pe care o deŃine o întreprindere şi care îi permite să afecteze concurenŃa efectivă de pe o piaŃă faŃă de concurenŃii, clienŃii şi, în ultima instanŃă, faŃă de consumatorii săi”.

Sunt considerate abuzuri de putere dominantă: impunerea directă sau indirectă de preŃuri sau condiŃii comerciale incorecte; limitarea producŃiei, a pieŃei sau dezvoltării tehnologice în detrimentul consumatorilor; efectuarea de tranzacŃii echivalente în condiŃii diferite pentru părŃi diferite; forŃarea celorlalte părŃi din contract să accepte obligaŃii suplimentare necuprinse în contract.

Deoarece art. 82 al Tratatului CE nu defineşte abuzul de poziŃie dominantă ci doar îl exemplifică, Curtea de JustiŃie Europeană a arătat că acesta este un concept obiectiv, constând în „recurgerea la metode diferite de acelea care creează condiŃiile unei concurenŃe normale între produse şi servicii pe baza tranzacŃiilor operatorilor comerciali”.

Pe lângă formele de practici abuzive principale, enunŃate chiar în Tratatul CE, Comisia şi Curtea de JustiŃie au identificat şi alte forme de practici abuzive: discriminarea prin preŃuri stabilite pe zone geografice; returnarea unor sume pentru fidelitate care împiedică clienŃii să deŃină produse de la furnizorii concurenŃi; reducerea preŃurilor în scopul eliminării concurenŃei, refuzul nejustificat al furnizării ce poate duce la eliminarea concurenŃei, refuzul acordării de licenŃe.

Comisia veghează la respectarea normelor privind concurenŃa. La cererea unui stat membru sau din oficiu şi în cooperare cu autorităŃile competente ale statelor membre, Comisia învestighează presupusele cazuri de încălcare a principiilor care asigură libera concurenŃă. Atunci când constată încălcare, Comisia propune măsuri adecvate pentru încetarea ei. Atunci când încălcarea nu încetează, Comisia constată încălcarea printr-o decizie motivată şi poate publica

118

decizia şi poate autoriza statele membre să ia măsurile necesare pentru remedierea situaŃiei. În ultimă instanŃă este sesizată Curtea Europeană de JustiŃie care aplică sancŃiuni.

Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal, se supun normelor T.C.E. şi regulilor de concurenŃă, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost în credinŃată.

• Fuziunile (concentrările). Interzicerea acestei practici anticoncurenŃiale îşi are temeiul în art. 81, 82, 85 şi 235 din Tratatul CE.

Regulamentul 4064/89 privind controlul concentrărilor dintre întreprinderi prevede că: este „incompatibilă cu piaŃa internă orice concentrare la nivel comunitar care creează sau consolidează o poziŃie ca rezultat al căreia este afectată concurenŃa efectivă pe piaŃa internă sau pe o porŃiune importantă a acesteia”.

Dimensiunea unei societăŃi poate fi definită fie prin definirea unui prag la nivel european, fie prin definirea unor praguri naŃionale diferite.

Sunt două ipoteze de definire: 1. prima ipoteză are drept criterii : – o cifră de afaceri combinată la nivel internaŃional de cel puŃin 5

miliarde euro; – cel puŃin două din societăŃile comerciale în cauză să aibă la nivel

comunitar o cifră de afaceri de minimum 250 milioane euro; – fiecare dintre aceste societăŃi să genereze mai mult de două treimi

din cifra de afaceri la nivel comunitar într-un stat membru. 2. a doua ipoteză are drept criterii: – o cifră de afaceri combinată la nivel internaŃional de cel puŃin

2,5 miliarde euro; – o cifră de afaceri de peste 100 milioane euro în fiecare din cel

puŃin trei State Membre; – individual, pentru cel puŃin două dintre societăŃile comerciale

respective o cifră de afaceri de minimum 25 milioane de euro în fiecare din cele trei State Membre şi peste 100 milioane euro în întreaga comunitate.

119

6.3. Ajutorul de stat Realizarea unei pieŃe unice a Uniunii Europene a fost principalul

obiectiv al Tratatului de la Roma. Pe lângă cele patru libertăŃi fundamentale, respectiv libera circulaŃie a mărfurilor, libera circulaŃie a capitalurilor, libera circulaŃie a serviciilor şi libera circulaŃie a persoanelor, libera concurenŃă joacă un rol hotărâtor în realizarea unei economii de piaŃă funcŃionale.

Mai mult chiar se apreciază că principalul beneficiar al liberei concurenŃe eset cetăŃeanul în tripla sa calitate de consumator, participant la piaŃa forŃei de muncă şi de acŃionar.

Doctrinele economice au formulat diverse puncte de vedere cu privire la posibilitatea, necesitatea, eficienŃa şi rolul benefic al intervenŃiei statului în economie. În funcŃie de rolul intervenŃionist sau neintervenŃionist al statului în economie, doctrinarii apreciază şi categorisesc finanŃele publice ale unui stat în finanŃe publice clasice şi finanŃe publice moderne.

În aceste condiŃii este firească reglementarea comunitară a mediului concurenŃial. Tratatul asupra Uniunii Europene prevede că Statele Membre trebuie să adopte o politică economică, în concordanŃă cu principiile economiei de piaŃă deschisă, bazată pe concurenŃă loială. Şi pentru ca statele să nu intervină şi să denatureze climatul concurenŃial, art. 87 din Tratatul ComunităŃilor Europene prevede astfel: „va fi considerat incompatibil cu piaŃa comună orice ajutor acordat de un stat membru din resursele de stat, sub orice formă, care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃia anumitor bunuri atâta timp cât afectează comerŃul dintre Statele Membre”.

Legislatorul comunitar nu a făcut o enumerare, nici măcar exemplificativă a ajutoarelor de stat care fac obiectul acestei interdicŃii ci s-a mărginit a fixa elementele caracteristice esenŃiale care servesc la identificarea lor, respectiv:

a) ajutorul să fie acordat de un stat membru sau din resurse de stat, indiferent de formă,

b) ajutorul ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producŃiei anumitor bunuri,

c) ajutorul să afecteze comerŃul între statele membre.

120

Prin Legea nr. 20/1993, România a ratificat Acordul European instituind o Asociere între România pe de o parte, ComunităŃile Europene şi Statele membre ale acestora, pe de altă parte, intrat în vigoare la 1 februarie 1995 (M. Of. nr. 73/12.04.1993). Art. 69 al acestui acord condiŃionează integrarea economică a României în Comunitate de armonizarea legislaŃiei sale prezente şi viitoare, cu cea a ComunităŃii. Art. 70 al aceluiaşi Acord stabilea domeniile în care, în special, se va extinde armonizarea, printre acestea aflându-se şi regulile de concurenŃă.

Art. 64 paragraful 1 pct. 1 al Acordului prevedea că unt incompatibile cu buna sa funcŃionare, în măsura în care ele pot afecta comerŃul între România şi Comunitate, orice ajutor public care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producŃiei anumitor mărfuri. Paragrafele 3 şi 4 ale art. 64 din Acord mai prevedeau că, în scopul aplicării prevederilor paragrafului 1 pct. (iii), în perioada primilor cinci ani după intrarea în vigoare a Acordului, orice ajutor public acordat de România va fi evaluat luându-se în considerare că România va fi considerată o regiune identică cu cele ale ComunităŃii descrise în art. 92 (lit.a) al Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană, Consiliul de Asociere urmând a decide, Ńinând cont de situaŃia economică din România, dacă perioada respectivă va fi extinsă pentru o nouă perioadă de cinci ani.24 Fiecare parte va asigura transparenŃa în domeniul ajutorului public.

Din prevederile Acordului European de Asociere mai sus citate rezultau două obligaŃii concrete pentru statul român:

1. să ia măsuri de armonizare a legislaŃiei sale, prezente şi viitoare, cu legislaŃia ComunităŃii (acum Uniunii Europene);

2. să ia măsuri legislative pentru a interzice orice ajutor public care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producŃiei anumitor mărfuri, acestea fiind declarate incompatibile cu buna funcŃionare a Acordului.

În îndeplinirea acestor obligaŃii, în cadrul măsurilor de armonizare legislativă, a fost adoptată Legea nr. 143/1999 privind

24 Prin Decizia nr. 2/2000 a Consiliului de asociere s-a extins perioada pe încă 5 ani.

121

ajutorul de stat, care a fost modificată şi completată prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 97/2004 în aplicarea căreia au fost emise o serie de acte normative subsecvente despre care vom face vorbire în continuare.

Deşi aparent reia definirea din Tratatul de la Roma a ajutorului de stat, Legea nr. 143/1999 conŃinea o nuanŃare aparent minoră, făcând dintr-o condiŃie cumulativă una alternativă. Astfel, ajutorul de stat era definit ca „orice măsură de sprijin acordată de către stat sau de către unităŃile administrativ-teritoriale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităŃilor locale, indiferent de formă, care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producŃiei anumitor bunuri, a prestării anumitor servicii sau care afectează comerŃul dintre românia şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind considerat incompatibil cu un mediu concurenŃial normal”.

Este lesne de observat că art. 87 din Tratatul de la Roma condiŃionează incompatibilitatea de afectarea comerŃului între statele membre. Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat a introdus conjuncŃia sau înaintea condiŃiei afectării comerŃului dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene deoarece s-a vrut să constituie sediul materiei pentru reglementarea în dreptul naŃional a relaŃiilor comerciale interne şi, în acelaşi timp, şi pentru relaŃiile comerciale externe cu parteneri din statele membre ale Uniunii Europene.

În plan naŃional, înainte de aderare erau aplicabile prevederile Legii nr. 143/1999 care stabilesc a fi incompatibile ajutoarele de stat care distorsionează sau ameninŃă să distorsioneze concurenŃa prin favorizarea anumitor întreprinderi a producŃiei anumitor bunuri sau a prestării anumitor servicii.

În planul relaŃiilor comerciale cu statele membre ale Uniunii Europene sunt aplicabile prevederile din Acordul European de Asociere dintre ComunităŃile Europene şi statele membre pe de o parte, şi România, pe de altă parte, acesta fiind ratificat de România prin Legea nr. 20/6aprilie 1993.

