DICŢIONARELE CORESI

DICŢIONARULEXPLICATIV

AL LIMBII ROMÂNEPENTRU ELEVI

1

2

DICŢIONARELE CORESI

Aura Brais

DICŢIONARULEXPLICATIV

AL LIMBII ROMÂNEPENTRU ELEVI

Editura CORESI

3

Coperta: Alexandra Poenaru

© Editura CORESIEditura CORESI este marcă înregistrată a S. C. CORESI SRL,

J 40/527/1991.Toate drepturile rezervate.

Adresa: Editura CORESI, CP 1–477,Bucureşti 014700Strada Constantin Sandu-Aldea,Nr. 36, Sect. 1

Tel./fax: 021-224 3955, 021-224 2754URL: http://www.coresi.net/E-mail: coresi@coresi.net

Printed in Romania

ISBN 978-973-608-879-7

4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiBRAIS, AURA

Dicţionarul explicativ al limbii române pentruelevi / Aura Brais. - Ed. a 6-a, rev. - Bucureşti : EdituraCoresi, 2008

ISBN 978-973-608-879-7

81’374.8=135.1

PREFAŢĂ

Prezentul dicţionar se adresează tuturor elevilorcare doresc să-şi completeze sau să-şi verifice cu-noştinţele de vocabular.

Bogăţia vocabularului limbii române a făcutextrem de dificilă alegerea celor 5.000 de cuvinteincluse în dicţionarul de faţă, motiv pentru care s-afolosit drept criteriu de selecţie prezenţa cuvintelorîn manualele şcolare sau frecvenţa lor în vorbire.

În consecinţă, au fost incluse atât cuvinte ce facparte din vocabularul fundamental al limbii române,cât şi noţiuni de bază din domeniul geografiei, bio-logiei, istoriei, fizicii, matematicii etc.

Procesul permanent de modernizare şi deîmbogăţire a limbii române a făcut necesară intro-ducerea unor termeni neologici cu o largă răspân-dire în vorbirea curentă.

Scopul prezentului dicţionar explicativ nu a fostdoar definirea propriu-zisă a cuvintelor, ci şi pre-zentarea diferitelor sensuri ale acestora, ţinând contde frecvenţa cu care sunt utilizate în scris şi în vor-bire.

nire a cuvintelor au fost consultate următoarele

5

Acestora le sunt alăturate diverse expresii şilocuţiuni specifice limbii române, care ajută la o maibună înţelegere a cuvântului explicat.

Prezentarea cuvintelor este însoţită de indicaţiigramaticale referitoare la natura părţii de vorbire,redate prin prescurtări şi incluse în lista deabrevieri.

Pentru o precisă definire a cuvintelor au fostconsultate următoarele surse bibliografice:

Dicţionarul explicativ al limbii române,ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1996;

Dicţionarul limbii române literare contem-porane, vol I, II, III, IV, Editura Academiei R. P. R.,1955;

Dicţionarul limbii române moderne, EdituraAcademiei R. P. R., 1958;

Luiza Seche, Mircea Seche, Dicţionar desinonime al limbii române, Ediţia a II-a, revizuităşi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, 1997;

Enciclopedie şcolară, Editura „Cartea şcolii2000“, 1998.

Dicţionarul de faţă sperăm să se dovedească uninstrument util şi uşor de mânuit, stimulând inte-resul elevilor în studiul limbii şi al culturii române.

Autoarea

Pentru o precisă defi

6

Îndrumări pentru folosirea dicţionarului

• Cuvântul-titlu este tipărit cu litere aldine.• Categoria morfologică este redată cu litere cursive.• Cratima (-) înlocuieşte partea stabilă a cuvântului,

comună tuturor formelor derivate.• Indicaţiile gramaticale sau cele de domeniu sunt

redate prin prescurtări, incluse în Lista de abrevieri.• Prepoziţiile, conjuncţiile, formele verbale cerute de

anumite categorii gramaticale sunt tipărite cu aldinepentru a fi puse în evidenţă.

• Antonimul unui cuvânt, atunci când este precizat,este redat cu litere aldine.

Ex. trist, -ă, trişti, -e adj. (în opoziţie cu vesel).• Când aceluiaşi cuvânt îi corespund două categorii

gramaticale, prescurtările respective sunt despărţite prinvirgulă.

Ex: aborigen, -ă, aborigeni, -e adj., s. m. şi f.• Cifrele romane delimitează valorile gramaticale ale

unui cuvânt-titlu.• Cifrele arabe delimitează diferitele sensuri ale cu-

vântului-titlu.• Sinonimele se despart între ele cu virgulă când

sunt sinonime foarte apropiate şi cu punct şi virgulă cândsunt sinonime mai depărtate.

• Cifra pusă la unele cuvinte-titlu sau la unele cu-vinte din definiţii indică numărul de ordine al omonimelor(toc1)

• Existenţa unei expresii este semnalată prin pre-scurtarea Expr.: scrisă cu aldine, iar expresia propriu-zisă este redată cu litere cursive.

7

adj. = adjectivadv. = adverbagric. = agriculturăanat. = anatomiearit. = aritmeticăart. = articolbiol. = biologiechim. = chimieconj. = conjuncţieexpr. = expresief. = femininfig. = figuratfiz. = fizicăgeogr. = geografieimpers. = impersonal

interj. = interjecţieinvar. = invariabilloc. = locuţiunem. = masculinmat. = matematicămed. = medicinăn. = neutrupl. = pluralprep. = prepoziţiepron. = pronumes. = substantivşt. nat. = ştiinţe

naturalevb. = verbzool. = zoologie

8

Lista de abrevieri

A

abajur, abajururi s. n.acoperitoare de me-tal, de sticlă, de hâr-tie, mătase etc. carefereşte ochii de lumi-na unei lămpi sau în-dreaptă razele într-oanumită direcţie.

abandona vb. 1. a pă-răsi pe cineva; arenunţa la ceva. 2. arenunţa la continua-rea participării la oîntrecere sportivă.

abanos, abanoşi s. m.arbore exotic cu lem-nul negru, greu şidurabil.

abate, abaţi s. m. titludat preoţilor catolicisau stareţului uneimănăstiri de călugăricatolici.

abatere, abateri s. f.1. îndepărtare de ladrumul iniţial. 2. în-călcare a unui princi-

piu, a unei reguli. 3.eroare, greşeală.

abătut,-ă, abătuţi, -teadj. trist, îndurerat,posac, descurajat.

abdica vb. a renunţa latron.

abdomen, abdomenes. n. parte a corpului,între torace şi bazin,în care se găsesc sto-macul, ficatul, pancre-asul, splina, rinichii şiintestinele; pântece,burtă.

abecedar, abecedares. n. manual elemen-tar pentru învăţareascrisului şi a cititului.

aberant, -ă, aberanţi,-te adj. care se înde-părtează de la tipulnormal sau corect; ne-săbuit, absurd, greşit.

abil, -ă, abili, -e adj.care este îndemâna-tic, iscusit, priceput.

abis, abisuri s. n. pră-pastie adâncă, ge-nune, hău.

9

abject, -ă, abjecţi, -teadj. care inspiră dis-preţ; mizerabil, mişel,netrebnic.

abnegaţie s. f. devota-ment dus până la sa-crificiu; renunţare,sacrificiu voluntar.

aboli vb. 1. a anula înmod oficial o lege. 2.a desfiinţa o insti-tuţie.

abonament, abona-mente s. n. acordprin care, în schim-bul unei sume, o per-soană obţine pe o a-numită perioadă drep-tul de a folosi anumiteservicii publice.

aborda vb. 1. (desprenave) a acosta la ţărm;a ţărmui. 2. a începe odiscuţie; a trata o pro-blemă.

aborigen, -ă, abori-geni, -e adj., s. m. şif. băştinaş, indigen;autohton.

abrevia vb. a prescurta

(în scris sau în vor-bire) un cuvânt sauun titlu.

abroga vb. a anula olege, o dispoziţie ofici-ală; a aboli; a des-fiinţa.

abrupt, -ă, abrupţi,-te adj. (despre po-vârnişuri, prăpăstii)cu panta repede, greuaccesibil; accidentat,pieziş, râpos.

absent, -ă, absenţi,-te adj. 1. care nu ede faţă, care lipseşte.2. (fig.) care nu e a-tent la ceea ce se pe-trece în jurul lui; dis-trat, neatent, împrăş-tiat, căscat.

absolvent, -ă, absol-venţi, -te s. m. şi f.persoană care a ter-minat un ciclu sau oformă de învăţământ.

absorbi vb. 1. (despresubstanţe, materii) asuge, a înghiţi. 2.(fig.) a captiva, a o-cupa, a preocupa.

10

absurd, -ă, absurzi,-de adj. care se opunegândirii logice; con-trar bunului simţ; i-logic.

abţine vb. a se stăpâni,a se reţine, a se în-frâna (de la...).

abundenţă s. f. can-titate mare, belşug,bogăţie; • din abun-denţă = din belşug,din plin.

abur, aburi s. m. 1.vapori de apă. 2.ceaţă rară. 3. suflareuşoară a vântului.

abuza vb. 1. a folosi ce-va în mod exagerat.2. a comite o nedrep-tate profitând de osituaţie, de un titlusau de o putere.

ac, ace s. n. obiect micde oţel, subţire, ascu-ţit la un capăt şi pre-văzut la celălalt cu ogaură prin care treceaţa. Expr.: a umblaca pe ace = a umbla

încet şi cu mare grijă;a scăpa ca prin ure-chile acului = a scăpacu mare greutate; acăuta acul în carul cufân = a căuta cevaimposibil de găsit.

acadea, acadele s. f.bomboană preparatădin zahăr topit.

academie, academiis. f. 1. înaltă insti-tuţie culturală cereuneşte pe cei maide seamă savanţi şiartişti. 2. şcoală deînvăţământ superior.

acalmie s. f. 1. potoliresau încetare momen-tană a vântului. 2.(fig.) răstimp de liniş-te în cadrul unei pe-rioade frământate.

acapara vb. a pune stă-pânire (în mod necin-stit) pe...; a-şi însuşitotul pentru sine îndauna altora.

acasă adv. casa în carelocuieşti.

11

acatist, acatiste s. n.rugăciune bisericeas-că. Expr.: a da aca-tiste = a pune preotulsă rostească rugă-ciuni.

accede vb. a avea ac-ces, a ajunge la ceva,undeva.

accelera vb. a iuţi, agrăbi o mişcare, o ac-ţiune; a zori.

accepta vb. a primi, aconsimţi la..., a seînvoi la...

acces, accese s. n. 1.posibilitatea de a pă-trunde, drept de aajunge până într-unloc sau până la opersoană. 2. izbuc-nire violentă (şi trecă-toare) a unei stărisufleteşti.

accident, accidentes. n. eveniment nepre-văzut care întrerupecursul normal al lu-crurilor, provocânduneori distrugeri, ră-niri sau chiar moartea.

accidental, -ă, acci-dentali, -e adj. 1.întâmplător; inciden-tal. 2. neesenţial.

acerb, -ă, acerbi, -eadj. necruţător, în-verşunat, aspru.

achita vb. 1. a declaraprintr-o hotărâre ju-decătorească că per-soana trimisă în ju-decată este nevinova-tă. 2. a plăti. 3. a o-morî, a ucide.

achiziţiona vb. a pro-cura produse saumateriale.

aciua vb. a-şi găsi adă-post (refugiu) undevasau pe la cineva.

aclama vb. a saluta, aaproba, a-şi manifes-ta entuziasmul prinaclamaţii.

aclimatiza vb. 1. (de-spre animale sauplante) a (se) adapta,a (se) acomoda la unnou climat. 2. (despreoameni) a se obişnuicu noi condiţii de viaţă.

12

acnee s. f. boală de pie-le caracterizată prinapariţia pe obraz saupe spate a unor co-şuri, care adesea su-purează.

acolit, -ă, acoliţi, -tes. m. şi f. persoană careurmează îndeaproapeideile cuiva.

acomoda vb. a se de-prinde cu noi condiţiide viaţă, de muncăetc.; a se obişnui, a seadapta.

acompania vb. 1. a sus-ţine o melodie prin-tr-un acompaniamentmuzical. 2. a întovă-răşi, a însoţi pe cine-va.

acoperi vb. 1. a înveli.2. (mil.) a apăra, aproteja. 3. a ascunde,a tăinui. 4. (sport) astrăbate o distanţă.5. (despre clădiri) apune acoperişul.

acoperiş, acoperişuris. n. partea de dea-

supra care acoperă şiprotejează o clădireîmpotriva fenomene-lor atmosferice dău-nătoare.

acorda vb. 1. a oferi (cugrijă, cu bunăvoinţă);a da, a atribui. 2. arealiza acordul gra-matical. 3. a regla uninstrument muzical.

acordeon, acordeoanes. n. instrument mu-zical portabil cu bur-duf, claviatură şi bu-toane.

acosta vb. 1. a apropiao navă de o altă navă,de ţărm, de chei. 2.(fig.) a opri pe cinevape drum şi a i se a-dresa în mod supă-rător.

acrobat, -ă, acrobaţi,-te s. m. şi f. gimnastcare execută exerciţiide echilibristică.

acronic, -ă, acronici,-ce adj. fără legăturăcu timpul; atemporal.

13

acropolă, acropole s.f. citadelă în oraşeledin vechea Grecie,aşezată pe o înălţimeşi adăpostind princi-palele edificii publice.

acrostih, acrostihuris. n. poezie sau strofăîn care literele iniţialeale versurilor alcă-tuiesc un cuvânt sauo propoziţie.

acroşa vb. 1. a atârna, aagăţa, a prinde. 2.(sport) a opri, a inter-cepta mingea în aer.

act, acte s. n. docu-ment emis de o au-toritate, prin care seatestă un fapt, o obli-gaţie, o învoială saucare reprezintă o în-cheiere, o concluzie.Expr.: a face un actde dreptate = a recu-noaşte meritele saudrepturile cuiva; aface act de prezenţă =a apărea undeva pen-tru scurt timp, dindatorie sau din poli-

teţe.activ, -ă, activi, -e adj.

1. (despre oameni)care participă la o ac-ţiune; harnic, vred-nic. 2. (despre voca-bular) care este folositîn mod frecvent învorbire.

actor, actori s. m. ar-tist care interpreteazăroluri în piese de tea-tru, în filme.

actual, -ă, actuali, -eadj. care există sause petrece în prezent,în momentul de faţă;de actualitate, la or-dinea zilei.

acţiona vb. 1. a lucra, aîntreprinde o acţiune,o faptă. 2. a influenţaasupra cuiva sau aceva; a avea efect. 3.a pune în mişcare, aface să funcţioneze.

acuarelă, acuarele s.f. vopsea solidă care,subţiată cu apă, seîntrebuinţează în pic-tură.

14

acum adv. 1. în prezent,în momentul de faţă.Expr.: acu-i acu = asosit momentul hotă-râtor. 2. îndată, ime-diat, numaidecât. 3.înainte cu.

acumula vb. a aduna,a strânge, a înmaga-zina.

acurateţe s. f. grijădeosebită, atenţie ma-re, exactitate în rea-lizarea unui lucru.

acut, -ă, acuţi, -te adj.1. ascuţit, pătrun-zător. 2. (despre boli)cu evoluţie rapidă.

acuza vb. 1. a învinui,a învinovăţi. 2. a ară-ta, a vădi, a mani-festa.

acvariu, acvarii s. n.vas sau bazin desticlă cu apă, în carese ţin plante sau ani-male acvatice în con-diţii asemănătoare cucele din natură.

acvilă, acvile s. f. pa-săre răpitoare de zi,

mare, cu ciocul dreptşi încovoiat la vârf, cugheare puternice şicu aripi lungi şi as-cuţite; vultur.

adapta vb. 1. a trans-forma, a modifica pen-tru a corespunde a-numitor cerinţe. 2. ase obişnui cu ceva, ase acomoda.

adăpa vb. a da de băutunui animal; a beaapă.

adăposti vb. 1. a pune,a ţine la adăpost. 2. ase aşeza, a se ascun-de într-un loc ferit; ase refugia; a se pri-păşi.

adăuga vb. 1. a maipune peste..., a da înplus; a spune sau ascrie ceva în conti-nuare sau în comple-tare. 2. a (se) alătura,a (se) alipi, a (se) re-uni.

ademeni vb. a atrage, aispiti, a momi, a tentape cineva, de obicei

15

cu vorbe înşelătoare;a înşela pe cineva.

adept, -ă, adepţi, -teadj., s. m. şi f. per-soană care aderă laconvingerile cuiva; ca-re împărtăşeşte ideile,teoriile acestuia.

adera vb. 1. a deveni a-deptul unui partid, alunei mişcări, al uneiacţiuni etc. 2. a seţine strâns lipit deceva. 3. (despre state)a deveni parte la untratat.

adesea adv. de multeori, în repetate rân-duri; adeseori, des.

adeveri vb. a (se) con-firma, a (se) susţine;a (se) dovedi ca ade-vărat.

adeverinţă, adeverin-ţe s. f. dovadă scrisăde recunoaştere aunui fapt, unui drept.

adia vb. (despre vânt) asufla lin, uşor.

adio interj. rămas bun,rămâi cu bine. Expr.:

a-şi lua adio de laceva = a socoti cevaca pierdut pentru tot-deauna.

adjectiv, adjective s.n. parte de vorbireflexibilă care arată oînsuşire a unui obiectsau a unei fiinţe, şidetermină numele a-cestora, acordân-du–se cu ele în gen,număr şi caz.

adjudeca vb. a atribuiun bun scos la licita-ţie persoanei careoferă preţul cel maimare.

administra vb. 1. aconduce, a cârmui oîntreprindere, o insti-tuţie. 2. a da unuibolnav un medica-ment.

admira vb. a privi cevasau pe cineva cu unsentiment de încân-tare, de stimă etc.

admite vb. 1. a primica bun, a consideraca adevărat. 2. a fi de

16

acord cu ceva; a îngă-dui, a permite. 3. aaccepta un candidat.

admonesta vb. a mus-tra cu severitate; adojeni aspru.

adolescenţă s. f. pe-rioadă a vieţii omuluicuprinsă între vârstapubertăţii şi cea a-dultă, în care se rea-lizează maturizareafuncţiunilor fizice şipsihice ale organis-mului.

adopta vb. 1. a înfia uncopil. 2. a-şi însuşifelul de a vedea saude a se comporta alcuiva; a accepta opărere, o metodă. 3. aaccepta ceva în urmaunui vot.

adora vb. 1. a iubi pecineva. 2. a slăvi (odivinitate); a venera,a diviniza.

adresa vb. a spune, avorbi cu cineva.

adresă, adrese s. f.date care indică do-

miciliul unei persoa-ne sau al unei insti-tuţii. Expr.: (a spune,a vorbi ceva) laadresa cuiva = (aspune, a vorbi ceva)cu privire la cineva; agreşi adresa = a ni-meri în alt loc sau laaltă persoană decâtcea căutată.

aduce vb. 1. a lua cusine un lucru şi aveni cu el la cinevasau undeva. 2. a pro-duce, a crea, a danaştere. 3. a face săajungă într-o anumităstare, într-o anumitădirecţie. Expr.: a a-duce la realitate = aface (pe cineva) săînţeleagă o anumităsituaţie; a aduce lasapă de lemn = a să-răci pe cineva; a adu-ce pe brazdă = a a-duce pe cineva pecalea cea dreaptă.

adulmeca vb. 1. (de-spre animale) a simţi

17

sau a descoperi, cuajutorul mirosului,prezenţa unui animal,a omului, a hranei. 2.(fig., despre oameni) ada de urmă, a desco-peri.

adult, -ă, adulţi, -teadj., s. m. şi f. persoa-nă aflată în perioadade la 17-18 ani pânăla 50 de ani.

aduna vb. a strânge laun loc ceea ce se aflărisipit, împrăştiat, răs-pândit.

adventism s. n. nume-le unei doctrine religi-oase practicate de osectă creştină carepredică „a doua ve-nire“ apropiată a luiCristos.

adverb, adverbe s. n.parte de vorbire îngeneral neflexibilă,care determină sen-sul unui verb, al unuiadjectiv sau al unuialt adverb, arătând

locul, timpul, modul,cauza sau scopul.

adversar, -ă, adver-sari, -e s. m. şi f.persoană care luptăîmpotriva alteia sauîmpotriva unei idei;potrivnic, rival.

adversitate, adversi-tăţi s. f. situaţie grea,dificultate cu carecineva are de luptat.

advon, advonuri s. n.tinda dinăuntru aunei biserici.

aerisi vb. a lăsa să pă-trundă aer proaspătîntr-o încăpere; a ex-pune la aer (îmbră-cămintea, aşternutulpatului etc.).

afabil, -ă, afabili, -eadj. (despre oamenisau manifestările lor)politicos, binevoitor.

afară adv. dincolo de li-mitele unui spaţiu în-chis; în exterior.Expr.: a da afară = aalunga pe cineva; afa-

18

ră de = cu excepţiaa...; din cale-afară =neobişnuit de, foarte.

afecţiune, afecţiunis. f. 1. dragoste faţăde cineva; ataşament,căldură. 2. boală.

afin, afini s. m. arbustscund, cu flori albe-verzui sau roşiatice,care creşte prin pă-durile muntoase.

afirma vb. 1. a susţine(cu tărie), a declara(în mod ferm). 2. a seremarca, a ieşi în e-videnţă.

afla vb. 1. a lua cunoş-tinţă despre ceva; aprimi noutăţi, infor-maţii, veşti despre ce-va. 2. a găsi, a des-coperi (întâmplător).3. a fi, a se găsi (în-tr-un loc, într-o situ-aţie etc.).

afluent, afluenţi s.m. nume dat unei apecurgătoare secunda-re, considerată în ra-port cu apa curgă-

toare mai mare încare se varsă.

afluenţă, afluenţe s.f. 1. mulţime de oa-meni; îmbulzeală, nă-vală. 2. cantitate marede produse; belşug;abundenţă.

afon, -ă, afoni, -e adj.,s. m. şi f. persoanăcare nu poate cântacorect, care nu arevoce.

aforism, aforisme s. n.cugetare care redă unadevăr sau o părerecu privire la viaţă;sentinţă; maximă.

afront, afronturi s.n. jignire, insultă,ofensă adusă cuiva înpublic.

afuma vb. a expune unaliment la fum, cuscopul de a-l con-serva.

agale adv. fără grabă;domol.

agasa vb. a enerva, aplictisi pe cineva.

19

agă, agi s. m. ofiţer(comandant) înarmata otomană.

agăţa vb. 1. a atârna, asuspenda (ceva) deun cârlig, de un cuietc; a anina; (despreţesături) a se rupe. 2.a se apuca, a seprinde de ceva sau decineva.

agendă, agende s. f.carnet cu foi în carese fac notări.

ager, -ă, ageri, -e adj.1. iute în mişcări;sprinten. 2. isteţ, deş-tept. 3. tăios, ascuţit.

agheasmă s. f. apăsfinţită după ritualulbisericesc.

agita vb. 1. a mişca re-pede încoace şi în-colo; a clătina. 2. (de-spre oameni) a fi ne-linştit, a se frământa.

aglomera vb. a sestrânge la un loc înnumăr mare, a seaduna grămadă; a se

îngrămădi, a se în-ghesui.

agonie, agonii s. f. 1.stare a organismuluicare precedă moar-tea. 2. (fig.) nelinişteputernică, zbucium.

agonisi vb. a strânge, apune deoparte; a eco-nomisi.

agramat, -ă, agra-maţi, -te adj., s. m.şi f. persoană careface greşeli elemen-tare de limbă; incult,ignorant.

agrava vb. a se face, adeveni mai grav; a seînrăutăţi.

agrea vb. a vedea cuochi buni, a primi cuplăcere; a simpatiza.

agresiune, agresiunis. f. atac împotrivaunei persoane sau aunui stat.

agresiv, -ă, agresivi,-ve adj. (despre oa-meni şi despre mani-festările lor) care cau-

20

tă prilej de ceartă; pro-vocator, violent, bru-tal.

aguridă, aguride s. f.strugure necopt, foar-te acru.

aici adv. în acest loc,apropiat de vorbitor.Expr.: aci-i aci = a-cum e momentul ho-tărâtor; cât pe-aci(sau cât p-aci) = a-proape să..., gata să.

aidoma adv. la fel, caşi; identic.

aievea adv., adj. I. (adv.)1. în realitate; cu ade-vărat, într-adevăr. 2.limpede, clar. II.(adj.) real, concret.

aiurit, -ă, aiuriţi, -teadj., s. m. şi f. omzăpăcit, zănatic.

ajun, ajunuri s. n. zicare precedă un eve-niment important.Expr.: în ajun = cu ozi înainte.

ajunge vb. 1. a sosi (ladestinaţie sau într-unanumit punct). Expr.:

a ajunge la mal (saula liman) = a răzbiprin greutăţi; a-i a-junge cuţitul la os = afi într-o situaţie dis-perată. 2. a prindedin urmă o fiinţă sauun vehicul în miş-care. 3. (despre arme,lovituri etc.) a nimeri,a lovi. 4. a se întindepână la..., a atinge.Expr.: a nu-i ajunge(cuiva) cu prăjina lanas = a fi ţinut ladistanţă de cineva în-fumurat. 5. (desprepreţuri) a atinge unnivel, a se ridica pânăla... 6. a deveni, a seface. Expr.: a ajungerău = a decădea, a secompromite; a ajungebine = a reuşi, a iz-buti; a ajunge pe dru-muri = a rămâne fărăsprijin, a sărăci; aajunge la sapă delemn = a se sărăci.

ajuta vb. 1. a da cuivaajutor, sprijin. 2. a fi

21

de folos, a sluji.Expr.: (Mai) de Doam-ne-ajută = (mai) deseamă, de oarecarevaloare.

alai, alaiuri s. n. mul-ţime de oameni careînsoţeşte o ceremo-nie, o persoană im-portantă.

alarma vb. a se ne-linişti, a se speria, ase îngrijora; a da a-larma (la ameninţa-rea unei primejdii).

albină, albine s. f. in-sectă zburătoare alcărei abdomen esteprevăzut cu un acveninos şi care tră-ieşte în roiuri organi-zate, producând miereşi ceară.

album, albume s. n.caiet cu foile dintr-ohârtie specială, încare se păstrează fo-tografii, ilustrate,mărci poştale etc.

alcătui vb. 1. a face, aconstrui, a întocmi.

2. a forma împreună,a construi.

alee, alei s. f. drumîntr-un parc, într-opădure sau într-ogrădină, aşternut cunisip şi mărginit dearbori sau de flori.

alege vb. 1. a preferape cineva sau ceva. 2.a desemna prin vot; avota.

alegorie, alegorii s. f.procedeu artistic con-stând în exprimareaunei idei abstracteprin mijloace concrete.

alerga vb. a merge re-pede; a goni, a fugi.

alergie, alergii s. f.reacţie a organismu-lui sub acţiunea unormicrobi sau a unorsubstanţe străine.

alerta vb. a alarma.alfabet, alfabete s. n.

totalitatea literelor,aşezate într-o anu-mită ordine.

alianţă, alianţe s. f.legătură, înţelegere

22

între două sau maimulte grupuri în ve-derea realizării unuiscop comun.

aliment, alimente s.n. orice produs careserveşte ca hrană.

alina vb. a (se) potoli, a(se) uşura; a (se) do-moli; a (se) linişti.

alineat, alineate s. n.rând într-un textscris, care începe maila dreapta decât cele-lalte, pentru a marcaschimbarea ideii.

alinia vb. a (se) aşezaîn linie dreaptă.

alinta vb. 1. a dez-mierda, a mângâia. 2.a (se) răsfăţa.

alipi vb. a (se) lipi; a (se)alătura, a (se) ataşa.

almanah, almanahuris. n. 1. calendar carecuprinde informaţiidin diferite domenii.2. publicaţie perio-dică (de obicei anua-lă) cuprinzând arti-

cole dintr-un anumitdomeniu de activitate(ştiinţă, tehnică, lite-ratură, artă).

alpin, -ă, alpini, -eadj. care aparţine saucare este specific mun-ţilor.

altar, altare s. n. partea bisericii, despărţităde naos prin catape-teasmă, în care seoficiază liturghia.

altera vb. a se strica, ase descompune.

altercaţie, altercaţiis. f. schimb violent decuvinte; ceartă.

altitudine, altitudinis. f. înălţimea unuipunct de pe supra-faţa pământului con-siderată în raport cunivelul mării.

altiţă, altiţe s. f. bro-derie lată aşezată pepartea de sus a mâ-necilor.

aluat, aluaturi s. n.pastă obţinută din

23

făină amestecată cuapă din care se pre-pară pâine, prăjiturietc.

alun, aluni s. m. ar-bust cu frunze ro-tunde şi păroase şifructe comestibile.

aluneca vb. 1. (desprefiinţă) a-şi pierde e-chilibrul, călcând peo suprafaţă lucioasă.2. (despre obiecte) ase deplasa de la loculunde era aşezat, fi-xat, susţinut.

alunga vb. a sili pecineva să părăseascăun loc; a goni; a în-depărta.

alungi vb. a (se) măriîn lungime, a (se)lungi, a se întinde(subţiindu-se).

aluniş, alunişuri s. n.pădurice, desiş dealuni.

alură s. f. fel de a semişca; mers, umblet;înfăţişare.

aluzie, aluzii s. f.cuvânt, frază princare se face referire lao persoană, la o situ-aţie, la o idee, fără a oexprima direct.

amabil, -ă, amabili,-e adj. prietenos,binevoitor, politicos.

amarnic, -ă, amarnici,-ce adj. de neîndurat,grozav, cumplit.

amator, -oare, ama-tori, -oare s. m. şi f.1. persoană căreia îiplace ceva, care facepasiune pentru ceva.2. persoană care seocupă cu o meserie(cu o disciplină, cu oartă) fără a avea opregătire profesiona-lă.

amăgi vb. 1. a (se) în-şela. 2. a ispiti, a fer-meca.

amărât, -ă, amărâţi,-te adj. 1. mâhnit, ne-căjit. 2. chinuit, trist.3. sărac, nenorocit.

24

amâna vb. 1. a hotărîsă îndeplinească oacţiune mai târziudecât la vremea sta-bilită. 2. (despre per-soane) a purta cuvorba.

ambala vb. 1. a împa-cheta ceva. 2. a creşteviteza unui motor. 3.(fig.) a se lăsa purtatde mânie, a se aprin-de.

ambarcaţie, ambar-caţii s. f. vas plutitorde dimensiuni mici,cu vâsle, cu vele şimotor.

ambiguitate, ambigu-ităţi s. f. lipsă deprecizie, de claritate.

ambiţie, ambiţii s. f.dorinţă arzătoare dea realiza ceva; dorinţăde glorie, de onoruri.

ambulanţă, ambu-lanţe s. f. vehiculspecial pentru tran-sportarea răniţilor laspital; salvare.

ameliora vb. a (se) îm-bunătăţi, a (se) în-drepta.

amenaja vb. (desprecase, terenuri etc.) aaranja, a organiza învederea unei anumitefolosiri; a pune înordine.

amendă, amenzi s. f.pedeapsă în bani.

ameninţa vb. 1. a arătaintenţia de a face răucuiva. 2. a anunţa, avesti, a prevesti cevarău, primejdios.

ameţeală, ameţeli s.f. stare în care omulîşi pierde simţulechilibrului.

amfibiu, -ie, amfibiiadj. (despre animale)care poate trăi şi înapă şi pe uscat; deex: libelulele, ţânţarii,broaştele.

amfitrion, -oană, amfi-trioni, -oane s. m. şif. stăpânul unei case;gazdă.

25

amiază, amiezi s. f.mijlocul zilei. Expr.:la amiază = la ora 12din zi, la prânz; dupăamiază = după ora 12din zi, după prânz;ziua-n amiaza mare =în plină zi, în toiulzilei.

amic, -ă, amici, -ce s.m. şi f. prieten, ca-marad.

aminte adv. Expr.:a(-şi) aduce aminte =a(-şi) aminti; a luaaminte = a ţine seamade ceva; aducere-aminte = amintire;luare-aminte = atenţie,grijă.

amnezie, amnezii s.f. pierdere totală sauparţială a memoriei.

amonte adv. în amonte= pe firul apei, în sus,către izvor.

amor, amoruri s. n.1. dragoste, iubire. 2.afecţiune, ataşament.

amoral, -ă, amorali,-e adj. care nu are

noţiunea moralităţii.amoreza vb. a se în-

drăgosti (de cineva).amortiza vb. a reduce

treptat un zgomot, unşoc ; a slăbi, a dimi-nua.

amorţeală, amorţelis. f. stare trecătoarede insensibilitate aunei părţi a corpului.

amplasa vb. a aşeza, afixa o maşină, o insta-laţie, pe un anumitloc.

amplifica vb. a da saua căpăta amploare, a(se) mări, a (se) dez-volta.

amplu, -ă, ampli, -eadj. larg, întins, dez-voltat.

amprentă, amprentes. f. imagine a unuiobiect întipărită prinpresare pe o suprafa-ţă; urme ale degetelor.

amputa vb. a tăia, areteza pe cale chirur-gicală un picior.

26

amurg, amurguri s.n. semiîntuneric carese lasă după apusulsoarelui şi ţine pânăla ivirea nopţii. Expr.:în amurg sau înamurg de seară = peînserate.

amuţi vb. a deveni mut,a înceta de a vorbi; atăcea, a se potoli, a selinişti.

amuza vb. a (se) distra,a (se) înveseli.

an, ani s. m. perioadăde timp care cores-punde unei rotaţii aPământului în jurulSoarelui şi care cu-prinde 12 luni. Expr.:(La) mulţi ani! = sătrăieşti mulţi ani! •Anul Nou = ziua de 1ianuarie ( în care seserbează începutulunui an); • an de an =în fiecare an, mereu.

anafură s. f. bucăţelede prescură, de pâinecare se împart cre-dincioşilor ortodocşi

la sfârşitul liturghiei.anagramă, anagrame

s. f. schimbare aordinii literelor unuicuvânt sau a uneifraze pentru a obţineun alt cuvânt sau oaltă frază.

analfabet, -ă, anal-fabeţi, -te s. m. şi f.,adj. persoană care nuştie să scrie şi săcitească.

analiza vb. a cercetaceva, examinând fie-care element în parte;a examina un text dindiferite puncte devedere (gramatical,stilistic etc.).

analogie, analogii s. f.asemănare (parţială)între două sau maimulte noţiuni, situ-aţii, fenomene.

ananas, ananaşi s.m. 1. plantă originarădin ţările calde, cufrunze lungi şi tulpi-nă scurtă. 2. fructulcomestibil al acestei

27

plante, cărnos, cugust dulce-acrişor.

ananghie s. f. situaţiedificilă, grea, în carese află o persoană.

anapoda adv. pe dos,de-a-ndoaselea, îndezordine.

anarhie s. f. stare dedezordine, de dezor-ganizare într-o ţară,într-o instituţie etc.

anatomie s. f. ştiinţăcare studiază struc-tura fiinţelor (animalesau vegetale); struc-tura unui organ.

ancestral, -ă, ances-trali, -e adj. strămo-şesc.

ancoră, ancore s. f.piesă grea de metalcu braţele ca niştegheare, care se co-boară cu un lanţ saucu o frânghie de pe onavă în fundul apei,unde se agaţă pentrua ţine nava pe loc.

andrea, andrele s. f.

fiecare din acele(lungi şi groase) cucare se împletesc o-biecte de lână, debumbac etc.

anecdotă, anecdotes. f. istorioară cupoantă hazlie.

anemia vb. a ajungesau a face să ajungăîn stare de slăbiciunedin cauza anemiei.

anevoie adv. cu greu,cu greutate, abia.

anexa vb. a alipi, a ală-tura, a adăuga la ce-va.

angaja vb. 1. a lua pecineva sau a intra înslujbă; a se încadraîntr-un loc de muncă.2. a se obliga la ceva,a-şi lua un anga-jament.

angajament, angaja-mente s. n. 1. pro-misiune, făgăduialăde a realiza ceva. 2.angajare a cuiva în-tr-un loc de muncă.

28

angelic, -ă, angelici,-ce adj. (ca) de înger,îngeresc.

anima vb. a se face maiactiv, a căpăta maimultă viaţă; a se în-sufleţi; a se înviora.

animal, -ă, animali, -es. n., adj. I. s. n. fiinţăînzestrată cu facul-tatea de a simţi şi dea se mişca. II. adj.om brutal, grosolan,care se poartă ca unanimal.

anina vb. a agăţa; a a-târna.

aniversa vb. a sărbă-tori împlinirea unuian de la data la cares-a petrecut un eve-niment.

anonim, -ă, anonimi,-e adj., subst. 1. adj.,s. m. şi f. persoană cunume necunoscut,care-şi tăinuieşte nu-mele. 2. (adj.) (despreun text, o operă), alcărui autor este ne-

cunoscut. 3. s. f. scri-soare nesemnată.

anost, -ă, anoşti, -steadj. plicticos, fad, mo-noton.

anotimp, anotimpuris. n. fiecare din celepatru diviziuni aletimpului.

ansamblu, ansam-bluri s. n. 1. totalita-tea mai multor ele-mente. 2. colectiv deartişti.

antebraţ, antrebraţes. n. parte a membru-lui superior al cor-pului omenesc, de lacot până la încheie-tura mâinii.

antenă, antene s. f.1. fiecare dintre celedouă firişoare mobilecare se află pe capulinsectelor şi care ser-vesc drept organ desimţ. 2. instalaţie spe-cială folosită pentruprimirea semnalelorîn radiocomunicaţii.

29

antepenultim, -ă, an-tepenultimi, -e adj.care ocupă locul altreilea, numărat de laultimul; înainte depenultimul.

anterior, -oară, ante-riori, -oare adj. 1.care precedă o anu-mită dată; precedent.2. care este situat înpartea dinainte.

anteriu, anterie s. n.haină lungă purtatăde preoţii ortodocşi.

antic,-ă, antici, -ceadj., s. m. şi f. 1. adj.care a existat în tre-cutul îndepărtat saudatează de atunci. 2.s. m. şi f. persoanăaparţinând popoare-lor din antichitate.

anticar, anticari s.m. persoană care seocupă cu achiziţiona-rea sau vânzarea decărţi vechi.

antichitate s. f. epocăa civilizaţiei vechi, în

special a celei greco-romane; vechime.

anticipa vb. a face saua spune ceva înaintede o anumită dată (fi-xată) sau înainteamomentului cuvenit;a prevedea; a intui, aprevesti.

anticorp, anticorpis. m. (mai ales la pl.)substanţă care ianaştere în organism,în urma unei infecţii,având rolul de a apă-ra organismul.

antiderapant, -ă, anti-derapanţi, -te adj.care împiedică dera-parea, alunecarea ve-hiculelor.

antilopă, antilope s.f. animal rumegătorcu trupul suplu, pi-cioarele lungi şi subţiripotrivite pentru fugă;trăieşte în ţările cal-de.

antipatic, -ă, antipa-tici, -ce adj. (în opo-

30

ziţie cu simpatic)dezagreabil, neplăcut,nesuferit, respingător.

antiteză, antiteze s.f. opoziţie între douălucruri, fenomene,idei etc.

antologie, antologii s.f. culegere de lucrărialese, caracteristice,în versuri sau în pro-ză, dintr-unul saumai mulţi autori.

antonim, antonimes. n. cuvânt care,considerat în raportcu altul, are sensulexact contrar; opus.

antrena vb. 1. a dez-volta calităţile unuisportiv prin exerciţii,în vederea obţineriiunor rezultate buneîntr-o activitate spor-tivă. 2. a atrage, a sti-mula într-o activi-titate.

antreu, antreuri s. n.prima încăpere (deobicei de mici propor-ţii) a unei locuinţe, în

care se intră venindde afară; vestibul,hol, sală.

anturaj, anturaje s.n. totalitatea persoa-nelor care formeazăsocietatea obişnuită acuiva, care înconjurăîn mod obişnuit pecineva; companie, so-cietate, tovărăşie.

anual, -ă, anuali, -eadj. care se întâmplăsau se face o dată pean; care durează unan; care corespundeunui an.

anuar, anuare s. n.publicaţie periodicăanuală care prezintăactivitatea unei insti-tuţii, a unei între-prinderi etc. sau careconţine studii ştiin-ţifice.

anula vb. 1. a declaranul, a desfiinţa. 2. aelimina, a înlătura, ascoate.

anunţ, anunţuri s. n.înştiinţare tipărită în

31

ziare sau difuzatăprin afişare, prin carese aduce ceva la cu-noştinţa publicului;mesaj, comunicare,încunoştinţare.

anunţa vb. a face cu-noscut; a vesti, a dade ştire; a comunica,a transmite, a înştiin-ţa.

aortă, aorte s. f. ceamai mare arteră acorpului, care por-neşte din ventricululstâng al inimii şi dincare se ramifică toatevasele arteriale.

aparent, -ă, aparenţi,-te adj. (în opoziţie cureal) ceea ce este alt-fel decât pare la pri-ma vedere; imaginar,nereal; înşelător, fals.

apariţie, apariţii s. f.1. ivire, producere.Expr.: a-şi face apa-riţia = a apărea. 2. (de-spre publicaţii) edi-tare, publicare, tipări-

re. 3. nălucă, duh,fantomă.

apartament, aparta-mente s. n. locuinţăcompusă din maimulte încăperi (într-ocasă mai mare, în-tr-un bloc).

aparţine vb. a ţine decineva sau ceva; a fiproprietatea cuiva, afi al cuiva.

apă, ape s. f. 1. lichidtransparent şi in-color, fără gust şi fărămiros. Expr.: a bateapa în piuă = a spunemereu acelaşi lucru,a vorbi mult şi fărărost; a nu avea (nici)după ce bea apă = a fifoarte sărac. 2. masăde apă formând unrâu, un lac, o mareetc.; râu, fluviu, (mairar) mare. Expr.: a nufi în (toate) apele (lui)= a fi foarte abătut; ase duce pe apa sâm-betei = a dispărea, ase prăpădi.

32

apăra vb. 1. a intervenicu fapta în ajutorulcuiva; a ajuta. 2. apune la adăpost (de oprimejdie, de frig, deploaie etc.) a proteja,a feri, a ocroti. 3. apăzi un oraş, un te-ritoriu etc., respin-gând atacul armat alinamicului.

apărea vb. 1. (în opo-ziţie cu dispărea) ase ivi, a se arăta. 2. alua naştere. 3. (de-spre publicaţii) a ieşide sub tipar. 4. (de-spre plante) a încolţi,a înflori.

apăsa vb. 1. a se lăsacu toată greutatea a-supra unui lucru, apresa (cu putere). 2.(despre cuvinte, frazeetc.) a rosti răspicat şitare, a sublinia prinpronunţare. 3. (fig.) achinui, a copleşi, aînăbuşi.

apel, apeluri s. n. 1.chemare, strigare. 2.

cerere, rugăminte, în-demn. Expr.: a faceapel la cineva (sau laceva) = a se adresacuiva cu o rugăminte,a cere ajutorul cuiva.

aperitiv, aperitive s.n. gustare care se iaînainte de masă pen-tru a deschide poftade mâncare.

apicultor, -oare, api-cultori, -oare s. m.şi f. persoană care seocupă cu creşterea şiîngrijirea albinelor; al-binar, prisăcar, stu-par.

aplauda vb. a bate dinpalme (la un spec-tacol, la o conferinţăetc.) în semn de mul-ţumire, de aprobare,de admiraţie.

apleca vb. 1. a-şi modi-fica poziţia (verticală)prin îndoire spre pă-mânt; a (se) înclina, ase pleca, a (se) înco-voia. 2. a saluta fă-

33

când o plecăciune.Expr.: a i se apleca =a-i veni rău, a i seface rău.

apogeu, apogee s. n.punct culminant îndezvoltarea unui fe-nomen; culme, zenit.

apostol, apostoli s. m.1. (în religia creştină)nume dat fiecăruiadintre cei doisprezecediscipoli ai lui Cris-tos. 2. (fig.) adept şipropagator înflăcăratal unei idei, al uneidoctrine etc.

apostrof, apostrofuris. n. semn ortograficîn formă de virgulă,care se pune în par-tea de sus a cuvân-tului pentru a marcaabsenţa în rostire aunor sunete.

apostrofa vb. a certa,a mustra pe cineva.

aprecia vb. 1. a deter-mina preţul, valoareaunui bun; a evalua, a

estima. 2. (desprefiinţe, lucruri) a preţuipentru calităţile sale;a onora, a respecta.

aprig, -ă, aprigi, -geadj. 1. (despre oa-meni) iute, înfocat, în-flăcărat, nestăpânit.2. aspru, crunt,neîndurător, nemilos.3. (fig., despre locuri,teritorii etc.) care estegreu de parcurs, deurcat; prăpăstios, pri-mejdios.

aprinde vb. 1. (desprefoc) a face, a începesă ardă. Expr.: a-şiaprinde paie-n cap =a-şi crea singur oneplăcere. 2. (despreaparate sau corpuricapabile să producălumină) a face să lu-mineze. 3. (despre oa-meni) a se înflăcăra, ase întărâta, a-şi ieşidin fire.

aproba vb. a fi de a-cord, de aceeaşi păre-

34

re cu..., a consimţila...; a accepta, aadmite, a încuviinţa.

aprofunda vb. a cer-ceta profund, în amă-nunt, o problemă; aadânci.

aproviziona vb. a(-şi)asigura, a(-şi) procu-ra (pentru un timpoarecare) hrană, pro-vizii, materiale etc.

aproximativ, -ă, apro-ximativi, -e adj. careeste aproape exact,aproape adevărat •(adverbial) cam, a-proape, vreo.

apt, -ă, apţi, -te adj.potrivit, capabil, bunpentru... (sau să...).

aptitudine, aptitudinis. f. dispoziţie natura-lă, pricepere de a faceceva; chemare, atrac-ţie, aplecare; har, ta-lent, vocaţie.

apuca vb. 1. a lua, aprinde, a înhăţa (cumâna). 2. a pune mâ-

na (în grabă) pe ceare la îndemână; aprinde. Expr.: (care)pe unde apucă = (ca-re) pe unde nimereş-te. 3. a se ţine sau ase prinde de ceva; ase agăţa. 4. (fig., de-spre boli, stări sufle-teşti) a cuprinde, acopleşi. 5. a începe, aajunge (să facă ceva).

apus, apusuri s. n. (înopoziţie cu răsărit)1. moment al zileicând apune soarele;asfinţit, scăpătat. 2.unul dintre cele patrupuncte cardinale; vest.3. (fig.) declin, decăde-re, prăbuşire.

ara vb. a răsturna cuplugul brazdele, sprea-l pregăti pentru în-sămânţare.

arac, araci s. m. parlung care se înfinge înpământ, servind lasusţinerea viţei de vieşi a altor plante agă-ţătoare.

35

aranja vb. 1. a pune înordine; a aşeza la lo-cul potrivit; a organi-za, a orândui, a ordo-na. 2. (despre persoa-ne) a-şi potrivi aspec-tul exterior (toaleta,coafura etc.); a (se)găti, a (se) dichisi.

arăta vb. 1. a prezentaceva intenţionat pri-virilor cuiva; a da laiveală, a arăta. 2. aindica printr-un gestpersoana sau lucrulasupra căruia se a-trage atenţia. 3. a dao explicaţie, a face odemonstraţie (pentrua lămuri, a dovedi, aconvinge). 4. (în opo-ziţie cu ascunde, tăi-nui) a mărturisi, adestăinui, a da pe faţă.

arătos, -oasă, arătoşi,-oase adj. (despre oa-meni) care are o în-făţişare impunătoare;frumos, chipeş.

arbore, arbori s. m.nume dat pentru ori-

ce plantă cu trunchiînalt şi puternic, lem-nos, având mai multeramuri cu frunze careformează o coroană;copac.

arbust, arbuşti s. m.plantă lemnoasă maimică decât arborele,care se ramifică de larădăcină în formă detufă.

arc, arcuri s. n. armăde aruncat săgeţi, al-cătuită dintr-o vargăflexibilă, de lemn saude metal, încovoiatăşi o coardă prinsă deextremităţile vergii.

arcaş, arcaşi s. m.oştean înarmat cu unarc.

arcă s. f. corabie.arctic, -ă, arctici, -ce

adj. care este situatîn regiunea PoluluiNord; care este carac-teristic acestei regiuni.

arde vb. 1. (despre foc)a fi aprins. 2. a dafoc, a incendia. 3.

36

(despre soare) a răs-pândi căldură, a în-călzi puternic, a do-gori. 4. (fig., deter-minat prin: de dor, deiubire, de nerăbdareetc.) a fi cuprins deun sentiment puter-nic, viu, profund.

ardoare s. f. înflăcă-rare, entuziasm, pa-siune, avânt. • cu ar-doare = înflăcărat, cupasiune.

argat, -ă, argaţi, -tes. m. şi f. (în trecut)slugă angajată pen-tru muncile agricole,creşterea vitelor saupentru muncile dingospodăria stăpânu-lui.

argilă, argile s. f. rocăfoarte răspândită înnatură, întrebuinţatăîn olărie, la lucrări deconstrucţie şi însculptură; lut.

argint (1) s. n., (2) ar-ginţi s. m. 1. metalpreţios de culoare al-

bă strălucitoare. 2.(la pl.) bani.

argou, argouri s. n.limbaj convenţional,folosit mai ales decătre răufăcători pen-tru a nu fi înţeleşi derestul societăţii.

argumenta vb. a sus-ţine, a întări, a dovediceva cu argumente,cu probe; a motiva.

arhaic, -ă, arhaici,-ce adj. care aparţinesau este caracteristicunor vremuri trecute;străvechi, vechi.

arhaism, arhaismes. n. cuvânt, expresiesau construcţie în-vechită.

arhanghel, arhan-gheli s. m. (bis.) că-petenie a îngerilor.

arheologie s. f. ştiinţăcare studiază trecu-tul istoric al omeniriipe baza interpretăriiurmelor materialepăstrate (monumen-te, monede, ceramică

37

etc.) pe care le desco-peră prin săpături.

arhipelag, arhipela-guri s. n. grup deinsule dintr-o maresau dintr-un ocean.

arhiplin, -ă, arhiplini,-e adj. plin peste mă-sură, până la refuz.

arhitect, -ă, arhitecţi,-te s. m. şi f. spe-cialist în proiectareaşi construirea clădiri-lor.

arici, arici s. m. animalmamifer insectivor,cu botul ascuţit şicorpul gros, acoperitpe deasupra cu ţepi,în aşa fel, încât strâns,pare un ghem.

arid, -ă, arizi, -de adj.(despre sol) lipsit deumezeală şi de vege-taţie; uscat, sterp.

arin, arini s. m. arborecu frunze rotunde şiflori verzui-roşiaticedispuse în formă a-ment; creşte pe ma-

lurile râurilor de mun-te şi prin pădurileumede de la şes.

aripă, aripi s. f. 1.organ al păsărilor şial unor insecte, careserveşte la zbor.Expr.: a prinde (sau acăpăta, a face) aripi =a căpăta independen-ţă (în viaţă sau înmuncă); a tăia (sau afrânge) (cuiva) aripile= a-i curma avântul.2. nume dat unorobiecte, părţi ale unoraparate etc. care auforma, funcţiuneasau poziţia aripilor(aripa maşinii; aripaavionului). 3. parte aunei clădiri, care seprezintă ca o prelun-gire laterală.

aristocraţie, aristo-craţii s. f. (în orândui-rea sclavagistă şi fe-udală) clasă socialăconducătoare, caredeţinea puterea de

38

stat şi care exploatacelelalte clase sociale.

armată, armate s. f.totalitatea forţelormilitare ale unui stat;oaste, oştire, armie.

armă, arme s. f. u-nealtă, obiect, aparat,maşină care serveşteîn lupta împotrivainamicului, la vânat,în unele probe spor-tive. Expr.: a ridica(sau a lua) armele = aîncepe o luptă, unrăzboi; a depune ar-mele = a se preda, ase declara învins.

armie, armii s. f. ar-mată, oaste.

armură, armuri s. f.totalitatea obiectelorde apărare (coif, pla-toşă, zale etc.) confec-ţionate din metal, pecare le purtau război-nicii în evul mediu,pentru a-şi protejacorpul.

aromă, arome s. f.

miros tare şi plăcut;parfum, mireasmă.

arşiţă, arşiţe s. f. căl-dură mare şi dogori-toare a soarelui devară; dogoare, zăduf,zăpuşeală, caniculă.

arteră, artere s. f. 1.vas sangvin care asi-gură circulaţia sânge-lui de la inimă la di-verse organe şi ţesu-turi. 2. cale impor-tantă de comunicaţieşi transport.

articula vb. 1. (despresunete sau cuvinte) aemite, a rosti desluşitcu ajutorul organelorde vorbire. 2. (gram.)a pune, a adăuga ar-ticol unui substantiv,adjectiv etc.

articulaţie, articulaţiis. f. legătură întredouă sau mai multeoase; încheietură; lo-cul acestei legături.

artificial, -ă, artifici-ali, -e adj. 1. făcut de

39

om; care imită numaiun produs al naturii;care nu este natural.2. (despre oameni şimanifestările lor) ne-sincer, făţarnic, pre-făcut, forţat.

arţăgos, -oasă, arţă-goşi, -oase adj. por-nit pe ceartă; certă-reţ, scandalagiu.

asalt, asalturi s. n.atac violent pentrucucerirea unui locîntărit, a unui obiec-tiv etc.; năvală, iureş.

asambla vb. (despredouă sau mai multepiese, mecanisme) afixa, a reuni, a îmbina.

asasina vb. a omorî, aucide.

ascendent, -ă, ascen-denţi, -te adj., s. m.şi f. I. adj. (în opoziţiecu descendent) careurcă; suitor. II. s. m.şi f. rudă în linie di-rectă care face partedintr-o generaţie an-

terioară (părinţi, bu-nici, străbunici etc.).

ascunde vb. 1. a sus-trage intenţionat ve-derii, a pune într-unloc ferit, unde să nupoată fi văzut saugăsit. 2. a face să nufie cunoscut, ştiut,înţeles de alţii; a tăi-nui.

ascuţitoare, ascuţi-tori s. f. unealtă (sauaparat, maşină) cucare se ascut obiectetăioase, se face vârf lacreioane etc.

asedia vb. a încercui şia ataca cu forţe ar-mate o cetate, un locîntărit, spre a-l cuce-ri.

aservi vb. (despre un po-por, o ţară) a supuneunor interese străine;a subjuga, a înrobi.

asfinţi vb. (despre aştri)a apune, a scăpăta.

asfixia vb. a (se) înă-buşi, a curma respi-

40

raţia cuiva; a (se) su-foca.

asiduitate s. f. insis-tenţă, perseverenţă,râvnă, sârguinţă ma-nifestate în realizareaunui scop.

asigura vb. 1. a oferi ogaranţie pentru în-făptuirea unui lucru;a face ca înfăptuireasă fie sigură, a pre-găti ceva în mod si-gur, durabil; a garan-ta. 2. a încredinţa pecineva despre un lu-cru.

asin, asini s. m. măgar.asista vb. a fi de faţă, a

lua parte.asmuţi vb. 1. (despre

câini) a îndemna laurmărire, la atac, aîntărâta prin anumitestrigăte. 2. (despreoameni) a stârni, a în-demna la acţiuniduşmănoase.

asocia vb. a se uni, ase grupa cu grupa cu

cineva pentru atin-gerea unui scop co-mun.

asortat, -ă, asortaţi,-te adj. 1. (despre unlucru) care se potri-veşte, se aseamănă(la culoare, mărime,calitate) cu altul. 2.(despre magazine) a-provizionat, înzestratdin belşug cu măr-furi.

aspect, aspecte s. n.fel de a se prezenta,de a se înfăţişa al u-nui lucru sau al uneifiinţe; înfăţişare.

aspira vb. 1. (desprefiinţe) a trage aer înplămâni. 2. (fig. +la) anăzui, a tinde, a ţinticătre ceva.

aspru, -ă, aspri, -eadj. 1. (în opoziţie cuneted) cu o suprafaţăzgrunţuroasă careproduce (la pipăit) osenzaţie de zgâriere.2. (fig., despre fenome-

41

ne atmosferice) puter-nic, năprasnic. 3.(despre oameni) neîn-duplecat, sever, rigu-ros, exigent. 4. (de-spre voce sau vorbe)sever, dur, necruţător.

astâmpărat, -ă, as-tâmpăraţi, -te adj.domolit, liniştit, poto-lit; cuminte.

astronaut, astronauţis. m. persoană carecălătoreşte în spaţiulcosmic cu o astro-navă; cosmonaut.

astru, aştri s. m. corpsituat pe bolta ce-rească (stea, planetăetc.).

astupa vb. 1. (despregăuri, crăpături etc.) aumple, a înfunda;(despre o sticlă) a pu-ne dop. Expr.: a-şiastupa urechile = a-şipune mâna la urechispre a nu auzi ceva;(fig.) a nu voi să audăceva; a astupa cuiva

gura = a face pe cine-va să tacă. 2. (despreintrări, deschizături) abara, a opri accesul.3. a acoperi, a înveliceva (aşa încât să nuse mai vadă).

asudat, -ă, asudaţi,-te adj. (despre fiinţe)plin de sudoare, tran-spirat, năduşit.

asupri vb. a nedreptăţi,a oprima, a prigoni, aexploata.

asurzi vb. a-şi pierdeauzul, a deveni surd.

aşchie, aşchii s. f.bucată mică, subţire,care se desprinde sausare dintr-un lemn.

aşeza vb. 1. a (se) punepe ceva sau undevapentru a şedea sau aface să şadă. 2. apune într-o anumităordine; a rândui, aaranja.

aşterne vb. 1. a întinde(un covor, o păturăetc.) pe o suprafaţă; a

42

împrăştia, a răspândiceva pe jos, aşa încâtsă formeze un strat.2. (determinat prin:pe hârtie) a scrie; acompune.

atârna vb. 1. a cădea li-ber în jos (fiind prinssau suspendat deceva). 2. a agăţa, a a-nina, a suspenda, fă-când să atârne în jos.3. a cântări (mult), aavea o greutate (rela-tiv) mare; (fig.) a va-lora, a preţui.

atelier, ateliere s. n.spaţiu înzestrat cu u-neltele sau maşinilenecesare, în care sedesfăşoară o muncămeşteşugărească sauindustrială organiza-tă.

atent, -ă, atenţi, -teadj. 1. care are atenţiaîndreptată spre cine-va sau ceva, care ur-măreşte un lucru cubăgare de seamă. 2.amabil, binevoitor,

politicos.atenua vb. a (se) mic-

şora, a (se) reduce; ascădea.

ateriza vb. (despre ae-ronave) a efectua toa-te operaţiile necesarepentru a reveni şi ase opri pe sol.

atesta vb. a face do-vada; a dovedi, a con-firma.

atitudine, atitudinis. f. fel de a fi sau dea se comporta (faţă decineva sau de ceva).Expr.: a lua atitudine= a-şi afirma cu ho-tărâre punctul devedere faţă de cinevasau de ceva.

atlas, atlase s. n. lu-crare care cuprindecolecţii de hărţi geo-grafice.

atotputernic, -ă, atot-puternici, -ce adj.care are o putere ne-limitată, care poateorice.

43

atotştiutor, -oare,atotştiutori, -oareadj. care ştie (saucrede că ştie) tot,căruia nu-i rămânenimic ascuns.

atractiv, -ă, atractivi,-e adj. atrăgător, cap-tivant.

atrage vb. a trage spresine, a aduce la sine.Expr.: a atrage aten-ţia cuiva = a face pecineva atent.

atribui vb. 1. a acorda,a da, a conferi. 2. apune pe socoteala, peseama cuiva.

atroce adj. invar. de omare cruzime, groaz-nic, cumplit, fioros,sângeros.

aţinti vb. 1. a-şi în-drepta (ochii, privi-rea) ţintă spre cinevasau ceva; a pironi. 2.(despre arme de foc) aîndrepta spre o ţintă;a ochi.

aţipi vb. a începe să

doarmă, a fi cuprinsde un somn uşor.

auditiv, -ă, auditivi,-e adj. referitor laauz, în legătură cuauzul.

aulă, aule s. f. salămare într-o clădirepublică, destinată fes-tivităţilor.

aur s. n. metal preţiosde culoare galbenă,folosit pentru a fa-brica obiecte de po-doabă, de artă, mone-de etc.

aură s. f. nimb, au-reolă.

aureolă, aureole s. f.1. cerc luminos saucolorat cu care pic-torii înconjoară cape-tele unor personaje(mai ales ale sfinţi-lor); nimb, aură. 2.(fig.) strălucire, glorie,faimă.

autentic, -ă, auten-tici, -ce adj. 1. a că-rui autoritate sau

44

realitate nu poate fipusă la îndoială, denetăgăduit; veritabil,adevărat. 2. (despreacte) original, nefalsi-ficat.

autobiografie, auto-biografii s. f. com-punere literară, maiales în proză, în careautorul îşi povesteştepropria sa viaţă.

autobuz, autobuze s.n. autovehicul folositla transportul în co-mun al unui numărmare de persoane.

autodidact, -ă, auto-didacţi, -te adj., s.m. şi f. persoană careşi-a însuşit anumitecunoştinţe prin forţeproprii, fără ajutorulunui profesor sau alunei forme de învă-ţământ.

autograf, autografes. n. text sau semnă-tură scrisă de propriamână a autorului.

autohton, -ă, autoh-

toni, -e adj. (desprepopulaţii sau indivizi)care aparţine unei re-giuni (unei ţări etc.)unde strămoşii săis-au stabilit din ve-chime, înaintea alto-ra; băştinaş.

autor, -oare, autori,-oare s. m. şi f. per-soană care creează ooperă literară, artis-tică, ştiinţifică saupublicistică.

autoritar, -ă, autori-tari, -e adj. carecaută să-şi impunăvoinţa proprie, fără aţine cont de ceilalţi;poruncitor, abuziv.

auxiliar, -ă, auxiliari,-e adj. ajutător, se-cundar.

auzi vb. 1. a percepecu ajutorul auzului.Expr.: eu spun, euaud = degeaba vor-besc, nimeni nu măascultă; să se audămusca! = să fie tăceredeplină!. 2. a asculta,

45

a fi atent la cele ce sespun. 3. a înţelege, apricepe. 4. (despreveşti, ştiri, noutăţi) aafla. 5. (numai lapers. 3) a se vorbi, ase zvoni.

avalanşă, avalanşes. f. masă de zăpadăcare se desprinde depe coasta unui munteşi se rostogoleşte lavale, provocând, dese-ori, numeroase pagu-be materiale sau chiarvictime omeneşti.

avansa vb. 1. a înainta,a merge cu scopul dea se apropia de ţintaurmărită. 2. (despreacţiuni întreprinse deoameni) a progresa, ase dezvolta. 3. a pro-mova (pe cineva) înmuncă, a încredinţao funcţie mai înaltă.

avantaj, avantaje s. n.1. folos mai mare pecare îl obţine cineva(în raport cu altul). 2.drept, favoare, privi-

legiu de care se bu-cură cineva sau ceva.

avar, -ă, avari, -e adj.(despre oameni) carenu dă din al său,lipsit de generozitate;zgârcit, lacom.

avaria vb. a provoca ostricăciune; a (se) stri-ca, a (se) deteriora.

avea vb. 1. a deţine, aposeda, a stăpâni.Expr.: ce-am avut şice-am pierdut = puţinîmi pasă; n-am avutnimic de pierdut. 2. adispune de ceva; a sebucura de ceva. 3. a ficompus, alcătuit din...4. a ţine, a purta. 5. atrebui să...

aventura vb. a lua odecizie îndrăzneaţă,neţinând cont de ris-curi.

aversă, averse s. f.ploaie repede, abun-dentă şi de scurtădurată.

avertiza vb. a atrageatenţia cuiva asupra

46

consecinţelor acţiuniipe care urmează să osăvârşească; a pre-veni.

avion, avioane s. n.vehicul aerian maigreu decât aerul, carese menţine în aerdatorită unor aripi şise pune în mişcare cuajutorul unuia saumai multor motoarecare învârtesc o elice.

avuţie, avuţii s. f. ave-re mare, bogăţie deţi-nută de o persoanăsau o colectivitate.

azi adv. 1. în ziua a-ceasta, în ziua care eîn curs; astăzi. Expr.:de azi în (atâtea) zile= peste atâtea zile. 2.în vremea, în epocaprezentă. Expr.: atrăi (sau a o duce) deazi pe mâine = a trăigreu, fără aspiraţii laceva mai bun.

azur s. n. culoare al-bastră-deschisă; al-bastrul cerului.

azvârli vb. a aruncaceva (departe), prin-tr-o mişcare rapidă şiviolentă.

B

babă, babe s. f. femeiebătrână, în vârstă.

baboi, baboi s. m. peş-te mic de orice specie.

babord, baborduri s.n. partea stângă aunei nave după direc-ţia înaintării.

bacalaureat, -ă, baca-laureaţi, -te, subst.I. s. n. examen gene-ral pentru absolvenţiiliceului. II. s. m. şi f.persoană care a pro-movat examenul debacalaureat.

baci, baci s. m. ciobancare conduce o stână.

bacil, bacili s. m. bac-terie în formă debastonaş ce provoacă

47

diverse boli (ca: febratifoidă, tuberculoza,lepra etc.).

baclava, baclavale s.f. un fel de prăjiturăîn formă de romb saude dreptunghi, prepa-rată din foi deplăcintă, nuci saumigdale şi miere sausirop de zahăr.

bacşiş, bacşişuri s.n. sumă de bani dată(de obicei peste platacuvenită) pentru răs-plătirea unui servi-ciu.

bacterie, bacterii s.f. nume dat unor or-ganisme microsco-pice, unicelulare, denatură vegetală, înformă de puncte, bas-tonaşe sau firişoare,multe din ele provo-când boli infecţioase.

baftă s. f. (fam.) noroc,şansă.

bagaj, bagaje s. n.totalitatea lucrurilor

care se iau într-o că-lătorie.

bagatelă, bagatele s.f. lucru de micăimportanţă; obiect demică valoare.

baghetă, baghete s.f. 1. beţişor din lemn,os, metal etc. cu caredirijorii conduc or-chestra sau corul. 2.(bagheta magică) nu-ieluşă vrăjită cu carese produc minuni înpoveşti.

bai, baiuri s. n. necaz,supărare, încurcătu-ră. Expr.: nu-i (niciun)bai (că...) = nu facenimic, nu-mi pasă.

baionetă, baionete s.f. armă formată din-tr–o lamă de oţel cumarginile tăioase şiascuţită la un capăt,iar la celălalt capătcu un mâner, care sepoate fixa pe ţeavapuştii pentru a servisoldatului în luptacorp la corp.

48

bal, baluri s. n. petre-cere cu dans, organi-zată seara sau noap-tea într-o sală pregă-tită în acest scop.

baladă, balade s. f.creaţie literară în ver-suri inspirată de obi-cei din tradiţia isto-rică sau populară şicare redă o faptă ero-ică, o legendă, o în-tâmplare istorică etc.

balamuc, balamucuris. n. casă de nebuni,ospiciu; (fig.) gălăgiemare, larmă, zgomot.

balansa vb. a (se) miş-ca când într-o partecând într-alta; a selegăna.

balanţă, balanţe s. f.instrument pentrumăsurarea greutăţiicorpurilor prin echili-brarea lor cu greutăţiconvenţionale; cân-tar. Expr.: a pune înbalanţă = a cumpănifaptele sau argumen-tele cuiva în vederea

luării unei decizii.balaur, balauri s. m.

(în basme) monstrufantastic cu înfăţişarefioroasă, imaginat înformă de şarpe, ade-sea înaripat, cu unulsau mai multe capete.

balcon, balcoane s. n.spaţiu mărginit de obalustradă, pe pere-tele exterior al uneiclădiri, comunicândcu interiorul prin-tr-una sau mai multeuşi.

baldachin, baldachi-ne s. n. acoperământdecorativ, împodobitcu perdele şi aşezatdeasupra unui pat.

balenă, balene s. f.mamifer mare, de 10-33 metri, care trăieş-te în mările reci,având în loc de dinţinişte lame cornoaselungi şi subţiri.

balivernă, balivernes. f. vorbă lipsită deimportanţă; palavră.

49

balon, baloane s. n.jucărie din cauciucfoarte subţire, sferică,umplută cu aer saucu un gaz uşor.

balot, baloturi s. n.pachet mare de măr-furi sau de diferiteobiecte; legătură ma-re de haine, de rufeetc.

baltag, baltage s. n.topor cu coadă lungă,întrebuinţat şi ca ar-mă.

baltă, bălţi s. f. întin-dere de apă stătătoa-re, de obicei puţinadâncă şi având obogată vegetaţie ac-vatică. Expr.: a da cubâta-n baltă = a face ogafă; a rămâne baltă= (despre un lucru) a filăsat în părăsire; alăsa baltă = a nu semai interesa de ceva.

ban1, bani s. m. uni-tate monetară egalăcu a suta parte din-

tr-un leu. Expr.: banide buzunar (sau decheltuială) = bani des-tinaţi cheltuielilorzilnice; fecior de banigata = tânăr din fami-lie bogată care risi-peşte bani fără amunci; a arunca baniipe fereastră = acheltui banii inutil; anu face doi bani = anu valora nimic.

ban2 bani s. m. (titlu şifuncţie) de mare dre-gător în Ţara Româ-nească după sec. XV;(şi în forma de ma-re-ban) titlu purtat deboierul care guvernaOltenia; cel mai înaltrang boieresc.

banal, -ă, banali, -eadj. cunoscut de toa-tă lumea, comun; lip-sit de originalitate.

banană, banane s. f.fruct de banan, a-vând culoare galbe-nă, formă lunguiaţă,miez cărnos şi dulce.

50

bancă, bănci s. f.scaun îngust şi lung(cu sau fără spetea-ză), pe care se potaşeza două sau maimulte persoane. Expr.:pe băncile şcolii = laşcoală; a sta (sau arămâne) în banca sa =a sta la locul său, anu acţiona.

banchet, banchete s.f. masă festivă, lacare se sărbătoreşte opersoană sau un eve-niment.

bandaj, bandaje s. n.fâşie de pânză sau detifon folosită la prote-jarea unei răni.

bandă, bande s. f.ceată, grup de rău-făcători conduşi deun şef.

bandit, bandiţi s. m.persoană care faceparte dintr-o bandăde răufăcători; tâlhar.

bara vb. 1. (despre drum,trecere, circulaţie) a

opri, a întrerupe, aîmpiedica. 2. a trageo linie peste un textscris, pentru a arătacă este anulat, că nutrebuie luat în consi-derare.

baraj, baraje s. n.construcţie care o-preşte cursul unuirâu spre a crea o re-zervă de apă pentruhidrocentrale etc.;stăvilar, zăgaz.

barbar, -ă, barbari, -es. m. şi f. 1. numedat, în antichitate, degreci şi de romanioricui nu era grec sauroman. 2. (folosit lapl.) nume dat popoa-relor care au năvălitla începutul evuluimediu în Europa. 3.(fig., despre unele per-soane) om cu uncomportament săl-batic, crud.

barcă, bărci s. f. am-barcaţiune de dimen-siuni mici, cu vâsle,

51

cu pânze sau cu mo-tor.

bard, barzi s. m. poetcare compunea şi re-cita cântece război-nice sau religioase.

baricadă, baricade s.f. întăritură formatădin materiale diferite(vehicule, arbori, sacicu nisip, bolovani etc.)pentru întrerupereacirculaţiei sau pentruapărare în timpul lup-telor de stradă.

baron, baroni s. m.titlu de nobleţe inter-mediar între titlul decavaler şi acel de vi-conte; mare senior.

barză, berze s. f. pa-săre călătoare cu cio-cul roşu, gâtul şi pi-cioarele lungi şi cupenele, de obicei, al-be, afară de vârfurilearipilor, care sunt ne-gre.

basm, basme s. n. 1.creaţie populară cupersonaje şi fapte

fantastice şi adeseacu participarea unorforţe supranaturale,care simbolizează for-ţele binelui şi ale ră-ului. 2. născocire,minciună, scornitură.

basma, basmale s. f.bucată de pânză saude mătase, de obiceicolorată, de formă pă-trată, folosită de cătrefemei pentru a-şi aco-peri capul. Expr.: ascoate (pe cineva)basma curată = ascăpa (pe cineva) de oînvinuire; a ieşi (saua scăpa) basma cura-tă = a ieşi cu binedintr-o încurcătură.

baston, bastoane s.n. băţ, de obicei cucapătul de sus îndoit,care serveşte de rea-zem în timpul mersu-lui.

batalion, batalioanes. n. unitate militarăformată din mai mul-te companii.

52

bate vb. 1. a lovi un omsau un animal (cupalma, cu biciul, cuvarga). Expr.: a batemăr = a bate foartetare pe cineva; a-şibate capul = a se gân-di mult la ceva; a-şifrământa mintea. 2. aizbi (pe cineva de ce-va). 3. (despre încălţă-minte) a provoca răni,a roade. 4. (cu privirela un drum) a facemereu aceeaşi cale, astrăbate. Expr.: a ba-te pasul pe loc = aface o acţiune fărăvreun progres; a batecâmpii = a ocoli unsubiect; a bate în re-tragere = a renunţa, ada îndărăt. 5. (desprevânt) a adia, a sufla.6. (despre culori) aavea nuanţe de... 7.(despre inimă, puls,tâmple) a zvâcni, apalpita.

batjocură, batjocuris. f. luare în râs,

bătaie de joc; insultă.băcan, băcani s. m.

negustor care vindediverse produse ali-mentare.

băga vb. a pune, a in-troduce; a vârî. Expr.:a băga în gură = amânca; a îmbuca; a-şibăga minţile în cap =a se cuminţi; a băga(cuiva ceva) în cap = aconvinge pe cineva deceva; a-şi băga nasulîn ceva (sau undeva) =a se amesteca; a(-şi)băga mâna în foc pen-tru cineva = a garantapentru cinstea cuiva;a băga ceva în (saula) cap = a ţine minteun lucru; a băga înseamă (pe cineva sauceva) = a da atenţie, aobserva.

bălai, -aie, bălai, -aieadj. (despre oamenisau părul lor) blond.

bălăci vb. a (se) juca, ase zbengui în apă.

53

bălărie, bălării s. f.buruiană care creştepe locuri necultivate.

băltoacă, băltoace s.f. baltă mică, mur-dară şi mocirloasă;adunătură de apă deploaie prin gropiledrumurilor.

bănui vb. 1. a presimţi,a prevedea, a avea ointuiţie. 2. a conside-ra pe cineva drept au-tor al unei fapte (rele);a suspecta.

bărăgan, bărăganuris. n. şes întins, cu ier-buri dese şi populaţierară.

bărdacă, bărdace s.f. ulcică de pământ(cu toartă).

băştinş, -ă, băştinaşi,-e adj., s. m. şi f. per-soană care se află dinmoşi-strămoşi pe pă-mântul care trăieşte;autohton, indigen.

bătaie, bătăi s. f. 1. lo-vitură repetată, dată

de cineva cuiva cumâna sau cu un o-biect. Expr.: a lua labătaie (pe cineva) = abate; a stinge (a sno-pi) în bătaie = a batezdravăn (pe cineva); ada bătaie = a face(ceva) foarte repede;bătaie de cap = fră-mântare a minţii, în-cordare; bătaie de joc= batjocură. 2. distan-ţă până la care poateajunge un glonte, osăgeată etc. Expr.: înbătaia puştii (sau agloanţelor) = în zonade acţiune a puştii(sau a gloanţelor). 3.(în legătură cu anu-mite fenomene ale na-turii) în bătaia vân-tului = în adiereavântului; (sub) în bă-taia soarelui = (sub)în arşiţa soarelui.

bătălie, bătălii s. f.lupte între armate,între grupuri etc.

54

bătătură, bătături s.f. 1. teren bătătorit înfaţa casei; ogradă. 2.îngroşare a pielii pal-melor sau a tălpilor.

bâjbâi vb. a orbecăi (înîntuneric, în ceaţă); acăuta ceva pipăindprin întuneric.

bâlci, bâlciuri s. n. 1.târg mare ţinut înanumite perioade aleanului, la sărbătoriimportante şi însoţitde spectacole şi pe-treceri populare; iar-maroc. 2. (fig.) gălă-gie, hărmălaie.

bântui vb. 1. (despreforţele naturii) a lovicu violenţă (o regiu-ne, o recoltă, sateleetc.) producând pa-gube. 2. (despre boli,războaie) a pustii, adevasta, a face rava-gii. 3. (fam.) a cutreie-ra.

bârfi vb. a (se) vorbi derău, a (se) defăima; aflecări, a îndruga verzi

şi uscate.bârlog, bârloguri s.

n. vizuină de urs;(fig.) culcuş, locuinţă.

bea vb. a înghiţi un li-chid.

bec, becuri s. n. sferăsau pară de sticlă încare se află filamen-tul unei lămpi elec-trice.

beci, beciuri s. n. 1.pivniţă. 2. închisoare(în subsolul unei clă-diri).

bei, bei s. m. titlu datde turci domnilor ţă-rilor româneşti.

beizadea, beizadeles. f. fiu de domn;principe.

bej adj. invar., s. n. I.adj. invar. cafeniufoarte deschis. II. s.n. culoare cafeniufoarte deschis.

belea, belele s. f. (fam.)necaz, pacoste. Expr.:a da de belea = a aveao supărare, un necaz.

55

belşug s. n. cantitatemare de bunuri;abundenţă; bogăţie.

beneficia vb. a tragefolos; a profita; a aveaun câştig de pe urmacuiva sau din ceva.

beregată, beregate s.f. gâtlej, laringe.

beretă, berete s. f.şapcă marinăreascăfără cozoroc.

bestial, -ă, bestiali, -eadj. animalic, sălbatic.

beteag, -ă, betegi, -geadj., s. m. şi f. ominfirm, schilod.

bezmetic, -ă, bezme-tici, -ce adj. fărărost, fără căpătâi;zăpăcit, năuc.

bibliotecar, -ă, biblio-tecari, -e s. m. şi f.persoană care răs-punde de buna func-ţiune a unei biblio-teci.

bibliotecă, bibliotecis. f. 1. dulap sau mo-bilă specială, cu raf-

turi de ţinut cărţi. 2.sală, spaţiu în care sepăstreză şi se citesccărţi.

bici, bice s. n. obiectalcătuit dintr-o îm-pletitură de curelesau cânepă legată deun băţ, cu care se lo-vesc sau se îndeamnăanimalele să meargă.

bicicletă, biciclete s.f. vehicul cu două roţipus în mişcare prindouă pedale acţionatecu picioarele şi folo-sit, de obicei, pentrutransportul unei sin-gure persoane.

bidinea, bidinele s. f.pensulă mare, de obi-cei rotundă, pentruvăruit.

bidiviu, bidivii s. m.cal tânăr, iute şi fru-mos.

bifurca vb. a se des-părţi în două ramuri,în două direcţii, îndouă sensuri.

56

bijuterie, bijuterii s.f. obiect de podoabăfăcut din metal nobil(şi pietre preţioase);giuvaer.

bilet, bilete s. n. 1.scrisoare de câtevarânduri. 2. bucatămică de hârtie sau decarton imprimat caredă dreptul la intrarea(şi ocuparea unui loc)într-o sală de spec-tacol, într-o arenăsportivă.

bilingv, -ă, bilingvi, -eadj. 1. care foloseşteîn mod curent douălimbi. 2. scris în douălimbi.

bine adv., s. n. sg. I.adv. în mod favorabil,avantajos, util. Expr.:a(-i) prinde bine (unlucru, o învăţătură, oîntâmplare) = a-i fi defolos, a-i fi prielnic; ase face bine = a se în-sănătoşi; a-i părea(cuiva) bine = a se bu-

cura; a pune (ceva)bine = a pune la păs-trare. II. s. n. sg. 1.ceea ce aduce mulţu-mire, satisfacţie, fo-los. 2. faptă bună.Expr.: a lua (pe cine-va) cu binele = a pro-ceda cu blândeţe, cuînţelegere faţă decineva; a face (cuiva)bine (cu ceva) = aajuta (pe cineva) lanevoie; a vorbi (pecineva) de bine = alăuda (pe cineva).

binecrescut, -ă, bine-crescuţi, -te adj. ca-re a primit o bună e-ducaţie; educat.

binoclu, binocluri s.n. instrument opticalcătuit din două micilunete, folosit pentrua vedea obiectele lamare distanţă.

biografie, biografiis. f. scriere în care seexpune (pe larg) viaţaunei persoane.

57

biologie s. f. ştiinţa or-ganismelor vii, ani-male şi vegetale.

biped, -ă, bipezi, -deadj. (despre animale)care umblă în douăpicioare.

bir, biruri s. n. 1. dareîncasată în statelefeudale româneşti dela ţărani şi meşteşu-gari. 2. tribut. Expr.:a da bir cu fugiţii = adispărea, a fugi.

birjar, birjari s. m. vi-zitiu (şi stăpân) alunei birje.

birjă, birje s. f. trăsurăde piaţă; droşcă.

birou, birouri s. n. 1.masă de scris (cu ser-tare şi compartimen-te pentru hârtii, acteetc.). 2. spaţiu, partedintr-o încăpere încare lucrează o per-soană sau un servi-ciu.

biruinţă, biruinţe s.f. victorie, izbândă.

biserică, biserici s. f.clădire destinată cele-brării unui cult creş-tin. Expr.: a fi uşă debiserică = a fi corect,a fi cinstit; a nu fi dus(de multe ori) la bise-rică = a nu da impor-tanţă părerii celor-lalţi; a nu şti multe.

bivol, bivoli s. m. vităcornută, rumegătoa-re, asemănătoare cuboul, cu păr alb saunegru, aspru şi rar.

bizar, -ă, bizari, -eadj. ciudat, straniu.

biziui vb. 1. a se în-crede, a se baza, a selăsa în seama sau înnădejdea cuiva. 2.(pop.) a îndrăzni, acuteza.

blagoslovi vb. a bine-cuvânta.

blajin, -ă, blajini, -eadj. blând, omenos,paşnic.

blană, blăni s. f. 1.părul sau lâna care

58

acoperă pielea unoranimale. 2. haină îm-blănită, haină reali-zată din blană.

blazon, blazoane s. n.ansamblu de semneconvenţionale carereprezintă emblemaunui stat, a unei pro-vincii, a unui oraş, aunei familii etc.

blând, -ă, blânzi, -deadj. 1. (despre oameni)care este prietenos,paşnic, omenos. 2.(despre animale) carenu fuge de om; carenu se sperie.

blestema vb. a invocaabaterea unei neno-rociri asupra cuiva; aspune, a rosti unblestem.

blid, blide s. n. vas delemn (de lut sau detinichea) în care sepun bucatele; stra-chină.

blond, -ă, blonzi, -deadj. (despre păr) deculoare deschisă; găl-

bui, bălai.bluză, bluze s. f.

îmbrăcăminte pentrupartea superioară acorpului, asemănă-toare cu o cămaşăbărbătească.

boa s. m. invar. şarpetropical, carnivor şineveninos, lung decâţiva metri, care-şiucide prada înaintede a o înghiţi, încolă-cindu-se în jurul ei şisufocând-o.

boboc, boboci s. m. 1.floare care începe săse deschidă. 2. pui degâscă sau de raţă.

bocăni vb. a ciocăni, aizbi cu un obiect tareîn ceva.

boci vb. a plânge tarecu vaiete şi strigăte.

bogat, -ă, bogaţi, -teadj., s. m. şi f. 1. (de-spre oameni) om careare mulţi bani. 2. ca-re se află, care con-ţine ceva în cantitatemare.

59

boier, boieri s. m. ma-re stăpân de pământ(care deţinea, uneori,şi o funcţie înaltă înstat); moşier; stăpân.

bojdeucă, bojdeuci s.f. casă mică şi sără-căcioasă.

bojoc, bojoci s. m.(pop.) plămân.

bol, boluri s. n. 1. co-coloş. 2. vas cu saufără picior.

bold, bolduri s. m. accu gămălie, cu mă-ciulie.

bolovan, bolovani s.m. bucată mare de pă-mânt sau de piatră.

bombăni vb. a vorbipentru sine, încet şifără a articula răspi-cat sunetele.

bon, bonuri s. n. biletpe baza căruia se eli-berează o marfă, unbun.

bondar, bondari s. m.insectă mare, bărzăun.

bondoc, -oacă, bon-doci, -oace adj. mă-runt de statură şigras.

bonetă, bonete s. f.acoperământ de capconfecţionat din pân-ză sau din stofă, fărăboruri sau fără cozo-roc, purtat de femei,de copii, de bucătari,de medici etc.

bor, boruri s. n. mar-gine circulară aşezatăîn jurul pălăriei.

borcan, borcane s. n.vas de sticlă, folositpentru păstrarea con-servelor, a dulceţuriloretc.

bordei, bordeie s. n.încăpere săpată (pejumatate) în pământşi acoperită cu pă-mânt, paie sau stuf.

borş, borşuri s. n.zeamă acră preparatădin tărâţe fermentateîn apă.

60

boschet, boschete s.n. grup de arbuştiplantaţi pentru um-bră sau pentru înfru-museţarea unui parc.

boscorodi vb. 1. a vorbi(singur) spunând vor-be neînţelese. 2. amustra, a certa pecineva.

bostan, bostani s. m.1. dovleac. 2. pepeneverde.

bot, boturi s. n. parteadin faţă a capului u-nor animale, cuprin-zând gura (şi nasul).Expr.: a fi (sau a pu-ne pe cineva) cu botulpe labe = a pune pecineva la respect; a seîntâlni cu cineva bot înbot = a se întâlni cucineva faţă în faţă şipe neaşteptate; a facebot sau a pune botul =a se supăra, a sebosumfla.

botanică s. f. ştiinţăcare se ocupă cu stu-diul structurii şi dez-

voltării plantelor, aloriginii şi al evoluţieilor.

brad, brazi s. n.arbore care creşte înzona muntoasă, înaltpână la 50 metri, cutulpina dreaptă, cufrunzele în formă deace de culoare verde-închis, cu florile şi se-minţele în conuri.

brambura adv. (fam.)fără rost, fără căpă-tâi; de-a valma; îndezordine.

brancardă, brancardes. f. targă pentru tran-sportat răniţii saubolnavii, formată deobicei din pânză în-tinsă, fixată de douăbare de lemn sau demetal.

braţ, braţe s. n. mem-bru superior al corpu-lui omenesc cuprinsîntre cot şi umăr.Expr.: a primi (sau aaştepta) cu braţeledeschise = a primi

61

(sau a aştepta) pe ci-neva cu multă dra-goste; a fi braţul(drept al ) cuiva = a fisprijinul cuiva.

brav, -ă, bravi, -e adj.curajos, viteaz, în-drăzneţ.

brazdă, brazde s. f.fâşie de pământ răs-turnată cu plugul;urma (şanţul) rămasăîn pământ după plug.Expr.: a aduce (sau ada) pe cineva pe braz-dă = a aduce pe cine-va pe calea cea dreap-tă.

brădet, brădeturi s.n. pădure de brazi;brădiş.

brăţară, brăţări s. f.podoabă făcută dinmetal preţios sau dinalt material şi purtatăde femei la încheietu-ra mâinii sau pe braţ.

brânduşă, brânduşes. f. plantă cu flori

violete în formă depâlnie, care înfloreşteprimăvara timpuriu.

brâu, brâie s. n. cin-gătoare lată de lână,de piele, de mătaseetc. pe care o poartăţăranii.

bretea, bretele s. f. o-biect de îmbrăcămin-te bărbătească con-fecţionat din douăfâşii de elastic, pân-ză, piele etc. care setrec peste umeri,prinzându-se în faţăşi în spate de panta-loni pentru a-i sus-ţine.

breton, bretoane s.n. păr lăsat pe frunteşi retezat în liniedreaptă.

briceag, bricege s. n.cuţitaş de buzunarcu una sau mai multelame.

briză, brize s. f. vântuşor care suflă regu-

62

lat la ţărmul mării;adiere, boare.

broboadă, broboades. f. basma mare şigroasă pe care şi-o a-şază pe cap femeile.

broboană, broboanes. f. picătură mare (desudoare).

broderie, broderii s. f.cusătură în relief (re-prezentând flori saualte ornamente) reali-zată pe o pânză, pe ostofă, pe o mătase etc.

broşă, broşe s. f. biju-terie prinsă cu un acde rochie, de haină şipurtată de către femei.

broşură, broşuri s. f.lucrare care cuprindeun număr mic de foi.

brumă, brume s. f.rouă îngheţată carese aşază noaptea peplante, pe pământ;chiciură.

brun, -ă, bruni, -e adj.1. cafeniu-închis. 2.(despre oameni) per-soană care are pielea

negricioasă şi părulnegru; brunet, oacheş.

brusc, -ă, bruşti, -eadj. care se produce,se petrece pe neaş-teptate; dintr-odată.

brutal, -ă brutali, -eadj. (despre oameni şiacţiunile lor) aspru,dur, violent; groso-lan, necioplit.

brutar, brutari s. m.persoană care fabricăsau vinde pâine.

bubui vb. a produce unzgomot înfundat şiputernic.

buburuză, buburuzes. f. gândăcel.

buchet, buchete s. n.mănunchi de flori a-ranjate şi legate îm-preună.

buchisi vb. 1. a face unlucru cu mare efort.2. a citi sau a învăţaceva cu mare efort.

bucium, buciume s.n. instrument muzi-cal de suflat, în forma

63

unui tub, lung (pânăla 2 metri), făcut dincoajă de tei, din lemnsau din metal şi folo-sit în special de cio-bani şi de oamenii dela munte.

buclă, bucle s. f. şuvi-ţă de păr răsucită înspirală; zuluf, câr-lionţ.

bucluc, buclucuri s.n. încurcătură, necaz,belea, năpastă.

bucoavnă, bucoavnes. f. abecedar.

bufet, bufete s. n. 1.dulap de sufrageriesau de bucătărie încare se ţine vesela. 2.local în care se ser-vesc mâncăruri.

bufniţă, bufniţe s. f.pasăre răpitoare denoapte, de culoarebrună-ruginie, cu ca-pul mare şi ochii gal-beni, mari, apropiaţiunul de altul.

bufon, bufoni s. m. 1.

