Upload
digei-bobitz
View
24
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
GENERALITĂȚI
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICECURS NR.3
Etapele cercetării ştiinţifice medicale
Conceptualizarea problemei de cercetare
Orice autor trebuie să-şi structureze cercetarea astfel:
1. definirea problemei de cercetare2. stadiul cunoştinţelor3. modelul teoretic şi ipoteza/problema de
cercetat
1. Definirea problemei de cercetat
- este esenţială- să fie clară, precisă şi convingătoareInclude precizări despre:- obiectivul general al cercetării- scopul cercetării- importanţa subiectului de cercetat- formularea problemei de cercetat- stadiul de dezvoltare al cercetării- utilizarea rezultatelor cercetării
a. Obiectivul general al cercetării
- se specifică domeniul în care se desfăşoară cercetarea;
- se enunţă originea proiectului şi- motivaţia cercetătorului de a face
respectiva cercetare;- este momentul în care se aminteşte despre
obiectivul general al studiului.
b.Scopul cercetării- cercetarea stării de sănătate;- cercetarea intervenţiilor;- cercetarea evaluativă – care elaborează o
judecată asupra unei intervenţii.c. Importanţa subiectului de cercetat
- se va face referire la:-costurile fenomenului studiat- incidenţă, prevalenţă- ritmul de creştere al problemei- consecinţele aduse de fenomen - lipsa unei intervenţii
INCIDENŢA
Frecventa cazurilor noi inregistrate intr-un anumit teritoriu si o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an) de catre dispensarele medicale (teritoriale si de intreprindere).Din 1987 este obligatorie declararea de catre spital si de catre specialistii din ambulator a bolilor nou confirmate .
Bolile acute care se vindeca si reapar ulterior ca o noua imbolnavire, dar nu recadere, se considera iar cazuri noi ( ex: gripa dupa doua luni de la vindecare celei anterioare).
Prevalenţa
Definitie: totalitatea bolilor care exista la un anumit
moment “critic”1 (ultima zi trimestrului, semestrului, anului) sau intr-o anumita perioada2 (trimestru, semestru, an).
d. Formularea problemei de cercetat
- orice cercetare are ca punct de plecare o situaţie percepută a fi problematică şi necesitând o explicaţie.
- cercetarea are intenţia de a reduce discordanţa dintre un model, teorie sau o explicaţie şi realitatea percepută.
e. Stadiul de dezvoltare al cercetării- trebuie explorate studiile prealabile
f. Utilizarea rezultatelor cercetării
- cercetarea fundamentală – doreşte să dezvolte noi cunoştinţe, să valideze o metodă de cercetare, un instrument de culegere al datelor, o tehnică de măsurare sau o metodă de analiză;
- cercetarea aplicativă – vizează obţinerea de date utile pentru luarea de decizii, planificarea unei intervenţii, descrierea unor comportamente în vederea fundamentării unor intervenţii.
2. Stadiul cunoştinţelor
- se arată cum se înscrie problema de cercetat în ansamblul cunoştinţelor privind subiectul respectiv
- în ce mod cunoştinţele din literatură permit precizarea întrebărilor sau a ipotezelor de cercetare
3. Modelul teoretic şi ipoteza sau problema de cercetat
a. Modelul teoretic- o teorie este o explicaţie sistematică a
fenomenelor observate şi a legilor cărora acestea se supun
b. Formularea ipotezei de cercetare- ipoteza este considerată transpunerea directă a
unei propoziţii teoretice în lumea empirică;- o ipoteză stabileşte o relaţie care poate fi
verificată empiric între o cauză şi efect - o ipoteză este un enunţ formal al relaţiei
existente între cel puţin o variabilă independentă şi o variabilă dependentă; enunţuri clare, precise.
B. Alegerea unei strategii de cercetare
- strategie de cercetare – ansamblul de decizii care trebuie luate pentru a înţelege într-o manieră coerentă realitatea empirică, pentru a reuşi susţinerea cu fapte.
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
b. Validitatea strategiei de cercetare
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
1. cercetarea experimentală – cercetătorul acţionează activ asupra unei variabile independente pentru a-i cunoaşte efectul asupra unei variabile dependente;
- aprecierea efectelor se poate face prin comparaţie cu o situaţie martor;
- tipuri: - experimentul provocat - experimentul spontan
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
2. Cercetarea sintetică- conţine:a. Studiul de caz – cercetătorul se decide să
lucreze asupra unei unităţi de analizăb. Cercetarea sintetică comparativă – este o
strategie prin care se lucrează pe un număr mare de unităţi de analiză.
3. Cercetarea de dezvoltare- folosirea cunoştinţelor existente pentru:- a pune la punct o nouă intervenţie- a ameliora o intervenţie deja existentă- a elabora, perfecţiona instrumente,
dispozitive, metode de măsurare.
a. Abordarea generală şi alegerea unui instrument
4. Cercetarea de simulare – are drept obiectiv construirea unui model, scenariu pentru a observa comportamentul unui anumit sistem într-o anumită perioadă. Simularea face apel la:
- funcţia cognitivă – pentru înţelegerea sistemului studiat
- funcţia previzională – pentru a prevedea cum va evolua sistemul
- funcţia decizională – pentru a determina ce valori trebuie să ia variabilele de comandă pt atingerea obiectivelor
Metode de abordare în cercetare
1. ANALOGIA – observarea de asemănări între problema de rezolvat şi o problemă soluţionată.
2. ALEGERE DE SOLUŢII LA ÎNTÂMPLARE – BRAINSTORMING
3. GENERALIZAREA – o problemă complicată poate găsi o soluţie simplificată, care să cuprindă datele ei esenţiale.
4. ÎMPĂRŢIREA – subdivizarea problemei într-o serie de subprobleme, mai uşor abordabile.
5. ADUNAREA – o problemă dificilă poate fi uşurată prin adăugarea unei componente.
Metode de abordare în cercetare
6. SCĂDEREA – îndepărtarea unor componente din problema originară.
7. PARTICULARIZAREA – găsirea unui caz cu un set mai mic de caracteristici ( model bidimensional în problemă tridimensională ).
8. DILATAREA , CONTRACŢIA – unele probleme sunt mai uşor de rezolvat dacă se modifică scara sau numărul de variabile.
9. INVERSAREA – privirea dintr-un punct de vedere opus.
Metode de abordare în cercetare
10. RESTRUCTURAREA – în studiile clinice, nu se pune problema dacă un anumit tratament nu vindecă boala, ci dacă absenţa vindecării este determinată de lipsa tratamentului.