Cu privire la aplicarea în timp, aşa cum am arătat, se disting două momente:

– până la aderarea României la Uniunea Europeană, perioadă în care se aplică Acordul European de Asociere;

122

– după aderare, perioadă în care se aplică reglementările comunitare. Tratatul privind aderarea Republicii Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005, ratificat de România prin Legea nr. 157/24 mai 2005 (M.Of. nr. 385 din 6 mai 2005), prevede că Bulgaria şi România devin părŃi la Tratatul de instituirea a unei ConstituŃii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice, astfel cum sunt acestea modificate sau completate [art. 1 alin. (2)].

Forma şi scopul ajutorului, precum şi motivul acordării ajutorului sunt irelevante.

Art. 87 al Tratatului CE prevede o serie de excepŃii considerate compatibile cu piaŃa internă a Uniunii:

– ajutorul de stat cu caracter social dat consumatorilor individuali sub garanŃia nediscriminării legate de originea produselor în cauză;

– ajutorul dat pentru repararea daunelor produse de dezastre naturale sau în situaŃii excepŃionale;

– ajutorul acordat zonelor din Germania afectate de divizarea Ńării, după reunificarea acesteia.

Comisia Europeană a mai declarat ca fiind compatibile cu piaŃa internă:

– ajutorul pentru promovarea dezvoltării anumitor activităŃi sau regiuni;

– ajutorul pentru promovarea executării unui proiect important de interes european sau de remediere a unor perturbări grave în economia statelor membre;

– ajutorul pentru promovarea culturii şi conservarea patrimoniului;

– alte categorii de ajutoare specificate de Consiliul UE. Art. 87 alin. (1) din Tratatul de la Roma s-a mărginit să fixeze

criteriile de recunoaştere a ajutorului public incompatibil cu piaŃa comună, fără să-l definească şi fără să enumere, măcar exemplificativ, aceste ajutoare. Această sarcină de identificare a rămas instituŃiilor comunitare. Nici Curtea Europeană de JustiŃie nu a definit conceptul afirmând doar că acesta „trebuie înŃeles într-un sens mai larg decât noŃiunea de subvenŃie deoarece cuprinde nu numai beneficii pozitive cum ar fi subvenŃiile, dar şi intervenŃii care, sub diverse forme, pot

123

reduce obligaŃiile financiare cuprinse în bugetul agentului economic şi care, fără a fi totuşi subvenŃii în sensul strict al cuvântului, au un caracter asemănător şi acelaşi efect”.25

Ajutorul de stat, potrivit legii române, putea îmbrăca două forme [art. 2 alin. (5) – (7)]:

– forma unei scheme de ajutor de stat care este un sistem pe baza căruia pot fi acordate alocări specifice individuale întreprinderilor definite în mod general şi abstract sau orice sistem care nu este legat de un anume proiect şi poate fi acordat uneia sau mai multor întreprinderi pentru o perioadă de timp nedeterminată sau într-un cuantum nedeterminat;

– forma ajutorului individual care este orice alt ajutor decât cel acordat pe baza unei scheme de ajutor.

Mai mult de atât în lege, într-o enumerare exemplificativă, erau prevăzute la art. 2 alin. (8) şi modalităŃi de acordare a ajutorului de stat. Acestea sunt atât prestaŃii pozitive şi prestaŃii negative.

PrestaŃiile pozitive pot să fie atât sub forma unui venit în bani (subvenŃii), acordarea de garanŃii de stat, de autorităŃi publice centrale sau locale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităŃilor locale, în condiŃii preferenŃiale sau participări cu capital ale statului, ale autorităŃilor publice centrale sau locale ori ale altor organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivăŃilor locale, dacă rata profitului acestor investiŃii este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat prudent.

Această din urmă modalitate poate fi privită şi ca o prestaŃie pozitivă şi ca una negativă – o renunŃare la venituri. Este de observat criteriul investitorului privat prudent. Exprimăm opinia că statul, asemenea unei companii puternice, interesată mai mult de profitul pe termen mediu sau lung, poate să achiziŃioneze participaŃii la agenŃi economici care la momentul achiziŃiei au o rată a profitului mai mică decât cea apreciată a fi normală. Un astfel de sprijin făcut pe fondul inexistenŃei unor măsuri de restructurare sau reorientare a agentului economic nu corespunde criteriului investitorului privat prudent.

25 Curtea Europeană de JustiŃie, cazul 30/59.

124

Ce se întâmplă atunci când statul este acŃionar la întreprinderile pe care le controlează? Considerăm că atât timp cât nu îşi asumă mai mult decât cota sa parte de efort nu se află în situaŃia ajutorului de stat incompatibil, el acŃionând într-o situaŃie normală de piaŃă.

PrestaŃiile negative pot să îmbrace mai multe modalităŃi dar toate sunt renunŃări la venituri – certe sau posibile. Sunt astfel de modalităŃi: anularea de datorii sau preluarea pierderilor, exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor impozitelor, renunŃarea la venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea de împrumuturi cu dobânzi preferenŃiale, reduceri de preŃ la bunurile furnizate şi la serviciile prestate de către autorităŃi publice centrale sau locale inclusiv vânzarea unor terenuri aparŃinând domeniului privat al statului sau autorităŃilor publice locale sub preŃul pieŃei.

Este dificil de apreciat când vânzările de stat se fac sub preŃul pieŃei. Dacă vânzarea se face printr-o licitaŃie deschisă, preŃul obŃinut este rezultatul normal al jocului pieŃei. Comisia Europeană acceptă chiar preŃurile stabilite în urma evaluărilor făcute de experŃi independenŃi. Privatizările nu trebuie să fie modalităŃi indirecte de ajutor de stat către firmele dobânditoare. Dar şi în acest caz un preŃ inferior obŃinut printr-o licitaŃie deschisă şi necondiŃionată nu poate fi tratat decât tot ca un rezultat normal al jocului pieŃei.

După modelul reglementării comunitare şi legea română distingea între ajutor existent şi ajutor nou. DistincŃia între ele este importantă din punctul de vedere al regimului lor juridic. Art. 88 alin. (1) din Tratatul de la Roma prevede că „în cooperare cu statele membre, Comisia va supraveghea permanent toate sistemele de ajutor existente în aceste state. Ea va propune acestora măsurile corespuzătoare necesare pentru dezvoltarea progresivă sau pentru funcŃionarea pieŃei comune”. Prevederea era reluată şi în art. III 168 din ConstituŃia pentru Europa. În Legea nr. 143/1999 la art. 3 se face definirea ajutorului existent prin prevederea condiŃiilor pe care trebuie să le îndeplinească, respectiv: a) să existe înainte de intrarea în vigoare a legii; b) să fi fost autorizat de Consiliul ConcurenŃei; c) Consiliul ConcurenŃei să nu fi luat în termenul legal una din deciziile prevăzute în legea în cauză (Legea nr. 143/1999); d) să fie un ajutor de stat pentru care a expirat termenul de prescripŃie de 10 ani aplicabil în materie. Măsurile despre care se face vorbire la lit. c), prevăzute în

125

Legea nr. 143/1999 sunt recuperarea, rambursarea sau suspendarea ajutorului ilegal şi a ajutorului interzis.

Ajutorul ilegal şi ajutorul interzis sunt alte concepte decât ajutorul incompatibil. Atât Tratatul de la Roma, cât şi Legea privind ajutorul de stat, stabilesc ajutoare compatibile cu piaŃa comună (respectiv cu mediul concurenŃial şi ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piaŃa comună, respectiv cu mediul concurenŃial.

Ajutorul ilegal este, în legea română, ajutorul de stat, altul decât unul existent, nu contează dacă este compatibil sau incompatibil cu mediul concurenŃial sau exceptat de la obligaŃia notificării care:

– fie a fost acordat fără să fie autorizat de Consiliul ConcurenŃial;

– fie a fost acordat după ce a fost notificat, dar înainte de emiterea unei decizii de către Consiliul ConcurenŃei în termen legal.

Revenind la condiŃiile de identificare a ajutorului de stat incompatibil cu piaŃa comună, respectiv cu un mediu concurenŃial normal, în afara surselor de provenienŃă analizate mai sus, celelalte două condiŃii privesc distorsionarea sau ameninŃarea de distorsionare a concurenŃei şi afectarea comerŃului între statele membre.

Din formulare reiese cu claritate că nu este obligatoriu să se producă o distorsionare a concurenŃei, fiind suficient să se producă orice simplă ameninŃare. Ajungerea la acest rezultat trebuie să se producă prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producŃiei anumitor bunuri, cerinŃă denumită în doctrină a specificităŃii sau selectivităŃii sau selectivităŃii ajutorului de stat. Curtea Europeană de JustiŃie a decis în sensul că, în cazul schemelor generale de ajutor se consideră că o măsură este specifică atunci când ajutorul de stat, fie din punct de vedere conceptual, fie prin aplicare duce sau poate să ducă în practică la favorizarea anumitor întreprinderi. Astfel, în cazul 295/97 al Tribunalului de Primă InstanŃă al CurŃii Europene de JustiŃie26, s-a considerat că aplicarea unui sistem care derogă de la regulile de dreptcomun privind insolvenŃa, în beneficiul unor întreprinderi industriale mari aflate în dificultate, cu datorii mari, în special către creditorii publici, constituie ajutor de stat incompatibil

26 Apud Octavian Manolache, Drept comunitar, Ed. All Beck, Ed. a IV-a, p. 367

126

atunci când se stabileşte că întreprinderea a avut permisiunea să continue comerŃul chiar dacă aplicarea regulilor de drept comun privind insolvenŃa nu i-ar fi permis sau dacă a beneficiat de unul sau mai multe avantaje precum o garanŃie de stat, o rată redusă de taxe, scutirea de facto de datorii publice, în totalitate sau în parte care nu ar fi putut să fie solicitate, conform normelor de drept comun, de către o altă întreprindere aflată în insolvenŃă.

Cea de-a treia condiŃie este cea a afectării comerŃului fie în plan comunitar, fie în planul relaŃiilor comerciale interne. Prin Decizia Comisiei Europene din 15.11.1988, S.A. Belgian Shel, s-a decis, în sensul că măsura este de natură să afecteze comerŃul dacă se consolidează poziŃia de piaŃă a unui agent economic comparativ cu alŃi agenŃi economici care concurează în comerŃul intracomunitar. Prin urmare nu este o condiŃie necesară ca întreprinderea favorizată să desfăşoare operaŃiuni de comerŃ exterior pentru că ea este totuşi într-o poziŃie mai avantajoasă faŃă de concurenŃii externi care ar încerca să intre pe piaŃa statului în cauză.