(în epoca feudală) per-sonaj comic, îmbră-cat caraghios, caretrăia la curtea suve-ranilor sau a seniori-lor pentru a-i distracu glume, gesturi şigrimase. 2. persoanăcare face pe alţii sărâdă spunând glume.

buimac, -ă, buimaci,-ce adj. ameţit (desomn, de frică, de ad-miraţie, de beţie etc.);zăpăcit, uluit, năuc.

bujor, bujori s. m.plantă cu flori mari,roşii, roz sau albe.

bulb, bulbi s. m. tul-pină (de obicei subte-rană) a unor plante(ca ceapa, laleaua,crinul etc.).

bulbuca vb. a (se) holba.buldozer, buldozere

s. n. maşină alcătuitădintr-un tractor peşenile, prevăzut înfaţă cu o lamă puter-nică, folosită pentru

64

săparea şi nivelareaterenurilor, transpor-tarea la distanţe micia pământului, desză-pezirea şoselelor.

bulevard, bulevardes. n. stradă largă,dreaptă, plantată cuarbori de-a lungultrotoarelor.

buluc, bulucuri s. n.număr mare de oa-meni strânşi la unloc; grămadă, droaie,gloată.

bun, -ă, buni, -e adj.,s. m. şi f. 1. care faceîn mod obişnuit binealtora; binevoitor,blând, blajin. Expr.:bun la inimă = milos-tiv; bun, rău = oricumar fi. 2. drăguţ, ama-bil. Expr.: Fii bun! =te rog, ai bunătatea.3. (despre copii) cu-minte, ascultător. 4.(despre faptele oame-nilor) cinstit, cuviin-cios. Expr.: a pune ovorbă bună pentru

cineva = a interveni înfavoarea cuiva; a fi(sau a ajunge) înmâini bune = a fi (saua ajunge) în mâinisigure. 5. vesel, mul-ţumit. Expr.: a fi întoane bune = a fi binedispus. 6. de calitatesuperioară; preţios,scump. Expr.: brânzăbună în burduf decâine = persoană careare calităţi deosebite,dar nu şi le foloseşte;a o ţine una şi bună =a susţine un lucru cuinsistenţă; a o lua debună = a crede (ceva);a lua (ceva) în serios.7. bogat, îmbelşugat.

bună, bune s. f. bu-nică.

bunăoară adv. de exem-plu, de pildă.

bunăstare s. f. bogăţie,prosperitate.

bunic, bunici s. m. ta-tăl tatălui sau al ma-mei.

65

burghezie, burgheziis. f. clasă socială cares-a format odată cudezvoltarea industriei.

burlac, burlaci s. m.bărbat necăsătorit;holtei, becher, celiba-tar.

burniţa vb. a plouamărunt şi des; a bu-ra, a cerne.

bursă, burse s. f. su-mă de bani acordatăde către stat unuielev sau student,pentru a-şi acopericheltuielile de întreţi-nere în timpul studi-ilor.

bursuc, bursuci s. m.1. viezure. 2. (despreoameni) om (sau co-pil) mic, îndesat şigreoi.

burtă, burţi s. f. abdo-men, pântece. Expr.:a sta cu burta la soa-re = a sta degeaba.

buruiană, buruienis. f. nume popular dat

plantelor necultivatece cresc printre semă-nături şi trebuie plivi-te.

busculadă, buscu-lade s. f. învălmă-şeală, înghesuială.

bust, busturi s. n.partea superioară acorpului omenesc.

buştean, buşteni s.m. trunchi de copac,tăiat şi curăţat decrengi. Expr.: a dormibuştean = a dormiadânc; a (se) lămuribuştean = a lăsa (saua rămâne) nedumeritîn urma unei expli-caţii neclare.

butoi, butoaie s. n.vas mare din lemnfăcut din doage, mailarg la mijloc decât lacapete, folosit pentrupăstrarea lichidelor, amurăturilor etc.

butonieră, butonieres. f. tăietură mică în-tr-o stofă, într-o pân-

66

ză etc., ale cărei mar-gini sunt bine întăriteşi în care se încheieun nasture.

butuc, butuci s. m. bu-cată dintr-un trunchide copac, tăiat, cu-răţat de crengi.Expr.: a lega (pe cine-va) butuc = a legaastfel încât să nu semai poată mişca.

buză, buze s. f. fiecaredin cele două părţicărnoase care mărgi-nesc gura şi acoperădinţii.

buzdugan, buzduga-ne s. n. măciucă saughioagă de fier, folo-sită în vechime caarmă de luptă.

C

cabană, cabane s. f.casă (la munte), con-struită de obicei din

lemn, care serveştepentru adăpostireaturiştilor şi a vână-torilor.

cabotin, -ă, cabotini,-e s. m. şi f. actor (sauactriţă) fără talent.

cacofonie, cacofoniis. f. asociaţie neplă-cută de sunete; lipsăde armonie.

cactus, cactuşi s. m.nume dat mai multorplante tropicale, a-daptate la uscăciuneprin tulpinile cărnoa-se, pline cu suc apossau lăptos, şi prinfrunzele reduse subformă de spini.

cadenţă, cadenţe s.f. mişcare ritmică şiuniformă; ritm.

cadou, cadouri s. n.ceea ce se primeştesau se oferă în dar.

cais, caişi s. m. pomfructifer cu flori albecu nuanţe roz, careapar înaintea frun-

67

zelor, cultivat pentrufructele sale.

cal, cai s. m. animaldomestic erbivor, fo-losit la călărie şi latracţiune. Expr.: Lapaştele cailor = nici-odată; cal de bătaie =persoană foarte hăr-ţuită; a visa (sau avedea, a spune) caiverzi (pe pereţi) = a-şiînchipui (sau a spu-ne) lucruri imposi-bile, de necrezut.

calamitate, calamităţis. f. nenorocire mare,dezastru care loveşteo colectivitate.

calcula vb. a face uncalcul, a socoti; a apre-cia.

caldarâm, caldarâ-muri s. n. pavaj cupiatră (de obicei tăia-tă şi cioplită) pe ostradă, într-o curteetc.; drum pavat sauasfaltat.

cale, căi s. f. 1. fâşie deteren pe care circulă

oamenii, vehiculele şianimalele; drum; •din cale-afară = ne-obişnuit, foarte. Expr.:a ieşi în calea cuiva =a întâmpina pe cine-va; a găsi cu cale = asocoti că este potrivit,nimerit; a pune lacale = a. (despre lu-cruri) a pregăti ceva, aaranja, a hotărî. b.(despre persoane) asfătui, a îndruma; a fipe cale de a... (sausă...) = a fi gata să...,a fi pe punctul de a...2. călătorie, drum.Expr.: a face cale în-toarsă = a se întoarcedin drum. 3. (fig.) me-todă, mijloc, proce-deu de urmat pentruatingerea unui scop.

caleaşcă, caleşti s. f.trăsură elegantă, pearcuri foarte flexibile.

calendar, calendares. n. sistem de împăr-ţire a timpului în ani,luni şi zile, bazat pe

68

fenomenele periodiceale naturii; • calen-darul iulian = calen-dar stabilit din ordi-nul lui Iuliu Cezar înanul 46 înainte deHristos; • calendarulgregorian = calendarrealizat în anul 1852din ordinul papeiGrigore al XVIII-lea şiadoptat cu timpul detoate popoarele dinEuropa. Expr.: a face(cuiva) capul calendar= a zăpăci pe cineva,spunându-i foartemulte lucruri; a seuita ca mâţa-ncalendar = a privi (laceva) fără a înţelegenimic.

calende s. f. pl. (înantichitate) numeleprimei zile a lunii laromani; ziua întâi.Expr.: la calendelegreceşti = niciodată(grecii neavând «ca-lende»).

calic, -ă, calici, -ce

adj. 1. foarte sărac. 2.zgârcit, avar.

califat, califate s. n.formă de stat înte-meiat de arabi peteritoriile stăpânitede ei, după moartealui Mahomed.

calificativ, calificatives. n. termen prin caree caracterizată o per-soană.

caligrafie s. f. arta şideprinderea de a scriefrumos.

calma vb. a (se) linişti,a (se) potoli.

calomnia vb. a vorbi pecineva de rău, a spu-ne lucruri neadevăra-te despre cineva; abârfi, a defăima.

calvar, calvaruri s. n.chin, suferinţă, dure-re îndelungată; încer-care grea.

camarad, -ă, cama-razi, -de s. m. şi f.tovarăş de arme, declasă; prieten; coleg.

69

camelie, camelii s. f.plantă ornamentalăoriginară din China şidin Japonia, cu frun-ze totdeauna verzi şicu flori mari, albe sauroşii.

campion, -oană, cam-pioni, -oane s. m. şif. persoană, echipăcare cucereşte primulloc într-o competiţiesportivă.

canafas s. n. pânzărară din fire de câ-nepă, foarte apretată,care se foloseşte laconfecţionarea haine-lor.

canapea, canapele s.f. mobilă (cu spătar şicu braţe) îmbrăcatăîn stofă sau piele, pecare stă sau pe carese poate dormi.

canar, canari s. m.pasăre cântătoare, cucorpul mic, cu penegalbene, crescută lanoi ca pasăre de co-livie.

candelabru, cande-labre s. n. suport cumai multe braţe, pen-tru lumânări saubecuri, de obicei sus-pendat, construit dinmetal, porţelan, cris-tal etc.

candelă, candele s. f.lampă cu ulei, care sepune la icoane sau lamorminte sau careservea, în trecut, lailuminat.

candid, -ă, candizi,-de adj. (despre oa-meni şi înfăţişarea lor)plin de candoare,curat (la suflet), ne-vinovat.

cangur, canguri s. m.animal erbivor, caretrăieşte în Australia,cu coadă lungă şi cupicioarele din faţăscurte, a cărui femelăare sub pântece opungă unde îşi ţinepuii când sunt mici.

canibal, -ă, canibali, -es. m. şi f. 1. sălbatic

70

care se hrăneşte cucarne de om; antro-pofag. 2. (fig.) omcrud, feroce, dornicde vărsare de sânge.

caniculă, canicule s.f. căldură dogoritoa-re; arşiţă.

cantină, cantine s. f.local unde se serveştemasa salariaţilor din-tr-o întreprindere, stu-denţilor, elevilor etc.

cap1, capete s. n. 1.partea superioară acorpului sau cea an-terioară a animalelor,unde se află creierul,principalele organede simţ şi gura; •(până) peste cap =prea mult; • din cappână-n picioare = înîntregime, cu desă-vârşire. Expr.: a seda peste cap = a facetumbe; (fig.) a faceimposibilul; a i se ur-ca (cuiva) la cap = adeveni înfumurat, în-gâmfat; a-şi pierde

capul = a se zăpăci;cu noaptea-n cap =foarte de dimineaţă,dis-de-dimineaţă; a-şilua lumea-n cap = apleca departe, rătă-cind prin lume; bătutîn cap = (despre oa-meni) prost; a nu finimic de capul cuiva =a fi lipsit de merite,de calităţi. 2. căpătâi.3. individ, ins, om,persoană. Expr.: pecapete = care mai decare, pe întrecute. 4.minte, judecată, gân-dire; • cu cap = cu ju-decată, (în mod) in-teligent; • fără cap =(în mod) necugetat.Expr.: a fi (sau a um-bla) cu capul în nori =a fi zăpăcit, distrat; anu(-i) intra (cuivaceva) în cap = a nuputea pricepe; a-şibate (sau a-şi fră-mânta) capul = a segândi mult, intens laceva. 5. viaţă. Expr.:

71

odată cu capul = cuniciun preţ, nicimort; a-şi face de cap= a face ceva ce poatesă-i primejduiascăviaţa sau să-l nenoro-cească. 6. capăt.Expr.: capul mesei =locul de onoare la ma-să, din capul mesei;de la un cap la altul =de la o extremitate laalta; cap la cap = ală-turate; cap de afişsau cap de listă =primul nume dintr-olistă de persoane afi-şate în ordinea valoriilor. 7. sfârşit. Expr.:a o scoate la cap = asfârşi, a termina; încap = (după numera-le) exact, întocmai.

cap2, capi s. m. căpe-tenie, şef; • cap de fa-milie sau capul fami-liei = tatăl, soţul saualt membru al fami-liei care are răspun-derea ei.

capabil, -ă, capabili, -eadj. care este în stare,care are posibilitateade a săvârşi ceva; în-zestrat, valoros, des-toinic.

capac, capace s. n.acoperitoare care selasă sau se aşazădeasupra unui vas, aunei cutii etc. Expr.:a pune capac cuiva =a închide gura cuivacu un răspuns binepotrivit.

capă, cape s. f. pele-rină (scurtă) de blanăsau de stofă.

capăt, capete s. n. par-tea de sfârşit a unuilucru, a unei perioa-de, a unei situaţii etc.;margine; limită; •până la capăt = pânăla sfârşit. Expr.: lacapătul lumii = foartedeparte; a da decapăt = a ajunge lasfârşitul unui lucru,a duce la bun sfârşit;

72

a o scoate la capăt cuceva = a ieşi bine din-tr-o situaţie, dintr-oîncurcătură.

capcană, capcane s.f. obiect folosit pentruprinderea unor ani-male; cursă.

capitală, capitale s.f. oraş de reşedinţă încare îşi au sediul or-ganele supreme aleputerii de stat.

capitol, capitole s. n.fiecare din părţile maimari ale unei cărţi,marcată de obiceiprintr-un număr deordine.

capitula vb. 1. (despreo armată, despre unstat) a se preda învin-gătorului în condiţiiledictate de acesta, în-cetând lupta. 2. (fig.)a da înapoi în faţapiedicilor sau a greu-tăţilor; a ceda, a se daînvins (într-o discu-ţie).

capodoperă, capodo-pere s. f. operă ar-tistică excepţională,constituind un modelpentru alte lucrări deacelaşi gen.

capră, capre s. f. ani-mal rumegător, cupărul lung şi cu coar-ne, crescut mai cuseamă pentu lapte.Expr.: a împăca şicapra şi varza = aîmpăca două intereseopuse.

capriciu, capricii s.n. dorinţă trecătoare,manifestată cu încă-păţânare; gust schim-bător, neaşteptat; toa-nă.

captiv, -ă, captivi, -eadj. prins şi lipsit delibertate; prizonier;prins.

car, care s. n. vehiculcu patru roţi, tras înspecial de boi, folositla ţară pentru tran-sportarea poverilor; •

73

cu carul = din belşug.Expr.: nici în car, niciîn căruţă = (se spunedespre o persoană) ca-re nu se mulţumeşteîn niciun chip.

caracatiţă, caracatiţes. f. animal marin, cucorpul rotund şi cuopt braţe puternice,prevăzute cu ventuzecu care se pot fixa pestânci.

caracter, caracteres. n. trăsătură parti-culară a unui individsau a unui lucru, ca-re constituie specifi-cul acestuia.

caracteriza vb. a de-scrie, a înfăţişa, a fa-ce să reiasă trăsătu-rile caracteristice aleunei persoane, ale u-nui lucru sau aleunui fenomen.

caraghios, -oasă, ca-raghioşi, -oase adj.care provoacă râsul,ridicol, comic; carenu merită să fie luat

în serios.carapace, carapace s.

f. înveliş dur (osos saucalcaros) care prote-jează corpul unor a-nimale (cum e racul,broasca ţestoasă etc.).

caravană, caravanes. f. convoi de oamenişi de animale caretransportă mărfuri,bagaje etc. prin pusti-uri şi prin stepe.

carceră, carcere s. f.încăpere mică şi în-tunecoasă, folosită întrecut în închisori,cazărmi şi în şcoli,pentru persoanele pe-depsite.

caricatură, caricaturis. f. desen care re-prezintă o persoanăsau o idee, exagerândunele trăsături, în-deosebi negative, cuscop satiric sau hazliu.

carieră, cariere s. f.profesiune, ocupaţie;domeniu de acti-vitate; timp cât cine-

74

va lucrează într-unanumit domeniu.

cariocă s. f. instru-ment de scris cu tuşcolorat.

caritate s. f. atitudinemiloasă, plină de ge-nerozitate faţă de ci-neva.

carnaval, carnavaluris. n. petrecere însoţi-tă de deghizări, focuride artificii.

carnivor, -ă, carni-vori, -e adj. care sehrăneşte cu carne.

carpen, carpeni s. m.arbore înalt, cu frun-zele ovale dinţate, culemnul tare şi alb, cudungi argintii şi a-dâncituri pe trunchi,întrebuinţat la con-strucţii şi la rotărie.

carpetă, carpete s. f.covoraş.

carte, cărţi s. f. 1.scriere cu un anumitsubiect, tipărită şi le-gată în volum. Expr.:

a vorbi (sau a spune)ca la carte = a vorbica un om învăţat;cum scrie la carte =aşa cum trebuie, cumse cere; a se pune pecarte = a se apuca se-rios de învăţat; om decarte = învăţat, căr-turar. 2. scrisoare. 3.act scris, document,dovadă.

cartof, cartofi s. m.plantă cu flori albesau violete şi tulpinisubterane terminatecu tuberculi de formărotundă, ovală saualungită, comestibili,bogaţi în amidon.

casă, case s. f. 1. locu-inţă, domiciliu. Expr.:a nu avea (nici) casă,(nici) masă = a duce oviaţă plină de griji, defrământări. 2. gospo-dărie. 3. căsnicie.Expr.: a ţine casa cucineva = a fi căsătoritcu cineva; a face casă(bună) cu cineva = a

75

trăi laolaltă în bunăînţelegere. 4. totalita-tea celor care locuiescîmpreună, formând ofamilie.

cascadă, cascade s. f.torent de apă formatde un şuvoi sau deun râu, care cade cuputere şi cu zgomotde la o înălţime pe unperete de munte.Expr.: cascadă de râs= râs sacadat şi pre-lungit.

cascador, -oare, cas-cadori, -oare s. m.şi f. actor sau acrobatcare execută salturiprimejdioase.

cască, căşti s. f. aco-perământ pentru capfăcut din metal, dinpiele sau din cauciucşi folosit de militari,de unii sportivi şi deunii muncitori pentruprotecţia capului.

casnic, -ă, casnici,-ce adj., s. f. I. adj. 1.care ţine de casă, de

gospodărie. 2. care îşipetrece timpul liberacasă, în familie. II. s.f. femeie care se ocu-pă numai cu gospo-dăria; gospodină.

castană, castane s. f.fructul castanului, deformă rotundă, cucoaja tare de culoarecafenie, închis pânăla maturitate într-unînveliş ţepos. Expr.: ascoate castanele dinfoc cu mâna altuia = ase folosi de ajutorulaltuia pentru a în-deplini, în folosulpropriu, un lucru pri-mejdios sau riscant.

castel, castele s. n.clădire mare şi veche,cu turnuri, înconju-rată de ziduri şi deşanţuri, care serveaca locuinţă fortificatăseniorilor feudali; (as-tăzi) casă mare şiluxoasă, imitând ar-hitectura medievală.Expr.: Castele în Spa-

76

nia = visuri irealizabi-le, planuri fantastice.

castravete, castraveţis. m. plantă legumi-colă cu tulpina agăţă-toare, acoperită cuperi aspri, cu frunzemari şi flori galbene;fructul acestei plante,de formă lunguiaţăde culoare verde, seconsumă crud saumurat. Expr.: a vindecastraveţi grădina-rului = a da explicaţiicuiva care se pricepemai bine; a căuta săpăcăleşti pe unul maişiret decât tine.

castron, castroanes. n. vas adânc, încare se aduc la masăunele mâncăruri.

caş, caşuri s. n. pro-dus alimentar prepa-rat din lapte de oaieînchegat şi stors dezer. Expr.: a fi cu ca-şul la gură = a fi lipsitde experienţă, nepri-ceput.

cataclism, cataclismes. n. schimbare brus-că în caracterul şicondiţiile naturii şiale vieţii pe o mareîntindere a suprafeţeipământului, sub in-fluenţa unor proceseatmosferice, tectonicesau vulcanice nimici-toare.

catacombă, catacom-be s. f. (mai ales lapl.) galerie subteranăcare servea creştini-lor din primele vea-curi, drept loc de cultşi înmormântare.

catadicsi vb. a găsi decuviinţă, a binevoi.

catapeteasmă, cata-petesme s. f. (la bise-ricile ortodoxe) peretedespărţitor (împodo-bit cu icoane) întrealtar şi restul bisericii.

cataramă, catarames. f. piesă din metal,os, material plasticetc., cu care se înche-

77

ie o cingătoare, o cu-rea etc. sau care estefolosită ca obiect de-corativ la confecţii.Expr.: prieten la cata-ramă = prieten foartebun, nedespărţit.

catarg, catarge s. n.stâlp de lemn sau tubmetalic, care se mon-tează vertical pe onavă pentru a susţinepânzele.

catastif, catastife s.n. registru, condică.Expr.: a trece (pecineva sau ceva) lacatastif = a avea saua ţine evidenţa fapte-lor cuiva.

catastrofă, catastrofes. f. eveniment tragicde mari proporţii; de-zastru; nenorocire;calamitate; tragedie.

catâr, catâri s. m. ani-mal domestic, rezul-tat din împerechereamăgarului cu iapasau a armăsarului cumăgăriţa.

categoric, -ă, catego-rici, -ce adj. precis,hotărât; necondiţio-nat.

catehism, catehismes. n. expunere a prin-cipiilor religiei creşti-ne, sub formă de în-trebări şi răspunsuri.

catifea, catifele s. f.ţesătură de mătase,de lână, de bumbacetc.

catolicism s. n. con-fesiune creştină carerecunoaşte primatulpapei, purcederea„Sfântului Duh“ de laDumnezeu-Tatăl şide la Dumnezeu-Fiul,existenţa purgatoriu-lui etc.

catrafuse s. f. pl. (fam.)obiecte casnice mă-runte (şi în dezordine).

catren, catrene s. n.strofă (sau poezie) for-mată din patru ver-suri.

catrinţă, catrinţe s.f. obiect de îmbrăcă-

78

minte din portul na-ţional al femeilor ro-mânce, care serveşteca fustă sau ca şorţ şicare constă dintr-obucată dreptunghiu-lară de stofă adeseaîmpodobită cu alesă-turi, cu paiete etc.

cauza vb. a fi pricina,motivul unei întâm-plări; a pricinui, aproduce.

caval, cavale s. n. flu-ier mare, ciobănescfacut din lemn depaltin sau de alun.

cavernă, caverne s. f.peşteră, grotă.

cavitate, cavităţi s.f. adâncitură, gaură;orificiu.

cazanie, cazanii s. f.predică prin care seexplică un pasaj oare-care din evanghelie.

cazma, cazmale s. f.unealtă în formă delopată, cu coadă delemn şi lamă de fier,

cu muchie ascuţităcare serveşte (fiindapăsată cu piciorul)la săpat pământul.

caznă, cazne s. f. 1.chin, tortură. 2. asu-prire, nedreptate. 3.străduinţă, ostenea-lă, trudă.

căciulă, căciuli s. f.1. obiect confecţionatdin blană de oaie saude alt animal şi careserveşte la acoperireacapului. Expr.: a sesimţi cu musca pecăciulă = a se simţivinovat; la aşa cap,aşa căciulă = cum eomul, aşa e şi purta-rea lui. 2. (fig.) per-soană, om, individ; •câte doi lei de căciulă= câte doi lei pentrufiecare om.

cădea vb. 1. a se lăsa înjos, la pământ. 2. (de-spre soare) a coborî, ascăpăta. 3. (despre a-pe de munte) a curge(repede), a coborî. 4.

79

(despre dinţi, păr,fulgi) a se desprinde,a se pierde. 5. a serăsturna, a se prăvă-li. Expr.: a cădea lapat = a se îmbolnăvigreu; a cădea din(sau de-a-n picioarele)= a fi frânt de obo-seală. 6. (despre ora-şe) a fi cucerit, a fiocupat. 7. a ajunge, asosi, a nimeri, peneaşteptate sau dinîntâmplare, într-unloc sau într-o situaţieoarecare; a pica.Expr.: a cădea pecapul cuiva = a veninedorit, pe neaştep-tate la cineva; a că-dea cuiva drag = a-i ficuiva pe plac, a-i de-veni drag; a cădea laînvoială (sau a cădeade acord) = a ajungela o înţelegere; a că-dea la pace = a seîmpăca; a-i cădea bi-ne = a-i plăcea, a-i prii.

căi vb. (+prep.: de,

pentru, sau conj.: că,pentru că) a-i părearău, a regreta, a re-cunoaşte o greşealăfăcută.

călări vb. a umbla, amerge călare.

călător, -oare, călă-tori, -oare adj. 1.care călătoreşte, caree în călătorie. 2. (de-spre popoare saupopulaţii) nomad. 3.(despre păsări) carepleacă iarna în ţărilecalde; migrator. 4.(fig.) care trece repe-de, trecător.

călău, călăi s. m. 1.(în vechile orânduiri)bărbat însărcinat cuexecuţia osândiţilorla moarte; gâde. 2.om rău care supunepe cineva la chinuri,la torturi; tiran, uci-gaş.

călăuză, călăuze s. f.persoană care înso-ţeşte pe cineva sprea-i arăta drumul şi a-i

80

da explicaţiile nece-sare; ghid.

călca vb. 1. a pune pi-ciorul pe ceva sauundeva; a păşi. Expr.:a călca în străchini =a umbla neatent; aface o gafă; a călca peurmele cuiva = a aveaapucăturile sau obi-ceiurile cuiva; a imi-ta; a călca cu stângul= a începe ceva greşit;a călca cu dreptul = aîncepe ceva bine. 2. (+prep.: pe, prin, în, pela) a intra, a veniundeva, a se abate.Expr.: a călca pragul(sau casa) cuiva = aintra undeva, a mergela cineva. 3. (fig., de-spre hoţi, duşmanietc.) a da năvală, aprăda, a jefui. 4. (+însau sub picioare) a.a strivi, a zdrobi, animici. Expr.: a-şicălca pe inimă = a sehotărî la o acţiune în-vingând anumite sen-

timente care îl opreau.b. (despre o hotărâre,un angajament) a nurespecta, a nesocoti.5. a netezi rufăria sauîmbrăcămintea cufierul de călcat.

căldare, căldări s. f.vas mare, rotund, deobicei de aramă, încare se păstrează sause fierbe apă.

călimară, călimări s.f. vas mic de sticlă, demetal, de materialplastic etc., în care seţine cerneala.

călugăr, -iţă, călu-gări, -iţe s. m. şi f.persoană care trăieş-te într-o comunitatemănăstirească.

cămară, cămări s. f.încăpere mică în carese păstrează alimente.

cămaşă, cămăşi s. f.îmbrăcăminte (depânză, mătase etc.)care se poartă pe pie-le, acoperind partea

81

superioară a corpu-lui. Expr.: a rămâneîn cămaşă = a ră-mâne sărac, a pierdetot; a nu avea nici că-maşă pe el = a fifoarte sărac; îşi dă şicămaşa de pe el = sespune despre omulfoarte milos şi darnic;a nu avea (sau a nuşti) pe unde să scoţicămaşa = a fi în mareîncurcătură, a nu şticum să scapi.

cămătar, cămătaris. m. persoană caredă împrumuturi bă-neşti în schimbulunei dobânzi.

cămilă, cămile s. f.mamifer rumegătormare care trăieşte înAfrica de Nord şi înAsia, cu o cocoaşă(dromader) sau cu do-uă, folosit la cărat po-veri.

căpăstru, căpestre s.n. frânghie sau cureacare se pune pe capul

calului, al măgaruluietc. pentru a lega ani-malul la iesle saupentru a-l duce unde-va.

căpăta vb. 1. a obţineun lucru, a primi (îndar sau de pomană).2. a câştiga, a agonisiceva. 3. (despre cali-tăţi, stări etc.) a do-bândi.

căpcăun, căpcăuni s.m. 1. fiinţă fabuloasădin mitologia popu-lară românească, în-chipuită cu trup deom şi cap de câine,uneori cu două ca-pete şi două guri,despre care se spunecă mânca oameni. 2.om rău, crud, sălbatic.

căpiţă, căpiţe s. f.grămadă de fân, deplante, de nutreţ saude cereale.

căprioară, căprioares. f. animal rumegă-tor sălbatic, din fami-lia cerbului, mai mic

82

decât acesta, caretrăieşte în pădurile dedealuri şi de şes.

căra vb. a duce cevadintr-un loc în altul;a transporta.

cărare, cărări s. f.drum îngust, bătăto-rit de oameni, pe carese poate umbla nu-mai cu piciorul.

cărăbuş, cărăbuşi s.m. insectă foarte dău-nătoare, de culoarecastanie, apare pe laînceputul lunii mai şise hrăneşte cu frun-zele arborilor.

cărturar, cărturaris. m. învăţat, savant;erudit.

cărunt, -ă, cărunţi, -teadj. 1. (despre păr,barbă, mustăţi) care aînceput să albeascădin cauza bătrâneţii;jumătate alb; albit. 2.(fig., despre munţi,stânci) cenuşiu.

căruţă, căruţe s. f. ve-hicul de forma caru-

lui, dar mai mic şimai uşor, tras de caisau de boi, servind latransportul persoa-nelor sau al poverilormici. Expr.: a rămânede căruţă = a pierdeocazia, a rămâne înurmă; nici în car niciîn căruţă = se spunedespre o persoanăcare nu se mulţumeş-te în niciun chip; acincea roată la căruţă= a fi de prisos, inutil.

căţăra vb. a se urcaapucându-se cu mâi-nile şi cu picioarelesau (despre păsări)cu ghearele; a se suiagăţându-se, pe unloc înalt şi abrupt, peun copac etc.

căuta vb. 1. a încercasă găseşti pe cinevasau ceva (pierdut, as-cuns sau amestecatprintre alte lucruriasemănătoare); a um-bla după... Expr.: acăuta nod în papură

83

= a dori în mod ne-apărat motiv de cear-tă. 2. (+prep. de) a seinteresa, a se ocupade...; a se îngriji de...Expr.: a-şi căuta dedrum = a pleca. 3. aurmări cu ochii, a seuita, a privi. 4. a cer-ceta, a examina.

căzni vb. 1. a se străduidin greu, a depunemultă trudă pentrurealizarea unui lucru;a se munci. 2. a tor-tura, a munci.

câine, câini s. m. ani-mal carnivor domes-ticit, folosit pentrupază, vânătoare etc.Expr.: a tăia frunză lacâini = a lenevi; atrândăvi; viaţă de câi-ne = viaţă grea.

câmp, câmpuri s. n.întindere de pământ;şes, câmpie; totalita-tea ogoarelor din ju-rul unei comune.Expr.: a-şi lua câmpii= a pleca fără a şti

încotro; a o lua pestecâmp = a merge de-adreptul, părăsind dru-mul.

cântar, cântare s. n.nume dat mai multorinstrumente folositespre a stabili greuta-tea.

cârciumă, cârciumis. f. (mai ales la ţară)local unde se vând şise consumă băuturialcoolice.

cârd, cârduri s. n. 1.grup de animale, pă-sări etc., care se aflăîmpreună. 2. ceată(mare) de oameni.Expr.: a intra în cârdcu cineva = a se în-tovărăşi cu cineva. 3.(fam.) mulţime, şir (deani, de zile).

cârjă, cârje s. f. băţ decare cei bolnavi sesprijină în timpul mer-sului.

cârlig, cârlige s. n. 1.piesă de metal, cu uncapăt îndoit, de care

84

se atârnă, se prindeun obiect. 2. parteametalică a undiţei încare se prinde peştele.3. încuietoare la ouşă, o poartă. 4. an-drea.

cârlionţ, cârlionţi s.m. şuviţă de păr ră-sucită; buclă; zuluf.

cârmă, cârme s. f.piesă mobilă careeste folosită lamenţinerea sau laschimbarea direcţieide mers a unei nave.

cârn, -ă, cârni, -e adj.1. (despre nas) mic,scurt şi cu vârful ridi-cat puţin în sus. 2.(fig., despre obiecte)cu vârful strâmbat,îndoit în sus.

cârpi vb. 1. a petici, arepara, a coase unobiect rupt sau des-cusut. 2. a repara unobiect spart sau cră-pat. 3. (fig.) a pălmuipe cineva.

câştiga vb. 1. a obţine

bani sau alte bunurimateriale. 2. a do-bândi, a obţine expe-rienţă, cunoştinţe. 3.a cuceri o victorie.

ceafă, cefe s. f. parteade dinapoi a gâtuluisau a capului. Expr.:când mi-oi (sau ţi-oi)vedea ceafa = nicio-dată.

cearcăn, cearcăne s.n. cerc vânăt în jurulochilor la un om obo-sit sau bolnav.

ceartă, certuri s. f.schimb de vorbe as-pre între două saumai multe persoane;sfadă, gâlceavă; neîn-ţelegere, vrajbă.

ceaslov, ceasloave s.n. carte bisericeascăcuprinzând anumiterugăciuni şi cântăripentru diferite cea-suri ale zilei şi careservea cândva şi caabecedar.

ceată, cete s. f. grup deoameni, adunaţi de

85

obicei în vederea u-nui scop comun.

ceaţă, ceţuri s. f. par-ticule de apă rezulta-te din vaporizarea a-pei de pe pământ,aflate în atmosferă, lasuprafaţa solului, şicare îngreuiază vizibi-litatea; negură, pâclă.Expr.: a vedea ca princeaţă = a vedea ne-clar.

ceaun, ceaune s. n.vas de tuci, cu toartă,cu fundul rotund, încare se fierbe apa,laptele, mămăliga etc.

celebru, -ă, celebri, -eadj. vestit, foarte cu-noscut, cu faimă.

cenaclu, cenacluri s.n. grup de artişti,literaţi etc. legaţi prinaceleaşi aspiraţii, ace-laşi program comun.

centenar, centenares. n. împlinire a osută de ani de la uneveniment însemnat.

cenuşăreasă, cenu-şărese s. f. personajdin basme, închipuitca o fată chinuită demama ei vitregă.

cerb, cerbi s. m. ani-mal rumegător de pă-dure, de talie mare,zvelt, cu coarne bogatramificate, cu coadascurtă.

cerceta vb. 1. a exa-mina cu atenţie, a ob-serva, a controla. 2. aface cercetări, a stu-dia. 3. a căuta. 4. aîntreba, a chestiona.

cerdac, cerdace s. n.mic pridvor cu balu-stradă, aşezat în pre-lungirea prispei (lacasele ţărăneşti).

ceremonie, ceremoniis. f. totalitatea forme-lor de politeţe obişnu-ite la solemnităţi; pa-radă, solemnitate.

cergă, cergi s. f. păturăde lână care serveştela învelit sau care seaşterne pe pat.

86

cerne vb. 1. a trece fă-ina, mălaiul prin sităsau ciur, pentru a în-lătura corpurile stră-ine. 2. (unipers.) aploua mărunt, a bu-ra.

cerşi vb. 1. a cere depomană. 2. a cereceva cu stăruinţă.

cert, -ă, cerţi, -te adj.de care nu te poţi în-doi; sigur, neîndoios.

cetate, cetăţi s. f. locîntărit printr-un sis-tem de fortificaţii; for-tăreaţă; • cetate descaun = capitală.

cetină, cetini s. f. ramu-ră, creangă de brad.

chef, chefuri s. n. pe-trecere zgomotoasă cumâncare şi băutură.

cheie, chei s. f. obiectde metal folosit la în-cuierea sau descuie-rea unei broaşte saua unui lacăt. Expr.: aţine (pe cineva sauceva) sub cheie = a

ţine (pe cineva sauceva) încuiat.

chelie, chelii s. f. căde-re definitivă a păruluide pe cap, pricinuităde diverse boli.

chenar, chenare s. n.margine (de culoaresau desen deosebit)pe care o au unele lu-cruri; bordură.

chercheli vb. a seameţi de băutură; ase afuma.

chiabur, -ă, chiaburi,-e s. m., adj. (ţăran)înstărit, bogat.

chibzui vb. a se gândi,a reflecta, a medita.

chiciură s. f. cristale degheaţă care se aşazăiarna pe crengi, pe sâr-me etc.; promoroacă.

chicoti vb. a râde peascuns sau cu izbuc-niri (înfundate).

chiflă, chifle s. f. cornsau pâinişoară mică,rotundă, făcută dinfăină fină.

87

chimir, chimire s. n.brâu lat de piele, ade-sea ornamentat şiprevăzut cu buzuna-re, pe care îl poartăţăranii. Expr.: a punela chimir = a strângebani.

chintesenţă s. f. ceeace este important,esenţial într-un lucru.

chip, chipuri s. n. 1.faţă, obraz, figură. 2.fel, mod, gen. Expr.:nu e chip să = e im-posibil să...; cu oricechip = neapărat; • felşi chip = tot felul de...

chipeş, -ă, chipeşi, -eadj. frumos, drăgălaş,arătos.

chipiu, chipie s. n.un fel de şapcă, cufundul rotund şi tareşi cu cozoroc.

chitară, chitări s. f.instrument muzicalcu coarde.

chiui vb. a scoate unstrigăt ascuţit şi pu-

ternic.chivernisi vb. a face

economii; a agonisi.cicatrice, cicatrice

s. f. urmă lăsată de orană, de o tăieturădupă vindecare.

cifră, cifre s. f. simbolgrafic (ce reprezintăunul dintre numerelede la zero până lanouă), folosit pentruscrierea numerelor;număr.

cimpanzeu, cimpanzeis. m. specie de mai-muţă mare, cu mem-brele lungi, cu blana şipielea neagră.

cimpoi, cimpoaie s. n.instrument muzicalpopular, alcătuit din-tr-un burduf de pieleşi din mai multe flu-iere din lemn, princare trece aerul dinburduf.

cină, cine s. f. masă deseară; mâncare pre-gătită pentru aceastăseară.

88

cinematograf, cine-matografe s. n. salăde spectacole, desti-nată proiectării filme-lor cinematografice înfaţa publicului; cine-ma.

cinste s. f. 1. corectitu-dine, onestitate. 2.respect, stimă, preţu-ire. Expr.: a da cin-stea pe ruşine = a seface de ruşine. 3. o-noare, favoare. Expr.:a-i face cinste (cuiva)= a-i face onoare. 4.ospăţ, ospătare. Expr.:a face cinste = a ofericuiva ceva de băut.

cioban, ciobani s. m.persoană care paşte,păzeşte şi îngrijeşteoile; păstor.

ciobi vb. a sparge înparte sau a crăpa unobiect.

cioc, ciocuri s. n. 1.partea din faţă, lun-guiaţă şi cornoasă acapului păsărilor, ca-re înlocuieşte dinţii;

plisc, clonţ. 2. (fig.)gură a omului.

ciocan, ciocane s. n.unealtă realizată dinmetal, lemn, cauciucetc., de forme şi mă-rimi diferite, cu mâ-ner, folosită, manualsau mecanic, la bătutsau prelucrat materi-ale rezistente. Expr.:a fi între ciocan şinicovală = a fi într-osituaţie dificilă dincare nu există posibi-litate de ieşire.

ciocănitoare, ciocă-nitori s. f. pasăre depădure, cu aripi scur-te, cu cioc conic, pu-ternic, cu ajutorulcăruia sparge coajacopacilor pentru a-şigăsi hrana; ghionoaie.

ciocârlie, ciocârlii s.f. pasăre cântătoare,mică, de culoare cafe-nie, foarte ageră lazbor, având un ciripitcaracteristic, în tri-luri.

89

ciocni vb. 1. a (se) lovi,a (se) izbi unul de al-tul producând zgo-mot. 2. a lovi uşorpaharele cu băutură,în semn de urare. 3.(despre obiecte dinsticlă) a se ciobi, a secrăpa.

ciondăni vb. a secerta, a se ciorovăi.

circula vb. 1. (desprefiinţe şi vehicule) a sedeplasa, a fi în miş-care; a umbla, a mer-ge. 2. (despre zvonuri,vorbe, păreri etc.) a seîmprăştia, a se răs-pândi, a se transmite.

cireadă, cirezi s. f.grup mare de vitecornute; turmă, cârd.

cireş, cireşi s. m. pomfructifer, cu flori albe,cu frunze ovale alun-gite, cultivat pentrufructele sale gustoa-se, care se coc la sfâr-şitul primăverii.

cişmea, cişmele s. f.instalaţie prevăzutăcu o pompă sau cuun robinet din carecurge apa necesarăgospodăriei.

citadin, -ă, citadini, -eadj., s. m. şi f. 1. deoraş, al oraşului, oră-şenesc. 2. persoanăcare locuieşte în oraş;orăşean.

citat, citate s. n. frag-ment, pasaj dintr-oscriere, reprodus caatare şi cu indicaţiiasupra provenienţei.

citeţ, -eaţă, citeţi, -eadj. (despre scris)care este uşor de citit;desluşit, clar, lizibil.

ciubotar, ciubotaris. m. cizmar.

ciudat, -ă, ciudaţi, -teadj. care este neobiş-nuit, ieşit din comun;curios, straniu, bizar.

ciudă s. f. necaz, supă-rare, mânie ameste-cată cu revoltă, invi-

90

die sau părere de rău.Expr.: a face (cuiva)în ciudă = a supăraintenţionat pe cineva.

ciufulit, -ă, ciufuliţi,-te adj. (despre păr,pene) zbârlit, încur-cat, în dezordine.

ciulin, ciulini s. m.plantă cu tulpina şifrunzele spinoase, ca-re creşte pe câmp şiprin locuri neculti-vate.

ciung, -ă, ciungi, -geadj. 1. (despre mâini)care a fost retezat. 2.(despre oameni) căruiaîi lipseşte o mână.

ciut, -ă, ciuţi, -te adj.(despre vite şi alteanimale cornute) fărăcoarne; cu coarneleretezate.

ciutură, ciuturi s. f.găleată care serveştela scos apa din fân-tână.

civic,-ă, civici, -ceadj. cetăţenesc, civil.

civilizat, -ă, civilizaţi,-te adj. 1. (în opoziţiecu barbar, sălbatic)dezvoltat, evoluat. 2.(în opoziţie cu groso-lan, obraznic) bine-crescut, politicos.

cizmar, cizmari s. m.persoană care se ocu-pă cu confecţionareaşi repararea încălţă-mintei; pantofar, ciu-botar.

clar, -ă, clari, -e adj. 1.care se distinge bine;desluşit. 2. (despreape; în opoziţie cutulbure) limpede. 3.(despre cer, vreme; înopoziţie cu noros, în-tunecat) senin, curat,luminos. 4. (despregânduri, idei etc.; înopoziţie cu încurcat,confuz) uşor de înţe-les, evident, limpede,lămurit.

clarinet, clarinete s.n. instrument muzicalde suflat, realizat dinlemn, în forma unui

91

tub prevăzut cu găurişi clape metalice pen-tru degete.

clasament,clasamentes. n. ordinea în caresunt rânduiţi concu-renţii la o competiţiesportivă, conform re-zultatelor obţinute.

clasor, clasoare s. n.obiect (mapă, album,cutie etc.) folosit pen-tru păstrarea actelor,fişelor, fotografiiloretc. clasate.

claviatură, claviaturis. f. totalitatea clape-lor la pian, la orgă, laacordeon, la maşinade scris etc.

clădi vb. a ridica oclădire, a construcţie;a zidi, a construi; aînălţa, a ridica.

clăti vb. a curăţa spă-lând cu apă, a limpeziîntr-o ultimă apă cu-rată.

clătina vb. 1. a (se)mişca când într-o

parte, când în alta; a(se) legăna, a (se) agi-ta uşor. 2. a mişca dinloc, a urni, a clinti.

cler, cleruri s. n. tota-litatea preoţilor uneibiserici; preoţime.

climă, clime s. f. tota-litatea fenomenelor at-mosferice caracteris-tice unui ţinut (tempe-ratură, vânt, ploaie).

clinchet, clinchete s.n. zgomotul produs dezurgălăi sau clopoţei.

clinti vb. a (se) mişcapuţin din loc; a urni,a deplasa.

clipă, clipe s. f. intervalde timp foarte scurt;clipită; moment; • dinclipă în clipă = înorice moment, cât decurând.

cloanţă, cloanţe s. f.(pop.) babă ştirbă şifoarte rea.

clocoti vb. 1. (despre li-chide) a fierbe în clo-cot. 2. (despre ape) a

92

se agita, a se învol-bura.

clopot, clopote s. n.obiect metalic în for-mă de pară, deschisîn partea de jos, cu olimbă mobilă suspen-dată în interior, care,izbindu-se de pereţi,produce sunete pu-ternice.

cloşcă, cloşti s. f. găi-nă care cloceşte saucare a scos pui decurând.

clovn, clovni s. m. ar-tist de circ care stâr-neşte râsul prin îm-brăcămintea şi prinpoznele sale.

coafură, coafuri s. f.felul de aranjare a pă-rului (mai ales lafemei).

coagula vb. (despre li-chide) a se închega, ase prinde.

coamă, coame s. f. 1.păr lung şi stufos ca-re creşte pe grumazul

unor animale (ca leul,calul etc.). 2. culmede deal sau de mun-te; creastă.

coapsă, coapse s. f.partea piciorului cu-prinsă între şold şigenunchi.

coasă, coase s. f. u-nealtă agricolă reali-zată dintr-o lamă me-talică cu vârful înco-voiat, ascuţit, fixatăpe o coadă lungă delemn, folosită la cosit.

cobi vb. a prevesti cevarău, a trage a rău.

cobiliţă, cobiliţe s. f.bucată de lemn cur-bată pentru a fi pur-tată pe umeri şi a-vând la cele două ca-pete nişte cârlige decare se agaţă găleţile.

coborî vb. 1. a (se) dajos dintr-un loc ridi-cat sau dintr-un vehi-cul; a se deplasa înjos, pe o pantă, pe unloc înclinat. 2. (fig.,

93

despre noapte, întu-neric) a se lăsa, acădea.

cobză, cobze s. f. in-strument muzical cucoarde, asemănătorcu chitara.

coc, cocuri s. n. părstrâns sau împletit şirăsucit la ceafă sauîn creştetul capului.

cochet, -ă, cocheţi, -te adj. 1. (despre oa-meni) care se îmbracăelegant, cu multă fi-neţe. 2. (despre obiec-te) drăgălaş, graţios,elegant.

cochilie, cochilii s. f.învelişul calcaros alunor moluşte (ca, deexemplu: melcul).

cocină, cocini s. f.adăpost pentru porci.

cocioabă, cocioabe s.f. casă mică, sărăcă-cioasă, veche şi dără-pănată.

coclauri s. n. pl. locuripustii, râpoase, pe ca-re se umblă cu greu-

tate.cocor, cocori s. m.

pasăre migratoare, cuciocul lung şi drept,cu gâtul şi picioarelelungi, cu penele ce-nuşii; zboară de obi-cei în stoluri.

cocoşat, -ă, cocoşaţi,-te adj. care are o co-coaşă; ghebos, gâr-bovit.

cocoţa vb. a (se) urcape ceva, a (se) aşezape un loc mai ridicat.

codi vb. a sta pe gân-duri, a sta la îndoială;a şovăi, a ezita.

codru, codri s. m. 1.pădure mare şi dea-să. 2. (+de pâine) bu-cată mare de pâine.

cofă, cofe s. f. vasfăcut din doage debrad, în care se duceşi se ţine apa.

coif, coifuri s. n. aco-perământ de metal(mai rar de piele groa-să) pentru protecţiacapului, purtat în ve-

94

chime de ostaşi laluptă.

cojoc, cojoace s. n.obiect de îmbrăcă-minte făcut din pielede oaie. Expr.: iarnăcu şapte cojoace = iar-nă foarte grea, foartefriguroasă; a găsi(sau a afla) ac de (saupentru) cojocul cuiva =a găsi mijloace de apedepsi pe cineva.

colb, colburi s. n.praf, pulbere (de pedrum). Expr.: a bate(sau a lovi) pe cinevasă-i meargă colbul = abate (sau a lovi) pecineva foarte tare.

colecţiona vb. a aduna,a strânge la un locobiecte de acelaşi fel,pentru a realiza ocolecţie.

coleg, -ă, colegi, -e s.m. şi f. persoană dinaceeaşi clasă, acelaşiloc de muncă.

colet, colete s. n. pachetexpediat prin poştă.

colibă, colibe s. f. casămică şi sărăcăcioasă.

colibri s. m. pasăre dinAmerica tropicală,foarte mică, cu penede culori vii şi stră-lucitoare.

colier, coliere s. n. şi-rag, salbă de mărgele,de pietre scumpe etc.

colină, coline s. f. for-mă de relief mai micădecât dealul; deluşor.

colinda vb. 1. a umblaîn seara de Crăciunsau de Anul Nou, dincasă în casă, cântândcolinde. 2. a umblade colo până colo; acutreiera, a parcurge,a străbate.

colivie, colivii s. f.cuşcă mică, făcutădin vergele de metalsau de lemn, în carese ţin închise păsă-rele cântătoare sauexotice.

colora vb. a da (unuiobiect) o anumită cu-

95

loare, cu ajutorul u-nei vopsele; a vopsi.

colosal, -ă, colosali,-e adj. neobişnuit demare; imens, uriaş, gi-gantic.

colţ1, colţuri s. n. 1.punct în care se întâl-nesc muchiile unuiobiect. 2. loc îndepăr-tat, retras, dosnic; re-fugiu, ascunziş. Expr.:din toate colţurile =din toate părţile.

colţ2, colţi s. m. dinteal animalelor, în spe-cial caninul. Expr.:a-şi arăta colţii = a sepurta agresiv cu cine-va; a (se) lua la colţi =a (se) certa.

colţun, colţuni s. m.ciorap.

combate vb. a luptacontra unor idei, ati-tudini şi a persoane-lor care le susţin; acritica, a polemiza.

combina vb. a (se) uni,a (se) îmbina, a (se)împreuna.

comemora vb. a cele-bra în mod solemnamintirea unei perso-nalităţi sau a unuieveniment semnifica-tiv.

comenta vb. 1. a faceobservaţii asupra u-nui eveniment, uneiprobleme etc.; a in-terpreta, a lămuri. 2.a interpreta critic tex-tul unei opere lite-rare; a analiza, astudia.

comercial, -ă, comer-ciali, -e adj. care sereferă la comerţ; decomerţ; negustoresc.

comesean, -ă, come-seni,-e s. m. şi f. per-soană care mănâncă,care ia masa alăturide alţii.

comestibil, -ă, comes-tibili, -e adj. care sepoate mânca; bun demâncat.

comite vb. (despre ofaptă rea, o greşeală)

96

a face, a săvârşi, afăptui.

comoară, comori s. f.1. grămadă de banisau de obiecte depreţ; avuţie, avere, a-vut. 2. (fig.) bun demare valoare, nepre-ţuit; tezaur.

comod, -ă, comozi, -deadj. 1. care poate fifolosit cu uşurinţă;plăcut, confortabil,lesnicios. 2. liniştit,calm. 3. (despre oa-meni) care nu vrea săfacă eforturi; care nuvrea să-şi părăseascăobiceiurile.

compact, -ă,compacţi,-te adj. 1. dens, înde-sat. 2. (despre o mulţi-me, un grup de oa-meni) numeros şi des.

compara vb. a punealături, a confruntaîn vederea stabiliriieventualelor asemă-nări sau deosebiri.

compas, compasuris. n. instrument dinlemn sau din metal,folosit la trasarea cer-curilor, la măsurătorietc.

compasiune s. f. milă,compătimire, părerede rău faţă de sufe-rinţele sau de neno-rocirea cuiva.

competiţie, competiţiis. f. întrecere, concurs.

completa vb. a întregiun lucru care nu estecomplet; a adăuga.

complica vb. a (se) în-curca, a (se) încâlci; a(se) agrava, a (se) în-răutăţi.

compliment, compli-mente s. n. 1. cuvântde laudă care expri-mă respectul şi prie-tenia purtate cuiva;măgulire, flatare. 2.(la pl.) salutări adre-sate cuiva prin inter-mediul unei alte per-soane.

97

complota vb. a punela cale o acţiune duş-mănoasă împotrivaunei persoane sauunui stat; a unelti, aurzi, a conspira.

component, -ă, com-ponenţi, -te adj. careintră ca parte într-unîntreg; alcătuitor, con-stituent.

comporta vb. a avea oanumită conduită; ase purta.

compromite vb. 1. apune pe cineva într-olumină nefavorabilă;a discredita. 2. a pri-mejdui; a strica, adistruge.

comunica vb. 1. a în-ştiinţa, a informa, aspune. 2. (despre unlucru) a fi în legăturăcu..., a duce la....

conac, conace s. n.casă boierească laţară pe o moşie.

concav, -ă, concavi,-e adj. care prezintă o

scobitură; adâncit,scobit.

concedia vb. a scoate,a îndepărta din ser-viciu, a da afară; ademite, a destitui.

concepe vb. 1. a ima-gina, a gândi cevanou, a proiecta, a in-venta. 2. a pricepe, aînţelege.

concis, -ă, concişi,-se adj. (despre stil,opere literare etc.)expus pe scurt, înpuţine cuvinte.

concret, -ă, concreţi,-te adj. 1. (în opoziţiecu abstract) carepoate fi perceput cusimţurile; real. 2. pre-cis, bine determinat.

condamna vb. a pe-depsi pe cineva prin-tr-o sentinţă judecă-torească.

condei, condeie s. n.1. unealtă de scris înformă de beţişor, lacare se pune o peniţă;

98

toc (împreună cu pe-niţa). 2. (fig.) scris,scriere.

condică, condici s. f.registru, catastif.

condoleanţe s. f. pl.cuvinte care exprimăparticiparea la sufe-rinţa unei persoane.

conduită, conduites. f. fel de a se com-porta; purtare.

condur, conduri s.m. pantof cu toc înalt,împodobit cu broderiişi purtat în trecut decătre femei.

confecţiona vb. a (se)face, a (se) produce, a(se) realiza.

confesa vb. a măr-turisi, a dezvălui, a sespovedi, a se destăi-nui.

confirma vb. a recu-noaşte corectitudineaunei afirmaţii făcutemai înainte; a întărispusele cuiva; a ade-veri, a atesta, a do-

vedi.conflict, conflicte s. n.

neînţelegere, dispută,ceartă. Expr.: a intraîn conflict (cu cineva)= a se certa (cu cine-va).

confort, conforturis. n. totalitatea condi-ţiilor materiale careasigură o existenţăplăcută, comodă şicivilizată.

confrunta vb. 1. a pu-ne faţă în faţă douăsau mai multe per-soane pentru a verifi-ca adevărul spuselorlor; a compara. 2. apune faţă în faţă do-uă sau mai multe o-pere, acte, obiecte etc.,pentru a le verifica.

confunda vb. a lua opersoană drept altasau un lucru dreptaltul.

confuz, -ă, confuzi,-e adj. 1. neclar, nelă-murit, vag. 2. zăpăcit,încurcat, tulburat.

99

conjugal, -ă, conju-gali, -e adj. referitorla cei căsătoriţi; desoţi.

consecinţă, consecin-ţe s. f. urmare a uneiacţiuni, a unei fapteetc; rezultat, efect.

consecvent, -ă, con-secvenţi, -te adj. careeste fidel principiilor,ideilor sale; statornic,neschimbat.

consens, consensuris. n. înţelegere, acordîntre două sau maimulte persoane.

conserva vb. a (se) păs-tra, a (se) menţine.

considera vb. a socoti,a aprecia, a crede.

consimţi vb. a fi de a-cord, a accepta, a pri-mi.

consoartă, consoartes. f. soţie, nevastă.

consola vb. a uşura, aalina durerea cuiva; amângâia.

consolida vb. a face să

devină tare, solid, du-rabil; a întări.

constitui vb. 1. a alcă-tui, a forma. 2. a seînfiinţa, a se întemeia.

conştiincios, -oasă,conştiincioşi, -oaseadj. (despre oameni)care îşi face datoriaserios, corect.

conta vb. a se bizuipe..., a se sprijini pe...

contamina vb. a trans-mite o boală molipsi-toare, a infecta, a mo-lipsi.

contempla vb. a (se)privi îndelung, cu ad-miraţie sau cu emo-ţie; a medita, a visa.

contemporan, -ă, con-temporani, -e adj.care are loc, trăieşte,există în zilele noas-tre; actual, curent,prezent.

conteni vb. a întrerupe,a înceta o acţiune, omişcare începută; a(se) opri.

100

contopi vb. a se ames-teca cu ceva, formândun singur tot; a (se)uni, a (se) împreuna.

contrazice vb. a nu fide acord, a susţinecontrariul celor spusede cineva; a dezminţi,a infirma.

contur, contururi s.n. linie închisă caremărgineşte un desen.

conversaţie, conver-saţii s. f. discuţieîntre două sau maimulte persoane; con-vorbire, dialog.

convex, -ă, convecşi,-xe adj. care are su-prafaţa rotunjită şibombată; bombat.

copac, copaci s. m.plantă cu trunchiullemnos şi înalt, alecărei crengi formeazăo coroană; arbore.

copios, -oasă, copioşi,-oase adj. îmbelşu-gat, bogat, îndestulat.

copoi, copoi s. m. câi-

ne de vânătoare careare simţul mirosuluifoarte dezvoltat; ogar.

cor, coruri s. n. grup decântăreţi care executăîmpreună o compozi-ţie muzicală; • în cor =împreună, laolaltă.

corabie, corăbii s. f.vas mare cu pânze,întrebuinţat în trecutla transportul mărfu-rilor sau al oameni-lor.

cordon, cordoane s.n. centură, curea.

coresponda vb. a fi încorespondenţă cu ci-neva; a comunicaprin scrisori cu cine-va; a-şi scrie unulaltuia.

cornut, -ă, cornuţi, -teadj. (despre unele ani-male) care are coarne.

corolă, corole s. f.totalitatea petalelorunei flori.

cort, corturi s. n. adă-post portativ, realizat

101

dintr-una sau maimulte foi de pânzătare şi impermeabilă.

cortină, cortine s. f.bucată mare de stofă,de catifea etc., caredesparte scena de sa-la de spectacol şi carese ridică sau se lasăla începerea specta-colului.

cosi vb. a tăia (cu coa-sa) iarba, plantele denutreţ.

cosiţă, cosiţe s. f. părlung al fetelor şi fe-meilor, împletit într-ocoadă sau două.

cosmos s. n. lumea ca-re ne înconjoară; uni-vers.

costeliv, -ă, costelivi,-e adj. (despre oamenişi animale) slab,uscăţiv încât i se vădcoastele.

coş, coşuri s. n. obiectde diverse forme, rea-lizat dintr-o împleti-tură de nuiele, depapură etc., cu sau

fără toarte, folosit latransportul unor o-biecte.

coşcogeamite adj. in-var. (despre oameni)foarte mare; uriaş.

coşmar, coşmaruris. n. vis urât.

coteţ, coteţe s. n.adăpost pentru câini,porci, păsări, realizatdin scânduri sau zid.

cotidian1, cotidienes. n. ziar care apareîn fiecare zi.

cotidian2, -ă, cotidi-eni, -e adj. de fiecarezi; zilnic.

cotonogi vb. a bate, alovi foarte tare.

cotoroanţă, cotoroan-ţe s. f. femeie bătrânăşi foarte rea.

cotrobăi vb. a căutapeste tot; a răscoli, ascotoci, a scormoni.

cotropi vb. a pune stă-pânire pe ceva în modviolent; a ocupa, a in-vada, a încălca.

102

covaci, covaci s. m.fierar.

cozoroc, cozoroace s.n.partea dinainte a chi-piului sau a şepcii, înformă de semicerc ta-re, care umbreşte faţa.

cracă, crăci s. f. ra-mură groasă a unuicopac; creangă.

cramă, crame s. f. locunde se depoziteazăşi se păstrează vinul.

crater, cratere s. n.deschizătură în formăde pâlnie, din vârfulunui vulcan, prin ca-re izbucneşte lava.

cratimă, cratime s. f.liniuţă folosită casemn grafic pentru alega două cuvinte ca-re se pronunţă împre-ună, pentru a des-părţi silabele la sfâr-şitul unui rând etc.;liniuţă de unire.

cravaşă, cravaşe s. f.vărguţă din piele, fo-losită la călărie.

crăiasă, crăiese s. f.(poetic sau în basme)regină, împărăteasă.

crâmpei, crâmpeies. n. parte ruptă, des-prinsă sau rămasădin ceva; bucată, fă-râmă.

crâncen, -ă, crânceni,-e adj. cumplit, crud,aprig, nemilos.

crâng, crânguri s. n.pădurice de arboritineri şi de lăstari.

crâşmă, crâşme s. f.cârciumă.

creangă, crengi s. f.ramură a unui copac;cracă.

cremene, (rar) cre-meni s. f. piatră carese găseşte în scoarţapământului şi careare proprietatea ca,lovită cu amnarul, săproducă scântei.

crepuscul, crepuscules. n. sfârşit de zi;înserare, amurg.

103

crinolină, crinolines. f. fustă lungă şifoarte largă, în formăde clopot, susţinutăde arcuri, care sepurta în trecut.

crivăţ s. n. vânt puter-nic şi rece care suflăiarna dinspre nord-est.

cromatic, -ă, croma-tici, -ce adj. care sereferă la culori.

cronică, cronici s. f.lucrare cu caracteristoric, obişnuită maiales în evul mediu şicuprinzând o înregis-trare cronologică aevenimentelor politi-ce, sociale etc.; letopi-seţ.

cronologic, -ă, crono-logici, -ce adj. dis-pus în ordinea suc-cesiunii în timp.

crucial, -ă, cruciali, -eadj. care este de o im-portanţă deosebită;decisiv, hotărâtor, în-semnat.

crunt, -ă, crunţi, -teadj. 1. (despre oamenişi faptele lor) violent,crud, aprig, aspru. 2.care inspiră groază;ameninţător, înfioră-tor.

cruţa vb. a ierta, ascuti de o pedeapsă.

ctitori vb. (despre obiserică, o mănăstire)a întemeia, a fonda.

cuceri vb. a ocupa unteritoriu, o ţară prinforţă; a câştiga.

cucernic, -ă, cucer-nici, -ce adj. care areo atitudine evlavioa-să; cuvios, pios, reli-gios.

cucuvea, cucuvele s.f. pasăre de noapte,cu penele cenuşii, ca-re trăieşte pe lângăcasele părăsite.

cufăr, cufere s. n. ladăcare serveşte la păs-trarea şi transporta-rea hainelor şi a altorobiecte.

104

cugeta vb. a medita, ase gândi, a reflecta laceva.

cuib, cuiburi s. n. cul-cuş de paie, făcut depăsări în copaci, înscorburi etc., pentrua se adăposti, a-şi de-pune ouăle, a le clocişi a scoate pui.

culinar, -ă, culinari,-e adj. care ţine debucătărie; referitor laprepararea mâncării.

culme, culmi s. f. par-tea cea mai de sus,prelungită orizontal,a unui munte sau aunui deal; vârf.

culpă, culpe s. f. vină,vinovăţie; greşeală.

cultiva vb. 1. a lucrapământul spre a-l fa-ce să dea roade. 2. ase îngriji de dezvol-tarea sa intelectuală.

cuminţi vb. a (se)potoli, a (se) linişti.

cumpănit, -ă, cumpă-niţi, -te adj. (despre

oameni şi acţiunile lor)chibzuit, calculat,măsurat.

cumplit, -ă, cumpliţi,-te adj. (despre oa-meni) groaznic, crud,nemilos, feroce.

cumsecade vb. 1. (de-spre oameni) cinstit,onest, corect. 2. (de-spre obiecte) care esteaşa cum se cuvine,cum se cere; potrivit,bun.

curma vb. 1. (despreoameni) a se îndoi, ase apleca de mijloc. 2.(despre discuţii, con-versaţii) a pune ca-păt, a opri, a între-rupe.

curmeziş adv. de-a la-tul; pieziş. Expr.: a sepune în curmeziş = aîmpiedica pe cinevaîn acţiunile sale.

cursiv, -ă, cursivi, -eadj. 1. (despre scrieresau vorbire) curgător,fluent, uşor. 2. (de-

105

spre caractere de ti-par) care imită scrisulde mână, aplecat spredreapta.

cuşcă, cuşti s. f. adă-post în formă de că-suţă sau de cutie, cusau fără gratii, pen-tru unele animale(domestice sau sălba-tice).

cuteza vb. a îndrăzni,a prinde curaj.

cuviincios, -oasă, cu-viincioşi, -oase adj.decent, politicos.

cvasi adj. invar., adv.aproximativ..., cam...;oarecum; pe jumătate.

D

da vb. 1. a întinde cuivaun obiect; a înmâna,a oferi. 2. a împărţi, adistribui. 3. a încre-dinţa, a preda. 4. a

cauza, a pricinui. 5. aîngădui, a permite.Expr.: a-i da (cuiva)mâna = a dispune demijloacele materialepentru a..., a fi înstare să... 6. a lovi, aizbi, a bate. Expr.: a(-i)da (cuiva) peste nas =a pune pe cineva lalocul lui printr-o vor-bă usturătoare. 7. aajunge la..., a găsi, aafla, a întâlni. Expr.:a(-i) da (cuiva) deurmă = a găsi pe celcăutat. 8. a nimeriîn..., a cădea în...Expr.: a da din lac înpuţ = a nimeri din răuîn mai rău; a-şi da înpetic = a-şi da pe faţă,fără voia lui, anumitedefecte; a greşi. 9. ase duce, a merge, aveni.

dac, -ă, daci, -ce adj.,s. m. şi f. 1. adj. carese referă la Dacia saula populaţia ei; dacic.

106

2. s. m. şi f. persoanăcare făcea parte dinpopulaţia Daciei.

dafin, dafini s. m. micarbore din sudul Eu-ropei, cu frunze lu-cioase şi aromatice,totdeauna verzi; laur.(la pl. în Expr.: foi dedafin) frunzele aces-tui arbore, cu care seîmpodobeau în anti-chitate învingătorii;(fig.) glorie, biruinţă,succes.

dalb, -ă, dalbi, -e adj.1. alb, curat, imacu-lat. 2. (fig.) neprihă-nit, gingaş.

daltă, dălţi s. f. uneal-tă de oţel în formă depană ascuţită, cu saufără mâner, folosităde fierari, dulgherietc. la cioplit, la scobitsau la tăiat.

damasc s. n. ţesăturăde in, bumbac, măta-se sau lână, cu dese-ne mari în relief, dincare se realizează feţe

de masă, albituri depat etc.

damigeană, damigenes. f. vas mare de sti-clă, cu gâtul strâmt,îmbrăcat de obiceiîntr-o împletitură denuiele şi în care sepăstrează vinul, ţuicaetc.

dandana, dandanales. f. 1. zgomot mare,zarvă, tărăboi; larmă.2. întâmplare plinăde încurcături ne-plăcute; bucluc; belea.

dar, daruri s. n. 1.obiect primit de lacineva sau oferit fărăplată cuiva, la anu-mite ocazii, în semnde prietenie, sau aju-tor; cadou. Expr.: îndar = fără plată,gratis; de dar = pri-mit, dăruit. 2. însuşi-re, calitate cu care senaşte cineva; talent,vocaţie. Expr.: a aveadarul vorbirii = a vor-bi frumos; a avea

107

(sau a lua) darul be-ţiei = a fi (sau a deve-ni) beţiv.

darnic, -ă, darnici, -ceadj. 1. căruia îi placesă dea, să facă da-ruri; mărinimos, ge-neros. 2. (fig.) bogat,roditor, mănos.

dascăl, dascăli s. m. 1.învăţător. 2. cântăreţde biserică; diac, can-tor.

dată, date s. f. timpulprecis (an, lună, zi)când s-a produs sauurmează să se produ-că un eveniment.Expr.: odată cu capul= cu niciun preţ,niciodată; încă o dată= din nou, iarăşi; o-dată ce = de vreme ce.

datină, datini s. f.obicei sau deprinderepăstrată în timp şidevenită tradiţionalăpentru o colectivitatede oameni; tradiţie.

dativ, dative s. n.(gram.) caz al declină-

rii, având, de obiceivaloare de comple-ment indirect şi răs-punzând la întreba-rea „cui?“.

datorie, datorii s. f.1. sumă de bani sauorice alt bun pe carecineva la dat cu îm-prumut sau pe care îldatorează cuiva. Expr.:a se băga (sau a seîneca) în datorii = a seîmprumuta cu sumemari de bani care numai pot fi înapoiate.2. obligaţie, respon-sabilitate. Expr.: a fide datoria cuiva să...= a fi obligaţia cuivasă...

dădacă, dădace s. f.femeie angajată pen-tru creşterea şi îngri-jirea copiilor mici.Expr.: a face pe dă-daca = a îngriji pe cine-va, în special un copil.

dăinui vb. a continuasă existe, să se men-ţină; a dura, a ţine.

108

dărăpăna vb. (mai alesdespre construcţii) ase distruge, a se nă-rui.

dărâma vb. 1. a doborîla pământ, a distru-ge, a nimici. 2. (de-spre oameni) a cădeala pământ, a se pră-buşi; a se răsturna.

dăscăliţă, dăscăliţes. f. învăţătoare (la ţa-ră).

dâmb, dâmburi s. n.formă de relief maimică decât dealul; co-lină.

dâră, dâre s. f. urmăcontinuă lăsată pepământ, pe nisip, pezăpadă.

dârdâi vb. 1. (despre fi-inţe) a tremura defrig, de frică etc. 2.(despre pământ, fe-restre) a se cutremu-ra, a se clătina.

dârz, -ă, dârzi, -zeadj. 1. (despre fiinţe)îndrăzneţ, curajos,hotărât. 2. neîndu-

plecat, neclintit.deal, dealuri s. n. for-

mă de relief mai micădecât muntele dar maimare decât movila.Expr.: la deal = în sus,urcând; greu la deal şigreu la vale = ori cumfaci, tot greu e.

debandadă s. f. dezor-dine, neorânduială,dezorientare, zăpă-ceală.

debara, debarale s. f.încăpere mică, într-olocuinţă, folosită pen-tru păstrarea obiecte-lor care se folosescmai rar, a vechituri-lor.

debarca vb. a (se) dajos, a coborî pe malde pe o navă.

debut, debuturi s. n.începutul, primii paşiai cuiva într-o activi-tate, într-o profesiune.

decagram, decagrames. n. unitate de mă-sură pentru greutăţi;a zecea parte din

109

kilogram.decalitru, decalitri

s. m. unitate de mă-sură pentru volumegală cu zece litri.

decametru, decametris. m. unitate de mă-sură pentru lungimeegală cu zece metri.

decapita vb. a ucidepe cineva prin tăiereacapului.

decădea vb. a ajungeîntr-o stare mai rea, afi în declin.

deceda vb. (despre oa-meni) a înceta din via-ţă; a muri.

decembrie s. m. a do-uăsprezecea lună aanului.

deceniu, decenii s. n.perioadă de zece ani.

decepţie, decepţii s.f. înşelare a speran-ţelor cuiva; dezamă-gire, deziluzie.

decerna vb. a acorda,a da un premiu, odecoraţie, o răsplată.

decide vb. 1. a lua ohotărâre, a alege (în-tre mai multe posibi-lităţi); a hotărî. 2. aconvinge pe cineva săfacă ceva; a înduple-ca; a determina.

decigram, decigrames. n. unitate de măsu-ră pentru masă, egalăcu a zecea partepentru gram.

decimetru, decimetris. m. unitate de mă-sură pentru lungime,egală cu a zecea partedintr-un metru.

declama vb. a rosti cuvoce tare un text lite-rar.

declanşa vb. a (se) dez-lănţui, a (se) porni, a(se) stârni.

declara vb. 1. a anunţaceva prin viu grai sauîn scris; a spune, aafirma deschis. 2. amărturisi cuiva unsentiment. 3. a consi-dera, a califica drept...

110

declina vb. (gram.) atrece un substantiv,un adjectiv, un pro-nume, un numeralsau un articol printoate cazurile grama-ticale.

decola vb. (despre aero-nave) a se desprindede pământ sau de pesuprafaţa unei ape şia-şi lua zborul.

decolora vb. (despreţesături) a-şi pierdeculoarea, a ieşi (desoare, la spălat); a că-păta o culoare maiştearsă, mai deschisă.

decora vb. 1. a împo-dobi o clădire, o ca-meră etc. cu diferiteobiecte, ornamente,zugrăveli etc., pentrua le înfrumuseţa. 2. aacorda, a oferi cuiva odecoraţie.

decupa vb. a tăia bu-căţi dintr-o hârtie,dintr-o stofă etc.,urmând linia unui

desen sau conturulunui model; a tăia oparte dintr-un întreg.

decurge vb. 1. a urma,a rezulta din... 2. a sepetrece, a se desfăşu-ra.

dedica vb. 1. a închina(cuiva) o operă pro-prie, în semn de dra-goste, respect etc. 2.a (se) consacra unuianumit lucru sauunei anumite activi-tăţi.

deduce vb. a desprindeo judecată particula-ră din alta generalăsau un fapt din altul;a ajunge la o con-cluzie.

defavoriza vb. a dez-avantaja; a acţionaîmpotriva intereselorcuiva.

defăima vb. a vorbi derău despre cinevasau a vorbi de rău de-spre ceva; a bârfi; acalomnia.

111

defect, -ă, defecţi, -tes. n., adj. I. s. n. 1.lipsă, cusur, neajuns.2. stricăciune careîmpiedică funcţiona-rea unui aparat, uneimaşini etc. II. ceea ceeste stricat, ceea cenu funcţionează.

defensiv, -ă, defensivi,-e adj. făcut pentruapărare, de apărare,care apără.

defileu, defileuri s. n.vale îngustă şi adân-că creată de o apăcurgătoare în regiuni-le muntoase.

defini vb. a da o defi-niţie; a lămuri, a pre-ciza; a caracteriza pecineva.

deforma vb. 1. a(-şi)modifica, a(-şi) stricaforma. 2. a (se) sluţi,a (se) poci, a (se) u-râţi.

degeaba adv. 1. în za-dar, zadarnic, fărărost. 2. fără plată, pe

nimic, gratis.degetar, degetare s. n.

căpăcel din metal saudin material plastic,care se ţine, la cusut,pe degetul cu care seîmpinge acul pentrua-l feri de înţepături.

deghiza vb. a (se) îm-brăca în aşa fel, încâtsă nu poată fi recu-noscut; a (se) travesti.

degrabă adv. 1. repede,iute, la repezeală. 2.curînd, devreme, detimpuriu.

degusta vb. a apreciacu ajutorul gustului,mirosului, văzului ca-lităţile unui produsalimentar.

deîmpărţit s. n. sg.(mat.) primul termenal unei împărţiri, nu-măr care urmează săfie împărţit la cel de-aldoilea termen.

deînmulţit s. n. sg.(mat.) primul termenal unei înmulţiri, nu-

112

măr care urmează săfie înmulţit cu celde-al doilea termen.

dejun, dejunuri s. n.masa de amiază.

delăsa vb. a dovedi ne-păsare, neglijenţă fa-ţă de o muncă înce-pută; a abandona omuncă.

delecta vb. a (se) des-făta, a (se) încânta, a(se) bucura.

delfin, delfini s. m.animal marin foarteprietenos, cu corpulîn formă de fus, careatinge mărimea de 3metri, cu botul alun-git şi dinţii ascuţiţi.

delicat, -ă, delicaţi, -teadj. 1. (despre fiinţe şilucruri) fin, gingaş,subţirel, plăpând. 2.(despre mâcăruri, bă-uturi, parfumuri) fin,ales. 3. plin de aten-ţie, de grijă. 4. (de-spre probleme, situa-ţii) care cere mareatenţie, mare băgare

de seamă.delicios, -oasă, deli-

cioşi, -oase (despremâncăruri şi băuturi)foarte gustos, savu-ros; (fig.) foarte plă-cut, încântător.

delimita vb. a (se) sta-bili, a (se) fixa limiteleunui lucru, a (se)mărgini, a (se) limita.

delincvent, -ă, delinc-venţi, -te s. m. şi f.persoană care a să-vârşit o faptă nelegiu-ită.

delir, deliruri s. n.rătăcire sau tulbu-rare a minţii; haluci-naţii, aiurări.

deltă, delte s. f. formăde relief rezultată dindepunerea de mâlsau nisip la vărsareaunei ape curgătoareîntr-un lac, într-un o-cean sau într-o mare.

demara vb. (despre ma-şini, motoare etc.) a sepune în mişcare, aporni.

113

dement, -ă, demenţi,-te adj., s. m. şi f. I.adj., s. m. şi f. nebun,smintit. II. adj. de omnebun, nebunesc.

demisie, demisii s. f.act, cerere prin careun salariat se retragedintr-o funcţie.

demiurg s. m. (la Pla-ton) creatorul Univer-sului.

demn, -ă, demni, -eadj. 1. vrednic (de...),capabil, destoinic. 2.(despre oameni saupurtarea lor) care im-pune respect; respec-tabil; rezervat; sobru.

demoda vb. a înceta sămai fie la modă; a (se)învechi, a (se) perima.

demola vb. a dărâma oconstrucţie; a dis-truge, a strica.

demon, demoni s. m.diavol, drac.

demonstra vb. 1. a a-răta în mod convingă-tor, prin argumente,prin exemple, adevă-

rul sau neadevărulunei afirmaţii, al u-nui fapt etc.; a proba,a dovedi. 2. (despremulţimi de oameni) amanifesta.

demonta vb. a desfaceun aparat, un meca-nism, un instrumentetc. în părţile lui com-ponente.

demoraliza vb. a facepe cineva să-şi piardăsau a-şi pierde în-crederea în sine.

demult adv. cu multînainte, de multă vre-me. Expr.: de demult= din trecut, de altă-dată.

denie, denii s. f. slujbăreligioasă de seară înfiecare zi a săptămâ-nii dinaintea Paştilor.

dentist, dentişti s.m. medic specializatîn tratarea dinţilor;stomatolog.

denumi vb. a da numeunei fiinţe sau unuilucru; a numi.

114

deochea vb. a vătămasănătatea cuiva prin-tr-o privire rea, invi-dioasă, mirată.

deosebi vb. 1. a sediferenţia (de cinevasau ceva), a nu mai fila fel. 2. a se ridicadeasupra celorlalţi, ase remarca, a seevidenţia.

departe adv. 1. (cusens local) la maredistanţă. Expr.: pedeparte = pe ocolite;indirect; nici pe de-parte = deloc; departede mine gândul = nicinu mă gândesc. 2. (cusens temporal) într-unmoment depărtat detimpul prezent (întrecut sau în viitor).

depăşi vb. 1. a întrecepe cineva sau cevacare merge în acelaşisens; a lăsa în urmă.2. a trece peste o a-numită limită, a în-trece o anumită mă-sură.

depeşă, depeşe s. f. în-ştiinţare trimisă prinmijloacele cele mairapide; telegramă.

depista vb. a da deurma unui lucru as-cuns, tăinuit; a des-coperi.

deplasa vb. 1. a lua ce-va sau pe cineva din-tr-un loc şi a-l puneîntr-altul; a muta. 2.a se duce undeva îninteres de serviciu.

deplin, -ă, deplini, -eadj., adv. I. adj. în-treg, complet. II. adv.de tot, în întregime.

deporta vb. a trimiteforţat pe cineva într-oregiune îndepărtată,a condamna pe cine-va la exil politic.

depresiune, depresi-uni s. f. formă de re-lief situată la un nivelmai jos decât regiuni-le înconjurătoare.

deprima vb. a mâhni,a întrista, a descuraja(pe cineva).

115

deprinde vb. 1. a (se)obişnui, a (se) învăţa.2. a-şi însuşi cunoş-tinţe temeinice într-undomeniu prin învăţă-tură sau practică.

deranja vb. 1. a stricarânduiala, ordinea u-nor obiecte, lucrurietc.; a răvăşi, a răs-coli. 2. a tulbura li-niştea sau activitateacuiva; a stânjeni, astingheri; a incomodape cineva.

derapa vb. (despre ma-şini sau roţi) a alu-neca într-o parte, faţăde direcţia de înain-tare.

deretica vb. a face or-dine şi curăţenie princasă.

derula vb. a desfăşura,a desface, a întindeceva care a fost rulat.

deruta vb. a face pecineva să se încurce,să se zăpăcească; azăpăci, a dezorienta.

desagă, desagi s. f.traistă formată dindouă părţi care sepoartă pe umăr saupe şa.

desăvârşit, -ă, desă-vârşiţi, -te adj. per-fect, complet, total.

descăleca vb. a coborî,a se da jos de pe cal.

descălţa vb. a(-şi)scoate încălţăminteadin picioare.

descâlci vb. 1. a des-face fire de aţă, depăr încurcate. 2. (fig.)a descurca, a lămuri,a limpezi.

descendent, -ă, des-cendenţi, -te adj., s.m. şi f. I. adj. care co-boară, coborâtor. II.s. m. şi f. care se tragedin..., care-şi are ori-ginea din..., urmaşi.

deschide vb. 1. a da lao parte, a împinge în-lături o uşă, o fereas-tră, un capac etc.,care închide ceva.

116

Expr.: a-şi deschideurechile = a ascultacu mare atenţie; a-şideschide sufletul (ini-ma) = a face destăi-nuiri; a se confesa; adeschide cuiva ochii =a face pe cineva să-şidea seama de ceva; adeschide (a i se des-chide) cuiva pofta demâncare = a provocacuiva poftă de mân-care. 2. a desface, aface să nu mai fie îm-preunat sau strâns.Expr.: a deschide gu-ra = a vorbi; a des-chide ochii = a se naş-te. 3. (despre plicuri,scrisori) a desface, adezlipi. 4. (despre pă-mânt) a se despica, ase crăpa. 5. (desprerăni) a începe să sân-gereze. 6. (despreflori) a-şi desface pe-talele. 7. (despre cu-lori sau obiecte colo-rate) a căpăta o cu-loare, o nuanţă mai

luminoasă. 8. (despredrumuri, şosele, că-rări) a săpa, a tăia, acroi. 9. a porni o ac-ţiune, a începe. Expr.:a deschide vorba de-spre ceva = a începe,a aborda un subiect;a deschide focul = aîncepe să tragă cuarma.

descinde vb. 1. a-şiavea originea, a setrage din cineva. 2. ase da jos, a coborî. 3.a ajunge (a se opri)într-un loc.

descoase vb. 1. a (se)desface din cusături.2. (fig.) a pune cuivaîntrebări multe pen-tru a afla anumitelucruri; a iscodi.

descoji vb. a curăţa, aîndepărta de coajă.

descompune vb. 1. adesface în părţilecomponente. 2. a sestrica, a se altera.

desconsidera vb. a nuda cuiva atenţia, sti-

117

ma cuvenită, a dis-preţui.

descoperi vb. 1. a lua,a ridica de pe un o-biect sau de pe o per-soană ceea ce le aco-peră; a-şi scoate pă-lăria, căciula etc. 2. agăsi un lucru căutat,necunoscut sau as-cuns.

descreşte vb. a scădea,a se reduce, a se mic-şora.

descrie vb. 1. a pre-zenta, a înfăţişa, azugrăvi pe cineva sauceva. 2. a trasa o liniecurbă, un arc sau unarc de cerc.

descrunta vb. a(-şi)descreţi fruntea; a(-şi)îmblânzi figura.

descumpăni vb. a facepe cineva şă-şi piardăechilibrul sufletesc; adezorienta, a zăpăci.

descuraja vb. a-şipierde sau a face pecineva să-şi piardăcurajul, nădejdea.

descurca vb. 1. a facesă nu mai fie încur-cat; a descâlci. 2. aieşi sau a scoate pecineva dintr-o situa-ţie încurcată.

deseca vb. a eliminaapa de pe terenurilejoase, cu scopul cul-tivării lor.

desert, deserturi s.n. fel de mâncare, deobicei dulciuri, fruc-te, care se serveşte lasfârşitul mesei.

desfăta vb. a-şi petrecetimpul într-o stare demulţumire, de încân-tare; a petrece, a sedistra.

desfiinţa vb. a face caceva să nu mai existe;a distruge, a nimici.

desfrunzi vb. (desprecopaci sau despre pă-dure) a-şi pierde frun-zele.

deshuma vb. a dez-gropa osemintele unuimort.

118

desigur adv. 1. da. 2.fără îndoială, cu sigu-ranţă, negreşit.

desluşi vb. 1. a dis-tinge, a deosebi unsunet sau un zgomot,a auzi. 2. (despre idei,probleme) a devenilimpede, a limpezi, alămuri o problemă.

despărţi vb. 1. a seîndepărta de ceva saucineva plecând în altăparte; a părăsi. 2. asepara, a izola, a pu-ne între...

despera vb. 1. a-şipierde orice speranţă,a deznădăjdui. 2. aface pe cineva să-şipiardă răbdarea.

despica vb. a tăia, asparge ceva desfă-când în două sau maimulte bucăţi. Expr.:a despica părul (firul)în patru = a cercetaceva cu prea multăatenţie.

despot, despoţi s. m.în antichitate şi în

evul mediu, conducă-tor autoritar care nuţine seama de alţii,care vrea să-şi im-pună cu orice preţvoinţa; tiran.

destăinui vb. a spunecuiva, a da la iveală otaină, un gând as-cuns; a mărturisi.

destin, destine s. n.soartă, viitor.

destinatar, -ă, desti-natari, -e s. m. şi f.persoană căreia i seîncredinţează sau i setrimite ceva; adresant.

destitui vb. a scoate, aîndepărta pe cinevadintr-un post.

destoinic, -ă, destoi-nici, -ce adj. (despreoameni şi acţiunile lor)vrednic, merituos;isteţ, îndemânatic.

desuet, -ă, desueţi,-te adj. ieşit din uz,din modă.

deszăpezi vb. a curăţade zăpadă.

119

deşert, deşerturi s. n.spaţiu gol, pustietate.

deştept, -eaptă, deş-tepţi, -te adj. 1. carenu doarme; treaz. 2.ager la minte, inteli-gent.

detaliu, detalii s. n.1. amănunt; Expr.: (avinde) în detaliu = (avinde) în cantităţimici, cu bucata. 2. lu-cru mărunt lipsit deimportanţă.

deteriora vb. a (se) uza,a (se) strica din cauzaunei întrebuinţări în-delungate.

detesta vb. a nu (se)putea suferi, a (se)dispreţui profund.

detrona vb. a îndepărtade la domnie, a alun-ga de pe tron.

deţine vb. a avea înstăpânire sau în păs-trare un bun mate-rial; a poseda.

deţinut, -ă, deţinuţi,-te s. m. şi f. persoa-

nă ţinută sub starede arest; arestat.

devasta vb. a distruge,a ruina, a pustii o ţa-ră, o regiune, o casă.

devia vb. 1. a se abatede la o direcţie dată.2. a se îndepărta dela subiectul în dis-cuţie.

devora vb. (despre ani-male şi oameni) amânca cu lăcomie, aînghiţi pe nemesteca-te.

devotament s. n. ata-şament sincer faţă deo persoană sau faţăde o cauză şi hotă-rârea de a o servi înorice împrejurare.

dezagreabil, -ă, dez-agreabili, -e adj.neplăcut, supărător.

dezamăgi vb. a face pecineva să-şi piardăsperanţele, nădejdea;a deziluziona, a de-cepţiona.

dezaproba vb. a se de-clara împotriva unui

120

lucru spus sau făcutde către cineva.

dezastru, dezastre s.n. nenorocire mare,catastrofă.

dezavantaj, dezavan-taje s. n. împrejurarenefavorabilă, nepriel-nică pentru cineva.

dezbate vb. a discutape larg o problemă, ochestiune.

dezbina vb. a face sănu se mai înţeleagă,să se duşmăneascădouă sau mai multepersoane; a (se) în-vrăjbi.

dezgheţ, dezgheţuris. n. topire naturală agheţii sau a zăpezii.(din cauza căldurii).

dezgropa vb. a scoateun cadavru sau ose-mintele cuiva dinmormânt.

dezinvolt, -ă, dezin-volţi, -te adj. despreoameni care se miş-că, se manifestă liber;

degajat.dezmetici vb. a-şi re-

veni sau a face să-şirevină ditr-o stare deameţeală, de spaimăetc.

dezmierda vb. a mân-gâia pe cineva atin-gându-l uşor cu pal-ma, ori spunându-ivorbe drăgăstoase; aalinta, a răsfăţa.

dezmoşteni vb. a lipsipe cineva de dreptulde moştenire.

deznodământ, dezno-dăminte s. n. felulcum ia sfârşit, cumse rezolvă o situaţie, oîncurcătură, un con-flict.

dezonoare s. f. lipsăde onoare; necinste.

dezorienta vb. a facepe cineva să piardăsau a-şi pierde simţulorientării.

dezrădăcina vb. a scoa-te o plantă din pă-mânt cu rădăcini cutot.