6.4 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind concurenŃa

Cazul: Metro S.B. & CO. KG vs. Comisia &SABA, nr. 26\76, octombrie 1977

SituaŃia de fapt SpeŃa are la bază întrebarea formulată de un tribunal din

Germania în privinŃa condiŃiilor impuse în cadrul unui sistem de distribuŃie selectivă pentru ca acesta să fie considerat acceptabil de către Comisie. Această întrebare a fost pusă în cadrul unui litigiu între societatea Metro, în calitate de reclamant, şi societatea Cartier. Aceasta din urmă a instituit un sistem de distribuŃie selectivă a ceasurilor sale, considerate produse de lux. Societatea Metro nu se afla printre distribuitorii acceptaŃi, ci îşi achiziŃiona ceasurile Cartier prin intermediari independenŃi şi le vindea în garanŃie Cartier. Aceasta din urmă refuza, însă, să acorde garanŃia, care era rezervată cumpărătorilor de le distribuitorii din cadrul reŃelei.

127

Dreptul aplicabil Articolul 8127 TCE: interzicerea concentrărilor de întreprinderi;

noŃiunea de concurenŃă eficace (workable competition); sisteme de distribu Ńie selectivă.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE 1. NoŃiunea de concurenŃă eficace (workable competition) „NoŃiunea de liberă concurenŃă folosită la art. 3 şi 81 vizează

existenŃa unei concurenŃe eficace pe piaŃă, adică a unui grad de concurenŃă necesar pentru a fi respectate exigenŃele fundamentale şi obiectivele Tratatului, în general, şi în special cele vizând crearea unei pieŃe unice.

Aceasta permite ca natura şi intensitatea concurenŃei să varieze în funcŃie de produsele sau serviciile în cauză şi de structura economică a pieŃelor sectoriale vizate”.

2. Sisteme de distribuŃie selectivă Comisia a recunoscut că sistemele de distribuŃie selectivă nu cad

sub incidenŃa interdicŃiei conŃinute la art. 81, paragraful 1, din Tratat, cu condiŃia ca selectarea vânzătorilor să se facă în funcŃie de criterii obiective, calitative, ca, de exemplu, calificarea profesională a vânzătorilor şi a personalului acestora. Aceste criterii trebuie fixate în mod uniform faŃă de toŃi posibilii vânzători şi aplicate fără discriminare.

27 „Sunt incompatibile cu piaŃa comună şi, deci, interzise toate

acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociaŃiilor de întreprinderi şi toate practicile concertate care sunt susceptibile să afecteze comerŃul între statele membre şi care au ca obiect sau efect să împiedice, să restrângă sau să dăuneze liberei concurenŃe în interiorul pieŃei comune şi în special:

f) fixarea directă sau indirectă a preŃurilor de cumpărare sau de vânzare sau alte condiŃii ale vânzării;

g) limitarea sau controlul producŃiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau investiŃiilor;

h) repartizarea pieŃelor sau a surselor de aprovizionare; i) aplicarea partenerilor comerciali de condiŃii inegale pentru prestaŃii

echivalente; j) condiŃionarea încheierii unor contracte de acceptare de către

parteneri a unor prestaŃii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.

128

Evaluare Decizia CurŃii prezintă relevanŃă în definirea „concepŃiei

comunitare de concurenŃă”, pentru determinarea ei folosindu-se criterii ca natura şi intensitatea, procedându-se la o examinare in concreto de către judecătorul comunitar; concurenŃa poate fi, deci, variabilă în funcŃie de produsele sau serviciile în cauză, dar în toate cazurile ea trebuie să fie eficace.

Cazul: Continental Can vs. Comisia nr. 6\72, 21 februarie 1973

SituaŃia de fapt Societatea Continental Can solicită anularea deciziei Comisiei

prin care s-a constatat violarea art. 82 din Tratat referitor la abuzul de poziŃie dominantă, de către societatea menŃionată, prin achiziŃionarea printr-un intermediar a 80% din acŃiunile şi obligaŃiile unei societăŃi concurente.

Dreptul aplicabil Articolul 82 28 TCE: abuzul de poziŃie dominantă. SoluŃia şi principiile degajate de CJCE

28 „Este incompatibilă cu piaŃa comună şi interzisă, în măsura în care

afectează sau riscă să afecteze comerŃul dintre statele membre, exploatarea abuzivă de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziŃii dominante pe piaŃa comună sau pe o parte substanŃială a aesteia.

Aceste practici pot să fie, în special, umrătoarele: a. fixarea directă sau indirectă a preŃurilor de cumpărare sau de vânzare

sau alte condiŃii ale vânzării; b. limitarea producŃiei, desfacerii de mărfuri, dezvoltării tehnice sau

investiŃiilor; c. aplicarea partenerilor comerciali de condiŃii inegale pentru prestaŃii

echivalente; d. condiŃionarea încheierii unor contracte de acceptare de către

parteneri a unor prestaŃii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte”.

129

1. Pentru a contraveni prevederilor Tratatului, o poziŃie dominantă trebuie exploatată abuziv, deci nu este ilicită prin simpla sa existenŃă. Enumerarea din alin. 2 art. 82 nu este limitativă. Contravin regulilor concurenŃei atât practicile susceptibile să provoace un prejudiciu imediat consumatorilor, dar şi cele care le cauzează acestora un prejudiciu prin atingerea adusă structurilor de concurenŃă efectivă.

2. Constituie abuz de poziŃie dominantă consolidarea poziŃiei pe piaŃă a unei întreprinderi aflate deja în poziŃie dominantă, astfel încât gradul de dominaŃie atins limitează substanŃial concurenŃa, adică nu lasă să subziste decât întreprinderi dependente în comportamentul lor concurenŃial de întreprinderea dominantă.

Evaluare Această decizie constituie una dintre contribuŃiile

jurisprudenŃiale cele mai importante la interpretarea art. 82 TCE, articol care implică din partea judecătorului comunitar o dublă activitate de interpretare: pe de o parte, determinarea noŃiunii de poziŃie dominantă şi, pe de altă parte, caracterizarea abuzului de poziŃie dominantă nu numai în funcŃie de elementele enumerate în acest articol, care nu sunt limitativ prevăzute, ci printr-un examen de la caz la caz.

Cazul: United Brands vs. Comisia, nr. 27\76, 14 februarie

1978 SituaŃia de fapt Prin această speŃă se solicită de către societatea United Brands

Co şi de către reprezentantul său în Olanda, societatea United Brands Continental Bv, anularea deciziei Comisiei prin care se constată încălcarea art. 82 al TCE de către cele două societăŃi.

Dreptul aplicabil Articolul 82 TCE - abuzul de poziŃie dominantă SoluŃia şi principiile degajate de CJCE 1. Determinarea pieŃei unui produs: pentru ca un produs să

poată fi considerat ca făcând obiectul unei pieŃe distincte de cea a altor

130

produse, Curtea examinează dacă produsul în cauză poate fi individualizat prin caracteristici proprii faŃă de alte produse similare, astfel încât nu sunt substituibile şi nu se află în concurenŃă cu acestea. Este necesară, de asemenea, determinarea în fiecare caz a pieŃei geografice a produsului respectiv, Ńinând cont de faptul că, pentru a cădea sub incidenŃa art. 82 TCE, concurenŃa trebuie să fie afectată într-o parte substanŃială a pieŃei comune.

2. NoŃiunea de poziŃie dominantă vizată de art. 82 se referă la poziŃia de putere economică a unei întreprinderi, care îi dă acesteia puterea să împiedice menŃinerea unei concurenŃe efective pe piaŃă şi îi furnizează posibilitatea să aibă un comportament independent de întreprinderile concurente, de clienŃii săi şi, în cele din urmă, de consumatori. PoziŃia dominantă rezultă în general din reunirea mai multor factori, care, luaŃi izolat, nu sunt în mod necesar determinanŃi: interzicerea de către o societate în poziŃie dominantă pe piaŃa unui produs ca distribuitorii agreaŃi să revândă acest produs în anumite condiŃii, aplicarea de către societatea în poziŃie dominantă a unor condiŃii inegale pentru prestaŃii echivalente ale partenerilor comerciali, practicarea unui preŃ excesiv faŃă de valoarea economică a prestaŃiei etc.

Evaluare ImportanŃa acestei decizii constă în ilustrarea analizei făcute de

judecătorul comunitar pentru determinarea concretă a pieŃei produsului în cauză (relevant market), utilizând atât criterii geografice, cât şi gradul de substituabilitate al acestui produs cu altele asemănătoare.

Cazul: Hoffmann - La Roche & Co. AG vs. Comisia, nr.

85\76, 13 februarie 1979 SituaŃie de fapt Societatea elveŃiană Hoffmann - La Roche et co. solicită

anularea Deciziei „Vitamine” a Comisiei, din data de 9 iunie 1976, privind procedura de aplicare a art.86 TCE.

Potrivit unei hotărâri a Comisiei, societatea La Roche dispunea de o poziŃie dominantă pe piaŃa comună, iar, ca urmare a încheierii unor contracte care obligau sau, cel puŃin incitau cumpărătorii, prin acordarea

131

unor prime de fidelitate, să-i acorde exclusivitate sau cel puŃin preferinŃă, încălcase dispoziŃiile art. 86 TCE prin exploatarea abuzivă a acestei poziŃii. Prin urmare, Comisia a hotărât aplicarea de sancŃiuni societăŃii La Roche. Societatea s-a adresat CJCE, susŃinând că Decizia Comisiei este incorectă. În Decizia sa, Comisia a arătat că, pentru a aprecia dacă La Roche deŃine poziŃia dominantă de care e acuzată, trebuie delimitată piaŃa relevantă din punct de vedere geografic (care în acest caz se întindea pe toată piaŃa comună) şi piaŃa relevantă a produsului.

Dreptul aplicabil Art. 86 TCE. SoluŃia şi principiile degajate de CJCE În această speŃă, Curtea a stabilit că, în ceea ce priveşte dreptul

comunitar al concurenŃei, dacă un produs este utilizat cu scopuri diferite şi, de asemenea, răspunde unor nevoi economice diferite, poate aparŃine unei pieŃe distincte. Un astfel de produs, alături de toate celelalte produse care îi pot fi substituite şi cu care intră în concurenŃă, constituie ele însele o piaŃă distinctă.

În ceea ce priveşte noŃiunea de piaŃă relevantă în interpretarea CJCE, se are în vedere posibilitatea ca o concurenŃă efectivă să poată exista între produsele care alcătuiesc această piaŃă, ceea ce presupune că produsele care intră în concurenŃă pot fi substituite.

Cu privire la noŃiunea de poziŃie dominantă la care se referă art. 86 TCE, Curtea a considerat că este vizată situaŃia în care o întreprindere are puterea economică de a împiedica menŃinerea unei concurenŃe efective pe piaŃă, prin capacitatea de a avea un comportament independent faŃă de ceilalŃi participanŃi pe piaŃă, faŃă de clienŃi şi faŃă de consumatori. Acest comportament, deşi nu exclude existenŃa unei anumite forme de concurenŃă de piaŃă, oferă întreprinderii cu o asemenea situaŃie posibilitatea să decidă sau cel puŃin să influenŃeze într-o manieră decisivă condiŃiile concurenŃiale de pe piaŃă. S-a stabilit că deŃinerea unui segment de piaŃă de mare amploare constituie un indiciu al unei poziŃii mai favorabile în raport cu ceilalŃi participanŃi.

NoŃiunea de amploare abuzivă este o noŃiune obiectivă care vizează comportamentul pe piaŃă al unei întreprinderi care deŃine o

132

poziŃie dominantă şi care sunt de natură să influenŃeze structura pieŃei şi care au ca efect crearea unor obstacole privind libera concurenŃă. AcŃiunea unei întreprinderi care deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃă, în sensul de a impune cumpărătorilor obligaŃia de a se aproviziona în totalitate cu produsele sale, constituie o exploatare abuzivă a unei poziŃii dominante în sensul art. 86 din Tratat. În aceeaşi categorie intră şi acŃiunea unei întreprinderi care, fără a obliga clienŃii să-şi asume o obligaŃie formală, aplică - fie unilateral, fie pe baza unor acorduri încheiate cu clienŃii - un sistem de reduceri de preŃuri pentru fidelitate (adică pentru faptul că un client se aprovizionează exclusiv sau aproape exclusiv cu produse provenind de la întreprinderea care acordă aceste reduceri). Includerea în contract a unei clauze „englezeşti ” (clauză conform căreia cumpărătorii se angajează să comunice întreprinderii care exploatează o poziŃie dominantă orice ofertă mai avantajoasă pe care au primit-o din partea concurenŃilor acesteia şi prin care îşi rezervă libertatea de a se aproviziona de la concurenŃă în cazul în care întreprinderea dominantă nu aliniază preŃurile ofertei mai avantajoase) nu duce la excluderea caracterului abuziv şi anticoncurenŃial al contractelor prin care se acordă reduceri de fidelitate. În ceea ce priveşte acordarea reducerilor de fidelitate, CJCE concluzionează că acestea sunt condamnabile fiindcă au drept efect aplicarea pentru partenerii comerciali a unor condiŃii inegale pentru prestaŃii echivalente care se reflectă în faptul că doi cumpărători ai aceleiaşi cantităŃi dintr-un produs plătesc un preŃ diferit, după cum se aprovizionează exclusiv de la întreprinderea care se bucură de o poziŃie dominantă sau, dimpotrivă, se aprovizionează de la surse diferite.

Evaluare După data aderării României la UE, în legislaŃia noastră va

trebui să se Ńină cont de această interpretare dată art. 86 TCE. Cazul: Imperial Chemical Industries (ICI) Ltd. Vs. Comisa,

nr. 48\69, 14 iulie 1972

133

SituaŃia de fapt Imperial Chemical Industries (ICI) a fost una din cele 10

companii, care, împreună, deŃineau 80% din piaŃa vopselelor în cadrul ComunităŃii. În 1964, a fost prima întreprindere care a anunŃat o creştere a preŃurilor, la scurt timp, urmată de o creştere identică din partea celorlalte companii. În 1965 şi 1967 au avut loc alte creşteri, urmate de creşteri de preŃuri din partea celorlalŃi producători.

Comisia a decis că este vorba de practici concertate, conform art. 81 TCE, şi a impus amenzi faŃă de aceste companii.

Companiile au contestat decizia Comisiei, argumentând că acele creşteri de preŃuri au fost rezultatul unui comportament paralel, normal pe o piaŃă oligopol (acest tip de piaŃă este caracterizat prin existenŃa unui număr mic de competitori, fiecare dintre aceştia urmărindu-l pe cel care este liderul în materie de preŃuri).

Dreptul aplicabil Art. 81 TCE referitor la practicile concurenŃiale susceptibile

de a distorsiona concurenŃa pe plan comunitar. SoluŃia şi principiile degajate de TCE După numărul producătorilor implicaŃi, Curtea a considerat că

nu se poate spune că piaŃa europeană a vopselelor este o piaŃă de tip oligopol. În consecinŃă, competiŃia între preŃuri ar fi trebui să continue, nefiind justificat comportamentul paralel în acest caz.

Astfel, creşterea uniformă şi generală a preŃurilor nu putea fi decât rezultatul unei intenŃii comune a întreprinderilor de a ajusta preŃurile pentru a evita riscurile competiŃiei, fapt ce este contrar art. 81 TCE.

În conformitate cu soluŃia dată în această speŃă, în cazul în care există creşteri de preŃuri similare, trebuie analizat dacă acestea reflectă existenŃa unui comportament independent în cadrul pieŃei sau o practică concertată.

Evaluare În speŃă, Curtea a decis că producătorii, prin creşterea preŃurilor,

au încercat doar să elimine incertitudinea privind viitorul lor comportament, care nu mai prezenta, astfel, nici un risc pentru competitori.

134

Într-o altă speŃă, Curtea a adus limitări acestor consideraŃii privitoare la modurile de comportament care dau naştere la practici concertate. Astfel, în Ahlström Oy (A.) vs. Comisie (1985), Curtea a decis că anunŃarea maximului creşterii preŃurilor de către producătorii de lemn constituie un comportament care nu afectează incertitudinea producătorilor privind atitudinea viitoare a competitorilor în domeniu.

Legea română privind concurenŃa nr. 21/1996, modificată prin O.U.G. nr. 21/2003, prevede în art. 5 interzicerea „înŃelegerilor exprese sau tacite între agenŃii economici sau asociaŃiile agenŃilor economici (…) care ar avea ca efect restrângerea ori denaturarea concurenŃei pe piaŃa românească (…) în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată în mod direct sau indirect a preŃurilor de cumpărare (…). Legea română preia, astfel, prevederile art. 81 TCE.

După aderarea la UE, când Tratatul CE va deveni parte din legislaŃia internă, judecătorii români vor trebui să Ńină seama de precizările făcute de Curte cu privire la semnificaŃia acestor dispoziŃii.

Cazul: Consten SARL & Grundig Verkaufs GmbH vs.

Comisia, nr. 56&58\64, 10 iunie 1965 SituaŃia de fapt Compania germană de electronice, Grundig, a încheiat un

contract de distribuŃie exclusivă cu societatea franceză Consten, prin care Grundig a fost de acord să aibă ca unic distribuitor în FranŃa această firmă, iar, în schimb, Consten se obliga să nu vândă produse competioare sau să reexporte produse Grundig. Consten a primit, de asemenea, exclusiv, dreptul de folosinŃă a mărcii GINT, marcă înregistrată internaŃional de Grundig.

O altă companie franceză (UNRF) a cumpărat produsele Grundig din Germania, unde erau mai ieftine, şi le-a revândut în FranŃa. În consecinŃă, Consten a introdus o acŃiune în faŃa instanŃelor franceze pentru încălcarea dreptului asupra mărcii internaŃionale GINT. Societatea UNRF a introdus plângere în faŃa Comisiei Europene cu privire la contractul existent între Grundig şi Consten, contract ce încălca art. 81 TCE. Comisia a dat o decizie în favoarea societăŃii UNFR, decizie ce a fost atacată de Consten şi Grundig în faŃa CJCE.

135

Dreptul aplicabil Art. 81 referitor la practicile concurenŃiale susceptibile de a

distorsiona concurenŃa pe plan comunitar. SoluŃia şi principiile CJCE Curtea a statuat că lista practicilor ilegale din art. 81 TCE este

ilustrativ ă şi nu exhaustivă. În acest articol sunt precizate doar interdicŃia de a încheia înŃelegeri prin care se fixează preŃuri, se limitează producŃia sau pieŃele, se aplică condiŃii diferite tranzacŃiilor echivalente şi se impun obligaŃii suplimentare fără legătură cu obiectul contractului.

În soluŃia dată, Curtea a considerat înŃelegerea încheiată între Consten şi Grundig ca având efectul partiŃionării pieŃei de-a lungul graniŃelor naŃionale, eliminând, astfel, competiŃia în detrimentul consumatorilor.

Evaluare Decizia în această speŃă a fost criticată pe motivul că interzice

acordurile „verticale”(între societăŃi aparŃinând unor niveluri diferite ale distribuŃiei, în speŃă, între producător şi distribuitor). Acordurile de acest tip sunt, în general, văzute ca fiind mai puŃin periculoase decât înŃelegerile „orizontale”, adică acele acorduri încheiate între companii aparŃinând aceluiaşi nivel de producŃie, cum ar fi cartelurile.

Astfel, unii comentatori au argumentat că nu trebuie interzise acordurile prin care se restrânge disponibilitatea unei anumite mărci pe o piaŃă, atâta vreme cât există o concurenŃă efectivă între branduri. Curtea a considerat că nu este nevoie să se ia în considerare efectele unor înŃelegeri, atâta vreme cât acesta are ca obiect prevenirea, restricŃionarea sau distorsionarea concurenŃei.

Cazul: Volskswagen AG/Commission, soluŃie dată de TPI, 3

decembrie 2003 SituaŃia de fapt Firma producătoare de automobile Volskwagen a interzis

concesionarilor săi din Germania practicarea unor reduceri la vânzarea noului model Passat, recomandând un preŃ unic de vânzare.