121

dezvălui vb. a da laiveală, a face cunos-cut; a arăta.

dezveli vb. a da la oparte, a îndepărta dinjur o învelitoare; a(se) descoperi.

diac, dieci s. m. 1.scriitor de cancelarieşi slujitor al visterieidin ţările române; co-pist. 2. cântăreţ înbiserică.

diacon, diaconi s. m.membru al cleruluiaflat pe prima treaptăa ierarhiei preoţeşti.

diademă, diademe s.f. podoabă în formăde cunună făcută dinmaterial preţios şiîmpodobită cu pietrescumpe, purtată pecap de suveran saude unii reprezentanţiai bisericii.

diagonală, diagonales. f. segment dedreaptă care uneştedouă unghiuri (două

vârfuri) nealăturateale unui poligon.

dialog, dialoguri s. n.convorbire între douăpersoane; • linie dedialog = semn ortogra-fic şi de punctuaţie,care indică începutulvorbirii fiecărui par-ticipant la o convorbi-re.

diată, diete s. f. tes-tament.

diateză, diateze s. f.categorie gramaticalăcare exprimă raportuldintre subiect şi ac-ţiunea verbului.

dibaci, -ce, dibaci,-ce adj. îndemânatic,priceput, iscusit.

dicta vb. 1. a pronunţarar şi desluşit cuvin-tele unei fraze, aleunui text pentru caascultătorul să lepoată scrie întocmai.2. a obliga pe cinevasă accepte ceva fărăcondiţii.

122

dictator, dictatori s.m. conducător de statcare dispune de pu-teri politice nelimi-tate.

dicţionar, dicţionares. n. carte cuprinzândcuvintele unei limbi,ale unui domeniu deactivitate, ale unuiscriitor etc., organi-zate în ordine alfabe-tică.

diferenţă, diferenţes. f. 1. ceea ce deose-beşte o fiinţă de alta,un lucru de altul;deosebire. 2. rezulta-tul unei scăderi ma-tematice.

dificil, -ă, dificili, -eadj. 1. complicat,greu de rezolvat. 2.(despre oameni saucomportamentul lor)mofturos, capriciosgreu de mulţumit.

dig, diguri s. n. con-strucţie de piatră, depământ sau de betonfăcută în lungul unei

văi, la marginea uneiape, pe ţărmul sauspre largul mării,pentru a apăra un locde inundaţie.

dijmă, dijme s. f. (învechime) dare ce re-prezenta a zecea par-te din produsele prin-cipale, percepută deproprietari de la ţăra-nii dependenţi.

dilemă, dileme s. f.încurcătură în care seaflă cineva când esteobligat să aleagă întredouă alternative.

diligenţă, diligenţes. f. trăsură mare,acoperită, cu care sefăcea în trecut trans-portul de poştă şi decălători pe distanţemai lungi; poştalion.

dimensiune, dimen-siuni s. f. mărime(lungime, lăţime sauînălţime).

dimie s. f. ţesăturăgroasă de lână (albă),

123

folosită la realizareahainelor ţărăneşti.

diminua vb. a face sădevină sau a devenimai mic; a (se) mic-şora, a scădea.

diminutiv, diminutives. n. cuvinte carearată că obiectele,fiinţele, însuşirile de-numite sunt conside-rate mai mici decâtcele exprimate de cu-vântul de bază.

dinadins adv. cu unanumit scop, în modconştient; intenţio-nat. Expr.: cu totdinadinsul = cu toatăstăruinţa, cu oricepreţ.

dinamic, -ă, dinamici,-ce adj. plini de miş-care, de forţă; activ.

dinastie, dinastii s. f.familie ai cărei mem-brii se succedă laconducerea unui stat.

diplomă, diplome s. f.act oficial care atestăpregătirea profesio-

nală a unei persoane.diriginte, diriginţi s.

m. profesor însărcinatcu dirigenţia uneiclase de elevi.

dirija vb. a conduce, aîndruma o instituţie,o organizaţie, o activi-tate etc.; a conduce oorchestră, un cor (încalitate de dirijor).

discerne vb. a deosebi,a distinge lucrurile u-nele de altele; a jude-ca limpede.

discipol, discipoli s.m. persoană care tră-ieşte în preajma unuimaestru, primind în-văţăturile lui.

disconfort s. n. lipsă deconfort; stare neplă-cută de nesiguranţă.

discordie, discordii s.f. neînţelegere, cear-tă, duşmănie. Expr.:mărul discordiei =obiect pentru care seceartă mai multe per-soane; subiect deceartă.

124

discreţie s. f. 1. calita-tea de a păstra otaină încredinţată. 2.(fig.) calitatea de a nuatrage atenţia, de anu se face remarcat.Expr.: a fi la discreţiacuiva = a fi la bunulplac, la dispoziţia cui-va.

disculpa vb. a (se) dez-vinovăţi.

discurs, discursuris. n. expunere făcutăîn faţa unei adunări;cuvântare.

discuţie, discuţii s.f. schimb de păreri,de vederi; convorbire,conversaţie.

dispărea vb. 1. a seface nevăzut, a pieridinaintea ochilor; ase pierde fără urmă.2. a înceta să maiexiste; a se stinge. 3.(despre fiinţe) a muri.

dispreţ s. n. lipsă derespect faţă de cine-va.

distanţă, distanţe s.f. depărtare, spaţiu.

distra vb. a petrece saua face pe cineva să-şipetreacă timpul înmod plăcut; a (se)înveseli, a (se) amuza.

distribui vb. a împărţiceva în mai multe lo-curi sau la mai multepersoane.

distruge vb. a face sănu mai existe (stri-când, spărgând, dă-râmând etc.); a nimi-ci, a ruina.

ditamai adj. invar.care este foarte mare.

diurn, -ă, diurni, -eadj. de zi, din timpulzilei; care are loc întimpul zilei.

diurnă, diurne s. f.sumă zilnică plătităunui zilier.

divan, divane s. n. 1.canapea fără spătarpe care se poate stasau dormi. 2. sfatdomnesc, adunare.

125

divin, -ă, divini, -eadj. de la Dumnezeu,dumnezeiesc, ceresc.

divulga vb. a da învileag o taină; a da pefaţă.

dobândă, dobânzi s.f. sumă de bani carese plăteşte pentru unîmprumut bănesc.

doborî vb. 1. a da jos, aculca, a răsturna, adărâma la pământ. 2.a înfrânge, a supunepe cineva.

docil, -ă, docili, -eadj. care se supune laorice cu uşurinţă,fără să protesteze;supus, ascultător.

doctorie, doctorii s.f. preparat, substanţăcare serveşte la vin-decarea unei boli;medicament, leac.

dogoare s. f. căldurăarzătoare produsă desoare, de foc sau deun obiect foarte fier-binte.

doină, doine s. f. poe-

zie specifică folclo-rului românesc, careexprimă un senti-ment de dor, de jale,de revoltă, de dragos-te etc., fiind însoţită,de obicei, de o melo-die.

dojană, dojeni s. f. ob-servaţie făcută cuivacare a comis o greşea-lă; mustrare, ceartă.

doldora adj., adv. careeste plin, umplut, în-desat peste măsură.

doleanţă, doleanţe s.f. dorinţă, cerere,plângere.

domestic, -ă, domes-tici, -ce adj. (despreanimale) care trăieştepe lângă casă, fiindfolosit în anumitescopuri.

domiciliu, domiciliis. n. casa sau loculunde locuieşte cine-va; locuinţă.

domn, domni s. m. 1.termen de politeţepentru un bărbat. 2.

126

titlu purtat de suve-ranii Ţării Româneştişi ai Moldovei; voie-vod, domnitor.

domnitor, domnitoris. m. titlu purtat desuveranii Românieiîntre anii 1859–1881.

domol, -oală, domoli,-oale adj. 1. care semişcă fără grabă, în-cet, potolit. 2. (despreoameni şi animale)blajin, blând, paşnic.

doniţă, doniţe s. f.vas făcut din doagede lemn cu toartă (şicapac), în care secară şi se păstreazăapa; cofă.

dosi vb. a (se) ascunde.dovadă, dovezi s. f.

fapt sau lucru care a-rată, demonstreazăceva; probă, mărturie.

dragon, dragoni s. m.monstru fabulos în-chipuit cu gheare deleu, aripi de vultur şicoadă lungă de şarpe.

dramă, drame s. f. 1.piesă de teatru cu ca-racter grav în care seredă imaginea vieţiireale. 2. (fig.) întâm-plare, situaţie neferi-cită.

drapel, drapele s. n.bucată de pânză saude mătase (într-unasau mai multe culori,adesea cu o emblemăsau stemă) reprezen-tând semnul unuistat, al unei unităţimilitare, al unei orga-nizaţii etc.; steag,stindard.

drămui vb. a măsura,a cântări cu atenţieun material, o sub-stanţă etc.

drege vb. a reparaExpr.: a-şi drege gla-sul (vocea) = a tuşiuşor înainte de a vor-bi sau de a cânta.

dreptunghi, dreptun-ghiuri s. n. patrula-ter care are toate un-ghiurile drepte şi la-

127

turile puse egale şiparalele.

dresa vb. a învăţa, aobişnui un animal săfacă, la poruncă, a-numite acţiuni.

droaie s. f. mulţime,ceată mare de oamenisau de animale. Expr.:cu droaia = în numărmare, cu grămada.

dromader, dromaderis. m. cămilă cu osingură cocoaşă.

drumeţie, drumeţiis. f. călătorie (făcutăpe jos); excursie.

dubios, -oasă, dubi-oşi, -oase adj. ne-sigur, îndoielnic, sus-pect.

duce, duci s. m. 1. titlupurtat de conducă-torul unui ducat. 2.titlu nobiliar superiormarchizului şi infe-rior prinţului.

duel, dueluri s. n.luptă care se desfă-

şoară între două per-soane înarmate, înprezenţa unor mar-tori.

duh, duhuri s. n. 1.suflet, spirit al uneifiinţe. Expr.: a-şi daduhul = a muri. 2.minte, inteligenţă, u-mor, spirit. Expr.: să-rac cu duhul = prost,naiv.

duhovnic, duhovnicis. m. preot care spo-vedeşte pe credin-cioşi.

dulgher, dulgheri s.m. meseriaş care rea-lizează lemnăria uneicase, clădiri, etc.

dumbravă, dumbrăvis. f. pădure tânără şinu prea deasă.

dună, dune s. f. formăde relief, ridicăturăde nisip.

dungă, dungi s. f.linie vizibilă pe unfond de altă culoare;fâşie, dâră.

128

dur, -ă, duri, -e adj.1. (despre corpuri soli-de) greu de zgâriatsau de străpuns; ta-re. 2. (despre oameni)sever, aspru, violent,brutal.

durabil, -ă, durabili, -eadj. care durează demult timp; trainic, re-zistent.

durată, durate s. f. in-terval de timp în carese petrece o acţiune.

duşmănie, duşmăniis. f. sentiment de urăfăţă de cineva sau deceva; vrăjmăşie.

duşumea, duşumeles. f. pardoseală descânduri a unei în-căperi.

E

echer, echere s. n.(geom.) instrument delemn, de metal etc.,

de obicei în formă detriunghi sau drept-unghi, folosit la trasa-rea paralelelor, ladesenarea şi veri-ficarea unghiurilordrepte şi pentru ridi-carea de perpendicu-lare.

echinocţiu, echinocţiis. n. (astron.) fiecaredin cele două mo-mente ale anului (pri-măvara în jurul lui 21martie, toamna în ju-rul lui 23 septem-brie), când ziua esteegală cu noaptea.

echipă, echipe s. f.grup de oameni care,aflaţi sub conducereaunui şef, îndeplinescîn acelaşi timp o mun-că sau o acţiune co-mună; fiecare dintrecele două formaţiicare îşi dispută unmeci (de fotbal, bas-chet, hochei etc.).

echitate s. f. dreptate;nepărtinire.

129

echitaţie s. f. (sport)călărie.

echivala vb. a aveaaceeaşi valoare cualtceva sau altcineva;a fi egal.

echivoc, -ă, echivoci,-ce adj. care se poateinterpreta în mai mul-te feluri; cu două în-ţelesuri; neclar, con-fuz.

ecleziastic, -ă, ecle-ziastici, -ce adj. pri-vitor la biserică sau lacler; bisericesc.

eclipsă, eclipse s. f.(astron.) dispariţie to-tală sau parţială aimaginii unui corpceresc ca urmare aacoperirii lui de cătrealt astru sau a intră-rii lui în umbra altuicorp ceresc; • eclipsăde soare = întunecaretemporară a soareluicauzată de interpu-nerea lunii între pă-mânt şi soare; •

eclipsă de lună = în-tunecarea temporarăa lunii cauzată deinterpunerea pămân-tului între soare şilună.

economisi vb. a cheltuicu chibzuială baniisau alte mijloace ma-teriale; a agonisi; apune (bani) deoparte.

ecran, ecrane s. n.suprafaţă albă depânză, de hârtie etc.,întinsă vertical, pecare se proiecteazăimaginile de la unaparat de proiecţie.

edificiu, edificii s. n.clădire mare, con-strucţie impunătoare.

edita vb. a efectua lu-crările de tipărire şide răspândire a uneipublicaţii (carte, re-vistă etc.).

editură, edituri s. f.instituţie care edi-tează cărţi, publicaţiiperiodice etc.

130

ediţie, ediţii s. f. tota-litatea exemplarelorunei opere literare,ştiinţifice etc., tipăriteprin folosirea acelu-iaşi zaţ tipografic.

educa vb. a forma pecineva prin educaţie;a influenţa în modintenţionat dezvolta-rea intelectuală, mo-rală şi fizică a copiilorşi a tineretului.

educator, -oare, edu-catori, -oare s. m.şi f. (persoană) careeducă copiii, tineretul(în şcoli); profesor,învăţător.

efectua vb. a înfăptui,a realiza, a îndeplini,a executa.

efemer, -ă, efemeri, -eadj. (în opoziţie cudurabil) de scurtădurată, trecător, vre-melnic; pieritor.

eficace adj. invar. careproduce efectul aş-teptat, care dă un re-

zultat pozitiv; eficient.efort, eforturi s. n.

încordare a puterilorfizice sau psihice învederea atingerii unuiscop; strădanie, sfor-ţare, străduinţă.

egidă, egide s. f. ocro-tire, sprijin, protecţie;• sub egida... = subîndrumarea...

egoism s. n. atitudinede exagerată preocu-pare pentru intere-sele personale şi deindiferenţă totală faţăde interesele altora.

egretă, egrete s. f. pa-săre migratoare debaltă, de culoare al-bă, cu spatele împo-dobit cu un mă-nunchi de pene orna-mentale lungi; stârc-alb.

egumen, egumeni s.m. conducător al uneimănăstiri de călu-gări; stareţ, superior.

131

elan1, elani s. m. ani-mal rumegător dinfamilia cerbilor, cucoarne mari, ramifi-cate şi lăţite în formăde lopeţi, trăieşte înpădurile nordice aleEuropei, Americii şiAsiei.

elan2, elanuri s. n.avânt, entuziasm, în-sufleţire creatoare.

elefant, elefanţi s. m.cel mai mare animalterestru de azi, cupielea groasă şi as-pră, cu nasul modifi-cat într-o trompă mo-bilă şi cu colţi foartelungi de fildeş.

elegant, -ă, eleganţi,-te adj. 1. (despre îm-brăcăminte) făcut cugust, frumos. 2. (de-spre oameni) care sedeosebeşte prin ar-monia şi bunul gustal înfăţişării exterioare.

elegie, elegii s. f. speciea poeziei lirice în care

sunt exprimate senti-mente de tristeţe, demelancolie, de jale;plângere.

elementar, -ă, ele-mentari, -e adj. 1. debază, esenţial, fun-damental. 2. (desprecărţi, manuale etc.) ca-re cuprinde elemen-tele de bază ale uneiştiinţe.

elen, -ă, eleni, -e adj.care aparţine Greciei;grec.

elev, -ă, elevi, -e s. m.şi f. persoană careînvaţă într-o şcoalăsau care e instruităde cineva; şcolar.

eliberare, eliberări s.f. 1. punere în liber-tate, dezrobire, des-cătuşare. 2. (despremilitari) lăsare la va-tră. 3. (despre încă-peri) golire, evacuare.

elicopter, elicopteres. n. aparat de zburat,mai greu decât aerul,

132

a cărui susţinere şimişcare sunt asigu-rate de una sau maimulte elice care serotesc în jurul unoraxe aproape verticale,puse în mişcare deunul sau mai multemotoare.

elimina vb. 1. a în-depărta, a înlătura, aexclude dintr-un tot,dintr-un ansamblu.2. (în învăţământ) ada afară dintr-o şcoa-lă un elev.

elită, elite s. f. grup depersoane care repre-zintă ceea ce este maibun, mai valoros, maiales într-o comuni-tate, o societate etc.; •de elită = ales, deose-bit, distins.

elogiu, elogii s. n. lau-dă deosebită, apreci-ere la adresa unei per-soane, unei realizărietc. Expr.: a aduceelogii sau a face elo-giul unei persoane

sau al unui lucru = alăuda.

elucidare, elucidări s.f. lămurire, explicare,desluşire.

emana vb. 1. a împrăş-tia un gaz, vapori,miros etc.; degaja. 2.a proveni, a veni dela...; a izvorî; a-şiavea originea.

emancipat, -ă, eman-cipaţi, -te adj. 1. ca-re nu mai depinde (deceva sau de cineva),care a devenit liber,care şi-a câştigat in-dependenţa. 2. (de-spre copii şi adoles-cenţi) care şi-a luatunele libertăţi nepo-trivite cu vârsta.

emblemă, emblemes. f. 1. obiect, imaginecare poartă un anu-mit înţeles, o anumi-tă idee. 2. (fig.) sim-bol.

emigra vb. a-şi părăsipatria şi a se stabilipentru un timp în-

133

delungat sau pentruîntotdeauna în altăţară.

eminent, -ă, eminenţi,-te adj. care se deo-sebeşte prin calităţi(în special intelectua-le) deosebite; excelent,remarcabil.

emir, emiri s. m. titludat unui guvernatorsau unui principedomnitor în ţărilemusulmane ale Ori-entului.

emotiv, -ă, emotivi,-e adj. care se emoţio-nează cu uşurinţă;sensibil, impresiona-bil.

enciclopedie, enciclo-pedii s. f. dicţionar(de obicei de mariproporţii) care oferăindicaţii precise şidezvoltate din toatedomeniile de cunoş-tinţe sau dintr-un a-numit domeniu.

enerva vb. a face (pecineva) să-şi piardă

calmul, să-şi iasă dinfire; a înfuria; a mâ-nia.

enigmă, enigme s. f.fapt de neînţeles, lu-cru greu de lămurit;taină, mister.

enoriaş, -ă, enoriaşi,-e s. m. şi f. persoanăcare, practicând uncult, ţine de o anu-mită parohie.

enorm, -ă, enormi, -eadj. de dimensiunifoarte mari; imens,uriaş, colosal.

entuziasm, entuzi-asme s. n. stare deînsufleţire puternică;avânt, înflăcărare,pasiune (în vorbire).

enumera vb. a număraunul câte unul, a nu-mi rând pe rând; a în-şira.

enunţ, enunţuri s. n.formulare a datelorunei probleme, uneijudecăţi; formulă princare se exprimă ceva.

134

epavă, epave s. f. ră-măşiţă a unei navedistruse sau naufra-giate, care pluteşte înlarg sau este adusăde valuri în apropie-rea ţărmului sau peţărm.

epidemie, epidemiis. f. extindere, princontaminare, a uneiboli, la un număr depersoane dintr-o loca-litate, o regiune etc.;molimă.

epigon, epigoni s. m.scriitor (de valoareminoră) care imitămijloacele de expresieale unui mare scri-itor, ale unui curentsau şcoli literare.

epigramă, epigrame s.f. scurtă poezie caresatirizează elementelenegative ale unui ca-racter omenesc, aleunei situaţii şi se ter-mină, adesea, printr-opoantă ironică.

epilog, epiloguri s. n.partea de sfârşit aunei lucrări literare(de obicei un roman),în care autorul sub-liniază anumite ideidin lucrarea sa prinfapte care încheie po-vestirea.

epistolă, epistole s.f. scrisoare.

epitaf, epitafuri s. n.inscripţie funerară, înversuri sau în proză,cuprinzând elogiul de-functului sau o sen-tinţă morală; • micăbucată în versuri,compusă la moarteaunei persoane.

epitet, epitete s. n.determinant (mai alesadjectiv) al substan-tivului sau al verbu-lui, folosit pentru ascoate în evidenţă oînsuşire a obiectuluisau a acţiunii.

epocă, epoci s. f. pe-rioadă în dezvoltarea

135

istoriei sau a unuidomeniu de activitate,care se deosebeşte decelelalte prin anumiteevenimente caracte-ristice.

epolet, epoleţi s. m.bandă de stofă carese aplică pe umeriiuniformelor şi pe carese prind de obicei în-semnele gradului.

epopee, epopei s. f. 1.poem epic de maridimensiuni, în carese povestesc, în ver-suri, fapte eroice, le-gendare sau istorice.2. şir de fapte eroiceşi glorioase.

eprubetă, eprubetes. f. tub de sticlă cupereţii subţiri şi rezis-tenţi, închis la uncapăt, folosit la mun-ca de laborator.

epuiza vb. 1. (desprebunuri materiale) a(se) termina, a (se)sfârşi, a (se) isprăvi.

2. (despre oameni) ase istovi, a se slei, ase extenua.

erată, erate s. f. listăde greşeli ce se ada-ugă la sfârşitul uneicărţi.

eră, ere s. f. 1. perioadăistorică care începecu data unui eveni-ment de la care seîncepe numărătoareaanilor. 2. epocă.

erbivor, -ă, erbivori, -eadj. (despre animale)care se hrăneşte nu-mai cu plante, maiales cu iarbă.

erete, ereţi s. m. pa-săre răpitoare de zi,asemănătoare cu ulii,cu corpul zvelt, cioculscurt şi încovoiat.

eroare, erori s. f. ceeace e greşit; greşeală;părere, opinie greşită.Expr.: a induce pecineva în eroare = aface (pe cineva) săcreadă sau să i se pa-

136

ră că ceva este altfeldecât în realitate; aamăgi, a înşela.

eroic, -ă, eroici, -ceadj. 1. de erou, carac-teristic eroilor; măreţ,grandios. 2. (despreopere literare) careare drept subiect fap-tele unor eroi.

erotic, -ă, erotici, -ceadj. 1. privitor la dra-goste, de dragoste. 2.(despre opere literare)care conţine senti-mente de dragoste,care exprimă dragos-tea.

eroziune, eroziuni s.f. procesul de roadereşi săpare a scoarţeiterestre prin acţiuneaapei, a vântului, agheţarilor etc.

erudit, -ă, erudiţi, -teadj. (despre persoane)care posedă cunoş-tinţe temeinice şi vas-te, ca urmare a unorstudii îndelungate;învăţat, savant.

erupe vb. a ieşi afară, aţâşni, a izbucni.

escalada vb. a se că-ţăra pe un zid sau peun alt obstacol înalt,pentru a trece de par-tea cealaltă.

escală, escale s. f. o-prire a unei nave saua unui avion, pentruaprovizionare, pentrudebarcarea sau îm-barcarea călătorilor.

eschimos, -ă, eschi-moşi, -se s. m. şi f.populaţie mongolă ca-re trăieşte în ţinuturi-le arctice din Americade Nord, Europa şiAsia.

escroc, -oacă, escroci,-oace s. m. şi f. per-soană care înşală pealţii şi îşi însuşeşte,fraudulos, bunuri stră-ine; hoţ, pungaş, şar-latan.

est s. n. unul din celepatru puncte cardi-nale, aflat în partea

137

de unde răsare soa-rele, opus vestului;răsărit, orient.

estima vb. a determinapreţul, cantitatea, va-loarea exactă a unuilucru; a evalua, apreţui.

estival, -ă, estivali,-e adj. de vară, dintimpul verii.

estuar, estuare s. n.gură largă, în formăde pâlnie, în zona devărsare a unor fluviimari.

eşafod, eşafoduri s.n. platformă pe caresunt executaţi, în u-nele ţări, condamna-ţii la moarte.

eşantion, eşantioanes. n. bucată micăluată dintr-un pro-dus, pentru a da po-sibilitatea să se exa-mineze felul, calitateasau valoarea produ-sului; probă, mostră.

eşarfă, eşarfe s. f. fâşiede mătase care se în-

făşoară în jurul gâtu-lui (mai ales de cătrefemei) ca podoabă.

eşec, eşecuri s. n. ne-izbândă, nereuşită,insucces; înfrângereîntr-o acţiune.

etaj, etaje s. n. fiecaredin părţile de deasu-pra parterului aleunei clădiri.

etajeră, etajere s. f.mobilă formată din-tr-unul sau mai mul-te rafturi suprapuse,pe care se aşază deobicei cărţi.

etala vb. a expune cevapentru a fi privit sauadmirat.

etamină, etamine s.f. ţesătură de bumbacsau de mătase, cuîmpletitură rară.

etate s. f. vârstă; • înetate = în vârstă, bă-trân.

eterie s. f. nume datunei organizaţii poli-tice secrete, cu ramifi-caţii şi în ţările noas-

138

tre, înfiinţată la în-ceputul secolului alXIX-lea de patrioţiigreci, pentru elibera-rea ţării lor de subjugul turcesc.

etern, -ă, eterni, -eadj. care nu va încetasă existe niciodată;veşnic, nepieritor.

etichetă, etichete s.f. bucată de hârtie, decarton etc., care seaplică sau se leagă pepachete, sticle etc. şipe care se indică con-ţinutul, preţul, pose-sorul, destinaţia etc.

eunuc, eunuci s. m.bărbat castrat carepăzea haremul sulta-nului.

ev, evuri s. n. perioadădin istoria omeniriicu anumite trăsăturispecifice; • evul me-diu = perioadă din is-toria omenirii cuprin-să între antichitate şiepoca modernă.

evacua vb. a lăsa liber,a goli, a părăsi o încă-pere, o regiune, o lo-calitate etc.

evada vb. (despre deţi-nuţi) a fugi din închi-soare sau de sub pa-ză.

evalua vb. a stabilipreţul, valoarea, can-titatea etc.; a calcula,a socoti; a estima.

evanghelie, evangheliis. f. parte a Bibliei,recunoscută numaide creştini, care cu-prinde viaţa şi învă-ţătura lui Cristos.

evantai, evantaie s.n. obiect, în formă desemicerc, realizat dinhârtie, mătase, peneetc., folosit mai alesde femei pentru a-şiface vânt şi a se pro-teja de căldură.

evapora vb. a (se) trans-forma (un lichid) învapori; a se vaporiza.

139

eveniment, evenimen-te s. n. întâmplareimportantă, fapt demare însemnătate dinviaţa unei persoane,a unei colectivităţietc.

eventual, -ă,eventuali,-e adj. care se poateîntâmpla; posibil, pro-babil.

evident, -ă, evidenţi,-te adj. care nu maitrebuie dovedit, carenu poate fi pus la în-doială; clar, vădit,neîndoielnic.

evita vb. a ocoli, a seferi de..., a căuta săscape de...

evoca vb. a aduce înprezent fapte, eveni-mente, împrejurări,imagini din trecut; aprezenta imaginea u-nui lucru cunoscut,dar petrecut demult.

evolua vb. a se trans-forma, a se dezvolta.

exagera vb. a prezentaceva în dimensiunimărite faţă de realita-te.

exaltare, exaltări s. f.încântare, entuziasm,înflăcărare.

examen, examene s.n. 1. verificare şi a-preciere a cunoştin-ţelor dobândite de e-levi şi studenţi; pro-bă. 2. (medical) exa-minare; cercetare lacare medicul supuneun bolnav.

exaspera vb. a enerva,a irita; a scoate dinrăbdări, din sărite pecineva.

excelent, -ă, exce-lenţi, -te adj. deose-bit, admirabil.

excesiv, -ă, excesivi, -eadj. care întrece oricemăsură; exagerat; dincale afară de..., ne-spus de...

exclama vb. a rosti cuton ridicat.

140

exclude vb. a înlătura,a da afară, a elimina,a îndepărta; a nu ad-mite.

excursie, excursii s. f.plimbare sau călăto-rie, de obicei în grup,făcută pe jos sau cuun mijloc de trans-port în scop educativ,recreativ etc.

executa vb. 1. a face, afabrica, a confecţiona,a prelucra. 2. a se su-pune, a da ascultare.

exemplu, exemple s.n. ceea ce serveştedrept model pentru ailustra ceva; persoa-nă care, prin calităţilesale, poate fi datădrept model. Expr.: ada (sau a fi) exemplu= a trezi admiraţiacelorlalţi şi dorinţa dea te imita; a fi modelde urmat; a da de(sau ca) exemplu = aatrage atenţia asupraunor persoane, unorlucruri, unor acţiuni

etc., pentru a îndem-na pe alţii să le imite.

exigent, -ă, exigenţi,-te adj. (despre oa-meni) care cere preamult de la alţii şi dela sine însuşi; preten-ţios.

exista vb. a fi, a se afla,a se găsi în realitate,a avea fiinţă; a trăi, avieţui.

exmatricula vb. a ex-clude un elev, un stu-dent etc., dintr-o şcoa-lă sau dintr-o faculta-te.

exotic, -ă, exotici, -ceadj. (despre ţări, ţinu-turi) care se află într-oregiune depărtată şiimpresionează prinpeisajele neobişnuiteşi aspectele ciudate.

expedia vb. 1. (desprescrisori, pachete, banietc.) a trimite prinpoştă, prin mesageriietc. la locul de desti-naţie. 2. (fam.) a în-depărta (pe cineva), a

141

termina repede (cucineva), a se descoto-rosi (de cineva). 3.(fam.) a executa (o lu-crare) repede şi su-perficial.

experienţă, experien-ţe s. f. totalitatea cu-noştinţelor şi deprin-derilor într-un dome-niu oarecare, însuşiteprin practică (înde-lungată).

explica vb. 1. a face săfie mai uşor de înţe-les; a lămuri; a predao lecţie, o temă etc. 2.a-şi motiva acţiunile,vorbele; a se justifica.

explora vb. a cerceta oţară sau o regiune ne-cunoscută ori puţincunoscută, cu scopulde a face descoperirisau cercetări ştiinţifi-ce.

expoziţie, expoziţii s.f. prezentare publicăa unor obiecte selec-ţionate.

exprima vb. (despreoameni) a arăta, a ex-pune, a formula pă-reri, idei, sentimente,impresii; a reda încuvinte.

extenua vb. a (se) obosipeste măsură; a (se)istovi, a (se) epuiza.

extinde vb. a face săocupe un spaţiu maimare decât cel iniţial;a întinde, a lărgi.

ezita vb. a sta la în-doială, a sta în cum-pănă în luarea uneihotărâri; a şovăi, a secodi, a pregeta.

F

fabrica vb. 1. a produceceva în cantităţi mari,prelucrând materiaprimă într-o fabricăsau într-o uzină. 2.(fig.) a născoci, a plăs-mui.

142

fabulă, fabule s. f.scurtă povestire, deobicei în versuri, încare autorul satiri-zează anumite obi-ceiuri ale oamenilor,cu scopul de a le în-drepta, folosind caeroi animale, plante,lucruri.

face vb. 1. (despre o-biecte) a întocmi, a al-cătui, a făuri, a fa-brica. 2. (despre con-strucţii) a construi, aclădi, a dura. 3. (de-spre mâncăruri, ali-mente etc.) a găti, aprepara. 4. (desprelucrări scrise, maiales literare) a com-pune, a scrie. 5. (de-spre foc) a aţâţa, aaprinde. 6. (desprebani, avere) a câştiga,a agonisi. 7. (desprefemei) a naşte. 8.(despre păsări) a oua.Expr.: a face din ţân-ţar armăsar = a exa-

gera; a face cunoscut= a vesti, a anunţa; a(se) face bine = a seînsănătoşi; a o facelată = a. a petrecestraşnic; b. a face, fă-ră voie, o poznă; a-şifaci gânduri = a seîngrijora; a i se facenegru înaintea ochilor= a nu mai vedea, a ise face rău (din cauzasupărării); a facecuiva zile fripte = achinui pe cineva; anecăji.

fachir, fachiri s. m.călugăr sau ascet dinIndia, care se dădrept făcător de mi-nuni.

facil, -ă, facili, -e adj.care se produce uşor,care se manifestă u-şor.

facultate, facultăţi s.f. 1. capacitate, posi-bilitate morală sauintelectuală; aptitu-dine. 2. unitate de în-

143

văţământ superior, încadrul unei univer-sităţi.

facultativ, -ă, facul-tativi, -e adj. lăsatla alegere, după voiacuiva; benevol.

fad, -ă, fazi, -de adj.1. (despre mâncăruri)fără gust, nesărat. 2.(fig.) lipsit de expre-sie, searbăd; anost.

fag, fagi s. m. copacmare, cu coaja nete-dă alburie sau cenu-şie şi cu lemn tare,întrebuinţat la fabri-carea mobilelor sauca lemn de foc.

fagure, faguri s. m.produs din ceară alalbinelor lucrătoareîn stup, format dinîncăperi mici în careacestea îşi depunmierea şi ouăle.

faimă, faime s. f. re-nume, reputaţie (bu-nă sau rea) de care sebucură cineva sauceva.

fală s. f. 1. trufie, în-gâmfare, orgoliu. 2.motiv de a se mândricu ceva; mândrie.

faleză, faleze s. f. 1.mal înalt şi drept alunei mări sau al unuilac. 2. fâşie de terenspecial amenajatăpentru plimbare.

falnic, -ă, falnici, -ceadj. 1. măreţ, impu-nător, mândru. 2. (de-spre persoane) trufaş,semeţ, mândru.

falsifica vb. a face unlucru asemănător cualtul, cu scopul de aînşela; a plăsmui, acontraface.

familial, -ă, familiali,-e adj. care se referăla familie, destinatfamiliei, din familie.

familiar, -ă, familiari,-e adj. 1. (despre ex-primare, limbaj, stil)simplu, fără pretenţii.2. bine cunoscut, o-bişnuit.

144

fanariot, fanarioţi s.m. 1. dregător cufuncţie de răspunde-re în imperiul otomandin secolele trecute,provenind din popu-laţia greacă carelocuia în cartierulFanar din Constanti-nopol. 2. nume datdomnitorilor din ţări-le române recrutaţidintre aceşti dregă-tori în secolul al XIII-lea şi la începutulcelui de al XIX-lea.

fandosi vb. a avea ocomportare plină demofturi, de pretenţii.

fanfară, fanfare s. f.ansamblu muzical(militar) format dinpersoane care cântăla instrumente de su-flat şi de percuţie.

fanion, fanioane s. n.steguleţ care serveştede obicei la semnali-zări (în armată, la că-ile ferate etc.).

fantasmă, fantasmes. f. stafie, nălucă,arătare, fantomă.

fantastic, -ă, fantas-tici, -ce adj. care nuexistă în realitate;creat, plăsmuit deimaginaţie.

fantomă, fantome s.f. fiinţă ireală pe carecred (sau pretind) căo văd unii oameni;nălucă, stafie, strigoi,arătare.

faptă, fapte s. f. acţi-une săvârşită, act în-deplinit de cineva;fapt, ispravă.

far, faruri s. n. corp deiluminat (la automo-bile, locomotive etc.)care proiectează lu-mina într-o anumitădirecţie.

faraon, faraoni s. m.titlu pe care îl purtauvechii regi ai Egip-tului.

farmec, farmece s. n.1. (în basme şi în su-perstiţii) acţiunea de a

145

vrăji şi rezultatul ei;transformare miracu-loasă a lucrurilor (înurma unor vrăji); vra-jă; vrăjitorie. Expr.:ca prin farmec = deo-dată, pe neaşteptate.2. calităţi ale uneipersoane (frumuseţe,graţie etc.) care pro-duc admiraţie, atrac-ţie, încântare, plăce-re.

farsă, farse s. f. faptulde a păcăli pe cinevacu scopul de a se a-muza; păcăleală; fes-tă.

fast s. n. splendoare, mă-reţie, lux, strălucire.

fatalitate, fatalităţi s.f. forţă supranaturalăcare ar determinamersul lucrurilor şiviaţa oamenilor; soar-tă, destin.

faţă, feţe s. f. parteaanterioară a capuluiomului şi a unor ani-male; chip, figură.Expr.: faţă-n faţă =

unul către altul, unulînaintea altuia; a facefaţă (cuiva sau laceva) = a rezista, a ţi-ne piept; a spune pefaţă = a spune cuivaîn mod sincer lucrurineplăcute; a (se) dape faţă = a (se) desco-peri, a (se) demasca;a-şi întoarce faţa de lacineva = a abandona.

faună, faune s. f. tota-litatea speciilor de a-nimale dintr-o anu-mită regiune (ţară,continent etc.) saudintr-o epocă geolo-gică.

faur, fauri s. m. fierar.favoare, favoruri s. f.

avantaj acordat cuivacu preferinţă faţă dealţii. Expr.: în favoa-rea (cuiva) = în avan-tajul cuiva.

fazan, fazani s. m.pasăre de mărimeaunei găini, cu coadalungă şi ascuţită, alcărei bărbătuş se

146

deosebeşte printr-unpenaj frumos şi viucolorat, vânată pen-tru carnea ei foartegustoasă.

făgădui vb. a promitecuiva ceva.

făli vb. a fi mândru decineva sau de ceva; ase lăuda, a se fuduli.

făptură, făpturi s. f.fiinţă, vietate; creatu-ră.

fărădelege, fărădelegis. f. faptă rea, nele-giuire; mişelie; ticălo-şie.

fărâmă, fărâme s. f.bucată mică, rămasădin ceva.

făţarnic, -ă, făţar-nici, -ce adj. (despreoameni şi acţiunile lor)lipsit de sinceritate;prefăcut, ipocrit, fals.

fâlfâi vb. (despre pă-sări) a da din aripi,producând zgomotulcaracteristic zboru-lui.

fân s. n. iarbă cosită şiuscată, servind canutreţ pentru vite.

fântână, fântâni s. f.construcţie alcătuitădintr-o groapă cu pe-reţii pietruiţi, săpatăîn pământ până lanivelul apei şi careserveşte la alimen-tarea cu apă în me-diul rural; puţ.

fârtat, fârtaţi s. m.(pop.) prieten apro-piat cuiva, legat de elprin jurământ pânăla moarte; frate decruce.

febleţe s. f. (fam.) în-clinaţie, slăbiciune pecare o simte cinevapentru o persoană, oactivitate etc.

februarie s. m. a doualună a anului; faur;făurar.

fecior, feciori s. m. 1.fiu, băiat. 2. bărbattânăr, neînsurat; flă-cău. 3. servitor lacasele boiereşti; valet.

147

feerie, feerii s. f. pri-velişte foarte frumoa-să, încântătoare, caîn basme.

felicita vb. a adresacuiva cuvinte de lau-dă pentru un succesobţinut; a exprimacuiva urări de fericirecu ocazia unui eveni-ment important, aunei aniversări etc.

felin, -ă, felini, -e adj.1. care aparţine ge-nului pisicilor; familiede animale din carefac parte pisica, leuletc. 2. (fig.) ca de pisi-că, suplu, graţios.

felinar, felinare s. n.obiect pentru ilumi-nat, format dintr-unrezervor pentru pe-trol, deasupra căruiaeste montat un corpde sticlă, care adă-posteşte fitilul aprins.

fenix s. f. (în Expr.:pasărea fenix) pasărefabuloasă despre careîn trecut se credea că

este unică pe lume şicare, când îşi simţeasfârşitul aproape (odată la 500 de ani), searunca în foc şirenăştea din propriaei cenuşă.

ferăstrău, ferăstraies. n. unealtă prevă-zută cu o lamă sau obandă (cu dinţii as-cuţiţi), folosită pentrutăiatul unor materiale(lemne, metale etc.).

ferchezui vb. a (se) îm-brăca cu grijă, ele-gant; a (se) găti, a (se)dichisi.

ferfeniţă s. f. zdreanţă.Expr.: a (se) face saua (se) rupe ferfeniţă =a (se) rupe tare; a (se)distruge.

feri vb. 1. a (se) păzi deo primejdie, de o gre-şeală; a se apăra. 2. a(se) trage înapoi, a(se) da deoparte.

fericire, fericiri s. f.stare de mulţumiresufletească; bucurie.

148

ferm, -ă, fermi, -eadj. plin de siguranţăşi de hotărâre; hotă-rât; neşovăitor.

fermă, ferme s. f. gos-podărie agricolă par-ticulară sau de stat,alcătuită dintr-un te-ren întins şi din uti-lajele necesare lucră-rii pământului.

feroce adj. invar. crud,nemilos; sălbatic, vio-lent.

feroviar, -ă, feroviari,-e adj., s. m. şi f. 1.adj. de cale ferată, înlegătură cu calea fera-tă. 2. (muncitor, func-ţionar etc.) de la căileferate.

fertil, -ă, fertili, -eadj. (despre terenuri,pământ) care dă multeroade; care producemult; roditor, produc-tiv, mănos.

fervoare s. f. ardoare,înfocare, pasiune.

festin, festinuri s. n.

banchet, petrecerebogată.

festiv, -ă, festivi,-eadj. de sărbătoare,pentru sărbătoare;sărbătoresc, măreţ,somptuos.

fetiş, fetişuri s. n. o-biect considerat a fiînzestrat cu o forţămagică, capabil sădea ajutor celui care-lposedă sau îl poartă;amuletă, talisman.

feudal, feudali s. m.stăpân de pământ;mare proprietar depământ.

fi vb. 1. a exista, a aveafiinţă. 2. a se afla, ase găsi. 3. a trăi, avieţui, a dura. 4. (de-spre preţuri) a costa,a valora. 5. a simţi.Expr.: a-i fi cuivadrag (cineva sau ceva)= a-i plăcea mult, aîndrăgi.

fiară, fiare s. f. animalsălbatic, de pradă;bestie.

149

fidel, -ă, fideli, -e adj.statornic în senti-mente faţă de cinevasau ceva; foarte de-votat; credincios.

fierar, fierari s. m.muncitor care se ocu-pă cu prelucrarea fie-rului sau a altor me-tale; faur, făurar.

figurat, -ă, figuraţi,-te adj. (despre sensulunor cuvinte sau ex-presii) întrebuinţat cualt înţeles decât celobişnuit, de obiceipentru efecte stilis-tice.

figurină, figurine s. f.mic obiect (de artă) demarmură, de bronz,de porţelan etc., re-prezentând o fiinţă şiservind ca ornament;bibelou.

fiinţa vb. a exista, a fiîn fiinţă.

filatelie s. f. colecţi-onare de timbre şimărci poştale.

filă, file s. f. foaie dehârtie (albă sau scri-să) a unui caiet, aunei cărţi etc.

fildeş, fildeşi s. m.fiecare din dinţiiascuţiţi ai unui ele-fant.

fileu, fileuri s. n.reţea deasă de aţă, cuochiuri înnodate înformă de pătrate; pla-să; (în sport, la joculde tenis, volei etc.)plasă ce desparte îndouă terenul de joc.

filfizon, filfizoni s.m. tânăr cu pretenţiide eleganţă şi cu pre-ocupări neserioase.

finalitate s. f. scop învederea căruia are loco activitate.

finaliza vb. a duce, arealiza ceva până lasfârşit.

finisa vb. a realizaultimele operaţii asu-pra unui produs pen-tru a-i da forma defi-nitivă.

150

fior, fiori s. m. senzaţie(uşoară) de frig; tre-mur; emoţie vie pri-cinuită de un senti-ment puternic.

fioros, -oasă, fioroşi,-oase adj. care tre-zeşte spaimă, frică,groază; înspăimântă-tor, groaznic.

firav, -ă, firavi, -e adj.delicat, slăbuţ, gingaş.

fireşte adv. natural,bineînţeles; negreşit,desigur.

fisura vb. a produce saua căpăta crăpături.

fiţuică, fiţuici s. f.bucată mică de hârtiepe care se fac diverseînsemnări.

fizionomie, fizionomiis. f. totalitatea trăsă-turilor feţei cuiva;chip, figură.

flacon, flacoane s. n.sticluţă în care se ţinmedicamente, parfu-muri etc.

flagel, flageluri s. n.

calamitate, dezastru;boală, epidemie.

flagrant, -ă, flagranţi,-te adj. care sare înochi; izbitor, evident.

flamingo, flamingi s.m. pasăre migratoarede apă, de mărimeaunei berze, cu gâtulşi cu picioarele foartelungi şi cu pene deculoare albă cu nu-anţe roz.

flamură, flamuri s. f.steag, drapel.

flanelă, flanele s. f.îmbrăcăminte de lâ-nă, tricotată în formăde pieptar sau de că-maşă scurtă.

flaşnetă, flaşnete s.f. mică orgă mecanicăportativă, acţionatăprin învârtirea uneimanivele.

flata vb. a măguli.flaut, flaute s. n. in-

strument muzical desuflat alcătuit dintr-untub îngust de lemn

151

sau de metal, pre-văzut cu găuri şi cuclape.

flăcău, flăcăi s. m. tâ-năr neînsurat; fecior,june.

flămând, -ă, flămânzi,-de adj. căruia îi estefoame; înfometat.

fleac, fleacuri s. n. 1.lucru de mică impor-tanţă; neînsemnat. 2.(la pl.) vorbă de clacă;nimicuri, palavre.

flecar, -ă, flecari, -es. m. şi f. persoanăcăreia îi place să vor-bească multe, să spu-nă fleacuri; limbut;guraliv, palavragiu.

flexibil, -ă, flexibili,-e adj. care se poateîndoi, încovoia uşor;mlădios, elastic.

florar, florari s. m. 1.persoană care cultivăsau vinde flori. 2. nu-mele popular al luniimai.

flotă, flote s. f. totali-tatea navelor fluviale,maritime sau aerieneale unui stat.

fluent, -ă, fluenţi, -teadj. (despre vorbire,frază) curgător; lim-pede.

fluier, fluiere s. n.instrument muzicalpopular de suflat, al-cătuit dintr-un tubsubţire de lemn pre-văzut cu găuri.

fluture, fluturi s. m.insectă cu corp alun-git şi catifelat, cu pa-tru aripi de culori di-ferite.

fluviu, fluvii s. n. apăcurgătoare care sevarsă în mări sau înoceane.

focă, foci s. f. animalacvatic, cu capul ro-tund, cu corpul alun-git şi cu picioarele înformă de lopeţi, caretrăieşte mai ales înregiunile polare.

152

foi vb. a se mişca de co-lo până colo; a se fâ-ţâi, a mişuna, a for-foti.

folclor s. n. totalitateacreaţiilor artistice, li-terare, muzicale, plas-tice, a obiceiurilor şi atradiţiilor populareale unei ţări sau aleunei regiuni.

folosi vb. 1. a utiliza, aîntrebuinţa ceva. 2. afi de folos, a ajuta(cuiva); a servi.

fondator, -oare, fon-datori, -oare adj.,s. m. şi f. persoanăcare întemeiază ceva;ctitor, întemeietor.

forfotă s. f. mişcaregrăbită şi zgomotoasăde colo până colo; a-gitaţie, foială.

fortăreaţă, fortăreţes. f. loc întărit pentruapărare de lungă du-rată, în caz de asediu.

foritifica vb. a face caorganismul să fie mai

puternic, mai rezis-tent; a (se) întări; a(se) oţeli.

fortuna s. f. soartă,destin; noroc, şansă.

fosilă, fosile s. f. restsau urmă a unui ani-mal sau a unei plantedin vechi timpuri,păstrată în straturilepământului.

fotă, fote s. f. partecomponentă a costu-mului popular româ-nesc (bogat ornamen-tată), purtată de fe-mei, formată dintr-oţesătură de lână carese petrece în jurulcorpului, ţinând loculfustei, sau din douăbucăţi de stofă aco-perind partea din faţăa corpului (ca un şorţ)şi pe cea din spate.

fotogenic, -ă, fotoge-nici, -ce adj. careare calităţi potrivitepentru a fi reprodusîn mod avantajos înfotografie sau în film.

153

fotograf, fotografi s.m. persoană care seocupă cu fotografie-rea.

fotoliu, fotolii s. n.scaun mare, de obiceicapitonat, cu spătarşi cu rezemători pen-tru braţe.

frac, fracuri s. n.haină bărbătească deceremonie, din stofăneagră, în faţă scurtăpână în talie, iar înspate terminată cudouă cozi lungi şi în-guste.

fraged, -ă, fragezi, -deadj. 1. (despre plante)crescut de puţină vre-me; tânăr; crud. 2.(despre fiinţe) tânăr,gingaş, plăpând.

fragil, -ă, fragili, -eadj. 1. (despre mate-riale) care se sparge,se sfărâmă. 2. (despreoameni) gingaş, firav,delicat.

fragment, fragmentes. n. bucată, parte

dintr-un tot; partedintr-o scriere saurest dintr-o operă.

franzelă, franzele s.f. pâine albă de formălunguiaţă.

frapa vb. a impresionaputernic; a bate laochi.

fraudă, fraude s. f.înşelăciune, act derea-credinţă.

frâna vb. 1. a încetinisau a opri mersul u-nui vehicul cu ajuto-rul frânei. 2. a ţine înloc, a împiedica, aopri dezvoltarea.

freamăt, freamăte s.n. zgomot uşor pro-dus de frunzele miş-cate de vânt, de valu-rile mării etc.; mur-mur de voci; zgomot,larmă.

frecvent, -ă, frecvenţi,-te adj. care se în-tâmplă des, la inter-vale de timp scurte;des, obişnuit.

154

fredona vb. a cântaîncet o melodie.

frenezie, frenezii s.f. stare de pasiunenestăpânită.

friabil, -ă, friabili, -eadj. (despre materiale)care se sparge uşor.

frică, frici s. f. starede nelinişte şi de tul-burare provocată deun pericol; lipsă decuraj, teamă, spaimă,groază. Expr.: fărăfrică = neînfricat; nicide frică = nicidecum,deloc.

frig, friguri s. n. 1.temperatură scăzutăcare dă senzaţia derece. 2. (la pl.) tempe-ratură ridicată a unuibolnav; frisoane.

frigider, frigidere s.n. aparat cu ajutorulcăruia se menţine otemperatură scăzutăîn vederea răcirii şipăstrării alimentelor.

frizerie, frizerii s. f.

atelier pentru tuns,pentru ras sau pen-tru frizat.

front, fronturi s. n. locunde se dau luptelemilitare în timp derăzboi. Expr.: în front= aşezat în linie, înpoziţie de „drepţi“.

frontieră, frontieres. f. limită între douăţări; graniţă, hotar.

fructuos, -oasă, fruc-tuoşi, -oase adj. caredă rezultate bune;avantajos, profitabil.

frugal, -ă, frugali, -eadj. (despre mese,prânzuri) alcătuit dinbucate puţine (şi sim-ple).

frustra vb. a lipsi pe ci-neva de un drept saude un bun; a păgubi;a înşela.

fudul, -ă, fuduli, -eadj. îngâmfat, mân-dru, încrezut, arogant.Expr.: fudul de-o ure-che = surd.

155

fugitiv, -ă, fugitivi, -eadj. 1. care trece re-pede, care este descurtă durată; trecă-tor, fugar. 2. rapid,sumar.

fuior, fuioare s. n.mănunchi de cânepă,de in, gata de tors.

fular, fulare s. n. fâşiedreptunghiulară delână, mătase etc., ca-re se poartă la gât.

fulg, fulgi s. m. 1. panăsubţire, moale şi mă-tăsoasă, care creştepe burta păsărilor şiprintre penele maimari. Expr.: a bate pecineva de-i merg fulgii= a bate rău, a batemăr; ca fulgul = foarteuşor. 2. mici cristalealbe de apă, care seformează iarna înatmosferă şi care,căzând pe pământ,alcătuiesc zăpada.

fulger, fulgere s. n.descărcare electrică

luminoasă produsăîntr-un nor, între doinori sau între un norşi pământ, însoţităadesea de zgomot.Expr.: ca fulgerul =iute, repede.

fulgui vb. a ninge cufulgi rari.

fumega vb. a scoatefum, a arde înăbuşit,fără flacără şi cu fum.

fundaş, fundaşi s. m.jucător din parteaunei echipe de fotbal,de rugbi etc., careacţionează în apropi-erea porţii; apărător.

fundătură, fundăturis. f. stradă, drum, u-liţă care se înfundă,fiind închisă la un ca-păt.

funebru, -ă, funebri,-e adj. de înmormân-tare; trist jalnic; •marş funebru = me-lodie solemnă şi tristăcare se cântă la în-mormântări.

156

funeralii s. n. pl. cere-monie a înmormân-tării sau a incinerăriiunei personalităţi.

funest, -ă, funeşti,-ste adj. care aducenenorocire, moarte.

furibund, -ă, furibunzi,-de adj. plin de furie,mânios la culme.

furie, furii s. f. mânienestăpânită; violenţă.

furişa vb. a (se) stre-cura pe nesimţite, pefuriş.

furnică, furnici s. f.insectă de talie micăsau mijlocie, negresau roşii, care trăieş-te în colonii. Expr.:harnic ca o furnică =persoană harnică,muncitoare.

fursec, fursecuri s.n. nume dar unorprăjituri mici şiuscate.

furtun, furtunuri s. n.tub realizat din cau-

ciuc, material plasticetc., care serveşte latransportul, pe dis-tanţă mică, al gazelorsau al lichidelor.

furtună, furtuni s. f.vânt puternic, însoţit,de obicei, de ploaie,de grindină şi de des-cărcări electrice; vije-lie.

fus, fusuri s. n. uneal-tă din lemn, lungă deaproximativ 30 decm., folosită la tors.

fustă, fuste s. f. obiectde îmbrăcăminte, ca-re acoperă corpul dela talie în jos.

G

gafă, gafe s. f. vorbă(gest, atitudine) nepo-trivită care poate jignipe cineva.

157

galant, -ă, galanţi, -teadj. 1. politicos, plă-cut, tandru. 2. dar-nic, mărinimos, gene-ros.

galaxie, galaxii s. f.fiecare dintre siste-mele stelare din uni-vers, conţinând sutede miliarde de stele.

gală, gale s. f. spec-tacol cu caracter fes-tiv, sărbătoresc, or-ganizat în anumiteîmprejurări şi la careparticipă persoane o-ficiale.

galerie, galerii s. f. 1.coridor subteran înformă de tunel carepermite accesul mi-nerilor la zăcământ.2. magazin în care sevând opere de artă. 3.publicul aflat într-osală de spectacole,manifestându-se zgo-motos.

galeş, -ă, galeşi, -eadj. (despre ochi, sauprivire) 1. drăgăstos,

duios. 2. melancolic,trist.

galop, galopuri s. n.mersul cel mai rapidal calului.

galoş, galoşi s. m. în-călţăminte de cauciucpurtată peste pantofiori peste ghete, cu sco-pul de a proteja de no-roi sau umezeală.

gama s. m. invar. atreia literă a alfabe-tului grecesc folositădeseori şi ca simbolîn matematică, fizicăetc.

gamă, game s. f. 1.succesiune de suneteşi note cuprinzândtoate sunetele uneiscări muzicale. 2. (fig.pictură) serie de to-nuri şi culori dispuseîntr-o succesiune ar-monioasă. 3. (fig.) se-rie, înşiruire de obiec-te, de fenomene, deelemente sau situaţiice alcătuiesc un sis-tem armonios.

158

gambă, gambe s. f.parte a piciorului de lagenunchi până la labă.

gang, ganguri s. n.loc de trecere (lung şiîngust) aflat sub oconstrucţie.

gangster, gangsteris. m. membru al uneibande de răufăcători.

garaj, garaje s. n. clă-dire sau încăperepentru adăpostireaautovehiculelor.

garanţie, garanţii s. f.ceea ce serveşte dreptasigurare că o obli-gaţie luată de către opersoană sau o insti-tuţie va fi respectată.

gard, garduri s. n.construcţie de lemn,de metal, de zidărieetc., care împrejmu-ieşte o curte, un te-ren, o grădină.

gardă, gărzi s. f. pază,supraveghere într-ounitate militară sauîntr-o instituţie civilă.

garderobă, garderobes. f. totalitatea lucru-rilor de îmbrăcăminteale cuiva sau totali-tatea costumelor descenă ale unor teatre.

gardian, gardieni s.m. persoană însărci-nată cu paza sau su-pravegherea unui lo-cal, a unei instituţiietc.; paznic, strajă.

gargară, gargare s. f.clătire a gurii şi a gâ-tului cu un lichiddezinfectant.

garoafă, garoafe s. f.plantă ornamentalăcu frunze opuse şi li-niare, cu flori de cu-lori diverse şi cu mi-ros plăcut.

garou, garouri s. n.bandă sau tub decauciuc care serveştela întreruperea tem-porară a circulaţieisângelui într-o regiu-ne a corpului (mai a-les la braţ).

159

garsonieră, garsonie-re s. f. locuinţă com-pusă dintr-o singurăcameră şi baie, une-ori şi bucătărie.

gaură, găuri s. f. scobi-tură, adâncitură, spăr-tură, ivită de la sinesau făcută într-uncorp, într-un materi-al, în pământ etc.;orificiu, bortă.

gazdă, gazde s. f. per-soană care primeştepe cineva în casa sa.

gazelă, gazele s. f.animal rumegător, cucorpul suplu, cu pi-cioare lungi, cu coar-ne în formă de liră şicu ochii mari; trăieşteîn stepele şi deşer-turile africane şi asia-tice.

gazon s. n. iarbă deasă,tăiată scurt, cultivatăîn parcuri, terenurisportive etc.; teren pecare se cultivă aceas-tă iarbă.

găină, găini s. f. pa-săre domestică, cres-cută pentru carne şiouă.

gălăgie s. f. zgomot pu-ternic (de glasuri, demaşini etc.); larmă,hărmălaie, tărăboi.

gălbenuş, gălbenu-şuri s. n. partea cen-trală, sferică, de cu-loare galbenă, a ouluide pasăre.

găleată, găleţi s. f.vas de lemn, de metaletc., cu toartă, folositpentru transportul (şipăstrarea) unor lichi-de; conţinutul acestuivas.

gămălie, gămălii s. f.parte îngroşată în for-mă de sferă mică dela capătul unui ac, alunui chibrit etc.

gărgăriţă, gărgăriţes. f. buburuză.

gărgăun, gărgăuni s.m. viespe mare, depădure, cu ac foarte

160

veninos, care produceun zgomot puterniccând zboară; bărzăun.

găselniţă, găselniţes. f. fluture mic, deculoare roşie-cenu-şie, cu cercuri albe.

găsi vb. 1. a da de (saupeste) ceva sau cine-va (din întâmplaresau căutând anume);a descoperi, a afla. 2.a întâlni pe cinevasau a se întâlni cu ci-neva. 3. (despre moar-te sau dureri) a cu-prinde, a surprinde.4. a se afla undeva, afi. 5. a fi de părerecă..., a socoti, a credecă...

găti vb. 1. a (se) îm-brăca frumos; a seîmpodobi. 2. a face, aprepara mâncare.

găunos, -oasă, gău-noşi, -oase adj. (de-spre copaci sau trun-chiuri de copaci) careeste găurit, gol; scor-buros.

gâfâi vb. a respira desşi greu (în urma unoreforturi, a unei boli).

gâgâlice, gâgâlici s.f. obiect sau fiinţă dedimensiuni reduse.

gâlceavă, gâlcevi s. f.ceartă (zgomotoasă,aprinsă); conflict, ne-înţelegere, vrajbă.

gâlmă, gâlme s. f. 1.dâmb, movilă. 2. um-flătură, gâlcă.

gândi vb. 1. a cugeta, achibzui, a medita laceva. 2. a se îngriji,a-i păsa de cineva. 3.a intenţiona (să...).

gânganie, gângănii s.f. nume dat insectelormici.

gângav, -ă, gângavi, -eadj., s. m. şi f. per-soană care vorbeştegreu, neclar; bâlbâit.

gârbaci, gârbace s. n.bici realizat din maimulte curele împle-tite.

161

gârbovit, -ă, gârboviţi,-te adj. om cocoşat(de bătrâneţe); cocâr-jat, aplecat, încovo-iat, ghebos.

gârlă, gârle s. f. apăcurgătoare (mai mi-că); braţ al unei apecurgătoare. Expr.: ase duce pe gârlă = ase pierde, a se risipi; •(adverbial) în marecantitate, din belşug.

gâscă, gâşte s. f. pa-săre domestică de ta-lie mare, de obicei ce-nuşie pe spate şi pelaturi şi albă pe piept,cu gâtul lung, cres-cută pentru carnea,untura şi fulgii ei.Expr.: a strica orzulpe gâşte = a dărui unlucru bun cuiva carenu ştie să-l preţu-iască.

gâtlej, gâtlejuri s. n.partea interioară agâtului, beregată.

gâză, gâze s. f. numedat insectelor mici,

zburătoare.geam, geamuri s. n.

bucată de sticlă carese fixează în perva-zurile ferestrelor sauale uşilor şi care per-mite pătrunderea lu-minii în interiorulunei încăperi.

geamandură, gea-manduri s. f. corpfăcut din tablă, dinlemn etc. şi care plu-teşte pe apă, ancoratîn drumul vaselorservind ca indicatorpentru navigaţie sauca punct de legarepentru nave.

geamăn, -ă, gemeni,-e adj. care a fostnăscut odată cu altăfiinţă şi de către ace-eaşi mamă sau feme-lă.

geamăt, gemete s. n.1. sunet scos de o fi-inţă care simte o du-rere (fizică sau mora-lă). 2. (fig.) freamăt,vuiet.

162

geambaş, geambaşis. m. persoană carevinde cai.

geamgiu, geamgii s.m. persoană caremontează sau vindegeamuri.

geană, gene s. f. fie-care dintre firişoarelede păr de pe mar-ginea unei pleoape.

geantă, genţi s. f.obiect din piele, dinpânză, din materialplastic etc., având îninterior una sau maimulte despărţituri,care serveşte la tran-sportarea unor acte,cărţi, caiete etc.; ser-vietă.

gelozie, gelozii s. f. 1.sentiment chinuitorprovocat în sufletulcuiva de bănuiala căfiinţa iubită îi este ne-credincioasă. 2. in-vidie, pizmă.

gen, genuri s. n. 1. fel,soi, tip, (pe care le re-

prezintă un obiect, ofiinţă, un fenomen).2. categorie grama-ticală bazată pe dis-tincţia dintre fiinţe şiobiecte, precum şidintre fiinţele de sexmasculin şi cele desex feminin.

genera vb. a produce,a determina, a danaştere.

general, -ă, generali,-e adj. ceea ce estecomun tuturor (saumarii majorităţi a) fi-inţelor sau obiectelordintr-o categorie; •cultură generală =cultură bazată pe cu-noaşterea elemente-lor fundamentale alecreaţiilor din diferitedomenii ale ştiinţei şiartei.

generaţie, generaţii s.f. totalitatea oameni-lor dintr-o comuni-tate socială dată, caresunt de aceeaşi vârs-

163

tă. Expr.: din genera-ţie în generaţie = dintată în fiu.

genere s. n. invar. • îngenere = în general;în mod obişnuit, de o-bicei.

generos, -oasă, gene-roşi, -oase adj. (de-spre oameni sau ma-nifestările lor) careeste gata să ajute înmod dezinteresat pealţii; mărinimos, dar-nic.

geneză, geneze s. f.proces de naştere şide formare a uneifiinţe sau a unui lu-cru; naştere, origine.

genitiv, genitive s. n.(gram.) caz al decli-nării care indică de-pendenţa, apartenen-ţa, posesiunea şi în-deplineşte funcţia deatribut.

geniu, genii s. n. capa-citate creatoare extra-ordinară, talent crea-

tor excepţional; per-soană înzestrată cuun astfel de talent; •de geniu = genial.

gentil, -ă, gentili, -eadj. (despre oameni şimanifestările lor) ama-bil, politicos, curteni-tor; drăguţ, nostim.

gentilom, gentilomis. m. (în societateafeudală apuseană)nobil, aristocrat; (fig.)om cu purtări alese,ireproşabile.

genuflexiune, genu-flexiuni s. f. îndoire agenunchilor (în cursulunui exerciţiu de gim-nastică).

genunchieră, genun-chiere s. f. împleti-tură de lână, de bum-bac, bandaj specialetc., cu care se acope-ră genunchiul pentrua-l proteja la sport.

genune, genuni s. f.prăpastie adâncă; a-bis, hău.

164

geografie s. f. ştiinţăcare studiază şi de-scrie învelişul pă-mântului, cu toateelementele sale, dinpunct de vedere fizic,economic, al popu-laţiei etc.

geologie s. f. ştiinţăcare studiază modulde formare, alcătui-rea şi istoria globuluiterestru.

ger, geruri s. n. tem-peratură foarte scă-zută a aerului (speci-fică perioadei din mij-locul iernii); frig foar-te mare.

gerar s. m. (pop.) ia-nuarie.

germina vb. (despre se-minţe) a începe să sedezvolte, să încolţeas-că, să se înmulţească.

gerunziu, gerunzii s.n. mod verbal careexprimă o acţiune îndesfăşurare, fără a sereferi la autor şi la

momentul acţiunii.gest, gesturi s. n. miş-

care a mâinii, a capu-lui etc. care exprimăo idee, un sentiment,o intenţie, înlocuinduneori vorbele.

get, -ă, geţi, -te s. m.şi f. (la pl.) nume datde greci dacilor.

gheată, ghete s. f. în-călţăminte confecţio-nată din piele sau dinmateriale sintetice ca-re imită pielea, acope-rind piciorul pânădeasupra gleznei.

gheaţă, gheţuri s. f.apă aflată în stare so-lidă, în urma înghe-ţării.

ghebos, -oasă, ghe-boşi, -oase s. m. şif., adj. persoană careare cocoaşă; cocoşat,gârbovit.

ghem, gheme s. n. ro-tocol în formă deminge sau de ou, for-mat prin depănarea

165

sforii sau a firelor delână, de cânepă.

ghemotoc, ghemo-toace s. n. obiectmototolit în formă deghem; cocoloş.

ghepard, gheparzi s.m. animal carnivorsălbatic cu capul micşi rotund, coada lun-gă, picioare înalte, cublana gălbuie cu petemici, întunecate, spe-cific stepelor din Afri-ca şi din sudul Asiei.

gheretă, gherete s. f.construcţie mică (delemn) în care se poateadăposti o santinelă,un paznic etc. sau încare se pot vinde ali-mente, ziare etc.;chioşc, tonetă.

gherghef, gherghefuris. n. cadru de lemn pecare se întinde oţesătură pentru a fibrodată.

ghetou, ghetouri s.n. cartier al unui oraşîn care erau obligaţi

să trăiască evreii dinunele ţări.

gheţar, gheţari s. m.masă de gheaţă for-mată în regiunile al-pine şi în cele polare,care adesea se depla-sează încet în lungulunei văi sau pe opantă; • gheţar plu-titor = aisberg.

gheţuş, gheţuşuri s.n. loc acoperit cu unstrat de gheaţă alu-necos, pe care se daucopiii iarna; polei.

ghiaur, ghiauri s. m.denumire dispreţui-toare dată în trecutde către turci persoa-nelor de altă religiedecât cea mahomeda-nă.

ghici vb. a descoperi, aafla, a înţelege ceva; aprevedea, a întrezări.

ghid, -ă, (1) ghizi, -des. m. şi f., (2) ghiduris. n. 1. s. m. şi f. per-soană care conduceun grup de turişti, un

166

grup de vizitatori;călăuză. 2. s. n. cartecuprinzând informaţiide călătorie, hărţi,planuri etc., necesarăunui turist pentru ase orienta într-o ţară,într-o regiune, într-unmuzeu etc.

ghiduşie, ghiduşii s. f.(fam.) poznă, glumă,farsă.

ghiftui vb. a da să mă-nânce sau a mâncafoarte mult; a (se) în-dopa, a (se) îmbuiba.

ghilimele s. f. semn depunctuaţie în formăde două mici virgule,dispuse paralel, întrecare se închid citate,titluri (de opere, dereviste etc.), o vorbiredirectă sau cuvintecu sens ironic; sem-nele citării.

ghilotină, ghilotine s.f. instrument de exe-cuţie a celor condam-naţi la moarte prindecapitare.

ghimpe, ghimpi s. m.ţepuşă care creşte petulpina sau pe ramu-rile unor plante; spin.

ghindă, ghinde s. f.fructul stejarului (saual altor copaci înru-diţi).

ghinion, ghinioane s.n. întâmplare neferi-cită; nenoroc; neşan-să.

ghioc, ghiocuri s. n.gen de melci cu co-chilia mare, ovală, cuaspect de porţelan,care trăiesc în mărilecalde.

ghiocel, ghiocei s. m.mică plantă, cu frun-ze liniare, cu o sin-gură floare, albă, înformă de clopoţel,aplecată în jos, careînfloreşte primăvarafoarte timpuriu.

ghiol, ghioluri s. n. lacsau baltă (mare) cufundul plin de mâl.

ghionoaie, ghionois. f. ciocănitoare.

167

ghiont, ghionţi s. m.lovitură dată cuiva cupumnul sau cu cotul(pentru a-l îmbrânci,a-i atrage atenţiaetc.); brânci.

ghiozdan, ghiozdanes. n. obiect din piele,din material plasticsau din carton, deformă dreptunghiu-lară folosit de cătreşcolari pentru a-şitransporta (pe spate)cărţile şi caietele; ser-vietă.

ghirlandă, ghirlandes. f. împletitură deco-rativă în formă delanţ sau de cunună,făcută din frunze,flori (şi fructe).

ghişeu, ghişee s. n.ferestruică ori deschi-zătură special ame-najată în uşa sau înperetele unui birou,prin care publicul iacontact cu funcţiona-rii.

ghiulea, ghiulele s. f.proiectil sferic, folositla tunurile de tipvechi; obuz.

ghiveci, (1) ghivece, (2)ghiveciuri s. n. 1.vas de pământ ars, dematerial plastic etc.,folosit pentru planta-rea (în casă) a florilor.2. mâncare preparatădin tot felul de legu-me, cu sau fără carne.

gibon, giboni s. m.maimuţă cu braţelefoarte lungi şi fărăcoadă, care trăieşteîn pădurile indomala-ieze.

gigant, giganţi s. m.fiinţă (reală sau irealădin basme şi credin-ţe) de proporţii uriaşe;uriaş.

gimnastică s. f. tota-litatea exerciţiilor fizi-ce care contribuie ladezvoltarea armoni-oasă a corpului ome-nesc.

168

gimnaziu, gimnazii s.n. şcoală care cuprin-de clasele V-VIII.

gingaş, -ă, gingaşi,-e adj. (despre fiinţe şiobiecte) plăpând, fi-rav, delicat.

gingie, gingii s. f.ţesut care înveleşterădăcina dinţilor şi amăselelor.

gintă, ginţi s. f. grupde oameni care pro-vin dintr-un strămoşcomun.

girafă, girafe s. f. ma-mifer rumegător cugâtul şi picioareledinainte lungi, cu ca-pul mic, care trăieşteîn Africa şi se hrăneştemai ales cu frunzelecopacilor.

giulgiu, giulgiuri s. n.pânză subţire şi finăcare se aşterne pesteceva; pânză cu carese acoperă mortul.

giuvaier, giuvaiere s.n. obiect de podoabă,realizat din metal pre-

ţios (şi pietre scumpe);bijuterie.

glacial, -ă, glaciali, -eadj. 1. de gheaţă, receca gheaţa. 2. (fig., de-spre acţiuni) lipsit deorice căldură; distant,rece.

glaciar, -ă, glaciari, -eadj. 1. perioadă glaci-ară = perioadă dinera cuaternară încare gheţarii ocupauregiuni foarte întinsepe pământ şi în carealternau intervalelereci cu cele calde. 2.provenit din topireagheţarilor; lac glaciar.

gladiator, gladiatoris. m. (în Roma antică)bărbat care se luptaîn arenă cu un altluptător sau cu fiaresălbatice.

gladiolă, gladiole s. f.plantă ornamentală,cu tulpina înaltă, cufrunze lungi în formăde sabie şi cu florimari de diferite culori.

169

glandă, glande s. f.organ anatomic în for-mă de tub, care pro-duce o secreţie condu-când-o în exteriorulorganismului, în sân-ge, în limfă.

glastră, glastre s. f.ghiveci (cu pământ)în care cresc planteornamentale; vas spe-cial (cu apă) în carese păstrează flori aleplantelor decorative;vază.

gleznă, glezne s. f. par-tea piciorului formatăde oasele ieşite înafară ale încheieturiide jos; încheietura dejos a piciorului.

glie, glii s. f. (pop.) 1.pământ, ogor; (fig.)patrie. 2. brazdă depământ.

gloabă, gloabe s. f.cal slab, prăpădit (şibătrân); mârţoagă.

gloată, gloate s. f. mul-ţime de oameni strânşila un loc; buluc, adu-

nătură.glod, gloduri s. n. no-

roi; teren, drum noro-ios.

glonţ, gloanţe s. n.mic proiectil de oţel,de aramă sau deplumb, pentru unelearme de foc.

glorie, glorii s. f.onoare, mărire, slavăadusă unei persoane,unui eveniment etc.;faimă, reputaţie.

glosar, glosare s. n.listă sau colecţie decuvinte regionale, în-vechite sau puţincunoscute, însoţitede explicaţia lor; dic-ţionar, vocabular.

glosă, glose s. f. formăfixă de poezie în carefiecare strofă, înce-pând de la cea de-adoua, comenteazăsuccesiv câte un versdin prima strofă, ver-sul comentat repe-tându-se la sfârşitulstrofei respective, iar

170

ultima strofă repro-ducând în ordine in-versă versurile primeistrofe.

glugă, glugi s. f. 1.obiect de îmbrăcă-minte cu care se aco-peră capul pentru a-lferi de frig şi în spe-cial de ploaie, lucratdin postav sau dinmateriale impermea-bile. 2. grămadă desnopi, de ştiuleţi carese aşază în picioare,în forma unei stiveconice.

glumă, glume s. f. vor-bă hazlie, care pro-voacă râs şi veselie;şagă.

goarnă, goarne s. f.instrument muzicalde suflat din alamă,folosit mai ales înarmată; trompetă,trâmbiţă.

gogoman, -ă, gogo-mani, -e adj. omprostănac, nătărău.

golf1 s. n. joc sportiv,între două sau patrupersoane, în care seurmăreşte introduce-rea unei mingi mici şidure în mai multegăuri succesive (afla-te pe un teren spe-cial) prin lovirea ei cuo crosă.

golf2, golfuri s. n. partea unui ocean, a uneimări sau o cotitură aunui lac care înain-tează într-o deschiză-tură a uscatului.

gondolă, gondole s. f.barcă lungă, puţin a-dâncă, cu fundul plat,cu prora (şi pupa)ridicată şi încovoiată,manevrată cu o sin-gură vâslă, folosită înVeneţia.

goni vb. 1. a fugi dupăcineva sau ceva, a ur-mări în fugă; a fugări.2. a alunga, a izgoni.

gorilă, gorile s. f. mai-muţă de dimensiunefoarte mare care tră-

171

ieşte în pădurile Afri-cii tropicale.

gorun, goruni s. m.specie de stejar cutrunchiul drept, cufrunze ovale, carepoate ajunge până la40 metri înălţime.

gospodărie, gospo-dării s. f. totalitateabunurilor care consti-tuie averea unui lo-cuitor, îndeosebi aunui ţăran (şi a fami-liei sale); casă.

grabnic, -ă, grabnici,-ce adj. care se gră-beşte, care se întâm-plă repede, pe ne-aşteptate.

grai, graiuri s. n. 1.glas, voce. 2. facul-tatea de a vorbi. 3.limbă.

grajd, grajduri s. n.construcţie special a-menajată pentru adă-postirea animalelordomestice mari.

gram, grame s. n. u-nitate de măsură ega-

lă cu a mia parte din-tr-un kilogram.

gramatică, gramaticis. f. totalitatea reguli-lor referitoare la modi-ficarea formelor cu-vintelor şi la îmbina-rea lor în propoziţii;manual de gramatică.

grandoare, grandoris. f. măreţie, splen-doare.

grandomanie, grando-manii s. f. mania dea se crede o persoanăimportantă, inteligen-tă, capabilă.

graniţă, graniţe s. f.limită care despartedouă state; frontieră,hotar.

gratis adv. fără plată,fără bani, în mod gra-tuit.

gratitudine, gratitu-dini s. f. recunoş-tinţă.

graţia vb. a acordaunui condamnat ier-tarea, parţială sautotală, în executarea

172

pedepsei, printr-unact emis de şeful sta-tului.

graţie, graţii s. f. 1.drăgălăşenie, gingă-şie, demonstrate de ofiinţă în mişcări sauatitudini. 2. bună-voinţă, preferinţă, fa-voare, de care sebucură cineva.

graur, grauri s. m.pasăre migratoare, cuciocul ascuţit, cu pe-nele negre, presăratecu pete albe şi sure.

gravitate s. f. 1. serio-zitate, severitate (înmanifestări, atitudini).2. aspect extrem deimportant prin urmă-rile neplăcute pe carele poate avea; pericol,primejdie.

gravitaţie s. f. (fiz.) fe-nomen de atracţie re-ciprocă a corpurilor,dependent de masalor.

grădină, grădini s. f.suprafaţă de teren,

de obicei îngrădită,pe care se cultivă le-gume, flori sau pomifructiferi.

grăi vb. a zice, a spune,a vorbi.

grănicer, grăniceris. m. militar instruitpentru pază, la gra-niţa unei ţări.

greblă, greble s. f. u-nealtă sau maşinăagricolă cu ajutorulcăreia se strâng pa-iele, fânul etc. sau cucare se mărunţescbulgării de pământ,se nivelează solul.

greier, greieri s. m. in-sectă cu corpul scurtşi gros, cu antenelungi şi cu ochi mari;se deplasează prinsărituri şi produce unsunet ascuţit.

grena s. n., adj. invar.roşu-închis.

grenadă, grenade s.f. proiectil cu încărcă-tură explozivă, care se

173

aruncă cu mâna saucu un aparat special.

greşeală, greşeli s. f.faptă, acţiune etc. ca-re constituie o în-depărtare de la ade-văr, de la ceea ce estereal, drept, normal,bun; eroare.

grevă, greve s. f. în-cetare organizată aactivităţii într-unasau mai multe între-prinderi, instituţii, cuscopul de a-i forţa pepatroni sau guvernul,să satisfacă unele ce-reri.

grijă, griji s. f. teamăsau nelinişte simţităde cineva la gândulunei eventuale pri-mejdii sau întâmplărineplăcute; îngrijorare.

grimasă, grimase s. f.strâmbătură voită sauspontană a feţei (careexprimă o anumităstare sufletească).

grindă, grinzi s. f.element al unei con-

strucţii din lemn, oţeletc., folosit de obiceila asigurarea rezis-tenţei unei clădiri.

gropar, gropari s. m.persoană care se o-cupă cu săparea degropi pentru mormin-te.

grosolan, -ă, groso-lani, -e adj. 1. (de-spre oameni şi mani-festările lor) nepoliti-cos, necioplit. 2. (de-spre obiecte) neprelu-crat, primitiv, brut.

grotă, grote s. f. peş-teră.

grozav, -ă, grozavi, -eadj. 1. care producegroază; groaznic, în-grozitor. 2. care estefoarte puternic, mare,violent.

grumaz, grumaji s.m. gât, ceafă.

grupa vb. a aduna laun loc, a reuni într-ungrup; a (se) aranja, a(se) dispune, a (se) or-

174

ganiza, a (se) potrivi;a (se) uni.

gudura vb. 1. (desprecâini) a-şi manifestabucuria sau ataşa-mentul faţă de om,dându-i târcoale şimişcând din coadă.2. (fig., despre oa-meni) a se umili în fa-ţa cuiva, a linguşi pecineva.

guler, gulere s. n.parte a unor obiectede îmbrăcăminte, ca-re acoperă de jur îm-prejur gâtul sau cucare se termină ohaină la gât.

gusta vb. 1. a lua puţindintr-o mâncare saudintr-o băutură, sprea le afla gustul; a în-cerca, a aprecia. 2. apreţui, a-i plăcea cui-va ceva.

gută, gute s. f. fir foar-te subţire din mate-rial plastic, de care seleagă cârligul undiţei.

gutui, gutui s. m. pomfructifer, cu frunzemari şi groase, cuflori albe-roz şi cufructe mari, galbene,acoperite cu puf.

H

habitat, habitate s.n. suprafaţă locuităde o populaţie, de ospecie de plante saude animale.

hachiţe s. f. pl. (înExpr.:) a avea hachiţe= a avea toane, capri-cii.

haiduc, haiduci s. m.om care, opunându-seasupririi, îşi abando-na casa şi trăia în pă-duri, singur sau în-tovărăşit de alţii, jefu-ind şi prădând peoamenii bogaţi şi aju-tându-i pe cei săraci.

175

hain, -ă, haini, -e adj.care nu are inimă;nemilos, crud, ne-îndurător.

haită, haite s. f. (+prep.de) 1. grup de câinisau de lupi careumblă împreună. 2.(fig.) bandă de rău-făcători.

hală, hale s. f. clădirede dimensiuni mari,prevăzută cu toate in-stalaţiile necesare.

halbă, halbe s. f. paharspecial cu o capaci-tate de o jumătate delitru, din care se beabere.

halcă, hălci s. f. bu-cată mare de carnesau din alt aliment;hartan.

haltă, halte s. f. garămică, punct de oprirescurtă a trenurilor.

halteră, haltere s. f.aparat de gimnastică,alcătuit din douărânduri de discuri

metalice fixate la ca-petele unei bare, cucare se fac diferitemişcări, pentru dez-voltarea muşchilorcorpului.

halucinaţie, haluci-naţii s. f. vedenie,nălucire.

ham, hamuri s. n. an-samblu de curele(sau frânghiile) nece-sare pentru a înhămacalul sau alte anima-le. Expr.: a trage laham = a duce o viaţăgrea; a munci dingreu.

hamac, hamacuri s. n.bucată dreptunghiu-lară de pânză sauplasă de sfoară, carese întinde orizontalîntre doi stâlpi,servind drept leagănsau pat mobil.

hamal, hamali s. m.persoană care trans-portă poveri în gări,în porturi.

176

hambar, hambare s.n. loc (magazie) folositpentru păstrarea cere-alelor.

han, hanuri s. n. localcu ospătărie, unde sepot odihni drumeţii(cu caii şi căruţelelor).

hangar, hangare s. n.construcţie mare des-tinată adăpostirii şireparării avioanelor,tractoarelor etc.

hanger, hangere s. n.pumnal mare, înco-voiat, care se purta întrecut la brâu.

hangiu, hangii s. m.persoană care se ocu-pă de un han (ca pro-prietar sau arendaş).

haos, haosuri s. n.stare de confuzie, dedezorganizare gene-rală; dezordine, învăl-măşeală, neorganiza-re.

haplea s. m. om pros-tănac, nătărău sau

lacom la mâncare.hapsân, -ă, hapsâni, -e

adj. 1. răutăcios, hain,câinos. 2. lacom (debani, la mâncare etc.).

har, haruri s. n. cali-tate, însuşire; dar,graţie divină acordatăomului.

harababură, haraba-buri s. f. stare de dez-ordine; învălmăşeală,scandal.

harbuz, harbuji s. m.(Mold.) pepene verde,lubeniţă.

harpă, harpe s. f.instrument muzicalformat dintr-o ramămare triunghiularăpe care sunt fixatecoarde neegale puseîn vibraţie cu degetelede la ambele mâini.

harţă s. f. încăierare,ceartă, sfadă.

hatâr, hatâruri s. n.plăcere, poftă, plac.Expr.: a face cuiva unhatâr = a satisface

177

cuiva o dorinţă sauun capriciu.

hatman, hatmani s.m. unul dintre ceidintâi boieri de sfatdin Moldova, însărci-nat de domn cu co-manda întregii oştiriîn timp de pace şi derăzboi; mare-spătar.

hazard, hazarduri s.n. împrejurare (favo-rabilă sau nefavora-bilă) a cărei cauzărămâne în generalnecunoscută; soartă,destin.

hazliu, -ie, hazliiadj. 1. spiritual, plinde haz, de umor. 2.atrăgător, simpatic,plăcut, nostim.

hăitui vb. 1. a goni, astârni vânatul sprevânători. 2. (fig., de-spre oameni) a urmă-ri, a fugări.

hămesi vb. a flămânzipeste măsură, a fifoarte flămând, a fi lih-nit de foame.

hăpăi vb. a mânca saua înghiţi repede, la-com şi zgomotos.

hărăzi vb. 1. a destina.2. a dedica, a acordacuiva (un drept, unprivilegiu etc.).

hărmălaie s. f. larmă,zgomot mare (produsmai ales de strigăte,de glasuri amesteca-te); gălăgie, zarvă,tărăboi.

hărţui vb. 1. a necăji(pe cineva), a nu dapace (cuiva), a cicăli.2. a se lua la ceartă, ase încăiera, a se luala bătaie.

hăţ, hăţuri s. n. (deobicei la pl.) parte ahamului, făcută dincurele mai lungi, cuajutorul cărora seconduc caii înhămaţi.Expr.: a ţine (pe cine-va sau ceva) în hăţuri= a ţine în frâu, astruni; a lua hăţurileîn mână = a preluaconducerea (unei în-

178

treprinderi, a unei a-faceri, a unei situaţiietc.).

hăţiş, hăţişuri s. n.tufiş de mărăcini,mărăciniş; desiş ma-re, nepătruns, într-opădure.

hău, hăuri s. n. pră-pastie adâncă, genu-ne, abis.

hectar, hectare s. n.unitate de măsură asuprafeţelor agricole,egală cu 10.000 demetri pătraţi.

heleşteu, heleşteies. n. lac mic pentrucreşterea peştilor; iazcu peşte.

hemoragie, hemoragiis. f. curgere abun-dentă de sânge în ur-ma ruperii sau tăieriiunui vas sangvin.

herghelie, hergheliis. f. grup mare de cai,care cresc sau pasclaolaltă.

heruvim, heruvimi s.m. înger care urmea-

ză după arhanghel.hibernare, hibernări

s. f. stare de amor-ţeală (asemănătoarecu somnul) în carepetrec unele animaleiarna.

hidos, -oasă, hidoşi,-oase adj. foarte u-rât, dezgustător la ve-dere; slut.

hienă, hiene s. f. ma-mifer carnivor dinAsia şi Africa, foarteasemănător cu câi-nele.

hieroglifă, hieroglifes. f. 1. semn sau ca-racter din scriereavechilor egipteni, carereprezenta noţiunileprin figuri de fiinţe şiobiecte. 2. (fig.) scrisneciteţ, indescifrabil.

himeră, himere s. f.închipuire fără temei,iluzie, fantezie ireali-zabilă.

hiperbolă, hiperboles. f. figură de stil careconstă în folosirea

179

unor expresii şi a u-nor imagini exagera-te, pentru a reda maiplastic ideea şi a im-presiona mai puternic.

hoardă, hoarde s. f. 1.grupare în care erauorganizate popoarelenomade mongole pri-mitive. 2. ceată, ban-dă de oameni (înar-maţi) care pradă şipustiesc.

hoinări vb. a umblahoinar, a bate dru-murile, a călători fărăţintă.

holdă, holde s. f. se-mănătură de cereale(mai ales de grâu);lan.

holeră, holere s. f.boală gravă, carac-terizată prin durerifoarte mari la stomac,vărsături, diaree.

holtei, holtei s. m.bărbat necăsătorit;burlac, becher.

horă, hore s. f. danspopular românesc, cu

ritm domol, în carecei ce joacă se prindde mână formând uncerc închis.

horn, hornuri s. n. coşde fum al unei case.

hotar, hotare s. n. 1.linie ce desparte oţară de alta, un oraş,un sat de altul. 2.(fig.) limită, margine,capăt. Expr.: fără (de)hotar = nesfârşit, ne-mărginit. 3. moşie,proprietate (mare).

hram, hramuri s. n.patronul unei bisericicreştine. Expr.: (pop.)Ce hram porţi? = Cerost, ce ocupaţie ai?

humă s. f. argilă folo-sită la spoitul caselor.

I

iad, iaduri s. n. loc încare sufletele păcă-toşilor ar fi supuse la

180

chinuri veşnice; in-fern.

iaht, iahturi s. n. navămică şi elegantă (cupânze) pentru sportsau plimbări pe ma-re, pe lacuri.

ianuarie s. m. primalună a anului.

iapă, iepe s. f. femelacalului.

iarmaroc, iarmaroaces. n. târg ţinut la datefixe; bâlci.

iarnă, ierni s. f. ano-timpul cel mai fri-guros, care urmeazădupă toamnă şi pre-cedă primăvara.

iatac, iatacuri s. n. ca-meră mică de culca-re; dormitor, budoar.

iatagan, iatagane s.n. sabie turcească delungime mijlocie culama curbă şi lată, cudouă tăişuri.

iaz, iazuri s. n. lacmic natural, formatîn albia unui râu prin

adunarea apei într-oadâncitură de teren.

ibovnic, -ă, ibovnici,-ce s. m. şi f. (pop.)iubit.

ibric, ibrice s. n. vasde metal, cu cioc şicoadă lungă, careserveşte pentru fiertcafea, ceai etc.

icnet, icnete s. n. gea-măt scurt şi adânc;oftat.

icoană, icoane s. f.imagine pictată sausculptată, care repre-zintă diferite divini-tăţi sau scene cu te-mă religioasă.

ideal, -ă, ideali, -eadj. care atinge per-fecţiunea; perfect, de-săvârşit.

idee, idei s. f. 1. noţi-une, concept. 2. con-cepţie, gândire, fel dea vedea. 3. opinie, pă-rere. Expr.: a băga pecineva (sau a intra) laidei = a face să seîngrijoreze; a se teme.