136

Comisia a considerat că această practică încalcă principiile liberei concurenŃe prevăzute de tratat şi a aplicat o amendă societăŃii Volskwagen în valoare de 30,96 milioane de euro.

Volskwagen a atacat decizia Comisiei în faŃa Tribunalului de primă instanŃă, motivând că nu s-au încălcat principiile comunitare în materia liberei concurenŃe, din moment ce iniŃiativele de plafonare a preŃului de vânzare al noului model Passat aveau caracter unilateral , neexistând un acord între constructor şi concesionari în acest scop.

Dreptul aplicabil Articolul 81, alin. 1 TCE, referitor la în Ńelegerile între

întreprinderi: „Sunt incompatibile cu piaŃa comună şi sunt interzise orice înŃelegeri între întreprinderi, orice decizie a grupurilor de întreprinderi, precum şi orice practici concertate între întreprinderi, susceptibile să afecteze comerŃul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurenŃei în interiorul pieŃei interne şi, în special, cele care constau în: a) fixarea directă sau indirectă a preŃurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor condiŃii ale tranzacŃiilor comerciale; (…)”

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE TPI a anulat decizia Comisiei, de aplicare a unei amenzi

societăŃii Volkswagen, argumentând că nu fusese dovedită în speŃă existenŃa unui acord de voinŃă între constructorul de automobile şi concesionarii săi din Germania, în vederea impunerii unui anumit preŃ de vânzare, fiind vorba doar de un act unilateral al societăŃii Volkswagen. Astfel, Comisia nu a făcut dovada acceptării efective de către concesionari a preŃului recomandat de constructor.

Pentru a exista o limitare a liberei concurenŃe sancŃionată de art. 81TCE este necesară constatarea unei înŃelegeri între cele două întreprinderi, adică realizarea unui acord de voinŃă între cele două părŃi, şi nu o simplă decizie unilaterală a unei întreprinderi.

Se respinge astfel argumentarea Comisiei potrivit căreia acordul de voinŃă dintre constructor şi concesionar, în vederea impunerii unui anumit pre Ń de vânzare rezultă din însuşi contractul de concesiune între aceste părŃi, deoarece prin încheierea acestui contract concesionarul ar accepta în mod implicit condiŃiile

137

care pot fi impuse ulterior de concedent, chiar dacă acestea nu sunt conforme dispoziŃiilor comunitare.

Tribunalul consideră că simpla semnare a unui contract de concesiune nu poate fi interpretată drept a acceptare tacită, în avans, a unor iniŃiative ulterioare ale concedentului, susceptibile să contravină principiilor comunitare privind libera circulaŃie în cadrul pieŃei interne.

În vederea aplicării art. 81 alin. 1 TCE, Comisia trebuie să facă dovada alinierii poziŃiei concesionarului la iniŃiativa anticoncurenŃială a concedentului, adică realizarea unei „în Ńelegeri” între cele două păr Ńi.

Notă: Împotriva deciziei TPI se poate introduce în termen de două luni de la notificare, un recurs limitat la elemente de drept.

Evaluare Art. 5 din Legea nr.21/1996 modificat prin O.U.G. nr. 121/2003,

prevede: „Sunt interzise orice înŃelegeri exprese sau tacite între agenŃii economici sau asociaŃii de agenŃi economici, orice decizii de asociere sau practici concertate între aceştia, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenŃei pe piaŃa românească sau o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preŃurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiŃii comerciale inechitabile; (…)”

Acest articol va trebui interpretat în lumina precizărilor făcute de Curte în această speŃă.

Cazul : Van den Bergh Foods Ltd./ Comisia, 23.101.2003

(Tribunalul de prim ă instanŃă) SituaŃia de fapt Van den Bergh Foods denumită HB Ice Cream (HB), filiala

grupurilor Unilever, este principalul producător de îngheŃată în Irlanda. Această firmă a furnizat distribuitorilor de îngheŃată congelatoare, asupra cărora şi-a păstrat proprietatea şi pe care aceştia erau obligaŃi să le folosească exclusiv pentru depozitarea îngheŃatei HB. După pătrunderea pe piaŃă a producătorului american „Mars”

138

distribuitorii au depozitat şi această marcă de îngheŃată şi, în consecinŃă, HB a cerut respectarea contractului de exclusivitate.

În urma plângerii adresate de Mars, Comisia Europeană a emis o decizie în care considera că aceste contracte de exclusivitate sunt contrare dreptului comunitar al concurenŃei. Comisia constată că HB deŃine o poziŃie dominantă pe piaŃa irlandeză a îngheŃatei (pe baza importanŃei distribuŃiei şi prin notorietatea mărcii), iar, prin aceste contracte, se restrânge capacitatea distribuitorilor de a comercializa produse ale altor producători. În consecinŃă, Comisia stabileşte că este vorba de un abuz de poziŃie dominantă şi a refuzat acordarea unei excepŃii individuale către HB.

HB a introdus un recurs în faŃa Tribunalului, vizând anularea aceste decizii a Comisiei.

Dreptul aplicabil Articolele 81, 82 şi 295 TCE referitoare la regulile de

concurenŃă: interzicerea acordurilor între întreprinderi şi a abuzului de poziŃie dominantă.

SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Tribunalul consideră că acea clauză de exclusivitate îi determină

pe distribuitori să se comporte diferit cu ceilalŃi producători de îngheŃată (s-a observat că, după ce HB a cerut respectarea clauzei de exclusivitate, distribuŃia de îngheŃată Mars a scăzut de la 43% la 20%). Deci, Comisia apreciat corect că, prin această clauză de exclusivitate, distribuitorilor li se restrânge libertatea de a alege produsele pe care vor să le vândă.

Totodată, pentru că distribuitorii nu agreează instalarea congelatoarelor care nu sunt gratuite, ceilalŃi producători sunt obligaŃi să facă o investiŃie foarte costisitoare pentru achiziŃionarea de congelatoare, fapt ce e de natură a-i descuraja pe aceştia de a mai intra pe piaŃă.

În ceea ce priveşte acordarea unei excepŃii individuale către HB, Tribunalul consideră că această clauză nu prezintă avantaje obiective de natură a compensa inconvenientele create în domeniul concurenŃei.

Decizia Comisiei nu privează HB de proprietatea congelatoarelor pe care le poate exploata într-o altă manieră.

139

În consecinŃă, Tribunalul a respins recursul înaintat de HB. Notă: Decizia Tribunalului de Primă InstanŃă poate fi

contestată pe chestiuni de drept în termen de două luni de la notificare.

Evaluare Tribunalul constată că, deşi punerea la dispoziŃia

distribuitorilor a unor congelatoare cu condiŃia exclusivităŃii este o practică des întâlnită, aceasta poate restrânge jocul concurenŃei atunci când este utilizată de o întreprindere având poziŃie dominantă.

Cazul: Arbed e.a. şi Poutrelles e.a./ Comisia Europeană, 2

octombrie 2003(recurs asupra unei decizii a Tribunalului de prim ă instanŃă)

SituaŃia de fapt Printr-o decizie din 1994, Comisia a constatat participarea a 17

întreprinderi siderurgice europene şi a asociaŃiei lor profesionale, Eurofer, la o serie de acorduri, decizii şi practici concertate privind fixarea preŃului, repartiŃia pieŃelor şi schimburi de informaŃii confidenŃiale. Pentru aceasta Comisia a amendat 14 din aceste întreprinderi.

În deciziile din 1999 Tribunalul a confirmat în esenŃă decizia Comisiei, reducând însă amenzile. Şapte întreprinderi şi Eurofer au cerut CJCE să anuleze deciziile Tribunalului.

Arbed SA a susŃinut în faŃa tribunalului că, după transmiterea reclamaŃiilor către filiala sa, Trade Arbed, Comisia a decis amendarea sa fără a informa, în prealabil, nici asupra intenŃiei, nici asupra motivelor şi fără a-i permite să-i fie cunoscut punctul de vedere. Tribunalul de Primă InstanŃă i-a respins aceste argumente.

Dreptul aplicabil Art. 65 din Tratatul CECO privind acordurile şi practicile

concertate ale producătorilor europeni din domeniul siderurgic SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea reaminteşte că, în orice procedură susceptibilă a produce

sancŃiuni financiare, respectarea dreptului la apărare constituie un

140

principiu fundamental al dreptului comunitar . În conformitate cu acest principiu, Comisia ar fi trebuie să precizeze întreprinderii pe care avea intenŃia să o sancŃioneze care sunt elementele esenŃiale reŃinute împotriva ei, pentru ca aceasta să-şi poată construi apărarea.

Referitor la imputarea unei amenzi unei societăŃi ce deŃine o filial ă, pentru faptele comise de aceasta, comportamentul anticoncurenŃial al unei întreprinderi, în cazul în care prima nu şi-a determinat în mod autonom comportamentul pe piaŃă, dar a aplicat directivele emise de prima, luând în considerare legăturile economice şi juridice ce există între cele două.

Evaluare SpeŃa precizează un principiu fundamental dreptului comunitar;

dreptul la apărare în cazul instituirii unei proceduri prin care se pot impune sancŃiuni financiare unei întreprinderi.

De asemenea, decizia lămureşte anumite aspecte ale dreptului concurenŃei şi anume: faptul că societatea-mamă poate fi sancŃionată pentru faptele comise de o filială a sa, în cazul în care aceasta din urmă nu are stabilită o conduită autonomă.

LegislaŃia română în domeniul concurenŃei este reprezentată de: Legea nr. 21/1996 asupra concurenŃei şi de Legea nr. 11/1991 privind concurenŃa neloială completată prin Legea nr.298/2001. Aceste reglementări vor trebui interpretate de către organele judecătoreşti în lumina precizărilor f ăcute de Curte în speŃă, în cazul în care va trebui sancŃionată o întreprindere pentru comportamentul anticoncurenŃial al unei societăŃi subordonate ei în ceea ce priveşte politica comercială.

Cazul: British Airways plc. c. Comisia Europeană, 17

decembrie 2003, decizie a Tribunalului de Primă InstanŃă) SituaŃia de fapt British Airways (BA), cea mai mare companie aeriană din

Marea Britanie, a încheiat acorduri cu agenŃiile de voiaj acreditate în Marea Britanie de către AsociaŃia InternaŃională de Transport Aerian, în vederea vânzării de bilete de avion. În baza acestor acorduri, agenŃii primesc un comision de bază pentru biletele BA vândute şi

141

beneficiază de alte facilităŃi financiare complementare, cum este, de exemplu, prima de rezultat, calculată în funcŃie de creşterea vânzărilor de bilete.

Virgin Atlantic Airways, o companie concurentă, a depus o plângere împotriva acestor acorduri, la Comisia Europeană. În urma unei anchete conduse de către Comisie, BA a adoptat un nou sistem de prime de rezultat aplicabil din 1998. Astfel, în afara comisionului, fiecare agent putea obŃine şi alte comisioane suplimentare (unele aplicabile nu numai câştigurilor suplimentare realizate, ci şi vânzărilor totale de bilete BA pentru perioada de referinŃă). Compania Virgin Atlantic Airways a depus o nouă plângere la Comisia împotriva acestui nou sistem de recompense financiare.

Prin decizia din 14 iulie 1999, Comisia a considerat acordurile şi sistemele de recompensă financiară iniŃiate de BA ca fiind un abuz de poziŃie dominantă pe piaŃa britanică a serviciilor agenŃiilor de voiaj aeriene şi a dispus amendarea acestei companii cu 6,8 milioane Euro. În opinia Comisiei, sistemul primelor de rezultat are ca efect incitarea agenŃilor de turism de a menŃine sau creşte vânzările de bilete BA, în dauna companiilor concurente. BA a introdus recurs împotriva acestei decizii în faŃa TPI.

Dreptul aplicabil Art. 82 TCE (privind abuzul de poziŃie dominantă) SoluŃia şi principiile degajate de CJCE BA a contestat, în primul rând, competenŃa Comisiei de a lua

decizia din 14 iulie 1999, pe motivul demisiei colective a membrilor săi (intervenite la 16 martie 1999, numirea noilor comisari făcându-se abia la 15 septembrie 1999). Tribunalul a constatat că cei care au demisionat au rămas în funcŃie în această perioadă şi că au conservat (până la înlocuirea lor) plenitudinea competenŃelor.

Împotriva argumentului conform căruia BA ar fi suferit o discriminare, fiind singura companie aeriană împotriva căreia s-au declanşat cercetări, în timp ce alŃi transportatori aerieni au continuat să aplice acelaşi sistem de recompense financiare, Tribunalul a răspuns că faptul că aceşti transportatori nu au făcut obiectul unei anchete din partea Comisiei nu este de natură a înlătura infracŃiunile reŃinute în

142

sarcina companiei BA. Atunci când este sesizată în privin Ńa unor nereguli înfăptuite de mai multe întreprinderi mari Comisia poate să-şi concentreze eforturile asupra unei a dintre aceste întreprinderi .

În cazul în care BA consideră că alŃi transportatori aerieni practică astfel de sisteme de recompense financiare, poate oricând să conteste decizia Comisiei de a nu da curs plângerilor BA împotriva concurenŃilor săi.

Tribunalul consideră că, pentru a stabili dacă BA are sau nu o poziŃie dominantă, Comisia a reŃinut corect piaŃa britanică a serviciilor de distribu Ńie a biletelor de avion, servicii prestate de agenŃiile de voiaj. AgenŃiile de voiaj constituie, într-adevăr, un canal de distribuŃie indispensabil pentru companiile aeriene şi constituie astfel o piaŃă distinctă (piaŃă sectorială). Deci, BA deŃine poziŃie dominantă pe această piaŃă în calitate de beneficiar al serviciilor de distribu Ńie a biletelor sale de către agenŃiile de voiaj. Criteriile în func Ńie de care Tribunalul a apreciat că BA deŃine o poziŃie dominantă sunt: numărul locurilor oferite, num ărul zborurilor sale, numărul de bilete vândute de agenŃii britanici şi numărul pasagerilor transportaŃi.

În ceea ce priveşte abuzul de poziŃie dominantă, Tribunalul consideră că aplicarea unor condiŃii inegale faŃă de partenerii săi comerciali, pentru prestarea unor servicii echivalente poate fi numită exploatare abuzivă a unei poziŃii dominante. Astfel, în cazul sistemului primelor de rezultat, Tribunalul consideră că agenŃii britanici ar putea aplica comisioane diferite pentru aceeaşi sumă, volumul vânzărilor de bilete fiind diferit de la o agenŃie la alta (iar comisionul aplicându-se la volumul de vânzări). Pe de altă parte, Tribunalul relevă faptul că acest sistem de prime de rezultat are ca efect restrângerea libertăŃii agenŃiilor britanice de a furniza servicii companiilor aeriene concurente BA. În consecinŃă, concluzia Comisiei este corectă, BA abuzând de poziŃia dominantă pe care o deŃine pe piaŃa britanică a serviciilor prestate de agenŃiile de voiaj.

Evaluare SpeŃa aduce precizări în primul rând asupra metodelor de

investigaŃie ale Comisiei Europene. Astfel, Comisia are posibilitatea

143

să-şi concentreze analiza asupra unei anumite întreprinderi, chiar dacă a primit sesizări în legătură cu nereguli înfăptuite de mai multe societăŃi. O întreprindere împotriva căreia Comisia a dat o decizie, are dreptul de a contesta hotărârea Comisiei de a nu da curs celorlalte plângeri, dar nu poate invoca acest fapt pentru a împiedica executarea deciziei dată în cazul ei.

Legea privind concurenŃa nr. 21/1996 a fost modificată prin O.U.G. nr. 121/2003 astfel încât să corespundă cerinŃelor dreptului comunitar. Art. 6 privind abuzul de poziŃie dominantă reproduce dispoziŃiile art. 82 TCE privind abuzul de poziŃie dominantă.

6.5 JurisprudenŃa CurŃii Europene de JustiŃie privind ajutorul de stat

Cazul: Enirisorse SpA/Ministerul FinanŃelor, Italia, recurs

prealabil, 27 noiembrie 2003 SituaŃia de fapt În 1967 au fost înfiin Ńate, în anumite porturi, de către Ministerul

Marinei Mărfuri din Italia, instituŃii publice (aziende dei mezzi meccanici e dei magazinni) însărcinate cu administrarea echipamentelor mecanice şi a spaŃiilor de stocare ale statului destinate traficului de mărfuri.

Din 1974, în toate porturile Italiei este percepută o taxă pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor transportate pe mare, taxă vărsată la Trezoreria publică.

Cuantumul taxei este determinat pentru fiecare port prin decret al Preşedintelui, 2/3 din veniturile din aceste taxe fiind repartizate acelor instituŃii , pentru îndeplinirea sarcinilor lor şi o treime revine statului.

Societatea Enirisorse a efectuat, prin mijloace proprii, operaŃii de încărcare şi descărcare a mărfurilor naŃionale şi străine în portul Cagliari, fără a utiliza serviciile instituŃiei Ministerului Marinei ce opera în acest port. Considerând că acea taxă, pe care ar trebui să o plătească şi în cazul în care nu beneficiază de serviciile instituŃiei publice, reprezintă un ajutor de stat pentru acele instituŃii, societatea Enirisorse a refuzat să o plătească.

144

În consecinŃă, Curtea de CasaŃie s-a adresat CurŃii Europene de JustiŃie, prin recurs prealabil pentru a afla dacă regimul italian este contrar dreptului comunitar.

Dreptul aplicabil Articolul 87 TCE referitor la ajutoarele acordate de către

stat SoluŃia şi principiile degajate de CJCE Curtea reaminteşte că, pentru a fi calificat drept ajutor de stat,

intervenŃia trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii : 1. să provină din resursele statului; 2. să fie susceptibilă a afecta comerŃul între statele membre; 3. să favorizeze direct sau indirect o întreprindere; 4. să afecteze/să ameninŃe libera concurenŃă. Procentul acordat instituŃiilor portuare din taxa cerută pentru

transporturile de mărfuri provine de la bugetul de stat şi această indemnizaŃie ar putea afecta schimburile intracomunitare, pentru că este destinată unei întreprinderi stabilite într-un port pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor.

Pentru ca intervenŃia statului să nu fie considerată un avantaj, trebuie să reprezinte o compensaŃie pentru îndeplinirea unei obligaŃii de serviciu public, clar stabilite, iar parametrii de calcul trebuie să fie stabiliŃi în prealabil, în mod obiectiv şi transparent.

Curtea precizează în primul rând că exploatarea unui port comercial nu antrenează în mod automat îndeplinirea unei obligaŃii legate de un serviciu public.

În consecinŃă, instituŃiile portuare trebuie să demonstreze că au în sarcină o obligaŃie de serviciu public şi că sumele care le sunt atribuite constituie o compensaŃie pentru îndeplinirea unei asemenea obligaŃii, pentru ca banii ce le sunt alocaŃi să nu fie consideraŃi o formă de ajutor de stat.

Curtea a arătat că Tratatul interzice orice ajutor care a fost acordat fără o prealabilă notificare, judecătorul naŃional trebuind să ia orice măsură necesară pentru a împiedica atât perceperea unei părŃi din taxă, cât şi atribuirea ei beneficiarilor. Curtea precizează că, în cazul în care se va hotărî vă instituŃiile respective au beneficiat de un

145

ajutor de stat, va fi considerată ilegală doar partea din taxa portuară ce era atribuită întreprinderilor beneficiare (restul de plată, vărsat la bugetul de stat nu este afectat).

Cazul: Ministerul Economiei FinanŃelor şi Industriei din

FranŃa c. GEMO S.A., 20 noiembrie 2003 SituaŃia de fapt Societatea GEMO, un supermarket francez care

comercializează, printre altele, carne şi produse de carne, a cerut administraŃiei franceze restituirea sumelor plătite ca taxă pentru achiziŃiile de carne pentru care trebuie să plătească impozite conform legii naŃionale. Această taxă este instituită pentru a finanŃa serviciul public francez de colectare şi eliminare a cadavrelor de animale şi a deşeurilor abatoarelor, care este gratuit pentru crescătorii de animale, cât şi pentru cei care deŃin abatoare.