181

idem adv. acelaşi, la fel.identic, -ă, identici,

-ce adj. care este, dintoate punctele de ve-dere, la fel cu altcine-va sau cu altceva,complet asemănător;aidoma.

identifica vb. a con-stata, a stabili iden-titatea unei peroanesau a unui lucru.

idilă, idile s. f. speciede poezie lirică şi ero-tică în care viaţa şidragostea ne suntprezentate sub o for-mă optimistă, în ca-drul rustic; iubire cu-rată, naivă şi tine-rească.

idol, idoli s. m. fiinţăsau lucru care re-prezintă obiectul u-nui cult sau unei iu-biri foarte mari.

ie, ii s. f. bluză feme-iască, caracteristicăportului naţional ro-mânesc, făcută din

pânză şi împodobităcu cusături alese.

ied, iezi s. m. puiul ca-prei sau al căprioarei.

iederă, iedere s. f.plantă agăţătoare cufrunze verzi străluci-toare, care se fixeazăpe ziduri sau pe trun-chiul copacilor.

ieftin, -ă, ieftini, -eadj. 1 care nu costăscump, care are unpreţ mic; convenabil.Expr.: a scăpa ieftin =a scăpa dintr-o situ-aţie dificilă, fără con-secinţe serioase. 2.lipsit de originalitate,fără valoare; comun,banal.

iele s. f. pl. fiinţe imagi-nare din mitologiapopulară româneas-că, înfăţişate ca niştefete frumoase, îmbră-cate în alb, care aparnumai noaptea, vră-jind, prin cântecul şijocul lor, pe bărbaţi;drăgaicele.

182

ienicer, ieniceri s. m.soldat de elită al ve-chii infanterii tur-ceşti, ales dintre pri-zonierii de război, iarmai târziu dintre co-piii turciţi ai popu-laţiilor creştine.

iepure, iepuri s. m.gen de mamifere dinordinul rozătoarelor,cu urechi mari, lungi,cu picioarele dinapoimai lungi decât celedinainte şi cu coadăfoarte scurtă.

ierbar, ierbare s. n.colecţie de plante us-cate păstrate în cutiisau în mape, consti-tuind un materialpentru studiile de bo-tanică.

ierna vb. a-şi petreceiarna undeva; a adă-posti şi a hrăni viteleîn timpul iernii.

ierta vb. a scuti pecineva de o pedeapsă,a trece cu vedereagreşeala cuiva; a nu

mai considera vinovatpe cineva.

iesle, iesle s. f. jgheabîn care se dă de mân-care vitelor, în grajd.

ieşi vb. 1. (despre fiinţe)a părăsi un loc, oîncăpere, un spaţiuînchis, plecând afară.Expr.: a ieşi ca dinpuşcă = a ieşi foarterepede; a ieşi cuivaînainte = a întâmpinape cineva. 2. (desprelucruri, fenomene) ase ivi, a apărea. 3. aajunge, a izbuti, areuşi. Expr.: a ieşi bi-ruitor = a învinge.

iezer, iezere s. n. lacadânc de munte.

ifos, ifose s. n. mân-drie, orgoliu, înfumu-rare. Expr.: a-şi daifose = a se crede im-portant, valoros.

igienă s. f. totalitatearegulilor pe care opersoană le foloseştepentru a-şi păstra să-nătatea.

183

iglu, igluuri s. n. colibăfăcută din blocuri degheaţă sau zăpadă,construită de eschi-moşi în regiunile po-lare.

ignat s. m. (pop.) numedat zilei de 20 decem-brie, în care ţăranii o-bişnuiesc să-şi taieporcii.

ignora vb. 1. a nu şti, anu cunoaşte ceva. 2.a nu lua în seamă, atrece cu vederea cevasau pe cineva.

igrasie s. f. umezealăputernică a pereţilorde zidărie, datoratăapei.

ilaritate s. f. exploziede râs colectivă la ve-derea sau la auzul u-nui lucru amuzant,caraghios.

ilegal, -ă, ilegali, -eadj. care încalcă legea,care nu este corect.

ilic, ilice s. n. pieptarţărănesc fără mâneci,cu revere, încheiat în

faţă.ilizibil, -ă, ilizibili, -e

adj. care nu se poateciti; neciteţ, indesci-frabil.

ilumina vb. a produceşi a răspândi lumină(artificială) într-o în-căpere, pe o stradăetc.

ilustraţie, ilustraţiis. f. imagine desenatăsau fotografiată cuscopul de a explicasau completa un text.

ilustru, -ă, iluştri,-stre adj. strălucit,celebru vestit.

iluzionist, iluzioniştis. m. scamator.

imaculat, -ă, imacu-laţi, -te adj. careeste fără pată; foartecurat.

imagina vb. a-şi în-chipui ceva; a crea, ainventa, a născoci.

imbold, imbolduri s.n. îndemn, stimulent,impuls.

184

imens, -ă, imenşi, -seadj. care este foartemare; colosal, enorm.

imigra vb. a veni într-oţară străină pentru ase stabili aici.

iminent, -ă, iminenţi,-te adj. care este gatasă se producă, să seîntâmple; inevitabil.

imn, imnuri s. n. poe-zie sau cântec so-lemn, compus pentrupreamărirea unui e-veniment, a unei idei,a unui erou (legen-dar).

imóbil, imobile s. n. clă-dire, casă (mai mare).

imobíl, -ă, imobili, -eadj. care stă nemiş-cat, neclintit.

imoral, -ă, imorali, -eadj. care este contrarmoralei, care calcăprincipiile moralei.

impacienta vb. a-şipierde răbdarea, adeveni nerăbdător; ase îngrijora.

impact, impacturi s.n. 1. ciocnire a douăsau mai multe cor-puri. 2. influenţă, în-râurire. 3. şoc, sur-priză.

impar, -ă, impari, -eadj. (despre numere)care este fără soţ.

impas, impasuri s. n.situaţie dificilă încare se află cineva.

impecabil, -ă, impeca-bili, -e adj. care esteperfect; fără cusur.

imperfect, -ă imper-fecţi, -te adj. careprezintă defecte, lip-suri.

imperiu, imperii s. n.stat monarhic careare în frunte un îm-părat; împărăţie.

impertinent, -ă, im-pertinenţi, -te adj.,s. m. şi f. om obraznic.

implora vb. a ruga pecineva stăruitor, cudisperare.

185

impoliteţe, impoliteţis. f. lipsă de politeţe,necuviinţă, bădără-nie.

imponderabil, -ă, im-ponderabili, -e adj.care nu are greutate.

importa vb. a aduce înţara proprie mărfuristrăine prin cumpă-rare sau prin schimb.

importuna vb. a plic-tisi, a stingheri pecineva cu stăruinţelesau cu prezenţa sa.

impostor, -oare, im-postori, -oare s. m.şi f. persoană care în-cearcă să înşele; şar-latan, mincinos.

impresiona vb. a pro-duce o impresie pu-ternică asupra cuiva;a emoţiona, a mişca.

imprudent, -ă, impru-denţi, -te adj. careacţionează fără pru-denţă; nesocotit, ne-atent.

impunător, -oare, im-punători, -oare adj.care impresionează(prin dimensiuni, princalităţi etc.); măreţ,falnic.

imunitate s. f. rezis-tenţă a organismuluila acţiunea microbi-lor.

inabil, -ă, inabili, -eadj. neîndemânatic,stângaci.

inactiv, -ă, inactivi,-e adj. care nu facenimic, care este fărăactivitate; pasiv.

inadaptabil, -ă, ina-daptabili, -e adj.care nu se poate obiş-nui cu o situaţienouă.

inamic, -ă, inamici,-ce adj., s. m. şi f. I.adj. duşmănos, ostil.II. s. m. şi f. duşman,vrăjmaş.

inapt, -ă, inapţi, -teadj. nepotrivit pentru

186

o anumită sarcină,slujbă etc., lipsit deputere, de forţa de aface ceva.

inaugura vb. a des-chide în mod solemnactivitatea unui aşe-zământ, a unei expo-ziţii, a unui local etc.

incapabil, -ă, incapa-bili, -e adj. care nueste capabil să facăceva; nepriceput.

incendia vb. a da foc,a provoca un incendiu.

incertitudine, incer-titudini s. f. lipsă desiguranţă; îndoială,ezitare.

incinera vb. a arde uncadavru sau altă sub-stanţă organică, pre-făcându-le în cenuşă.

incita vb. a întărâta, aaţâţa, a instiga la...

include vb. a cuprinde,a conţine, a îngloba.

incolor, -ă, incolori,-e adj. care este lipsitde culoare.

incomestibil, -ă, in-comestibili, -e adj.care nu este bun demâncat; otrăvitor, to-xic.

incomod, -ă, incomozi,-de adj. 1. (desprelucruri) care nu estecomod, care stânje-neşte. 2. (despre oa-meni) care deranjea-ză, supără.

incomplet, -ă, incom-pleţi, -te adj. care nueste complet, întreg;căruia îi lipsesc unasau mai multe dinpărţile componente.

incorect, -ă, incorecţi,-te adj. 1. care nueste corect; greşit, in-exact, eronat. 2. ne-cinstit, înşelător.

inculpa vb. a învinui, aacuza pe cineva deceva.

incult, -ă, inculţi, -teadj., s. m. şi f. per-soană care are o lipsăde cultură elemen-tară; om necultivat.

187

incurabil, -ă, incu-rabili, -e adj. (despreboli) care nu poate fitratat; fără leac.

indecizie, indecizii s. f.nehotărâre, şovăială.

indefinit, -ă, indefi-niţi, -te adj. care nupoate fi definit, carenu poate fi explicat;nelămurit, neprecis.

indescifrabil, -ă, in-descifrabili, -e adj.(despre scrisul cuivasau despre texte) carenu poate fi descifrat;de neînţeles, neciteţ.

indica vb. 1. a arăta, aface cunoscut, a sem-nala. 2. (despre medi-camente, tratamente)a recomanda, a pre-scrie.

indiciu, indicii s. n.semn, manifestare,dovadă concretă du-pă care se poate re-cunoaşte un obiectsau un fenomen.

indigen, -ă, indigeni,

-e adj. (despre per-soane) născut în ţaradespre care este vor-ba, originar din aceaţară; de baştină, băş-tinaş, autohton.

indignare, indignări s.f. revoltă sufletească,mânie amestecată cuamărăciune şi dis-preţ, provocată de ofaptă nedemnă sauinjustă.

indiscret, -ă, indis-creţi, -te adj. care seintroduce în mod ne-delicat în secretelecuiva, împărtăşin-du-le apoi altora; lip-sit de discreţie.

indispensabil, -ă, in-dispensabili, -e adj.care este atât de ne-cesar încât nu ne pu-tem lipsi de el; nea-părat trebuincios.

indispoziţie, indispo-ziţii s. f. 1. lipsă devoie bună, proastădispoziţie; supărare,

188

mâhnire. 2. stare acelui bolnav, boalăuşoară.

individual, -ă, indivi-duali, -e adj. 1. careaparţine unei singurepersoane; personal.2. care este realizatde un singur individ.

indolent, -ă, indolenţi,-te adj. lipsit de e-nergie, nepăsător, ne-simţitor, apatic.

indulgent, -ă, indul-genţi, -te adj. careiartă uşor, care treceuşor cu vederea; în-găduitor, blând.

inedit,-ă, inediţi, -teadj. 1. (despre opereliterare) care nu a maifost publicat pânăatunci, care se ti-păreşte pentru primaoară. 2. (fig.) neobiş-nuit, necunoscut, nou.

inel, inele s. n. cercmic de metal (de obi-cei preţios şi prevăzutcu pietre scumpe) ca-

re se poartă ca podoa-bă pe deget. Expr.:tras (ca) prin (tr-un)inel = cu talia subţire;zvelt.

inert, -ă, inerţi, -teadj. nemişcat, fărăviaţă, neînsufleţit.

inevitabil, -ă, inevita-bili, -e adj. care nupoate fi evitat; a căruiapariţie sau produce-re este sigură.

inexact, -ă, inexacţi,-te adj. care nu esteexact; neadevărat, ne-exact; greşit, eronat.

inexplicabil, -ă, inex-plicabili, -e adj. carenu poate fi explicat,pentru care nu se gă-seşte o explicaţie; deneînţeles; ciudat, cu-rios, straniu.

infantil, -ă, infantili,-e adj. 1. de copii, de-spre copii, referitor lacopii. 2. lipsit de seri-ozitate, neserios, co-pilăresc.

189

infinit, -ă, infiniţi, -teadj. care n-are capăt,margini, limite; ne-sfârşit, nemăsurat,nelimitat.

infirm, -ă, infirmi, -eadj. (despre oameni)lipsit de o parte a tru-pului sau de posibi-litatea de a o folosi;beteag, schilod.

inflama vb. (despre oparte a corpului sauun organ) a suferi oinflamaţie, a se um-fla.

informa vb. 1. a da cui-va informaţii despreceva sau cineva, a fa-ce cunoscut; a înşti-inţa. 2. a se pune lacurent, a culege infor-maţii; a se interesa.

ingenios, -oasă, in-genioşi, -oase adj.1. (despre persoane)care are mult spiritinventiv; iscusit, în-demânatic, priceput.2. (despre realizările

omului) făcut, alcătuitcu îndemânare, cuiscusinţă.

inimos, -oasă, inimoşi,-oase adj. 1. curajos,îndrăzneţ, viteaz. 2.bun, mărinimos.

iniţia vb. a (se) intro-duce într-un dome-niu de activitate încare nu a lucrat; a dacuiva sau a căpătaprimele cunoştinţe.

injurie, injurii s. f.jignire, insultă.

injust, -ă, injuşti, -steadj. nedrept, inco-rect.

inocent, -ă, inocenţi,-te adj. 1. (despre per-soane) nevinovat, cu-rat la suflet. 2. (fig.)naiv, simplu.

inodor, -ă, inodori, -eadj. fără miros.

inofensiv, -ă, inofen-sivi, -e adj. care nupoate face rău; carenu supără pe nimeni,care nu poate supăra.

190

inovaţie, inovaţii s. f.noutate, schimbare,prefacere, modificare.

ins, inşi s. m. individ,persoană, om.

insatisfacţie, insatis-facţii s. f. nemulţu-mire, neplăcere, ne-satisfacţie.

inscripţie, inscripţii s.f. text scurt, de obiceigravat pe piatră, pemetal sau în lemn,care conţine un nu-me, un amănunt, odată, relatarea unuieveniment etc.

insectar, insectare s.n. colecţie de insecteconservate şi clasatedupă anumite criterii,care serveşte dreptmaterial de studiupentru elevi.

insensibil, -ă, insen-sibili, -e adj. lipsit desensibilitate; nesim-ţitor, nesensibil; carenu se impresionează;

nepăsător la nenoro-cirea cuiva, la rugă-minţile cuiva.

insignă, insigne s. f.mic obiect, de formediverse, purtat pepiept sau pe şapcă, labască etc. şi care in-dică, prin diferite i-magini, apartenenţacuiva la o organizaţie,la un club etc.

insista vb. 1. a stărui, apersevera, a persista.2. (+prep. asupra) apune accentul pe..., ascoate în relief.

insolent, -ă, insolenţi,-te adj. obraznic, im-pertinent, neruşinat.

insomnie, insomnii s.f. stare bolnăvicioasăcare se manifestăprin lipsă de somn.

inspira vb. 1. a trage, ainhala aer în plă-mâni. 2. a-şi găsi unizvor de inspiraţie; ase orienta; a se con-duce după...

191

instaura vb. a întrona,a stabili, a aşeza, aintroduce.

institui vb. a înfiinţa,a forma, a întemeia.

instrui vb. 1. a (se) pre-găti într-un domeniu;a învăţa. 2. (despresoldaţi) a pregăti învederea însuşirii teo-riei şi practicii mili-tare.

insucces, insucceses. n. eşec, nereuşită;înfrângere, nesucces.

insulă, insule s. f. în-tindere de pământ în-conjurată din toatepărţile de apă.

insultă, insulte s. f.atac prin vorbe sauprin fapte împotrivaunei persoane cu in-tenţia de a o umili;jignire, ofensă; ocară.

intact, -ă, intacţi, -teadj. neatins, neştir-bit, nevătămat; în-treg; teafăr.

integra vb. a (se) in-clude, a (se) introdu-

ce, a (se) armonizaîntr-un tot.

integru, -ă, integri, -eadj. (despre oameni)cinstit, onest; inco-ruptibil.

intelect s. n. capaci-tatea de a gândi, de acunoaşte.

inteligent, -ă, inteli-genţi, -te adj. (de-spre oameni) ager laminte, deştept.

intens, -ă, intenşi,-se adj. foarte viu,foarte puternic, activ.

intenţie, intenţii s. f.gând de a face ceva;proiect. Expr.: a aveaintenţia să... = a aveade gând să..., a in-tenţiona.

intercala vb. a intro-duce ceva într-un şir;a adăuga ceva întrealte lucruri.

interesa vb. 1. a stârni,a trezi cuiva intere-sul; a reţine atenţiacuiva. 2. (+prep. de) aarăta interes (pentru

192

cineva sau ceva), a-şida interesul, a aveagrijă, a se preocupa(de cineva sau ceva).

interesant, -ă, intere-sanţi, -te adj. careprezintă sau trezeşteinteres; vrednic deinteres.

interlocutor, -oare,interlocutori, -oares. m. şi f. persoanăcare vorbeşte cu altasau cu alţii, care par-ticipă la o conversaţie.

interminabil, -ă, in-terminabili, -e adj.1. care ţine multăvreme, care pare cănu se mai termină,care e fără sfârşit. 2.de dimensiuni foartemari, exagerat de ma-re.

intermitent, -ă, inter-mitenţi, -te adj. careîncetează sau se în-trerupe pentru untimp, care acţioneazăcu întreruperi.

interna vb. (despre bol-navi) a (se) instalapentru tratament în-tr-un spital.

interoga vb. a supuneunui interogatoriu; apune cuiva întrebăriinsistente.

interpreta vb. 1. a ex-plica, a da un anumitînţeles unui lucru. 2.a comenta şi a explicaun text.

intersecta vb. a seîntretăia, a se încru-cişa (cu ceva).

interval, intervale s.n. 1. durata între douămomente sau eveni-mente. 2. spaţiul din-tre două lucruri; dis-tanţă, loc gol întredouă lucruri.

interzice vb. a opri, anu încuviinţa, a nupermite (să se facăceva); a ordona sau aporunci să nu se facăceva.

intimida vb. a face sădevină timid, a insu-

193

fla teamă; a speria, aîncurca, a zăpăci.

intitula vb. 1. a pune,a da un titlu (uneiscrieri, unei persoaneetc.). 2. a purta untitlu, a se numi.

intona vb. 1. a cântaînceputul unui cân-tec, a da tonul pentruînceperea unui cân-tec; a cânta. 2. a ac-centua, a rosti (uncuvânt, o frază) cu unanumit ton.

intra vb. 1. (despre fi-inţe) a trece din afarăînăuntru, a mergedintr-un loc deschisîn unul închis; a seintroduce; a se băga.Expr.: a intra în pă-mânt de ruşine = a-i fifoarte ruşine. 2. (fig.)a pătrunde. Expr.: aintra cuiva în voie = aface cuiva pe plac. 3.(fig.) a ajunge într-oanumită situaţie.Expr.: a intra în păcat= a săvârşi un păcat;

a intra la cheltuieli = acheltui foarte mult. 4.a încăpea. Expr.: aintra în vorbă (cu cine-va) = a începe odiscuţie cu cineva; aintra în război = aîncepe războiul; a in-tra la spălat = a.(despre ţesături) a-şimicşora dimensiu-nea; b. (fig., despreoameni) a ajunge în-tr-o situaţie grea.

introducere, intro-duceri s. f. 1. băgare,vârâre. 2. capitol laînceputul unei cărţi,cuprinzând lucrurigenerale pe care tre-buie să le cunoascăcititorul, spre a puteaînţelege conţinutullucrării.

intrus, -ă, intruşi, -ses. m. şi f. persoanăcare se introduce un-deva sau la cineva,fără a avea vreo cali-tate, fără a fi che-mată, poftită sau do-

194

rită; nepoftit.intui vb. a sesiza, a

înţelege.inuman, -ă, inumani,

-e adj. care nu esteuman; lipsit de milă,crud, feroce.

inunda vb. (despreape, mări, râuri) a ieşidin matcă şi a serevărsa peste maluri;a acoperi o întinderede pământ; a serevărsa, a îneca.

inutil, -ă, inutili, -eadj. nefolositor, ne-trebuincios.

invada vb. a năvăliîntr-o ţară sau într-oregiune străină, pusti-ind-o sau prădând-o;a cotropi, a călca.

invalid, -ă, invalizi,-de adj. care are o in-firmitate; infirm, mu-tilat, beteag.

inventa vb. 1. a ima-gina, a face, a crea, aconstrui ceva nou,care nu exista până

atunci, a născoci. 2. ascorni lucruri închi-puite, inexistente, ne-adevărate.

investiga vb. a cerceta;a face investigaţii.

invidios, -oasă, invi-dioşi, -oase adj.care invidiază (pecineva), stăpânit deciudă; pizmuitor.

invita vb. a ruga (pecineva) să se prezinteundeva sau să asiste,să participe la ceva.

invizibil, -ă, invizibili,-e adj. care nu sepoate vedea; (de) ne-văzut.

involuntar, -ă, invo-luntari, -e adj. făcutfără voie, neintenţio-nat.

iobag, iobagi s. m.ţăran dependent destăpânul feudal, obli-gat să-i facă acestuiaprestaţie în muncă,în natură sau în bani.

195

iolă, iole s. f. barcă desport, îngustă şi u-şoară, cu pânze saucu lopeţi.

ipocrit, -ă, ipocriţi, -teadj. (despre persoane)care se arată altfeldecât este; prefăcut,făţarnic.

irascibil, -ă, irascibili,-e adj. care se înfurieuşor, iute la mânie.

ireal, -ă, ireali, -eadj. care nu există înrealitate; nereal, ima-ginar.

ironic, -ă, ironici, -ceadj. căruia îi place săfacă ironii, să ia înrâs; batjocoritor; în-ţepător, zeflemitor.

irosi vb. a (se) consumafăcând risipă, a (se)cheltui în mod uşu-ratic; a (se) pierde, a(se) risipi.

isca vb. a naşte, a luafiinţă, a se ivi, a seproduce.

iscăli vb. a(-şi) scrienumele pe textul uneiscrisori, al unei chi-tanţe etc.; a (se) sem-na.

iscodi vb. 1. a cerceta,a căuta să cunoşti, săafli ceva care e tăi-nuit; a spiona. 2. apune întrebări (cui-va), a-l descoase. 3. aimagina, a scorni.

iscusit, -ă, iscusiţi,-te adj. îndemânatic,dibaci, abil, priceput,învăţat.

ispăşi vb. a suferi dincauza unei greşeli, ao răscumpăra prinsuferinţă.

ispiti vb. a atrage, atenta, a ademeni, aseduce, a momi.

isprăvi vb. a duce lacapăt, a sfârşi, a ter-mina.

isteţ, -eaţă, isteţi, -eadj. ager (la minte),deştept, priceput, is-cusit.

196

istorioară, istorioares. f. scurtă povestiredistractivă, glumeaţă,moralizatoare, de obi-cei pentru copii.

istorisi vb. a nara, apovesti.

istovi vb. a se slei deputeri (din cauza boliisau a muncii); a seepuiza, a se extenua.

itinerar, itinerare s.n. drum pe care ur-mează să-l facă o per-soană sau un vehi-cul, cu indicarea lo-calităţilor.

iţari s. m. pl. pantaloniţărăneşti lungi şistrâmţi, făcuţi din lâ-nă albă sau din bum-bac.

iureş, iureşuri s. n.asalt, năvală, atac.

ivăr, ivăre s. n. 1. clan-ţă (la uşă). 2. încuie-toare (la uşă); zăvor.

ivi vb. a se arăta, aapărea (dintr-odată,pe neaşteptate); a ieşi

la iveală, a se des-coperi.

iz, izuri s. n. miros de-osebit; aromă parti-culară.

izbăvi vb. a scăpa de oprimejdie, boală etc.a (se) salva, a (se)mâhni.

izbi vb. a (se) lovi cuputere (de ceva, de ci-neva sau cu ceva, a(se) repezi cu violen-ţă; a se trânti.

izlaz, izlazuri s. n. locsau câmp nelucrat,pe care creşte iarba,folosit ca păşune; i-maş.

izvor, izvoare s. n. 1apă subterană careiese sau ţâşneşte lasuprafaţa pământu-lui; fântână. 2. loc deunde izvorăşte o apăcurgătoare; începutulunui râu. 3. (fig.) do-cument, monumentpe care se întemeiazăun fapt istoric sau

197

care serveşte pentrusprijinirea unei afir-maţii ştiinţifice; sur-să; sorginte.

Î

îmbarca vb. a (se) urcaîntr-o navă pentru ocălătorie pe apă.

îmbăia vb. a face baie;a (se) scălda.

îmbărbăta vb. a (se)încuraja.

îmbătrâni vb. 1. a de-veni bătrân. 2. (de-spre materiale) a seînvechi.

îmbâcsi vb. 1. a (se)umple, a (se) înţesade praf, de murdărie.2. (despre aer) a de-veni înăbuşitor.

îmbelşugare s. f. bel-şug; îndestulare, a-bundenţă.

îmbia vb. a îndemna pecineva cu insistenţă

să facă sau să pri-mească ceva; a invita,a pofti.

îmbiba vb. a (se) pă-trunde, a (se) umplede un lichid, de ungaz etc.

îmbina vb. a (se) îm-preuna, a (se) uni.

îmblânzi vb. 1. (despreanimale) a face să-şipiardă sălbăticia, săse obişnuiască cu o-mul şi să se supunăvoinţei lui. 2. (despreoameni) a face să fieblând, a domoli, alinişti, a potoli.

îmboboci vb. 1. (despreflori, plante) a face bo-boci. 2. (despre mu-guri) a începe să sedesfacă.

îmboldi vb. 1. (despreanimale) a împunge,a înţepa spre a în-demna la mers, latras. 2. (fig., desprepersoane) a îndemna,a stimula, a împingela o acţiune. 3. (de-

198

spre persoane) a selovi cu coatele, a-şi daghionturi sau brânci.

îmbrăca vb. 1. (desprepersoane) a-şi punehainele, a se acopericu haine. 2. a-şi pro-cura hainele trebuin-cioase. 3. a acoperi, aînveli.

îmbrăţişa vb. 1. (maiales despre persoane)a (se) cuprinde înbraţe, a (se) strângeîn braţe. 2. (despreidei, concepţii) a-şiînsuşi, a adera la...; ase apuca de o mese-rie, a se consacraunei profesiuni.

îmbrânci vb. a (se) îm-pinge cu violenţă,a(-şi) da brânci.

îmbuca vb. 1. a mânca.2. a înghiţi, a duce lagură.

îmbufna vb. a (se) su-păra; a se bosumfla.

îmbuiba vb. a mânca şia bea (sau a da cuiva

să mănânce şi să bea)fără măsură; a (se)îndopa; a (se) ghiftui.

îmbulzi vb. 1. a se în-grămădi în numărmare, a se înghesuiîn dezordine. 2. a îm-pinge pe cineva, aizbi, a îmbrânci.

îmbuna vb. a face pecineva să devină maibun; a (se) îmblânzi;a-şi uita de supărare.

împăca vb. 1. a face săînceteze supărarea cucineva. 2. a se obiş-nui, a se deprinde, ase familiariza. 3. (de-spre persoane) a li-nişti, a calma, a po-toli pe cineva; a mul-ţumi, a îmbuna.

împăduri vb. a plantaarbori pe un terenpentru a forma o pă-dure; (despre un te-ren) a se acoperi cuarbori.

împăia vb. a umple cupaie pielea unui ani-

199

mal jupuit, pentru aobţine înfăţişarea u-nui animal viu.

împărăţie, împărăţiis. f. ţară condusă deun împărat; imperiu.

împărţi vb. 1. a diviza,a desface, a separa înpărţi. Expr.: a nu a-vea nimic de împărţit(cu cineva) = a nu a-vea nicio legătură,nimic comun cu cine-va. 2. a da mai mul-tora, a distribui. 3.(bis.) a da de pomanăla anumite sărbători.

împărţitor, împărţi-tori s. m. (aritm.) nu-măr prin care se îm-parte deîmpărţitul;divizor.

împături vb. (despre opătură, o hârtie, ohaină etc.) a strângeprin îndoire de maimulte ori.

împerechea vb. a (se)uni pentru a forma opereche; a (se) asocia.

împiedica vb. 1. (de-spre oameni; +prep.de, în) a se lovi (cupiciorul) de ceva carestă în cale; a se potic-ni; a se izbi de cinevaivit în cale. Expr.: ase împiedica în picioa-re = a se împletici. 2.(fig.) a opri, a ţine înloc (pe cineva sauceva), a sta cuiva încale, a nu lăsa să facăceva.

împinge vb. 1. a mişca,a urni, a deplasa, amuta (pe cineva sauceva) din loc. 2. (fig.) aîndemna, a îmboldi.3. a se îngrămădi, a-şiface loc.

împleti vb. 1. a reuni,a împreuna mai multefire. 2. (despre păr) alega în cozi.

împlini vb. 1. a atingevârsta de... 2. a treceun timp de la..., a sescurge. 3. (despre per-soane) a se dezvolta,a se rotunji la corp, a

200

se îngrăşa. 4. a ducela îndeplinire, a realiza,a îndeplini.

împopoţona vb. a (se)găti cu prea multepodoabe; a (se) înzor-zona.

împotmoli vb. a ră-mâne imobilizat înnămol, în nisip etc.; ase înnămoli, a seîngloda.

împotrivi vb. a fi îm-potrivă, a nu fi deacord; a se opune.

împovăra vb. a încărcacu o povară; a (se)încărca din greu; a(se) îngreuna.

împrăştia vb. a (se)risipi, a (se) răspândi.

împrejmui vb. a în-chide un loc de jurîmprejur cu gard; aîngrădi.

împreuna vb. a (se)aduna la un loc; a (se)uni; a (se) îmbina.

împrimăvăra vb. a seface primăvară.

împrospăta vb. a (se)înviora; a (se) reînnoi.

împrumuta vb. a dacuiva sau a lua de lacineva un obiect, bani,care urmează să fieînapoiate.

împuşca vb. a ucidesau a răni cu o armăde foc.

împuţina vb. a se re-duce ca număr, a semicşora; a diminua, ascădea.

înapoia vb. 1. a daînapoi, a restitui. 2. ase întoarce la locul deunde a plecat, a re-veni.

înaripa vb. a prindearipi; a-şi lua avânt.

înarma vb. a(-şi) pro-cura arme; a (se) pre-găti pentru luptă prinînzestrare cu arma-ment.

înavuţi vb. a (se) îm-bogăţi.

înăbuşi vb. 1. (desprefiinţe) a se sufoca; a

201

nu mai putea respira.2. (fig., despre acţiuni,manifestări, revolte) apotoli prin violenţă; areprima.

înălţa vb. 1. a face sădevină mai înalt; aridica. Expr.: a înălţadin umeri = a ridicauşor umerii (în semnde neştiinţă, de ne-dumerire, de nepăsa-re etc.). 2. a devenimai înalt, a creşte. 3.a construi. 4. (desprevoce, glas) a ridica.

înăspri vb. 1. a face caceva să devină aspru.2. (despre vreme) a seface mai rece. 3. (de-spre oameni) a se facemai dur, mai sever. 4.a face ca o situaţie sădevină mai grea; a(se) agrava.

încasa vb. (despre bani)a primi; a obţine.

încăiera vb. a se lua labătaie, a începe oluptă.

încălca vb. 1. a nu res-pecta o lege, a neso-coti un drept, o obli-gaţie. 2. (despre un te-ritoriu străin) a in-vada, a cotropi.

încăleca vb. a (se) suipe cal, pe măgar etc.;a pune sau a stacălare.

încălzi vb. 1. a face să-ifie cuiva cald; a răs-pândi căldura asu-pra...; a expune cevala foc (sau la o altăsursă de căldură)pentru a-l face (mai)cald. 2. (fig.) a se în-flăcăra, a se entuzias-ma. 3. (despre vreme)a se face (mai) cald.

încăpăţâna vb. a ţinemorţiş, a insista cu în-dârjire să facă ceva; astărui într-o atitudinesau într-o idee.

încărca vb. 1. (despreun vehicul sau un re-cipient) a umple (totalsau parţial) cu ceva.

202

2. (despre arme) a um-ple cu proiectil şi cumaterial explozibil.

încărunţi vb. (desprepăr) a deveni cărunt,a începe să albească;(despre persoane) aîncepe să albească lapăr; a cărunţi.

încătuşa vb. 1. a punecuiva cătuşe; a legape cineva cu lanţuri.2. (fig., despre senti-mente, preocupări) apune stăpânire pecineva.

încâlci vb. (despre fire,păr etc.) a (se) încur-ca, a (se) amesteca.

încânta vb. a stârni ostare de admiraţie; acaptiva, a atrage, afermeca, a vrăji.

începe vb. a realizaprima parte din ceva;a debuta, a (se) porni,a se apuca.

încerca vb. 1. a căutasă se convingă de ce-va prin probe; a pro-

ba, a verifica. 2. (de-spre sentimente, sen-zaţii) a simţi, a fi cu-prins de..., a trăi. 3. ase strădui, a se sili, ase trudi.

încercui vb. 1. a strân-ge (ca) într-un cerc; aînconjura din toatepărţile; a împresura,a învălui. 2. a asedia.

înceta vb. 1. a nu maicontinua o acţiune;a(-şi) întrerupe, a(-şi)opri, a(-şi) suspenda.2. a pieri, a se sfârşi.Expr.: a înceta dinviaţă = a muri, a de-ceda.

încetini vb. 1. a facesă scadă din viteză,din intensitate etc.; a(se) micşora, a (se) re-duce. 2. a (se) domoli,a (se) linişti, a (se) po-toli.

înceţoşa vb. a se lăsaceaţă, a se produceceaţă; (fig., despreochi sau priviri) a seîmpăienjeni.

203

închega vb. 1. (despreunele lichide) a se fa-ce sau a face să de-vină cheag; a se în-tări, a (se) coagula. 2.(fig.) a prinde contur,a lua fiinţă; a se ivi.

încheia vb. 1. (despreobiecte de îmbrăcă-minte şi încălţăminte)a împreuna părţile, ale strânge alături(prinzându-le în nas-turi, şireturi, copcietc.). 2. (despre acţi-uni, lucrări etc.) a pu-ne capăt; a (se) sfârşi,a (se) termina.

închide vb. (în opoziţiecu deschide) 1. încuiao uşă, o fereastră etc.;a pune, a trage zăvo-rul; a zăvorî. Expr.: aînchide (cuiva) gura =a determina pe cinevasă tacă. 2. (despre in-stituţii, întreprinderietc.) a(-şi) întrerupeactivitatea. 3. (despreterenuri, locuri etc.) aîngrădi, a împrejmui.

4. (despre vreme) a seîntuneca, a se înnora,a se mohorî. 5. (de-spre persoane) a ares-ta, a lipsi de libertatepe cineva. 6. (desprerăni) a se cicatriza, ase vindeca.

închinat, -ă, închinaţi,-te adj. consacrat,dedicat; (despre paha-re de băutură) ciocnitşi băut (în cinsteacuiva).

închipui vb. 1. a-şi faceo opinie sau o ima-gine despre ceva saucineva; a-şi imagina;a-şi reprezenta. 2. agândi, a concepe, a-şiimagina. 3. a se cre-de, a se socoti, a sevedea.

închiria vb. a da sau alua în folosinţă unbun, în schimbul u-nei chirii.

închisoare, închisoris. f. clădire în caresunt închişi cei con-

204

damnaţi; puşcărie,temniţă, arest.

încinge1 vb. 1. (desprefoc) a se aprinde tare,a arde cu flacără ma-re. 2. (despre obiecte)a se înfierbânta tare;a se încălzi peste mă-sură. 3. (despre soa-re) a dogori.

încinge2 vb. (despre ocurea, un brâu etc.) a(se) înfăşura (strân-gând) în jurul mij-locului.

încheia vb. a (se) lipicu clei, a (se) unge cuclei (în vederea lipirii).

încleşta vb. 1. (despreoameni, cu privire lamâini, pumni, fălcietc.) a (se) strânge pu-ternic, ca un cleşte; a(se) înţepeni. 2. a seagăţa de ceva, a sefixa puternic (cu mâi-nile, cu braţele) deceva.

înclina vb. 1. a (se)apleca în jos ori într-oparte; a (se) pleca; a

(se) îndoi, a (se) cur-ba. 2. (fig.) a se lăsaconvins, a accepta.

încolăci vb. a (se) faceca un cerc, a (se) în-făşura în formă decolac; a (se) ghemui,a (se) încovriga.

încolona vb. a (se) aşe-za în coloană; (despreun singur om) a-şi lualocul în coloană.

încolţi vb. 1. (despreplante) a răsări dinpământ; a germina, aieşi. 2. (fig., despreidei, sentimente) a senaşte, a se forma. 3.(despre animale) a în-fige colţii în..., a muş-ca pe cineva. 4. (fig.,despre oameni) a sur-prinde pe cineva în-tr-un moment dificil,fără a-i lăsa posibili-tatea de scăpare.

înconjur, (rar) încon-jururi s. n. 1. ocol,ocolire. 2. tur; • fărăînconjur = deschis, pefaţă.

205

încorda vb. 1. a-şi con-tracta muşchii învederea unui efort;(fig.) a face un efort; ase concentra. 2. aîntinde un arc, un ca-blu etc.; a tensiona, atrage.

încorpora vb. 1. a cu-prinde, a uni, a îm-preuna mai multelucruri pentru a faceun singur corp, untot. 2. a include, aintegra, a îngloba.

încovoia vb. a (se) în-doi în formă de arc; a(se) curba, a (se) arcui.

încrede vb. a avea în-credere în cineva, ase bizui pe cineva; ase baza, a conta pecineva sau ceva.

încredinţa vb. 1. alăsa ceva ori pecineva în seama, îngrija cuiva vrednic deîncredere. 2. a seconvinge de ceva.

încremeni vb. a rămâ-ne nemişcat (de mira-

re, de frică, de groazăetc.); a înlemni, a în-ţepeni, a înmărmuri.

încreţi vb. 1. a face săcapete creţuri saucute; a strânge pielea(frunţii) în formă decute, zbârcituri. 2.a(-şi) face părul creţ;a (se) cârlionţa, a (se)ondula, a (se) bucla.

încrezut, -ă, încrezuţi,-te adj. (despre oa-meni) care are o pă-rere foarte bună de-spre sine, care estefoarte convins de cali-tăţile sale; îngâmfat,înfumurat, infatuat,mândru, trufaş.

încrâncena vb. 1. a secutremura, a se în-fiora (de frică, de mâ-nie). 2. a se îndârji, ase încăpăţâna.

încrucişa vb. 1. a aşezacruciş, unul pestealtul. 2. (despre fiinţesau obiecte aflate înmişcare) a se întâlnivenind din direcţii di-

206

ferite. 3. (despre dru-muri) a se întretăia, ase intersecta.

încrunta vb. a face ocută pe frunte, întresprâncene (în semnde nemulţumire saude mânie); a se po-somorî, a se mohorî.

încumeta vb. a îndrăz-ni să întreprindă oacţiune asumându-şiriscurile; a cuteza, aavea curaj.

încunoştinţa vb. aaduce la cunoştinţă,a face cunoscut; ainforma, a anunţa, avesti.

încununa vb. a aşeza ocunună pe capul cui-va în semn de oma-giu.

încuraja vb. 1. a dacuraj; a îmbărbăta. 2.a stimula, a îndemna,a sprijini.

încurca vb. 1. (desprefire) a (se) încâlci, a(se) amesteca. 2. a (se)

zăpăci, a (se) ameţi;a-şi pierde firul idei-lor. 3. a confunda, agreşi.

încuviinţa vb. a fi deacord; a aproba, a ac-cepta, a permite, aprimi.

îndată adv. 1. acum,imediat, numaidecât.2. grabnic, iute, ne-întârziat; • de îndatăce = imediat ce.

îndatorat, -ă, îndato-raţi, -te adj. 1. obli-gat la ceva, recunos-cător pentru ceva. 2.care s-a împrumutatde la cineva, care îieste dator cuiva.

îndărătnic, -ă, îndă-rătnici, -ce adj. (de-spre persoane) carenu renunţă uşor laceva; care nu se lasăuşor convins; încăpă-ţânat, îndârjit, stă-ruitor.

îndelete adv. încet, fărăgrabă, fără zor.

207

îndeletnici vb. (+cu) ase ocupa cu ceva,a-şi petrece vremeacu ceva.

îndemânare, îndemâ-nări s. f. pricepereacuiva de a realiza ce-va în baza cunoaşteriişi a experienţei; iscu-sinţă, dibăcie, abili-tate.

îndemna vb. 1. a con-vinge pe cineva săfacă ceva; a îmboldi,a stimula. 2. a forţaun animal să meargămai repede.

îndeobşte adv. de obi-cei, în mod obişnuit.

îndeosebi adv. mai a-les, în special.

îndepărta vb. 1. a în-lătura, a da la o par-te; a ţine departe. 2. ase duce, a merge înaltă parte; a (se) dis-tanţa, a (se) depărta.3. (de la o funcţie) adestitui, a demite. 4.a devia, a se abate de

la un subiect, de la odiscuţie etc.

îndeplini vb. 1. a rea-liza ceva; a (se) înfăp-tui, a (se) executa. 2.(despre promisiuni,contracte etc.) a res-pecta, a ţine, a onora.

îndesa vb. 1. a apăsa,a presa astfel încât săîncapă cât mai multîntr-un spaţiu re-strâns; a îngrămădi,a vârî cu forţa; a în-ghesui, a burduşi. 2.a-şi aşeza pălăria,căciula, şapca, tră-gând-o cât mai multpe cap.

îndesi vb. a deveni maides, mai compact, maifrecvent; a creşte, aspori, a se înmulţi.

îndestula vb. a da (saua lua) destul; a satis-face, a (se) sătura.

îndoială, îndoieli s. f.neîncredere, ezitare,nesiguranţă, şovăia-lă. Expr.: a pune

208

(ceva) la îndoială = ase îndoi de ceva; a stala îndoială = a şovăi,a ezita.

îndolia vb. a cauza oîntristare, o durereprofundă.

îndrăgi vb. a prindedrag de cineva; a iubipe cineva.

îndrăgosti vb. a prindedragoste de cineva; aîncepe să iubească pecineva; a se amoreza.

îndrăzni vb. a avea cu-raj; a cuteza, a se în-cumeta.

îndrepta vb. 1. a facedrept ceea ce era în-doit sau strâmb; a a-duce în poziţia dreap-tă; (despre vreme) ase însenina. 2. a seduce, a porni, a apu-ca pe un drum; a ple-ca, a păşi. 3. a arătacuiva drumul bun; aîndruma, a călăuzi, aconduce.

îndreptăţi vb. a acordacuiva dreptul la ceva;

a autoriza, a justifica(ceva).

îndruga vb. 1. a povestinimicuri, a vorbi fărărost. Expr.: a îndrugaverzi şi uscate = aspune minciuni, po-veşti. 2. a toarce lânăsau cânepă în firegroase şi puţin răsu-cite, necesare pentruanumite ţesături.

îndruma vb. 1. a arătacuiva drumul, a în-drepta în direcţia po-trivită; a călăuzi. 2. acălăuzi pe cineva în-tr-un domeniu de via-ţă, a-l ghida; a povă-ţui, a sfătui.

înduioşa vb. a fi cu-prins de duioşie, demilă; a se emoţiona, ase impresiona.

îndulci vb. 1. a face cao mâncare sau o bău-tură să fie (mai) dul-ce. 2. a înmuia, a re-duce duritatea, aspri-mea, violenţa (cuivasau a ceva).

209

îndupleca vb. a deter-mina să cedeze, săaccepte, să consimtă;a convinge, a decide(pe cineva) să facăceva.

îndura vb. 1. a suportacu răbdare o durere,o boală etc; a pătimi,a suferi. 2. a se arătamilos, bun; a se îndu-pleca, a consimţi laceva.

îndurera vb. a pricinuicuiva o suferinţă, odurere sufletească; aîntrista, a mâhni.

îneca vb. 1. a murisufocat în apă (sau înalt lichid). Expr.: a seîneca la mal = a eşuaîntr-o acţiune în ulti-mul moment. 2. (de-spre nave) a se scu-funda. Expr.: a i seîneca (cuiva) corăbiile= a fi trist. 3. (fig.) a sesufoca, a se înăbuşi.

înfăptui vb. a duce labun sfârşit; a (se) în-deplini, a (se) realiza.

înfăţişare, înfăţişăris. f. 1. prezentare, de-scriere, arătare. 2. fe-lul în care se prezintăo persoană sau unlucru; aspect, chip.

înfia vb. a adopta uncopil.

înfierbânta vb. 1. a fa-ce să devină fierbinte(expunând la foc); a(se) încălzi, a (se) în-cinge. 2. (fig., desprepersoane) a se agita,a se aprinde.

înfige vb. a face ca unobiect cu vârf ascuţitsă intre adânc în ce-va.

înfiinţa vb. a face să iafiinţă, a crea, a înte-meia, a alcătui.

înfiora vb. a face ca ci-neva să fie cuprins defiori (de frică, de groa-ză); a (se) speria, a(se) înfricoşa.

înflăcăra vb. 1. a stârnientuziasm; a (se) a-prinde, a (se) pasio-

210

na. 2. a face să capeteculoarea flăcării, a în-roşi, a împurpura.

înflori vb. a face, a daflori; a se acoperi cuflori.

înfocat, -ă, înfocaţi,-te adj. 1. înfierbântatpeste măsură, aprins,fierbinte. 2. (fig.) în-sufleţit, pasionat, în-flăcărat.

înfofoli vb. a (se) îm-brăca sau a (se) aco-peri cu (prea) multehaine groase şi căl-duroase.

înfometa vb. a face pecineva să sufere defoame, a lipsi pe cine-va de hrană; a flă-mânzi.

înfrăţi vb. a (se) uniprintr-o dragoste fră-ţească; a se împrie-teni, a fraterniza.

înfrâna vb. a pune frâuunui animal; (fig.) a(se) stăpâni, a (se)domina, a se abţine.

înfrânge vb. a bate, abirui, a învinge; (de-spre stări sufleteşti)a-şi stăpâni, a-şi înă-buşi.

înfricoşat, -ă, înfrico-şaţi, -te adj. stăpânitde frică, speriat, în-spăimântat.

înfrumuseţat, -ă, în-frumuseţaţi, -te adj.care a devenit (mai)frumos; împodobit,ornat, decorat.

înfrunta vb. a ţinepiept unei persoane,unei acţiuni; a seopune, a se întrece.

înfrunzi vb. (despreplante, mai ales de-spre copaci) a dafrunze, a se acopericu frunze.

înfrupta vb. a gusta, amânca din ceva bun.

înfuleca vb. a mâncarepede şi cu lăcomie;a se îndopa, a înghiţipe nerăsuflate.

211

înfumurat, -ă, înfu-muraţi, -te adj. în-gâmfat, încrezut; mân-dru, trufaş.

înfunda vb. 1. (desprebutoaie) a pune fund.2. (despre drumuri) ase închide, a nu maiavea ieşire, a se sfâr-şi. 3. (despre obiecte)a vârî, a băga adânc.

înfuria vb. a se lăsa cu-prins de furie, a (se)mânia, a (se) supăra.

îngădui vb. a da voie, aaccepta, a primi, aadmite.

îngăima vb. a vorbi cudificultate, nedeslu-şit, încurcat; a bolbo-rosi, a bâigui, a bom-băni.

îngăla vb. a (se) murdări.îngâmfat, -ă, îngâm-

faţi, -te adj. care areo părere foarte bunădespre sine; mândru,încrezut, infatuat.

îngândurat, -ă, în-gânduraţi, -te adj.

dus pe gânduri, pre-ocupat, îngrijorat.

îngemănat, -ă, înge-mănaţi, -te adj. unit,împreunat, îmbinat.

îngenunchea vb. a seaşeza în genunchi.

înger, îngeri s. m. fi-inţă supranaturală,înzestrată cu calităţiexcepţionale de bu-nătate şi frumuseţe;este reprezentată înartă sub chipul unuicopil (sau al unui fru-mos tânăr cu aripi).Expr.: tare de înger =curajos, rezistent; slabde înger = timid, lipsitde voinţă; fricos.

înghesui vb. 1. a în-grămădi, a strânge în-tr-un loc (mic). 2. a seîngrămădi, a se aglo-mera, a se îmbulzi.

îngheţa vb. 1. (desprelichide) a se preface îngheaţă. Expr.: a-iîngheţa cuiva inima(sau sângele în vine)

212

= a încremeni, a în-lemni. 2. (despre fiin-ţe sau părţi ale orga-nismului; despre plan-te) a degera, a amorţide frig.

înghionti vb. a (se) lovicu cotul sau cu picio-rul; a ghionti.

înghiţi vb. 1. a face săpătrundă mâncarea,băutura etc. din gurăîn stomac. Expr.: a-şiînghiţi lacrimile = a-şistăpâni plânsul; a nuînghiţi (pe cineva) = anu putea suferi pecineva. 2. a îndura osuferinţă; a suporta,a pătimi.

îngloba vb. a include,a cuprinde; a face săintre într-un tot.

îngloda vb. a se înnă-moli, a se împotmoli;(fig., de obicei deter-minat prin: în datorii)a-şi face multe datoriice nu mai pot fi plătite.

îngrădi vb. a împrejmui

un teren (cu gard, cuzid etc.).

îngrămădi vb. a (se)face grămadă, a (se)strânge la un loc; a(se) înghesui, a (se)îmbulzi.

îngrăşa vb. 1. (despreoameni) a deveni saua face să devină (mai)gras. 2. (despre pă-mânt) a face (mai)roditor, (mai) mănos.

îngreuia vb. 1. (în o-poziţie cu uşura) aface ca ceva sau cine-va să fie mai greu. 2.(în opoziţie cu înlesni)a pricinui cuiva greu-tăţi.

îngriji vb. 1. a aveagrijă de cineva sau deceva; a păstra ceva înstare bună. 2. a fiîngrijorat, a se îngri-jora, a-şi face griji.

îngrijorat, -ă, îngrijo-raţi, -te adj. cuprinsde griji, neliniştit, a-larmat.

213

îngropa vb. 1. a băgaun mort în groapă; aînmormânta. 2. a bă-ga ceva în pământ, aacoperi cu pământ.

îngrozitor, -oare, în-grozitori, -oare adj.1. care trezeşte groa-ză; înfiorător, înspăi-mântător. 2. (adver-bial) foarte tare, foar-te mult.

îngusta vb. 1. a devenisau a face să devinămai îngust. 2. (fig.) a(se) reduce, a (se)micşora.

înhăma vb. a punehamurile pe cal.

înhăţa vb. a pune mâ-na (pe cineva sau peceva) cu putere, re-pede şi pe neaştepta-te; a apuca, a înşfăca.

înhuma vb. a înmor-mânta, a îngropa.

înjgheba vb. a alcătui,a face ceva improvi-zând elemente întâm-plătoare; a încropi.

înjosi vb. a (se) umili, a(se) dezonora.

înjuga vb. a pune o vită(în special boii) la jug.

înjumătăţi vb. a (se)împărţi, a (se) tăia îndouă.

înjunghia vb. a înfige,a vârî un pumnal saualt obiect ascuţit încineva; a tăia, a ucideun animal.

înlăcrimat, -ă, înlă-crimaţi, -te adj. 1.(despre ochi) scăldatîn lacrimi, plin de la-crimi. 2. (despre oa-meni) plâns, cu ochiiscăldaţi în lacrimi.

înlănţuit, -ă, înlăn-ţuiţi, -te adj. 1. pusîn lanţuri, încătuşat.2. (despre oameni)prins unul de altulprin înlănţuirea bra-ţelor.

înlătura vb. a da la oparte, a îndepărta, aalunga.

214

înlemni vb. a rămânenemişcat de frică, deuimire etc.; a încre-meni, a înmărmuri, aîngheţa.

înlesni vb. 1. (despreacţiuni, fapte) a facesă fie mai uşor derealizat; a uşura, afacilita. 2. a ajuta pecineva, a uşura cuivao muncă.

înmatricula vb. a seînscrie.

înmănunchea vb. 1. alega, a strânge în mă-nunchi. 2. (fig.) a seaduna la un loc; a sereuni.

înmărmuri vb. a ră-mâne, a sta nemişcatdin cauza unei emoţii,a unei spaime etc.; aîncremeni, a înlemni.

înmâna vb. a da, aoferi; a preda în mânacuiva.

înmiresmat, -ă, înmi-resmaţi, -te adj. par-fumat, mirositor.

înmuguri vb. (despreplante) a face, a damuguri.

înmuia vb. 1. a intro-duce ceva în apă sauîn alt lichid. 2. a facesă devină mai moaleprin încălzire sauadaos de lichid. 3.(fig., despre glas) a seîmblânzi, a face să fiemai puţin aspru. 4.(fig., despre oameni) a(se) potoli, a (se) cal-ma, a (se) linişti.

înnegura vb. a (se)acoperi cu ceaţă; a(se) întuneca.

înnoi vb. 1. (despre unobiect) a face din nou,a face (ca) nou; a re-face, a repara, a dre-ge. 2. (despre o acţi-une, un document) aface încă o dată, a re-peta.

înnopta vb. 1. a se facenoapte, a se întune-ca. 2. (despre persoa-ne) a petrece noapteaundeva.

215

înota vb. a se mişca lasuprafaţa apei pentrua înainta; a pluti peapă.

înrădăcina vb. a prin-de rădăcini; a se fixaîn pământ cu aju-torul rădăcinilor.

înrăi vb. 1. a devenisau a face să devină(mai) rău. 2. (despresituaţii) a (se) agrava,a (se) înrăutăţi.

înrăma vb. a pune unobiect în ramă; a în-cadra.

înrâurire, înrâuriris. f. influenţă.

înrobi vb. a supune, aaservi, a robi.

înrola vb. a (se) înscrieîn rândurile armatei.

înroura vb. a seacoperi de rouă.

înrudi vb. 1. a fi sau adeveni rudă cu cine-va. 2. (fig.) a avea tră-sături comune cucineva.

însămânţa vb. a pune

în pământ sămânţanecesară unei culturide cereale; a semăna.

însănătoşi vb. a (se)vindeca de o boală; a(se) face sănătos.

însărcina vb. 1. a da, aîncredinţa cuiva osarcină, o misiune. 2.a se angaja, a luaasupra sa o sarcină.

înscăuna vb. a (se) a-şeza pe tron ca domnal ţării; a (se) înco-rona; a (se) întrona.

însenina vb. 1. (desprecer, vreme etc.) a de-veni senin, limpede,fără nori. 2. (despreoameni sau despre fa-ţa, privirea lor) a de-veni liniştit, vesel; a(se) lumina, a (se) în-veseli.

însera vb. 1. a se faceseară, a se lăsa seara.2. (despre oameni) arămâne până searaundeva, a întârzia pâ-nă seara.

216

însetat, -ă, însetaţi,-te adj. 1. chinuit desete, căruia îi estesete. 2. (fig.) stăpânitde o dorinţă puternică.

însorit, -ă, însoriţi, -teadj. 1. (despre locuri,clădiri) încălzit, lumi-nat de soare, bătut derazele soarelui. 2.(fig.) vesel, luminos,senin.

însoţi vb. 1. a mergeîmpreună, a întovă-răşi, a acompania. 2.(+de sau cu) a adău-ga, a alătura cevaspre a completa sau alămuri.

înspăimânta vb. a ficuprins de teamă, despaimă; a (se) îngrozi;a (se) înfricoşa.

înstărit, -ă, înstăriţi,-te adj. bogat, avut,cu stare.

însufleţi vb. a da viaţă,putere, avânt; a se în-viora, a se anima.

însuma vb. a aduna

laolaltă; a totaliza, acuprinde, a conţine.

înşeua vb. a pune şauape cal.

înşfăca vb. a apucabrusc, a prinde cuputere; a înhăţa.

înşira vb. 1. a rândui,a aşeza în şir; aalinia. 2. a trece unfir prin mărgele învederea realizării unuişirag. 3. (fig.) a spune,a povesti.

înştiinţa vb. a informadespre ceva; a da deştire; a încunoştinţa.

întări vb. 1. a se face(mai) tare, a deveni(mai) rigid. 2. a facepe cineva să prindăputeri (de obicei dupăo boală); a (se) între-ma; a (se) înzdrăveni,a (se) reface. 3. (de-spre fenomene atmo-sferice) a se inten-sifica, a se înteţi.

întâlni vb. a se în-crucişa pe drum cu

217

cineva sau cu ceva; a(se) vedea, a (se) găsi.

întâmpina vb. 1. aprimi pe cineva, amerge înaintea cuiva.2. (fig., despre greu-tăţi, necazuri, obsta-cole) a da peste..., agăsi..., a avea partede...

întâmpla vb. 1. (desprefapte sau evenimente)a se petrece, a avealoc, a surveni. 2. a senimeri, a se ivi oca-zia, a se brodi.

întârzia vb. 1. a venisau a ajunge (unde-va) cu întârziere; azăbovi. 2. a amânarealizarea unei acţi-uni; a lungi, a tără-găna.

întemeia vb. 1. (desprestate, instituţii) a în-fiinţa, a pune baza, acrea. 2. (fig.) a sebizui, a se sprijini, aconta (pe ceva).

întemniţa vb. a băgala închisoare; a aresta.

înteţi vb. a (se) face maiputernic, mai mare; a(se) intensifica, acreşte, a (se) mări.

întina vb. 1. a se mur-dări cu noroi, cu tină;a se înnămoli. 2. (fig.)a dezonora, a com-promite.

întineri vb. a deveni (dinnou) tânăr (ca înfăţi-şare, ca putere etc.).

întipări vb. a se impri-ma pe o suprafaţă (înurma unei apăsări).

întoarce vb. 1. a veniînapoi de unde a ple-cat; a reveni, a seînapoia. 2. a o lua înaltă parte, a-şi schim-ba direcţia. 3. (deter-minat prin: cuvânt,vorbă) a răspunde, areplica. 4. a (se) în-vârti, a (se) răsuci.Expr.: a întoarce foa-ia = a-şi schimba ati-tudinea sau purtareafaţă de cineva, deve-nind mai aspru; aîntoarce casa pe dos

218

= a face o mare dez-ordine, răscolind totul.

întocmi vb. 1. a alcă-tui, a compune; a pre-găti, a face. 2. a punela cale; a aranja.

întortocheat, -ă, în-tortocheaţi, -te adj.1. (despre drumurisau ape) cu multe o-coluri şi cotituri; co-tit, sinuos, şerpuit. 2.(despre scris) încur-cat, încâlcit, compli-cat. 3. (fig., despreoameni şi firea lor)ciudat, greu de înţe-les, complicat.

întovărăşi vb. 1. a în-soţi, a fi tovarăş dedrum cu cineva; aacompania. 2. a seîmprieteni, a se aso-cia cu cineva.

întrajutorare s. f. a-jutor reciproc.

întreba vb. 1. a(-şi) pu-ne întrebări în vede-rea aflării unui răs-puns. 2. (+de, despre)

a se interesa, a seinforma despre...

întrebuinţa vb. a faceuz, a uza de..., a (se)folosi, a (se) utiliza.

întrece vb. 1. a treceînaintea cuiva, a de-păşi pe cineva înmers. 2. a trece pes-te..., a ajunge dincolode... Expr.: a întreceaşteptările = a fi, avalora mai mult decâtse aştepta cineva.

întregi vb. a (se) faceîntreg; a (se) comple-ta, a (se) împlini.

întrema vb. a se vin-deca după o boală; ase înzdrăveni, a se re-face, a se însănătoşi.

întreprinde vb. a seapuca de ceva, a în-cepe realizarea unuilucru; a executa, aefectua, a face.

întrerupe vb. a opri pecineva sau a se opriîn cursul unei acti-vităţi, unei lucrări

219

etc.; a tăia vorba cui-va, a opri pe cineva întimp ce vorbeşte; a în-ceta, a curma, a sista.

întreţine vb. 1. a păs-tra, a ţine ceva încondiţii bune. 2. a da,a oferi cuiva mijloa-cele materiale nece-sare traiului.

întrevedea vb. 1. a ve-dea, a zări vag; a în-trezări. 2. (fig.) a pre-vedea, a desluşi.

întrista vb. a devenitrist; a (se) amărî, a(se) îndurera, a (se)mâhni, a (se) necăji.

întruchipa vb. a (se)înfăţişa, a (se) închi-pui, a (se) întrupa.

întruni vb. a (se)aduna la un loc, a (se)strânge laolaltă; a (se)reuni.

întrupa vb. a lua sau ada o formă de trupomenesc.

întuneca vb. a-şi pier-de strălucirea, a nu

mai răspândi lumină;a se însera, a se faceseară; a se înnopta.

înţărca vb. a încetaalăptarea copiilor saupuilor de animale.

înţelege vb. 1. a pă-trunde, a cuprinde cumintea; a pricepe, ase lămuri, a se du-meri. Expr.: se în-ţelege (de la sine) =este evident, natural;fireşte. 2. a observa, avedea, a constata. 3.(+cu) a cădea de a-cord, a se învoi, aconveni.

înţeleni vb. (desprepământ) a se umplede buruieni.

înţepa vb. 1. a (se) îm-punge uşor cu un ac,cu un ghimpe, cu oţeapă, cu orice obiectcu vârf ascuţit. 2.(fig., despre persoane)a critica dur, a adresacuiva cuvinte răută-cioase.

220

înţepeni vb. 1. a deveniţeapăn; a nu se maiputea mişca; a în-lemni, a încremeni. 2.a (se) fixa, a (se) prin-de.

învălui vb. 1. a (se)acoperi cu un văl; aînveli, a (se) înfăşura.2. a cuprinde cu pri-virea.

învăpăia vb. 1. a seaprinde ca o văpaie, acăpăta culoarea ro-şie; (despre faţa omu-lui) a se înroşi. 2. (fig.)a se însufleţi, a seînflăcăra.

învăţat, -ă, învăţaţi,-te adj., s. m. şi f. 1.(om) care ştie multăcarte; savant, instruit,cult. 2. adj. (despretexte, cunoştinţe etc.)studiat şi reţinut înmemorie; memorat,memorizat.

învăţător, -oare, învă-ţători, -oare s. m. şif. persoană care se

ocupă cu instruirea şieducarea elevilor dinprimele patru claseelementare.

învechi vb. 1. a devenivechi; a se uza, a sedeteriora, a se de-grada. 2. a nu mai co-respunde cerinţelortimpului; a se demo-da.

învecina vb. a fi vecincu cineva sau cu ce-va; a locui în vecină-tate, în apropiere.

înverşunat, -ă, înver-şunaţi, -te adj. în-dârjit, înfuriat, por-nit; hotărât, neîndu-plecat.

înveseli vb. a devenisau a face pe cinevasă fie vesel, voios,bine dispus; a (se)amuza, a (se) distra.

învinge vb. 1. a în-frânge (în război), acâştiga o bătălie; abirui, a triumfa. 2. ao scoate la capăt; arăzbi, a reuşi.

221

învoi vb. 1. a ajunge cucineva la o înţelegere;a cădea de acord; a seînţelege, a conveni. 2.a fi de aceeaşi părere;a accepta, a primi. 3.a permite cuiva să lip-sească pentru scurttimp de la şcoală, dela serviciu etc.

învolbura vb. (despreape, furtuni etc.) a semişca în vârtejuri; ase agita, a se zbate.

învrăjbi vb. a se duş-măni, a se certa cucineva.

înzăpezi vb. a (se) aco-peri cu multă zăpadă;a (se) troieni, a (se)înnămeţi; (despre ve-hicule) a nu mai pu-tea ieşi din zăpadă.

înzdrăveni vb. a se în-sănătoşi (după o boa-lă); a se întrema, a sevindeca, a se lecui.

înzestrat, -ă, înzes-traţi, -te adj. 1. do-tat, talentat, capabil,

priceput. 2. echipat,prevăzut cu...

înzorzonat, -ă, înzor-zonaţi, -te adj. îm-podobit peste măsurăşi cu ornamente inu-tile; gătit, împopoţo-nat.

J

jachetă, jachete s. f.haină femeiască, în-cheiată în faţă, careacoperă partea de susa corpului şi care sepoartă peste bluzăsau peste rochie.

jaf, jafuri s. n. furtsăvârşit prin violenţă;prădare, devastare,jefuire. Expr.: a facejaf = a jefui, a prăda.

jaguar, jaguari s. m.animal carnivor dinfamilia felinelor, cublana galbenă-roşca-tă şi cu pete negre

222

circulare, care trăieş-te în America Centra-lă şi în America deSud.

jalbă, jalbe s. f. (pop.)plângere, reclamaţie,petiţie adresată uneiautorităţi. Expr.: aumbla cu jalba-n pro-ţap = a cere insistentun drept sau o fa-voare.

jale s. f. tristeţe, mâh-nire, durere; • cu jale= cu tristeţe, cu mâh-nire; • de jale = trist,jalnic, de plâns.

jalnic, -ă, jalnici, -ceadj. de jale, trist, du-reros; care provoacămilă, nenorocit; deplâns.

jambieră, jambieres. f. învelitoare depiele sau de postav,care acoperă piciorulde la gleznă pânăaproape de genunchi,cu scopul de a-lproteja.

jambon, jamboane s.n. produs alimentarobţinut din pulpă deporc, pregătită prinsărare şi afumare saufierbere; şuncă.

jandarmerie, jandar-merii s. f. corp dearmată în regimulburghezo-moşieresc,însărcinat în specialcu paza şi cu men-ţinerea ordinii la sate.

janghinos, -oasă, jan-ghinoşi, -oase adj.(despre oameni) mur-dar, neîngrijit.

jar s. n. 1. grămadă decărbuni care ard fărăflacără; jăratic. 2. (fig.)arşiţă, dogoare.

jardinieră, jardinieres. f. etajeră de lemn,special construită, pecare se ţin ghivece deflori sau de plante or-namentale.

jargon, jargoane s. n.limbaj specific anu-mitor categorii soci-

223

ale, care arată dorin-ţa celor ce-l vorbescde a se deosebi demasa mare a vorbi-torilor, caracterizatprin bogăţia cuvin-telor şi expresiilorrare, de obicei împru-mutate din alte limbi.

jartieră, jartiere s. f.accesoriu de îmbră-căminte, realizat din-tr-o panglică de elas-tic, care menţine cio-rapul întins pe picior.

javră, javre s. n. câinemic, slab şi prăpădit;potaie, jigodie.

jăpcan, jăpcani s. m.om hrăpăreţ, care je-fuieşte; jefuitor.

jăratic s. n. grămadăde cărbuni pe jumă-tate stinşi sau aco-periţi cu cenuşă,rămaşi în foc dupăce s-a terminatarderea cu flacără.Expr.: a sta (sau aşedea) ca pe jăratic =

a fi foarte nerăbdătorsau foarte grăbit.

jărpan, jărpani s. m.cal slab, mârţoagă.

jder, jderi s. m. micanimal carnivor, ase-mănător cu dihorul,cu blană preţioasă, deculoare brună închis.

jecmăni vb. a jefui, aînşela pe cineva.

jefui vb. a fura banisau obiecte în can-tităţi mari şi de obiceifăcând uz de violenţă;a prăda, a fura.

jeg, jeguri s. n. stratde murdărie pe pieleaomului sau a anima-lului.

jeli vb. 1. a se plânge, ase văita; a se tângui,a se jeli. 2. a boci unmort.

jena vb. 1. (despre obiec-te de îmbrăcămintesau de încălţăminte) aroade, a strânge, aapăsa; a supăra. 2. ase sfii, a se ruşina.

224

jep, jepi s. m. arbustdin familia pinului,cu ramurile adeseaculcate la pământ şicare creşte în regi-unea alpină sub for-mă de tufişuri.

jerbă, jerbe s. f. buchetde flori, aşezate toatecu faţa în aceeaşiparte.

jerpelit, -ă, jerpeliţi,-te adj. 1. (despreîmbrăcăminte, cărţietc.) învechit şi rupt,zdrenţuit. 2. (despreoameni) îmbrăcat cuhaine vechi, rupte.

jerseu, jerseuri s. n.1. obiect de îmbrăcă-minte tricotat, de lâ-nă, bumbac etc., careacoperă partea de susa corpului, de obiceicu mâneci lungi şideschis în faţă. 2.ţesătură elastică delână, de bumbac saude mătase.

jertfă, jertfe s. f. 1. (înritualurile religioase,

mai ales în antichi-tate) ceea ce se adu-cea ca dar divinităţii(în special vietăţi sa-crificate pe altar);(fig.) victimă. 2. sacri-ficiu, jertfire. Expr.: acădea jertfă = a fisacrificat.

jet, jeturi s. n. lichidsau gaz care ţâşneştecu presiune printr-unorificiu.

jeţ, jeţuri s. n. scaunînalt cu spetează şibraţe; fotoliu.

jgheab, jgheaburi s.n. 1. trunchi de copac(sau piesă de lemn,de piatră) scobit lamijloc de la un capătla altul ca un şanţ şiservind drept canalpentru scurgere pen-tru apă sau ca adă-pătoare pentru vite.2. şanţ îngust, cres-tătură, adâncitură. 3.râpă, dâră făcută deşuvoiul ploilor lamunte.

225

jigări vb. 1. a-şi pierdevlaga, a slăbi. 2. a sestrica, a se jerpeli.

jigni vb. a spune uneipersoane cuvinte ne-plăcute care ating înonoarea sau în dem-nitatea sa; a insulta,a ofensa.

jilav, -ă, jilavi, -e adj.umed, pătruns de u-mezeală.

jindui vb. a dori cevaîn mod intens; arâvni, a pofti.

jitnicer, jitniceri s.m. (în evul mediu, înMoldova) dregător ca-re avea grijă de maga-ziile cu grâne ale cur-ţii domneşti.

jivină, jivine s. f. ani-mal sălbatic, fiară,dihanie, lighioană, ji-ganie.

joardă, joarde s. f.nuia lungă, subţire şiflexibilă; vargă.

joben, jobenuri s. n.pălărie bărbăteascăînaltă; tare, de obicei

de culoare neagră,purtată astăzi numaila ceremonii.

jocheu, jochei s. m.sportiv care călăreştesau conduce caii întimpul alergărilor şila antrenament.

jongla vb. a arunca înaer şi a prinde cumultă repeziciune şicu îndemânare maimulte obiecte unuldupă altul; (fig.) a fifoarte îndemânatic înmânuirea unor lu-cruri, idei, cuvinte.

josnic, -ă josnici, -ceadj. lipsit de demni-tate; mârşav, decă-zut, netrebnic.

jovial, -ă, joviali, -eadj. (despre oameni)bine dispus, gata deglume; vesel, voios.

jubileu, jubilee s. n.sărbătorire a împlini-rii unui număr marede ani de la produ-cerea unui evenimentimportant.

226

juca vb. 1. a-şi petrecetimpul amuzându-se(cu diferite jocuri); ase distra. 2. a glumi,a-şi bate joc, a nu luaîn serios. 3. a parti-cipa ca jucător la ocompetiţie sportivă.4. a dansa. 5. (despreactori) a interpreta unrol, într-o piesă sauîntr-un film.

jucărie, jucării s. f.obiect folosit de copiipentru a se juca, a sedistra.

judeca vb. 1. a-şi formao părere despre cevasau cineva; a gândi, areflecta, a chibzui. 2.a trage la răspunde-re; a mustra, a muş-trului; a critica, acondamna. 3. a exa-mina o situaţie încalitate de judecător.

jug, juguri s. n. obiectde lemn care se punepe grumazul animale-lor cornute care tragla car, la plug etc.

Expr.: a trage la jug =(despre oameni) amunci din greu, pesteputeri.

jugula vb. a sugruma,a strangula; a înă-buşi.

jugular, -ă, jugulari,-e adj. care aparţinegâtului, privitor lagât.

juli vb. a (se) răni uşor,jupuindu-şi pielea; a(se) zdreli.

jumară, jumări s. f.1. resturile rămasedupă ce se topeşteslănina pentru a facedin ea untură. 2. (lapl.) mâncare făcutădin ouă bătute şiprăjite în tigaie.

jumătate, jumătăţis. f. 1. parte dintr-unîntreg, împărţit în do-uă părţi aproximativegale. Expr.: a face(ceva) pe jumătate = alăsa (un lucru) neis-prăvit, a nu duce pâ-

227

nă la capăt; cu jumă-tate de gură (sau deglas) = cu glas scăzut,încet, fără convin-gere; cu jumătate deinimă = fără curaj;fără hotărâre. 2. (glu-meţ) soţie, nevastă.

jumuli vb. 1. a curăţa(o pasăre) de pene, defulgi. 2. (fig.) a jefui pecineva de bani.

juncan, juncani s. m.bou tânăr (între treişi patru ani).

june, -ă, juni, -e adj.(despre oameni) tâ-năr.

junghi, junghiuri s.n. durere vie, pătrun-zătoare, de scurtădurată, mai ales înspate, pe piept sau laîncheieturi.

junglă, jungle s. f.pădure tropicală sausubtropicală, deasăgreu de străbătut.

junior, -oară, juniori,-oare s. m. şi f. (în

opoziţie cu senior) 1.(sport) tânăr. 2. fiul(în opoziţie cu tatăl).

jupan, jupani s. m.titlu oferit, în ŢărileRomâne, celor mai deseamă boieri şi dre-gători.

jupă, jupe s. f. fustă.jupân, jupâni s. m. 1.

titlu de politeţe datpersoanelor care ocu-pau o anumită dem-nitate sau funcţieînaltă. 2. titlu de poli-teţe echivalent cu«domn», «cucon».

jupui vb. 1. a curăţa depiele, a lua pielea depe corp. 2. (fig., de-spre persoane) a luacuiva tot ce are; ajefui, a prăda.

jura vb. 1. a face un ju-rământ, a depune unjurământ. 2. a obliga,a pune pe cineva săjure.

juriu, jurii s. n. comi-sie de specialişti de-

228

semnaţi sau aleşipentru clasificareacandidaţilor sau aconcurenţilor şi pen-tru decernarea unorpremii la concursuri,expoziţii, competiţiisportive etc.

jurnal, jurnale s. n. 1.ziar, gazetă. 2. însem-nări zilnice ale uneipersoane cu referirela fapte şi întâmplăridin viaţa sa.

just, -ă, juşti, -ste adj.1. aşa cum trebuie săfie; potrivit, cores-punzător. 2. conformcu dreptatea, cu ade-vărul; drept, adevărat.

justifica vb. 1. a arătacă ceva este drept, a-devărat, corect; a mo-tiva. 2. a da explicaţiicu referire la o atitu-dine, la o acţiuneetc.; a se disculpa, ase dezvinovăţi.

juvelnic, juvelnice s.n. 1. construcţie descânduri, nuiele sau

stuf, folosită pentrupăstrarea peştelui viuîn apă. 2. unealtă depescuit, realizată dinplasă sau din nuiele,în formă de coş sausac.

juvenil, -ă, juvenili,-le adj. tineresc.

K

kaki adj. invar. de cu-loare galbenă-cafeniecu nuanţe verzui.

karate s. n. metodă ja-poneză de luptă ca-racterizată prin miş-cări rapide şi violen-te, fără a folosi vreoarmă.

kilogram, kilogrames. n. unitate de mă-sură pentru greutate,egală cu o mie de gra-me.

kilolitru, kilolitri s.m. unitate de măsură

229

pentru capacităţi, e-gală cu o mie de litri.

kilometraj, kilome-traje s. n. distanţastrăbătută de un vehi-cul într-un anumittimp.

kilometru, kilometris. m. unitate de mă-sură pentru lungime,egală cu o mie de me-tri.

kilowat, kilowaţi s.m. unitate de măsurăa puterii, egală cu omie de waţi.

kitsch, kitschuri s.n. termen întrebuinţatpentru a desemna unobiect decorativ deprost gust.

kiwi s. f. invar. fruct cuformă ovală, de mări-mea unui măr mijlo-ciu, cu miezul verde,cărnos, acrişor şi cucoaja pufoasă.

L

labă, labe s. f. 1. partea piciorului de la glez-nă în jos, la om şi laanimalele cu patrupicioare. 2. (familiar)mână.

labil, -ă, labili, -e adj.nestatornic, schimbă-tor, nestabil.

labirint, labirinturis. n. construcţie cuun număr mare decamere şi galerii, aşe-zate în aşa fel, încâtnu se poate găsi ieşi-rea.

laborator, laboratoares. n. local sau încă-pere prevăzută cu in-stalaţii speciale, apa-rate şi instrumentepentru experienţe.

laborios, -oasă, labo-rioşi, -oase adj. 1.care necesită muncă,trudă, osteneală. 2.muncitor, sârguincios.

230

lac, lacuri s. n. întin-dere (mare) de apăstătătoare, naturalăsau artificială, închi-să complet între ma-luri şi uneori cu oscurgere la o maresau la un râu; iezer,heleşteu, baltă. Expr.:a sări (sau a da, a că-dea) din lac în puţ = ada de un rău mai ma-re, încercând să sca-pe de alt rău.

lacăt, lacăte s. n. o-biect folosit ca încuie-toare, alcătuit din-tr-un corp care conţi-ne mecanismul de în-cuiere cu cheia şi cuo toartă. Expr.: a a-vea (sau a-şi pune)lacăt la gură = a-şiimpune tăcere.

lacheu, lachei s. m.servitor, fecior de ca-să, care poartă livrea.

lacom, -ă, lacomi, -eadj. 1. care mănâncăşi bea cu o poftă exa-gerată; căruia îi place

să mănânce mult;mâncău, mâncăcios,nesătul. 2. (fig. +de,după, la) cuprins de odorinţă vie de a obţi-ne ceva; doritor, dor-nic, avid.

laconic, -ă, laconici,-ce adj. (despre vor-bire, stil, texte etc.) ex-primat în puţine cu-vinte; concis, scurt.

lactat, -ă, lactaţi, -teadj. făcut din lapte.

lactee adj. (numai înExpr.:) Calea Lactee= îngrămădire a unuinumăr mare de steleapărând ochiului li-ber ca un brâu lumi-nos care traverseazăbolta cerească; CaleaLaptelui, Calea Robi-lor.

lacună, lacune s. f.ceea ce lipseşte pen-tru ca un lucru să fiecomplet; gol, lipsă;întrerupere într-untext.

231

ladă, lăzi s. f. cutiemare de scânduri saude metal, uneori cucapac, în care se ţinsau se transportă di-verse lucruri.

lagăr, lagăre s. n. 1.loc de staţionare atrupelor, în corturisau în barăci; tabără.2. (în Expr.:) lagăr deprizonieri = loc în caresunt ţinuţi prizonieriide război.

lagună, lagune s. n.întindere de apă pu-ţin adâncă, de obiceisărată şi formată din-tr-un vechi golf, pemalul unei mări, co-municând uneori cuaceasta printr-un ca-nal.

laic, -ă, laici, -ce adj.care este din afara re-ligiei şi a tagmei bise-riceşti; lumesc, ne-bisericesc.

laitmotiv, laitmotives. n. motiv, idee repe-tată a unei lucrări şti-

inţifice, literare etc.lalea, lalele s. f. plantă

cu bulb alungit, as-cuţit la vârf, cu frun-ze groase şi late, cutulpina înaltă, careface o singură floaremare, de diverse cu-lori.

lamenta vb. a se plân-ge tare, a se tângui, ase văicări, a se jeli.

lampadar, lampadares. n. suport vertical,pe care sunt montateuna sau mai multelămpi sau becuri.

lampă, lămpi s. f.aparat care producelumină prin ardereaunui combustibil saucu ajutorul curentu-lui electric.

lan, lanuri s. n. su-prafaţă de teren agri-col semănată cu ace-laşi fel de plante.

lance, lănci s. f. vechearmă de atac, forma-tă dintr-o vergea lun-gă de lemn, prevăzută

232

cu fier ascuţit fixat lavârf; suliţă.

langustă, languste s.f. animal de mare,asemănător cu racul,dar lipsit de cleşti, cuantene foarte lungi şicu carapacea spinoa-să, de culoare viola-cee, a cărui carne es-te foarte gustoasă.

lansa vb. 1. a pune (pen-tru prima oară) în cir-culaţie; a răspândi, aîmprăştia; a face cu-noscut. 2. a arunca, aazvârli. 3. a da dru-mul pe apă unui vasnou construit, a-l fa-ce să plutească pen-tru prima dată.

lansetă, lansete s. f.undiţă folosită de obi-cei pentru pescuitulpeştilor răpitori, prinaruncarea la maredistanţă.

lanternă, lanterne s.f. lampă mică, porta-tivă, care funcţioneazăcu baterie electrică.

lapidar, -ă, lapidari,-e adj. (despre stil, ex-primare) scurt, concis.

lapoviţă s. f. ploaie a-mestecată cu ninsoa-re.

lapsus, lapsusuri s.n. neputinţă momen-tană de a-şi aduce a-minte de un lucruştiut.

larmă, larme s. f. 1.zgomot mare, gălăgie.2. (fig.) frământare,zbucium.

laş, -ă, laşi, -e adj., s.m. şi f. om lipsit decuraj; fricos, mişel.

latin, latini s. m. şi f.persoană care făceaparte din populaţiade bază a vechiului ţi-nut Latium sau eraoriginară de acolo.

latură, laturi s. f. 1.parte laterală, margi-ne a unui obiect;parte, sens, direcţie.Expr.: a (nu) se da înlături = a (nu) ezita să

233

facă sau să spună ce-va. 2. aspect sub carese poate prezenta sausub care poate fi ana-lizat un lucru.

laudă, laude s. f. pre-ţuire exprimată princuvinte a unui lucru,a unei persoane sau afaptelor şi a meritelorei; elogiu.

laur, lauri s. m. 1.dafin. 2. (la pl.) frun-zele dafinului (cu ca-re odinioară se încu-nunau eroii, poeţiietc.). Expr.: a culegelauri = a avea succe-se, a deveni celebru;a se culca pe lauri = ase mulţumi cu succe-sele obţinute şi a nuduce activitatea saulupta mai departe.

laureat, -ă, laureaţi,-te s. m. şi f. persoa-nă care a obţinut unpremiu drept apreci-ere şi recunoaştereoficială a meritelor

sale în domeniul şti-inţei, artei, literaturiietc.

lavetă, lavete s. f.cârpă de spălat.

laviţă, laviţe s. f.scândură lată fixatăpe ţăruşi, servind, maiales în casele ţără-neşti, ca bancă; bancăfixată afară, la poartacaselor ţărăneşti.

lăbărţa vb. a se lărgi, ase desface, a se întin-de neregulat; a se de-forma.

lăcomie, lăcomii s. f.1. poftă pe care o arecineva de a mâncasau de a bea mult. 2.(fig.) dorinţă necum-pătată de câştig, deavere; râvnă.

lăcrimioară, lăcri-mioare s. f. plantăcu flori mici, albe, înformă de clopoţei şifoarte mirositoare;mărgăritar, cerceluşi.

234

lăcustă, lăcuste s. f.insectă dăunătoare a-griculturii, cu picioa-rele dinapoi lungi şiadaptate pentru săritşi cu antene mari.

lăfăi vb. 1. a sta comodpe ceva, a-şi întindecorpul în voie fără ase sinchisi de alţii. 2.a trăi în belşug, apetrece în voie.

lăicer, lăicere s. n.covor ţărănesc delână colorată, ţesutcu dungi şi cu care seîmpodobesc la ţarălaviţele şi pereţii.

lămâi, lămâi s. m. ar-bust cultivat în ţărilecalde, cu frunze ovalelucitoare şi flori albe,cu fruct comestibil.

lămâiţă, lămâiţe s. f.mic arbust cu florimici şi albe, ale căruifrunze, frecate în mâ-nă răspândesc un mi-ros de lămâie.

lămuri vb. 1. a face pecineva să înţeleagă,

a-i explica cuiva unlucru, o problemă. 2.a ajunge cu cineva lao înţelegere.

lărgi vb. a (se) face mailarg sau a da lărgime;a (se) întinde, a (se)răspândi, a (se) îm-prăştia.

lăsa vb. 1. a da drumulunui lucru ţinutstrâns; a libera, a slo-bozi. 2. a da voie, aîngădui, a permite. 3.a părăsi pe cinevasau ceva, a se depăr-ta de cineva sau ceva.4. a provoca, a pro-duce; a face să rămâ-nă, să se menţină, săpersiste în urma cui-va. 5. a nu se opunecuiva sau la ceva, a fila discreţia...; a per-mite. 6. a nesocoti, aomite, a elimina.Expr.: a lăsa la o parte= a trece cu vederea.

lăstar, lăstare s. n.ramură tânără carerăsare din rădăcina

235

sau tulpina unei plan-te.

lăstun, lăstuni s. m.pasăre mică, asemă-nătoare cu rândunica.

lăturalnic, -ă, lătu-ralnici, -ce adj. careeste aşezat la o parte,la o margine; (despredrumuri, străzi etc.)izolat, dosnic, retras.

lături s. f. pl. apă mur-dară, rămasă dupăspălatul vaselor saurufelor.

lăuntric, -ă, lăuntrici,-ce adj. care se află îninterior.

lăutar, lăutari s. m.muzicant popular ca-re cântă mai mult du-pă ureche decât dupănote, de obicei într-untaraf.

lăută, lăute s. f. in-strument muzical cucoarde, asemănătorcu cobza.

lâncezi vb. (despre oa-

meni) a se afla într-ostare de slăbiciunesau de moleşeală; anu avea chef de nimic.

leac, leacuri s. n. mij-loc folosit în vinde-carea unei boli; doc-torie, medicament.

leagăn, leagăne s. n.1. pătuc din lemn saude nuiele împletitepentru copiii mici, încare de obicei sunt le-gănaţi ca să doarmă.2. instituţie de statunde se creşteau odi-nioară copiii lipsiţi depărinţi. 3. bancă,scaun sau scândurăprinsă cu frânghie, pecare se aşază cinevaca să se balanseze.Expr.: a se da în lea-găn = a se legăna.

lebădă, lebede s. f.pasăre de apă, maimare decât gâsca, cupene albe sau (rar)negre şi cu gâtul lungşi arcuit.

236

lectură, lecturi s. f.citit, citire. Expr.: aface lectură = a citi.

lecui vb. a (se) vindeca,a (se) trata, a da saua lua medicamentespre a (se) face sănă-tos.

lefter, -ă, lefteri, -eadj. care nu areniciun ban. Expr.: arămâne (sau a lăsa pecineva) lefter = a ră-mâne (sau a lăsa pecineva) fără niciunban.

lega vb. 1. a uni strâns(printr-un nod, o fun-dă) capetele de sfoa-ră, de aţă etc. 2. a în-chide un sac, o pungăetc., strângând guracu o sfoară înnodată.3. a prinde una dealta foile unei cărţi şia-i pune scoarţe. 4.(fig.) a înfiripa, a sta-bili (relaţii de prie-tenie sau de dragos-te). 5. a se ţine scaide cineva, a nu-i da

pace, a plictisi. 6. aimobiliza pe cinevacu ajutorul unei frân-ghii, unui lanţ etc.; aînlănţui, a încătuşa,a freca. Expr.: a lega(pe cineva) de mâini şide picioare = a-i faceimposibilă orice miş-care, a-l imobilizacomplet. 7. a se obli-ga, a făgădui solemn.8. a pansa, a ban-daja. Expr.: a te legala cap (când nu tedoare) = a-ţi creacomplicaţii inutile. 9.(despre sosuri, dulce-ţuri, şerbeturi) a seîngroşa, a se întări, ase închega.

legendă, legende s. f.povestire în proză sauîn versuri care con-ţine elemente fantas-tice sau miraculoase,prin care se explicăgeneza unui lucru, aunei fiinţe etc., carac-terul aparte al unuieveniment (istoric), al

237

unui erou (mitic) saual unui fenomen.

legumă, legume s. f.nume dat unor vege-tale (fasole, cartofi,ceapă etc.) cultivatepentru hrana omului;zarzavat.

lehamite s. f. (pop.)oboseală, plictiseală,silă (faţă de cinevasau de ceva).

leit, -ă, leiţi, -te adj.(în Expr.:) a fi leit(sau a semăna leit)cu... = a fi întocmai, lafel, asemenea cu...

lejeritate, lejerităţi s.f. uşurinţă; comoditate.

lene s. f. faptul de a secomplace în inacti-vitate; înclinaţia celuicăruia nu-i place, ca-re nu doreşte, nuvrea să muncească;trândăvie; lâncezeală.

lenjerie, lenjerii s. f.rufărie de corp şi depat.

leoarcă adj. invar., adv.foarte ud, plin de apă.

leopard, leoparzi s.m. animal carnivor,cu blana de culoaregălbuie cu peteroşcate sau negre,care trăieşte în Asiaşi Africa; panteră.

lepăda vb. 1. a lăsa ce-va din mână; a arun-ca, a azvârli. Expr.: anu fi de lepădat = a fivrednic de luat înseamă; a (-şi) lepădamasca = a înceta de ase preface, a se arătaîn adevărata lumină.2. a părăsi ceva, a lă-sa (o acţiune, un obi-cei etc.), a renunţa la...

lesă, lese s. f. curea cucare se leagă sau cucare sunt purtaţi câi-nii.

lesne adv. uşor, cu u-şurinţă; comod.

lespede, lespezi s. f.placă de piatră natu-rală, de dimensiunimari, cu care se aco-peră mormintele, sepavează aleile etc.

238

leş, leşuri s. n. cada-vru, stârv.

letopiseţ, letopiseţe s.n. scriere cu conţinutistoric a vechilor cro-nicari, în care înre-gistrarea evenimente-lor este făcută în or-dine cronologică; cro-nică.

leu1, lei s. m. animalmare de pradă, cucorpul acoperit deblană scurtă de cu-loare gălbuie şi cu ocoamă bogată în jurulcapului, deosebit deputernic, care trăieş-te în Africa şi Asia.

leu2, lei s. m. unitatemonetară principalăîn România, egală cu100 de bani.

levănţică s. f. plantă cuflori albastre plăcutmirositoare, întrebu-inţate în medicină, înfarmacie şi la fabri-carea parfumurilor.

lexic s. n. totalitatea cu-

vintelor dintr-o limbă.lexicon, lexicoane s.

n. dicţionar.leza vb. a vătăma, a ră-

ni, a supăra.liană, liane s. f. (mai

ales la pl.) nume datmai multor plante a-găţătoare, caracteris-tice pădurilor tropica-le.

libelulă, libelule s. f.insectă cu corpul lungşi subţire, cu aripistrăvezii, care trăieştede obicei pe lângă ape.

licări vb. 1. a răspândio lumină slabă. 2. asclipi, a luci, a stră-luci.

licean, -ă, liceeni, -es. m. şi f. elev(ă) deliceu.

lichea, lichele s. f.om de nimic, lipsit dedemnitate, slugarnic,netrebnic.

lichida vb. a termina, aîncheia o acţiune, unfapt, o treabă.

239

licoare, licori s. f. bău-tură fină, savuroasă.

licurici, licurici s. m.insectă a cărei femelărăspândeşte la întu-neric o lumină fosfo-rescentă produsă peultimele inele ale ab-domenului.

lift, lifturi s. n. ascen-sor.

lighean, lighene s. n.vas de metal, de por-ţelan etc., larg şi pu-ţin adânc, întrebuin-ţat la spălatul corpu-lui, al vaselor, al ru-felor etc.

lighioană, lighioanes. f. animal (sălbatic);dihanie, fiară, jivină.

lignit s. n. cărbune na-tural de calitate inferi-oară, de culoare bru-nă-negricioasă, sfărâ-micios.

lihni vb. a avea o starede sfârşeală, de slă-biciune (mai ales dincauza foamei).

lila adj. invar. violet,liliachiu.

liliac1, lilieci s. m. ar-bust înalt cu frunzeleovale, cu flori plăcutmirositoare, albe sauviolete.

liliac2, lilieci s. m.animal mic insectivorasemănător cu şoare-cele, cu aripi adap-tate pentru zbor şicare trăieşte prin lo-curi întunecoase, deunde iese numainoaptea.

liman, limanuri s. n.ţărm, mal. Expr.: aieşi la liman = a. a ieşila mal; b. (fig.) ascăpa dintr-o primej-die.

limbut, -ă, limbuţi, -teadj. (despre oameni)care vorbeşte mult;guraliv, vorbăreţ, fle-car.

limita vb. a (se) fixa în-tre anumite limitesau graniţe; a (se)mărgini, a (se) îngrădi.

240

limitrof, -ă, limitrofi, -eadj. (despre un ţinut,o ţară etc.) care se în-vecinează cu..., vecin,învecinat, mărginaş.

limonadă, limonade s.f. băutură răcoritoarefăcută din zeamă delămâie, apă şi zahăr;citronadă.

limpede, limpezi adj.1. (despre lichide) cu-rat, transparent, clar.2. (despre suflet, con-ştiinţă etc.) cinstit, o-nest, curat. 3. (desprecer, timp) senin, lipsitde nori, de ceaţă; lu-minos. 4. (despre su-nete) clar, desluşit. 5.(despre minte, spirit)care vede, înţelege şiexpune lucrurile înmod desluşit; lucid.

limuzină, limuzines. f. automobil de lux,închis, nedecapotabilpentru patru până laşase persoane.

lingav, -ă, lingavi, -eadj. 1. mofturos la

mâncare. 2. slab, plă-pând, bolnăvicios.

lingură, linguri s. f.obiect de metal saude lemn pentru uzulcasnic, alcătuit dintr-oparte ovală scobită şidintr-o coadă.

linguşi vb. a căuta săcâştige bunăvoinţacuiva, prin vorbe şiatitudini măgulitoare,prin laude exagerate;a măguli, a flata.

linia vb. a trasa, atrage linii pe hârtie.

linişte s. f. 1. tăcere;lipsă de zgomot; calm.2. lipsă de zbuciumsufletesc, de fră-mântări; tihnă, pace.

lipi vb. 1. a împreuna,a uni două obiecte. 2.a prinde de..., a fixa,a aplica. Expr.: a selipi învăţătura (de ci-neva) = a putea învă-ţa, a reţine un lucru;a lipi o palmă (cuiva) =a trage o palmă; apălmui.

241

lipitoare, lipitori s. f.vierme de forma uneirâme mai groase caretrăieşte în apele dulcişi se hrăneşte cu sân-gele animalelor de alcăror corp se lipeşte.

lipovean, -ă, lipoveni,-e s. m. şi f. persoanăcare face parte dintr-opopulaţie rusă stabi-lită în nordul Dobro-gei şi care se ocupămai ales cu pescuitul.

lipsi vb. 1. a nu fi, a nuexista, a nu se afla. 2.(despre persoane) anu fi de faţă, a nu segăsi într-un loc la unanumit moment; aabsenta. 3. a mai tre-bui ceva, a fi in-complet, a fi lipsă. 4.a renunţa la ceva, ase priva de ceva.Expr.: puţin lipseşte(sau a lipsit) (ca) să...= cât pe-aci, aproapesă.

liră, lire s. f. instru-ment muzical cu coar-

de, folosit în anti-chitate pentru a a-compania recitareapoemelor.

liric, -ă, lirici, -ce adj.(despre poezii) careexprimă sentimenteleşi emoţiile poetului înlegătură cu realita-tea.

lişiţă, lişiţe s. f. pasărecălătoare de baltă, cupene negre şi o patăalbă între ochi, avândcarnea comestibilă.

literatură, literaturis. f. 1. creaţie artisticăîn care se reflectărealităţile vieţii cuajutorul limbii. 2.totalitatea operelorliterare ale unei e-poci, ale unei ţări, aleunui grup social etc.

litoral, litoraluri s.n. porţiune de terensituată de-a lungulţărmului oceanului,mării sau al unui lac,pe care de obicei oudă apele.

242

liturghie, liturghii s.f. principala slujbăbisericească creştină,oficiată dimineaţa înspecial duminicile şide sărbători.

livadă, livezi s. f. su-prafaţă de teren plan-tată cu pomi fructi-feri.

livid, -ă, livizi, -de adj.1. (despre faţa omu-lui) vânăt, învineţit(de emoţie, de frig, deoboseală). 2. (desprelumină) slab, palid.

lizibil, -ă, lizibili, -eadj. care poate fi citit;citeţ.

lizieră, liziere s. f. mar-gine a unei păduri.

localitate, localităţi s.f. aşezare omenească.

localnic, localnici s.m. care este din par-tea locului; care ţinede un anumit loc.

locaş, locaşuri s. n. locîn care cineva îşi areadăpostul sau locu-inţa; încăpere, aşeza-

re, casă; • locaş sfânt= biserică, mănăstire.

locomotivă, locomo-tive s. f. vehicul mo-tor de cale ferată, fo-losit pentru a tragevagoanele.

locţiitor, -oare, locţii-tori, -oare s. m. şi f.persoană care înlocu-ieşte, ţine locul alteiaîntr-o activitate.

locuinţă, locuinţe s.f. casă, apartament,încăpere unde locu-ieşte cineva.

locuţiune, locuţiunis. f. (gram.) grup decuvinte care la un locau valoarea unei sin-gure părţi de vorbire.

locvace adj. invar. că-ruia îi place să vor-bească mult; vorbă-reţ, limbut.

logodi vb. a (se) legaprin logodnă în vede-rea căsătoriei.

logofăt, logofeţi s. m.titlu de mare dregătorîn ierarhia boierilor

243

români, membru alsfatului domnesc.

loial, -ă, loiali, -e adj.cinstit, fidel, corect.

longevitate, longevi-tăţi s. f. faptul de atrăi mult, durată lun-gă a vieţii, viaţă lungă.

lopată, lopeţi s. f. u-nealtă formată dintr-oplacă de lemn saufier, cu care se ridicăsau se aruncă pă-mânt, pietriş, nisipetc.; • cu lopata = încantitate mare; dinbelşug.

lostriţă, lostriţe s. f.peşte răpitor, asemă-nător cu păstrăvul,dar mai mare decâtacesta.

lot, loturi s. n. fiecaredintre porţiunile încare s-a împărţit unteren sau o pădure;parcelă.

lotus, lotuşi s. m. plan-tă din ţările calde,înrudită cu nufărul,cu floare mare, albă.

lovi vb. a (se) atinge cuputere, a (se) izbi, abate.

lua vb. 1. a prinde unobiect în mână. Expr.:a-şi lua picioarele laspinare = a pleca (re-pede) de undeva; a-şilua nădejdea (de la ci-neva sau de la ceva) =a renunţa la ceva; alua taurul de coarne= a înfrunta cu ho-tărâre o dificultate;a-şi lua inima în dinţi= a prinde curaj; a-şilua o piatră de peinimă = a scăpa de ogrijă chinuitoare. 2.(despre îmbrăcăminte)a îmbrăca, a pune pesine. 3. a mânca saua bea, a înghiţi. 4. acumpăra. 5. a ducecu sine. Expr.: a-şilua tălpăşiţa (saucatrafusele) = a pără-si repede un loc; a oşterge. 6. a pleca, aporni, a purcede.Expr.: a o lua din loc

244

= a porni la drum, apleca repede; a o luala picior = a plecarepede. 7. (despre ve-hicule) a transportape cineva.

luci vb. 1. (despre soa-re) a răspândi lumi-nă, a fi luminos, astrăluci. 2. a reflectalumină, a scânteia.

lucid, -ă, lucizi, -deadj. (despre oameni)care are o minte cla-ră, pătrunzătoare, ca-re este conştient derealitate, care înţele-ge.

lugubru, -ă, lugubri,-e adj. care producesau exprimă tristeţe,mâhnire, groază; jal-nic, sumbru.

lujer, lujeri s. m. tul-pină sau porţiune detulpină subţire.

lulea, lulele s. f. obiectpentru fumat, alcătu-it dintr-o parte maigroasă şi mai scobită,în care se pune tutu-

nul şi dintr-o ţeavăprin care trece fumul;pipă. Expr.: îndră-gostit lulea = foarteîndrăgostit.

lumânare, lumânăris. f. obiect de lumi-nat, făcut din ceară,având la mijloc un fi-til de material textilcare, aprins, arde cuflacără, producândlumină. Expr.: dreptca lumânarea = foartedrept; a căuta (ceva)cu lumânarea = a-şida toată silinţa (pen-tru a găsi ceva).

luminiş, luminişuris. n. loc deschis, lipsitde copaci sau cu co-paci rari, în mijloculunei păduri; poiană.

luncă, lunci s. f. şesde-a lungul unei apecurgătoare sau lapoalele unui munte.

luneca vb. 1. (despre fi-inţe) a-şi pierde echi-librul, călcând pe osuprafaţă lucioasă. 2.

245

a se mişca cu uşurin-ţă, lin, fără zgomot şifără a întâmpina vre-un obstacol; a se stre-cura uşor.

lunetă, lunete s. f.instrument de formaunui tub, alcătuit dinmai multe lentile şiservind, în astrono-mie, la observareaobiectelor îndepărta-te.

luntre, luntre s. f.barcă, cu fundul plat,folosită pe ape fărăvaluri; barcă cu vâ-sle. Expr.: a se faceluntre şi punte = aface tot posibilul pen-tru a realiza sau ob-ţine ceva.

lup, lupi s. m. animalcarnivor, puţin maimare decât câinele; a-coperit cu blană scur-tă, cu gâtul gros, cucapul mare, cu botulşi urechile ascuţite şicu coada stufoasă.

Expr.: a da oile înpaza lupului = a lăsape cineva la discreţiaduşmanilor; a se a-runca în gura lupului= a se expune primej-diilor; foame de lup =foame mare; a închidelupul în stână = aavea duşmani încasă.

lupă, lupe s. f. instru-ment optic, alcătuitdintr-o lentilă, caredă o imagine mărită.

luptă, lupte s. f. 1.încăierare între douăpersoane. 2. (mil.)ciocnire armată întredouă forţe inamice. 3.efort depus de cinevapentru a se apăra;străduinţă depusă decineva pentru a de-păşi o greutate, o ne-voie.

lustră, lustre s. f.lampă, cu mai multebraţe, agăţată de pla-fonul unei încăperi.

246

lustrui vb. a face sălucească, să sclipeas-că suprafaţa unui o-biect.

lut, luturi s. n. rocă deculoare galbenă saucafenie, folosită în o-lărie, în construcţii şiîn sculptură; argilă.

luxa vb. a-şi scrânti (omână, un picior etc.),a deplasa din articu-laţia sa.

luxos, -oasă, luxoşi,-oase adj. 1. (despreoameni) care se îm-bracă elegant, cu lux,cu risipă. 2. (despreobiecte) făcut cu lux,cu bogăţie şi cu chel-tuieli scumpe.

M

mac, maci s. m. plantăcu flori de obicei roşiişi cu seminţele ule-

ioase închise într-ocapsulă.

macabru, -ă, maca-bri, -e adj. care in-spiră groază, care a-minteşte de moarte;sinistru, lugubru,sumbru.

macagiu, macagii s.m. muncitor însăr-cinat cu manevrareamacazurilor; acar.

macara, macarale s.f. aparat de ridicat, u-neori şi de transpor-tat greutăţi mari pedistanţe scurte.

macaroană, maca-roane s. f. (mai alesla pl.) pastă făinoasăîn formă de tub lungşi subţire.

macat, macaturi s.n. cuvertură de pat,de obicei cu broderiisau înflorituri.

machia vb. a (se) farda,a(-şi) pune machiajul,a (se) grima.

247

machiavelic, -ă, ma-chiavelici, -ce adj.ipocrit, şiret, viclean,prefăcut.

maculator, macula-toare s. n. caiet neli-niat, folosit de elevi,de studenţi etc. pen-tru a lua notiţe saupentru a face diverseînsemnări.

mag, magi s. m. numedat preoţilor unor re-ligii din antichitate;astrolog; (în religiacreştină) fiecare din-tre cei trei învăţaţi ca-re au venit din Orientsă se închine lui IisusHristos la naşterea Sa.

magazie, magazii s. f.loc în care se depozi-tează provizii alimen-tare, lemne, materia-le, mărfuri etc.; depo-zit.

magazin, magazines. n. 1. local în care seexpun şi se vând dife-

rite mărfuri; prăvălie.2. publicaţie periodi-că, de obicei ilustra-tă, conţinând infor-maţii din domenii va-riate (artă, literatură,modă etc.).

magherniţă, magher-niţe s. f. 1. casă mică,sărăcăcioasă şi dără-pănată; cocioabă. 2.prăvălie mică şi sără-căcioasă. 3. bucătă-rie.

magic, -ă, magici, -ceadj. 1. care ţine demagie, referitor la ma-gie; misterios, ocult,miraculos. 2. (fig.) în-cântător, fermecător,captivant.

magistral, -ă, magis-trali, -e adj. de maes-tru, obişnuit la unmaestru; perfect, de-săvârşit, minunat, su-perb.

magiun s. n. pastă ali-mentară făcută dinprune şi fără zahăr.

248

magnet, magneţi s. m.corp care are calita-tea de a atrage obiec-tele din fier.

magnetofon, magne-tofoane s. n. aparatcare înregistrează şireproduce suneteleprin intermediul unorbenzi speciale.

magnific, -ă, magni-fici, -ce adj. grandi-os, măreţ, impunător,impresionant.

magnolie, magnolii s.f. arbore originar dinAsia sau din Americade Nord, cu frunzele(la unele specii) tot-deauna verzi, cu florimari, albe sau roşii,plăcut mirositoare.

mahala, mahalale s.f. cartier situat lamarginea unui oraş;periferie, suburbie.

mahmur, -ă, mah-muri, -e adj. (desprepersoane) fără chef,indispus, buimac (de

băutură, de prea multsomn).

mahomedanism s. n.cult religios întemeiat,în secolul al VII-lea decătre Mahomed.

mahon s. m. arbore dinregiunea tropicală aAmericii, având unlemn foarte rezistent,întrebuinţat la con-fecţionarea mobilelorde valoare.

maidan, maidane s.n. teren liber (în oraş),fără construcţii, ne-îngrădit şi nelucrat;teren viran. Expr.: abate maidanul = ahoinări.

maiestuos, -oasă, ma-iestuoşi, -oase adj.măreţ, impunător, so-lemn, grandios.

maimuţă, maimuţes. f. animal tropical,cu structura corpuluiasemănătoare cu ceaa omului, având catrăsături inteligenţa,

249

sociabilitatea şi undeosebit spirit al imi-taţiei.

maiou, maiouri s. n.tricou care se poartădirect pe piele.

maistru, maiştri s. m.persoană care are (şipractică) o meserie;meşter, meseriaş.

major, -ă, majori, -eadj. 1. (despre oa-meni; în opziţie cuminor) care a împlinitvârsta când poate be-neficia de drepturicivile şi politice de-pline. 2. foarte impor-tant, crucial, esenţial.

majora vb. a (se) facemai mare; a (se) mări,a creşte.

majordom, majordo-mi s. m. persoanăcare se ocupa cu ad-ministrarea unui pa-lat regal sau princiar.

majoritate, majorităţis. f. numărul saupartea cea mai maredintr-o colectivitate;

cei mai mulţi, celemai multe.

majusculă, majuscu-le s. f. (literă sau ca-racter de literă) carese întrebuinţează pen-tru a scrie iniţiala nu-melor proprii şi alecuvintelor cu care în-cepe o frază; (literă)mare.

mal, maluri s. n. 1.fâşie îngustă de pă-mânt la marginea u-nei ape; ţărm. Expr.:a ieşi la mal = a reuşi;a o scoate la capăt; ase îneca (tocmai) lamal = a renunţa sau afi forţat să renunţe laceva tocmai când ţe-lul era aproape atins.2. peretele unei gropi,al unei râpe, al unuişanţ etc.

maladie, maladii s.f. boală, afecţiune,suferinţă.

maldăr, maldăre s.n. cantitate mare deobiecte (în dezordine);

250

grămadă, morman,teanc, vraf.

maleabil, -ă, malea-bili, -e adj. 1. (despremateriale) modelabil.2. (fig., despre oameni,despre caracterul loretc.) care se adapteazăuşor la situaţii; lipsitde fermitate; docil.

malefic, -ă, malefici,-ce adj. care are oinfluenţă nefastă, fa-tală; care atrage răul.

maliţios, -oasă, mali-ţioşi, -oase adj. (de-spre oameni şi mani-festările lor) răută-cios, caustic.

maltrata vb. a sepurta rău cu cineva;a chinui, a brutaliza,a brusca.

mamifer, mamiferes. n. nume dat anima-lelor din clasa su-perioară a vertebrate-lor, care au corpul a-coperit cu păr, nascpui vii şi îi hrănesc cu

laptele secretat demamele.

mandarin, mandarinis. m. arbust fructifercultivat în regiunilemediteraneene, al că-rui fruct este comes-tibil.

mandolină, mando-line s. f. instrumentmuzical alcătuit din-tr-o cutie de rezonan-ţă boltită şi din patrucoarde metalice du-ble, care se pun în vi-braţie prin atingereacu o pană sau princiupire.

manechin, manechines. n. model întrebu-inţat pentru a probasau a expune o hai-nă.

manetă, manete s. f.mică pârghie de mâ-nă cu care se pune înmişcare sau se opreş-te un motor, un me-canism etc.

manevra vb. a mânui,a manipula.

251

mangal, (2) mangaluris. n. 1. cărbune delemn. 2. vas de tablăîn care se aprind căr-buni.

manie, manii s. f. 1.idee fixă, preocupareobsedantă pentru ce-va; obsesie. 2. toană,capriciu.

manierat, -ă, manie-raţi, -te adj. care areo conduită corectă,cuviincioasă; politi-cos, binecrescut, civi-lizat.

manieră, maniere s.f. 1. (la pl.) fel de a sepurta în societate;purtare corectă, cuvi-incioasă; comporta-ment, ţinută, condui-tă. 2. fel, chip, proce-deu; • de (aşa) mani-eră... = în (aşa) fel, în(aşa) chip.

manifesta vb. 1. a ară-ta, a vădi, a da laiveală prin comporta-re, prin felul de expri-

mare etc. 2. a face omanifestaţie; a de-monstra.

manipula vb. a mânui,a manevra.

mansardă, mansardes. f. încăpere (sauîncăperi) situată laultimul nivel al uneiclădiri, imediat subacoperiş (având tava-nul şi pereţii oblicisau neregulaţi).

manta, mantale s. f.haină lungă, groasăsau impermeabilă, ca-re protejează de frig,de ploaie etc. Expr.:manta de vreme rea =om care-ţi este defolos, dar la care nuapelezi decât la ne-voie.

mantie, mantii s. f.veşmânt, haină de ce-remonie, asemănă-toare cu o pelerinălungă şi largă, care sepurta peste restulhainelor.

252

mantou, mantouri s.n. palton sau parde-siu femeiesc.

manual1, manuale s.n. carte, lucrare cecuprinde elementelede bază dintr-un do-meniu al cunoaşterii.

manual2, -ă, manuali,-e adj. făcut, lucratcu mâna; de mână.

manuscris, manu-scrise s. n. text (alunei lucrări, opere,cărţi) scris de mână.

marafet, marafeturis. n. 1. (mai ales la pl.)capricii, toane, mof-turi. 2. podoabă (pre-tenţioasă). 3. măies-trie, meşteşug, dibă-cie.

maramă, marame s.f. văl de pânză foartesubţire, de bumbacsau de borangic (bro-dat), cu care îşi aco-peră capul femeile dela ţară; năframă.

marca vb. 1. a aplica, a

realiza un semn dis-tinctiv pe un obiect,pe un animal, pe unarbore etc., pentru a-ldiferenţia de altele; aînsemna. 2. (fig.) aindica, a servi dreptdovadă, a arăta. 3. aaccentua, a sublinia,a întări.

marchiz, marchizi s.m. titlu de nobleţe,rang în apusul Euro-pei, între duce şi con-te; persoană care de-ţine un astfel de titlu.

maree, maree s. f.mişcare de înaintareşi retragere alter-nativă a apelor mări-lor şi oceanelor, cau-zată de atracţia luniişi a soarelui; • flux =înaintarea apelorspre ţărm; • reflux =retragerea apelor dela ţărm.

margaretă, margaretes. f. plantă cu florimici şi galbene, strân-se, având pe margine

253

flori cu o corolă lun-gă, de culoare albă.

margine, margini s.f. 1. locul unde se ter-mină o suprafaţă;capăt, colţ, extremi-tate. 2. (fig.) limită; •fără (de) margini =infinit, nelimitat.

marinar, marinari s.m. persoană care faceparte din echipajulunei nave; matelot.

marş, marşuri s. n. 1.mers, deplasare a u-nei unităţi militare. 2.piesă muzicală, pu-ternic ritmată.

martir, -ă, martiri, -es. m. şi f. persoanăcare a avut de îndu-rat suferinţe, chinuriîngrozitoare sau chiarmoartea pentru a-şiapăra ideile, credinţaetc; mucenic.

martor, -ă, martori, -es. m. şi f. 1. persoanăcare asistă sau a a-sistat la derulareaunei întâmplări, a

unui eveniment etc.2. persoană chematăsă declare (în faţaunei instanţe judecă-toreşti) tot ceea ceştie în legătură cu unfapt petrecut.

masacru, masacre s.n. ucidere în masă aoamenilor (de obiceiîn timpul unui răz-boi); măcel, carnaj.

masă1, mese s. f. 1.mobilă, de obicei delemn, alcătuită dintr-oplacă de diferite for-me, sprijinită pe unulsau mai multe pi-cioare şi având diver-se întrebuinţări; • penepusă masă = pe ne-pregătite, pe neaştep-tate. Expr.: a nu aveace pune pe masă = anu avea cu ce trăi, afi foarte sărac. 2. ceeace se mănâncă; mân-care, hrană, bucate;ospăţ, banchet. Expr.:a da o masă = a daun ospăţ.

254

masă2, mase s. f. mul-ţime de oameni; co-lectivitate, gloată; • înmasă = cu toţii, îm-preună.

masca vb. 1. a(-şi) aco-peri obrazul sau faţacu o mască. 2. a as-cunde ceva; a disimu-la.

mascaradă, masca-rade s. f. 1. petre-cere, bal la care parti-cipanţii sunt deghi-zaţi şi mascaţi. 2.(fig.) acţiune sau ati-tudine falsă, ipocrită;prefăcătorie, farsă.

mascotă, mascote s.f. fiinţă sau lucru de-spre care se spune căpoartă noroc; talis-man, amuletă.

masiv, -ă, masivi, -eadj., s. n. I. adj. 1. (de-spre fiinţe, construcţiietc.) mare, volumi-nos, solid, impună-tor. 2. (despre obiecte)plin, dens, greu. 3.

care este sau se pro-duce în cantităţi mari.II. s. n. unitate de re-lief alcătuită dintr-ungrup de munţi sau dedealuri.

mat, -ă, mate adj. 1.fără luciu, fără stră-lucire, şters. 2. (de-spre sticlă) care nueste transparentă.

matahală, matahales. f. fiinţă sau lucrude proporţii mari; na-milă, colos, uriaş.

matcă, mătci s. f. 1.albia unui râu. 2. al-bină femelă, puţinmai mare decât albi-nele lucrătoare, caredepune ouă; regină.

matelot, mateloţi s.m. (elev) marinar.

matern, -ă, materni,-e adj. care vine dinpartea mamei, de ma-mă care se referă lamamă; • limbă maternă= limbă pe care şi-oînsuşeşte cineva din

255

copilărie, de la părinţişi în care se exprimăcu multă uşurinţă.

matinal, -ă, matinali,-e adj. de dimineaţă,al dimineţii; (desprepersoane) care se tre-zeşte dis-de-diminea-ţă.

matrimonial, -ă, ma-trimoniali, -e adj.de căsătorie, referitorla căsătorie.

matur, -ă, maturi, -eadj. 1. (despre oa-meni) ajuns la depli-nă dezvoltare (fizică şiintelectuală); cu ex-perienţă, cu judecată,adult, mare. 2. (de-spre acţiuni) făcut cuseriozitate, cu chib-zuinţă; serios, gândit,temeinic.

maţ, maţe s. n. intes-tin. Expr.: a-i chiorăi(cuiva) maţele (de foa-me) = a-i fi cuiva foar-te foame.

mausoleu, mausolees. n. monument fune-

rar de proporţii mari,ridicat în memoriaunui om ilustru, aunor eroi etc.

maxilar, maxilare s.n. fiecare dintre celedouă oase ale feţei, încare sunt înfipte mă-selele şi dinţii; falcă.

maxim, -ă, maximi, -eadj. care are cea maimare dimensiune, du-rată, valoare, intensi-tate etc.; foarte mare.

maximă, maxime s.n. enunţ formulatconcis, exprimând unprincipiu moral, oînvăţătură, o normăde conduită etc.; afo-rism, cugetare, sen-tinţă.

mazili vb. a îndepărtade la domnie, a detro-na; a scoate dintr-oslujbă.

măcel, măceluri s. n.ucidere de oameni înmasă; acţiune sânge-roasă îndreptată îm-potriva unei mulţimi

256

lipsite de apărare;masacru, carnaj.

măcelar, măcelari s.m. persoană care seocupă cu tăierea ani-malelor, destinate a-poi consumului sauvânzării.

măceş, măceşi s. m.arbust cu spini, cuflori roşii, trandafirii,galbene sau albe şicu fructe roşii.

măcina vb. 1. a prefaceboabele în făină cuajutorul morii, râşni-ţei sau al altor unelte.2. (fig.) a chinui, afrământa.

măciucă, măciuci s.f. parte îngroşată şirotunjită a capătuluiunui ciomag sau aaltor obiecte. Expr.: ai se face cuiva părulmăciucă = a fi cuprinsde o frică teribilă.

măciulie, măciulii s.f. capăt îngroşat şi ro-tunjit al unor obiecte.

măduvă s. f. substanţămoale, de culoare găl-buie sau roşie, care segăseşte în interioruloaselor, luând parte laformarea sângelui şi aţesutului osos. Expr.:până în măduva oase-lor = profund, adânc.

măgar, măgari s. m.1. animal mai micdecât calul cu părulde obicei sur, capulmare şi urechile lungi,ajutând la transportulpoverilor; asin. 2. (fig.)om nătâng, încăpăţâ-nat şi obraznic.

măguli vb. a face plă-cere cuiva prin vorbesau fapte; a linguşi, aflata.

măgură, măguri s. f.deal; munte mai mic,izolat.

măiestrie, (2) măies-trii s. f. 1. iscusinţă,pricepere, dibăcie. 2.lucrare, operă, capo-doperă.

257

mălai s. n. făină de po-rumb.

mălin, mălini s. m.arbust cu frunze ase-mănătoare celor deprun, cu flori albe,frumos mirositoare.

mămăligă, mămăligis. f. aliment preparatdin mălai fiert în apă.

mănăstire, mănăstiris. f. instituţie reli-gioasă cuprinzând obiserică, mai multechilii, unde trăiesccălugări sau călugă-riţe.

mănos, -oasă, mănoşi,-oase adj. (despre te-renuri) fertil, roditor,rodnic, productiv.

mănunchi, mănun-chiuri s. n. cantitatede fire (de grâu, iar-bă, flori, paie etc.),câte pot fi cuprinsecu mâna; buchet.

mănuşă, mănuşi s. f.obiect de îmbrăcă-minte făcut din piele,

lână, cauciuc etc.,care fereşte mâna defrig, de murdărie etc.Expr.: a se purta cumănuşi (cu cineva) = ase purta cu menaja-mente (faţă de cine-va); a arunca (cuiva)mănuşa = a provocape cineva (la duel).

măr1, meri s. m. pomfructifer, cu frunzeovale, păroase şi cuflori albe-trandafirii,care se cultivă pentrufructele sale comes-tibile.

măr2, mere s. n. fruc-tul mărului. Expr.: abate măr (pe cineva) =a bate rău (pe cineva).

mărăcine, mărăcinis. m. (mai ales la pl.)nume dat unor plantea căror tulpină esteacoperită cu spini;ghimpe, ţeapă. Expr.:a sta (ca) pe mărăcini= a fi foarte nerăbdă-tor.

258

măreţ, -eaţă, măreţi,-e adj. care stârneşteadmiraţie; falnic, gran-dios, splendid.

mărfar, mărfare s. n.tren de marfă.

mărgea, -ică, mărgeles. f. (mai ales la pl.)boabă (mică) de sti-clă, de piatră etc.,având forme şi culoridiferite, care poate fiînşirată pe aţă, cusu-tă pe o pânză etc. şifolosită ca podoabă.

mărgini vb. 1. a se în-vecina cu...; a formalimitele, marginile u-nui lucru, unei su-prafeţe etc. 2. (fig.) a(se) limita, a (se) re-duce, a (se) rezuma.

mări vb. 1. a creşte, adeveni mai mare; a seînmulţi ca număr; aspori. 2. a creşte învârstă, a se dezvolta.

mărinimos, -oasă,mărinimoşi, -oaseadj. 1. darnic, gene-

ros. 2. binevoitor, în-găduitor, milos.

mărşălui vb. (despreunităţi militare) a faceun marş, a se deplasaîn marş.

mărturie, mărturiis. f. 1. declaraţiefăcută de un martor.2. dovadă, probă.

mărturisi vb. 1. a de-clara, a afirma, a sus-ţine ceva. 2. a se des-tăinui, a-şi descărcasufletul; a dezvălui.3. (fig.) a dovedi, a pro-ba, a arăta. 4. (bis.) a(se) spovedi, a (se)griji.

mărţişor, mărţişoares. n. mic obiect depodoabă legat cu unfir împletit, roşu cualb, care se poartă decătre femei şi fete, laînceputul lunii mar-tie, ca semn al sosiriiprimăverii.

măruntaie s. f. pl.totalitatea organelorinterne, mai ales cele

259

aflate în cavitatea ab-dominală; viscere.

mărunţi vb. a tăia mă-runt, a fărâma în bu-căţi; a pisa mărunt.

măslui vb. a falsifica.măsura vb. 1. a folosi

instrumente sau apa-rate de măsurat va-loarea unei mărimi(lungime, masă etc.);a lua măsura. 2. (de-terminat prin cuochii sau din ochi) astrăbate, a cerceta cuprivirea o distanţă,un loc; a scruta. 3. aprivi pe cineva cuatenţie; a cântări, acerceta. 4. (cu privirela cuvinte) a cumpăni;a modera, a cântări.

mătura vb. a curăţa, aşterge cu mătura osuprafaţă.

mătuşă, mătuşi s. f.sora tatălui sau amamei.

măzăriche s. f. precipi-taţie atmosferică sub

formă de picături în-gheţate de ploaie, cao grindină măruntă.

mâhnire, mâhniri s.f. întristare, supărare,tristeţe.

mâl, mâluri s. n. pă-mânt adus de ape;nămol, noroi.

mâlc adv. numai înExpr.: a tăcea mâlc =a nu scoate o vorbă.

mâna vb. 1. (despre a-nimale) a îndemna lamers (trăgând de hă-ţuri, strigând); a facesă urmeze o anumitădirecţie. 2. (desprepersoane) a forţa sămeargă undeva; a îm-pinge, a îndemna.

mână, mâini s. f. 1.fiecare dintre celedouă membre supe-rioare ale corpuluiomenesc, de la umărpână la vârful dege-telor; • pe sub mână =pe ascuns, în secret;• mână-n mână = în

260

colaborare; în compli-citate. Expr.: a batemâna = a cădea deacord, a se învoi; aface cu mâna (cuiva) =a saluta pe cineva; aajunge la mâna altuia= a avea nevoie desprijinul sau ajutorulunei alte persoane; afi mână spartă = a fifoarte risipitor; a fimâna dreaptă a cuiva= a fi omul deîncredere al cuiva. 2.(fig.) forţă, putere, e-nergie. Expr.: a aveamână de fier = a fiautoritar. 3. cantitatemică din ceva; puţin.

mânca vb. 1. a mestecaşi a înghiţi un ali-ment. Expr.: a mânca(pe cineva) din ochi =a nu-şi putea luaochii de la cinevadrag; a(-şi) mâncabanii = a cheltui, arisipi. 2. (despre in-secte) a ciupi, a pişca.3. (despre oameni) a

se certa, a-şi face răuunul altuia.

mâncărime, mâncă-rimi s. f. iritaţie a pie-lii însoţită de nevoiade a se scărpina.Expr.: a avea (sau asimţi) mâncărimi pelimbă = a fi foarte vor-băreţ.

mândri vb. a fi mân-dru; a se lăuda, a sefăli (cu cineva sau cuceva).

mânecă, mâneci s. f.parte a îmbrăcămin-tei care acoperă bra-ţul (în întregime sauîn parte). Expr.: a (nu)se lăsa tras de mâ-necă = a (nu) se lăsaprea mult rugat; a nuavea nici în clin, niciîn mânecă (cu cineva)= a nu avea niciolegătură (cu cineva).

mâner, mânere s. n.parte a unui obiect ceserveşte la apucareaacestuia cu mâna.

261

mângâia vb. 1. a atingeuşor cu palma (pecineva) în semn deafecţiune; a dezmier-da, a alinta. 2. a îm-păca pe cineva; a po-toli, a linişti.

mânie, mânii s. f. 1.supărare mare, furie(trecătoare); • iute lamânie = uşor de supă-rat; irascibil. 2. dez-lănţuire (a naturii);urgie.

mânji vb. a (se) mur-dări, a (se) păta.

mântui vb. a salva, aizbăvi; a scăpa.

mânui vb. a folosi cu în-demânare un instru-ment, o unealtă etc.cu ajutorul mâinilor.

mânz, mânji s. m. pu-iul iepei.

mârşăvie, mârşăviis. f. mişelie, ticăloşie.

mârţoagă, mârţoages. f. cal slab, rău în-grijit; gloabă.

mâţă, mâţe s. f. pisică.

Expr.: a prinde (pecineva) cu mâţa-n sac= a prinde pe cinevacare încearcă să în-şele, să mintă; a tragemâţa de coadă = a-şipierde vremea; a stadegeaba.

mâzgă s. f. sg. noroimoale şi alunecos.

mâzgăli vb. a scrie urâtşi murdar; a desenasau a picta mânjindhârtia sau pânza.

meci, meciuri s. n. în-trecere sportivă întredouă persoane sauîntre două echipe.

medalie, medalii s. f.decoraţie.

medic, medici s. m.persoană care practi-că medicina; doctor.

medicaţie, medicaţiis. f. totalitatea medi-camentelor folosite întratarea unui bolnav.

medie, medii s. f. va-loare mijlocie a maimultor mărimi.

262

medieval, -ă, medie-vali, -e adj. care a-parţine evului mediu,care se referă la evulmediu.

mediocru, -ă, medi-ocri, -e adj. 1. carenu iese cu nimic înevidenţă, modest, co-mun. 2. lipsit de stră-lucire, fără valoare.

medita vb. a cugetaadânc asupra unuilucru; a reflecta.

mediu, medii s. n. 1.natura înconjurătoa-re, în care se aflăfiinţele şi lucrurile. 2.totalitatea persoane-lor în mijlocul căroratrăieşte cineva.

meduză, meduze s. f.animal marin, cu cor-pul gelatinos, în for-mă de ciupercă.

megafon, megafoanes. n. difuzor mare şiputernic.

megieş, -ă, megieşi,-e s. m. şi f. vecin.

melancolic, -ă, me-lancolici, -ce adj.trist, visător, depri-mat.

melc, melci s. m. ani-mal care are pe cappatru tentacule sensi-bile, cu corpul moaleşi vâscos, aflat într-ocochilie. Expr.: a mer-ge ca melcul = a mer-ge încet.

meleag, meleaguri s.n. loc, regiune, ţinut.

melodios, -oasă, me-lodioşi, -oase adj.armonios, melodic.

meloman, -ă, melo-mani, -e s. m. şi f.persoană care iubeştecu pasiune muzica.

memora vb. a ţineminte; a învăţa pe derost.

memorabil, -ă, me-morabili, -e adj. deneuitat, demn de ţi-nut minte; important,însemnat.

263

menaj, menajuri s. n.1. gospodărie. 2. căs-nicie.

menaja vb. a arătaîngăduinţă, înţelegerefaţă de cineva; a cru-ţa pe cineva.

menajeră, menajeres. f. gospodină.

meni vb. 1. a hotărî demai înainte; a des-tina. 2. a predestina,a ursi, a hărăzi.

menire, meniri s. f.rost, chemare, misi-une.

meniu, meniuri s. n.listă care cuprindefelurile de mâncare şibăuturile servite laun restaurant.

mentalitate, mentali-tăţi s. f. felul carac-teristic de a gândi alunui individ, al uneicolectivităţi etc.

mentor, mentori s. n.îndrumător, călăuzi-tor, sfătuitor.

menţine vb. a păstra

ceva în aceeaşi staresau formă; a (se) con-serva, a (se) întreţine.

menţiona vb. a amintiverbal sau în scris deceva sau cineva; a ci-ta, a pomeni, a sem-nala.

merge vb. 1. (despreoameni) a se deplasa(păşind sau cu unvehicul) dintr-un locîn altul; a păşi. 2.(+cu) a însoţi, a înto-vărăşi. 3. (despre unmecanism) a funcţio-na.

merinde s. f. pl. hrană(rece) pe care o iacineva când pleacă ladrum sau la muncă;hrană, mâncare.

merita vb. a i se cuvenicuiva ceva în urmafaptelor sale; a fi vred-nic de ceva.

mesaj, mesaje s. n. 1.anunţ, comunicare,înştiinţare. 2. ştire,veste.

264

meschin, -ă, mes-chini, -e adj. 1.lipsit de generozitate;avar, lacom, egoist. 2.(fig.) limitat, mărginit.

mesean, meseni s. m.persoană care ia par-te la un ospăţ, la omasă.

meserie, meserii s. f.îndeletnicire, profesiea unei persoane.

mesteacăn, mestecenis. m. arbore cu scoar-ţa albă, cu lemnul alb,gălbui sau roşiatic şicu frunze cenuşii;creşte în regiunile dedeal şi de munte.

mesteca1 vb. a fărâma,a măcina cu dinţii unaliment şi a-l ames-teca cu salivă, pentrua fi mai uşor de în-ghiţit şi de digerat.

mesteca2 vb. a ames-teca.

meşă, meşe s. f. şuviţăde păr.

meşteri vb. 1. a lucra,

a face ceva. 2. a po-trivi, a aranja, a facesă funcţioneze; a re-para.

meşteşug, meşteşu-guri s. n. 1. meserie.2. ocupaţie, îndelet-nicire. 3. pricepere,talent; artă. 4. vicle-nie, şiretenie.

metaforă, metafores. f. figură de stil careconstă în a da unuicuvânt o semnificaţienouă, folosind o com-paraţie subînţeleasă.

metamorfoza vb. a setransforma, a seschimba, a se preface.

meteahnă, metehne s.f. defect, cusur, lipsă.

meterez, metereze s.n. întăritură militarăde apărare din trecut;fortificaţie, redută.

meticulos, -oasă, me-ticuloşi, -oase adj.1. (despre persoane)care acordă multă a-tenţie detaliilor; mi-

265

gălos, minuţios. 2.(despre acţiuni) carenecesită multă aten-ţie şi răbdare.

metodă, metode s. f.procedeu, mod folositpentru realizarea u-nui lucru sau atin-gerea unui scop.

metropolă, metropoles. f. oraş mare, de obi-cei capitala unei ţări.

mezat, mezaturi s. n.vânzare publică a bu-nurilor unui datornic;licitaţie. Expr.: ascoate (sau a vinde) lamezat = a vinde (ceva)la licitaţie.

mezin, -ă, mezini, -es. m. şi f. ultimul năs-cut dintre mai mulţifraţi şi surori; cel maimic; prâslea.

miazănoapte s. f. nord.miazăzi s. f. sud.microscop, micro-

scoape s. n. aparatoptic, realizat pe bazaunor lentile, care mă-reşte foarte mult.

micşora vb. a (se) facemai mic; a (se) redu-ce, a (se) diminua.

miel, miei s. m. puiuloii în primele luni dela naştere.

miere s. f. substanţăgălbuie, dulce şi aro-mată, produsă de al-bine prin transfor-marea nectarului cu-les din flori.

mierlă, mierle s. f.pasăre cântătoare depădure, cu cioc lun-guieţ, galben, şi cupene negre.

miez, miezuri s. n. 1.partea interioară aunui fruct, a pâiniietc. 2. (fig.) fond, par-te esenţială, conţinutal unui lucru.

migăli vb. a lucra încet,cu răbdare, acordândmultă atenţie deta-liilor.

migra vb. a se deplasadintru-un loc într-al-tul; a se muta; a că-lători.

266

migrenă, migrene s.f. durere de cap.

miji vb. 1. a apărea, ase ivi. Expr.: a miji deziuă = a se face ziuă.2. (despre iarbă, mu-guri etc.) a răsări, aîncolţi.

milă, mile s. f. 1. sen-timent de înţelegereşi compasiune faţă desuferinţa unei per-soane; compătimire.Expr.: a i se face milăde... = a ierta pe cine-va; a arăta înţelegerefaţă de cineva. 2. sta-re jalnică în care seaflă cineva; mizerie.Expr.: a-i plânge cui-va de milă = a-i părearău de suferinţa cui-va. 3. bunătate, îngă-duinţă, bunăvoinţă.

mileniu, milenii s. n.perioadă de timp de omie de ani.

miliard, miliarde num.card. număr egal cu omie de milioane.

miligram, miligrames. n. unitate de mă-sură a greutăţii, re-prezentând a miaparte dintr-un gram.

mililitru, mililitri s.m. unitate de măsurăpentru volum, repre-zentând a mia partedintr-un litru.

milimetru, milimetris. m. unitate de mă-sură pentru lungime,reprezentând a miaparte dintr-un metru.

milion, milioane num.card. număr egal cu omie de mii.

milita vb. a lupta cuardoare pentru o i-dee, o acţiune etc.

militar, militari s. m.(în opoziţie cu civil)persoană care lu-crează în armată saucare îşi face stagiulmilitar; soldat.

milogi vb. a se rugafierbinte spre a obţineceva; a cere de po-mană; a cerşi.

267

milostiv, -ă, milostivi,-e adj. plin de milă;îngăduitor, binevoi-tor, iertător; bun.

mima vb. a interpretaun rol, o piesă etc;(despre gesturi, apu-cături) a imita.

mină1, mine s. f. locsubteran de unde seextrag zăcăminte deminerale utile.

mină2, mine s. f. ex-presie a feţei; înfăţi-şare.

miniatură, miniaturis. f. pictură sau de-sen de dimensiunifoarte mici, lucratăcu multă fineţe; întrecut se folosea laîmpodobirea manu-scriselor.

minte, minţi s. f. 1.facultatea de a gândi,de a judeca, de a în-ţelege. Expr.: a-i trececuiva ceva prin minte= a se gândi la ceva; aavea în minte = aintenţiona; a (se) în-

văţa minte = a secuminţi. 2. judecatădreaptă, sănătoasă.Expr.: a-şi pierdeminţile = a înnebuni.3. (+prep. în) aminti-re, memorie. Expr.: aţine minte = a-şi a-minti. 4. imginaţie,închipuire.

minţi vb. a spune min-ciuni.

minuna vb. a (se) uimi,a (se) impresiona.

minune, minuni s. f.fapt neobişnuit, ieşitdin comun; ciudăţe-nie; miracol; • ca prinminune = pe neaştep-tate.

minuscul, -ă, minus-culi, -e adj. de di-mensiuni (foarte) re-duse; (foarte) mic.

minut, minute s. n.unitate de măsură atimpului, egală cu aşaizecea parte dintr-ooră şi care cuprindeşaizeci de secunde.

268

mioară, mioare s. f.oaie tânără, de lavârsta de un an pânăla doi ani.

mira vb. a fi surprins,uimit (de ceva); a găsică ceva este ciudat,curios. Expr.: te miricine (sau ce) = oricine(orice).

miracol, miracole s.n. minune; fapt ieşitdin comun.

mire, miri s. m. numedat unui bărbat înziua sau în preajmacăsătoriei sale.

mireasă, mirese s. f.nume dat unei femeiîn ziua sau în preaj-ma căsătoriei sale.

mireasmă, miresmes. f. miros plăcut şiputernic al plantelorşi al florilor; parfum;aromă.

mirific, -ă, mirifici, -ceadj. admirabil, minu-nat.

mirişte, mirişti s. f.câmp pe care au ră-

mas, după recoltare,părţile de jos ale tul-pinilor de plante.

mirodenie, mirodeniis. f. nume dat părţilorunor plante, între-buinţate pentru a damâncărurilor un gustpicant sau aromat.

mirosi vb. 1. a avea saua răspândi un mirosde... 2. a percepe cusimţul mirosului; asimţi un miros. 3.(fig.) a bănui, a presu-pune.

misiune, misiuni s. f.sarcină dată cuiva;însărcinare; menire.

misivă, misive s. f. (întrecut) scrisoare.

mister, mistere s. n.ceea ce este necunos-cut, nedescoperit; e-nigmă, secret.

mistic, -ă, mistici, -ceadj. cu înţeles as-cuns, tainic, neînţe-les.

mistral s. m. vânt pu-ternic, rece şi uscat,

269

care suflă spre MareaMediterană.

mistrie, mistrii s. f.unealtă folosită înzidărie, formată din-tr-o placă de oţel, dediferite forme, şi pre-văzută cu un mâner.

mistui vb. a distruge, animici.

mişca vb. 1. a(-şi)schimba locul, pozi-ţia. 2. a se duce, a sedeplasa. 3. (fig.) a im-presiona, a tulbura.

mişel, -ea, mişei, -eleadj., s. m. şi f. (om) denimic; ticălos, nemer-nic.

mişuna vb. (despre oa-meni) a se mişca, acircula în număr ma-re; a se foi, a forfoti.

mit, mituri s. n. po-vestire fabuloasă carecuprinde credinţelepopoarelor antice de-spre originea univer-sului şi a fenomene-lor naturii, despre zei

şi eroi legendari.miting, mitinguri s.

n. adunare, manifes-taţie publică; întrunire.

mitocan, mitocani s.m. om grosolan, lipsitde politeţe; prost-cres-cut.

mitologie, mitologiis. f. totalitatea mitu-rilor unui popor.

mitralieră, mitralieres. f. armă automatăde calibru mic, cu ca-re se pot trage maimulte gloanţe într-untimp foarte scurt.

mitui vb. a oferi uneipersoane bani sauobiecte, în vedereasăvârşirii unei ilega-lităţi; a corupe.

miza vb. 1. (fig.) a contape..., a se baza pe...,a-şi pune nădejdeaîn... 2. a depune camiză; a juca pe...

mizerabil, -ă, mize-rabili, -e adj. 1. (de-spre persoane) om ti-

270

călos, vrednic de dis-preţ; nemernic. 2. (de-spre lucruri etc.) lipsitde valoare; în stareproastă, neîngrijit.

mlădia vb. a (se) înco-voia, a (se) apleca; a(se) legăna uşor din-tr-o parte în alta.

mlădiţă, mlădiţe s. f.ramură tânără; vlăs-tar.

moară, mori s. f. in-stalaţie special ame-najată pentru măci-narea cerealelor; clă-dire prevăzută cu oastfel de instalaţie.

moaşte s. f. pl. (în re-ligia creştină) ose-minte, bucăţi din veş-minte sau obiecte aleunei persoane con-siderate ca sfântă.

mobil, -ă, mobili, -eadj. care se mişcă;mişcător, deplasabil.

mobila vb. a aranja olocuinţă cu mobilanecesară.

mocan, mocani s. m.cioban din zonelemuntoase.

mocăi vb. a lucra încet,a-şi pierde vremea.

mocirlă, mocirle s. f.apă stătătoare (de mi-că întindere), plină denoroi.

mocni vb. (despre foc)a arde fără flacără.

modela vb. a realizaceva după un anumitmodel; a da unui ma-terial forma dorită.

modera vb. 1. a (se)micşora, a (se) redu-ce, a (se) diminua. 2.(despre oameni) a facesă fie mai cumpătat,mai măsurat; a potoli.

modern, -ă, moderni,-e adj. (în opoziţie cuvechi) din vremeanoastră, de actualita-te; nou, actual.

modest, -ă, modeşti,-ste adj. 1. (despreoameni) care nu se

271

laudă; care nu arepretenţii (mari); sim-plu, lipsit de îngâm-fare. 2. de valoare re-dusă, neînsemnat.

modifica vb. a(-şi)schimba forma, as-pectul, conţinutul; a(se) preface; a (se)transforma.

moft, mofturi s. n. 1.lucru lipsit de im-portanţă, de valoare;fleac. 2. capriciu, toa-nă.

mohorât, -ă, moho-râţi, -te adj. 1. (de-spre timp) întunecat,închis. 2. (fig., despreoameni) supărat,mâhnit.

molcom, -ă, molcomi,-e adj. liniştit, domol,lin.

molesta vb. a maltrata,a brutaliza; a şicana,a necăji pe cineva.

moleşit, -ă, moleşiţi,-te adj. fără putere;slăbit, vlăguit; leneş.

molie, molii s. f. numedat mai multor speciide fluturaşi (de noap-te) ale căror larve rodhaine, blănuri etc.

molimă, molime s. f.boală contagioasă laoameni sau la ani-male; epidemie.

momi vb. a amăgi (pecineva) cu vorbe saucu minciuni; a ispiti,a ademeni, a înşela.

monah, monahi s. m.călugăr.

monarh, monarhi s.m. conducător su-prem (rege, împăratetc.) al unei monarhii;suveran.

monografie, monogra-fii s. f. studiu ştiin-ţific asupra unui su-biect, analizat dintoate punctele de ve-dere.

monogramă, mono-grame s. f. semnscris, gravat sau bro-dat, format din iniţia-

272

lele numelui şi pre-numelui unei persoa-ne.

monologa vb. a vorbisingur; a vorbi cusine însuşi.

monosilabic, -ă, mo-nosilabici, -ce adj.care este format din-tr-o singură silabă.

monoton, -ă, mono-toni, -e adj. plictisi-tor, banal, tern.

monstru, monştri s.m. fiinţă fabuloasă,înfiorătoare; namilă,pocitanie.

montan, -ă, montani,-e adj. de munte, dela munte, specificmuntelui.

monument, monu-mente s. n. operă desculptură sau de ar-hitectură, menită săamintească un eveni-ment important sau opersonalitate ilustră.

morală, morale s. f.1. totalitatea regulilor

de convieţuire, decomportare a oame-nilor unii faţă de alţiişi faţă de colectivi-tate; etică. 2. (fam.)ceartă, dojană, mus-trare, reproş.

moravuri s. n. pl. to-talitatea obiceiurilorşi deprinderilor unuipopor, ale unui grupsocial sau ale uneipersoane; conduită,purtare.

morman, mormanes. n. grămadă de obiec-te (aflate în dezordineunele peste altele);maldăr, îngrămădire.

mormăi vb. a murmu-ra, a bombăni.

mormânt, mormintes. n. loc săpat pentruînmormântarea celordecedaţi.

mormoloc, mormolocis. m. pui de broascăîn prima fază de dez-voltare a animalului,având branhii în loc

273

de plămâni şi o coadălungă care-i serveştela înotat.

morocănos, -oasă, mo-rocănoşi, -oase adj.(despre persoane) ur-suz, posac, posomo-rât, tăcut.

mortal, -ă, mortali,-e adj. care provoacă,aduce moartea.

mortuar, -ă, mortu-ari, -e adj. care sereferă la un mort saula o înmormântare;de mort, de moarte;funerar.

morţiş adv. (de obiceipe lângă vb. a ţine) cuorice preţ, neapărat.

morun, moruni s. m.peşte răpitor, caretrăieşte în MareaNeagră, cu corpul a-coperit cu solzi as-cunşi în piele, capulgros şi botul scurt şiascuţit; foarte apre-ciat pentru carnea luişi pentru icrele negre

pe care le produce.mostră, mostre s. f.

cantitate mică dintr-omarfă, dintr-un ma-terial, dintr-o serie deobiecte de acelaşi fel,după care se potaprecia anumite ca-racteristici ale aces-tora; model.

moşie, moşii s. f. pro-prietate (mare) de pă-mânt cultivabil; do-meniu.

moşneag, moşnegi s.m. bărbat bătrân, moş.

moşnean, moşnenis. m. (în orânduireafeudală) ţăran libercare-şi cultivă pro-priul său pământ; ră-zeş.

moşteni vb. a primiceva ca moştenire.

moştenitor, -oare,moştenitori, -oares. m. şi f. persoanacare moşteneşte bu-nuri materiale; urmaş,succesor.

274

motan, motani s. m.cotoi, pisoi.

motiva vb. a arăta, aexplica, a justifica.

motocel, motocei s.m. ghemuleţ, ciucure.

motocicletă, motoci-clete s. f. vehicul cudouă sau trei roţi,construit pentru unasau mai multe per-soane.

mototoli vb. a (se) facemototol, a (se) facecocoloş; (despre hai-ne, rufe) a (se) şifona,a (se) boţi.

moţăi vb. a aţipi, adormita.

movilă, movile s. f.ridicătură de pământmai mică decât dea-lul.

mreajă, mreje s. f.plasă de prins peşte,cu ochiuri mari şi îm-pletită din aţă sub-ţire.

multiplica vb. 1. (mat.)a înmulţi. 2. a repro-

duce un obiect, prindiverse procedee teh-nice, în mai multeexemplare.

mulţumi vb. 1. a ex-prima (cuiva) recu-noştinţa pentru unbine făcut. 2. a răs-plăti, a recompensa.3. a nu cere maimult, a se considerasatisfăcut cu ceea cedeţine.

munci vb. a depune unefort fizic sau intelec-tual pentru a creasau a pregăti ceva; aface o muncă; a lu-cra.

murdar, -ă, murdari,-e adj. (în opoziţie cucurat) plin de pete,de praf; nespălat. 2.(despre apă) lipsită delimpezime; tulbure.

muscel, muscele s. n.deal înalt, cu pantăuşoară, care face tre-cerea de la regiuneamuntoasă la cea dedeal.

275

must, musturi s. n.suc dulce, stors dinstruguri.

mustra vb. a certa, adojeni pe cineva.

muşca vb. a apucaputernic cu dinţii şi astrânge tare. Expr.:a-şi muşca mâinile(sau degetele) = a secăi amarnic.

muşcată, muşcate s.f. plantă decorativă,cu frunze catifelate şipăroase, cu flori albesau roşii.

muşteriu, muşterii s.m. cumpărător, client.

muştrului vb. a certape cineva; a mustra,a dojeni.

muşuroi, muşuroaies. n. moviliţă formatădin ţărâna aruncatăla suprafaţa soluluide către furnici, câr-tiţe.

mut, -ă, muţi, -te adj.s. m. şi f. 1. (persoa-nă) care nu poate

vorbi sau care nuvrea să vorbească. 2.(fig.) tăcut, liniştit.

muta vb. 1. a deplasaun lucru dintr-un locîn altul. Expr.: a-şimuta gândul = a re-nunţa; a se răzgândi.2. a-şi schimba domi-ciliul.

mutră, mutre s. f.(fam.) 1. obraz, faţă,figură. 2. înfăţişare,aspect. Expr.: a facemutre = a face mof-turi.

muză, muze s. f.inspiraţie poetică.

muzeu, muzee s. n.instituţie care aredrept scop strânge-rea, păstrarea şi ex-punerea obiectelor ca-re prezintă un interesistoric, artistic, ştiin-ţific etc.

276

N

nadă, nade s. f. 1.hrană care se pune încârligul undiţei sau laaltă unealtă de pes-cuit, pentru a ademe-ni şi a prinde peştii;mâncare care se pu-ne într-o cursă pen-tru a ademeni şi aprinde animalele şipăsările; momeală. 2.(fig.) ispită, tentaţie,amăgire; cursă.

nagât, nagâţi s. m. pa-săre de baltă de mări-mea unui porumbel,cu penele albe şi ne-gre, cu un moţ negruîn creştet, alungit şiîntors spre frunte.

nagodă, nagode s. f.fiinţă sau lucru ciu-dat; minunăţie; ciu-dăţenie.

nai, naiuri s. n. nu-mele a două instru-mente muzicale: a.

instrument compusdin mai multe fluierede diferite lungimi,împreunate; b. fluierde trestie cu şaptegăuri.

naiv, -ă, naivi, -e adj.(despre oameni şi totceea ce ţine de naturaomului) care denotăsimplitate, credulita-te, provenite din lipsade experienţă; sincer,credul, neprefăcut.

namilă, namile s. f.fiinţă sau lucru foartemare; matahală, co-los.

nara vb. a povesti, aistorisi.

narator, naratori s.m. povestitor.

narcisă, narcise s. f.nume dat mai multorspecii de plante, cuflori albe sau galbene,decorative şi cu mirosplăcut.

nas, nasuri s. n. parteproeminentă a feţei,între frunte şi gură,

277

servind la respiraţieşi ca organ al miro-sului. Expr.: a(nu)-şicunoaşte lungul nasu-lui = a (nu) se com-porta cuviincios, a(nu) se obrăznici; nu-iajungi cu prăjina lanas = despre o per-soană încrezută, în-gâmfată; a da (cuiva)nas = a îngădui (cui-va) prea multe; a în-curaja pe cineva să seobrăznicească; a da(cuiva) peste nas = apune (pe cineva) la lo-cul lui, a pune (pe ci-neva) la respect.

naş, -ă, naşi, -e s. m.şi f. persoană careţine pruncul în braţe,asistă ca martor întimpul săvârşirii ri-tualului de botez şicare devine astfel ru-dă a familiei respec-tive. Expr.: a-şi găsinaşul = a da de cine-va care nu poate fiuşor de înşelat, biruit

sau amăgit, care îţiţine piept.

naşte vb. 1. (despre fi-inţe) a da viaţă, a a-duce pe lume, a faceun copil; (fig.) a pro-duce, a provoca, astârni. 2. (fig.) a apă-rea, a se ivi, a se for-ma.

natal, -ă, natali, -eadj. de naştere, în cares-a născut cineva.

nativ, -ă, nativi, -eadj. din naştere, înnăs-cut; natural, firesc.

naturaleţe s. f. atitu-dine firească, norma-lă.

natură, naturi s. f.totalitatea fiinţelor şia lucrurilor existenteîn Univers; lumea fi-zică înconjurătoare,cuprinzând vegetaţia,formele de relief, cli-ma.

naufragiu, naufragiis. n. scufundare saueşuare a unei nave;

278

accident care face cao navă să nu-şi maipoată continua dru-mul.

naviga vb. 1. (desprenave) a merge pe apă;a pluti. 2. (despre oa-meni) a călători cu onavă pe apă.

nazuri s. n. pl. capricii,mofturi, toane.

năbădăios,-oasă, nă-bădăioşi,-oase adj.1. (despre oameni) ca-re îşi iese repede dinfire; supărăcios; ca-pricios. 2. (despre ani-male) nărăvaş, sălba-tic.

nădejde, nădejdi s. f.încredere în realiza-rea unei dorinţe; spe-ranţă. Expr.: a tragenădejde = a spera; ase lăsa în nădejdea(cuiva) = a conta pe...,a se bizui pe...; a-şipune nădejdea (încineva) = a avea în-credere în forţele şi în

capacitatea cuiva;slabă nădejde = ne-sigur, puţin probabil.

năduşi vb. 1. a transpi-ra, a asuda. 2. a su-foca, a înăbuşi.

năframă, năframe s.f. bucată de pânză dein, cânepă, bumbac,borangic etc., tivităpe margini şi folosităca basma, broboadă,ştergar etc.

nălucă, năluci s. f. 1.fiinţă ireală pe careunii oameni cred că ovăd uneori; arătare,vedenie, fantomă.Expr.: ca năluca (sauca o nălucă) = foarterepede. 2. închipuiredeşartă, iluzie, hime-ră.

nămete, nămeţi s. m.(mai ales la pl.) can-titate mare de zăpa-dă; troian.

nămol, nămoluri s.n. noroi depus pe fun-dul apelor stătătoare

279

sau rămas după inun-daţie pe malul apelorcurgătoare; mâl.

năpastă, năpaste s.f. nenorocire mare,calamitate, pacoste.

năpădi vb. 1. a cuprin-de din toate părţile, aacoperi (peste tot); aîmpresura, a umple;(fig.) a copleşi, a do-borî, a birui. 2. (+prep. asupra, în, pes-te) a se năpusti, anăvăli. 3. (despre li-chide) a ţâşni brusc şiîn cantitate mare, aizbucni, a năvăli.

năpârcă, năpârci s.f. specie de şopârlălipsită de membre, cucorpul lung, acoperitcu solzi strălucitori.

năprasnic, -ă, nă-prasnici, -ce adj. 1.neaşteptat, neprevă-zut, fulgerător, subit.2. iute, violent, vehe-ment, nestăpânit, nă-valnic. 3. grozav, în-

grozitor, înfricoşător,cumplit.

năpusti vb. 1. a năvăli,a tăbărî, a se repezicu furie, a da buzna.2. a năpădi, a inun-da, a acoperi.

nărav, năravuri s. n.deprindere rea, obiceirău.

nărăvaş, -ă, nărăvaşi,-e adj. (mai ales de-spre cai) cu nărav,rău.

nărui vb. a se dărâma,a se surpa, a se pră-buşi, a se prăvăli.

născoci vb. 1. a faceceva nou, care nuexista până atunci; adescoperi, a inventa.2. a scorni, a plăs-mui, a inventa.

năstruşnic, -ă, năs-truşnici, -ce adj. 1.neobişnuit, ciudat. 2.straşnic, grozav, ex-traordinar.

nătăfleţ, -eaţă, nătă-fleţi, -e adj. prostă-

280

nac, nătărău, nătâng,gogoman.

năuc, -ă, năuci, -ceadj. 1. zăpăcit, bui-mac. 2. nepriceput,tont, prost.

năvăli vb. 1. a se repeziasupra cuiva, a tăbă-rî, a ataca. 2. a serevărsa, a pătrundetumultuos.

năvod, năvoade s. n.unealtă de pescuitalcătuită dintr-o pla-să mare, cu care sepescuieşte în apelemari.

năzbâtie, năzbâtii s.f. poznă, ştrengărie,farsă.

năzui vb. a dori stă-ruitor ceva, a aspira,a râvni la ceva.

neant s. n. nefiinţă, golnesfârşit, nimic.

neaoş, -ă, neaoşi, -eadj. 1. autentic, ade-vărat, veritabil, curat.2. care s-a născut, s-aformat şi s-a dezvol-

tat pe teritoriul pecare trăieşte şi înprezent; autohton, in-digen, băştinaş.

neasemuit, -ă, nease-muiţi, -te adj. carenu poate fi asemănatcu nimic; care nu areperche; fără seamăn,unic.

neastâmpăr s. n. lipsăde calm, agitaţie, ne-linişte.

nebulos, -oasă, nebu-loşi, -oase adj. ne-clar, confuz, vag.

necaz, necazuri s. n. 1.supărare, amărăciu-ne, suferinţă. Expr.: aface haz de necaz = ase veseli, a se amuza,a petrece. 2. mânie,furie, ciudă, pică.Expr.: a avea necaz(pe cineva) = a fi su-părat (pe cineva), apurta pică (cuiva); a-ifi (cuiva) necaz = a-i ficiudă, a-i părea rău(de ceva).

281

necăjit, -ă, necăjiţi,-te adj. supărat, amă-rât, trist.

necontenit, -ă, necon-teniţi, -te adj. fărăîntrerupere, continuu,necurmat, neîncetat.

necopt, -oaptă, ne-copţi, -oapte adj. 1.crud, care nu este bi-ne copt. 2. (fig., de-spre persoane) neex-perimentat, nevârst-nic.

necropolă, necropoles. f. (în antichitate)vastă boltă subteranăîn care se îngropaumorţii.

necruţător, -oare, ne-cruţători, -oare adj.care nu cruţă, fărămilă, neîndurător.

nectar, nectare s. n.suc (dulce) cules dealbine şi transformatîn miere.

necugetat, -ă, necu-getaţi, -te adj. ne-chibzuit, nesocotit.

necuviinţă, necuvi-inţe s. f. faptă, vorbăetc. necuviincioasă;obrăznicie, mojicie.

nedumerit, -ă, nedu-meriţi, -te adj. ne-lămurit, surprins, u-luit.

nefast, -ă, nefaşti,-ste adj. care aducenenorociri, supărări;dăunător, fatal.

nega vb. a nu recu-noaşte, a nu admiteun fapt; a tăgădui; acontesta.

neghină, neghine s. f.buruiană cu flori, deobicei roşii-purpurii,care creşte în lanurilede grâu. Expr.: a a-lege neghina din grâu= a despărţi ceea ceeste bun de ceea ceeste rău; a semănaneghină = a producezâzanie, ceartă.

neglija vb. a nu aveagrijă de cineva sau deceva, a nu se ocupa

282

suficient, a nu da a-tenţia cuvenită; a o-mite, a lăsa la o par-te, a trece cu vederea.

negoţ, negoţuri s. n.comerţ, negustorie.

negreşit adv. desigur,fără nicio îndoială,fără doar şi poate,neapărat.

negură, neguri s. f. 1.ceaţă groasă care seformează în mod deo-sebit dimineaţa şiseara, provocând re-ducerea vizibilităţii.2. (fig.) beznă, întune-ric.

neistovit, -ă, neisto-viţi, -te adj. (despreoameni) care este me-reu activ, care nuoboseşte.

neîndemânatic, -ă,neîndemânatici, -ceadj. care este lipsit deîndemânare; stân-gaci, nepriceput.

neînsufleţit, -ă, ne-

însufleţiţi, -te adj.lipsit de viaţă; mort.

nelinişte, nelinişti s.f. stare de îngrijorare,grijă, tulburare, fră-mântare.

nemaipomenit, -ă,nemaipomeniţi, -teadj. 1. neobişnuit, ex-traordinar; nemaiau-zit. 2. (+prep. de) foar-te, extrem de...

nemilostiv, -ă, nemi-lostivi, -e adj. (de-spre oameni) fără mi-lă, crud, cumplit.

neobrăzat, -ă, neo-brăzaţi, -te adj. ne-ruşinat, obraznic.

neologism, neologis-me s. n. cuvânt nou,împrumutat sau cre-at în limbă.

neomenos, -oasă, ne-omenoşi, -oase adj.lipsit de omenie saude bună-cuviinţă, fă-ră milă; inuman, rău,crud.

283

nepăsător, -oare, ne-păsători, -oare adj.lipsit de interes pen-tru ceea ce se întâm-plă în jurul său, in-diferent la ceea ce seîntâmplă.

neprielnic, -ă, nepri-elnici, -ce adj. ne-potrivit, nefavorabil.

neprihănit, -ă, ne-prihăniţi, -te adj.fără pată, curat, ne-pătat, imaculat.

nerăbdător, -oare, ne-răbdători, -oare adj.care nu are răbdare,fără răbdare; agitat,neastâmpărat.

nesăbuit, -ă, nesăbu-iţi, -te adj. nechib-zuit, nesocotit; iraţio-nal, nebun, nebu-nesc.

nesecat, -ă, nesecaţi,-te adj. care nu poateseca, fără sfârşit, me-reu viu; inepuizabil.

nestăvilit, -ă, nestă-viliţi, -te adj. care

nu este sau nu poatefi (uşor) de stăvilit;care nu poate fi oprit;năvalnic.

neşansă, neşanse s.f. ghinion, nenoroc,întâmplare nefavora-bilă.

net, -ă, nete adj. clar,desluşit; hotărât, ca-tegoric.

netăgăduit, -ă, netă-găduiţi, -te adj.care nu se poate pu-ne la îndoială; sigur,indiscutabil, cert.

neuron, neuroni s.m. celulă nervoasă.

nevătămat, -ă, nevă-tămaţi, -te adj. ne-atins, nerănit, nelo-vit; întreg, teafăr.

nevertebrat, -ă, ne-vertebraţi, -te adj.(despre animale) carenu are coloană ver-tebrală şi schelet o-sos intern.

nevinovăţie s. f. ino-cenţă, candoare; nai-vitate.

284

nevoiaş, -ă, nevoiaşi,-e adj. lipsit de mij-loace materiale; să-rac, mizer.

nicăieri adv. în niciunloc, în nicio parte.

nicicând adv. nicioda-tă.

nicidecum adv. deloc,în niciun chip.

niciodată adv. în niciunmoment, în nicio îm-prejurare; nicicând.

nimfă, nimfe s. f. (înmitologia greco-roma-nă) divinitate femi-nină despre care secredea că trăieşte înizvoare, păduri etc. şipersonifica putereaacestor locuri.

nimici vb. a distruge, adesfiinţa, a prăpădi.

nimicnicie, nimicniciis. f. deşertăciune, ză-dărnicie.

nisetru, nisetri s. m.peşte mare, răpitor,cu corpul alungit, a-vând pe laturi şi pe

spate plăci cornoase,cu capul mic şi botulscurt; preţuit pentrucarnea şi pentruicrele lui (negre).

nişă, nişe s. f. adân-citură anume lăsatăîntr-un zid, în pere-tele unei sobe, la omobilă etc., în care deobicei se aşază obiec-te decorative, obiectede uz casnic.

nobil, -ă, nobili, -eadj., s. m. şi f. I. 1.adj. care dovedeştegenerozitate, cinste,curaj; generos, ales,bun. 2. distins, ele-gant, graţios. II. s. m.şi f. persoană făcândparte din pătura so-cială a nobilimii; aris-tocrat.

nociv, -ă, nocivi, -eadj. distrugător, vătă-mător.

nocturn, -ă, nocturni,-e adj. care se facesau se întâmplă noap-tea; de noapte.

285

noian, noiane s. n. 1.cantitate mare. 2. în-tindere de apă, ne-mărginire. 3. hău, a-bis, genune.

noimă, noime s. f. în-ţeles, sens, rost.

nomad, -ă, nomazi,-de adj. care nu are oaşezare stabilă, carese mută dintr-un locîn altul.

nominativ, nomina-tive s. n. caz al de-clinării în care stausubiectul, numele pre-dicativ şi apoziţia.

nonsens, nonsensuris. n. ceea ce este fărăînţeles; vorbă, lucru,faptă fără rost; ab-surditate.

noptieră, noptiere s.f. dulăpior sau măsuţăcare se aşază lângăpat şi pe care se ţin laîndemână diverse o-biecte; măsuţă denoapte.

nor, nori s. m. vapori

sau picături de apă,cristale de gheaţă saufulgi de zăpadă ce segăsesc în suspensieîn atmosferă. Expr.: enor = e înnorat; tră-ieşte sau e (cu capul)în nori = se spune de-spre o persoană carenu ştie ce se întâmplăîn jurul ei, care tră-ieşte într-o lume a-parte, de visuri, fărăa ţine seama de rea-litate.

nord s. n. unul din celepatru puncte cardi-nale, opus sudului şiaflat în direcţia steleipolare; miazănoapte.

noroc, (pop.) noroaces. n. 1. soartă, destin,ursită. Expr.: la no-roc = la întâmplare,fără a fi sigur de re-zultat; a-şi încercanorocul = a risca. 2.întâmplare fericităcare asigură reuşita,succesul unei acţi-

286

uni, îndeplinirea uneidorinţe etc.; şansă.Expr.: a avea norocsau a fi cu noroc = aavea succes în acţiu-nile sale, datorită u-nor împrejurări favo-rabile; noroc că... =din fericire s-a întâm-plat că..., bine că...

norod, noroade s. n.1. popor. 2. mulţime,număr mare de oa-meni; gloată.

noroi, noroaie s. n.pământ amestecat cuapă; glod, tină.

nostalgie, nostalgiis. f. sentiment de tris-teţe, de melancolie,provocat de dorinţade a revedea un lociubit (mai ales pe celnatal), de a retrăi ce-va din trecut; melan-colie, tristeţe, amără-ciune.

nostim, -ă, nostimi,-e adj. 1. plin de haz,spiritual. 2. atrăgă-tor, simpatic, plăcut.

nota vb. 1. a însemna,a înregistra, a con-semna în scris. 2. aaprecia cu ajutorulnotelor pe un elev, unstudent etc.

notes, notesuri s. n.carnet de notiţe, deînsemnări.

noutate, noutăţi s. f.1. lucru nou, de cu-rând descoperit, pusîn circulaţie. 2. ştire,veste; fapt recent şiinteresant.

novac, novaci s. m.(pop.) uriaş, gigant,titan; voinic.

novator, -oare, nova-tori, -oare adj. per-soană care introduceo noutate; persoanăcu idei şi concepţiinoi.

novice, novici, -ce s.m. şi f. 1. persoanăcare abia a început săînveţe ceva; începă-tor. 2. persoană carea intrat într-o mă-năstire şi are de făcut

287

un stagiu până lacălugărire.

nuanţat, -ă, nuanţaţi,-te adj. care prezintăvarietăţi de tonuri, deculori, bogat în nuan-ţe.

nuc, nuci s. m. arboremare cu coroană bo-gată, cu frunze avândun miros pătrunzătordin care se extragcoloranţi, cu fructecomestibile şi cu lemnde calitate superioară,folosit la fabricareamobilelor.

nufăr, nuferi s. m.plantă acvatică, carepluteşte la suprafaţaapei, cu frunze late,albe (nufăr alb) saugalbene (nufăr gal-ben), cu miros plăcut.

nuia, nuiele s. f. ra-mură tânără şi flexi-bilă, tăiată dintr-uncopac sau dintr-o tu-fă şi folosită mai alesla împletituri.

nul, -ă, nuli, -le adj.

1. care se reduce lazero, la nimic, carenu valorează nimic;inexistent. Expr.: a finul la... = a nu şti ni-mic. 2. (despre acte,contracte) fără valoarelegală, fără niciovaloare. Expr.: a de-clara nul = a anula.

numeral, numerales. n. parte de vorbirecare exprimă un nu-măr, o determinarenumerică a obiectelorsau ordinea obiec-telor prin numerale.

nuntă, nunţi s. f. ce-remonial şi petrecereorganizate cu ocaziaunei căsătorii; • nun-tă de argint = aniver-sare a 25 de ani decăsătorie; • nuntă deaur = aniversare a 50de ani de la căsătorie.

nurcă, nurci s. f. micanimal din familiajderului, care trăieşteîn apropierea apelorcurgătoare şi a cărui

288

blană, de culoare ca-fenie-roşcată, deasăşi mătăsoasă, estefoarte apreciată.

nutreţ, nutreţuri s.n. nume dat plantelorcare servesc ca hranăanimalelor domesticeierbivore; furaj.

nutritiv, -ă, nutritivi,-e adj. care nutreşte,hrănitor.

nuvelă, nuvele s. f.specie literară în pro-ză, mai puţin comple-xă decât romanul, ca-re prezintă un episodsemnificativ din viaţaunuia sau mai multorpersonaje.

O

oacheş, -ă, oacheşi,-e adj. cu pielea feţeide culoare închisă şicu ochii, părul şisprâncenele negre;

brunet.oaie, oi s. f. animal do-

mestic rumegător,crescut pentru lână,lapte şi carne.

oală, oale s. f. vas delut ars, de metal saude porţelan etc. Expr.:a plăti oalele sparte =a plăti paguba făcutăde altul, a suferi pen-tru faptele altuia; ase amesteca undenu-i fierbe oala = a seamesteca în treburilealtora.

oaspete, oaspeţi s.m. persoană care vizi-tează pe cineva încasa acestuia, per-soană căreia i se o-feră ospitalitate; mu-safir.

oaste, oşti s. f. 1. ar-mată, oştire. 2. răz-boi, luptă, bătălie.

oază, oaze s. f. lac cuapă şi cu vegetaţiebogată în mijloculunui pustiu nisipos.

289

obârşie, obârşii s. f. 1.origine, început, punctde plecare. 2. loculunde s-a născut cine-va; familia, neamuldin care se trage ci-neva.

obez, -ă, obezi, -e adj.care suferă de obezi-tate, peste măsură degras.

obidă, obide s. f. întris-tare, mâhnire, chin,amărăciune, păs.

obiecta vb. a face oobiecţie; a arăta ar-gumentele pentru ca-re se contestă ceea cesusţine altcineva; ainvoca motive; a con-testa; a găsi pricină.

obişnui vb. a (se) de-prinde, a (se) familia-riza, a (se) învăţa.

oblădui vb. a conduce,a guverna, a cârmui.

oblic, -ă, oblici, -ceadj. care e înclinatfaţă de o dreaptă saufaţă de un plan; pie-

ziş, plecat, aplecat.obliga vb. 1. a sili la

ceva; a constrânge. 2.a se angaja, a-şi lua osarcină.

obloji vb. 1. a trata orană, un om bolnav;a pansa o rană. 2.(fig.) a purta de grijăcuiva, a îngriji.

oblon, obloane s. n.panouri de metal saude lemn, aşezate înfaţa sau în spateleunei ferestre, a uneiuşi etc.

oboi, oboaie s. n.instrument muzicalde suflat, în formă detub, realizat din lemn,cu găuri şi clape, fo-losit mai ales în or-chestre.

obor, oboare s. n. loc,de obicei împrejmuit,unde se ţine târgul devite, de fân, de lemne;târg de vite.

oboseală, oboseli s. f.slăbire a puterilor,cauzată de un efort

290

fizic sau intelectual;osteneală, istovire.

obraz, obraji s. m. 1.fiecare dintre celedouă părţi laterale alefeţei; pielea care aco-peră aceste părţi.Expr.: a avea obrazsubţire = a fi bine-crescut, a avea pur-tări frumoase; a-şipune obrazul (pentrucineva) = a garanta(pentru cineva); a-iplesni (sau a-i crăpa)cuiva obrazul de ru-şine = a-i fi cuivafoarte ruşine. 2. faţă,figură, chip. Expr.: aieşi (a scăpa) cu obrazcurat = a ieşi cu binedintr-o situaţie difici-lă; a-i spune cuiva dela obraz = a-i spuneun lucru direct; a-ispune verde în faţă.

obraznic, -ă, obraz-nici, -ce adj. lipsit derespect; insolent, im-pertinent, neruşinat;neascultător, neas-

tâmpărat.obseda vb. (despre o i-

magine, o idee, unsentiment) a urmări,a preocupa neîncetat,a stărui fără între-rupere în mintea cui-va.

observa vb. 1. a remar-ca, a băga de seamă.2. a cerceta, a privi, ascruta, a examina cuatenţie de aproape. 3.a spiona, a iscodi, apândi.

obstacol, obstacoles. n. 1. piedică, stavilăpusă în cale, care în-chide drumul, opreş-te vederea, trecereaetc. 2. (fig.) ceea ce seîmpotriveşte la săvâr-şirea unei acţiuni;greutate, dificultate.

obstinaţie, obstinaţiis. f. încăpăţânare,îndârjire.

obşte, obşti s. f. colec-tivitate, comunitate,mulţime de oameni;popor.

291

obţine vb. a dobândi, aprimi, a căpăta; a re-aliza ceva.

ocară, ocări s. f. vorbăsau faptă care mus-tră, ceartă, supără pecineva; jignire, insul-tă.

ocarină, ocarine s. f.instrument muzicalpopular de suflat, deformă ovală, cu găuri,care scoate suneteasemănătoare cu celeale fluierului.

ocazie, ocazii s. f. îm-prejurare care pro-voacă, permite sauuşurează săvârşireaunei acţiuni; prilej,moment favorabil.Expr.: la (o) ocazie =cu prilejul unor eve-nimente deosebite; ada ocazie la... = aprovoca, a prilejui.

ocean, oceane s. n. 1.întindere de apă să-rată stătătoare, careocupă suprafeţeledintre continente. 2.

(fig.) noian, imensi-tate.

ocheadă, ocheade s.f. privire aruncată pefuriş.

ochean, ocheane s. n.instrument optic carepermite observareaobiectelor aflate ladepărtare; binoclu.

ocnaş, ocnaşi s. m.individ condamnat lamuncă silnică într-oocnă; puşcăriaş.

ocnă, ocne s. f. minăde sare; salină.

ocroti vb. a lua subpaza sa; a proteja, aajuta, a apăra, a spri-jini.

octavă, octave s. f. in-terval între două su-nete ale gamei, la dis-tanţă de opt trepte.

ocular, -ă, oculari, -eadj. care se referă laochi, al ochiului; •martor ocular = per-soană care a văzutcum s-a petrecut unfapt.

292

odată adv. 1. cândva;odinioară, mai de-mult. Expr.: odată şiodată = într-o bunăzi, cândva, mai de-vreme sau mai târziu.2. îndată, imediat,fără întârziere.

odă, ode s. f. poezie li-rică în care se expri-mă elogiul, lauda, en-tuziasmul sau admi-raţia faţă de persoa-ne, de fapte eroiceetc.

odihnă, odihne s. f.1. întrerupere tempo-rară a unei activităţiîn scopul recâştigăriienergiei, al refaceriiforţelor; repaus. 2.tihnă, răgaz.

odinioară adv. pe vre-muri, altădată, odată.

odios, -oasă, odioşi,-oase adj. care pro-voacă ură, indignare,dezgust, demn de ură,respingător, detesta-bil.

odisee s. f. călătorielungă şi plină de a-venturi; şir de întâm-plări neprevăzute.

odorant, -ă, odoranţi,-te adj. care răspân-deşte miros plăcut;parfumat, mirositor.

odraslă, odrasle s. f.copil, urmaş, descen-dent.

ofensa vb. 1. a jigni, ainsulta (pe cineva). 2.(fam.) a se supăra.

ofensiv, -ă, ofensivi,-e adj. care atacă saucu care se atacă.

ofilit, -ă, ofiliţi, -teadj. 1. (despre plante)veştejit, pălit, îngăl-benit. 2. (fig., despreoameni şi faţa lor) pa-lid, tras (la faţă); slab,uscat; lipsit de vigoa-re; istovit, slăbit.

ofrandă, ofrande s. f.jertfă adusă unei di-vinităţi; prinos; darfăcut bisericii.

293

oftat, oftaturi s. n.respiraţie puternică,profundă şi prelungă,însoţită în expiraţiede rostirea cuvân-tului «of»; suspin.

ogar, ogari s. m. câinede vânătoare cu botullung, cu corpul înaltşi subţire, foarte ra-pid la fugă.

ogor, ogoare s. n. bu-cată de pământ culti-vată sau cultivabilă;teren agricol, proprie-tate agricolă; moşie.

ogradă, ogrăzi s. f.curte, bătătură.

oişte, oişti s. f. barălungă de lemn, fixatăîn crucea căruţei, atrăsurii etc., de carese înhamă sau seînjugă boii.

olar, olari s. m. meştercare face (şi vinde)oale sau alte obiectedin lut ars.

oleacă adv. puţin.olfactiv, -ă, olfactivi,

-e adj. care se referăla simţul mirosului.

olog, -oagă, ologi, -oa-ge adj. căruia îi lip-seşte un picior sauamândouă; care nupoate umbla bine saudeloc.

om, oameni s. m. fiin-ţă superioară, care secaracterizează pringândire, limbaj arti-culat, sentimente etc.Expr.: (nu-i) nici piciorde om = nu-i nimeni;la mintea omului =uşor de înţeles, evi-dent, firesc; a se faceom = a se îmbogăţi, ase înstări.

omagia vb. a aducecuiva omagii, a expri-ma stima, respectulfaţă de cineva.

omăt, omături s. n.zăpadă, nea.

omega s. m. sg. numeleultimei litere a alfabe-tului grecesc, cores-punzând sunetului o.

294

omidă, omizi, s. f.larva fluturilor, dău-nătoare pomilor, cucorpul alcătuit dinsegmente, uneori a-coperit cu peri.

omite vb. a lăsa la oparte, a neglija, a tre-ce cu vederea, a uita(ceva ce trebuia făcut,spus, amintit etc.).

omletă, omlete s. f.mâncare făcută dinouă bătute şi prăjiteîn grăsime, uneori cuo umplutură de şun-că, brânză, spanacetc.

omonim, omonimes. n. cuvânt care areaceeaşi formă cualtul sau cu altele,dar se deosebeşte caînţeles de ele.

omorî vb. 1. a pricinuimoartea cuiva, a luaviaţa cuiva; a ucide, arăpune, a asasina.Expr.: a omorî (pecineva) în bătaie = a

bate zdravăn, a snopiîn bătaie. 2. (fig.) adistruge, a nimici, aface să dispară, să-şipiardă puterea. 3.(fig.) a pricinui du-rere, a chinui. 4. a seconsuma, a se epui-za. Expr.: a se omorîde râs = a râde foartetare; a se prăpădi derâs.

ondină, ondine s. f.personaj din basmeleşi legendele germaneşi scandinave, închi-puit ca o fată fru-moasă care trăieşteîn ape.

ondula vb. 1. a se miş-ca, a se legăna ca un-dele, ca valurile apei;a se undui; a şerpui;a se arcui. 2. (desprepăr) a bucla, a încreţi,a face cârlionţi.

onest, -ă, oneşti, -steadj. cinstit, corect.

onoare s. f. 1. inte-gritate morală, corec-

295

titudine, cinste. 2. re-putaţie bună, pres-tigiu, vază; mândrie,demnitate. 3. respect,consideraţie, preţu-ire, stimă. 4. favoare,cinste. Expr.: a aveaonoarea să... = a aveacinstea să...

opac, -ă, opaci, -ceadj. 1. prin care nupoate trece lumina,lipsit de transparen-ţă. 2. lipsit de strălu-cire, întunecat, aco-perit.

opaiţ, opaiţe s. n. lam-pă mică, primitivă,care luminează cuajutorul unui fitilintrodus într-un vasumplut cu seu, uleisau untură.

opal, opale s. n. 1.piatră semipreţioasă,incoloră sau variatcolorată (verde, albas-tru, roşu, alb etc.),transparentă. 2. ţesă-tură de bumbac, sub-ţire şi străvezie, albă

sau colorată în nu-anţe deschise, dincare se fac bluze,cămăşi, batiste etc.

opări vb. a provoca saua căpăta arsuri tur-nând sau vărsândapă clocotită sau altlichid foarte fierbinte;a (se) arde.

operă, opere s. f. 1.compoziţie muzicalăscrisă pentru cântă-reţi, orchestră şi cor,pe un text. 2. lucrareoriginală de artă, deştiinţă etc; creaţie;totalitatea lucrărilorunui creator.

opincă, opinci s. f. în-călţăminte ţărăneas-că făcută dintr-o bu-cată dreptunghiularăde piele, cusută subforma labei picioruluişi strânsă cu ajutorulnojiţelor.

opinie, opinii s. f. pă-rere, judecată, idee.

opinti vb. a face unefort mare pentru a

296

împinge, a urni sau aridica ceva.

oploşi vb. 1. a-şi găsiun refugiu, a se adă-posti, a se aciua, a sepripăşi. 2. a strângede pe drumuri, agăzdui, a adăposti.

oportun, -ă, oportuni,-e adj. care se întâm-plă, care se face lamomentul potrivit;potrivit, indicat, ni-merit, favorabil.

oprima vb. a asupri.opta vb. a alege, a

prefera dintre douăsau mai multe lu-cruri, soluţii, situaţiietc. pe aceea care îţiconvine.

optim, -ă, optimi, -eadj. adecvat, potrivit,indicat.

optimism s. n. atitu-dine a omului carepriveşte viaţa cu în-credere.

opulent, -ă, opulenţi,

-te adj. bogat, îm-belşugat, abundent.

opune vb. a pune faţăîn faţă obiectele; a(se) împotrivi.

oracol, oracole s. n.1. (la vechii greci) per-soană considerată aavea darul să pre-vestească viitorul; lo-cul unde se făceauprevestirile. 2. pre-zicere, profeţie, pre-vestire.

oral, -ă, orali, -e adj.care se transmite ver-bal, din gură în gură.

orar, orare s. n. pro-gram săptămânal, pebaza căruia se desfă-şoară activitatea înşcoli.

orator, oratori s. m.persoană care ros-teşte un discurs, carevorbeşte în faţa unuipublic.

orătanie, orătănii s.f. (mai ales la pl.)pasăre de curte.