Refuzându-i-se restituirea acestor sume, GEMO a introdus recurs în faŃa Tribunalului administrativ din Dijon, care a decis sistemul instituit de legea franceză constituie un ajutor de stat în sensul dreptului comunitar. Ministerul Economiei şi FinanŃelor a atacat această decizie şi, prin urmare, tribunalul a cerut CJCE să decidă dacă această taxă este echivalentă cu un ajutor de stat în sensul dreptului comunitar.

Dreptul aplicabil Art. 87 TCE privind ajutoarele acordate de către stat SoluŃia şi principiile degajate de TCE Curtea precizează care sunt ajutoarele de stat incompatibile cu

dreptul comunitar: 1. cele care sunt acordate direct sau indirect din resursele de

stat sau din cele impuse de stat; 2. ajutoarele care uşurează sarcinile ce grevează în mod

normal bugetul unei întreprinderii ; 3. ajutoarele care împiedică concurenŃa şi favorizează

„anumite întreprinderi sau anumite produse” în detrimentul altora;

146

4. ajutoarele ce pot afecta schimburile între statele membre. Faptul că activitatea de ecarisaj este întreprinsă de firme private

nu înlătură caracterul de ajutor de stat, pentru că ini Ńiatorii acestui regim sunt autorităŃi publice.

Curtea constată, de asemenea, că sarcina financiară privind eliminarea cadavrelor de animale şi a deşeurilor abatoarelor ar trebui considerată ca fiind un cost inerent activităŃii economice pentru crescătorii de animale şi deŃinătorii de abatoare, şi de care sunt scutiŃi prin instituirea acestui regim de către autorit ăŃile de stat. Este vorba despre un avantaj economic susceptibil de a împiedica mecanismul liber al concurenŃei, chiar dacă de acest avantaj beneficiază şi alte societăŃi, de exemplu grădinile zoologice, principalii beneficiari rămân producătorii. În consecinŃă, este îndeplinită condiŃia selectivităŃii anumitor producători/produse în detrimentul altora.

Pe de altă parte, prin această măsură este afectat şi preŃul cărnii , care devine astfel mai competitivă pe piaŃa comunitară, favorizând exporturile franceze de carne şi afectând schimburile intracomunitare.

În consecinŃă, regimul francez trebuie să fie calificat ca fiind un ajutor de stat în sensul dreptului comunitar.

Evaluare a) Cazul precizează elementele ce trebuie analizate pentru a

califica o anumită măsură ca fiind ajutor de stat. Pentru România prezintă interes cunoaşterea modului de abordare a acestui tip de măsuri de către Curte în vederea adaptării corespunzătoare a legislaŃiei interne din domeniu.

b) DefiniŃia ajutorului de stat consacrată de art. 87 TCE a fost preluată în art. 2 al Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, prin modificările aduse de Legea nr. 603/2003.

Cu toate acestea, va trebui să se examineze dacă reglementarea ajutorului de stat - în special art. 2 alin. 4 din Lege - acoperă soluŃia jurisprudenŃială la care a ajuns Curtea, în sensul că o măsură constituie ajutor de stat incompatibil cu acquis-ul comunitar chiar dacă se realizează prin intermediul unor întreprinderi private.

147

Cazul: Altmark Trans GmbH, Regierungsprasidium Magdeburg, Germania/Nahverkerhrsgesellshaft Altmark GmbH, recurs prealabil, 24 iulie 2003

SituaŃia de fapt Regulamentul nr. 1191/69 modificat prin Regulamentul 1893/91

vizează eliminarea disparităŃilor ce rezultă din obligaŃiile inerente noŃiunii de serviciu public impuse întreprinderilor de transport terestru de către statele membre, disparităŃi de natură a împiedica jocul liber al concurenŃei. În consecinŃă, s-a considerat necesară suprimarea obligaŃiilor de serviciu public chiar dacă, menŃinerea lor ar putea fi indispensabilă în anumite cazuri pentru a garanta furnizarea unor servicii de transport corespunzătoare.

Într-o primă perioadă, legislatorul german a hotărât ca regulamentul să nu se aplice serviciilor de transport urban, suburban şi regional, dar, după 1996, legea germană prevede explicit că serviciile de transport local şi regional sunt supuse regulamentului comunitar.

În 1990, întreprinderea Altmark Trans a obŃinut licenŃe şi subvenŃii pentru transportul persoanelor cu autobuze.în 1994, autorităŃile germane au reînnoit licenŃele pentru societatea Altmark şi au respins cererea dea acordare de licenŃă introdusă de societatea Nahverkerhrsgesellshaft Altmark. Aceasta a introdus un recurs în faŃa jurisdicŃiei germane, afirmând că Altmark nu era o societate „sănătoasă” din punct de vedere economic pentru că nu ar fi capabilă să supravieŃuiască fără subvenŃiile publice şi, în consecinŃă, acele licenŃe erau ilegale.

JurisdicŃia supremă germană a sesizat Curtea Europeană de JustiŃie pentru a şti dacă:

– subvenŃiile acordate societăŃii Altmark Trans sunt ajutoare acordate de stat interzise de dreptul comunitar;

– autorităŃile germane sunt în măsură să prevadă faptul că serviciile de transport regional care au autonomie financiară nu trebuie supuse regulamentului din 1969 privind obligaŃiile de serviciu public.

Dreptul aplicabil – Regulamentul nr. 1191/69 din 26 iunie 1969 vizând acŃiunea

statelor membre în materie de obligaŃii inerente noŃiunii de serviciu

148

public în domeniul transporturilor de cale ferată, terestru sau pe apă - modificat prin Regulamentul nr. 1893/91 din 20 iulie 1991;

– Art. 87 TCE. SoluŃia şi principiile degajate de TCE În ceea ce priveşte prima chestiune, Curtea reaminteşte

jurisprudenŃa sa constantă conform căreia, pentru ca intervenŃia unui stat să fie considerată ca fiind „ajutor de stat” în sensul tratatului CE, trebuie să poată fi considerată ca fiind un „avantaj” consimŃit întreprinderii beneficiare, avantaj pe care aceasta din urmă nu ar fi obŃinut-o în condiŃiile normale ale pieŃei.

Curtea a considerat că nu există un asemenea avantaj în cazul în care intervenŃia statului este considerată ca fiind o compensare a prestaŃiilor efectuate de întreprinderile beneficiare pentru executarea obligaŃiilor de serviciu public. Totuşi, în unele cazuri concrete, pentru ca o asemenea compensaŃie să nu poată fi considerată un ajutor de stat trebuie îndeplinite patru condiŃii :

1. întreprinderea beneficiară trebuie să aibă efectiv obligaŃii de serviciu public, dar definite;

2. parametrii pe baza cărora vor fi calculate compensaŃiile trebuie să fie stabilite în prealabil în mod obiectiv şi transparent;

3. compensaŃia nu va depăşi în tot sau în parte costurile ocazionate de executarea obligaŃiilor de serviciu public, Ńinând cont de sumele care sunt legate de acestea şi de un beneficiu rezonabil;

4. când selectarea se face în afara cadrului pieŃei publice, nivelul compensaŃiei trebuie determinat în funcŃie de analiza costurilor unei întreprinderi de transport medii (Ńinând cont de cheltuielile şi beneficiile rezultate din executarea acestor obligaŃii).

Numai analizând aceste patru condiŃii se poate deduce dacă o întreprindere nu a profitat în realitate de un „avantaj” financiar care ar avea ca efect punerea acestei societăŃi într-o poziŃie concurenŃială mai favorabilă în raport cu celelalte, având astfel caracterul unui ajutor de stat în sensul Tratatului CE.

În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune, se subliniază că, în speŃă, jurisdicŃia naŃională nu va trebui să examineze dacă subvenŃiile în cauză au fost acordate în conformitate cu dispoziŃiile tratatului CE relative la ajutoarele de stat, decât în cazul în care ajung

149

la concluzia că regulamentul în cauză nu se aplică în Germania. Deci, dacă se va aplica regulamentul, nu mai este cazul să se apeleze la dispoziŃiile generale ale tratatului CE.

Curtea a considerat că jurisdicŃia germană poate aplica derogarea prevăzută de regulamentul comunitar pentru transportul urban, suburban şi regional, prin aceasta încadrându-se în obiectivele regulamentului. Totuşi, un stat membru nu poate să aplice decât parŃial o asemenea derogare pentru ca principiul securităŃii juridice să fie respectat. Acest lucru presupune ca legea germană să delimiteze sfera de aplicare a respectivei derogări, pentru a se putea determina în care situaŃie se aplică derogarea şi în care regulamentul.

Evaluare SpeŃa precizează care sunt condiŃiile în care o compensaŃie

acordată de stat pentru prestaŃiile unei întreprinderi, în îndeplinirea obligaŃiilor de serviciu public, poate deveni ajutor de stat, în sensul Tratatului CE:

1. întreprinderea beneficiară nu are efectiv obligaŃii de serviciu public, clar definite;

2. parametrii pe baza cărora vor fi calculate compensaŃiile nu au fost stabilite în prealabil în mod obiectiv şi transparent;

3. compensaŃia depăşeşte în tot sau în parte costurile ocazionate de executarea obligaŃiilor de serviciu public, Ńinând cont de sumele care sunt legate de acestea şi de un beneficiu rezonabil;

4. când selectarea s-a făcut în afara cadrului pieŃei publice, nivelul compensaŃiei nu a fost determinat în funcŃie de analiza costurilor unei întreprinderi de transport medii (Ńinând cont de cheltuielile şi beneficiile rezultate din executarea acestor obligaŃii).

Este vorba de cazul special al unei întreprinderi ce-şi îndeplineşte obligaŃiile de serviciu public. LegislaŃia română în domeniu este reprezentată de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, modificată de Legea nr. 603/2003. Nici una din aceste legi nu conŃine referiri la cazul special al unei întreprinderi ce are obligaŃii de serviciu public. România va trebui să Ńină cont de aceste precizări, precum şi de principiul potrivit căruia, în cazul în care un domeniu este reglementat de dreptul privat, nu se vor aplica prevederile generale ale Tratatului CE.