297

orb, oarbă, orbi, oar-be adj. lipsit de simţulvăzului, care nu vede(deloc).

orchestră, orchestres. f. grup de instru-mentişti care executăcompoziţii muzicalela diverse instrumen-te.

ordona vb. 1. a da or-din, a porunci, a co-manda. 2. a pune înordine, a rândui, aaranja.

orfan, -ă, orfani, -eadj. (despre copii)care şi-a pierdut unulsau amândoi părinţii.

orgă, orgi s. f. instru-ment muzical al căruimecanism se com-pune dintr-un sistemde tuburi sonore princare trece aerul.

orgoliu, orgolii s. n.mândrie, îngâmfare,vanitate, trufie.

orhidee, orhidee s. f.plantă cu flori mari,

colorate, cu trei peta-le, dintre care una setermină de obicei înformă de pinten ră-sucit.

orienta vb. a recunoaş-te, a stabili direcţia, agăsi drumul, a şti în-cotro să se îndrepte;a găsi calea cea maibună de urmat într-oanumită împrejurare,atitudinea, soluţiacea mai potrivită; aacţiona bine.

origine, origini s. f.început, izvor, obârşie.

orna vb. a împodobi, adecora, a înfrumu-seţa.

orologiu, orologii s.n. ceas de dimensiunimari, fixat pe faţadaunei clădiri, pe unperete interior, pe ocoloană etc.

oropsi vb. a asupri, aprigoni, a persecuta.

ortodox, -ă, ortodocşi,-xe adj. care ţine debiserica creştină.

298

ortoepie s. f. disciplinăcare se ocupă cu stu-diul regulilor de pro-nunţie corectă.

ortografie, ortografiis. f. sistem de reguliprivind scrierea co-rectă a unei limbi.

os, oase s. n. parte ascheletului. Expr.: afi numai piele şi oase= a fi foarte slab; arupe (cuiva) oasele = abate zdravăn (pecineva); în carne şioase = în persoană,în realitate.

oscila vb. 1. a se legă-na, a se balansa, apendula. 2. a şovăi, aezita.

ospăţ, ospeţe s. n. ma-să îmbelşugată; pe-trecere cu masă ma-re; banchet.

ospiciu, ospicii s. n.spital, sanatoriu încare sunt îngrijiţi ne-bunii.

ospitalitate s. f. pri-mire bună, găzduire

plină de atenţie faţăde oaspeţi.

ostaş, ostaşi s. m.persoană care ser-veşte în armată;oştean, soldat.

osteneală, osteneli s.f. obosire, extenuare.

ostil, -ă, ostili, -e adj.duşmănos, vrăjmaş.

ostrov, ostroave s. n.insulă situată maiales în mijlocul unuirâu sau al unui lac.

oştire, oştiri s. f. ar-mată, oaste.

otoman, -ă, otomani,-e adj. turcesc, turc.

P

pace s. f. 1. stare de în-ţelegere între popoa-re, între ţări, lipsităde conflicte armate.Expr.: a face pace (cucineva) = a se împăca(cu cineva). 2. lipsă

299

de zgomot; linişte, tă-cere, odihnă, calm.Expr.: a lăsa în pace(pe cineva) = a nu de-ranja, a nu supăra(pe cineva).

pacient, -ă, pacienţi,-te s. m. şi f. persoa-nă aflată sub trata-mentul unui medic.

pact, pacte s. n. 1.tratat între două saumai multe state suve-rane, din care reiesdrepturi şi obligaţiireciproce. 2. acord,înţelegere între douăsau mai multe părţi(instituţii, persoaneetc.).

padină, padini s. f. locaproape plan uneoriuşor scobit, aflat învârful unui deal saual unui munte.

pagină, pagini s. f.fiecare dintre celedouă feţe ale unei foide carte, de caiet, deziar etc.; cuprinsul,

textul unei astfel defeţe. Expr.: a pune înpagină = a pagina.

pagubă, pagube s. f.pierdere materială pecare o suportă cine-va; stricăciune, dau-nă. Expr.: a lucra(sau a ieşi) în pagubă= a munci inutil, fărăa realiza un câştig.

paharnic, paharnicis. m. titlu dat boieru-lui de la curtea domni-torului care avea grijăde băutura domnuluisau de administrareaviilor şi pivniţelordomneşti.

paiaţă, paiaţe s. f.actor de circ sau debâlci care stârneşterâsul prin înfăţişareasa caraghioasă, prinpoznele sale etc.; măs-cărici, clovn, bufon.

paj, paji s. m. tânărnobil aflat pe lângăun senior, un regesau un principe pen-

300

tru a învăţa meşte-şugul armelor; copilde casă.

pajişte, pajişti s. f.loc acoperit cu iarbămăruntă şi deasă, în-trebuinţată ca nutreţsau pentru păşunat.

pal, -ă, pali, -e adj. 1.(despre faţa oameni-lor) palid. 2. (fig.) lip-sit de strălucire, şters.3. (despre culori) es-tompat, palid, şters.

palavră, palavre s. f.(fam., mai ales la pl.)vorbă lipsită de im-portanţă, fleac, ni-mic; născocire, min-ciună, invenţie.

palmares, palmare-suri s. n. totalitateasucceselor sau victo-riilor (sportive, litera-re etc.) obţinute de ci-neva.

palmă, palme s. f. 1.partea dinăuntru amâinii, de la încheie-tură până la vârfuldegetelor. Expr.: a

face (ceva) bătând dinpalme sau cât ai batedin palme = a faceceva repede; a ghici înpalmă = a ghici cuivaviitorul după liniilepalmei. 2. (+a trage,a da, a cârpi) loviturădată cu palma. Expr.:a lua (pe cineva) lapalme = a pălmui (pecineva).

paloş, paloşe s. n. sa-bie lată cu două tăi-şuri, uneori încovoia-tă spre vârf.

palpitant, -ă, palpi-tanţi, -te adj. carestârneşte un interesviu; emoţionant, pa-sionant, captivant.

paltin, paltini s. m.arbore mare, cu frun-ze crestate adânc şicu fructele prevăzutecu aripi; creşte înpădurile de deal, iarlemnul său este folo-sit la fabricarea mobi-lei, a instrumentelormuzicale etc.

301

pamflet, pamflete s.n. scriere satirică în ca-re sunt criticate vehe-ment atitudini, con-cepţii politice, aspectenegative ale vieţii.

pandur, panduri s. m.soldat din oastea luiTudor Vladimirescu.

panglică, panglici s.f. fâşie lungă şi îngustăde mătase, catifeaetc., folosită mai alesca podoabă (în părsau la îmbrăcăminteafeminină).

panică s. f. spaimă,neîntemeiată deseori,de care este cuprinsun individ sau o mul-ţime.

panoramă, panorames. f. privelişte din na-tură, cu orizont larg,văzută de la înălţimeşi de departe.

panou, panouri s. n.bucată de lemn saude carton, de formediferite, pe care se

lipesc afişe, se scriulozinci etc.

pansa vb. a(-şi) aplicaun pansament; a (se)bandaja.

pantă, pante s. f. por-ţiune de teren cusuprafaţa înclinată;coastă, povârniş, pri-por; • în pantă = în-clinat, povârnit.

panteră, pantere s. f.animal de pradă dinfamilia felinelor, cublana gălbuie cu peteînchise; trăieşte înAsia şi în Africa.

pantof, pantofi s. m.încălţăminte de stra-dă din piele, din pân-ză sau din materialesintetice, care aco-peră piciorul până lagleznă.

papagal, papagali s.m. pasăre tropicală,cu ciocul mare şi în-covoiat, cu pene fe-lurit şi viu colorate,care, dresată, poateimita vorba omului.

302

papetărie, papetăriis. f. magazin în carese vând caiete, hârtie,creioane, peniţe etc.

papuc, papuci s. m.încălţăminte uşoară,care se poartă în ca-să. Expr.: a fi sub pa-puc = a fi sub ascul-tarea deplină a cuiva.

papură, (rar) papuris. f. plantă cu tulpinaînaltă şi subţire, cufrunze lungi şi în-guste, care creşte înape stătătoare sau lincurgătoare. Expr.: acăuta (sau a găsicuiva) nod în papură =a căuta (sau a găsi)greşeli acolo unde nusunt, a căuta neapă-rat motiv de ceartă.

paradă, parade s. f.festivitate militară lacare defilează trupele.Expr.: a face paradă(de sau cu ceva) = a selăuda, a se făli cuceva.

paradis, paradisuri s.n. rai. Expr.: ca în pa-radis = foarte fericit.

paragină, paraginis. f. loc părăsit; terenacoperit de buruieni.

parastas, parastases. n. slujbă religioasă,făcută pentru pome-nirea celor morţi.

paraşută, paraşute s.f. aparat în formă deumbrelă, folosit pen-tru a micşora vitezade cădere a unui o-biect sau a unei per-soane dintr-un avion,făcând posibilă cobo-rârea fără pericol.

parc, parcuri s. n. te-ren întins, amenajatcu plantaţii, alei, la-curi etc. şi folosit caloc pentru distracţiişi odihnă.

parca vb. a aşeza, alăsa să staţioneze în-tr-un anumit loc.

parcelă, parcele s. f.porţiune delimitată

303

de teren destinatăunei anumite între-buinţări.

parcurge vb. 1. (despredrumuri sau distanţe)a străbate (de la uncapăt la altul; a face,a merge, a cutreiera.2. a trece cu privireapeste ceva; a citi, alectura, a răsfoi.

pardesiu, pardesie s.n. haină lungă maisubţire decât palto-nul, care se îmbracăde obicei primăvara şitoamna.

parfum, parfumuris. n. 1. miros plăcut;mireasmă, aromă. 2.produs lichid cu mi-ros plăcut.

pariu, pariuri s. n.prinsoare, rămăşag.

participa vb. a luaparte la o acţiune, lao discuţie etc.; aasista, a contribui.

parvenit, -ă, parveni-ţi, -te s. m. şi f. per-

soană care a obţinuto situaţie materială,politică şi socială fărămuncă, prin mijloacenecinstite.

pasager, -ă, pasageri,-e s. m. şi f. persoanăcare călătoreşte folo-sind un mijloc detransport în comun;călător.

pasămite adv. pesem-ne, probabil, se pare,se vede că...

pasionat, -ă, pasio-naţi, -te adj. stăpânitde pasiune; înflăcă-rat, entuziasmat, în-focat, însufleţit.

pasiv, -ă, pasivi, -eadj. (în opoziţie cuactiv) 1. (despre oa-meni şi acţiunile lor)care nu ia parte la oacţiune, care este lip-sit de interes şi deiniţiativă; inactiv; de-lăsător, indiferent,nepăsător. 2. (despreo diateză verbală) ca-

304

re arată că subiectulgramatical suferă ac-ţiunea făcută de alt-cineva.

pastel, pasteluri s. n.poezie cu conţinutliric, în care se facedescrierea unui ta-blou, unui peisaj dinnatură.

pastilă, pastile s. f.medicament de formaunei tablete sau aunei bomboane mici,rotunde.

paşalâc, paşalâcuris. n. provincie din Im-periul Otoman guver-nată de un paşă;provincie sau ţarăocupată de turci şicondusă de un paşă.

paşaport, paşapoartes. n. document cucaracter oficial caredă dreptul cetăţenilorde a pleca în altă ţa-ră, servindu-le acolodrept act de identi-tate.

paşnic, -ă, paşnici, -ceadj. 1. (om) care iu-beşte şi susţine pacea,evitând orice conflict;blând, blajin. 2. (de-spre un loc, un peisaj)tihnit, calm, liniştit.

patern, -ă, paterni,-e adj. de tată, altatălui, părintesc.

patetic, -ă, patetici,-ce adj. care stârneşteemoţia; duios, emoţi-onant, impresionant,înduioşător.

patimă, patimi s. f.sentiment nestăpânit(puternic şi violent)care copleşeşte peom, întunecându-i a-desea dreapta jude-cată; ardoare, avânt,entuziasm, înflăcăra-re; pasiune.

patina vb. 1. a se da pegheaţă cu patinele. 2.(despre vehicule) a seînvârti pe loc din cau-za lunecuşului.

305

patos s. n. avânt, en-tuziasm.

patrafir, patrafire s.n. fâşie lungă de stofăbrodată cu cruci şialte motive religioasepe care preotul o poar-tă la gât când oficiază.

patriot, -ă, patrioţi, -tes. m. şi f. persoanăcare îşi iubeşte patria.

pauză, pauze s. f. în-trerupere temporarăa unei activităţi, aunei acţiuni; repaus,oprire; recreaţie (laşcoală).

paznic, paznici s. m.persoană care păzeş-te; strajă, gardian,păzitor.

păcală s. m. (după nu-mele unui personajdin basme şi snoave)om glumeţ şi poznaş.

păcăli vb. a înşela pecineva printr-o min-ciună sau viclenie; aamăgi, a momi, aademeni.

păcătui vb. a comiteun păcat; a greşi.

pădure, păduri s. f.suprafaţă mare de te-ren acoperită de co-paci; codru.

păgubi vb. a suferi opagubă sau a pricinuicuiva o pagubă; a filipsit sau a lipsi pe ci-neva de un bun saude un câştig.

pălălaie, pălălăi s. f.flacără mare; vâlvă-taie.

pălărie, pălării s. f.obiect folosit pentruacoperirea capului.

pălăvrăgi vb. a rostivorbe lipsite de im-portanţă; a vorbi multşi fără rost; a trăn-căni, a flecări, a în-druga.

pălmaş, -ă, pălmaşi,-e s. m. şi f. ţăransărac, lipsit de vite şiobligat să munceascăpentru alţii.

306

păpuşă, păpuşi s. f.jucărie care imită deobicei înfăţişarea u-nui copil (mai ales aunei fetiţe).

părăsi vb. 1. a pleca delângă cineva, lăsân-du-l singur; a aban-dona pe cineva; a sedespărţi de cineva. 2.(despre o localitate, oţară) a pleca de unde-va, a nu mai sta în-tr-un loc. 3. (despreacţiuni, îndeletniciri) aînceta, a opri, a în-trerupe.

părere, păreri s. f.punct de vedere, opi-nie; convingere, cre-dinţă, idee. Expr.: a fide părere = a crede; afi de aceeaşi părere(cu cineva) = a fi deacord (cu cineva); pă-rere de rău = regret,supărare; părere debine = bucurie, mul-ţumire.

păs, păsuri s. n. su-părare, necaz.

păstor, păstori s. m.cel care păzeşte oilesau vitele la păscut;cioban.

păstra vb. 1. a menţineceva în bună stare; a(se) conserva. 2. a re-zista, a dura. Expr.:a-şi păstra calmul sausângele rece = arămâne calm, liniştit;a păstra tăcere = atăcea. 3. (despre o tai-nă, un secret) a nudezvălui, a nu divul-ga; a respecta.

păstrăv, păstrăvi s. m.peşte răpitor, cu cor-pul acoperit de solzimici, cu puncte roşiişi negre; trăieşte înapele reci de munte.

păşune, păşuni s. f.loc acoperit cu iarbă,unde pasc vitele; iz-laz, imaş.

păta vb. a(-şi) face opată; a (se) murdări.

pătimi vb. a îndura, asuferi, a răbda (ne-plăceri, lipsuri).

307

pătrunzător, -oare,pătrunzători, -oareadj. 1. care străbateadânc; care răzbate.2. (despre glas) cusonoritate puternică;strident, tare. 3. (de-spre ochi sau privire)ager, iscoditor, cerce-tător, scrutător. 4.(despre spiritul, min-tea oamenilor) ager,perspicace.

păţanie, păţanii s. f.întâmplare neaştep-tată, neplăcută saupuţin obişnuită, peri-peţie.

păun, păuni s. m. pa-săre domestică mare,cu penajul străluci-tor, albastru-verzui şicu coada foarte lun-gă, pe care o poate ri-dica şi răsfira ca unevantai.

pâclă, pâcle s. f. ceaţăslabă, negură uşoară.

pândi vb. 1. a observacu atenţie pe cinevasau ceva (aşezat în-

tr-un loc ferit); a spio-na, a urmări. 2. a aş-tepta cu nerăbdare,cu multă atenţie.

pângări vb. a lipsi derespect, a trata înmod necuviincios pecineva sau ceva; anecinsti, a profana, apăta.

pântec, pântece s. n.burtă, abdomen.

pârâu, pâraie s. n. râumic; apă curgătoaremică.

pârdalnic, -ă, pârdal-nici, -ce adj. (pop. şifam.) afurisit, bleste-mat.

pârgui vb. (despre fruc-te şi cereale) a începesă se coacă, a da încopt; a se rumeni.

pârî vb. a acuza, a seplânge de faptele cui-va; a da pe faţă, aspune pe cineva cui-va; a reclama.

pârjol, pârjoluri s. n.1. foc mare (mai alesîn vreme de secetă);

308

incendiu. Expr.: a dapârjol = a da foc, aincendia; a face pârjol= a nimici (prin foc), adistruge. 2. (fig.) pus-tiire, prăpăd. Expr.:pârjol şi foc = dezas-tru.

pârlit, -ă, pârliţi, -teadj. 1. ars uşor, doarla suprafaţă. 2. (de-spre oameni) bronzat,ars de soare. 3. (de-spre plante) ofilit, us-cat. 4. (fig.; despre oa-meni) sărac, amărât.

pârtie, pârtii s. f. că-rare făcută prin zăpa-dă; drum special a-menajat pentru prac-ticarea sporturilor deiarnă.

pedeapsă, pedepse s.f. 1. sancţiune care sedă celui ce a comis ogreşeală. 2. suferinţă,chin, necaz.

pedestrime s. f. (în tre-cut) oaste care mer-gea la luptă pe jos.

peisaj, peisaje s. n. 1.porţiune din naturăsurprinsă cu o sin-gură privire; priveliş-te. 2. tablou, pictură,etc. care reprezintăun colţ din natură.

pelerinaj, pelerinajes. n. călătorie pe careo face un individ sauun grup la un locconsiderat sfânt.

pelerină, pelerine s.f. haină lungă şilargă, fără mânecă,adesea cu glugă, carese poartă peste altăîmbrăcăminte.

pelican, pelicani s.m. pasăre mare, cuciocul lung şi curbat,cu un sac sub cioc încare adună peştii cucare se hrăneşte; tră-ieşte în regiuni maicalde, pe malul mări-lor, al râurilor etc.

peltic, -ă, peltici, -ceadj. (despre oameni)care rosteşte în mod

309

defectuos anumitesunete; care pronun-ţă «s» în loc de «z» etc.

penaj, penaje s. n. to-talitatea penelor uneipăsări.

penel, peneluri s. n.pensulă mică cu carese pictează.

penetra vb. a pătrun-de, a străpunge.

penibil, -ă, penibili,-e adj. care face pecineva să se simtăîncurcat, jenat, stin-gherit; greu de supor-tat; jenant, neplăcut,supărător.

peninsulă, peninsules. f. suprafaţă de pă-mânt, înconjurată dintrei părţi de apă.

penitenciar, peniten-ciare s. n. închisoa-re, ocnă, puşcărie,temniţă.

pensulă, pensule s. f.instrument compusdintr-un smoc de firede păr, prins într-ocoadă (scurtă) de

lemn sau de metal,folosit la întindereavopselelor si a lacu-rilor pe o suprafaţă.

peren, -ă, pereni, -eadj. 1. (despre plante)care trăieşte şi dă rodmai mulţi ani la rând.2. (fig.) care dureazămult timp; durabil,trainic, rezistent.

perfecţiona vb. a (se)face mai bun; a (se)desăvârşi, a (se) îm-bunătăţi.

perfid, -ă, perfizi, -deadj. (despre oameni)care, sub o înfăţişarebinevoitoare sau ne-păsătoare, ascunderăutate, şiretenie; pre-făcut, făţarnic, ipocrit.

perfora vb. a face ogaură; a găuri; a sco-bi; a străpunge.

periclita vb. a pune înpericol; a primejdui, aameninţa.

periculos, -oasă, peri-culoşi, -oase adj.care prezintă sau ar

310

putea prezenta unpericol; primejdios,dăunător, ameninţă-tor; riscant.

periferie, periferii s.f. cartier, zonă, regiunesituate la margineaunui oraş.

perima vb. (despre idei,concepţii etc.) a ieşidin uz; a se învechi, ase demoda.

periodic, -ă, periodici,-ce adj. care se repe-tă (regulat) la anumi-te intervale de timp.

peripeţie, peripeţii s.f. întâmplare neaştep-tată care intervine înviaţa cuiva; aventură,păţanie.

periplu, periple s. n.călătorie pe mare;navigaţie.

perjă, perje s. f. (Mold.)prună.

permanent, -ă, per-manenţi, -te adj.care durează mereu,

care se petrece fărăîncetare; necontenit,neîntrerupt, constant.

permite vb. 1. a în-gădui, a da voie, aîncuviinţa. 2. a în-drăzni, a-şi lua liber-tatea de a face cevaneîngăduit.

perora vb. 1. a vorbimult şi pe un tonînsufleţit. 2. a susţinecu înflăcărare o idee,o teză etc.

perpetua vb. a face sădureze mereu sautimp îndelungat; atransmite din gene-raţie în generaţie, dinveac în veac.

perplex, -ă, perplecşi,-xe adj. surprins şiîncurcat; uluit, nedu-merit.

perseverent, -ă, per-severenţi, -te adj.care este foarte stăru-itor în acţiunile, înideile sale; insistent,persistent, tenace.

311

personificare, perso-nificări s. f. figurăde stil care constă înatribuirea de însuşiriomeneşti unor ani-male, unor lucrurisau fenomene din na-tură.

perspicace adj. invar.ager la minte; isteţ,pătrunzător, iscodi-tor.

perturba vb. a deranja,a tulbura.

pescui vb. a prindepeşte sau alte ani-male acvatice comes-tibile.

pestriţ, -ă, pestriţi, -eadj. 1. care prezintăpete mici de diferiteculori. 2. amestecat,diferit, variat.

peşteră, peşteri s. f.scobitură naturală,subterană, adâncă şimare; cavernă, grotă.

petiţie, petiţii s. f.cerere scrisă adresatăunei autorităţi.

peţi vb. a cere în căsă-torie.

picoti vb. a dormita, aaţipi şezând sau stândîn picioare; a moţăi, apiroti.

pictor, pictori s. m.artist care înfăţişeazăpe hârtie, pe pânză,pe pereţi etc. fiinţe şilucruri în culori, încreion sau în căr-bune.

picura vb. (despre li-chide) a cădea picătu-ră cu picătură; a picta.

piedestal, piedesta-luri s. n. suport pecare se aşază o sta-tuie, o coloană etc.

pieptar, pieptare s. n.cojocel scurt din bla-nă de miel, fără mâ-neci, încheiat în faţă,purtat de oamenii dela ţară; bundiţă.

pieptiş, -ă, pieptişi, -eadj. 1. (despre munţi,dealuri, drumuri etc.)abrupt, greu de ur-

312

cat. 2. (despre o lup-tă, o încăierare) carese dă corp la corp.

pieri vb. 1. a muri, aînceta din viaţă. 2.(despre stări fizice,senzaţii) a slăbi, a sestinge, a se micşora.Expr.: a-i pieri (cuiva)glasul = a nu maiputea vorbi din cauzaemoţiei.

pieton, pietoni s. m.persoană care mergepe jos; trecător.

pieziş, -ă, piezişi, -eadj. 1. aplecat într-oparte; oblic, diagonal;strâmb. 2. (despre unteren) înclinat, abrupt.3. (despre privire) bă-nuitor, duşmănos, is-coditor.

pildă, pilde s. f. exem-plu, model de urmat;• de pildă = de exem-plu.

pin, pini s. m. arboreînalt până la 40 demetri, cu frunze înformă de ace lungi,

cu scoarţa roşcată şilemnul foarte rezis-tent.

pinguin, pinguini s.m. pasăre marină, cuciocul lung, cu piep-tul alb, cu aripilescurte şi negre, cumersul legănat; tră-ieşte în grupuri, maiales în regiunile po-lare.

pipă, pipe s. f. obiectformat dintr-o partemai groasă şi scobită,în care se aplică tutu-nul, şi dintr-un tub(curbat) prin care setrage fumul; lulea.

pipăi vb. a atinge (uşor)un obiect cu mânasau cu vârful degete-lor.

pirat, piraţi s. m. tâl-har care cutreierămările pentru a jefuişi a răpi corăbiile.

piruetă, piruete s. f.figură de dans, con-stând din învârtireacompletă a unui dan-

313

sator pe un singurpicior.

pisa vb. a zdrobi, a sfă-râma ceva prin lovire.

pisc, piscuri s. n. vârfstâncos şi ascuţit alunui munte.

piscină, piscine s. f.bazin.

pistă, piste s. f. fâşiede teren amenajatăca spaţiu destinat de-colării şi aterizăriiavioanelor.

pită, pite s. f. pâine.piti vb. a (se) ascunde

(ghemuindu-se); a sepitula, a se tupila.

piţigăiat, -ă, piţigă-iaţi, -te adj. (desprevoce, despre suneteetc.) subţire, ascuţit,strident.

piţigoi, piţigoi s. m.pasăre mică şi foartevioaie, cu pene negrepe piept, albastre-ver-zui şi cenuşii pe spa-te, galbene pe pânte-ce.

pivniţă, pivniţe s. f.încăpere subterană,zidită de obicei dede-subtul unei clădiri şidestinată păstrăriiunor produse alimen-tare.

pizmă, pizme s. f. ciu-dă, invidie, gelozie,necaz, pică.

pizmui vb. a invidia, aavea necaz pe cineva;a duşmăni.

placid, -ă, placizi, -deadj. (despre oameni)care este indiferent laceea ce se întâmplă înjurul său; liniştit,calm, nepăsător, pa-siv, apatic.

plagă, plăgi s. f. 1. ra-nă, leziune. 2. (fig.)nenorocire, dezastru,catastrofă, prăpăd.

plai, plaiuri s. n. 1.regiune de munte saude deal aproape pla-nă, acoperită cu pă-şuni. 2. culme, creas-tă, vârf al unui munte

314

sau al unui deal. 3.(poetic) ţinut, regiu-ne; meleag.

plajă, plaje s. f. su-prafaţă de teren de laţărmul mării, acope-rită cu nisip, pietriş şiscoici şi amenajatăpentru turism.

planetă, planete s. f.corp ceresc fără lu-mină proprie, care sevede pe cer sub formaunui punct luminos,ca urmare a reflec-tării luminii solare.

planor, planoare s.n. aparat de zbor fărămotor, care se men-ţine în aer folosindcurenţii de aer pro-vocaţi de relief sau detemperatură.

plastilină, plastilines. f. material moalefolosit la mici lucrăride modelare.

plastografia vb. a falsi-fica documente sausemnăturile de pe do-cumente.

plasture, plasturi s.m. bucăţică de pâinece se aşază pe o ranăpentru a o proteja deinfecţii.

platan, platani s. m.arbore exotic cu trun-chiul înalt şi neted,de culoare verde, cufrunze palmate.

platoşă, platoşe s. f.armură de zale, defier, de piele etc. cuajutorul căreia luptă-torii din trecut îşifereau pieptul de lovi-turi.

plăieş, plăieşi s. m. 1.(în evul mediu, înŢara Românească) lo-cuitor care se ocupacu paza frontierei ţă-rii în zonele de mun-te; străjer, grănicer.2. locuitor de munte;muntean.

plănui vb. a realizaplanuri; a pregăti ce-va (în minte) pentruviitor; a pune la cale.

315

plăpând, -ă, plăpânzi,-de adj. 1. (despre oa-meni) slăbuţ, firav. 2.(despre plante) gin-gaş, delicat.

plăsmui vb. 1. a crea,a produce, a da fiinţă.2. a născoci, a in-venta. 3. a falsifica.

plăvan, -ă, plăvani, -eadj. (pop., despre boişi vaci) cu părul alb-gălbui sau alb-cenu-şiu.

pleavă s. f. resturi despice, rezultate dintreieratul cerealelor.

plecăciune, plecă-ciuni s. f. înclinare acorpului în faţa cui-va, în semn de res-pect sau de salut; în-chinăciune, reverenţă.

pled, pleduri s. n. pă-tură de lână.

pleşuv, -ă, pleşuvi, -eadj. 1. (despre oameni)care nu are păr pecap; chel. 2. (despremunţi) lipsit de vege-

taţie, în special dearbori; golaş.

plia vb. a îndoi (o hâr-tie, o ţesătură etc.)până la suprapunere.

plic, plicuri s. n. obiectrealizat dintr-o hârtieîmpăturită într-un felanume şi lipită pe treipărţi, pentru a în-chide o scrisoare.

plisc, pliscuri s. n.partea lunguiaţă şicărnoasă a gurii pă-sărilor; cioc, clonţ.

plivi vb. a curăţa unteren de buruieni.

ploconi vb. a înclina, ase apleca cu umilinţăîn faţa cuiva.

plod, plozi s. m. (pop.)1. copil (mic). 2. să-mânţă, germen.

plombă, plombe s. f.material special folo-sit de către dentiştipentru a acoperi ocarie dentară.

plop, plopi s. m. arboreînalt, cu ramuri sub-

316

ţiri şi cu scoarţa ne-tedă. Expr.: (fam.)când va face plopulmere şi răchita mic-şunele = niciodată.

plugar, plugari s. m.ţăran care se ocupăcu lucrarea pămân-tului; agricultor.

pluguşor, pluguşoares. n. datina uratuluide Anul Nou, în fol-clorul românesc.

pluş, pluşuri s. n. ţe-sătură de bumbac, delână, de păr de capră,de mătase etc., în-trebuinţată în tapi-ţerie.

plută, plute s. f. am-barcaţie uşoară reali-zată din trunchiuri decopac, prinse întreele.

pluti vb. a se menţinela suprafaţa unui li-chid.

poală, poale s. f. 1.partea de jos, mailargă a unui veşmânt

femeiesc. 2. (fig.) par-tea de jos, locul undeîncepe un deal, unmunte.

poamă, poame s. f.fruct, rod.

poantă, poante s. f. 1.sfârşitul unei glume,al unei epigrame, alunei anecdote. 2. vâr-ful pantofilor de balet.

poartă, porţi s. f. uşăla intrarea principalăa unei clădiri. Expr.:a bate la toate porţile= a se adresa tuturor,cerând ajutor, într-osituaţie grea; a căutao poartă de scăpare =a căuta o posibilitatede a depăşi o situaţiedificilă.

poci vb. a (se) urâţi, a(se) strâmba, a (se)desfigura.

pocinog, pocinoages. n. (+vb. a face)fapt, lucru neplăcut;ispravă, năzbâtie, poz-nă.

317

pocni vb. 1. a produceun pocnet, a răsunacu zgomot scurt şisec; a plesni, a trosni.2. a lovi (pe cineva)scurt şi cu putere. 3.a se sparge, a se cră-pa.

pod, poduri s. n. 1.construcţie de lemn,de piatră etc. careuneşte malurile uneiape sau marginileunei depresiuni depământ, pentru a în-gădui trecerea dintr-oparte în alta. 2. par-tea superioară a uneicase. Expr.: a fi căzutdin pod = a fi dezo-rientat, zăpăcit.

podea, podele s. f. du-şumea, pardoseală.

podgorie, podgorii s.f. regiune cultivată cuvii.

podiş, podişuri s. n.formă de relief, demare întindere, a-proape plană, situatăla o înălţime relativ

mare între munţi saudealuri, şi străbătutăde văi prelungi; pla-tou.

podoabă, podoabe s.f. 1. obiect care înfru-museţează pe cinevasau ceva; ornament,găteală, împodobire.2. bijuterie, giuvaer,odor.

poem, poeme s. n.operă literară în ver-suri tratând de obiceiun subiect istoric saulegendar.

poet, -ă, poeţi, -te s.m. şi f. persoană carecompune poezii; au-tor de poezii.

pofidă s. f. invidie, ciu-dă, necaz, pizmă; • înpofida... = în ciuda...,în necazul...

pofti vb. 1. a dori, a as-pira, a năzui la ceva.2. a invita, a chema(pe cineva). 3. a în-gădui (să vină, să fa-că ceva etc.).

318

poiană, poieni s. f.loc fără copaci într-opădure, acoperit cuiarbă; luminiş.

poimâine adv. ziuacare urmează celei demâine.

pojghiţă, pojghiţe s. f.1. strat subţire, solidcare se formează lasuprafaţa unui lichid.2. crusta unei rănicare începe să se ci-catrizeze. 3. învelişsubţire al unor legu-me sau fructe.

pol, poli s. m. fiecaredintre cele două punc-te situate la capeteleaxei de rotaţie şi încare se reunesc toatemeridianele geogra-fice.

polei, poleiuri s. n.pojghiţă de gheaţăcare se formează pepământ sau pe obiec-te prin îngheţareaploii sau a zăpezii to-pite.

polemiza vb. a purta o

discuţie în contradic-toriu.

policrom, -ă,policromi,-e adj. care este rea-lizat în mai multeculori; multicolor.

poliglot, -ă, poligloţi,-te adj. 1. care vorbeş-te mai multe limbistrăine. 2. (despre dic-ţionare) care cuprindemai multe limbi; mul-tilingv, polilingv.

polisemantic, -ă, poli-semantici, -ce adj.(despre cuvinte, ex-presii) care prezintămai multe sensuri.

politicos, -oasă, poli-ticoşi, -oase adj.binecrescut, cuviin-cios, civilizat; amabil,curtenitor.

pom, pomi s. m. numegeneric pentru oricesoi de arbore roditor.

pomadă, pomezi s. f.cremă, unguent.

pomelnic, pomelnices. n. listă cu numele

319

persoanelor decedatesau în viaţă, pe carele pomeneşte preotulîn slujbe şi rugăciuni.

pomenit, -ă, pome-niţi, -te adj. amintit,citat, menţionat.

pomeţi s. m. pl. parteaproeminentă, osoasă,a obrajilor.

pomină s. f. renume,veste, faimă; • de po-mină = neuitat; vestit,renumit. Expr.: a seface de pomină = aajunge de râsul lumii,a se face de râs.

pompier, pompieri s.m. persoană care faceparte dintr-un corpspecial instruit şi do-tat pentru a stingeincendiile.

pompos, -oasă, pom-poşi, -oase adj. 1.bogat, luxos, grandi-os. 2. (despre stil, cu-vinte, expresii) pre-tenţios, solemn, cere-monios.

ponderabil, -ă, pon-derabili, -e adj. careposedă greutate; carepoate fi cântărit.

ponei, ponei s. m. calde rasă englezească,de talie mică.

ponosit, -ă, ponosiţi,-te adj. (despre îm-brăcăminte) uzat, stri-cat, deteriorat, tocit.

popas, popasuri s. n.scurtă oprire pentruodihnă în timpul u-nui drum mai lung.

popândău, popândăis. m. animal rozător,cu ochii mari şi coadastufoasă, cu blana deculoare galbenă-ce-nuşie, care trăieşte îngalerii subterane.

populat, -ă, populaţi,-te adj. plin de popu-laţie; locuit.

populaţie, populaţiis. f. totalitatea locui-torilor unei ţări, aiunei regiuni, ai unuioraş etc.

320

porc, porci s. m. ani-mal domestic, omni-vor, de talie mică, cubotul ascuţit şi cucorpul acoperit cu unpăr scurt, cu firul ta-re.

poreclă, porecle s. f.supranume dat uneipersoane, mai ales înlegătură cu o trăsurăcaracteristică.

port1, porturi s. n. felde îmbrăcăminte ca-racteristic unui po-por, unei regiuni etc.;costum.

port2, porturi s. n. locsituat pe malul uneiape navigabile, ame-najat cu toate insta-laţiile necesare pen-tru acostarea, încăr-carea şi descărcareanavelor.

portbagaj, portbagajes. n. spaţiu într-unvehicul de transportpe care (sau în care)se ţin bagajele.

portocal, portocali s.

m. arbust fructifer,cu frunzele mereuverzi, cu florile albe şiparfumate şi cu fruc-tele aromate şi hră-nitoare.

portofel, portofele s.n. obiect din piele,din material plasticetc., în care se ţinacte, bani etc.

portret, portrete s. n.1. pictură, desen saufotografie care redăchipul unei persoane.2. descriere (într-o o-peră literară) a înfă-ţişării fizice sau acaracterului unui per-sonaj.

porţie, porţii s. f. par-te; bucată, fragment.

porumbel, porumbeis. m. pasăre sălbaticăsau domestică, de ta-lie mijlocie sau mică,cu ciocul scurt şi cupenajul foarte variat.

porunci vb. a da po-runcă, a ordona; acomanda.

321

posac, -ă, posaci, -ceadj. (despre oameni)tăcut, posomorât, ur-suz, nesociabil.

posibil, -ă, posibili, -eadj. care se poate în-tâmpla sau realiza,care poate fi făcutsau închipuit; cu pu-tinţă, probabil, even-tual.

postbelic, -ă, post-belici, -ce adj. carese referă la perioadade după război.

postelnic, postelnicis. m. titlu acordat unuimare boier, membrual sfatului domnesc,care avea în grijă ca-mera de dormit adomnului şi organizaaudienţele la domn.

poster, posteruri s.n. afiş care prezintădiverse imagini.

posteritate s. f. urma-şii, generaţiile viitoare.

postfaţă, postfeţe s. f.text sau mic comen-

tariu explicativ adre-sat cititorilor şi aşe-zat la sfârşitul uneicărţi.

post-scriptum s. n.ceea ce se adaugăuneori la o scrisoaredupă iscălire.

postum, -ă, postumi,-e adj. despre o operărămasă în manuscrisşi publicată dupămoartea autorului.

postură, posturi s. f.stare sau situaţie încare se află cineva laun moment dat; con-diţie, împrejurare, i-postază.

potabil, -ă, potabili,-e adj. (despre apă)care e bună de băut.

potcoavă, potcoaves. f. piesă de oţel, înformă de semicerc, fi-xată pe copitele cailor.

potecă, poteci, s. f.drum îngust care sepoate străbate pe jossau călare; cărare.

322

potenţa vb. a mări, a in-tensifica, a accentua.

poticni vb. 1. a se îm-piedica de ceva întimpul mersului. 2.(fig.) a întâmpina ogreutate în cursulunei acţiuni; a dagreş, a greşi.

potir, potire s. n. cupăde metal (preţios) cugura lată, din care sebea altădată vinul.

potolit, -ă, potoliţi,-te adj. 1. (despre oa-meni şi acţiunile lor)calm; liniştit, domol.Expr.: a fi un cărbunepotolit = a fi un omcare îşi ascunde cugrijă secretele.

potop, potopuri s. n.1. (în legendele bi-blice) revărsare marede apă care a înecatîntreaga lume şi toatevieţuitoarele de pepământ (afară de celede pe arca lui Noe). 2.ploaie foarte mare,torenţială; revărsare

de ape; puhoi.potrivnic, -ă, potriv-

nici, -ce adj. 1. duş-mănos, ostil, vrăjmaş,neprietenos. 2. opus,contrar.

povară, poveri s. f. 1.greutate mare; sar-cină, încărcătură. 2.(fig.) suferinţă, chin,apăsare.

povaţă, poveţe s. f.sfat, îndemn, îndru-mare, învăţătură.

povârniş, povârnişuris. n. pantă, coastă(abruptă), versant alunei înălţimi.

povesti vb. a reda oîntâmplare, un fapt; aistorisi, a nara, a ex-pune.

poznă, pozne s. f. 1.faptă sau vorbă carestârneşte hazul, vese-lia celor din jur. 2. năz-bâtie, ispravă, trăs-naie.

praştie, praştii s. f.jucărie în care sepune o pietricică spre

323

a fi azvârlită; • ca dinpraştie = repede, iute.

pravilă, pravile s. f.lege, hotărâre. Expr.:a pune pravilă = a de-cide, a stabili o regu-lă; • după pravilă =conform legii, dupălege.

prăda vb. a jefui o ţară,un ţinut; a devasta.

prăfui vb. a (se) acopericu un strat de praf, a(se) umple de praf.

prăjină, prăjini s. f.1. bucată de lemnlung şi subţire. Expr.:a nu-i ajunge cuiva(nici) cu prăjina la nas= se spune despre oa-menii încrezuţi, preamândri de calităţilelor. 2. bară de lemn,de bambus, de fibresintetice, de metal,folosită în atletism lasăritura în înălţime.

prăpastie, prăpăstiis. f. loc gol, râpă mareşi adâncă între munţi,

mărginită de pereţiabrupţi; abis, hău,genune. Expr.: a fi pe(sau la) marginea pră-pastiei = a se aflaîntr-un moment difi-cil, gata de a i se în-tâmpla o nenorocire.

prăşi vb. a tăia (a smul-ge) buruienile de pesuprafeţele cultivate(cu porumb, cartofietc.).

prăvăli vb. a se rosto-goli, a se precipita.

prăvălie, prăvălii s.f. magazin în care sevând mărfuri diferite.

prealabil, -ă, preala-bili, -e adj. care tre-buie făcut, spus, pre-gătit înainte de înce-perea unei acţiuni;anticipat; • în preala-bil = mai înainte.

precar, -ă, precari, -eadj. (despre situaţii,condiţii de viaţă) ne-sigur, instabil.

324

precaut, -ă, precauţi,-te adj. care acţio-nează cu atenţie, lu-ând în calcul riscurileunei acţiuni; pru-dent, atent, prevăză-tor, vigilent.

preceda vb. a fi, a seafla, a se petrece, aexista înainte de...

precept, precepte s. n.principiu, învăţătură;regulă, normă de con-duită.

precipitat, -ă, preci-pitaţi, -te adj. (desprevorbe, gesturi, acţiuni)grăbit, zorit, iute.

precis, -ă, precişi, -seadj. 1. clar, desluşit,evident, limpede. 2.fix, exact.

precoce, precoci, -ceadj. 1. (despre oa-meni) care se dezvoltăfizic sau psihic preadevreme, care estematur pentru vârstape care o are. 2. (de-

spre plante) care în-frunzeşte devremesau se coace repede;timpuriu.

predestina vb. a hotărîdinainte soarta cuiva;a sorti, a hărăzi, a ur-si.

preget s. n. încetare,întrerupere a unei ac-tivităţi; răgaz, tihnă; •fără preget = fără o-prire, neîncetat.

prejudecată, prejude-căţi s. f. opinie, pă-rere greşită pe careşi-o face cineva înlegătură cu un lucrupe care nu-l cunoaşteîn profunzime; ideepe care o adoptă cuuşurinţă.

prejudicia vb. a pă-gubi, a dăuna.

prelată, prelate s. f.pânză impermeabilăcu care se acoperă unvehicul pentru a-lproteja de ploaie, dezăpadă etc.

325

prelungi vb. a (se) facemai lung, a (se) întin-de (în spaţiu sau întimp).

premieră, premieres. f. prima reprezentarea unei piese de teatrusau a unui film.

prenume, prenumes. n. nume care se dăfiecărui om la naş-tere; nume de botez.

prepara vb. a pregăti, aaranja de mai înain-te.

prepeliţă, prepeliţe s.f. pasăre migratoare,de culoare galben-ca-fenie, vărgată pe spa-te, care este vânatăpentru carnea ei gus-toasă; pitpalac. Expr.:a căuta coada prepe-liţei = a căuta unlucru care nu există.

presimţi vb. a simţidinainte ceva ce ur-mează să aibă loc, săse întâmple; a anti-cipa, a intui.

presta vb. a desfăşura,a îndeplini o activita-te; a efectua, a exe-cuta.

prestigiu s. n. respect,influenţă de care sebucură cineva; stimă,vază, autoritate, re-putaţie.

presupune vb. a fi depărere, a crede, a so-coti; a bănui, a ghici.

preş, preşuri s. n. co-vor lung şi îngust,care se întinde pe josîn încăperile sau pescările unei clădiri.Expr.: a duce (pe ci-neva) cu preşul = aînşela, a păcăli.

pretext, pretexte s.n. motiv folosit ca jus-tificare a unei acţi-uni; scuză.

pretinde vb. 1. a cere,a revendica un lucruca fiind un drept cu-venit. 2. a susţine, aafirma (cu tărie), adeclara. 3. (despre ac-

326

ţiuni, realizări, creaţii)a necesita, a aveanevoie de..., a im-pune.

preţ, preţuri s. n. su-mă de bani care secere sau se plăteştepentru o marfă; • depreţ = valoros; • cuniciun preţ = nicide-cum, pentru nimic înlume; • preţ de... =timp de...

preveni vb. a anunţadinainte; a înştiinţa,a avertiza.

preventiv, -ă, preven-tivi, -e adj. care aredrept scop preîntâm-pinarea, împiedicareaunui rău, apariţiaunei boli etc.

pribeag, -ă, pribegi,-e adj. 1. care mergedin loc în loc; hoinar,rătăcitor. 2. refugiat,fugar. 3. singur, izo-lat, solitar.

priceput, -ă pricepuţi,-te adj. care posedă

calităţile necesarepentru a realiza ceva;care îşi cunoaşte binemeseria; priceput, do-tat, destoinic, iscusit.

pricină, pricini s. f.cauză care provoacăori explică o acţiune;motiv, temei. Expr.: agăsi (cuiva) pricină = agăsi un motiv de a secerta cu cineva.

pridvor, pridvoare s.n. 1. cerdac. 2. primaîncăpere (de trecere)în unele case ţără-neşti; tindă; prispă.

prielnic, -ă, prielnici,-ce adj. care este fa-vorabil, avantajos; po-trivit, apt.

prigoni vb. 1. a tratape cineva cu ură, cuduşmănie; a asupri, apersecuta, a oprima.2. a fugări, a izgoni pecineva.

prilejui vb. a da ocaziela...; a pricinui, acauza.

327

primăvară, primăveris. f. anotimp care ur-mează după iarnă şiprecedă vara.

primejdie, primejdiis. f. împrejurare, situa-ţie care ameninţă exis-tenţa cuiva; pericol,ameninţare.

primeni vb. a se îm-brăca cu rufe curate.

primitor, -oare, primi-tori, -oare adj. careprimeşte cu multăplăcere şi căldurăoaspeţi; ospitalier.

pripi vb. a face un lu-cru în grabă; a se gră-bi, a se zori.

priponi vb. a lega deun pripon (de unţăruş) un animalpentru a-l împiedicasă se depărteze.

pripor, pripoare s. n.coastă de deal sau demunte, pantă abrup-tă; povârniş.

prisacă, prisăci s. f.loc unde sunt aşezaţi

stupii de albine; stu-părie.

prispă, prispe s. f. unfel de terasă îngustăde-a lungul pereteluidin faţa caselor ţără-neşti, lipită cu pă-mânt sau pardosităcu scânduri, fiindmărginită uneori de obalustradă de lemnsau de zidărie.

priva vb. a lipsi pe cine-va de ceva necesar.

privelişte, priveliştis. f. tablou din natu-ră; peisaj, cadru.

privighetoare, privi-ghetori s. f. pasărecălătoare, de talie mi-că, de culoare brun-roşcată, care cântăfoarte frumos.

privilegia vb. a favorizape cineva, a acordacuiva o favoare; a a-vantaja.

proba vb. a încerca, averifica, a experimen-ta.

328

profesa vb. a practica omeserie, o profesiune.

promite vb. a-şi luaobligaţia de a face ce-va; a se obliga, a seîndatora, a se însăr-cina; a făgădui.

propaga vb. 1. a răs-pândi, a face să cir-cule (idei, concepţii).2. a se transmite, a seîmprăştia.

propăşi vb. a prospera,a progresa, a se dez-volta.

proteja vb. a (se) apăra;a (se) păzi, a (se) feri.

proveni vb. a lua naş-tere, a se trage din...,a-şi avea origineadin...

proverb, proverbe s.n. învăţătură moralăpopulară, născută dinexperienţă, exprimatăîntr-o formulă suges-tivă; zicală.

provincie, provinciis. f. teritoriu al uneiţări situat în afara

capitalei.provizie, provizii s. f.

rezervă de alimentepentru o anumită pe-rioadă.

provizoriu, -ie, provi-zorii adj. care durea-ză numai un anumittimp; temporar, vre-melnic.

provoca vb. 1. a întă-râta, a aţâţa pe cine-va. 2. a pricinui, acauza. 3. a chema, ainvita (pe cineva) la oîntrecere, la un joc.Expr.: a provoca laduel = a chema pecineva să se bată înduel.

prozaic, -ă, prozaici,-ce adj. lipsit de cali-tăţi artistice, de poe-zie etc; banal, comun,obişnuit.

prund, prunduri s. n.pietriş mărunt, ames-tecat cu nisip, carepoate fi găsit pe fun-dul şi pe malul uneiape; prundiş.

329

pseudonim, pseudo-nime s. n. nume cre-at sau adoptat, folositîn special de către au-torii operelor literare.

publica vb. (despre o-pere, articole, infor-maţii etc.) a face săapară, a da la iveală,a tipări.

pueril, -ă, puerili, -eadj. de copil, copilă-resc; naiv, neserios.

puhav, -ă, puhavi, -eadj. (despre oameni)umflat, buhăit.

puhoi, puhoaie s. n.apă curgătoare um-flată de ploi; torent deapă care produceinundaţii; şuvoi.

pulover, pulovere s.n. obiect de îmbrăcă-minte tricotat, careacoperă partea de susa corpului.

puma s. f. invar. ani-mal carnivor din fa-milia felinelor, cu bla-

na de culoare galbe-nă-roşcată, care tră-ieşte în America.

pumn, pumni s. m. 1.palmă închisă, cu de-getele strânse şi îndo-ite. 2. lovitură datăcu pumnul.

pumnal, pumnale s. n.armă cu lamă scurtă,ascuţită la vârf şităioasă pe ambelemargini; jungher.

punctual, -ă, punc-tuali, -e adj. (despreoameni) care nu în-târzie, care soseşte latimp.

pungaş, pungaşi s.m. hoţ de buzunare.

punte, punţi s. f. podîngust aşezat peste oapă, o râpă sau unşanţ, şi care nu poatefi trecut decât cu pi-ciorul. Expr.: a seface luntre şi punte =a face tot posibilulpentru a realiza ceva.

330

pupăză, pupeze s. f.pasăre insectivorămigratoare, cu penajpestriţ, cu cioc lungşi îndoit şi cu un moţde pene ca o creastăîn vârful capului.

pupitru, pupitre s. n.masă cu suprafaţăînclinată, de obicei cusertar, folosită (maiales în săli publice)pentru citit, scris, de-senat etc.

purcede vb. a porni ladrum; a pleca.

pustii vb. a devasta, animici.

puşcă, puşti s. f. armăde foc.

puternic, -ă, puter-nici, -ce adj. tare,viguros, voinic, ener-gic.

putinţă, putinţe s. f.posibilitate. Expr.: aface tot ce-i stă în pu-tinţă = a face tot po-sibilul.

puţ, puţuri s. n. fân-tână.

R

rabin, rabini s. m.conducător religios alunei comunităţi evre-ieşti.

rac, raci s. m. 1. animalde apă, acoperit cu ocarapace de culoareneagră-verzuie, (caredevine roşie prin fier-bere), cu abdomenulinelat, cu cinci pe-rechi de picioare, din-tre care cea din faţăeste în formă de cleş-te cu ajutorul căreiaapucă hrana. Expr.:a da înapoi (sau îndă-răt) ca racul = a-imerge rău, a nu maiprogresa; roşu ca unrac fiert sau ca racul =se spune despre opersoană foarte roşiela faţă. 2. numele uneiconstelaţii în dreptulcăreia ajunge soarelela solstiţiul de vară.

331

rachetă, rachete s. f.1. aparat de zbor carese deplasează la dis-tanţe mari de Pă-mânt. 2. obiect de jocîn tenisul de câmp,cu ajutorul căruia seloveşte mingea.

radio, radiouri s. n. 1.aparat de transmiterea sunetelor prin undeelectromagnetice. 2.sistemul şi activitateade difuzare a progra-melor muzicale, deştiri etc. prin radio.

radios, -oasă, radioşi,-oase adj. 1. carestrăluceşte, răspân-dind raze de lumină;luminos, strălucitor.2. (fig.) cu o expresiede seninătate, de ve-selie, de fericire; lu-minos la faţă, încân-tat.

rafală, rafale s. f. 1.dezlănţuire bruscă şiputernică, de obiceide scurtă durată, devânt, de ploaie sau de

ninsoare. 2. serie con-tinuă de lovituri aleunei arme de foc au-tomate.

rafinat, -ă, rafinaţi,-te adj. 1. (fig.) fin,delicat, ales, subtil.2. perfid, viclean, şiret.3. (despre un produsindustrial) curăţat decorpuri străine; obţi-nut în urma unei ra-finări.

raft, rafturi s. n.poliţă aşezată într-undulap sau fixată de-alungul pereţilor uneicamere (în special lamagazine).

rai s. n. loc unde, po-trivit credinţelor reli-gioase, ajung dupămoarte sufletele celorcare respectă precep-tele religiei; paradis,eden.

raid, raiduri s. n. de-plasare, făcută maiales în spaţiul aerianal altei ţări, de cătreavioane inamice.

332

raion, raioane s. n.parte a unui magazinunde se vând mărfuride acelaşi fel.

raită, raite s. f. vizităscurtă, trecere în gra-bă pe undeva; ocol.

raliu, raliuri s. n. cur-să automobilistică, îngeneral pe distanţemari, combinată ade-sea cu probe speciale(de viteză, de îndemâ-nare etc.).

ramă, rame s. f. cadrude lemn, de metaletc., în care se pune ofotografie, un tablouetc.

ramifica vb. a despărţiîn două (sau mai mul-te) ramuri.

ramură, ramuri s. f. 1.fiecare dintre ramifi-caţiile unui trunchide arbore sau ale tul-pinii unei plante. 2.diviziune a unei dis-cipline ştiinţifice, sec-tor al unei activităţi

practice.rană, răni s. f. ruptură

(locală) a ţesuturilorcorpului, cauzată deo tăietură, de o lovi-tură sau de o infecţie;plagă, leziune. Expr.:a pune sare pe rană =a întărâta pe cineva.2. durere morală,chin, suferinţă.

raniţă, raniţe s. f. sacde pânză sau piele,purtat în spate (saupe umăr) şi care ser-veşte la transportareaalimentelor şi a altorlucruri pentru drum;rucsac.

rapace, rapaci, -ceadj. lacom, hrăpăreţ,apucător, hapsân.

rapid, -ă, rapizi, -deadj. care se mişcă, sedesfăşoară, se execu-tă cu repeziciune.

rapsodie, rapsodii s.f. compoziţie muzicală,de obicei de formăliberă, compusă din

333

motive variate, inspi-rate adesea din fol-clor.

rarişte, rarişti s. f.loc într-o pădureunde copacii suntrari, la mare distanţăunul de altul; poiană;luminiş.

ras, -ă, raşi, -se adj.(despre păr, barbă,mustăţi) tăiat până lapiele.

rata vb. 1. a pierde oocazie, a nu reuşiîntr-o împrejurare, ada greş. 2. (desprearme de foc) a nu luafoc când sunt de-clanşate.

raţă, raţe s. f. pasăredomestică sau sălba-tică, înotătoare, cucioc lat şi turtit, cu gâ-tul şi picioarele scur-te, crescută pentrucarne, ouă şi fulgi.

raţie, raţii s. f. porţie(mai ales de hrană)socotită necesară u-nui om sau unui ani-

mal pe un timp deter-minat.

raţiona vb. a gândi, agândi bine, logic, ajudeca raţional.

ravagiu, ravagii s. n.pagubă, distrugere,pustiire (cauzată defurtuni, de boli etc.).

rază, raze s. f. linie delumină; lumină, stră-lucire.

razna adv. fără o ţintăprecisă, neţinând sea-ma de drum, de direc-ţie.

răbda vb. 1. a îndura, asuporta o suferinţă fi-zică sau morală; apătimi. 2. a permite, aaccepta, a îngădui, atolera. Expr.: a (nu)-lrăbda inima (să...) = anu se putea stăpâni(să nu)..., a (nu) se în-dura să...; a (nu)-l mairăbda puterile să... =a nu mai putea să...

răceală, răceli s. f. 1.temperatură scăzutăa aerului; frig. 2. îm-

334

bolnăvire cauzată defrig. 3. (fig.) lipsă deînsufleţire sau de en-tuziasm; nepăsare,indiferenţă.

răchită, răchite s. f.salcie cu frunze în-guste şi lunguieţe, curamuri subţiri, uşorde desprins de petrunchi şi folosite camaterial de împletit;creşte în locuri ume-de, mai ales pe malu-rile apelor.

răcnet, răcnete s. n.1. zbieret, urlet deanimal. 2. strigăt,ţipăt puternic scos deom.

răcori vb. 1. a-şi pierdedin căldura iniţială; adeveni mai rece; a (se)răci. 2. (fig.) a se liniş-ti, a se calma, a sepotoli. 3. a(-şi) potolisetea.

rădăcină, rădăcini s.f. 1. parte a unei plan-te, prin care aceastase fixează în sol şi îşi

absoarbe substanţelehrănitoare. 2. (fig.) o-rigine, izvor. 3. (mat.)valoare a necunoscu-tei într-o ecuaţie.

răgaz, răgazuri s. n. 1.timp liber, disponibil(pentru a face un lu-cru). Expr.: a da cui-va răgaz (să...) = aacorda cuiva timpul,liniştea pentru a faceun lucru. 2. momentde întrerupere a mun-cii, a unei activităţi;odihnă, repaus.

răget, răgete s. n. stri-găt, zbieret scos deunele animale; urlet.

răguşeală, răguşeli s.f. îngroşare şi slăbirea vocii, provocate deinflamarea laringelui,a coardelor vocale, dincauza răcelii, a stri-gătelor repetate etc.

rămăşag, rămăşaguris. n. prinsoare, pariu.

rămăşiţă, rămăşiţe s.f. ceea ce a rămasdintr-un tot sau din-

335

tr-o cantitate oare-care, după ce cea maimare parte a dispă-rut, s-a pierdut, afost utilizată sau înlă-turată; rest.

răpi vb. 1. (despre fiin-ţe) a lua cu sila dinlocul unde se află şi aduce cu sine; a fura.2. (fig.) a fermeca, avrăji, a încânta, a cap-tiva.

răposat, -ă, răposaţi,-te adj. care nu se maiaflă în viaţă; mort,defunct, decedat.

răsad, răsaduri s. n.1. plantă tânără, carea fost sau urmează săfie răsădită. 2. (fig.)neam, seminţie.

răsări vb. 1. (despreaştri, în opoziţie cuapune) a se arăta laorizont, a apărea pecer. 2. (despre plante)a încolţi şi a ieşi dea-supra pământului. 3.a se ivi (din depăr-

tare), a apărea (pe ne-aşteptate). 4. (desprecopii) a se face maimare, a creşte.

răscoală, răscoale s.f. 1. răzvrătire neorga-nizată a maselor; re-voltă, rebeliune, răz-meriţă. 2. zarvă, agi-taţie.

răscopt, -oaptă, răs-copţi, -oapte adj. 1.(despre alimente) coptmai mult decât tre-buie. 2. (despre plan-te şi fructe) foartecopt, prea copt.

răscruce, răscruci s.f. 1. loc unde se încru-cişează sau se separădouă sau mai multedrumuri; răspântie.2. (fig.) moment cru-cial în viaţa unui om,a unui popor etc.

răsfăţa vb. 1. a dez-mierda, a mângâia, aalinta; a satisface ca-priciile cuiva; a răz-gâia. 2. a înveseli, a

336

desfăta. 3. a se lăfăi,a se îmbuiba.

răsfira vb. 1. a desfacefir cu fir, a separa în-tre ele firele. 2. a (se)împrăştia, a (se) risi-pi.

răsfoi vb. (despre cărţi,caiete, ziare etc.) a în-toarce foile una câteuna, citind în fugă icişi colo; a frunzări, afoileta.

răspicat, -ă, răspicaţi,-te adj. (despre vorbe,voce etc.) lămurit, clar,limpede.

răsplăti vb. 1. a ofericuiva o recompensăpentru faptele sale; adespăgubi, a compen-sa. 2. a plăti pentrualtul, a ispăşi.

răspunde vb. 1. a spu-ne ceva când eşti în-trebat, a da răspunsla o întrebare sau launele cuvinte adresa-te de cineva. 2. a facedovada cunoştinţelorsale în faţa unui exa-

minator (la şcoală). 3.a reacţiona prin vor-be, gesturi, atitudinila acţiuni, solicitări,provocări etc. 4. (fig.)a satisface, a cores-punde. 5. a da soco-teală, a fi responsabil(pentru faptele salesau ale altcuiva; agaranta), a fi chezaş.

răstălmăci vb. a expli-ca, a interpreta înmod greşit cuvinte,idei, texte; a denatura(în mod intenţionat)înţelesul.

răsti vb. a vorbi tare şiaspru, a se adresacuiva pe un ton ame-ninţător.

răstigni vb. a ucide închinuri pe cineva, pi-ronindu-l cu braţeleşi cu picioarele pe ocruce; a crucifica.

răstimp, răstimpuris. n. durată de timp;interval liber întredouă perioade saudouă momente diferi-

337

te; timp; • într-un răs-timp = de la o vreme;la un moment dat; •în răstimp = în acesttimp, în răgazul avut.

răsuna vb. a suna (tareşi prelung), a se faceauzit (până departesau de departe).

rătăci vb. 1. a greşi di-recţia, a pierde dru-mul, a se abate (dindrumul bun). 2. aumbla de colo pânăcolo, fără ţintă pre-cisă; a hoinări, a co-linda. 3. a nu şti un-de a fost pus sauunde se găseşte cine-va sau ceva; a pierde.

răufăcător, -oare, rău-făcători, -oare adj.,s. m. şi f. persoanăcare face rău altora;făcător de rele.

răvaş, răvaşe s. n.scrisoare, bilet, bileţel.

răvăşi vb. 1. a împrăş-tia în dezordine; arăscoli. 2. (fig.) a tul-bura adânc, sufleteş-

te; a dezorienta.răzbi vb. 1. a-şi face

drum, a pătrunde, aînainta; a răzbate. 2.a ajunge undeva, a sestrecura (până la). 3.a învinge, a răpune, aînfrânge.

război, războaie s. n.1. conflict armat, delungă durată, întredouă sau mai multestate. 2. (fig.) ceartă,neînţelegere, vrajbă.3. maşină de lucrupentru confecţionareaţesăturilor din fibretextile.

răzbuna vb. a(-şi) facedreptate pedepsindpe cei vinovaţi.

răzeş, răzeşi s. m.ţăran liber, posesor alunei proprietăţi.

răzgâia vb. a alinta pes-te măsură, a satisfacecapriciile cuiva.

răzgândi vb. a-şi schim-ba părerea, gândulsau decizia, a reveniasupra unei hotărâri.

338

răzmeriţă, răzmeriţes. f. (pop.) răscoală,răzvrătire.

răzor, răzoare s. n. 1.fâşie îngustă de pă-mânt nelucrat. 2. locarat; ogor. 3. strat deflori sau de legume îngrădini; brazdă.

răzvrătit, -ă, răzvră-tiţi, -te adj. răsculat,revoltat.

râmă, râme s. f. viermecu corpul lung, deculoare roşcată, caretrăieşte în pământsau pe sub pietre,hrănindu-se cu pă-mânt bogat în resturivegetale.

rândunică, rândunicis. f. pasăre călătoare,insectivoră, cu coadadespicată, cu penealbe-gălbui pe burtăşi negre-albăstrui perestul corpului, careîşi face cuibul substreşinile caselor.

râpă, râpe s. f. coastă

abruptă a unui deal.Expr.: a (se) duce derâpă = a (se) distruge,a (se) nimici.

râs, râşi s. m. mamifersălbatic, carnivor, dinfamilia felinelor, maimare decât pisica săl-batică, cu blana gal-benă-roşcată (cu petenegre) şi cu smocuride păr pe urechi.

râşni vb. 1. a măcinacafea, piper, scorţi-şoară etc. cu râşniţa.2. (fig.) a fărâma, azdrobi.

râu, râuri s. n. 1. apăcurgătoare mai maredecât pârâul şi carese varsă într-un flu-viu, în alt râu, într-unlac etc. 2. cantitatemare de lichid carecurge; torent, val.Expr.: râuri-râuri = înnumăr mare, fărăsfârşit; potop.

râvnă, râvne s. f. 1.dorinţă aprinsă pen-

339

tru ceva; poftă. 2.însufleţire în muncă;sârguinţă; zel, silinţă.

realiza vb. 1. a aduce(ceva) la îndeplinire, aface să devină real; aatinge un scop, a în-făptui. 2. a crea, aplăsmui. 3. a obţine,a dobândi, a câştigaceva. 4. a-şi face oidee precisă despre...,a reuşi să înţeleagăceva, să pătrundă în-ţelesul unui lucru.

rebel, -ă, rebeli, -e adj.1. care ia parte la orebeliune; răzvrătit.2. nesupus, neînţele-gător. 3. (fig., desprepăr) care nu se aşază,care nu se lasă piep-tănat.

rebus, rebusuri s. n.joc în care un cuvântsau o frază sunt re-prezentate printr-ocombinaţie de figuri,litere, semne pe bazacărora se ajunge ladescoperirea cuvân-

tului sau a frazei date.recalcitrant, -ă, recal-

citranţi, -te adj. carese opune, care nu selasă convins; încăpă-ţânat, nesupus, îndă-rătnic.

recapitula vb. a par-curge din nou o lu-crare, o expunere etc.,oprindu-se asuprapunctelor esenţiale; arelua, a rezuma, arepeta o lecţie, areaduce în memorie.

rece, reci adj. 1. careare o temperaturăscăzută faţă de căl-dura corpului ome-nesc; care aduce frig;lipsit de căldură. 2.(despre oameni) în-gheţat (de frig); înţe-penit; (fig.) lipsit decăldură sufletească,de sensibilitate, ne-prietenos, distant; in-diferent, insensibil.

rechin, rechini s. m.1. peşte marin răpitor,cu trupul în formă de

340

fus, ajungând până la15 metri lungime, cubotul ascuţit şi guraprevăzută cu mai mul-te şiruri de dinţi. 2.(fig.) om lacom şi lip-sit de scrupule.

rechizite s. f. pl. totali-tatea obiectelor descris (cerneală, creioa-ne, peniţe, radiereetc.) necesare elevilor.

recipient, recipientes. n. vas destinat păs-trării sau transpor-tării unui lichid, aunui gaz sau a unuimaterial solid.

reciproc, -ă, reciproci,-ce adj. (despre ac-ţiuni, fenomene) careacţionează unul asu-pra celuilalt, care seinfluenţează unul pealtul.

recita vb. a spune cuvoce tare, din memo-rie, un text în versuri;a declama.

recital, recitaluri s. n.

concert al cărui pro-gram este interpretatde un singur artist.

reclama vb. 1. a cere, apretinde ceva, a soli-cita. 2. (fig.) a nece-sita, a face necesar, acere. 3. a face o recla-maţie împotriva cui-va, a denunţa pe ci-neva; a pârî.

recolta vb. 1. a strânge,a aduna recolta. 2.(med.) a lua sânge,urină etc. de la oa-meni sau animalepentru a le supune u-nor examene de labo-rator.

recomanda vb. 1. a în-demna (pe cineva) laceva, a sfătui (pe ci-neva) să facă ceva; aindica, a propune. 2.a se prezenta (cuiva),a-şi spune numele; aface cunoştinţă (cucineva).

recompensă, recom-pense s. f. răsplată;gratificaţie.

341

reconcilia vb. a (se) îm-păca, a (se) pune deacord.

record, recorduri s.n. performanţă, reali-zare maximă. Expr.:a bate recordul (în ce-va) = a atinge treaptacea mai înaltă; a(de)ţine un record = adeţine locul de frunteprintre..., a fi neîntre-cut în...

recreaţie, recreaţii s.f. 1. odihnă, destinderedupă o muncă încor-dată; recreare. 2.pauză între orele decurs, destinată jocu-lui şi recreării elevi-lor; pauză.

reculege vb. a-şi veniîn fire, a-şi câştigacalmul, liniştea; a seregăsi, a-şi reveni.

recuzită, recuzite s.f. totalitatea obiectelornecesare montării u-nei piese de teatrusau a unui film.

redacta vb. a formulaîn scris, a compune,a întocmi un studiu,un act etc.

redacţie, redacţii s.f. colectiv de redactoride la un ziar, o re-vistă etc.; localul încare se găsesc biro-urile redactorilor unuiziar, ai unei revisteetc.

redingotă, redingotes. f. haină bărbă-tească, de obicei deculoare neagră, cupoalele lungi şi înche-iată cu două rânduride nasturi.

reduce vb. a (se) mic-şora, a (se) diminua;a (se) limita; a (se)mărgini.

redutabil, -ă, reduta-bili, -e adj. care in-spiră teamă, frică; detemut.

redută, redute s. f. micfort de apărare, în-conjurat de şanţuri.

342

reflectare, reflectăris. f. (despre lumină,unde, imagini) răs-frângere, oglindire.

reflecţie, reflecţii s.f. meditare, cugetare;gândire.

reflux, refluxuri s. n.1. (în opoziţie cu flux)retragere periodică aapelor unei mări sauale unui ocean, dato-rită atracţiei lunii şisoarelui. 2. (fig.) dareînapoi, descreştere.

refren, refrene s. n.cuvânt, vers sau grupde versuri care serepetă după fiecarestrofă (a unei poezii)sau a unui cântec.

refugiu, refugii s. n.loc de adăpostire înfaţa unei primejdiisau a unei neplăceri;adăpost, scăpare.

refuz, refuzuri s. n.respingere, neprimi-re, combatere.

regat, regate s. n. for-mă de stat în care

puterea supremă odeţine regele; monar-hie.

regiune, regiuni s. f.întindere de pământcare prezintă carac-tere comune; ţinut,zonă.

regn, regnuri s. n. (şt.nat.) fiecare dintrecele trei mari divizi-uni ale corpurilor dinnatură: animal, vege-tal şi mineral.

regret, regrete s. n.părere de rău, cauza-tă de pierderea unuilucru sau a unei fi-inţe, de o nereuşităsau de săvârşirea u-nei fapte nesocotite;remuşcare.

reîntrema vb. a-şi că-păta din nou sănă-tatea sau puterile.

relata vb. a povesti, aexpune, a istorisi.

relaţie, relaţii s. f. 1.legătură, raport întrelucruri, idei etc. 2. (lapl.) legături între do-

343

uă sau mai multepersoane, popoare,state etc. 3. informa-ţie, expunere. Expr.:a da relaţii = a infor-ma.

releva vb. a pune, ascoate (ceva sau pecineva) în evidenţă, aevidenţia, a sublinia;a observa, a remarca.

relicvă, relicve s. f.obiect rămas din tre-cut şi păstrat ca oamintire scumpă; ves-tigiu.

relief, reliefuri s. n.înfăţişare a suprafeţeipământului. Expr.: ascoate în relief = ascoate în evidenţă.

remarca vb. 1. a obser-va, a băga de seamă;a releva. 2. a se dis-tinge, a se deosebi, ase evidenţia.

remediu, remedii s.n. mijloc de îmbună-tăţire sau de îndrep-tare a unei situaţii; a

unei stări etc.; soluţie.remorca vb. (despre

vehicule) a trage dupăsine (legat cu un ca-blu) un vapor, un va-gon, un camion etc.care nu se poate miş-ca prin mijloace pro-prii.

remuşcare, remuşcăris. f. mustrare de cu-get; părere de răusimţită de cineva pen-tru o faptă rea comisăde el însuşi; regret.

ren, reni s. m. mamiferrumegător asemănă-tor cu cerbul, cu coar-ne ramificate purtatede mascul şi de fe-melă şi care trăieşteîn regiunile arctice,sălbatic sau domes-ticit.

renume s. n. numebun, reputaţie, faimă,celebritate.

renunţa vb. a părăsi debunăvoie (ceva sau pecineva); a se lăsa de

344

ceva, a înceta de amai face ceva.

repaus, repausuri s.n. odihnă, linişte; ră-gaz.

repede, repezi adj. 1.(despre mişcări) carese produce fără întâr-ziere; iute, rapid. 2.(despre ape) care cur-ge cu repeziciune. 3.(despre timp) care tre-ce cu repeziciune. 4.(despre oameni) iuteîn mişcări, ager,sprinten, vioi; repezit,pripit. 5. (despre dea-luri, planuri etc.) foarteînclinat, pieziş, înpantă, abrupt.

repetent, -ă, repe-tenţi, -te adj. (despreelevi sau studenţi)care repetă clasa sauanul de învăţământ.

repetiţie, repetiţii s.f. 1. repetare, reluarea aceleiaşi vorbe, ideisau acţiuni. 2. exer-ciţiu făcut de către

interpreţi pentru pre-gătirea unui specta-col. 3. figură de stilcare constă în între-buinţarea de două(sau mai multe) ori aaceluiaşi cuvânt (saua aceleiaşi fraze), pen-tru a da mai multăvigoare expunerii.

replică, replici s. f. 1.răspuns care comen-tează sau combatecele spuse anterior decătre altcineva; a ri-posta. 2. porţiune dinrolul unui actor.

reprima vb. a pune ca-păt, a curma, a înă-buşi o acţiune, o răs-coală etc.

reproş, reproşuri s.n. dojană, mustrare,imputare, învinuire.

reptilă, reptile s. f.animal care face par-te din clasa verte-bratelor târâtoare, cucorpul acoperit de opiele groasă, solzoa-

345

să, fără picioare saucu picioare scurte,dispuse lateral.

resemnat, -ă, resem-naţi, -te adj. care seîmpacă cu o situaţiegrea, care suportă unrău fără împotrivire.

respecta vb. 1. a simţişi a manifesta respectfaţă de cineva; a cin-sti, a stima. 2. (de-spre angajamente) anu se abate de la...; anu neglija...

respinge vb. 1. a refu-za, a nu admite, a nuprimi, a nu accepta.2. a îndepărta de lasine, a da la o parte.3. a ţine piept unuiatac armat, a sili peduşman să se retra-gă.

responsabilitate, res-ponsabilităţi s. f.obligaţia de a efectuaun lucru, de a răs-punde, de a da soco-teală de felul cum a

fost executat; răspun-dere.

rest, resturi s. n. ceeace rămâne dintr-untot; rămăşiţă.

restaura vb. a reface înforma iniţială un mo-nument arhitectural,pictural etc.

restitui vb. a daînapoi; a rambursa.

reteza vb. 1. a tăia, cuo singură lovitură, unobiect sau o parte acorpului unei fiinţe.Expr.: a i-o reteza (cui-va) = a pune (pe ci-neva) la locul lui, a-ităia (cuiva) vorba, apune capăt discuţiei.2. (fig.) a întrerupe, acurma; a face să în-ceteze.

retrage vb. 1. a trageînapoi; a merge îna-poi, a se îndepărta. 2.(fig.) a nu mai susţine(o părere); a reveni a-supra celor spuse an-terior. 3. (despre ape

346

curgătoare) a reintraîn albie (după o inun-daţie).

retras, -ă, retraşi, -seadj. 1. (despre persoa-ne) izolat, singur, sin-guratic, solitar. 2.(despre clădiri, locurietc.) plasat mai la oparte; dosnic, depăr-tat, izolat.

retrospectiv, -ă, re-trospectivi, -e adj.care priveşte în urmă,care se referă la fapteşi situaţii din trecut.

retur, retururi s. n.întoarcere, revenire (înpunctul de plecare).

retuşa vb. (despre ta-blouri, fotografii etc.) aîndrepta, a corecta; aperfecţiona.

reuniune, reuniunis. f. întâlnire a unuigrup de persoane; în-trunire, adunare.

reuşită, reuşite s. f.succes, izbândă, rea-lizare.

revedea vb. 1. a vedeadin nou (pe cinevasau ceva); a întâlniiar, după mai multăvreme. 2. (despre tex-te scrise) a examinadin nou, a revizui.

revela vb. a face cu-noscut, a dezvălui, adescoperi; a destăi-nui.

revelion, revelioanes. n. noaptea dintre 31decembrie şi 1 ianua-rie, în care se sărbă-toreşte Anul Nou; pe-trecerea care are locîn această noapte.

rever, revere s. n.parte răsfrântă a uneihaine, în prelungireagulerului, de o parteşi de alta a pieptului.

reverenţă, reverenţes. f. 1. plecăciune, în-chinăciune în semnde respect; temenea.2. respect, conside-raţie, stimă.

revers, reversuri s. n.dosul unei medalii, al

347

unei monede, al uneifoi scrise etc. Expr.:reversul medaliei =aspect neplăcut al u-nei situaţii sau al u-nui lucru.

revizie, revizii s. f.cercetare din nou,control, verificare,revizuire.

revolver, revolvere s.n. armă de foc, de di-mensiuni mici, carese mânuieşte cu osingură mână.

rezemătoare, rezemă-tori s. f. 1. spătar,spetează (la un sca-un). 2. balustradă, pa-rapet, rampă.

rezista vb. a ţine piept,a se opune, a se îm-potrivi; a nu ceda, anu se lăsa învins de...

rezolva vb. a găsi so-luţia unei probleme;a pune capăt unuiconflict.

rezuma vb. a prezentape scurt, concis, esen-

ţialul dintr-o expu-nere orală sau scrisă.

ridiche, ridichi s. f.plantă legumicolă co-mestibilă.

ridicol, -ă, ridicoli,-e adj. care stârneşterâsul sau batjocura;caraghios.

rigid, -ă, rigizi, -deadj. 1. lipsit de flexi-bilitate; ţeapăn, ne-flexibil. 2. (despre per-soane) sever, dur, ne-înduplecat.

riglă, rigle s. f. linie.rinocer, rinoceri s. m.

animal de talie mare,cu unul sau douăcoarne în frunte; tră-ieşte în regiunile cal-de şi umede din Asiaşi Africa.

risipit, -ă, risipiţi,-te adj. 1. răspânditîn toate părţile; îm-prăştiat, răsfirat. 2.(despre bani) cheltuitfără socoteală; irosit.

348

ritual, ritualuri s. n.practică religioasă, ce-remonie bisericească;rit.

rival, -ă, rivali, -e s.m. şi f. concurent, po-trivnic, adversar.

roabă, roabe s. f. vehi-cul folosit la trans-portul materialelor pedistanţe mici.

rochie, rochii s. f. îm-brăcăminte femeiască.

rod, roade s. n. 1.fruct. 2. (fig.) efect, ur-mare.

rogojină, rogojini s.f. împletitură detulpini sau frunze derogoz ori de papură.

roi, roiuri s. n. 1. grupde albine, ieşite dinstup împreună cumatca lor, în căutareaunui adăpost nou. 2.mulţime de insectesau de păsări mici,care zboară în gru-puri; grup compactde oameni în mişcare.

rond, ronduri s. n. 1.

strat de flori (într-ogrădină). 2. inspecţiede noapte făcută laun post militar de pa-ză.

rouă s. f. picături deapă care acoperă di-mineaţa suprafaţapământului, obiectede pe sol, vegetaţia.

rozmarin, rozmarinis. m. arbust mic, plă-cut mirositor, cu frun-ze totdeauna verzui şicu flori albastre, albesau roşii, întrebuin-ţat în medicină şi înindustria parfumuri-lor.

rudă, rude s. f. per-soană care face partedin aceeaşi familie cualte persoane, uniteîntre ele prin legăturide sânge sau prin a-lianţă; rudenie; neam.

rug, ruguri s. n. gră-madă de lemne pecare se ardeau, în an-tichitate, jertfele saumorţii, în evul mediu,

349

condamnaţii la moar-te.

rugăciune, rugăciunis. f. rugă, adresaredivinităţii.

ruina vb. 1. (despre oconstrucţie, o localita-te etc.) a se dărăpăna,a se nărui, a sesurpa, a se degrada.2. (fig.) a face pe ci-neva să-şi piardă ave-rea; a distruge; a să-răci.

rumoare, rumori s. f.zgomot confuz de vocicare se aud în acelaşitimp; gălăgie.

rustic, -ă, rustici, -ceadj. de ţară, ca laţară.

ruşina vb. 1. a-i fi foarteruşine; a (se) jena. 2. aface pe cineva să-i fieruşine.

rută, rute s. f. cale,drum parcurs de unvehicul; traseu.

S

sabie, săbii s. f. 1. ar-mă tăioasă, formatădintr-o lamă lungă deoţel, ascuţită la vârfşi pe una dintre laturişi fixată într-un mâ-ner; spadă. Expr.: atrece în (sau sub, prin)sabie (pe cineva) = aucide, a omorî; sabiecu două tăişuri = sespune despre o si-tuaţie care prezintă,simultan, avantaje şidezavantaje; sabia luiDamocles = primejdiecare ameninţă în ori-ce moment situaţiacuiva. 2. peşte de apădulce, lung de 40-50cm, albastru pe spa-te, alb-argintiu pe păr-ţile laterale şi pe ab-domen, cu corpul tur-tit lateral şi cu abdo-menul arcuit.

350

sabot, saboţi s. m.(mai ales la pl.) încăl-ţăminte primitivă fă-cută din lemn scobit.

sabota vb. a împiedica(prin uneltiri) realiza-rea unei acţiuni.

sac, saci s. m. 1. obiectconfecţionat din pân-ză, din piele sau dinhârtie rezistentă, ser-vind la păstrarea şitransportarea cerea-lelor şi a altor pro-duse; conţinutul unuiastfel de obiect. Expr.:sac fără fund = a. omfoarte lacom; b. omcare spune, ştie saupovesteşte multe;n-au intrat zilele însac = mai este vreme,trebuie să avem răb-dare; a prinde (pecineva) cu mâţa (saucu mâna) în sac = asurprinde (pe cineva)în momentul cândsăvârşeşte o acţiunerea; a da de fundul

sacului = a sărăci. 2.geantă mare de pânzăsau de piele, în carese pun lucrurile nece-sare pentru o călă-torie.

sacada vb. a vorbi saua acţiona cu întreru-peri bruşte şi dese.

sacerdot, sacerdoţis. m. preot, părinte,popă.

sacoşă, sacoşe s. f.poşetă de dimensiunimai mari; săculeţ sauplasă pentru târguieli.

sacou, sacouri s. n. hai-nă bărbătească pur-tată peste cămaşă;haină, veston.

sacrificiu, sacrificiis. n. 1. renunţare vo-luntară la ceva pentrubinele şi interesul alt-cuiva; jertfă, ofrandă,prinos. 2. efort făcutîn vederea realizăriiunui scop.

sacrilegiu, sacrilegii s.n. profanare a lucru-

351

rilor sfinte, a unui lu-cru care trebuie res-pectat; pângărire.

sacru, -ă, sacri, -e adj.cu caracter religios,referitor la religie;sfânt, divin.

sadea adj. invar. 1. deun singur fel, nea-mestecat cu altceva;pur, curat, simplu;neaoş. 2. autentic, ve-ritabil, adevărat, cu-rat, natural.

sadic, -ă, sadici, -ceadj. (despre oameni)care chinuieşte sautorturează pe cinevadin plăcerea bolnăvi-cioasă de a vedea su-ferind; crud.

safari s. n. expediţie devânătoare în Africa;raliu automobilisticdesfăşurat pe drumu-rile şi în condiţiile dinAfrica.

safir, safire s. n. piatrăpreţioasă transparen-tă, de culoare albas-tră.

sagace, sagaci, -ceadj. (despre oameni)care pricepe uşor şirepede; perspicace, a-ger, vioi.

salam, salamuri s. n.preparat alimentar înformă de cârnat, fă-cut din carne de vităsau de porc, de obiceiafumat şi uscat.

salamandră, salaman-dre s. f. animal ase-mănător cu şopârla,cu picioare scurte şiîndreptate în lături,cu pielea neagră pă-tată cu galben, caresecretă o substanţăotrăvitoare; trăieşte înlocuri întunecoase şiumede, hrănindu-secu insecte şi viermi-şori.

salariu, salarii s. n.sumă de bani pe careo primeşte o persoa-nă pentru munca de-pusă într-o perioadăde timp.

352

salată, salate s. f. 1.plantă legumicolă cufrunze mari şi ro-tunde, comestibile. 2.preparat culinar fă-cut din anumite legu-me, fierte sau crude,cu adaos de oţet,zeamă de lămâie şiulei, care se serveşteca aperitiv sau cagarnitură la carne.

sală, săli s. f. încăperespaţioasă destinatăspectacolelor, mani-festărilor culturale,sportive etc.

salbă, salbe s. f. po-doabă purtată la gâtde femei, făcută dinunul sau mai multeşiraguri de monede,medalii, mărgele saupietre preţioase.

salcâm, salcâmi s.m. arbore cu ramuriprevăzute cu spini,cu flori albe cu mirosplăcut, dispuse înciorchine, cu lemnultare şi rezistent la

umezeală.salcie, sălcii s. f. ar-

bore cu frunze lucioa-se, cu flori galbene-verzui, dispuse în mâ-ţişori, care creşte lamarginea apelor şiprin locurile umede.

saleu, saleuri s. n.preparat alimentarcrocant, de forma u-nui beţişor, făcut dinaluat sărat, cu gustpicant prin adaos desare, brânză, chimenetc. şi care se ser-veşte ca aperitiv.

salină, saline s. f. mi-nă din care se extragesarea; ocnă.

salon, saloane s. n. 1.încăpere într-o locuin-ţă, destinată primiriimusafirilor. 2. salăpublică în care au locfestivităţi, baluri, ser-bări etc.; sală în carese organizează expo-ziţii periodice de pic-tură, sculptură etc. 3.cameră cu mai multe

353

paturi, în care suntţinuţi şi îngrijiţi bol-navii într-un spital.

salopetă, salopete s.f. haină de lucru carese poartă în atelierede către mecanici, şo-feri etc. peste haineleobişnuite pentru a leferi de murdărie.

salt, salturi s. n. 1.mişcare prin carecorpul se desprindede la pământ şi sareîn sus, deplasându-sesau revenind în ace-laşi loc; săritură, săl-tătură. 2. trecere brus-că de la o situaţie, sta-re la alta.

saltea, saltele s. f.obiect făcut dintr-unfel de sac de pânză,de material plasticetc., în care se intro-duc paie, lână etc. şicare se aşază pe pat,formând un aşternutmoale pentru dormit.

saltimbanc, saltim-banci s. m. actor de

circ, dibaci în execu-tarea unor exerciţiiuşoare de acrobaţie;clovn, măscărici, pa-iaţă.

salubru, -ă, salubri,-e adj. care este favo-rabil sănătăţii; sănă-tos, curat, nealterat,nestricat.

saluta vb. a face ungest sau a rosti o for-mulă uzuală de poli-teţe, de respect saude simpatie la întâl-nirea cu cineva sau ladespărţire; a primi cubucurie o idee, o ac-ţiune.

salva vb. a scoate pecineva sau a reuşi săscape dintr-o situaţieneplăcută, dintr-o în-curcătură; a scăpa; a(se) izbăvi. Expr.: asalva situaţia = a reuşisă îndrepte o situaţiedificilă, neplăcută; aface faţă, a depăşi cubine o situaţie; a sal-va aparenţele = a da

354

unui lucru, unei situ-aţii etc., o înfăţişareîn măsură să ascun-dă aspectele neplăcu-te.

salvamar, salvamaris. m. persoană cali-ficată în prevenirea şiacordarea de ajutorcelor în pericol deînec.

salvamontist, -ă, sal-vamontişti, -ste adj.,s. m. şi f. persoanăcalificată (sau câinedresat) în prevenireaşi acordarea de ajutorcelor accidentaţi saurătăciţi pe munte.

salvare, salvări s. f. 1.serviciu medical des-tinat oferirii primuluiajutor accidentaţilorsau bolnavilor careau nevoie de ajutormedical urgent. 2.vehicul special ame-najat cu care se rea-lizează transportul ac-cidentaţilor sau al

bolnavilor la un spi-tal; ambulanţă.

salvă, salve s. f. seriede focuri trase simul-tan de mai multe ar-me.

samavolnic, -ă, sama-volnici, -ce adj. (de-spre oameni şi acţi-unile lor) abuziv, des-potic, tiranic.

samba, sambe s. f.dans popular brazi-lian, cu mişcări vioaieşi ritmice; melodie du-pă care se executăacest dans.

samurai, samurai s.m. membru al casteiluptătorilor din Japo-nia.

sanctifica vb. (bis.) atrece (pe cineva) înrândul sfinţilor; asfinţi, a canoniza.

sanctuar, sanctuares. n. loc în templusau în biserică, con-siderat sfânt şi inter-zis profanilor; altar.

355

sancţiona vb. a aplicao pedeapsă; a pedep-si, a penaliza.

sandală, sandale s. f.încălţăminte uşoarăde vară, uneori fărătocuri, cu feţele decu-pate sau făcute dinbentiţe de piele, depânză etc.

sandviş, sandvişuris. n. felie de pâine(unsă cu unt) peste carese aplică un aliment rece(şuncă, salam, brân-ză etc.), şi care se a-coperă câteodată şicu o a doua felie depâine.

sanepid s. n. instituţiesanitară care se ocu-pă de igiena publică,precum şi cu comba-terea bolilor conta-gioase.

sangvin, -ă, sangvini,-e adj. care aparţinesângelui, referitor lasânge, la compoziţiasau la circulaţia sa în

organism.sanie, sănii s. f. vehi-

cul având în loc deroţi două tălpi delemn sau de fier, cuajutorul cărora alu-necă iarna pe zăpadăsau pe gheaţă.

sanscrit, -ă, sanscriţi,-te adj. (în Expr.:)limbă sanscrită =limba literară a Indieivechi.

santal, santali s. m.arbore originar dinExtremul Orient, a-vând, după varietăţi,lemnul alb, dens şiaromatic sau brun-roşiatic şi fără miros.

santinelă, santineles. f. soldat înarmatcare face serviciul depază a unui post;strajă, gardă.

sapă, sape s. f. unealtăagricolă pentru săpatşi prăşit, alcătuitădintr-o lamă de oţel,fixată într-o coadă de

356

lemn. Expr.: a ajungela (sau în) sapă delemn = a sărăci, a (se)ruina.

sarafan, sarafane s.n. obiect de vestimen-taţie pentru femei, înformă de rochie de-coltată, fără mâneci(şi fără umeri), carese poartă peste bluză.

saramură, saramuris. f. apă în care s-adizolvat sare şi carese întrebuinţează îngospodărie la conser-varea unor alimente.

sarcasm, sarcasme s.n. ironie aspră, ustu-rătoare; batjocură ne-cruţătoare.

sarcină, sarcini s. f.1. greutate, povară,încărcătură pe care oduce un om sau unanimal. 2. obligaţie,îndatorire, răspunde-re, datorie, însărcina-re. Expr.: a cădea(sau a reveni, a rămâ-

ne) în sarcina cuiva =a cădea, a rămâne îngrija cuiva; a da pe ci-neva în sarcina cuiva= a da pe cineva îngrija cuiva. 3. misiu-ne, însărcinare.

sarcofag, sarcofage s.n. sicriu monumentaldin antichitate, făcutdin piatră.

sardea, sardele s. f.peşte de mare, lungde 6-15 cm, care tră-ieşte pe lângă coas-tele de vest şi de sudale Europei; se con-sumă proaspăt sauconservat în cutii sauîn butoaie; • ca sar-delele = unul lângăaltul, înghesuiţi.

sarma, sarmale s. f.(mai ales la pl.) pre-parat culinar din car-ne tocată (amestecatăcu orez şi cu alte in-grediente), învelită înfoaie de varză, de vităetc., în forma unorrulouri.

357

saşiu, -ie, saşii adj.(despre oameni) carese uită cruciş; încru-cişat, zbanghiu; (de-spre priviri) cruciş, în-crucişat.

sat, sate s. n. aşezarerurală cu case şi gos-podării locuite în ma-joritate de ţărani.Expr.: sat fără câini =loc nepăzit, în careoricine poate să facăorice doreşte.

satelit, sateliţi s. m.corp ceresc, care seroteşte în jurul altuicorp ceresc.

satin s. n. ţesătură dea-să de mătase sau debumbac, cu una dinfeţe lucioasă.

satiră, satire s. f.scriere în versuri sauîn proză, în care suntcriticate defectele mo-rale ale oamenilorsau aspectele nega-tive ale societăţii.

satisface vb. a mul-ţumi (pe cineva) în-

deplinindu-i o dorin-ţă, o necesitate, o exi-genţă; a mulţumi, aîmplini, a împăca.

savană, savane s. f.câmpie întinsă în zo-na tropicală, acoperi-tă cu ierburi înalte şipresărată din loc înloc cu tufe de arbuştispinoşi sau cu copacipitici.

savant, -ă, savanţi,-te s. m. şi f., adj. (per-soană) care posedăcunoştinţe vaste şiaprofundate în unasau în mai multe ra-muri ale ştiinţei; eru-dit, învăţat.

savarină, savarine s.f. prăjitură făcută dinouă şi zahăr cu adaosde pesmet; se serveş-te cu sirop, rom şifrişcă.

savoare s. f. 1. gustdeosebit, ales, plăcutal alimentelor. 2. (fig.)farmec, încântare, plă-cere.

358

savura vb. 1. a mâncasau a bea ceva peîndelete, cu plăcere, asimţi bine gustul; adegusta. 2. a se bu-cura în tihnă de ceva,a se delecta, a sedesfăta.

saxofon, saxofoanes. n. instrument mu-zical de suflat, făcutdin metal, în formaunui tub conic îndoit.

sădi vb. a planta; a se-măna.

săgeată, săgeţi s. f.vergea de lemn, cu unvârf ascuţit de fier,iar la celălalt capătcu două aripioare în-guste; se folosea întrecut ca armă deluptă, fiind aruncatădintr-un arc încordat.

săgeta vb. 1. a lovi, arăni, a ucide cu să-geata. 2. a înţepa, aîmpunge, a produce odurere vie, ascuţită,puternică. 3. (fig.) a

se uita la cineva cu oprivire ascuţită, pă-trunzătoare; a stră-punge cu privirea.

sălaş, sălaşe s. n. 1.adăpost temporar pen-tru oameni şi ani-male. 2. locuinţă; ca-să, cămin.

sălbatic, -ă, sălbatici,-ce adj. 1. (despre a-nimale, în opoziţie cudomestic) care nueste îmblânzit, supusomului; nedomesticit,neîmblânzit, nestăpâ-nit. 2. (despre pământ,locuri etc.) necultivat,nelucrat; pustiu, ne-locuit. 3. (despre oa-meni) necivilizat, pri-mitiv, barbar; retrasde lume, nesociabil,singuratic. 4. neome-nos, crud, nemilos,rău.

sălciu, -ie, sălcii adj.(despre apă) care areun gust dulceag, pu-ţin sărat, neplăcut,

359

searbăd; (despre gust)fad, leşios.

sălta vb. 1. (despre fi-inţe) a face un salt(sau salturi repetate);a sări. Expr.: a-i sălta(cuiva) inima (de bu-curie) = a tresări debucurie, a se bucuratare. 2. (despre lu-cruri) a se mişca dejos în sus. 3. (despreape, valuri) a fi agitat,a se învolbura, a clo-coti. 4. (despre copii)a creşte, a se înălţa.

sămânţă, seminţe s.f. parte a plantelor(închisă în fruct) dincare, în condiţii priel-nice, se poate dezvol-ta o nouă plantă.

sănătate s. f. stare aunui organism, la ca-re funcţionarea tutu-ror organelor se faceîn mod normal şi re-gulat.

săniuş, săniuşuri s.n. loc pe coasta unuideal sau pe o pantă,

acoperit cu zăpadă,unde se dau copiii cusăniuţele; derdeluş.

săpăligă, săpăligi s. f.sapă mică, lunguiaţă,având doi sau treicolţi la partea opusătăişului, folosită maiales în horticultură.

săptămânal, -ă, săp-tămânali, -e adj.care are loc o dată pesăptămână; (desprepublicaţii) care apareo dată pe săptămână.

săpun, săpunuri s. n.produs care serveştela spălarea corpului,a rufelor etc.

sărac, -ă, săraci, -ceadj. (în opoziţie cu bo-gat) 1. (despre oa-meni) care nu are a-vere, care este lipsitde bunurile materialenecesare vieţii; săr-man, nevoiaş. Expr.:sărac lipit (pămân-tului) = foarte sărac,lipsit de orice resursămaterială. 2. lipsit

360

de..., fără. Expr.: să-rac cu duhul = lipsitde inteligenţă, de spi-rit; prost. 3. vrednicde milă; biet, sărman,nenorocit.

sărbătoare, sărbătoris. f. 1. zi în care se co-memorează sau sesărbătoreşte un eve-niment important. 2.sărbătorire, serbare;festivitate, petrecere.

sări vb. I. (despre fiinţe)1. a se desprinde dela pământ, avântân-du-se în sus printr-omişcare bruscă şi areveni în acelaşi loc; asălta. 2. a se deplasa,a trece dintr-un locîntr-altul prin salt;(fig.) a trece bruscdintr-o situaţie în al-ta, de la o idee la alta.Expr.: a sări din lacîn puţ = a ajunge dinrău în mai rău, ascăpa dintr-o primej-die căzând în alta maimare. 3. a trece peste

ceva printr-o săritu-ră; a escalada. 4. a seridica brusc de unde-va. Expr.: a sări cugura = a intervenibrusc cu vorba; a-isări (cuiva) de gât = ase repezi să îmbrăţi-şeze pe cineva. 5. a-iveni cuiva în ajutor, ainterveni grabnic pen-tru a ajuta pe cineva.II. (despre lucruri) 1. ase deplasa brusc şicu putere în sus.Expr.: a sări în aer =a se distruge, a sepreface în bucăţi. 2.(+ prep. din sau de la)a se mişca, a-şischimba poziţia; a sedesprinde. Expr.: a-isări (cuiva) inima (dinloc) = a se speriafoarte tare; a seemoţiona; a-i sări(cuiva) ţandăra = a sesupăra, a se înfuria.

sătul, -ă, sătuli, -leadj. 1. (despre fiinţe)în opoziţie cu flă-

361

mând) care şi-a poto-lit foamea, care s-asăturat; îndestulat,săturat. 2. (fig.) plic-tisit, dezgustat, scâr-bit.

săvârşi vb. 1. a înde-plini, a face, a înfăp-tui, a realiza; a exe-cuta, a efectua. 2. aduce la bun sfârşit; atermina cu bine, asfârşi. 3. a comite, aface, a făptui.

sâcâi vb. a nu lăsa pecineva în pace; a cică-li, a enerva, a agasa.

sâmbure, sâmburi s.m. 1. parte tare dininteriorul unor fructe,cu învelişul lemnos,care conţine sămânţa.2. parte centrală (so-cotită ca cea mai im-portantă); miez, ini-mă, nucleu. 3. părti-cică, fărâmă.

sânge s. n. 1. substan-ţă lichidă de culoareroşie, compusă din

plasmă şi globule (al-be şi roşii), care cir-culă prin vene. Expr.:a-şi păstra sângelerece = a încerca să nuse lase impresionatde ceea ce se întâm-plă în jurul său; aavea sânge în vine = afi energic; a-şi facesânge rău = a se su-păra foarte tare, a seenerva; a-i îngheţa(cuiva) sângele în vine= a se speria, a fi cu-prins de groază. 2.(metaforic, exprimăideea de origine, fa-milie, neam). Expr.:cu (sau de) sânge al-bastru = de neammare, ales, de familiebună; sângele apă nuse face = legăturile derudenie nu se uită. 3.(metaforic, exprimă i-deea de cruzime, vio-lenţă, asuprire). Expr.:vărsare de sânge =măcel, ucidere în ma-să.

362

sânziană, sânziene s.f. 1. plantă cu frunzelungi şi înguste şi cuflori galbene-aurii,plăcut mirositoare. 2.(la pl.) numele popu-lar al sărbătorii creş-tine celebrată la 24iunie; drăgaică. 3.fiinţă fantastică, rău-făcătoare.

sârbă, sârbe s. f. danspopular românesc, curitm foarte vioi, carese joacă cu dansatoriiprinşi de obicei încerc; melodia dupăcare se joacă.

sârguinţă, sârguinţes. f. hărnicie, zel, stră-duinţă.

sâsâi vb. 1. (despregâşte, şerpi etc.) ascoate un sunet ase-mănător unui «s» pre-lungit. 2. a vorbi de-fectuos, deformând u-nele sunete, pronun-ţând «s» în loc de «ş».

scafandru, scafandris. m. persoană spe-

cializată în lucrărisub apă, cu ajutorulunui echipament spe-cial.

scamatorie, scamato-rii s. f. faptă aparentmiraculoasă (trans-formarea unui obiectîn altul, apariţia şidispariţia unor obiec-te etc.) în realitatebazată pe iluzii opti-ce, create de îndemâ-narea şi de rapidita-tea gesturilor, age-rimea mâinilor etc.

scandal, scandaluris. n. 1. zarvă, gălăgie,larmă, tărăboi. 2. în-tâmplare care tulbu-ră ordinea publică;ceartă.

scară, scări s. f. 1. o-biect de lemn (de fier,de frânghie etc.) ser-vind pentru a urca şia coborî la alt nivel.2. element de con-strucţie, realizat din-tr-un şir de trepte (delemn, de marmură,

363

de metal etc.) de obi-cei cu balustradă,servind pentru comu-nicarea între etaje,într-o clădire şi în ex-teriorul ei.

scarlatină, scarlatines. f. boală infecţioasă,contagioasă şi epider-mică (mai ales la co-pii), care se manifestăprin febră, dureri degât şi erupţie roşie petot corpul.

scatiu, scatii s. m. pa-săre cântătoare, micăşi vioaie, cu ciocul pu-ternic, cu penele ver-zi-gălbui, cenuşii pespate, iar pe aripi cudouă dungi negre.

scaun, scaune s. n. 1.mobilă (de lemn, demetal) cu sau fărăspetează, pe care poa-te să stea o singurăpersoană. 2. tron.Expr.: a pune (sau ase urca, a veni) înscaun = a aduce (saua veni) la domnie, a

(se) face domn.scădea vb. a (se) redu-

ce, a (se) micşora, a(se) diminua.

scălda vb. 1. a face ba-ie, a se îmbăia; (fig.) ase reflecta, a se oglin-di. 2. a uda, a muia.Expr.: a-şi scălda o-chii în lacrimi = alăcrima, a plânge.

scăpa vb. 1. a se des-prinde, a ieşi din...; ase elibera, a se salva.2. a ieşi dintr-un ne-caz, dintr-o încurcă-tură, dintr-o situaţiegrea. Expr.: a scăpateafăr = a supravieţuiunei primejdii; a scă-pa cu viaţă = a-şi sal-va viaţa dintr-o pri-mejdie. 3. a da dru-mul, fără intenţie,unui obiect ţinut înmână; a lăsa să cadădin cauza unei emoţiiputernice. Expr.: ascăpa (ceva) din mâ-nă = a pierde de subcontrol. 4. a pierde o-

364

cazia de a vedea ceva,de a se folosi ceva; anu sosi la timp, a nuapuca. 5. a face sau aspune ceva fără voie,din greşeală. 6. apierde din vedere, anu lua în seamă, a o-mite. Expr.: a scăpaceva din vedere = aomite, a neglija; a nuscăpa (pe cineva sauceva) din ochi sau dinvedere = a ţine (pe ci-neva sau ceva) subcontinuă observare.

scăpăra vb. 1. a pro-duce scântei princiocnire. Expr.: a-iscăpăra (cuiva) picioa-rele = a fugi foarterepede. 2. a scânteia,a străluci, a luci; (fig.)a apărea, a se ivideodată. Expr.: a-iscăpăra (cuiva) prinminte (sau prin cap) =a-i trece repede prinminte.

scăpăta vb. 1. (despresoare, lună şi alţi aş-

tri) a asfinţi, a apune.2. a aluneca în jos, acădea. 3. a sărăci, apierde averea.

scărmăna vb. 1. a des-face fibrele de lână, ale curăţa. 2. (fig.) a ba-te (pe cineva); a certa.

scărpina vb. a (se) fre-ca cu unghiile, cudegetele, în locul un-de simte o senzaţie demâncărime a pielii.

scâlcia vb. (despre în-călţăminte) a (se) toci,a (se) strâmba, a (se)deforma.

scânci vb. a plânge cuglas slab, întrerupt; ase văita.

scândură, scânduris. f. piesă de lemn,obţinută prin tăiereaîn lung a trunchiuluiunui copac; se între-buinţează la lucrăride construcţie şi detâmplărie. Expr.: a fi(a se usca sau a ră-mâne) ca scândura =a slăbi foarte mult.

365

scânteia vb. 1. a licărica o scânteie (care a-pare şi dispare), astrăluci, a luci, a scli-pi. 2. (despre ochi) aprivi viu, pătrunză-tor.

scârţâi vb. 1. a produceun zgomot ascuţit,strident şi neplăcut.2. (fig.) a cânta prostla un instrument mu-zical cu coarde.

scenă, scene s. f. 1.parte specială a uneisăli de spectacol, mairidicată şi special a-menajată, pe care sedesfăşoară reprezen-taţiile. 2. subdiviziunea unui act dintr-o o-peră dramatică.

sceptic, -ă, sceptici,-ce adj. care nu areîncredere în nimic,care se îndoieşte detoate; neîncrezător,rezervat.

sceptru, sceptre s. n.toiag sau baston fru-

mos împodobit, pur-tat (odinioară) de su-verani, ca semn al a-utorităţii supreme.

schelet, schelete s.n. totalitatea oaselordintr-un corp.

scheuna vb. (despre a-nimale) a scoate su-nete ascuţite şi repe-tate (de durere, mairar de bucurie); achelălăi.

schia vb. a aluneca pezăpadă cu schiurile; aface schi.

schilodit, -ă, schilo-diţi, -te adj. infirm,mutilat.

schimba vb. 1. a înlo-cui ceva sau pe cine-va cu altceva sau cualtcineva. Expr.: aschimba (câte) o vorbă(sau un cuvânt) = asta puţin de vorbă. 2.a (se) modifica, a (se)transforma, a (se) pre-face. Expr.: a schimbafoaia = a-şi modifica

366

purtarea faţă de cine-va. 3. a(-şi) schimbaîmbrăcămintea. 4. amuta dintr-un loc în-tr-altul, a aşeza în al-tă parte. Expr.: aschimba vorba = a a-bate în altă direcţiediscuţia, a evita unsubiect neplăcut.

schimonosi vb. 1. asluţi, a urâţi, a poci, astrica. 2. (despre oa-meni, mai ales desprefaţa sau gura lor) a sestrâmba, a face gri-mase.

schingiui vb. a baterău, a chinui, a mal-trata, a tortura.

schiţă, schiţe s. f. 1.desen sau sculpturăîn care autorul con-turează în linii marişi caracteristice unsubiect care îl pre-ocupă. 2. scriere deproporţii mai mici de-cât nuvela, în care seredă o întâmplarescurtă şi simplă, ca-

racteristică pentruun individ sau pentruviaţa socială.

sclav, -ă, sclavi, -e s.m. şi f. persoană lip-sită de orice drepturi,aflată în proprietateadeplină a stăpânului,pentru care era obli-gată să muncească;rob.

sclifosi vb. 1. a se la-menta, a plânge pre-făcut, fără motiv; a sesmiorcăi. 2. a facemofturi, capricii; a sefandosi.

scoarţă, scoarţe s. f.1. înveliş extern altulpinilor, ramurilor,lujerelor şi rădăci-nilor lemnoase; coajă.2. învelişul exterior,tare al globului pă-mântesc. 3. îmbră-căminte rigidă a uneicărţi, a unui caietetc.; copertă. Expr.:din scoarţă în scoarţă= de la prima paginăpână la ultima pa-

367

gină; în întregime.scoate vb. 1. a lua ceva

dintr-o cantitate maimare sau din loculunde se află; a ex-trage. 2. a pune la ve-dere, a înfăţişa, a dala iveală; a expune.Expr.: a scoate înevidenţă = a sublinia,a accentua. 3. a (se)dezbrăca sau a (se)descălţa. 4. a smulge,a trage în afară.Expr.: a scoate (cui-va) sufletul = a necăji,a supăra foarte tare(pe cineva); a-şi scoa-te sufletul = a se obo-si foarte mult, a seextenua; a-şi scoateochii unul altuia = ase certa, a se bate. 5.a face pe cineva săiasă dintr-o anumităstare. Expr.: a scoate(pe cineva) din răb-dări = a enerva foartetare, a face să-şi piar-dă răbdarea; a scoate(cuiva) peri albi = a

face cuiva necazuri,a-l îmbătrâni.

scobi vb. a face ogaură, o adânciturăîn ceva; a găuri, asăpa.

scop, scopuri s. n. 1.ţintă către care tindecineva prin acţiunilesale, ceea ce-şi pro-pune cineva să înfăp-tuiască; ţel, obiectiv,ţintă. 2. menire, rol,rost.

scorbură, scorburi s.f. 1. cavitate, gaură,scobitură în trun-chiul unui copac. 2.văgăună, gaură micăîntr-un mal, în stân-că; peşteră.

scormoni vb. 1. a sco-toci, a cotrobăi; a răs-coli, a răvăşi. 2. arăscoli în adânc pă-mântul, ţărâna zgâ-riind, brăzdând, să-pând. 3. a scoate laiveală (dintr-un locascuns, dosit).

368

scorni vb. 1. a inventa,a plăsmui, a născoci.2. a lansa o minciu-nă, un zvon cu inten-ţia de a induce în e-roare; a ticlui, a urzi.

scoroji vb. a se uscafoarte tare; a se dete-riora, a se strica de-formându-se, cojin-du-se.

scorpie, scorpii s. f.1. (în basme) fiinţăfantastică, imaginatăca un şarpe cu limbide foc sau cu cap deom.

scorpion, scorpionis. m. animal care tră-ieşte în ţările calde şia cărui înţepătură es-te foarte veninoasă.

scorţişor, scorţişoris. m. arbore exotic, acărui scoarţă este în-trebuinţată drept con-diment sau în medi-cină.

scotoci vb. a răscolilucrurile aflate laolal-tă; cu scopul de a

căuta şi de a găsi unobiect, a (se) căuta, a(se) cerceta, a cotro-băi.

scrabble s. n. joc logiccu litere, asemănătorjocului de cuvinte în-crucişate.

scrânti vb. 1. (despreoase, încheieturi, mem-bre) a scoate din arti-culaţie, a deplasa, adisloca; a luxa.Expr.: a o scrânti = aface o prostie. 2. (fig.,despre oameni) a-şipierde judecata, a sezăpăci.

scrâşnet, scrâşnetes. n. 1. zgomot produsde strângerea şi fre-carea dinţilor de joscu cei de sus (din cau-za suferinţei, a mâ-niei). 2. (fig.) zgomotscârţâitor; scârţâit.

scrie vb. 1. a reprezen-ta prin semne con-venţionale sunetelesau cuvintele vorbirii.2. a-şi exprima, a-şi

369

formula gândurile, i-deile în scris; a com-pune opere literare.3. a coresponda; atrimite cuiva o scri-soare. 4. a nota, a în-semna în scris.

scrijeli vb. a zgâria, acresta cu un obiectascuţit.

scrin, scrinuri s. n.dulăpior cu mai mul-te sertare suprapuseîn care se ţine maiales lenjeria; comodă.

scrisoare, scrisori s.f. comunicare scrisă,trimisă cuiva prin poş-tă sau prin interme-diul unei persoane;epistolă, răvaş.

scrum, (rar) scrumuris. n. materie neagrăsau cenuşie, rămasăîn urma arderii unuicorp. Expr.: a sealege scrumul = a numai rămâne nimic.

scrumbie, scrumbiis. f. peşte migrator,cu corpul lunguieţ,

turtit lateral şi aco-perit cu solzi mari;trăieşte în mare, înDunăre şi în unelebălţi.

scruta vb. a privi cuatenţie, a cerceta, aexamina, a sonda.

scufie, scufii s. f. 1.căciuliţă care se leagăsub bărbie, purtatămai ales de sugari. 2.bonetă de formă ţugu-iată, făcută din pânzăsau din stofă, de obi-cei cu un ciucure lavârf şi care se poartămai ales noaptea, întimpul somnului.

scufunda vb. 1. a intrasau a băga cu totul înapă sau în alt lichid;a se lăsa la fund, a seafunda. 2. (fig.) a selăsa absorbit de o ac-tivitate, de gândurietc.; a se cufunda.

scula vb. 1. a (se) trezidin somn, a (se) deş-tepta. Expr.: a se scu-la cu noaptea-n cap =

370

a se scula dis-de-di-mineaţă. 2. a (se) ri-dica în picioare, a (se)ridica de jos. 3. (fig.) aporni o revoltă; a serăscula, a se răzvrăti.

scump, -ă, scumpi,-e adj. 1. (despre lu-cruri, în opoziţie cuieftin) care costămult, care se vindesau se cumpără la unpreţ mare; costisitor.2. preţios, de preţ,valoros, rar. 3. (des-pre fiinţe) foarte drag,iubit, îndrăgit. 4.zgârcit, avar. Expr.: (afi) scump la vorbă = (afi) tăcut, a vorbi pu-ţin; (a fi) scump lavedere = a ieşi rar înlume.

scurt1 adv. repede,brusc, deodată, fulge-rător.

scurt2, -ă, scurţi, -teadj. (despre obiecte,în opoziţie cu lung)de lungime redusă,mică. Expr.: a lua (pe

cineva) din scurt = atrata pe cineva cu as-prime; a ţine (pe ci-neva) din scurt = acontrola pe cineva deaproape sau cu seve-ritate.

scurtă, scurte s. f.haină groasă (de obi-cei vătuită sau îm-blănită), lungă pânădeasupra genunchi-lor.

scut, scuturi s. n. 1.armă de apărare, fă-cută din metal, dinpiele etc., cu careluptătorii din antichi-tate şi din evul mediuîşi apărau pieptul delovituri. 2. (fig.) apă-rare, ocrotire, sprijin.

scutura vb. 1. a (se)clătina, a (se) agita. 2.a face curăţenie, aşterge praful de peobiectele din casă; aderetica. 3. (despreplante) a se despuiade frunze, de petale,de rod. 4. a mişca (cu

371

putere) într-o parte şiîn alta; a zgâlţâi. 5.(fam.) a critica aspru,a certa.

scuza vb. 1. a-şi cereiertare pentru o gre-şeală făcută, pentruun deranj sau o ofen-să adusă cuiva; a-şiexprima părerea derău. 2. a accepta, aprimi scuzele cuiva; aierta.

seamăn, semeni s. m.cel care e la fel cucineva; aproapele cui-va; om. Expr.: a nu(mai) avea seamăn(pe lume) = a fi unic, anu avea pereche.

seară, seri s. f. partede la sfârşitul zilei,când începe să se în-tunece; amurg.

searbăd, -ă, serbezi,-de adj. 1. (despre ali-mente) lipsit de gust;nici dulce, nici acru,nici sărat. 2. (fig.)plictisitor, monoton,neinteresant.

sec, seacă, seci adj.1. (despre fântâni, iz-voare) lipsit de apă;uscat. 2. (despre te-renuri) neroditor, ne-productiv; arid, sece-tos. 3. (fig.) lipsit deconţinut, de sens, defolos; • în sec = zadar-nic, inutil.

seceră, seceri s. f.unealtă agricolă ma-nuală, folosită la re-coltarea cerealelorprin tăierea tulpiniloracestora, formată din-tr-o lamă de oţel, în-gustă şi curbată şifixată într-un mânerde lemn.

secetă, secete s. f.lipsă îndelungată aploilor, provocând us-carea solului şi a ve-getaţiei; vreme usca-tă; lipsă de apă, uscă-ciune.

secol, secole s. n. in-terval de timp de osută de ani; veac.

372

secret, -ă, secreţi, -teadj. 1. care este ţinutascuns, care rămânenecunoscut; nedezvă-luit, nemărturisit, ne-divulgat. 2. ascuns,tainic, tăinuit, miste-rios.

secundă, secunde s. f.unitate de timp egalăcu a 60-a parte dindurata unui minut.

seif, seifuri s. n. dulapsau ladă de fier în ca-re se păstrează bani,hârtii şi obiecte devaloare; casă de bani.

seism, seisme s. n.cutremur de pământ.

selecta vb. a alege, aselecţiona, a tria, asorta (după un crite-riu stabilit).

selenar, -ă, selenari,-e adj. de lună, lunar.

semafor, semafoare s.n. indicator cu luminicolorate pentru re-glementarea circula-ţiei în oraş; stop.

semantic, -ă, seman-tici, -ce adj. care sereferă la sensurile cu-vintelor.

semeţ, -eaţă, semeţi,-e adj. 1. falnic, mân-dru, măreţ; sfidător,obraznic. 2. brav, cu-rajos, îndrăzneţ, ini-mos, neînfricat, viteaz.

seminţie, seminţii s.f. 1. neam, popor, na-ţionalitate. 2. totalita-tea indivizilor sau fa-miliilor care au ace-laşi străbun; familie,trib.

semnifica vb. a aveaînţelesul de..., a în-semna, a reprezenta.

senin, -ă, senini, -eadj. 1. (despre cer) lip-sit de nori. 2. (despretimp) clar, limpede, li-niştit, calm. 3. (fig.,despre oameni, despreexpresia figurii lor)care arată mulţumiresufletească, care nueste preocupat de ni-mic; liniştit, luminos.

373

sensibil, -ă, sensibili,-e adj. care se lasă u-şor impresionat, emo-ţionat; emotiv, impre-sionabil, simţitor.

sentinţă, sentinţe s.f. hotărâre, decizie aunei instanţe judecă-toreşti; verdict.

separa vb. a (se) des-părţi, a (se) desprin-de, a (se) izola, a (se)detaşa.

seră, sere s. f. încăperecu acoperiş (şi cu pe-reţi) de sticlă în caresunt adăpostite şicultivate plantele cenu suportă frigul.

serba vb. a celebra, aaniversa, a sărbători.

seringă, seringi s. f.instrument medical,folosit pentru a intro-duce sau pentru a ex-trage din organismun lichid, pentru a luaprobe de sânge etc.

serios, -oasă, serioşi,-oase adj. care nu se

ţine de glume, careare un caracter grav;sobru, rezervat, echili-brat, aşezat, chibzuit.

serpentină, serpen-tine s. f. traseu şer-puit al unui drumcare străbate un te-ren în pantă; fiecaredin cotiturile unuiastfel de traseu;drum cotit, şerpuit.

sertar, sertare s. n.parte a unei mobile(birou, masă etc.) înformă de cutie, carese poate trage în afa-ră.

servietă, serviete s.f. geantă mare, maiales din piele, avânduna sau mai multedespărţituri, în carese poartă acte, cărţi,hârtii etc.

servitor, -oare, servi-tori, -oare s. m. şi f.persoană angajată înserviciul cuiva pentrutreburi casnice.

374

sever, -ă, severi, -eadj. (despre oameni)care judecă şi pedep-seşte cu asprime, ca-re cere îndeplinirea o-bligaţiilor; riguros,exigent.

sezonier, -ă, sezonieri,-e adj. care ţine de unanumit sezon; de se-zon.

sfadă, sfezi s. f. 1.ceartă. 2. conflict, ne-înţelegere; zâzanie.

sfat, sfaturi s. n. 1.povaţă, îndemn, în-drumare. 2. adunarede oameni întruniţipentru a lua hotărâri,sau (în trecut) pentrua ajuta la conducereaţării.

sfărâma vb. a (se)sparge în bucăţi mici,a (se) zdrobi.

sfârşi vb. 1. a duce unlucru la capăt; a ter-mina, a isprăvi. 2. aajunge la capăt, a numai exista, a se ter-

mina; a lua sfârşit. 3.a muri, a se prăpădi.

sfâşia vb. 1. a rupe înbucăţi, în fâşii etc.; aciopârţi, a sfârteca.Expr.: a sfâşia cuivainima = a provocacuiva o mare durere.2. a critica cu răuta-te; a bârfi.

sfeclă, sfecle s. f.plantă cu frunze lu-cioase, cu rădăcinăcărnoasă, de culoarealbă sau roşie, folo-sită ca aliment, caplantă furajeră sau înindustrie, pentru ex-tragerea zahărului.

sfeşnic, sfeşnice s. n.suport pentru lumâ-nări, prevăzut cu unulsau mai multe braţe.

sfetnic, sfetnici s. m.(în trecut) boier saudregător cu care sesfătuia un domn sauun conducător; (as-tăzi) cel care dă sfa-turi.

375

sfială, sfieli s. f. timi-ditate, ruşine, jenă,teamă.

sfida vb. a înfrunta pecineva cu dispreţ şi înmod provocator; a de-sfide, a brava.

sfoară, sfori s. f. firlung şi gros, obţinutdin împletirea maimultor fibre textile şifolosit la legarea o-biectelor. Expr.: a tra-ge pe cineva pe sfoară= a păcăli, a înşela.

sforţa vb. a face un e-fort; a se strădui, a sesili, a se opinti.

sfredeli vb. 1. a facegăuri; a găuri, a per-fora. 2. (fig., despresunete, despre zgo-mote) a străbate, a pă-trunde.

sfrijit, -ă, sfrijiţi, -teadj. slăbuţ, slăbănog,jigărit.

sfruntat, -ă, sfruntaţi,-te adj. neruşinat,obraznic.

sideral, -ă, siderali,-e adj. care aparţineaştrilor, care se referăla aştri; astral.

siestă, sieste s. f.odihna şi somnul dedupă prânz.

sigiliu, sigilii s. n. o-biect purtând o in-scripţie, o emblemă şicare se aplică pe unact oficial, ca dovadăa autenticităţii lui.

sihastru, sihaştri s.m. om care trăieşteizolat de lume în postşi rugăciune; pustnic.

sili vb. 1. a forţa pe ci-neva să facă ceva; aobliga, a constrânge.2. a se strădui, a-şida osteneala.

simbrie, simbrii s. f.leafă, salariu.

similar, -ă, similari,-e adj. de acelaşi fel;asemănător.

simpatic, -ă, simpa-tici, -ce adj. (despreoameni) plăcut, atră-

376

gător, agreabil, nos-tim.

simptom, simptomes. n. semn, indiciu alunei boli.

simula vb. a face săpară ca real un lucruinexistent; a crea înmod voit o impresiefalsă; a se preface, ase face.

simultan, -ă, simul-tani, -e adj. care areloc, care se produceîn acelaşi timp; con-comitent, sincronic.

sincer, -ă, sinceri, -eadj. (despre oameni şiacţiunile lor) care spu-ne ceea ce gândeşte,fără ocolişuri; fără se-crete; franc, deschis,cinstit.

sinchisi vb. a-i păsa decineva sau de ceva; afi preocupat de cinevasau de ceva.

sindrofie, sindrofii s.f. petrecere în familie,reuniune de invitaţi.

sinistrat, -ă, sinis-traţi, -te adj. (per-soană) care a suferitpagube în urma unorincendii, inundaţiietc.

sinonim, sinonime s.n. cuvânt sau expre-sie care are acelaşi(sau aproape acelaşi)înţeles cu alt cuvântsau cu altă expresie.

sinuos, -oasă, sinuoşi,-oase adj. 1. cotit, şer-puitor. 2. (fig., desprecaracterul oamenilor)şovăielnic, schimbă-tor, nesigur.

sipet, sipete s. n. cufărde lemn în care sepăstrează haine sauobiecte de valoare.

sitar, sitari s. m. pa-săre călătoare, de mă-rimea unui porum-bel, cu ciocul lung,drept şi subţire şi cupene cafenii, căutatăde vânători pentrucarnea ei gustoasă.

377

sită, site s. f. obiect degospodărie care ser-veşte la cernut făină,mălai, la pasat legu-me ori fructe, la stre-curat lichide. Expr.:a ploua ca prin sită =a ploua mărunt şides; a trece prin sită =a examina ceva cumultă atenţie şi înmod critic; a vedea caprin pânză = a vedeaneclar.

slăvi vb. a lăuda, apreamări, a ridica înslavă pentru meritedeosebite.

slobozi vb. a pune înlibertate; a elibera.

slovă, slove s. f. 1.literă. 2. scrisul uneipersoane.

slujitor, -oare, sluji-tori, -oare s. m. şi f.1. persoană care slu-jeşte; servitor, slugă.2. (în trecut) oşteanaflat în slujba dom-nului ţării sau a unuiboier.

slut, -ă, sluţi, -te adj.mutilat, schilod; foar-te urât, pocit, diform;hâd.

smalţ, smalţuri s. n.substanţă albă şi lu-cioasă, care acoperăsuprafaţa vizibilă adinţilor.

smerit, -ă, smeriţi,-te adj. supus, umil,modest; (bis.) evla-vios, cucernic.

smochin, smochini s.m. arbust cu nume-roase flori, care la ma-turitate devin fructecomestibile, cărnoaseşi dulci.

smoching, smochin-guri s. n. haină băr-bătească de gală, fă-cută de obicei dinstofă neagră, cu re-vere de mătase.

smuci vb. 1. a tragebrusc şi cu puterepentru a deplasa saupentru a scoate (cevasau pe cineva) din lo-

378

cul unde se află. 2. ase agita, a se zbate.

snoavă, snoave s. f.scurtă povestire haz-lie, anecdotă.

snop, snopi s. m. grupde lucruri de acelaşifel, care formează unmănunchi, o legătură.

sobă, sobe s. f. in-stalaţie pentru încăl-zit încăperile, făcutădin cărămidă, din te-racotă, din fier saudin fontă.

soclu, socluri s. n.suport, postament depiatră, de marmurăsau de beton, caresusţine o coloană, ostatuie etc.

socoteală, socoteli s.f. 1. calculare, calculnumeric. Expr.: a ieşila socoteală (cu cevasau cu cineva) = a oscoate la capăt (cuceva sau cu cineva); apune (ceva) în soco-teala cuiva = a con-

sidera pe cineva răs-punzător (de ceva).2. plan, gând, idee.Expr.: a-i veni (cuiva)la socoteală = a-i fi peplac, a-i conveni; a dasocoteală (cuiva, deceva) = a da seama, arăspunde (de ceva); aţine socoteală de... = aţine seama de...; aţine cont de... 3. raţi-une, măsură; • cu so-coteală = cu măsură,în mod chibzuit.

soi, soiuri s. n. specie,fel, varietate; cate-gorie (de oameni).

sol1 s. m. invar. unuldintre cele şapte su-nete ale gamei.

sol2, soli s. m. persoa-nă trimisă undeva cumisiune.

sol3, soluri s. m. stra-tul superior şi afânatal scoarţei pămân-tului, în care planteleîşi au rădăcina.

379

solemn, -ă, solemni,-e adj. care are un ca-racter de ceremonie;sărbătoresc; serios,grav.

solfegiu, solfegii s. n.mică piesă muzicală,fără cuvinte, compu-să în vederea exerci-ţiilor.

solicita vb. a cere (custăruinţă) să i se deaceva; a revendica.

solitar, -ă, solitari,-e adj. singur, izolat.

somn1, somni s. m.peşte răpitor de apădulce, cu corpul lung,fără solzi, lăţit în par-tea dinainte, cu capulturtit, cu gura largăşi cu mustăţi lungi.

somn2, (rar) somnuris. n. starea celui cedoarme. Expr.: a dor-mi somnul iepurelui =a dormi uşor, iepu-reşte.

somptuos, -oasă,

somptuoşi, -oaseadj. bogat, elegant,luxos.

sorcovă, sorcove s. f.rămurică sau beţişorîmpodobit cu flori ar-tificiale, de culori di-ferite, cu care umblăcopiii, în dimineaţazilei de Anul Nou, u-rând sănătate şi no-roc cunoştinţelor.

sorocit, -ă, sorociţi,-te adj. (despre date,despre evenimente)stabilit, fixat, hotărât.

sorta vb. a alege, a tria,a selecta după uncriteriu stabilit (di-mensiune, calitate,compoziţie etc.).

spadă, spade s. f. ar-mă alcătuită dintr-olamă dreaptă cu douătăişuri cu care se poa-te tăia şi împunge;sabie.

spahiu, spahii s. m.militar din vecheacavalerie turcească.

380

spanac s. n. plantă le-gumicolă cultivatăpentru frunzele ei ma-ri, de un verde-închis,folosit ca aliment.

spart, -ă, sparţi, -teadj. 1. prefăcut în cio-buri, sfărâmat. Expr.:a plăti oalele sparte =a fi răspunzător pen-tru greşelile altcuiva.2. (despre ziduri, clă-diri) ruinat, dărăpă-nat.

spătar1, spătari s. m.dregător la curteadomnească, care pur-ta la ceremonii sabiaşi buzduganul dom-nului, iar mai târziuavea comanda cava-leriei.

spătar2, spătare s. n.spetează, rezemătoa-re (la scaune).

spânzura vb. 1. a omo-rî pe cineva prinstrangulare. 2. a agă-ţa, a anina un obiect,lăsându-l să atârneliber în jos.

specific, -ă, specifici,-ce adj. care estecaracteristic pentrucineva sau ceva.

spectacol, spectacoles. n. prezentare (pri-velişte, întâmplare)care atrage atenţia,impresionează, inte-resează. Expr.: a seda în spectacol = a seface de râs.

spera vb. a crede înrealizarea unei ac-ţiuni; a nădăjdui.

spin, spini s. m. ţeapăcare creşte pe tulpinasau pe ramurile unorplante; ghimpe. Expr.:a sta (sau a şedea) pe(sau ca pe) spini = anu mai avea răbdare.

spital, spitale s. n.instituţie medicală încare sunt internaţibolnavii, accidentaţiisau răniţii pentru aprimi îngrijire.

splendid, -ă, splen-dizi, -de adj. foarte

381

frumos; măreţ, stră-lucitor, minunat.

spoi vb. a vărui.spontan, -ă, spon-

tani, -e adj. care seproduce brusc, pe ne-aşteptate; care se fa-ce de bunăvoie, fără afi forţat de nimeni.

spori vb. 1. a face săcrească (în cantitate,în volum); a mări, aînmulţi. 2. a progre-sa, a înainta, a aveaspor.

sporovăi vb. a vorbimult şi fără rost; aflecări, a trăncăni.

sprijini vb. 1. a reze-ma, a propti ceva saupe cineva (ca să nucadă). 2. a ajuta pecineva sau ceva, asusţine.

sprinten, -ă, sprin-teni, -e adj. care sedeplasează cu multăuşurinţă; iute, vioi,agil.

spulberat, -ă, spulbe-

raţi, -te adj. (desprezăpadă, praf) risipit,împrăştiat de vânt.

stabil, -ă, stabili, -eadj. care este bine fi-xat, bine aşezat; carenu se răstoarnă, nuse clatină.

stadion, stadioane s.n. teren amenajat pen-tru susţinerea compe-tiţiilor sportive, a-vând de obicei de jurîmprejur tribune pen-tru spectatori.

stafidă, stafide s. f.boabă de strugureuscată.

stafie, stafii s. f. fan-tomă, vedenie, strigoi.

stagna vb. a sta pe loc,a nu înainta.

stambă s. f. ţesăturăde bumbac din carese confecţionează ro-chii, fuste etc.

statuie, statui s. f.sculptură care repre-zintă de obicei imagi-nea integrală a uneifiinţe şi care este ex-

382

pusă mai ales într-unspaţiu deschis.

stăncuţă, stăncuţes. f. pasăre de culoareneagră-vânătă, cu cio-cul şi picioarele negre.

stărui vb. a cere (ceva)în mod insistent; aruga mult (pe cinevasă facă ceva); a in-sista.

stăvilar, stăvilare s.n. construcţie de lemn,de beton sau de fier,asemănătoare cu unbaraj, care permite re-glarea nivelului ape-lor.

stâlp, stâlpi s. m. lemnlung şi gros, cioplit şifixat în pământ, careserveşte pentru a sus-ţine, a sprijini ceva.

stână, stâne s. f. aşe-zare păstorească devară, la munte sau înafara satului, care fo-loseşte la adăpostireaoilor.

stâncă, stânci s. f.bloc de piatră, fără

vegetaţie, cu pereţiidrepţi şi colţuroşi;stană.

stângaci, -ce, stân-gaci, -ce adj. 1. (per-soană) care scrie cumâna stângă. 2. neîn-demânatic, nesigur,timid.

stânjenit, -ă, stânje-niţi, -te adj. 1. îm-piedicat, oprit. 2. je-nat, intimidat, încur-cat.

stârni vb. 1. a da naş-tere (la ceva), a pro-voca, a pricinui (ce-va); a trezi, a deştep-ta. 2. (despre vânt,furtună etc.) a se isca,a se porni.

steag, steaguri s. n.drapel, stindard, fla-mură. Expr.: a coborîsteagul = a renunţa laluptă; a ridica steagalb = a cere pace, a sepreda; a duce steagul= a fi în fruntea uneiacţiuni.

383

stejar, stejari s. m.arbore mare şi rămu-ros, cu lemn tare, cufrunze crestate, carecreşte în regiunea şe-surilor şi a dealurilor.

stepă, stepe s. f. în-tindere de loc arid,secetos, acoperit cu ovegetaţie ierboasă a-daptată la uscăciune.

sticlete, sticleţi s. m.mică pasăre cântă-toare, cu penele viucolorate (roşu, negru,alb şi galben).

stih, stihuri s. n. vers.stil, stiluri s. n. felul

propriu de a se expri-ma al unei persoane(în special al unuiscriitor).

stima vb. a avea res-pect pentru cinevasau pentru ceva; acinsti, a onora, a pre-ţui, a aprecia.

stimula vb. a îndemna,a încuraja (pe cinevasau ceva).

stingherit, -ă, stin-gheriţi, -te adj. carenu se simte în largulsău; stânjenit, jenat,încurcat.

stivă, stive s. f. gră-madă de obiecte deacelaşi fel.

stol, stoluri s. n. grup(mare) de păsări zbu-rătoare de acelaşi fel;cârd.

strajă, străji s. f. 1.pază, apărare, scut.Expr.: a fi (a sta saua se pune) de strajă =a păzi. 2. paznic, gar-dian.

straniu, -ie, straniiadj. ciudat, bizar, ne-înţeles.

straşnic adv. (foarte)tare, (foarte) mult;grozav, extrem, teribil.

străbate vb. a par-curge, a cutreiera, aumbla.

strădui vb. a face unefort pentru a realizaceva; a se sili; a-şi daosteneala.

384

strămoş, -oaşă, stră-moşi, -oaşe s. m. şif. persoană care atrăit cu câteva gene-raţii înaintea cuiva şicare aparţine acelu-iaşi neam.

strămuta vb. a (se)muta în alt loc, în al-tă parte.

străpunge vb. a găuricu un obiect ascuţit;a perfora.

streaşină, streşini s.f. prelungire a acope-rişului unei construc-ţii, în afara zidurilor,care fereşte pereţii şifundaţiile de ploaie.

strident, -ă, stridenţi,-te adj. 1. (despre su-nete) neplăcut la auz,ascuţit, pătrunzător.2. (despre culori) preaviu, prea aprins; ţi-pător.

strivit, -ă, striviţi, -teadj. 1. zdrobit, sfărâ-mat (prin apăsare sauprin lovire). 2. (fig.,despre oameni) dobo-

rât, copleşit, înfrânt.strugure, struguri s.

m. fructul viţei de vie(în formă de ciorchi-ne).

struni vb. 1. a stăpâniun cal cu ajutorulfrâului. 2. (fig., de-spre oameni) a ţinedin scurt, a stăpâni,a domina.

struţ, struţi s. m. pa-săre mare din ordinulalergătoarelor, cu pi-cioare lungi şi puter-nice, cu gât lung şigolaş, cu pene negresau brune-cenuşii,care trăieşte mai alesîn regiunile tropicaleale Africii.

stup, stupi s. m. adă-post pentru albine,unde acestea formea-ză fagurii şi depunmierea.

stupefia vb. a uimi, aului.

suav, -ă, suavi, -eadj. discret, delicat,gingaş.

385

subestima vb. a acordaunei fiinţe, unui lu-cru o valoare mai mi-că decât cea reală; asubaprecia, a sub-evalua.

subit, -ă, subiţi, -e adj.care are loc, care seproduce brusc, peneaşteptate.

subjuga vb. a supune oţară, un popor; a ro-bi, a cuceri.

sublim, -ă, sublimi, -eadj. superb, minunat,măreţ.

succesiv, -ă, succesivi,-e adj. care urmeazăunul după altul.

succint, -ă, succinţi,-te adj. care se ex-primă în puţine cu-vinte; scurt, concis.

sufoca vb. a (se) înă-buşi, a nu mai putearespira.

suliţă, suliţe s. f.armă de atac formatădin-tr-un fier ascuţitînfipt în capătul unei

prăjini lungi de lemn;lance.

sumbru, -ă, sumbri,-e adj. întunecat, în-tunecos.

sumedenie, sumede-nii s. f. grămadă, nu-măr mare, mulţime.

supliciu, suplicii s. n.1. tortură, chin, caz-nă. 2. (fig.) suferinţă,durere.

supliment, supli-mente s. n. ceea ceeste adăugat pentru acompleta ceva; adaos.

suplu, -ă, supli, -eadj. (despre fiinţe) ca-re are uşurinţă înmişcări; mlădios, gra-ţios.

supus, -ă, supuşi, -seadj. 1. (despre popoa-re) înrobit, robit, a-servit. 2. (despre oa-meni) umil, ascultă-tor, slugarnic, servil.

sur, -ă, suri, -e adj.(despre părul sau lâ-na animalelor) culoa-

386

re rezultată dintr-unamestec de alb şi ne-gru.

surcea, -ică, surceles. f. bucată subţire delemn care sare cândse ciopleşte sau sesparge un lemn; aş-chie.

surpa vb. a se prăbuşi,a se nărui, a se ruina.

surtuc, surtuce s. n.haină bărbătească ca-re acoperă partea desus a corpului şi carese poartă (la ţară)peste cămaşă sau pes-te vestă.

suspecta vb. a bănuipe cineva de ceva rău.

susur, susure s. n.zgomot plăcut produsde curgerea unei apesau de frunzele miş-cate de vânt.

suvenir, suvenire s.n. amintire; obiectsau lucru care evocăo amintire.

Ş

şa, şei s. f. 1. bucatăde piele sau de lemn,care se pune pespinarea calului şi pecare stă călăreţul.Expr.: a pune şaua(pe cineva) = a su-pune, a exploata (pecineva). 2. parte a bi-cicletei, a motocicleteietc., formată dintr-unmic suport de piele,de cauciuc sau dinmaterial plastic, pecare se stă în timpuldeplasării vehiculu-lui.

şacal, şacali s. m.animal carnivor săl-batic, asemănător cuvulpea şi cu lupul,mic ca înălţime, cucoada scurtă şi cubotul ascuţit; trăieşteîn haite în Africa,Asia şi în sud-estulEuropei.

387

şagă, şăgi s. f. glumă.Expr.: a face şagă = aglumi; a se întrece cuşaga = a depăşi mă-sura, a exagera.

şah s. n. joc de origineorientală, care se joa-că cu ajutorul a 32 depiese, pe o tablă îm-părţită în 64 de pă-trăţele, albe şi negre,scopul fiind câştiga-rea regelui adversa-rului.

şal, şaluri s. n. ţesă-tură de lână, mătaseetc., împodobită cudesene, broderii saufranjuri şi purtată defemei pe cap sau peumeri.

şalău, şalăi s. m.peşte răpitor de apădulce cu capulascuţit şi cu corpullunguieţ, acoperit cusolzi mici şi tari, deculoare cenuşie.

şalupă, şalupe s. f.mică ambarcaţiunecu motor care ser-

veşte la transportulpersoanelor şi al măr-furilor.

şalvari s. m. pl. pan-taloni foarte largi înpartea de sus, iar josstrânşi pe picior, pur-taţi mai ales de orien-tali.

şansă, şanse s. f. po-sibilitate de succes,de reuşită; noroc.

şantaj, şantaje s. n.acţiune de constrân-gere exercitată asu-pra cuiva prin ame-ninţarea cu divulga-rea unui secret sauprin alte mijloace deintimidare.

şantier, şantiere s.n. loc pe care se con-struieşte o clădire, unpod, o şosea etc., îm-preună cu materialeleşi instalaţiile nece-sare construcţiei.

şanţ, şanţuri s. n. să-pătură lungă şi în-gustă făcută de oparte şi de alta a unui

388

drum, în scopul scur-gerii apei.

şaretă, şarete s. f. tră-surică uşoară, de obi-cei cu două roţi, trasăde un singur cal.

şarlatan, şarlatanis. m. persoană necin-stită care profită debunătatea sau naivi-tatea cuiva pentru aînşela; înşelător, im-postor.

şarpe, şerpi s. m. rep-tilă (de obicei veninoa-să), lipsită de mem-bre, cu corpul foartelung, care se târăşteprintr-o mişcare on-dulată a corpului.Expr.: a striga (sau aţipa) ca din (sau ca în)gură de şarpe = aurla, a ţipa foarte ta-re; în gaură de şarpe= într-un loc ascuns,greu de depistat.

şâşâi vb. a repeta înmod prelungit şi mo-noton sunetul „ş“,pentru a linişti sau a

adormi un copil mic.şchiop, -oapă, şchiopi,

-oape adj. (despre fi-inţe) care are un pi-cior mai scurt saucăruia îi lipseşte cutotul un picior; infirmde un picior.

şcoală, şcoli s. f.instituţie în care suntinstruiţi şi educaţielevii; localul, clădi-rea în care este in-stalată instituţia deînvăţământ; totalita-tea elevilor şi a cadre-lor didactice dintr-oasemenea instituţie.

şedea vb. 1. a sta jos, ase afla aşezat pe ceva.2. a lua loc, a se aşe-za. 3. a sta sau a ră-mâne într-un anumitloc, într-o anumită si-tuaţie sau poziţie. 4.a trăi câtva timp un-deva, a petrece untimp într-un loc; azăbovi.

şedinţă, şedinţe s. f.adunare a membrilor

389

unui colectiv, ai uneiinstituţii, pentru adiscuta, a dezbate şia hotărî ceva; reuni-une, întrunire.

şef, -ă, şefi, -e s. m. şif. persoană care con-duce o instituţie, o or-ganizaţie, o armatăetc.

şeic, şeici s. m. şefulunei comunităţi reli-gioase la musulmani.

şemineu, şemineuri s.n. cămin (pentru foc).

şerbet, şerbeturi s.n. preparat alimentarfăcut din sirop de za-hăr, colorat şi aromatcu diferite esenţe defructe.

şerif, şerifi s. m. (înAnglia şi în StateleUnite) funcţionar ad-ministrativ însărcinatcu menţinerea ordi-nii.

şervet, şervete s. n.ţesătură pătrată saudreptunghiulară dein, de bumbac etc.,

folosită la masă pen-tru ştersul gurii, înbucătărie pentru şter-sul veselei, tacâmu-rilor; prosop.

şes, şesuri s. n. în-tindere de pământ,situată la mică alti-tudine; câmpie.

şezătoare, şezătoris. f. mică adunare laţară la care partici-panţii lucrează (ve-nind fiecare cu lucrulsău) şi totodată pe-trec, spunând poveşti,glume, ghicitori etc.;clacă.

şezlong, şezlonguris. n. un fel de scaunde pânză montată peun schelet de lemn saude metal, care se poa-te strânge sau întin-de, putându-se sta înel aşezat sau culcataproape orizontal.

şic s. n. eleganţă, dis-tincţie, gust (în îm-brăcăminte, în modulde comportare).

390

şicana vb. a enerva, asâcâi pe cineva pen-tru lucruri lipsite deimportanţă; a agasa,a supăra.

şifona vb. 1. a (se) boţi,a (se) mototoli. 2. (fig.,fam.) a (se) supăra, ase bosumfla.

şină, şine s. f. caleferată.

şindrilă, şindrile s. f.scândurică de brad,îngustă şi subţire, ca-re serveşte drept ma-terial la acoperitul ca-selor.

şipcă, şipci s. f. buca-tă de lemn lungă şisubţire, folosită la di-verse lucrări de tâm-plărie sau dulgherie.

şipot, şipote s. n. 1.izvor a cărui apă ţâş-neşte cu putere;jgheab, ţeavă prin ca-re se captează apa u-nui izvor. 2. loc undeo apă curge foarterepede; curent, vâr-tej.

şir, şiruri s. n. 1. rândde fiinţe sau de lu-cruri de acelaşi fel,aliniate sau încolo-nate unul câte unul;rând. 2. desfăşurarecontinuă şi regulată,înlănţuire logică aideilor, a faptelor în-tr-o expunere, într-orelatare.

şirag, şiraguri s. n.mulţime de mărgeleînşirate pe un fir, pen-tru a fi purtate ca po-doabă la gât.

şiret, -eată, şireţi, -teadj. (despre oameni)care ştie să profite denaivitatea sau buna-credinţă a celor dinjur, pentru a-şi a-tinge scopul; prefă-cut, viclean, făţarnic,ipocrit.

şiroi vb. a curge foarterepede.

şlagăr, şlagăre s. n.melodie care se bu-cură la un momentdat de o mare popu-

391

laritate; cântec la mo-dă.

şlap, şlapi s. m. papucpentru plajă, baieetc., fără toc şi cu feţedin una sau mai mul-te bentiţe.

şleahtă, şlehte s. f.ceată, bandă, gloată.

şleau, şleauri s. n.drum de ţară, bătăto-rit de căruţe. Expr.: avorbi (sau a spune) peşleau = a vorbi des-chis, fără înconjur,răspicat.

şlefui vb. 1. a prelucrao suprafaţă dură prinfrecare, pilire, tăiere,pentru a o netezi saupentru a-i da o formă;a netezi, a lustrui. 2.a tăia suprafaţa uneipietre (preţioase) pen-tru a-i mări valoareaşi strălucirea.

şlep, şlepuri s. n. navăfolosită pentru trans-portul mărfurilor pefluvii, pe canale saupe lacuri.

şmecher, -ă, şme-cheri, -e adj. careştie cum să iasă dinîncurcături, pe carenu-l poţi păcăli, isteţ,şiret, viclean, abil.

şniţel, şniţele s. n. car-ne tăiată în felii sub-ţiri, bătută şi trecutăprin făină, ou, pes-met şi prăjită în gră-sime.

şnur, şnururi s. n. aţăgroasă, de obicei ră-sucită în două sau întrei, folosită mai alesca ornament la îm-brăcăminte.

şoaptă, şoapte s. f. 1.vorbire cu voce încea-tă; şoptit, şoptire. 2.(fig.) susur, freamăt,şopot.

şoarece, şoareci s.m. mic animal din or-dinul rozătoarelor, deculoare cenuşie-în-chisă, cu botul ascu-ţit, cu coada lungă şisubţire.

392

şobolan, şobolani s.m. animal rozător,mai mare decât şoa-recele, cu coada lun-gă acoperită cu solziîn formă de inele, ca-re trăieşte în jurul lo-cuinţelor, hambarelorşi depozitelor, provo-când mari stricăciuni.

şoc, şocuri s. n. 1. iz-bire bruscă a douăcorpuri; ciocnire, im-pact. 2. tulburarebruscă şi violentă afuncţiilor organismu-lui; emoţie puternică.

şoim, şoimi s. m. 1.pasăre răpitoare dezi, ageră şi puternică,cu ciocul scurt şi cur-bat, hrănindu-se cupăsări. 2. (fig.) om vi-teaz, curajos, mân-dru. 3. (fig., mai alesîn poezia populară)cal sprinten, aprig.

şold, şolduri s. n. par-te a corpului omenescsituată între mijloc şi

coapsă. Expr.: a stacu mâinile în şolduri =a nu lucra nimic, apierde vremea.

şoma vb. a nu avea, anu găsi de lucru; a fişomer.

şopârlă, şopârle s. f.reptilă, cu pielea ver-de-cenuşie sau pes-triţă, cu corpul spri-jinit pe patru picioa-re, scurte, îndreptateîn afară, cu coadalungă şi subţiată sprevârf; trăieşte prin lo-curi uscate, hrănin-du-se mai ales cuinsecte.

şopot, şopote s. n. 1.zgomot uşor produsde mişcarea apei, afrunzelor etc.; mur-mur, susur, foşnet. 2.zgomot de glasuri ca-re şoptesc.

şopron, şoproane s.n. adăpost construitdin scânduri sau dinnuiele împletite, unde

393

se ţin uneltele de gos-podărie, nutreţul şi,mai rar, vitele.

şorici s. n. piele de porccare, după tăiereaanimalului, se pâr-leşte sau se opăreştepentru a fi curăţat şia servi în alimentaţie.

şort, şorturi s. n.obiect de îmbrăcă-minte (sportivă saude plajă) în formă depantaloni scurţi.

şorţ, şorţuri s. n. 1.bucată de piele, pân-ză, cauciuc etc., carese poartă dinainte,peste haine, de cătrefemei şi anumiţi mun-citori, pentru a-şi pro-teja îmbrăcămintea.2. obiect de îmbrăcă-minte (cu mâneci) fă-când parte din uni-forma şcolarilor, şicare se poartă pestehaine.

şosea, şosele s. f. stra-dă largă, frumos ame-najată, într-un oraş.

şosetă, şosete s. f.(mai ales la pl.) ciorapscurt, care acoperăpiciorul numai pânădeasupra gleznei.

şoşon, şoşoni s. m.(mai ales la pl.) în-călţăminte de iarnă(din pâslă, postav saucauciuc) care se poar-tă peste ghete saupantofi; pantof căldu-ros de casă, făcut dinpâslă.

şotie, şotii s. f. 1. năz-bâtie, poznă, farsă,boroboaţă. 2. şiretlic,vicleşug.

şovăi vb. 1. a merge cupas nesigur, clătinân-du-se; a se împletici;a se clătina. 2. (fig.) afi nehotărât; a ezita.

ştachetă, ştachete s.f. bară subţire dinlemn, metal sau ma-terial plastic, aşezatăorizontal, peste caretrebuie să sară spor-tivii, fără a o atinge.

394

ştafetă, ştafete s. f.concurs sportiv la a-lergări, schi, înot etc.,care constă în par-curgerea de către oechipă a unei dis-tanţe, fracţionată înpărţi egale, cu obliga-ţia de a transmite co-echipierului următorun obiect care trebuiedus la punctul final.

ştergar, ştergare s. n.bucată dreptunghiu-lară de pânză, uneoricu broderii sau cufranjuri, care serveştedrept prosop sau capodoabă în caseleţărăneşti.

şterge vb. 1. a freca(uşor) suprafaţa unuiobiect pentru a o facecurată. 2. (despre tex-te scrise, desenateetc.) a face să nu semai cunoască, să nuse mai vadă. Expr.: aşterge cu buretele = ada uitării (o greşealăa cuiva); a uita, a ier-

ta. 3. a-şi pierde stră-lucirea, culoarea etc.4. (fig.) a distruge, animici, a desfiinţa.Expr.: a şterge (pecineva) de pe faţa pă-mântului = a omorî. 5.(fam.) a fura. 6. (înExpr.:) a o şterge = apleca repede şi pe fu-riş; a o lua la sănă-toasa.

şterpeli vb. 1. a fura, asustrage ceva. 2. (înExpr.:) a o şterpeli = afugi pe furiş; a o şter-ge, a o tuli.

ştevie, ştevii s. f.plantă cu tulpina pu-ternică, comestibilă,cu frunze ovale, a că-rei rădăcină este fo-losită şi în medicină.

şti vb. 1. a avea cunoş-tinţă (despre ceva); acunoaşte ceva. 2. aprinde de veste, a a-fla, a auzi. Expr.: a seşti cu musca pe că-ciulă = a se simţivinovat (de ceva). 3. a

395

ţine seama de ceva, alua în seamă. Expr.:a şti de frică (sau defrica cuiva) = a ascul-ta de cineva, fiindu-ifrică; a se supunecuiva. 4. a poseda cu-noştinţe într-un do-meniu; a fi instruit.Expr.: a şti pe de rost(sau pe dinafară, cape apă) = a putea re-produce întocmai,din memorie. 5. a pu-tea, a fi în stare (săfacă ceva). 6. a ţineminte, a-şi aduce a-minte, a-şi aminti. 7.a-şi da seama, a în-ţelege, a pricepe.

ştiinţă, ştiinţe s. f. 1.totalitatea cunoştin-ţelor dintr-un anumitdomeniu. 2. pregătireintelectuală, instruc-ţie; învăţătură, erudi-ţie. 3. (+verbul a avea)cunoaştere, cunoş-tinţă (despre ceva);ştire, veste, informa-

ţie. Expr.: cu bunăştiinţă = în mod in-tenţionat.

ştimă, ştime s. f. (încredinţele populare)fiinţă imaginară în-chipuită ca o femeie,care ar avea rolul săpăzească apele, pă-durile, casa etc.

ştirb, -ă, ştirbi, -e adj.1. căruia îi lipseşte u-nul sau mai mulţidinţi. 2. (despre obiec-te, mai ales desprevase) spart, ciocnit.

ştire, ştiri s. f. veste,informaţie, noutate.Expr.: a da (cuiva) deştire = a anunţa, a în-ştiinţa, a vesti.

ştiucă, ştiuci s. f.peşte răpitor de apădulce, cu corpul lung,de culoare cenuşiu-verzuie pe spate şialb-gălbuie pe burtă,cu gura mare şi cubotul turtit ca cioculde raţă.

396

ştreang, ştreanguris. n. funie folosităpentru a spânzura peosândiţi.

ştrengar, ştrengaris. m. băiat neastâm-părat, zburdalnic,care se ţine de pozneşi umblă hoinar.

şubă, şube s. f. hainălungă şi largă, de obi-cei căptuşită cu bla-nă, purtată mai alesde bărbaţi.

şubred, -ă, şubrezi,-de adj. 1. (despre oa-meni) firav, plăpând,fragil, delicat, gingaş.2. (despre case) careeste lipsit de rezis-tenţă, care este gatasă se prăbuşească;nesolid, slab, şubrezit.

şuetă, şuete s. f. con-versaţie, discuţie în-tre prieteni.

şugubăţ, -eaţă, şugu-beţi, -e adj. hazliu,glumeţ, poznaş, vesel.

şuiera vb. 1. (despre

vânt, furtună, vijelie)a face un zgomot as-cuţit şi puternic. 2.(despre oameni saudespre instrumente,aparate) a produceun sunet ascuţit, stri-dent şi prelung.

şură, şure s. f. 1. con-strucţie în care seadăpostesc vitele şise păstrează diverseunelte agricole. 2. şi-ră de paie, de fân etc.

şurub, şuruburi s. n.piesă asemănătoarecu un cui, care se in-troduce în lemn saumetal pentru a fixaceva.

şut, şuturi s. n. lovi-tură dată cu piciorul,cu capul în minge, ladiverse jocuri spor-tive.

şuviţă, şuviţe s. f. 1.smoc de fire de păr.2. fâşie lungă şi în-gustă dintr-un mate-rial.

397

şuvoi, şuvoaie s. n.(mai ales la pl.) 1.cu-rent de apă care sescurge cu repeziciune(în urma ploilor, atopirii zăpezilor etc.).2. (fig.) val, mulţimede oameni (în miş-care).

T

tabacheră, tabacheres. f. cutiuţă de lemn,de metal, de pieleetc., în care se păs-trează tutunul sauţigările.

tabără, tabere s. f. 1.loc (întărit) unde sta-ţionează oastea (încorturi sau sub cerulliber) un timp maiîndelungat. 2. aşeza-re (în aer liber) pentruadăpostirea copiilor,elevilor etc., aflaţi la

odihnă sau a spor-tivilor în timpul an-trenamentelor.

tabiet, tabieturi s. n.apucătură, deprinde-re pe care cineva şi-osatisface cu regulari-tate şi cu meticulo-zitate; obicei, capri-ciu, nărav; • cu tabie-turi = cu deprinderifixe. Expr.: a-şi facetabietul = a-şi satis-face un gust care adevenit obicei zilnic,la aceeaşi oră.

tabletă, tablete s. f.1. pastilă, pilulă. 2.articol publicistic, demici dimensiuni, pe otemă de actualitate.

tablou, tablouri s. n.1. pictură, desen, fo-tografie etc. înrămatăşi fixată pe pereţiiunei încăperi. Expr.:(fam.) a rămâne ta-blou = a rămâne foar-te surprins, înlemnit.2. (fig.) privelişte de

398

ansamblu din natu-ră, care captiveazăprin frumuseţe.

tabu, tabuuri s. n.interdicţie cu carac-ter religios, în anu-mite societăţi primi-tive, aplicată la totceea ce este sacru;(fig.) ceva despre carenu se discută din pu-doare (jenă) sau deteamă.

taburet, taburete s.n. scăunel rotund saupătrat, lipsit de spă-tar.

tacâm, tacâmuri s. n.serviciu de masă com-plet (farfurie, cuţit,furculiţă, pahar, şer-vet etc.) care se aşazăde obicei în dreptulfiecărui mesean.

tachina vb. a necăji pecineva cu lucruri mă-runte, în glumă; aglumi pe seama uneipersoane.

tacit, -ă, taciţi, -teadj. (despre un acord,

o înţelegere etc.) carenu este exprimat, darcare este subînţelesşi admis ca atare.

taciturn, -ă, taciturni,-e adj. care vorbeştepuţin, care este foartetăcut.

tacticos, -oasă, tacti-coşi, -oase adj. (de-spre oameni şi mani-festările lor) cu mă-sură şi socoteală, cumişcări chibzuite, în-cete.

tactil, -ă, tactili, -eadj. care se referă lasimţul pipăitului, ca-re poate fi perceputprin pipăit.

tafta, taftale s. f. ţesă-tură de mătase, lu-cioasă şi netedă, careproduce un foşnetcând este atinsă.

taifas, taifasuri s. n.(mai ales la sg., con-struit cu vb.: a sta, aşedea, a se pune)conversaţie familiară,

399

convorbire intimă,amicală; sfat, pălă-vrăgeală.

taifun, taifunuri s. n.vânt foarte puternic,cu furtună şi vârte-juri, care se produceîn partea de apus aoceanului Pacific.

taiga, taigale s. f. pă-dure sălbatică şi greude străbătut, formatăîn special din conifereşi acoperind o regi-une mlăştinoasă dinSiberia şi din parteaeuropeană a Rusiei.

taină, taine s. f. 1.ceea ce este neînţeles,nedescoperit, nepă-truns de mintea ome-nească; mister, enig-mă. 2. ceea ce trebuieţinut ascuns, ceea cenu trebuie spus ni-mănui; secret; • întaină = pe ascuns, însecret.

taior, taioare s. n. cos-tum purtat de femei,compus dintr-o fustă

şi o jachetă, confec-ţionate, de obicei, dinacelaşi material.

talangă, tălăngi s. f.clopot mic de metalcare se aplică la gâtulvitelor sau al oilor.

talaz, talazuri s. n.val mare, stârnit defurtuni (în special pemări şi pe oceane);undă, val.

talcioc, talciocuri s.n. piaţă de vechituri;târg.

talent, talente s. n.înclinaţie deosebităspre un anumit do-meniu (mai ales înliteratură şi artă); ap-titudine, înzestrare,dar, har, vocaţie.

taler1, talere s. n. vasîntins (de lemn, depământ ars, de porţe-lan sau de metal) dincare se mănâncă; tal-ger, farfurie.

taler2, taleri s. m. mo-nedă de argint (aus-

400

triacă), care a circulatîn trecut şi în ţărileromâne.

talie, talii s. f. 1. parteade la mijloc, maisubţire, a corpului o-menesc; mijloc, brâu.2. statură, înălţime,mărime. Expr.: a fi detalia cuiva = a aveaaceeaşi valoare, pri-cepere, talent; de ta-lie = de talent, de va-loare.

talisman, talismanes. n. mic obiect desprecare se crede că adu-ce noroc; amuletă,fetiş, porte-bonheur.

talmeş-balmeş s. n.amestec din care nuse mai înţelege nimic;îngrămădire, dezor-dine, confuzie, răvă-şeală, zăpăceală.

talpă, tălpi s. f. parteainferioară a labei pi-ciorului la om şi launele animale, carevine în atingere cu

pământul şi pe carese sprijină corpul,când omul sau ani-malul stă în picioare.

taman adv. (pop.) 1. toc-mai, întocmai, chiar,exact. 2. în special,mai ales. 3. de-abia,într-un târziu, numai.

tambur1, tamburi s.m. toboşar.

tambur2, tambure s.n. piesă în formă decilindru gol, fixă saumobilă, făcută dinmetal, din lemn etc.,cu numeroase între-buinţări în tehnică;tobă.

tamburină, tamburi-ne s. f. instrumentmuzical de forma u-nei tobe.

tampona vb. (desprevehicule) a (se) ciocni,a (se) izbi, a (se) lovi.

tanc, tancuri s. n. ma-şină de luptă, blin-dată, prevăzută cu tu-nuri, mitraliere etc.,

401

care poate parcurgeregiuni accidentate,fără drumuri.

tandem, tandemuri s.n. 1. bicicletă pentrudouă persoane, cudouă şei aşezate unaîn spatele celeilalte şiacţionată de două pe-rechi de pedale. 2.grup de două persoa-ne (nedespărţite).

tandreţe s. f. gingăşie,duioşie.

tangenţă, tangenţe s.f. poziţie, stare a do-uă figuri geometricetangente; atingere, le-gătură, contact.

tangibil, -ă, tangibili,-e adj. care se poatepercepe prin atingere,care se poate pipăi;(fig.) real, clar, con-cret.

tangou, tangouri s.n. dans de salon, deorigine argentiniană,cu ritmul lent, în doitimpi, care se dansea-ză în perechi; melodia

după care se dan-sează.

tapaj s. n. gălăgie, lar-mă, scandal. Expr.: aface tapaj = a facescandal, a protestazgomotos.

tapisa vb. a îmbrăca omobilă cu stofă, pân-ză, mătase, piele etc.;a capitona.

tapiţer, tapiţeri s. m.specialist în tapisareamobilelor.

tarabă, tarabe s. f. unfel de masă pe carenegustorii (ambulanţi)îşi expun şi îşi vândmarfa la târguri, înpieţe sau pe străzi.

taraf, tarafuri s. n.mică formaţie muzi-cală (de lăutari) carecântă mai ales mu-zică populară.

tară, tare s. f. defectfizic sau moral; viciu,meteahnă, cusur.

tardiv, -ă, tardivi, -eadj. întârziat, târziu.

402

tare, tari adj. 1. (în o-poziţie cu moale) careopune rezistenţă şicare nu poate fi uşorpătruns, străbătut,desfăcut; rezistent,dur, solid. 2. (despreoameni) voinic, puter-nic, viguros, vânjos.3. (despre pânză saualte materiale) apre-tat, scrobit. 4. (despreculori) intens, stri-dent, ţipător, viu. 5.(despre aer) răcoros,rece, proaspăt. 6. (de-spre vânt) puternic,aprig, intens, mare.7. (despre sunete, zgo-mote) care răsună pâ-nă departe, se audebine.

targă, tărgi s. f. patportativ cu care setransportă răniţii şibolnavii.

tarif, tarife s. n. preţ,taxă.

tarla, tarlale s. f. su-prafaţă de teren agri-col.

tartă, tarte s. f. pră-jitură făcută dintr-unstrat de aluat şi unulde fructe.

tartină, tartine s. f.felie de pâine (unsăcu unt) pe care se a-şază o felie de brânză,şuncă etc.; sandviş.

tatona vb. a cerceta cumultă prudenţă, pen-tru a cunoaşte o si-tuaţie, o împrejurare;a încerca, a dibui, asonda, a căuta.

tavă, tăvi s. f. obiectplat de metal, de lemn,de material plastic,având forme şi di-mensiuni diferite, pecare se duc la masăcele necesare pentruservit.

tăbăcar, tăbăcari s.m. specialist în tă-băcitul pieilor.

tăbărî vb. 1. a se repezila cineva; a da nă-vală, a se năpusti. 2.(în trecut) a-şi aşezatabăra; a poposi.

403

tăciune, tăciuni s. m.rămăşiţă dintr-o bu-cată de lemn care nua ars în totalitate.

tăgădui vb. a nega, anu recunoaşte ca a-devărat.

tăinui vb. a ţine secret,a păstra o taină; aascunde, a acoperi.

tălmaci, -ce, tălmaci,-ce s. m. şi f. 1. tra-ducător, interpret. 2.tâlcuitor, comentator.

tămădui vb. a (se) vin-deca, a (se) însănă-toşi, a (se) lecui.

tămâie s. f. substanţărăşinoasă care se ob-ţine din scoarţa unorcopaci şi care, prinardere, degajă un mi-ros puternic şi aro-mat; este folosită înpracticile religioase.

tăpşan, tăpşane s. n.loc neted şi uşor în-clinat, pe versantulunui munte sau alunui deal.

tărăboi s. n. gălăgiemare; zarvă, larmă,scandal.

tărăgăna vb. a amânade pe o zi pe alta, aîntârzia rezolvarea u-nei probleme, începe-rea sau terminareaunei acţiuni etc.; aprelungi, a trena.

tărâm, tărâmuri s. n.ţinut, meleag, regi-une.

tărâţă, tărâţe s. f.(mai ales la pl.) învelişal grăunţelor de grâu,porumb etc.

tărcat, -ă, tărcaţi, -teadj. dungat, vărgat,împestriţat.

tărie, (rar) tării s. f. 1.forţă fizică, putere,vigoare. 2. dârzenie,fermitate. 3. durabili-tate, trăinicie.

tăun, tăuni s. m. in-sectă asemănătoaremuştei, de culoarebrună, cu pete albe-gălbui pe pântece, ca-

404

re înţeapă vitele şi sehrăneşte cu sângelelor.

tăvăli vb. 1. a (se) ros-togoli, a (se) trânti.Expr.: a se tăvăli derâs = a râde cu marepoftă. 2. a murdări, apăta ceva.

tâlc, tâlcuri s. n. (pop.)înţeles, sens, rost; •cu tâlc = cu subînţe-les; cu rost, cu soco-teală.

tâlhar, tâlhari s. m.persoană care duce oviaţă de hoţ, care fură,jefuieşte; hoţ, bandit.

tâmplar, tâmplari s.m. muncitor care facemobile şi alte obiectedin lemn.

tândală s. m. sg. numedat unui om care nue bun de nicio treabă,care îşi pierde vremea.

tângui vb. a vorbi plân-gându-se, jelindu-se;a se văicări.

tânji vb. 1. a fi bolnă-vicios; a lâncezi, a ză-cea. 2. a dori multceva; a râvni, a jin-dui.

târcol, târcoale s. n.(numai în Expr.:) a datârcoale = a se învârti(în preajma cuiva saua ceva), a umbla dejur împrejur.

târg, târguri s. n. locmai întins într-unoraş sau la margineaacestuia, unde sevând şi se cumpărăvite, cereale, alimenteetc.; • la spartul târ-gului = la sfârşit detot; prea târziu. Expr.:a face târg (sau târ-gul) cu cineva = a în-cheia cu cineva o afa-cere.

târguială, târguielis. f. (mai ales la pl.) 1.cumpărătură. 2. toc-meală; ciorovăială.

târlă, târle s. f. 1. locneîmprejmuit şi ne-

405

acoperit unde se adu-nă vitele aflate la pă-şune. 2. turmă de oi.

teacă, teci s. f. 1. în-veliş, toc, confecţio-nat din lemn, metalsau piele, în care sepăstrează obiecte tă-ioase lungi (săbii, cu-ţite etc.). 2. păstaie.

teafăr, -ă, teferi, -eadj. întreg, nevătămat,zdravăn, sănătos.

teanc, teancuri s. n.grămadă de obiecte;maldăr, vraf.

teatru, teatre s. n. 1.clădire sau loc specialamenajat unde sedesfăşoară spectaco-le, piese dramaticeetc. 2. artă teatrală;profesiune de actor.3. literatură dramati-că; culegere de piese.

tei, tei s. m. arbore cufrunze mari în formăde inimă, cu flori albesau albe-gălbui, puter-nic parfumate, între-buinţate în medicină.

tejghea, tejghele s. f.masă pe care vânză-torul îşi expune oparte din marfa desti-nată vânzării.

tel, teluri s. n. instru-ment de sârmă cumâner, întrebuinţatîn bucătărie pentru abate frişca, albuşulde ou etc.

teleagă, telegi s. f.căruţă mică, de obiceicu două roţi, care es-te folosită la trans-portul persoanelorsau al unor poveriuşoare.

telegar, telegari s. m.cal tânăr, voinic, folo-sit mai ales la tră-sură.

telemea s. f. brânzăpreparată din caş bi-ne stors şi conservatîn sare.

teluric, -ă, telurici,-ce adj. care se referăla pământ, care ţinede pământ; pămân-tesc.

406

temei, temeiuri s. n. 1.lucru sau partea ceamai importantă dinceva; temelie, funda-ment, bază. 2. motiv,cauză, pricină, prilej.

temenea, temeneles. f. fel de a saluta,după obiceiul musul-man, făcând o plecă-ciune; ploconeală, în-chinăciune. Expr.: aface temenele = a fifoarte umil, slugar-nic; a se ploconi.

temerar, -ă, temerari,-e adj. curajos, în-drăzneţ, cutezător.

temniţă, temniţe s. f.închisoare, puşcărie.

tempera vb. a (se) po-toli, a (se) domoli, a(se) calma.

temperament, tempe-ramente s. n. ca-racter, fire, fel de a fişi de a se comporta alunei persoane.

temperat, -ă, tempe-raţi, -te adj. mode-

rat, cumpătat, potolit.temperatură, tempe-

raturi s. f. starea decăldură a unui me-diu, a unui corp.

tempestă, tempestes. f. furtună, uragan.

templu, temple s. n.edificiu destinat prac-ticării unui cult reli-gios.

temporal, -ă, tempo-rali, -e adj. care in-dică timpul, referitorla timp.

temporar, -ă, tempo-rari, -e adj. de scurtădurată, trecător, vre-melnic.

ten, tenuri s. n. pieleaobrazului.

tenace, tenaci, -ceadj. stăruitor, perse-verent, dârz, îndârjit.

tendenţios, -oasă,tendenţioşi, -oaseadj. care urmăreşteun anumit scop, caretrădează o tendinţăascunsă.

407

tenebră, tenebre s. f.întuneric, beznă, ob-scuritate.

tenor, tenori s. m. ceamai înaltă voce băr-bătească; cântăreţ ceare o astfel de voce.

tensiune, tensiuni s.f. 1. stare de încor-dare, de nervozitate.2. presiunea cu carecirculă sângele.

teologie s. f. disciplinăcare se ocupă cu stu-diul problemelor reli-gioase.

teracotă, teracote s.f. produs ceramicobţinut din argilăarsă, din care se facplăci pentru sobe.

terapie, terapii s. f.metodă folosită pen-tru a vindeca o anu-mită boală.

terasă, terase s. f.anexă deschisă a u-nei clădiri sau por-ţiuni de trotuar, înfaţa unei cafenele saurestaurant.

teren, terenuri s. n. 1.întindere de pământ.Expr.: a câştiga teren= a progresa puţincâte puţin într-o ac-ţiune. 2. (fig.) câmp,domeniu de activi-tate.

terestru, -ă, tereştri,-stre adj. care apar-ţine Pământului; pă-mântesc.

tergiversa vb. a amâ-na, a întârzia rezol-varea unei probleme,a unei decizii; a tă-răgăna.

teribil, -ă, teribili, -eadj. 1. care inspirăgroază, teamă. 2. ex-traordinar, fantastic,grozav, straşnic.

termen1, termeni s.m. cuvânt, expresie.Expr.: a fi în termenibuni (răi) cu cineva =a fi în relaţii bune(sau rele) cu cineva.

termen2, termene s.n. dată fixă la care,conform unei învoieli,

408

se face o plată, seexecută o obligaţie, serealizează ceva.

termic, -ă, termici,-ce adj. referitor lacăldură, care producecăldură.

termina vb. a (se) sfâr-şi, a (se) isprăvi, a (se)încheia.

terminologie, termi-nologii s. f. totalita-tea termenilor de spe-cialitate întrebuinţaţiîntr-un domeniu deactivitate, într-o dis-ciplină.

termită, termite s. f.insectă tropicală, ca-re seamănă cu fur-nica şi trăieşte încolonii, fiind foartedăunătoare.

termometru, termo-metre s. n. instru-ment pentru măsura-rea temperaturilor.

termos, termosuri s.n. vas de sticlă cupereţi dubli, în care

se păstrează o bău-tură la temperaturăconstantă.

tern, -ă, terni, -e adj.1. şters, fără luciu,spălăcit. 2. anost, ba-nal, monoton, plicti-sitor.

teroare, terori s. f.groază, spaimă provo-cată intenţionat prinameninţări şi prinalte mijloace de inti-midare.

terorist, -ă, terorişti,-ste adj., s. m. şi f.persoană care terori-zează săvârşind actede violenţă.

tertip, tertipuri s. n.(mai ales la pl.) şi-retlic, viclenie, truc.

terţet, terţete s. n.ansamblu compusdin trei voci sau treiinstrumente.

test, teste s. n. probăprin care se exami-nează unele aptitu-dini fizice şi psihiceale unei persoane.

409

teşit, -ă, teşiţi, -te adj.cu colţurile sau mu-chiile retezate saurotunjite; turtit.

tevatură s. f. zarvă,gălăgie, scandal.

tezaur, tezaure s. n.cantitate mare debani, bijuterii, pietrescumpe sau alteobiecte de valoare,păstrate în loc sigur;avere, bogăţie foartemare.

ticlui vb. 1. a aranja, aaşeza, a întocmi. 2. acompune, a redacta(repede, uşor).

ticsit, -ă, ticsiţi, -teadj. plin peste măsu-ră, foarte înghesuit,îngrămădit.

tifon, tifoane s. n.pânză subţire debumbac, cu ţesăturăfoarte rară.

tigru, tigri s. m. animalmare de pradă dinfamilia felinelor, cublana de culoare gal-

ben-roşcată, cu dunginegre, trăieşte în Asiaşi în insulele Austra-liei.

tigvă, tigve s. f. 1.craniu, ţeastă. 2.fructul unei planteagăţătoare.

tihnă, tihne s. f. liniş-te, pace, odihnă, re-paus; • în tihnă = înlinişte; • fără tihnă =neîncetat, mereu.

tilincă, tilinci s. f.vechi instrument desuflat, asemănător cufluierul, dar fără gă-uri pentru degete.

timid, -ă, timizi, -deadj. (despre oameni)lipsit de curaj, de în-drăzneală; ruşinos,sfios.

timonă, timone s. f.roată de lemn sau demetal cu ajutorul că-ruia se manevreazăcârma unei nave.

timorat, -ă, timoraţi,-te adj. stăpânit de

410

frică sau de emoţie;intimidat, temător,speriat.

timpuriu, -ie, timpuriiadj. 1. care apare sause face înainte de da-ta sau de momentulobişnuit, aşteptat,prevăzut. 2. (desprefructe, legume) care secoace sau devine bunde mâncat înainte demomentul obişnuit.

tină s. f. noroi; pământ,lut.

tindă, tinde s. f. încă-pere mică situată laintrarea caselor ţără-neşti.

tiparniţă, tiparniţes. f. tipografie.

tipic, -ă, tipici, -ce adj.care este caracteristicunei persoane, unuilucru, unui fenomenetc.; specific.

tipicar, -ă, tipicari,-e adj., s. m. şi f. (per-soană) care acordăprea multă importan-

ţă lucrurilor mărun-te, detaliilor etc.; pe-dant, meticulos.

tipografie, tipografiis. f. întreprindere sauatelier în care se exe-cută lucrări de tipar,tipărire de cărţi şi re-viste etc.; imprimerie.

tipsie, tipsii s. f. tavămare, rotundă, deaur, de argint sau dearamă, artistic orna-mentată.

tiptil adv. încet, uşurel,binişor; pe ascuns(pentru a nu fi văzut).

tir s. n. ramură spor-tivă, practicată cuarcul sau cu arme defoc, cu care se tragela ţintă.

tiraj, tiraje s. n. nu-mărul total de exem-plare în care se tipă-reşte o carte.

tiran1, tirani s. m.stăpânitor absolut alunui stat; persoanăcare încearcă să-şiimpună voinţa în ori-

411

ce împrejurare, care îiasupreşte pe cei dinjur; despot.

tiran2, -ă, tirani, -eadj. crud, nemilos;autoritar, despotic.

tirbuşon, tirbuşoanes. n. dispozitiv dinmetal, în formă despirală, prevăzut cuun mâner, cu aju-torul căruia se extragdopurile de plută dela sticle.

titan, titani s. m. omcu puteri extraordi-nare; uriaş, gigant.

tivi vb. a face, a coaseun tiv.

tiz, -ă, tizi, -e s. m. şif. persoană care poartăacelaşi nume cu alta;omonim.

toaletă, toalete s. f.1. faptul de a se găti,de a se dichisi. 2.totalitatea obiectelorde îmbrăcăminte (fe-meiască). 3. mobilăcompusă dintr-o oglin-dă şi dulăpioare.

toană, toane s. f. ca-priciu, poftă, fason,moft; • cu toane = ca-pricios, răsfăţat.

toast, toasturi s. n.mic discurs rostit încadrul unei mesefestive şi conţinând ourare la adresa cuiva.

tobă, tobe s. f. instru-ment muzical care,lovit cu două baghe-te, produce sunete.Expr.: (fam.) a fi tobăde carte = a fi foarteinstruit, foarte învă-ţat.

tobogan, tobogane s.n. plan uşor înclinat,cu marginile ridicate,pe care se poate alu-neca uşor şi care ser-veşte ca mijloc dedistracţie, în specialpentru copii.

toc1, tocuri s. n. 1. cu-tie de lemn, de metalsau de piele, de mă-rime şi formă diferite,în care se păstreazăanumite arme, in-

412

strumente sau apara-te. 2. cadru de lemnîn care se fixează pe-retele şi uşile. 3. u-nealtă de scris, făcu-tă din lemn, os saumetal.

toc2, tocuri s. n. partedin încălţăminte co-respunzând călcâiu-lui.

toca vb. 1. a tăia cevaîn bucăţi foarte miciprin lovituri repetatecu un instrumenttăios sau utilizândmaşini speciale. 2.(fig., despre bunurimateriale) a cheltuifără chibzuială, a ri-sipi. 3. a bate toaca.

toci vb. 1. a (se) strica,a (se) uza, a (se) dete-riora. 2. (fig., în lim-bajul şcolarilor) a citide mai multe ori lec-ţia cu scopul de a oînvăţa pe dinafară.

tocmi vb. a cădea deacord, a se învoi asu-pra preţului de cum-

părare sau vânzare aunui produs; a setârgui, a se negustori,a se precupeţi.

togă, togi s. f. mantielargă şi lungă, fărămâneci, pe care opurtau romanii pestetunică, înfăşurată pecorp, pornind de laumărul stâng şi lă-sând descoperite bra-ţul şi umărul drept.

toi s. n. punct culmi-nant al unei acţiunisau al unui fenomenîn desfăşurare. Expr.:în toi... sau în toiul... =în momentul sau înpunctul culminantal...; în mijlocul...

toiag, toiege s. n. băţlung şi drept, de carese serveşte cinevapentru a se sprijini întimpul mersului.

tolbă, tolbe s. f. 1. unfel de geantă care sepoartă atârnată laşold şi în care se păs-trează merindele, vâ-

413

natul etc. 2. (în trecut)loc în care se păstrausăgeţile.

tolera vb. a permite, aîngădui; a trece cuvederea, a suporta.

tomberon, tomberoa-ne s. n. recipient cudouă roţi, folosit latransportarea pe dis-tanţe mici a gunoaie-lor.

tombolă, tombole s. f.loterie la care se câş-tigă diferite obiecte.

tomnatic, -ă, tomna-tici, -ce adj. care a-pare toamna, care seface toamna.

tonifica vb. (despre ţe-suturi, organe sauorganisme) a întări, afortifica.

torent, torente s. n.apă curgătoare careapare în urma ploilormari sau după to-pirea bruscă a zăpeziişi care se scurge vije-lios pe povârnişurilemunţilor sau ale dea-

lurilor; puhoi, şuvoi.torid, -ă, torizi, -de

adj. excesiv de cald;arzător, dogorâtor.

tornadă, tornade s. f.furtună puternică înformă de vârtej, careproduce numeroasestricăciuni.

toropeală, toropeli s.f. stare de moleşeală;amorţeală, somnolen-ţă.

torpilă, torpile s. f.proiectil submarin,prevăzut cu motorpropriu şi cu încăr-cătură explozivă.

tort, torturi s. n. pră-jitură făcută din maimulte straturi de a-luat şi cremă.

tortura vb. 1. a supunepe cineva unor chi-nuri fizice foarte vio-lente; a chinui, amunci, a canoni. 2(despre sentimente,stări sufleteşti) a chi-nui, a frământa, aobseda.