150

Cuvinte cheie: preŃurile de lichidare; ajutoarele de stat; concurenŃa loială; concurenŃa neloială acord restrictiv; practică concertată; fuziunile (concentrările); ajutoare de stat

Întrebări: 1. Ce vizează regulile privind concurenŃa? 2. Prin ce se realizează abuzuri de poziŃie dominantă? 3. Care sunt ipotezele de definire a fuziunilor supuse

controlului? 4. Care sunt ajutoarele de stat compatibile cu PiaŃa Internă a

Uniunii?

151

Radu Stancu Mădălina Vezeteu

Capitolul 7

FONDURILE STRUCTURALE ŞI

FONDURILE DE TIP STRUCTURAL

7.1. Fondurile structurale

Fondurile europene au fost concepute în scopul consolidării economiilor Statelor Membre şi pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a acestora, reducând ecartul dintre diferitele regiuni şi retardul celor mai puŃin favorizate (Tratatul de la Roma din 1957). Se află în responsabilitatea principală a statelor membre şi autorităŃilor regionale. Nu se substituie eforturile financiare ale Statelor Membre.

• Fondul Social European (FSE) a fost creat în anul 1960 şi a avut ca obiectiv major prevenirea şi combaterea şomajului prin promovarea de măsuri care să faciliteze accesul pe piaŃa muncii, asigurarea egalităŃii şanselor, calificarea profesională, crearea de noi locuri de muncă.

• Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultur ă (FEOGA) a fost creat în scopul sprijinirii programelor de îmbunătăŃire a condiŃiilor de producŃie şi marketing în agricultură. Are două componente:

– componenta de orientare, creată în anul 1962 pentru ajustare structurală, pentru reconversia producŃiei agricole şi dezvoltarea de activităŃi complementare în agricultură. Este destinat: investiŃiilor în agricultură; facilităŃilor destinate tinerilor agricultori; sprijinului pentru ieşirea la pensie în agricultură înainte de limita de vârstă; sprijinului pentru zonele mai puŃin favorizate şi pentru zonele cu restricŃii de mediu; pentru silvicultură; alte măsuri de conversie şi dezvoltare rurală;

152

– componenta de garantare este concepută pentru susŃinerea preŃurilor produselor agricole.

• Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) este menit să corecteze principalele dezechilibre regionale şi transformarea regiunilor. A fost creat în anul 1975 şi are ca domenii de intervenŃie: investiŃii productive; în infrastructura necesară dezvoltării economiei (reŃele, educaŃie, sănătate); dezvoltarea potenŃialului intern al regiunilor; acordarea de asistenŃă tehnică.

• Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (UFOP) a fost creat în anul 1993 şi are ca principale domenii de intervenŃie: modernizarea flotei; dezvoltarea acvaculturii; protejarea zonelor maritime ş.a.

Beneficiarii fondurilor structurale sunt: regiunile defavorizate; zonele cu handicapuri specifice; grupurile sociale vulnerabile; colectivităŃile locale şi regionale; Ńările candidate.

7.2. Fondul de Coeziune

Fondul de coeziune are ca scop principal asistenŃa Ńărilor cu

dificultăŃi economice, în vederea aderării la Uniunea Economică şi Monetară. Fondurile sunt alocate pentru două sectoare: 1) mediu; 2) reŃele de transport transeuropene.

CerinŃe pentru accesul la Fondul de coeziune: 1. Ńările beneficiare să aibă un venit pe locuitor sub 90% faŃă de

media comunitară; 2. Ńările beneficiare să aibă un program menit să satisfacă

condiŃiile de convergenŃă. În perioada 2000-2006 bugetul fondului este de 18 miliarde euro.

Prin obiective, Fondul de coeziune se deosebeşte de fondurile structurale în sensul că urmăreşte reducerea disparităŃilor dintre economiile naŃionale în timp ce acestea din urmă au ca scop reducerea disparităŃilor dintre regiuni.

7.3. Fondurile de tip structural (fondurile de preaderare)

153

• Decalajele dintre nivelele de dezvoltare ale Ńărilor candidate şi Ńările membre UE, precum şi la nivelul regiunilor este mare şi vor îngreuna funcŃionarea armonioasă a Uniunii. Pentru reducerea acestor decalaje, UE acordă sprijin Ńărilor candidate prin instrumente structurale de preaderare (fondurile de tip structural). Acestea sunt: Programul PHARE revizuit, Programul Special de pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD) şi Instrumentul Structural de pre-Aderare (ISPA). După aderare, sprijinul financiar va fi acordat prin fondurile structurale şi prin Fondul de Coeziune.

• Programul PHARE. A fost înfiinŃat în 1989 pentru Polonia şi Ungaria (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy) şi este un instrument nerambursabil de sprijinire a Ńărilor candidate. În anul 1997 a fost revizuit. Este orientat către consolidarea instituŃională, susŃinerea investiŃiilor, dezvoltarea regională şi socială, restructurarea industrială şi dezvoltarea IMM-urilor, cu scopul întăririi instituŃiilor democratice, administraŃiei publice şi organizaŃiilor care au răspunderea implementării legislaŃiei comunitare.

• Instrumentul pentru Politici Structurale de pre-Aderare (ISPA). Este un instrument de finanŃare destinat statelor candidate, similar cu Fondul de Coeziune. Obiectivele programului sunt: 1) protecŃia mediului înconjurător; 2) dezvoltarea infrastructurii de transport; 3) familiarizarea administraŃiilor statelor candidate cu politicile şi procedurile fondurilor structurale.

AlocaŃiile financiare se stabilesc în raport cu populaŃia, PIB/locuitor şi suprafaŃă. Pot acoperi până la 75% din cheltuielile publice, iar, în mod excepŃional, până la 85%.

• Programul Special de pre-Aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD). Are menirea de a pregăti Ńările candidate pentru participarea la politica agricolă comună (PAC). Este administrat pe baze complet descentralizate.

• Proiecte finanŃate din programul SAPARD: 1) îmbunătăŃirea competitivităŃii produselor agricole şi comercializarea produselor agricole şi piscicole; 2) îmbunătăŃirea infrastructurii pentru dezvoltarea rurală şi agricolă; 3) dezvoltarea economică a zonelor rurale; 4) dezvoltarea resurselor umane. Bugetul total pentru perioada 2000-2006 este de 520 miliarde euro.

154

Cuvinte cheie: fonduri structurale; Fondul de Coeziune; fonduri

de tip structural; FSE; FEOGA; IFOP; PHARE; ISPA; SAPARD; FEDER.

Întreb ări : 1. Care este scopul fondurilor structurale? 2. Care sunt componentele FEOGA? 3. Care sunt domeniile de intervenŃie ale FEDER? 4. Care sunt cerinŃele pentru accesul la fondul de coeziune? 5. Care sunt obiectivele programului ISPA? 6. Ce proiecte finanŃează SAPARD?

155

Repere bibliografice

Tratatele institutive Editia specială a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, www.eur-

lex.europa.eu Radu Stancu, Norma juridică, ed. Tempus, 2002 Marin Voicu, Drept comunitar, Teorie şi jurisprudenŃă, Editura Exponto,

ConstanŃa, 2002 Augustin Fuerea, Drept instituŃional comunitar european, ed.a III-a

Ed. Actami, Bucureşti, 1997 şi ed. a V-a, 2000 Augustin Fuerea, Drept comunitar european, Partea generală, Ed. All Beck,

Bucureşti, 2003 Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE - de la naŃional la federal, Ed. Tritonic,

Bucureşti, 2005 Octavian Manolache, Drept comunitar, ed. a IV-a , Ed. All Beck, Bucureşti Adrian Năstase, Europa quo vadis? – spre o Europă unită, Ed. Monitorul

Oficial, Bucureşti, 2003 Marius Profiroiu, Irina Popescu, Politici europene, Ed.Economică, Bucureşti,

2003 Andrei Popescu, Alina Dinu, OrganizaŃii europene şi euroatlantice,

Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004 Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar comunitar, Editura C.H.Beck,

Bucureşti, 2008 Daniela Popa, Integrarea României şi Uniunea Europeană: o opŃiune

ireversibilă, Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti, 2006 Ionel Olteanu, Dreptul european al drepturilor omului, vol. I, Ed.FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2004 Tudorel Stefan, Introducere în dreptul comunitar, Editura C.H.Beck,

Bucureşti, 2006 Dacian Cosmin Dragoş, Uniunea Europeană, C.H.Beck, Bucureşti, 2007 Marin Dumitru, colectiv, PreŃuri şi concurenŃă, Ed. FundaŃiei România de

Mâine, Bucureşti, 2002 Irina Moroianu Zlătescu, Ion Stoca, Drepturile omului în pragul mileniului al

III-lea, Carta Socială Europeană, IRDO, 1997 Eugen GhiorghiŃă, Industrializarea şi comerŃul exterior în România

interbelică, Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002

156

Eugen GhiorghiŃă, Liberul schimb şi protecŃionismul. Începuturile industrializării României 1886-1914, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002

Revista Eurodreptul nr.1 si 2/2006, Revista de studii şi cercetări juridice Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice, Integrarea europeană şi

dreptul românesc, Ed.Dacoromană, Bucureşti, 2006 Revista română de drept comunitar Ministerul Afacerilor Externe, Repere fundamentale ale jurisprudenŃei CurŃii

de JustiŃie a comunităŃilor europene, Bucureşti, 2005 Ministerul Afacerilor Externe, Repere ale jurisprudenŃei recente a CurŃii de

JustiŃie a ComunităŃilor Europene (2003-2004), Bucureşti, 2005

* * *

Guy Isaac, Marc Blanquet, Droit général de l’Union européenne, 9-me Edition, Sirey Universite

Edmond Jouve, Le Generale de Gaulle et la Construction l’Europe (1940-1966), vol.I et II, Universite de Paris, Faculte de Droit et des Sciences Economiques, Librairie générale de droit et de Jurisprudence, R.Pichon et Durand – Auzias, Paris, 1967

Philippe Jestaz, Le sources du droit, Dalloz, 2005 Francis Lefebvre, Commonaute Européenne, 2002-2003 Christian Gavalda, Gilbert Parleani, Droit des affaires de l’Union

européenne, 4e edition, Groupe Lexis Nexis, 2002 Sandrine Gelin, Jean-François Guedon, QCM, Europe et Union européenne,

Edition d’Organisation, 2004 Steven P.Mc Giffen, Uniunea Europeană, Ghid critic, EdiŃie nouă,

Ed. Monitorul Oficial, Bucureşti