414

torţă, torţe s. f. faclă,făclie.

trabuc, trabucuri s.n. ţigară de foi.

trac1 s. n. stare emo-tivă de care sunt cu-prinse unele persoa-ne (în special artiştii)în momentul apariţieilor în faţa publicului;emoţie.

trac2, -ă, traci, -ce adj.,s. m. şi f. (persoană)care făcea parte dinvechea populaţie dinTracia.

tracasa vb. a plictisi, anecăji, a sâcâi pe ci-neva.

tradiţie, tradiţii s. f.moştenire de obice-iuri, credinţe, datinietc. care se transmitprin viu grai, mai rarprin scris, din gene-raţie în generaţie,constituind o trăsă-tură specifică a unuipopor sau a unuigrup social; datină,

obicei, rânduială, uz,uzanţă.

traducător, -oare, tra-ducători, -oare s.m. şi f. persoanăcare traduce un textdintr-o limbă în alta;interpret, tălmaci.

trafic, traficuri s. n.totalitatea transpor-turilor de mărfuri saude persoane, care sefac pe o anumită calede comunicaţie.

trage vb. 1. a face efor-tul de a mişca, de adeplasa un obiect; atârî. Expr.: a tragenădejde = a spera; atrage pe sfoară = apăcăli, a înşela; atrage la răspundere =a chema pe cinevapentru a da socotealăde acţiunile sale; atrage mâţa de coadă= a lenevi; a trage delimbă (pe cineva) = a-ldescoase, a face pecineva să vorbească.2. a întinde, a în-

415

corda. 3. (fig.) a îndu-ra, a suporta, a pă-timi. Expr.: a trage ospaimă = a se speriafoarte tare. 4. a po-posi, a se opri (la ocasă) pentru a fi găz-duit. 5. a lua, a scoa-te; a smulge. Expr.: atrage un profit = aprofita. 6. (fig.) (înExpr.:) a trage cuurechea = a ascultape furiş pentru a prin-de zgomote uşoaresau vorbe şoptite; atrage cu ochiul (sau cucoada ochiului) = a seuita pe furiş. 7. ainspira, a respira.Expr.: a-şi trage su-fletul = a respira(greu). 8. a plesni, ada o lovitură. 9. adescărca o armă spreţintă.

tragedie, tragedii s.f. 1. operă literară acărei acţiune repre-zintă o luptă încor-dată şi care se ter-

mină, de obicei, cumoartea eroului. 2.(fig.) întâmplare zgu-duitoare, nenorociremare, catastrofă.

tragicomedie, tragi-comedii s. f. operăliterară în care con-flictele grave sunt în-soţite de incidente co-mice şi în care sfâr-şitul este fericit.

trainic, -ă, trainici,-ce adj. care durează,ţine mult; solid, rezis-tent, durabil.

traistă, traiste s. f.obiect în formă desac, confecţionat dinpânză groasă sau dinlână şi prevăzut cu obaieră pentru a fiagăţat, care serveştela transportul sau lapăstrarea unor obiec-te.

trambulină, trambu-line s. f. dispozitivpentru sărituri, folo-sit la gimnastică,înot, schi.

416

transcrie vb. a trans-pune în scris un textdintr-un fel de alfabetîn altul.

transforma vb. a(-şi)schimba înfăţişarea;a (se) preface, a (se)schimba.

transmite vb. a trimitesau a comunica cevaprin intermediul uneipersoane, al uneiscrisori etc.

transparent, -ă, tran-sparenţi, -te adj.care poate fi stră-bătut de lumină; princare se poate vedeaclar; care poate fiuşor înţeles sau ghicit.

tranşee, tranşee s. f.şanţ adânc, uneoriîntărit, folosit în tim-pul războiului ca a-dăpost.

tranziţie, tranziţii s.f. trecere de la ostare, de la o situaţieetc., la alta.

traseu, trasee s. n.

drum urmat de unvehicul.

trata vb. 1. a avea faţăde cineva o anumităatitudine; a se purtacu cineva într-un a-nume fel. 2. a oferiunui oaspete mânca-re, băutură; a ospăta.3. a discuta, a ducetratative în vedereaajungerii la o înţele-gere, la un acord. 4. adezvolta, a expune (înscris sau oral) o temăliterară, ştiinţifică etc.

tratament, trata-mente s. n. 1. fel dea se purta cu cineva.2. îngrijire medicală.

tratative s. f. pl. schimbde păreri, discuţiipurtate între douăsau mai multe părţiinteresate.

traumatism, trauma-tisme s. n. leziunesuferită de un orga-nism viu prin loviriviolente, tăieturi, în-ţepături.

417

traversa vb. a trece depe o parte pe cealaltăa străzii.

travestit, -ă, traves-tiţi, -te adj. deghizat.

trăda vb. 1. a înşela înmod intenţionat în-crederea unei per-soane, săvârşind actecare îi sunt potrivni-ce. 2. a da pe faţă, adivulga un secret.

trăncăni vb. a vorbimult şi fără rost; aflecări.

trâmbiţă, trâmbiţe s.f. trompetă, goarnă.

trândăvi vb. a lenevi,a-şi pierde vremealenevind.

treasc, treascuri s.n. tun mic, folosit întrecut la petreceri,pentru a producejocuri de artificii saupocnitori.

trecătoare, trecătoris. f. 1. drum îngustde trecere printre doimunţi sau printredouă şiruri de munţi;

pas. 2. loc de trecere.treiera vb. a separa

boabele, seminţele derestul unei plante, cuajutorul unor maşinispeciale.

trena vb. 1. (despre lu-cruri) a zăcea undevauitat sau lăsat dinneglijenţă. 2. (despreacţiuni) a se desfăşu-ra cu încetineală; atărăgăna, a întârzia,a tergiversa.

trepida vb. 1. (desprelucruri) a tremura vi-brând puternic. 2.(fig., despre fiinţe) ase agita, a fremăta.

tria vb. a separa, a se-lecţiona.

trianglu, triangluri s.n. instrument muzi-cal de percuţie, înformă de triunghi,făcut din oţel, care seloveşte cu o baghetădin acelaşi material.

trib, triburi s. n. gru-pare de mai multeginţi sau de familii

418

înrudite, care au lim-bă şi credinţe comu-ne, fiind sub autori-tatea aceluiaşi şef.

tribord, triborduri s.n. bordul drept alunei nave (privind dela pupă spre proră).

tribun, tribuni s. m.(în republica romană)magistrat însărcinatcu funcţii militare.

tribunal, tribunale s.n. 1. instanţă judecă-torească. 2. local încare funcţionează tri-bunalul.

tribună, tribune s. f.construcţie din lemn,piatră sau beton, pre-văzută de obicei cumai multe rânduri debănci, de unde sepoate privi desfăşu-rarea unei festivităţi,a unei parade, a uneicompetiţii.

tribut, tributuri s. n.birul pe care-l im-punea o putere cuce-

ritoare unui poporînvins şi care se plă-tea la date fixe.

tricota vb. a împleticiorapi, flanele etc.(cu mâna sau cu ma-şina de tricotat).

trinitate s. f. (în religiacreştină) Treimea di-vină; Sfânta Treime.

trio s. n. 1. compoziţiemuzicală scrisă pen-tru trei voci sau pen-tru trei instrumente.2. (fam.) grup de treipersoane, de trei prie-teni.

trist, -ă, trişti, -steadj. (în opoziţie cuvesel) 1. (despre oa-meni) supărat, mâh-nit, abătut, melanco-lic. 2. (fig.) care pro-voacă tristeţe, supă-rare, care întristează;dureros.

trişa vb. 1. a înşela lajocul de cărţi. 2. a pă-căli, a înşela, a in-duce în eroare.

419

trişcă, trişte s. f.vechi instrumentmuzical de suflat,făcut din trestie, soc.

triumf, triumfuri s.n. victorie, biruinţă,izbândă.

trofeu, trofee s. n. 1.pradă de război cap-turată de la inamic.2. armura unui duş-man învins, aşezatăpe un trunchi de co-pac, în semn de victo-rie. 3. cupă, obiectornamental oferit în-vingătorului.

troglodit, -ă, troglo-diţi, -te s. m. şi f. omcare trăieşte în ca-verne; om primitiv,grosolan, necivilizat.

troian, troiene s. n.îngrămădire mare dezăpadă, adusă devânt; nămete.

trombon, tromboanes. n. instrument mu-zical de suflat, maimare decât trompeta

şi întrebuinţat în fan-fare.

tron, tronuri s. n. sca-un, jilţ pe care staumonarhii la ceremo-nii; simbol al dom-niei.

tropăi vb. a face zgomotlovind pământul cupicioarele sau cu co-pitele; (fam.) a juca, adansa.

trudi vb. a munci dingreu pentru a îndepli-ni ceva; a-şi da oste-neala; a se sili, a seosteni.

trufaş, -ă, trufaşi, -eadj. foarte mândru,orgolios, arogant, în-gâmfat, înfumurat.

trunchi, trunchiuris. n. partea cea maigroasă a unui copac,cuprinsă între rădă-cină şi locul undepornesc ramurile prin-cipale; tulpină.

trupă, trupe s. f. 1.colectiv de actori alunui teatru. 2. uni-

420

tate de militari în ter-men.

trupeş, -ă, trupeşi,-e adj. voinic, zdravăn;bine făcut.

tubercul, tuberculis. m. tulpină subte-rană (la cartof ş. a.).

tufă, tufe s. f. arbustcu ramuri dese carepornesc direct de larădăcină; grup deflori, de lăstari etc.

tufiş, tufişuri s. n.desiş de tufe sau dearbuşti; mulţime decopaci tineri, stufoşi.

tuli vb. a fugi, a o şter-ge.

tulpină, tulpini s. f.parte a unui arborecuprinsă între rădăci-nă şi coroană; trunchi.

tumbă, tumbe s. f. să-ritură peste cap; salt.

tumult, tumulturi s.n. zgomot mare, va-carm, gălăgie.

tunet, tunete s. n.bubuit care însoţeşte

fulgerul sau urmeazădupă el şi care esteprovocat de descăr-cările electrice dinatmosferă.

turbulent, -ă, turbu-lenţi, -te adj. care fa-ce gălăgie; zgomotos;care produce dezordi-ne; revoltat, nesupus.

turlă, turle s. f. con-strucţie în formă deturn întâlnită maiales la biserici.

turmă, turme s. f. 1.grup (mai mare) de oi.2. masă, mulţime deoameni.

turnir, turnire s. n.competiţie în evulmediu în cursul că-reia cavalerii, îmbră-caţi cu zale şi armuri,se întreceau în luptecu armele.

tutui vb. a spune cuiva«tu» când i te adre-sezi, a vorbi cuiva înmod familiar, ca unuiprieten.

421

Ţ

ţambal, ţambale s. n.instrument muzicalpopular, alcătuit din-tr-o cutie de rezo-nanţă cu coarde demetal, duble caresunt lovite cu douăciocănele speciale.

ţanc s. n. (în loc. adv.)la ţanc = la timp, e-xact când trebuie, lamomentul potrivit.

ţandără, ţăndări s. f.bucată (mică, subţireşi lunguiaţă) care sedesprinde sau saredintr-o piatră, din-tr-un lemn etc. prinspargere sau cioplire;aşchie, surcea. Expr.:a-i sări (cuiva) ţan-dăra = a se înfuria, ase mânia.

ţanţoş, -ă, ţanţoşi, -eadj. mândru, semeţ,fudul.

ţap, ţapi s. m. mas-culul caprei. Expr.:(fam.) ţap ispăşitor =persoană asupra că-reia se aruncă greşe-lile altora.

ţar, ţari s. m. titlu datîmpăraţilor Rusiei, şiregilor Bulgariei şi aiMuntenegrului de laînceputul evului me-diu.

ţară, ţări s. f. 1. terito-riu locuit de un popor,organizat din punct devedere administrativşi politic, într-un stat.Expr.: a pune ţara lacale = a organiza; adiscuta o problemăimportantă; de pesteşapte (sau nouă) mărişi şapte (sau nouă)ţări = dintr-un locfoarte îndepărtat. 2.regiune, ţinut, terito-riu. 3. patrie. 4. lo-cuitorii unei ţări; po-por, norod.

ţarc, ţarcuri s. n. 1.loc îngrădit unde se

422

închid sau se adăpos-tesc animalele; ocol,coşar. 2. îngrăditură,împrejmuire, gard denuiele, de spini etc.făcut în jurul uneiclăi de fân pentru a oferi de vite.

ţarină, ţarini s. f.câmp cultivat, ogor,arătură, glie.

ţăcăni vb. a produceun zgomot ritmic, re-petat, prin ciocăni-turi, pocnituri.

ţăran, ţărani s. m. omde la ţară a cărui ocu-paţie principală esteagricultura; sătean.

ţărână s. f. pământsfărâmat mărunt.

ţărm, ţărmuri s. n. 1.fâşie îngustă de pă-mânt de-a lungulunei ape mari, maiales de-a lungul uneimări. 2. (fig.) ţinut,tărâm.

ţăruş, ţăruşi s. m. parscurt şi ascuţit la uncapăt, care se înfige

în pământ şi serveştepentru a se fixa sau ase lega ceva de el saupentru a stabili unhotar, o linie.

ţâfnos, -oasă, ţâfnoşi,-oase adj. 1. îngâm-fat, arogant. 2. supă-răcios, arţăgos.

ţânc, ţânci s. m. copilmic; copilaş, băieţaş;plod.

ţânţar, ţânţari s. m.insectă cu corpullung, aripi înguste,picioare lungi şi sub-ţiri, se hrăneşte cusânge. Expr.: a facedin ţânţar armăsar =a exagera.

ţârâi vb. 1. a curge pi-cătură cu picătură, acurge câte puţin. 2.(despre insecte, maiales despre greieri şicosaşi şi despre unelepăsări) a scoate su-nete repetate, scurte,ascuţite şi tremură-toare. 3. (despre so-nerii) a suna, a zbâr-

423

nâi uşor.ţâşni vb. 1. (despre li-

chide, aburi) a ieşi cuputere printr-o cră-pătură sau printr-odeschizătură. 2. a ie-şi, a sări pe neaştep-tate; a da buzna, a i-rupe. 3. a porni brusc,a se repezi, a se nă-pusti.

ţâţână, ţâţâni s. f.(mai ales la pl.)balama. Expr.: ascoate pe cineva dinţâţâni = a înfuria, aenerva.

ţeapă, ţepi s. f. 1. parlung şi ascuţit la u-nul din capete. 2.prelungire ascuţită,ţepoasă, la spicele ce-realelor. 3. ghimpe;aşchiuţă.

ţeapăn, -ă, ţepeni, -eadj. 1. tare, vârtos,rigid, nemişcat, ne-clintit, fix. 2. (despreobiecte, construcţiietc.) solid, rezistent,trainic. 3. (despre fiin-

ţe) voinic, robust,zdravăn, puternic, vi-guros.

ţeastă, ţeste s. f.(pop.) cutie craniană;craniu; cap.

ţel, ţeluri s. n. punct,loc la care cineva vreasă ajungă; ţintă, scop,punct final, obiectiv.

ţelină, ţeline s. f.plantă cu frunzemari, cu flori albe,folosită în alimenta-ţie.

ţepos, -oasă, ţepoşi,-oase adj. plin cuţepi, ghimpos.

ţesală, ţesale s. f. u-nealtă de metal, din-ţată, cu ajutorul că-reia se curăţă pieleaşi părul vitelor (în-deosebi al cailor).

ţesătură, ţesături s. f.produs textil obţinutla războaiele de ţesut;reparaţie făcută la unobiect de îmbrăcă-minte.

ţese vb. 1. a încrucişa

424

în unghi drept douăsisteme de fire larăzboiul de ţesut, tre-când cu suveica prinurzeală, pentru aobţine o ţesătură. 2. acârpi (obiecte de îm-brăcăminte) făcândcu acul o împletiturăde fire. 3. a broda, aîmpodobi (din ţesă-tură). 4. (despre pă-ienjeni) a-şi face, a-şiîntinde pânza. 5. (fig.)a urzi, a unelti unplan, o intrigă, uncomplot.

ţest, ţesturi s. n. obiectde pământ sau defontă, de forma unuiclopot, cu care se a-coperă pâinea, măla-iul etc., puse la coptpe vatră.

ţeţe s. f. (numai înExpr.:) musca ţeţe =muscă din Africa, ca-re prin muşcătura eiprovoacă oamenilor şianimalelor boala som-nului.

ţiclete, ţicleţi s. m.pasăre insectivoră că-ţărătoare, cu cioculdrept şi cu penajulcenuşiu pe spate şialb pe pântece.

ţicni vb. a se sminti,a-şi pierde mintea; aînnebuni.

ţigan, ţigani s. m.persoană care faceparte dintr-o popula-ţie originară dinIndia, astăzi răspân-dită în mai toatepărţile Europei.

ţiglă, ţigle s. f. obiectde argilă arsă, desticlă, de ciment, înformă de placă drept-unghiulară, întrebu-inţat la învelit case.

ţine vb. 1. a avea cevaîn mână (sau în braţeetc.) şi a nu lăsa să-iscape. 2. a sprijini pecineva ca să nu cadă.3. a se prinde cumâinile de ceva saude cineva. 4. a fi fixatuşor de ceva, prins

425

sau legat prea puţin,prea slab. Expr.: a seţine într-un (ori de un)fir de aţă = a. (despreţesături) a fi pe punc-tul de a se rupe. b.(fig., despre viaţă) a fiaproape de sfârşit, pepunctul de a sesfârşi. 5. (+prep. desau după) a merge înurma cuiva, păşindcât mai aproape de el.Expr.: a se ţine decapul cuiva = a nu lă-sa pe cineva în pace.6. a se preocupa ne-întrerupt (sau numai)de..., a nu se lăsade... Expr.: a se ţinede ale sale = a-şivedea de treabă. 7. ase referi la..., a fi înlegătură cu..., a faceparte din... 8. a iubipe cineva, a-i fi dragcineva. Expr.: a-i ţine(cuiva) parte = a apă-ra pe cineva, a fi departea cuiva. 9. (+ vb.la conjunctiv) a dorimult ca ceva să aibă

loc, să se facă. 10.(+compl. de loc) a facepe cineva (sau ceva) săstea un timp oarecareîntr-un loc. Expr.: aţine în gazdă (pe ci-neva) = a găzdui, aoferi adăpost cuiva; aţine pe cineva subpapuc = a domina pecineva, a supune pecineva; a ţine (pe cine-va) în frâu (sau dinscurt) = a nu lăsa cui-va libertatea de acţi-une sau de mişcare; asupraveghea (pe cine-va) de aproape. 11. aopri pe cineva sauceva din mersul săuşi a-l face să rămânăpe loc, a-l împiedicasă-şi urmeze drumul.Expr.: a-i ţine (cuiva)drumul (sau calea) =a. a opri pe cineva dindrumul său, împiedi-cându-l să treacă. b.a pândi trecerea cui-va, a aştepta pe cine-va în drum; a ţinecalea cuiva; a ţine (pe

426

cineva) de vorbă = asta de vorbă cu cine-va (nelăsându-l să-şicontinue lucrul). 12.a-şi înfrâna, a-şi stă-pâni, a-şi domina (unsentiment, o pornireetc.). Expr.: a-şi ţinegura (sau limba) = atăcea, a se abţine săvorbească; a ţine (ce-va) secret = a ascun-de, a nu dezvălui, anu destăinui; a-şi ţinefirea = a se stăpâni.13. (despre angaja-mente sau promisiuni)a împlini întocmai; arespecta. Expr.: a-şiţine cuvântul = a-şirespecta promisiuneafăcută. 14. a fi căsă-torit cu cineva. Expr.:a ţine casă (cu cineva)= a fi căsătorit cucineva. 15. a dura, adăinui.

ţintar, ţintare s. n. jocde societate la care sefoloseşte un cartonspecial, pe care jucă-

torii mişcă nişte piesedupă anumite reguli.

ţintaş, ţintaşi s. m.persoană care ţinteş-te şi trage (bine) cuarcul sau cu puşca;ochitor, trăgaci, tră-gător.

ţintă, ţinte s. f. 1. cuimic de metal folositde cizmari, tapiţerietc. 2. (fig.) mică patăalbă pe fruntea cailorşi a vitelor; stea, ste-luţă. 3. semnul saulocul în care se o-cheşte cu o armă defoc sau cu o săgeată;ţintire, ochire. Expr.:a privi (sau a se uita)ţintă = a privi fix, a ficu ochii pironiţi (laceva). 4. locul la caretinde să ajungă cine-va. 5. (fig.) scop, ţel,obiectiv.

ţinti vb. 1. a îndreptaarma luând dreptţintă pe cineva sauceva; a ochi. 2. (fig.)a-şi îndrepta privirea

427

ţintă spre cineva; aprivi fix, a aţinti, apironi. 3. (fig.) a nă-zui, a aspira, a râvnila, a urmări ceva.

ţintirim, ţintirimuris. n. cimitir.

ţintui vb. a fixa, a în-ţepeni, a bate (ceva)cu cuie, cu ţinte; apironi. Expr.: a ţintui(pe cineva) locului = aface (pe cineva) să seoprească, să rămânănemişcat, neclintit.

ţinut, ţinuturi s. n.loc, regiune.

ţinută, ţinute s. f. 1.poziţie, atitudine pecare o dă cineva cor-pului său; fel de a fisau de a se comportafaţă de cineva sau deceva; comportare, ati-tudine. 2. manieră dea se îmbrăca, de a seprezenta a unei per-soane.

ţipa vb. 1. (despre oa-meni) a striga cu glastare şi ascuţit (de

durere, de spaimă); azbiera, a urla. Expr.:a ţipa cât îl ţine gura(sau în gura mare) = aurla. 2. (despre ani-male) a scoate stri-găte puternice, ascu-ţite.

ţipar, ţipari s. m.peşte de apă dulcestătătoare, cu corpullung şi subţire, ca deşarpe, acoperit cusolzi mărunţi, cumustăţi la gură.

ţipător, -oare, ţipă-tori, -oare adj. 1.(despre glas) strident.2. (fig., despre culorişi lumină) prea viu,prea bătător la ochi;strident.

ţiteră, ţitere s. f. in-strument muzical com-pus dintr-o cutie derezonanţă cu coardede metal, puse în vi-braţie prin atingereacu o lamă (ori cu uninel) de os sau demetal.

428

ţiui vb. 1. a produce unsunet prelung şi as-cuţit. 2. (despre oa-meni) a ţipa. 3. (de-spre păsări) a ciripi.

ţopăi vb. 1. a face sări-turi repetate; a sălta,a sări de pe un piciorpe altul, a se mişcadezordonat şi arun-când picioarele. 2. adansa, a juca.

ţugui vb. 1. a se ascuţi,a se subţia la vârf. 2.a strânge buzele, ro-tunjindu-le şi întin-zându-le înainte.

ţurcan, -ă, ţurcani, -eadj. (despre lână) groa-să şi aspră; (despreoi) care are o astfel delână.

ţurţur, ţurţuri s. m.mic sloi de gheaţă,lung şi ascuţit la vârf,care se formează (înspecial de-a lungulstreşinilor sau pe ra-muri) prin îngheţareaimediată a apei carese scurge.

U

ucenic, -ă, ucenici,-ce s. m. şi f. persoană(tânără) care învaţă omeserie, lucrând subîndrumarea unui meş-ter.

ucide vb. 1. a omorî, aasasina. 2. (fig.) a dis-truge, a nimici, azdrobi.

ud, -ă, uzi, -de adj. 1.acoperit, pătruns,plin de apă. 2. (de-spre ochi) plin delacrimi; înlăcrimat. 3.plin de năduşeală;asudat, transpirat.

uda vb. 1. a umple deumezeală, a face săfie ud; a umezi. 2. aturna apă peste plan-te, peste semănături;a stropi. 3. (despreape) a străbate un ţi-nut (alimentându-l cuapă).

429

uimi vb. 1. a producemirare sau admiraţie,a surprinde puternic,a impresiona pro-fund; a fi cuprins demirare sau de admi-raţie. 2. a tulbura, azăpăci, a buimăci.

uimit, -ă, uimiţi, -teadj. surprins, impre-sionat, tulburat.

uita1 vb. 1. a pierde dinmemorie (momentansau pentru totdeau-na); a nu-şi (mai) a-duce aminte, a nu(mai) ţine minte. Expr.:a uita de la mânăpână la gură = a uitafoarte repede. 2. a în-ceta să se mai gân-dească la cineva sauceva; a deveni indi-ferent faţă de o per-soană sau de ceva; aneglija; a omite, ascăpa din vedere ce-va. 3. a nu lua cusine, a lăsa undevadin nebăgare de sea-mă ceva (sau pe cine-

va) care trebuie luat.uita2 vb. 1. a-şi în-

drepta privirea sprecineva sau spre cevapentru a vedea, acerceta, a observa; aprivi. 2. a băga deseamă, a da atenţie; alua în consideraţie, aavea în vedere.

uitătură, uitături s.f. privire, aruncăturăde ochi; fel de a seuita, de a privi;căutătură.

uituc, -ă, uituci, -ceadj. care uită uşor;cu memorie slabă;distrat, zăpăcit.

ulcea, -ică, ulcele s.f. oală mică (făcutămai ales din lut).

ulei, uleiuri s. n. lichidgras, de provenienţăvegetală, animală, mi-nerală sau sintetică,mai uşor decât apa,folosit în alimentaţie,în industrie.

uliţă, uliţe s. f. drumîngust, de obicei ne-

430

pavat, care străbateun sat, mărginit de oparte şi de alta decase. Expr.: a bateuliţele = a umbla fărărost, a hoinări.

uliu, ulii s. m. pasărerăpitoare de zi, mareşi puternică, care a-tacă păsările şi unelemamifere mici.

ulm, ulmi s. m. arborecu scoarţa netedă, cucoroana stufoasă, alecărui frunze albicioa-se şi al cărui lemneste folosit în rotărie.

ulterior, -oară, ulte-riori, -oare adj. carese face sau se întâm-plă mai târziu.

ultim, -ă, ultimi, -eadj. care ocupă loculcel din urmă (dintr-oserie, dintr-o succe-siune); final.

ulucă, uluci s. f. 1.scândură groasă în-trebuinţată în con-strucţii, mai ales larealizarea gardurilor.

2. (mai ales la pl.)gard făcut din uluci.

ului vb. a uimi pestemăsură; a zăpăci, anăuci; a surprinde.

uman, -ă, umani, -eadj. 1. referitor la om,de om, al omenirii; o-menesc. 2. cu dra-goste faţă de oameni,plin de omenie; ome-nos, blând.

umăr, umeri s. n. 1.parte a corpului ome-nesc prin care se lea-gă braţele de trunchi;articulaţia care face a-ceastă legătură. Expr.:umăr la umăr = apro-piaţi, alături, unullângă altul; a puneumărul = a ajuta. 2.parte a unei hainesau a altui obiect deîmbrăcăminte careacoperă umerii.

umbla vb. 1. a se mişcadintr-un loc în altulcu picioarele, cu unvehicul, călare. Expr.:a umbla cu nasul pe

431

sus = a fi foarte în-gâmfat, arogant; aumbla după cai verzi(pe pereţi) = a încercasă obţină lucruri i-realizabile. 2. a colin-da, a cutreiera; a hoi-nări. 3. (despre vehi-cule) a circula, a mer-ge. 4. a căuta, a sco-toci, a cotrobăi.

umbră, umbre s. f. 1.porţiune de loc întu-necoasă (şi răcoroa-să) unde nu pătrundrazele de lumină; • laumbră = într-un locumbros; • din umbră= pe furiş, pe ascuns.Expr.: a sta în umbră= a sta ascuns, re-tras, neştiut; a stadeoparte. 2. întune-ric, întunecime, obs-curitate. 3. (fig.) întu-necare a feţei, cutăcare apare pe obrajidin cauza supărării, abătrâneţii, a oboselii.4. fiinţă care nu sevede bine din cauza

întunericului, a ceţiietc.

umbrelă, umbrele s. f.obiect destinat să a-pere de ploaie sau desoare, alcătuit dintr-opânză ce se poatestrânge sau întindeprin intermediul unorspiţe metalice.

umed, -ă, umezi, -deadj. 1. (în opoziţie cuuscat) care a stat în-tr-un lichid sau a foststropit cu un lichid şinu s-a uscat încă. 2.(despre pământ) jilav,reavăn. 3. (despreochi) plin de lacrimi;înlăcrimat.

umeraş, umeraşe s.n. obiect de lemn saude metal pe care se a-şază hainele, pentrua fi atârnate în cuier,în dulap etc.

umfla vb. 1. a mări vo-lumul unui obiect cupereţi elastici sauplianţi, umplând spa-ţiul cu aer sau cu alt

432

fluid. Expr.: a se um-fla de râs = a nu-şiputea stăpâni râsul,a izbucni în râs; a seumfla în pene = (fig.,despre oameni) a seîngâmfa, a se fuduli,a se mândri. 2. (de-spre ape) a-şi mărinivelul, a creşte (înurma ploilor sau atopirii zăpezii). 3. (de-spre părţi ale corpuluiomenesc) a se inflama(din cauza unei boli,a unei infecţii, a uneilovituri).

umil, -ă, umili, -e adj.(despre persoane) ca-re se simte inferioraltora; care are o ati-tudine supusă, sme-rită; modest, simplu,sărac, fără pretenţii.

umor s. n. dispoziţiesufletească, înclinarespre glume şi ironiiascunse sub o apa-renţă de seriozitate;veselie, haz.

umple vb. 1. a face caun vas să fie plin; abăga înăuntru. 2.(fig.) a copleşi pe cine-va, a face ca cineva săse simtă cuprins sauapăsat (de un senti-ment, de o senzaţieetc.). 3. a răspândi(mirosuri, parfumuri)într-un spaţiu, într-oîncăpere.

unanim, -ă, unanimi,-e adj. care este ac-ceptat, admis, împăr-tăşit de toţi, care ex-primă un acord total.

unchi, unchi s. m.fratele tatălui sau almamei, vărul tatăluisau al mamei.

unchiaş, unchieşi s.m. 1. om bătrân; moş,moşneag. 2. unchi.

undă, unde s. f. 1.cantitate dintr-o ma-să de apă care face omişcare ritmică uşoa-ră de ridicare şi cobo-râre la suprafaţă. 2.

433

masă de aer care semişcă uşor; aer, văz-duh.

undeva adv. într-unanumit loc, într-o di-recţie oarecare.

undiţă, undiţe s. f.unealtă de pescuit.

unealtă, unelte s. f.1. obiect acţionat ma-nual sau mecanic,care serveşte la efec-tuarea unei operaţiitehnice. 2. (fig.) mijlocfolosit pentru atin-gerea unui anumitscop.

unelti vb. a pune lacale, a pregăti în as-cuns.

unge vb. a (se) acopericu un strat unsurossau lipicios. Expr.: aunge pe cineva lainimă = a face cuiva omare plăcere, a dacuiva o mare satis-facţie.

ungher, unghere s. n.1. colţ dintr-o încăpe-

re. 2. loc retras, as-cuns, dosnic; ascun-ziş.

unguent, unguentes. n. alifie, cremă (deuns).

uni vb. 1. a (se) adunala un loc; a (se) ală-tura. 2. (fig.) a (se) că-sători.

unic, -ă, unici, -ceadj. 1. unul singur,numai unul în felulsău. 2. care nu poatefi asemănat cu altul;fără seamăn, incom-parabil, excepţional,grozav.

unicolor, -ă, unico-lori, -e adj. care areo singură culoare; deo singură culoare.

unicorn, -ă, unicorni,-e adj. (zool.) care areun singur corn.

unifica vb. a strânge laun loc, a face un în-treg din mai multepărţi; a uni.

434

uniform, -ă, uniformi,-e adj. care are per-manent şi pe toată în-tinderea sau durataaceeaşi formă, ace-eaşi intensitate, ace-eaşi viteză.

uniformă, uniforme s.f. îmbrăcăminte con-fecţionată de obiceidin acelaşi material şicu aceeaşi croială,purtată de membriianumitor instituţii (înspecial de şcolari şiostaşi).

unison s. n. executarede către un grup vo-cal sau instrumentala unei melodii la ace-eaşi înălţime.

unit, -ă, uniţi, -te adj.1. împreunat, îmbi-nat, reunit. 2. careeste de acord, gândeş-te, acţionează, simtela fel cu cineva; so-lidar (cu cineva).

univers, universuri s.n. 1. lumea în totali-tatea ei, nemărginită

în timp şi în spaţiu;cosmos. 2. globul te-restru, pământul; par-tea populată a globu-lui terestru. 3. me-diul, cercul, lumea încare trăieşte cinevasau ceva.

universitate, univer-sităţi s. f. instituţiede învăţământ supe-rior, care cuprindemai multe facultăţi şipregăteşte specialiştiîn diverse domenii.

unt s. n. grăsime natu-rală, solidă, extrasădin lapte şi servind caaliment. Expr.: ascoate untul din cine-va = a munci foartemult pe cineva, astoarce de puteri, avlăgui.

untdelemn s. n. uleiextras din măsline.Expr.: (despre ade-văr, dreptate) a ieşideasupra ca untde-lemnul = a birui, a în-vinge.

435

untură s. f. substanţăgrasă, insolubilă înapă, obţinută prin to-pirea grăsimilor ani-male şi folosită înalimentaţie, în farma-cie, în industrie etc.

ura vb. 1. a formula odorinţă de bine laadresa cuiva (cu oca-zia unei aniversări, aunui eveniment im-portant); a felicita. 2.a recita versuri popu-lare care conţin urări,când se umblă cucolindul.

uragan, uragane s. n.vânt puternic, însoţitdeseori de ploi toren-ţiale, provocând dis-trugeri deosebit demari.

urangutan, urangu-tani s. m. maimuţăde talie mare, cumembrele anterioarefoarte lungi, avândcaninii foarte dezvol-taţi; trăieşte în pădu-

rile tropicale.ură, (rar) uri s. f. sen-

timent puternic deduşmănie faţă de ci-neva sau de ceva;ostilitate.

urât, -ă, urâţi, -teadj. 1. care are o înfă-ţişare neplăcută, lip-sită de frumuseţe;pocit, hidos, hâd, di-form, respingător. 2.care trezeşte repulsie,care displace; urâ-cios, nesuferit. 3. (de-spre comportare, fap-te) necuviincios, imo-ral, nepotrivit. 4. (de-spre timp) închis, în-negurat, înnorat, no-ros, ploios, friguros.

urban, -ă, urbani, -eadj. (în opoziţie curural) referitor la o-raş, de oraş; orăşe-nesc.

urbe s. f. oraş.urca vb. 1. a (se) de-

plasa dintr-un loc si-tuat mai jos către

436

unul situat mai sus;a (se) sui, a (se) ridi-ca, a (se) înălţa. 2.(despre temperatură)a creşte, a se ridica.3. (despre numere,preţuri, sume) a se ri-dica, a ajunge pânăla...; a se mări, aspori.

urcuş, urcuşuri s. n.loc, drum care se aflăîn pantă, care urcă.

ureche, urechi s. f.fiecare dintre cele do-uă organe ale auzuluişi echilibrului, aşe-zate simetric de oparte şi de alta acapului omului şimamiferelor. Expr.: afi numai urechi = a fifoarte atent; a tragecu urechea = a ascul-ta pe furiş discuţiaaltor persoane; floarela ureche = lucrufoarte uşor de reali-zat; într-o ureche =smintit, scrântit, ne-bun; a scăpa ca prin

urechile acului = areuşi să se salveze caprin minune dintr-osituaţie dificilă; a cân-ta după ureche = areproduce o melodiedupă auz (şi nu dupănote).

urechelniţă, urechel-niţe s. f. insectă deculoare castanie, cucorpul alungit, avândla capătul abdome-nului două prelungiriîn formă de cleşte.

urgent, -ă, urgenţi, -teadj. care nu suportăamânare, care nece-sită o rezolvare ime-diată; grabnic, neîn-târziat, presant.

urgie, urgii s. f. 1. ne-norocire mare care seabate asupra cuivasau a ceva. 2. dez-lănţuire de forţe alenaturii; prăpăd.

urgisi vb. a condamna,a oropsi; a provocacuiva mari neplăceri,nedreptăţi.

437

uriaş, -ă, uriaşi, -e s.m. şi f. 1. personajdin basme închipuitca un om foarte mareşi foarte puternic. 2.persoană foarte înaltăşi robustă; namilă. 3.personalitate de sea-mă, titan, gigant.

urî vb. 1. a avea un pu-ternic sentiment deduşmănie faţă de ci-neva sau ceva; a nuputea suporta pe ci-neva sau ceva. 2. a seplictisi, a se sătura deceva sau de cineva.Expr.: a i se fi urât(cuiva) cu viaţa = a sesătura de viaţă.

urla vb. 1. (despre oa-meni) a striga, a ţipa,a se văita în gura ma-re; a cânta foarte ta-re. 2. (despre vânt,viscol, ape) a producezgomote specifice pu-ternice. 3. (despre a-nimale, mai ales de-spre lupi şi câini) a

scoate strigăte şi ur-lete prelungi.

urlătoare, urlători s.f. pârâu care curge cuzgomot din vârful u-nui munte pe o pantăfoarte abruptă; cas-cadă.

urma vb. 1. a merge înurma cuiva, a plecasau a se lua dupăcineva, a păşi pe ur-mele cuiva. 2. a mer-ge înainte pe un tra-seu, pe drumul apu-cat. 3. a frecventa uncurs şcolar. 4. a ducemai departe un lucruînceput (şi întrerupt);a continua. 5. a avealoc, a se produce.

urmare, urmări s. f.1. consecinţă, conclu-zie, rezultat. 2. ceeace urmează după...,continuare (a unei lu-crări, a unei acţiuni).

urmaş, -ă, urmaşi, -es. m. şi f. 1. conti-nuator al unei familii;

438

descendent. 2. (fig.)continuator al uneiopere, al unei tradiţiietc.

urmă, urme s. f. semnconcret lăsat de cine-va sau de ceva pe lo-cul unde a trecut.Expr.: pe urma (saupe urmele) cuiva = peunde a trecut cineva(sau ceva); a-şi pierdeurma = a dispărea, aface ca nimeni să nuştie unde se găseşte;a rămâne în urmă = anu ţine pasul cu alţii,a se lăsa întrecut dealţii.

urmări vb. 1. a merge(în ascuns) pe urmelecuiva (pentru a-i su-praveghea mişcărilesau pentru a-l ajun-ge, a-l prinde). 2. aînsoţi (pe cineva sauceva) cu gândul, cuprivirea. 3. (fig.) a ob-seda. 4. a avea dreptscop, a se strădui

pentru..., a tinde la...urnă, urne s. f. 1.

cutie prevăzută cu odeschizătură îngustăprin care se introducbuletinele de vot,numerele unei loteriietc. 2. vas în care sepăstrează cenuşaunui mort incinerat.

urni vb. a se mişca dinloc cu greutate, depu-nând un efort.

urs, urşi s. m. animalcu trupul masiv, aco-perit de o blană brun-negricioasă sau roş-cată, cu botul ascuţitşi cu coada scurtă.Expr.: a vinde pieleaursului din pădure = aconta pe un lucruînainte de a fi sigurcă îl ai.

ursi vb. a decide dina-inte soarta unei fiinţesau a unui lucru; ameni, a predestina;(despre ursitoare) arosti formule magice

439

care să hotărascăsoarta unei fiinţe saua unui lucru.

ursită, ursite s. f. 1.soartă, destin. 2. ur-sitoare.

ursuz, -ă, ursuzi, -eadj. (despre persoaneşi înfăţişarea lor) po-sac, neprietenos, mo-rocănos.

urzeală, urzeli s. f. 1.totalitatea firelor tex-tile montate în război.2. (fig.) uneltire, in-trigă, conspiraţie, com-plot.

urzică, urzici s. f.plantă cu tulpina şifrunzele acoperite cuperi înţepători, folo-sită în industria tex-tilă, în medicină şi înalimentaţie.

usca vb. 1. a scoate saua-şi pierde umidita-tea printr-un proce-deu mecanic sau prinexpunere la soare, lavânt, la foc. 2. (despre

plante) a se ofili, a seveşteji. 3. (despre fiin-ţe) a slăbi foarte mult,a-şi pierde vlaga.

uscătură, uscături s.f. (mai ales la pl.)creangă subţire şi us-cată (desprinsă de co-pac); vreasc, surcea.

ustensilă, ustensile s.f. obiect care serveştela efectuarea uneioperaţii curente îngospodărie, în labora-toare, în diferite me-serii etc.; unealtă, in-strument.

ustura vb. 1. a provocacuiva o senzaţie dure-roasă de înţepăturăsau de arsură. 2. (fig.)a trata rău pe cineva,chinuindu-l, făcân-du-l să sufere.

usturoi s. m. plantă cugust şi miros carac-teristic, al cărei bulb,compus din bulbimici de formă lun-guiaţă, are gust ustu-rător.

440

uşor, -oară, uşori,-oare adj. 1 care aregreutate mică, carecântăreşte puţin.Expr.: a fi cu inimauşoară = a fi vesel,voios. 2. iute, sprin-ten, vioi. 3. (despresomn) liniştit, calm.4. (despre acţiuni) ca-re nu prezintă difi-cultăţi, care nu cereefort; simplu. 5. (de-spre oameni) uşura-tic, frivol.

uşura vb. 1. a reducesau a scădea greuta-tea. 2. a facilita, a în-lesni.

util, -ă, utili, -e adj.folositor, necesar; • întimp util = la timp, lamomentul oportun.

utiliza vb. a folosi, aîntrebuinţa.

utopie, utopii s. f.iluzie, fantezie, planimaginar, irealizabil.

uz s. n. folosire, între-buinţare. Expr.: a fa-

ce uz de... = a (se) fo-losi de...; scos din uz= care nu se mai folo-seşte.

uza vb. 1. a (se) degra-da, a (se) strica, a (se)deteriora. 2. a face uzde..., a se folosi de...

uzină, uzine s. f. între-prindere industrialăde mari proporţii încare se produc utilajesau materii primepentru alte industrii.

uzual, -ă, uzuali, -eadj. care se foloseşteîn mod obişnuit.

V

vacant, -ă, vacanţi, -teadj. (despre un post, ofuncţie etc.) care nu eocupat de nimeni;neocupat, liber.

vacanţă, vacanţe s.f. perioadă de odihnăacordată elevilor şi

441

studenţilor la sfârşi-tul unui semestrusau an de şcoală oride studii; concediu (a-cordat unui salariat).

vacarm, vacarmuris. n. zgomot puternic;gălăgie, larmă, scan-dal, tărăboi, zarvă.

vacă, vaci s. f. animaldomestic din familiabovinelor, crescut pen-tru laptele şi carnealui.

vaccin, vaccinuri s. n.produs care se admi-nistrează prin injec-tare sau pe cale bu-cală unui om sau u-nui animal, în scopulprevenirii îmbolnăvi-rilor.

vad, vaduri s. n. 1. loc(adâncit în pământ)pe unde curge o apă;albie, matcă. 2. loc pecursul unui râu, un-de malul e mai jos şiapa puţin adâncă,permiţând deplasarea

prin apă de pe un malpe altul. 3. ţărm, mal,liman. 4. (fig.) loc si-tuat în apropierea u-nei mari căi de comu-nicaţie care asigurăunui negustor o clien-telă numeroasă.

vadră, vedre s. f. vecheunitate de măsură acapacităţii, echiva-lentă cu zece ocale(astăzi cu zece litri).

vag, -ă, vagi adj. lipsitde precizie, de clari-tate; neclar, nesigur,confuz.

vagabond, -ă, vaga-bonzi, -de adj., s. m.şi f. (om sau animal)care rătăceşte pe dru-muri fără niciun rost,fără ocupaţie şi fărădomiciliu fix.

vagon, vagoane s. n.vehicul care circulăpe şine şi serveşte latransportul mărfuri-lor, al persoaneloretc.

442

vai interj. exprimă sen-timente puternice de:a. durere, suferinţă,deznădejde. Expr.: cuchiu, cu vai = cu maregreutate, cu marenecaz; b. milă, regret,compătimire. Expr.:vai şi amar = jale, de-zastru, nenorocire; (afi) vai (sau vai şi a-mar) de... = a se aflaîntr-o situaţie vred-nică de milă. c. ciudă,necaz. d. mirare, sur-prindere, spaimă. e.bucurie, plăcere, ad-miraţie. f. nerăbdare.

vaicăr, vaicăre s. n.plâns, tânguire pre-lungă, dureroasă; va-iet.

vaiet, vaiete s. n. stri-găt, geamăt de du-rere, de suferinţă;bocet, tânguire.

vajnic, -ă, vajnici, -ceadj. 1. puternic, ener-gic, viguros. 2. aspru,crâncen, crud, crunt.

val, valuri s. n. can-

titate de apă, careînaintează la supra-faţa unei mări, a unuifluviu etc.; talaz; • învaluri sau valuri-va-luri = unul după al-tul; din plin, cu gră-mada. Expr.: valurilevieţii = greutăţile, în-cercările pe care tre-buie să le depăşeascăomul; valurile tinereţii= nestatornicia, ne-bunia vârstei tinere.

valabil, -ă, valabili, -eadj. care poate fi ac-ceptat, admis, recu-noscut ca fiind bun,autentic.

valah, -ă, valahi, -es. m. şi f. nume datpână la jumătatea se-colului al XIX-lea po-porului român de că-tre alte popoare.

vale, văi s. f. 1. depre-siune, adâncitură a-lungită, străbătută deo apă curgătoare; re-giune de şes situatăsub nivelul ţinuturi-

443

lor din jur şi udată deo apă curgătoare; • devale = (în) jos; acolounde începe valea; alua (pe cineva) la vale= a râde de cineva,a-şi bate joc de cine-va; valea plângerii(sau a lacrimilor) =pământul, consideratca loc al suferinţelorşi al durerii; a-şi luavalea = a pleca, a fu-gi. 2. apă curgătoare;albia unei ape curgă-toare.

valet, valeţi s. m. 1.servitor la casele bo-iereşti; fecior. 2. fie-care dintre cele patrucărţi de joc pe careeste înfăţişată figuraunui cavaler; fante.

valid, -ă, valizi, -deadj. 1. (despre oameni)apt pentru muncă. 2.(despre acţiuni, acteetc.) care îndeplineştecondiţiile cerute delege; valabil.

valiză, valize s. f.geamantan, geantămare de bagaje.

valmă, vălmi s. f.mulţime, învălmăşea-lă; hărmălaie, tu-mult; • de-a valma =amestecat, laolaltă.Expr.: a da valma = ada buzna, a năvăli.

valoare, valori s. f. 1.suma calităţilor caredau preţ unui lucru,unei fiinţe, unui feno-men; preţ, merit, im-portanţă, însemnăta-te; • de valoare = a.(despre lucruri) scump,de preţ, valoros; b.(despre oameni) im-portant, merituos; va-loros. Expr.: a scoateîn valoare = a scoateîn evidenţă valoareaunei persoane, a unuilucru; a sublinia. 2.exprimare în bani acostului unei mărfisau a unei acţiuni, aunui cec etc.

444

valorifica vb. a scoateîn evidenţă valoareaunui lucru; a pune învaloare.

valoriza vb. a acordasau a recunoaşte ovaloare.

valoros, -oasă, valo-roşi, -oase adj. 1.care este de valoare,important, preţios. 2.(despre oameni) ta-lentat, merituos, ca-pabil.

vals, valsuri s. n. dansîn trei timpi, cu miş-cări line şi dese deînvârtire, care se dan-sează în perechi; me-lodia după care sedansează.

valută, valute s. f. sis-tem monetar adoptatîntr-o ţară; unitateamonetară respectivă.

valvă, valve s. f. 1.fiecare dintre cele do-uă capace ale uneiscoici. 2. fiecare din-tre pereţii exteriori ai

unei fructe, care sedesfac, permiţând că-derea seminţelor dininterior.

valvârtej, valvârtejuris. n. 1. volbură, vâl-toare. 2. (fig.) vijelios,repede.

vamă, vămi s. f. in-stituţie de stat carese ocupă cu controlulasupra intrării şi ie-şirii din ţară a măr-furilor, a mijloacelorde transport etc., şicare percepe taxeasupra acestor bu-nuri.

vampir, vampiri s.m. 1. specie de liliecimari care trăiesc înAmerica de Sud şicare sug sângele oa-menilor surprinşi întimpul somnului. 2.personaj din mito-logia populară desprecare se crede că sugesângele celor vii; stri-goi, vârcolac.

445

van, -ă, vani, -e adj.zadarnic, inutil, fărărost; • în van = de-geaba, fără rost.

vană, vane s. f. 1. vasmare (de lemn, de ta-blă etc.) pentru îm-băiat sau pentru spă-lat rufe; cadă. 2. dis-pozitiv montat pe tra-seul ori la capătulunei conducte.

vandalism s. f. acţiunede distrugere sălba-tică a valorilor cultu-rale, politice, artisticeetc. ale unui popor.

vanilie, vanilii s. f.plantă cu tulpina ra-mificată, cu flori mici,albastre sau liliachii,cu miros deosebit deplăcut.

vanitos, -oasă, vani-toşi, -oase adj. în-fumurat, orgolios, în-gâmfat, trufaş.

vapor, vapoare s. n.navă mare pusă înmişcare de un motor

propriu şi folosind latransportul pe apă almărfurilor şi al călă-torilor.

vaporiza vb. (desprelichide) a se transfor-ma în stare de vapori;a se evapora.

var s. n. material al-cătuit din oxid decalciu şi folosit înconstrucţie, în indus-trie; var stins; stratde lapte de var cu ca-re sunt spoiţi pereţiicaselor.

vară, veri s. f. cel maicald anotimp al anu-lui, între primăvară şitoamnă.

vargă, vergi s. f. nuialungă, subţire şi flexi-bilă, tăiată de obiceidintr-o ramură dreap-tă de arbori. Expr.: atremura ca varga = atremura foarte tare(de frică sau de frig).

varia vb. 1. a fi diferit,felurit, deosebit (du-

446

pă lucruri, situaţii); anu semăna, a nu a-vea acelaşi aspect,compoziţie, valoareetc. cu altceva; a sedeosebi, a se diferen-ţia, a diferi. 2. a seschimba; (fig.) a osci-la.

variantă, variante s.f. formă sub care seprezintă un lucru, olucrare etc. şi carereprezintă o mică de-osebire faţă de o for-mă dată sau faţă deforma obişnuită; ver-siune (a unui text).

varicelă, varicele s.f. boală infecţioasă şicontagioasă, care a-pare îndeosebi la co-pii şi care se carac-terizează prin ivireape piele a unor băşi-cuţe; vărsat de vânt.

varietate, varietăţi s.f. 1. diversitate, felu-rime. 2. formă, soi,categorie, chip, fel.

varză, verze s. f. plantălegumicolă, cu frunzegroase şi ondulate,care se învelesc unelepe altele, folosită înalimentaţie. Expr.: aîmpăca şi capra şivarza = a împăcadouă interese opuse;(fam.) a face varză = aîncurca lucrurile, anu face nicio ispravă.

vas, vase s. n. 1. reci-pient de sticlă, de me-tal, de lemn etc. dediferite forme şi mă-rimi, servind de obi-cei la păstrarea lichi-delor. 2. vehicul marefolosit pentru trans-portul pe apă al măr-furilor şi al călăto-rilor; navă.

vasal, -ă, vasali, -e s.m. şi f. (în orânduireafeudală) persoană ca-re depindea de un se-nior; supus, subju-gat.

447

vast, -ă, vaşti, -steadj. 1. (despre tere-nuri, construcţii) foartelarg, întins, de maridimensiuni. 2. colosal,imens, enorm, nelimi-tat, nemărginit. 3. bo-gat, întins, mare.

vată s. f. material debumbac folosit la pan-samente.

vatelină, vateline s.f. material textil scă-moşat, care se aplicăîntre stofa şi căptu-şeala unei haine,pentru a o face maicălduroasă.

vatman, vatmani s.m. persoană care con-duce un tramvai.

vatră, vetre s. f. 1. lo-cul din cuptor undese face focul pentru apregăti mâncarea. 2.locuinţă, cămin, ca-să. Expr.: a lăsa (unostaş) la vatră = aelibera (un ostaş) du-pă terminarea stagiu-lui militar.

vază1 s. f. stimă, con-sideraţie, reputaţie,prestigiu.

vază2, vaze s. f. vas deflori.

vădi vb. a face să sevadă, să fie evident; apune în evidenţă, adovedi, a arăta.

văduv, văduvi adj., s.m. bărbat căruia i-adecedat soţia.

văgăună, văgăuni s.f. 1. loc înfundat întredealuri sau întremunţi. 2. scobitură a-dâncă, strâmtă şi în-tunecoasă într-unmunte; peşteră. 3.scorbură.

văicări vb. a se jeli, ase tengui, a se văita,a se lamenta.

văita vb. a (se) plânge,a se tângui (de dure-re); a se văicări.

văl, văluri s. n. ţesă-tură uşoară cu carefemeile îşi acoperăcapul, lăsând-o să a-

448

târne pe spate sau pefaţă. Expr.: a i sepune (sau a i se luacuiva) un văl (de) peochi = a înceta (sau aîncepe) să vadă, săjudece limpede, să în-ţeleagă ceva.

vălmăşag s. n. dez-ordine, învălmăşeală.

văpaie, văpăi s. f. 1.flacără mare; pară. 2.(fig.) lumină străluci-toare.

văr, vară, veri, veres. m. şi f. grad de ru-denie ce se stabileşteîntre copiii sau des-cendenţii persoanelorcare sunt fraţi sausurori.

văratic, -ă, văratici,-ce adj. de vară, spe-cific verii; (despre plan-te, fructe etc.) care sedezvoltă, se coace va-ra; timpuriu.

vărgat, -ă, vărgaţi, -teadj. cu (în) dungi, cuvărgi; dungat.

vărsa vb. 1. (despre unlichid) a face să curgă(prin răsturnarea re-cipientului în care seaflă). Expr.: a vărsalacrimi = a plânge (a-mar); a vărsa sânge =a ucide, a omorî. 2.(despre nori) a lăsa săcurgă ploaia; (despreploaie) a curge în şi-roaie. 3. a risipi, a îm-prăştia. 4. a vomita.Expr.: a-şi vărsa su-fletul = a-şi exprimasentimentele de dor,de duioşie. 5. (desprelumină, căldură etc.) arăspândi, a revărsa.

vărui vb. a acoperi cuvar o suprafaţă ten-cuită; a spoi cu var.

vătaf, vătafi s. m. 1.(în evul mediu, în ŢaraRomânească şi înMoldova) supraveghe-tor al slugilor de lacurtea unui boier saude la o mănăstire;logofăt. 2. conducător

449

al unui anumit grupde curteni, de sluj-başi sau de oşteni aidomniei.

vătăma vb. 1. a dăunasănătăţii (producândboli, răniri). 2. a pro-voca pagube, strică-ciuni etc.; a strica.

vătrai, vătraie s. n.unealtă metalică înformă de cârlig saude lopăţică, cu coadă,cu care se scoate sause scormoneşte jaruldin sobe, din cup-toare.

vătuit, -ă, vătuiţi, -teadj. (despre obiectede îmbrăcăminte) căp-tuşit cu vată sau cuvatelină.

văzduh, văzduhuri s.n. înveliş gazos careînconjură Pământul;aer.

vâjâi vb. a produce unzgomot caracteristic.Expr.: a-i vâjâi cuivacapul (sau urechile,tâmplele) = a. a fi ză-

păcit, năucit; b. aavea falsa senzaţie dezgomot continuu şiobsedant.

vâlcea, vâlcele s. f. 1.vale îngustă şi puţinadâncă, cu fundulaproape plat. 2. pâ-râu de-a lungul uneivăi.

vâltoare, vâltori s. f.1. loc adâncit în albiaunui râu în care seformează vârtejuri;bulboană. 2. (fig.) zar-vă, învălmăşeală.

vâlvătaie, vâlvătăi s.f. flacără mare, vâl-voare.

vâlvoi adv. (despre păr)în dezordine, în ne-orânduială; ciufulit,zbârlit.

vâna vb. 1. a pândi, aurmări şi a ucidepăsări sau animalesălbatice. 2. (fig.) aurmări, a hăitui.

vână, vine s. f. 1. vassangvin de diferitemărimi, care duce

450

sângele de la organeşi ţesuturi la inimă;venă. Expr.: a-i în-gheţa cuiva sângele învine = a încremeni defrică; a nu aveapicătură de sânge învine = a fi foarte slab,anemic. 2. (pop.) fibrămusculară; tendon;muşchi. Expr.: a finumai vână = a fifoarte iute, sprinten,îndemânatic. 3. par-tea piciorului cuprin-să între genunchi şigleznă; • pe vine =ghemuit, cu genun-chii îndoiţi.

vânăt, -ă, vineţi, -teadj. de culoare albas-tru închis (cu reflexeviolete).

vânătaie, vânătăi s.f. pată vânătă careapare în urma uneilovituri.

vânjos, -oasă, vânjoşi,-oase adj. cu muşchiidezvoltaţi; puternic,viguros.

vânt, vânturi s. n. de-plasare a unei masede aer, provocată dediferenţa de presiunedin atmosferă. Expr.:a se da în vânt du-pă... = a-i plăcea lanebunie ceva, a fi în-nebunit după...; aarunca banii în vânt =a cheltui fără soco-teală; vorbă-n vânt =fără temei, fără rost.

vânzător, -oare, vân-zători, -oare s. m. şif. persoană care vindelucruri sau care esteangajată într-un ma-gazin pentru a serviclientela.

vânzoleală, vânzolelis. f. frământare, agi-taţie.

vârcolac, vârcolaci s.m. 1. fiinţă fabuloasăfără reprezentare con-cretă, care mănâncăLuna şi Soarele, pro-ducând eclipse. 2.strigoi.

451

vârf, vârfuri s. n. 1.partea cea mai de sus(de obicei ascuţită) aanumitor obiecte înal-te (casă, copac) sau aanumitor forme derelief (deal, munte).Expr.: asta pune vârf(la toate) = asta în-trece orice aşteptare,este din cale-afară. 2.capăt, extremitate(ascuţită) a unui lu-cru. Expr.: în vărfuldegetelor (sau picioa-relor) = tiptil, încet,fără zgomot. 3. punc-tul de intersecţie alaturilor unui unghisau ale unui poligonetc.

vârî vb. 1. a băga, aintroduce. Expr.: a-şivârî nasul în ceva(undeva sau în toate)= a se amesteca în ce-ea ce nu-l priveşte;a-i vârî cuiva ceva încap = a. a face pe ci-neva să priceapă bineun lucru; b. a face pe

cineva să creadă ceeace nu este adevărat.2. (despre oameni) aface să intre undeva(de bunăvoie sau for-ţat); (despre animale)a conduce, a mânaînăuntru. 3. a intra, ase băga. Expr.: a sevârî sub pielea cuiva =a căuta să câştige în-crederea sau dra-gostea cuiva.

vârstă, vârste s. f.timpul scurs de lanaşterea unei fiinţepână la un anumitmoment din viaţa ei;numărul de ani princare se exprimă acesttimp; etate; • în vârs-tă = bătrân; • fărăvârstă = a cărui vârs-tă nu se poate preci-za; • între două vârste= nici prea bătrân,nici prea tânăr.

vârtej, vârtejuri s. n.1. vânt puternic, vije-lios, care se învâr-teşte cu viteză pe loc

452

ridicând în aer obiec-te uşoare (hârtii, frun-ze etc.). 2. loc în creş-tetul capului, de un-de părul porneşte întoate părţile.

vârtos, -oasă, vârtoşi,-oase adj. 1. voinic,puternic, viguros, ro-bust. 2. tare, des, în-desat, solid; dur.

vâsc s. m. plantă carecreşte pe ramurileunor arbori (mai alesbrad, plop, salcie), cufrunzele verzi, cutulpina foarte rami-ficată şi cu fructul înforma unor bobiţealbe sau gălbui, folo-sită ca plantă medici-nală.

vâslă, văsle s. f. u-nealtă de lemn cuajutorul căreia sepune în mişcare şi seconduce o ambar-caţie.

veac, veacuri s. n.interval de timp de osută de ani. Expr.:

a-şi face veacul = a-şipetrece timpul, a-şiduce viaţa.

vecernie, vecernii s.f. slujbă bisericeascăcreştină care se facespre seară, în ajunulsau în ziua unei săr-bători.

vecie s. f. eternitate,veşnicie; • pe vecie =etern, veşnic.

vecin, -ă, vecini, -e s.m. şi f. persoană caretrăieşte, locuieşte, seaflă alături.

vedea vb. 1. a percepecu ajutorul văzului.Expr.: a vedea luminazilei = a se naşte. 2. aavea grijă, a se îngriji,a se ocupa (de cinevasau de ceva). Expr.:a-şi vedea de treabă =a se ocupa de trebu-rile personale, a nuse amesteca în pro-blemele altora; a-şivedea de drum = a-şicontinua drumul. 3.a înţelege, a pricepe.

453

vedenie, vedenii s. f.faptul de a vedea lu-cruri care nu existăîn realitate; haluci-naţie, nălucă, vizi-une.

vedetă, vedete s. f.actor sau actriţă caredeţine un rol princi-pal într-un spectacol,un film etc; stea.

vegetaţie, vegetaţii s.f. totalitatea plantelordintr-o regiune, din-tr-un mediu; mulţimede plante.

veghea vb. 1. a stanoaptea treaz, a nudormi în timpul nop-ţii. 2. a îngriji un bol-nav (stând la căpă-tâiul lui. 3. a păzi, asta de pază, a străjui.

vehicul, vehicule s.n. mijloc de transport.

velă, vele s. f. pânzăde corabie.

velinţă, velinţe s. f.ţesătură ţărăneascăde lână cu care se în-veleşte patul sau care

se întinde pe pereteori se aşterne pe jos.

velur s. n. catifea.venera vb. a respecta

în mod deosebit, acinsti, a stima.

veni vb. 1. a se deplasaînspre persoana carevorbeşte sau desprecare se vorbeşte; a seapropia de un loc, deo aşezare consideratăaproape de vorbitor.2. a sosi, a ajungeundeva sau la cineva.Expr.: a veni pe lume= a se naşte; a veniîntr-un suflet = a venifoarte repede, gâfâ-ind. 3. a vizita, a trecepe la cineva sau peundeva. Expr.: a-iveni (cuiva) lacrimile =a plânge sau a fi gatasă plângă. 4. a-şiavea originea, a pro-veni, a se trage din...5. (despre întâmplări,evenimente) a se pro-duce, a avea loc, a seîntâmpla. 6. (despre

454

îmbrăcăminte) a fi pemăsura cuiva; a sepotrivi.

venin, veninuri s. n. 1.substanţă toxică se-cretată de unele ani-male (şerpi, insecte)şi de unele plante. 2.(fig.) răutate, duşmă-nie. Expr.: a-şi vărsaveninul = a-şi mani-festa supărarea, furia(faţă de cineva).

ventila vb. a împros-păta aerul într-o în-căpere.

verandă, verande s.f. balcon sau terasă,acoperită şi închisăcu pereţi, cu ferestrenumeroase, situată lanivelul parterului saual etajului unei clă-diri.

verb, verbe s. n. partede vorbire flexibilăcare exprimă acţiuni,procese, stări.

verbal, -ă, verbali, -eadj. care se face, setransmite prin viu

grai; oral.verdict, verdicte s. n.

sentinţă judecăto-rească cu privire lavinovăţia sau nevino-văţia unei persoane.

vergea, vergele s. f. 1.vargă, nuia de lemn.2. gratie (la ferestre).

verifica vb. 1. a con-trola, a examina pen-tru a vedea dacă co-respunde adevărului,realităţii, cerinţeloretc. 2. a cerceta pecineva pentru a co-respunde funcţiei saucalităţii pe care o de-ţine.

verigă, verigi s. f. fie-care dintre inelele ca-re alcătuiesc un lanţ;(fig.) element de legă-tură.

veritabil, -ă, veritabili,-e adj. adevărat, real,autentic.

vers, versuri s. n. fie-care dintre rândurileunei poezii.

455

versant, versante s.n. fiecare dintre celedouă coaste ale unuimunte sau ale unuideal.

verset, versete s. n.fiecare dintre para-grafele (de obicei nu-merotate) în caresunt împărţite uneletexte religioase.

versiune, versiuni s.f. 1. traducere a uneiopere literare sau şti-inţifice dintr-o limbăîn alta. 2. variantăsub care este înfăţi-şată o întâmplare, unfapt.

verso s. n. invar. faţa adoua a unei coli dehârtie sau a unei foiscrise sau tipărite;dosul paginii.

vertebră, vertebre s.f. fiecare dintre oaseleîn formă de inel, careformează coloana ver-tebrală la om sau launele animale.

vervă s. f. însufleţire,avânt. Expr.: a fi învervă = a fi însufleţit,avântat.

vesel, -ă, veseli, -e adj.care este bine dispus;cu voie bună, voios.

veselă s. f. totalitateavaselor folosite la ma-să.

vest s. n. unul dintre ce-le patru puncte car-dinale, partea undeapune soarele; apus.

vestă, veste s. f. obiectde îmbrăcăminte scurt,fără mâneci şi fărăguler.

veste, veşti s. f. nou-tate, ştire, informaţie.Expr.: a da veste = aînştiinţa, a duce ves-tea; a prinde de veste= a afla.

vesti vb. 1. a face cu-noscut un fapt, a co-munica. 2. a anunţafapte care urmează săse producă; a da deveste.

456

vestiar, vestiare s. n.loc special amenajatunde se lasă pal-toanele şi pălăriile,pentru a fi păstrate.

vestigiu, vestigii s. n.urmă din trecut, ră-măşiţă a unui lucruvechi.

veşmânt, veşmintes. n. orice obiect deîmbrăcăminte; (la pl.)totalitatea obiectelorcare formează îmbră-cămintea cuiva.

veşnic, -ă, veşnici,-ce adj. care există detotdeauna şi va existaîntotdeauna; etern.

veşteji vb. (despre plan-te) a se ofili, a-şi pier-de prospeţimea.

veteran, -ă, veterani,-e s. m. şi f. bătrâncare a luat parte launul sau mai multerăzboaie.

veterinar, veterinaris. m. medic care tra-tează animalele.

veveriţă, veveriţe s.f. animal rozător detalie mică, cu blanăroşcată sau neagrăpe spate şi albă pepiept, cu coada lungăşi stufoasă, care tră-ieşte pe arbori.

vibra vb. 1. a aveavibraţii, a tremura, atrepida. 2. (fig., de-spre oameni) a fre-măta, a palpita.

viciu, vicii s. n. defect,neajuns, cusur, lipsă.

viclean, -ă, vicleni,-e adj. făţarnic, şiret,isteţ, şmecher.

victimă, victime s. f.1. persoană care sufe-ră accidente fizice saumorale din partea oa-menilor sau a socie-tăţii. 2. persoană caresuferă urmările uneiîntâmplări (boală, ac-cident etc.).

victorie, victorii s. f.1. succes în război, înluptă; biruinţă, iz-

457

bândă. 2. succes ob-ţinut într-o compe-tiţie, la un concurs.3. (fig.) biruinţă a u-nei idei, a unei teorii.

vid, viduri s. n. gol,deşert.

vidră, vidre s. f. animalcarnivor cu corpulacoperit cu blană dea-să, castanie-roşcată,cu degetele picioa-relor unite printr-opieliţă.

vierme, viermi s. m.vietăţi mărunte, lip-site de picioare, cucorpul moale, lun-guieţ, de obicei cu opiele lucioasă, caretrăiesc în sol, în apăsau ca parazite peplante şi pe animale.

viespe, viespi s. f. in-sectă asemănătoarecu albina, având tru-pul foarte subţire lamijloc, abdomenul gal-ben, prevăzut cu unac cu care înţeapă.

vietate, vietăţi s. f.

fiinţă, vieţuitoare.vieţui vb. 1. a se afla în

viaţă, a fi viu; a trăi, aexista. 2. a şedea, alocui, a trăi într-unanumit loc.

viezure, viezuri s. m.animal carnivor cutrupul greoi, acoperitcu peri lungi şi aspri,cu picioarele scurte,cu capul lunguieţ, cuun rât asemănător cual porcului.

vifor, vifore s. n. vântputernic, furtună, deobicei însoţită deninsoare.

vigilent, -ă, vigilenţi,-te adj. care lucreazăcu grijă, atent.

vigoare s. f. putere,forţă, energie.

viitură, viituri s. f.creştere bruscă a de-bitului unui curs deapă, din cauza uneiploi torenţiale sau to-pirii bruşte a zăpe-zilor şi a gheţurilor.

458

vijelie, vijelii s. f.vânt puternic, însoţitadesea de descărcărielectrice şi de precipi-taţii atmosferice; fur-tună.

vilă, vile s. f. casă ma-re, elegantă, situatăîntr-o grădină.

vin, vinuri s. n. bău-tură alcoolică rezul-tată din fermentareamustului de struguri.

vină, vini s. f. 1. gre-şeală, păcat; • de vină= vinovat; • din vina...= din cauza... Expr.:a da vina pe cineva =a învinui pe cinevasau ceva; a învinovăţi.2. vinovăţie, culpă.

vindecare, vindecăris. f. însănătoşire, tă-măduire, lecuire.

vioară, viori s. f. in-strument muzical al-cătuit dintr-o cutie derezonanţă, având în-tinse pe una din feţepatru coarde, carevibrează când sunt

atinse cu arcuşul.vioi, vioaie, vioi, vioaie

adj. 1. plin de viaţă,iute, zburdalnic, sprin-ten. 2. (despre sunete,melodii) cu ritm pu-ternic, accentuat, săl-tăreţ.

violent, -ă, violenţi,-te adj. 1. care seproduce sau acţio-nează cu putere, cuintensitate; puternic,intens. 2. (despre oa-meni) impulsiv, furtu-nos, năvalnic. 3. (de-spre culori) izbitor,ţipător; prea viu, stri-dent.

violoncel, violonceles. n. instrument muzi-cal cu patru coarde şicu arcuş asemănătorcu vioara, dar maimare decât aceasta şiavând un timbrugrav.

viperă, vipere s. f. 1.şarpe mic, foarte ve-ninos, cu o pată nea-gră în formă de V pe

459

cap şi cu o dungă latăneagră în zigzag pespate. 2. (fig.) persoa-nă foarte rea. Expr.:pui de viperă = omrău, femeie rea.

vira vb. (despre vehi-cule) a-şi schimba di-recţia de mers; a coti.

viran, -ă, virani, -eadj. (despre terenuri)care, deşi se află în-tr-un cartier locuit,este fără clădiri şi (deobicei) neîngrădit.

visa vb. 1. a avea un visîn timpul somnului.2. a aspira la..., a râv-ni la... 3. a-şi închi-pui, a-şi imagina, abănui.

viscol, viscole s. n.vânt puternic cu nin-soare.

vistierie, vistierii s.f. instituţie din trecutcare se ocupa cuadministrarea banilorpublici; localul sauîncăperea în care sepăstra tezaurul pu-

blic.vişin, vişini s. m. pom

roditor, cu frunzelucioase, dinţate pemargine, cu flori albe,cultivat pentru fruc-tele sale.

vitaminiza vb. a îm-bogăţi alimentele învitamine.

vită, vite s. f. nume datanimalelor domestice(în special celor cor-nute).

viteaz, -ă viteji, -zeadj. care dovedeştecuraj, eroism; îndrăz-neţ, dârz, temerar.

viteză, viteze s. f. iu-ţeală, rapiditate în de-plasare. Expr.: Dă-iviteză! = porneşte!mergi repede!

viticultor, viticultoris. m. persoană carese ocupă de cultiva-rea viţei de vie.

vitraliu, vitralii s. n.fereastră alcătuitădin bucăţi de sticlăcolorate sau pictate.

460

vitreg, -ă, vitregi, -eadj. care nu e rudă desânge, care a devenitrudă numai printr-onouă căsătorie a u-nuia dintre părinţi.

vivace adj. invar. vioi,ager.

vizavi adv. pestedrum, (faţă) în faţă.

vizibil, -ă, vizibili, -eadj. care poate fi per-ceput cu ajutorul vă-zului, care poate fivăzut.

viziona vb. a privi, aurmări ca spectator,desfăşurarea unuifilm pe ecran.

vizir, viziri s. m. numedat miniştrilor (sauînalţilor dregători) înţările musulmane.

vizitiu, vizitii s. m.persoană angajatăpentru a mâna caii latrăsură, la căruţă etc.

vizuină, vizuini s. f.loc de adăpost pe ca-re şi-l sapă animalele

în pământ sau şi-l facîn scorbură.

vlagă s. f. putere, forţă,vigoare, energie.

vlăgui vb. a (se) istovi, a(se) obosi, a (se) slei.

voal, voaluri s. n. ţe-sătură fină, de obiceitransparentă (de mă-tase, de lână, debumbac) folosită pen-tru perdele sau pen-tru confecţionarea u-nor obiecte vestimen-tare femeieşti; ţesă-tură cu care femeileîşi acoperă capul saufaţa.

vocabular, vocabula-re s. n. totalitatea cu-vintelor unei limbi;lexic.

vocativ, vocative s.n. caz al declinăriicare exprimă o che-mare adresată uneipersoane.

vocaţie, vocaţii s. f.înclinaţie, aptitudinedeosebită pentru oanumită artă, ştiinţă,

461

un domeniu de acti-vitate etc.; talent.

voce, voci s. f. 1. glas;Expr.: a ridica vocea= a vorbi tare. 2. ta-lent, aptitudine pecare o au unii oamenide a cânta din gură.

vocifera vb. a vorbirăstit, cu glasul ridi-cat ca de ceartă.

vodă s. m. titlu datdomnitorilor ŢărilorRomâneşti, adăugatde obicei după nu-mele lor.

voi vb. 1. a fi hotărât, afi decis să...; a aveade gând să...; a vrea.2. a accepta, a con-simţi, a primi, a fi deacord.

voiaja vb. a călători.voievod, voievozi s. m.

titlu dat domnitorilorMoldovei şi Munte-niei; domn.

voinic1, voinici s. m.1. tânăr chipeş, cura-jos, viteaz. 2. flăcău,

fecior.voinic2, -ă, voinici,

-ce adj. puternic, ro-bust, viguros.

voinţă, voinţe s. f.trăsătură de caractermanifestată în depă-şirea greutăţilor, pie-dicilor, încurcături-lor. 2. intenţie, scop.3. dorinţă, poftă.

voios, -oasă, voioşi,-oase adj. bine dis-pus, bucuros, vesel.

volbură, volburi s. f. 1.vânt puternic cu vâr-tejuri; furtună. 2. vâr-tej de apă; vâltoare.

volei s. n. joc sportiv,practicat de cătredouă echipe adversecu câte şase jucători,care aruncă o mingespecială peste o plasăîntinsă sus, în mij-locul terenului.

voluminos, -oasă, vo-luminoşi, -oase adj.1. care ocupă un spa-ţiu mare; gros, cu-

462

prinzător. 2. (desprecărţi, dosare etc.) careare file multe; gros.

vopsit, -ă, vopsiţi,-te adj. acoperit cu unstrat de vopsea; boit.

vorbă, vorbe s. f. 1.cuvânt. 2. şir de cu-vinte prin care seexprimă o idee, o cu-getare; spusă; zisă.Expr.: Auzi vorbă! =auzi colo! ce spui! sepoate! 3. vorbire, ex-punere, istorisire.Expr.: a fi scump lavorbă = a vorbi foartepuţin; a se întinde lavorbă = a vorbi foartemult timp cu cineva.4. conversaţie, taifas,discuţie. Expr.: dinvorbă în vorbă = dindiscuţie, din una înalta; a aduce vorba de(sau despre)... = aaminti de (sau de-spre)... 5. mod, fel dea vorbi. Expr.: a fiînţepat la vorbă = avorbi ironic. 6. sfat,

îndemn, învăţătură.Expr.: a veni (sau aajunge) la vorba cuiva= a recunoaşte căsfaturile cuiva au fostbune. 7. promisiune,angajament, cuvântdat. Expr.: a duce(sau a purta) cu vorba= a nu-şi respectapromisiunea, a nu seţine de cuvânt; vor-ba-i vorbă = cuvântuldat este respectat. 8.zvon; veste, ştire.Expr.: a spune cuivadouă vorbe = a co-munica (ceva) cuiva;a lăsa vorbă = a co-munica ceva înaintede a pleca; a trimitevorbă = a transmiteun mesaj.

vorbăreţ, -eaţă, vor-băreţi, -e adj. căruiaîi place să vorbeascămult; guraliv, limbut.

vornic, vornici s. m.mare dregător lacurtea domnească,însărcinat cu supra-

463

vegherea curţii, cuconducerea treburilorinterne ale ţării şi cuatribuţii judecăto-reşti.

vrabie, vrăbii s. f. pa-săre mică cu penelede culoare brună, îm-pestriţate cu negrupe spate, cu pânte-cele acoperite cu pufcenuşiu, cu cioculscurt, conic; trăieştepe lângă locuinţeleoamenilor şi se hră-neşte cu seminţe,viermi, insecte.

vraci, vraci s. m. 1.medic, doctor; tămă-duitor. 2. vrăjitor.

vraf, vrafuri s. n. 1.teanc. 2. grămadă,morman.

vraişte s. f. dezordine,neorânduială, hara-babură.

vrajă, vrăji s. f. 1.transformare miracu-loasă a lucrurilor;farmec, vrăjitorie. 2.atmosferă de încân-

tare, de farmec, de a-tracţie.

vrajbă, vrajbe s. f.duşmănie, ură, cear-tă, zâzanie.

vrăjmaş, -ă, vrăjmaşi,-e adj. 1. (despre per-soane) duşmănos, în-vrăjbit. 2. rău, câi-nos, crud.

vreasc, vreascuri s.n. creangă, ramurăuscată şi desprinsăde pe copac.

vrednic, -ă, vrednici,-ce adj. 1. harnic, în-demânatic, muncitor,capabil, destoinic. 2.care este demn de...,care merită să...

vrej, vrejuri s. n. tul-pină a unor planteagăţătoare sau târâ-toare.

vreme, vremuri s. f.1. interval de timp,perioadă. 2. epocă;veac, secol. Expr.: înnegura vremii = întrecutul îndepărtat.

464

vremelnic, -ă, vremel-nici, -ce adj. descurtă durată, trecă-tor, temporar.

vuiet, vuiete s. n. zgo-mot prelungit, puter-nic şi înăbuşit.

vulcan, vulcani s. m.ridicătură muntoasăde formă conică, for-mată prin erupţia lasuprafaţa solului alavei, având în centruo deschizătură largă.Expr.: a sta ca pe unvulcan = a fi pânditde o primejdie gataoricând să se dez-lănţuie.

vulnerabil, -ă, vulne-rabili, -e adj. carepoate fi rănit uşor;(fig.) care poate fi ata-cat uşor, care arepărţi slabe, defectu-oase.

vulpe, vulpi s. f. 1.animal carnivor, demărimea unui câine,cu blana roşcată, cu

coada lungă şi stu-foasă; se hrăneşte cuanimale mici şi cupăsări. 2. (fig.) per-soană vicleană, şi-reată.

vultur, vulturi s. m.nume dat mai multorpăsări răpitoare de zi,cu cioc coroiat şi cugheare puternice, ca-re îşi fac cuiburi deobicei pe stânci, înregiunile muntoase.Expr.: ochi (sau pri-vire) de vultur = ochifoarte ager, privire a-geră.

X

xenofobie s. f. ură faţăde străini şi de totceea ce este străin.

xerofag, -ă, xerofagi,-ge adj. care se hră-neşte cu alimente us-cate.

465

xerox, xeroxuri s. n.aparat de reprodus şide multiplicat ima-gini, documente etc.

xilofag, -ă, xilofagi,-ge adj. (despre insecte)care se hrăneşte culemn, care roade lem-nul.

Y

yală, yale s. f. broascămetalică de siguranţă.

yankeu, yankei s. m.nume dat locuitorilordin nord-estul S.U.A.

yen, yeni s. m. unitatebănească în Japonia.

yoga s. f. exerciţiu careduce la stăpânirea lamaxim a respiraţiei, abătăilor inimii.

york s. m. denumiredată mai multor spe-cii de porci, de cu-loare albă, create înAnglia.

W

wagon-lit s. n. vagonde dormit.

walkman s. n. mini-casetofon la care au-diţia se realizează cuajutorul căştilor.

week-end, week-end--uri s. n. timpul liberde la sfârşitul săptă-mânii.

western, westernuris. n. gen de film de a-venturi (creat în Ame-rica).

whisky, whiskyuri s.n. băutură cu unmare procent de al-cool rezultată din dis-tilarea, în condiţiispeciale, a cerealelor.

466

Z

za, zale s. f. 1. fiecaredintre ochiurile unuilanţ. 2. (la pl.) armurăfăcută dintr-o îm-pletitură de inele micişi folosită în anti-chitate şi în evul me-diu de către ostaşi,pentru a se proteja deloviturile duşmanilor.

zadarnic, -ă, zadar-nici, -ce adj. fărărost, fără folos; inutil,nefolositor.

zaharicale s. f. pl.bomboane, acadele.

zaharniţă, zaharniţes. f. vas mic, în carese ţine zahărul.

zambilă, zambile s. f.plantă cu frunzelecrescute dintr-unbulb, cu flori albe,roz, violet sau albas-tre, aşezate în cior-chine la vârful tul-

pinii, cultivată pentruflorile ei frumoase şimirositoare.

zapis, zapise s. n. do-cument, înscris.

zar, zaruri s. n. cubmic, având pe fiecaredintre feţe imprimatepuncte de la unu laşase şi care se folo-seşte la anumite jo-curi de noroc.

zare, zări s. f. parteacerului sau a pămân-tului pe care o mărgi-neşte linia orizon-tului; orizont; • înzare = la orizont; îndepărtare, departe.

zarvă s. f. 1. zgomot,gălăgie, agitaţie, miş-care. 2. ceartă, gâl-ceavă, dispută.

zarzavat, zarzavaturis. n. plantă comes-tibilă, cultivată îngrădini, de la care seconsumă în specialfrunzele şi rădăcinile;verdeţuri.

467

zarzăr, zarzări s. m.pom fructifier asemă-nător cu caisul, alecărui fructe suntmici, cu gust acrişorşi cu sâmburi amari;corcoduş.

zaţ1, zaţuri s. n. texttipografic cules şiaşezat în rânduri şi înformă, gata pentru afi tras în câte exem-plare este nevoie.

zaţ2, zaţuri s. n. stratgros care se depunepe fundul unui vas cucafea.

zaveră, zavere s. f.nume dat răscoaleiorganizate de greci în1821 împotriva stă-pânirii turceşti; răs-coală, răzvrătire.

zăbală, zăbale s. f.parte a căpăstrului,constând dintr-o barăsubţire de metal cudouă braţe, care seintroduce în guracalului.

zăbavă, zăbave s. f. 1.

întârziere, încetineală,zăbovire. Expr.: fără(de) zăbavă = fărăîntârziere, imediat, în-dată. 2. (fam.) un bob(de) zăbavă = un picde răbdare; imediat,îndată.

zăbăuc, -ă, zăbăuci,-ce adj. aiurit, zăpă-cit, năuc.

zăbovi vb. 1. a lucraîncet, a nu se grăbi.2. a rămâne mai mult(sau prea mult) în-tr-un loc.

zăbrea, zăbrele s. f.1. gratie. 2. fiecaredintre barele de lemnsau de fier ale unuigard sau ale unuigrilaj.

zăcământ, zăcămintes. n. loc în scoarţapământului în care segăseşte un mineralsau o rocă.

zăcea vb. a sta întins,culcat sau tolănit pepământ.

468

zămisli vb. 1. a luafiinţă, a (se) naşte. 2.(fig.) a se crea, a (se)produce, a se forma.

zănatic, -ă, zănatici,-ce adj. zăpăcit, aiu-rit, bezmetic.

zăngănit, zăngănituris. n. zgomot metalicprodus de unele o-biecte prin lovire sauprin izbire.

zăpadă, zăpezi s. f.precipitaţie atmosfe-rică solidă, sub formăde fulgi albi alcătuiţidin cristale de apăîngheţată; omăt, nea,ninsoare.

zăpăci vb. 1. a (se) tul-bura la minte, a (se)năuci, a (se) buimăci.2. (fam.) a (se) încur-ca, a (se) fâstâci. 3. arăvăşi, a deranja.

zăpuşeală, zăpuşelis. f. căldură mare; ză-duf, arşiţă.

zări vb. 1. a vedea (ce-va) vag, slab (din cau-za distanţei sau a

întunericului). 2. aobserva, a băga deseamă, a remarca, adescoperi. 3. a se ivi,a se arăta; a apărea.Expr.: a se zări deziuă = a se face ziuă,a se lumina de ziuă.

zău interj. 1. (întăreşteo afirmaţie sau o ne-gaţie) jur că..., pelegea mea... Expr.:(pop.) a zice zău = ajura. 2. într-adevăr,fără îndoială. 3. (în-soţeşte şi întăreşte oafirmaţie sau o ne-gaţie) te rog.

zăvoi, zăvoaie s. n.pădurice pe malulunei ape; luncă.

zăvor, zăvoare s. n.încuietoare la uşi saula ferestre.

zâmbi vb. 1. a schiţa ouşoară mişcare a bu-zelor, însoţită de în-seninarea feţei pen-tru a exprima bucuriesau mulţumire; a su-râde. 2. (despre ochi,

469

privire) a exprima ve-selie, voioşie.

zână, zăne s. f. per-sonaj din basme, în-chipuit ca o femeiefoarte frumoasă, cuputeri ieşite din co-mun, de obicei bine-făcătoare şi cu darulnemuririi.

zâzanie, zâzanii s. f.(de obicei în con-strucţie cu verbele: abăga, a semăna, aface) vrajbă, neînţele-gere, intrigă, gâlcea-vă.

zbanghiu, -ie, zban-ghii adj. neastâmpă-rat, zvăpăiat.

zbate vb. a se mişca în-coace şi încolo, bruscşi repede; a se zvâr-coli, a se smuci.Expr.: a se zbate capeştele pe uscat = ase strădui să scapedintr-un mare impas.

zbânţui vb. a zburda, ase zbengui.

zbârci vb. (desprepiele) a face riduri, ase strânge în cute.

zbârli vb. 1. (desprepăr, blană, pene etc.)a se ridica în sus, ase încâlci. 2. (fig., de-spre fiinţe) a se su-păra, a se enerva.

zbengui vb. a zburda; ase juca sărind şi aler-gând; a se hârjoni.

zbici vb. a (se) usca (lasuprafaţă); a (se) zvân-ta.

zbiera vb. 1. (despre oa-meni) a striga foartetare; a zbiera, a răcni.2. (despre animale) ascoate zbierete.

zbir, zbiri s. m. om as-pru, crud; tiran, asu-pritor.

zbor, zboruri s. n. 1.mişcare în aer a uneipăsări, a unei insecteetc., cu ajutorul ari-pilor. Expr.: a se ridi-ca în zbor = a seînălţa în aer. 2. (fig.)

470

trecere rapidă, prinaer, a unui obiect a-runcat sau purtat devânt.

zbuciuma vb. 1. a sefrământa, a se chi-nui. 2. a se mişca cuneastâmpăr; a sezbate, a se zvârcoli.

zbughi vb. în Expr.: ao zbughi = a o lua lafugă; a o şterge.

zburda vb. 1. (despreanimale) a alergasprinten, sărind în-coace şi încolo. 2.(despre persoane) a sezbengui, a se jucaalergând. Expr.: a-izburda (cuiva) inima =a fi foarte vesel, voios.

zdranc interj. zgomotprodus de ciocnireasau de căderea obiec-telor de metal, despargerea obiectelorde sticlă etc.

zdravăn, -ă, zdraveni,-e adj. 1. (despre oa-meni sau părţi ale

corpului omenesc) voi-nic, robust, puternic.2. (cu val. adverbială)cu putere, tare. 3.sănătos, teafăr; în-treg, neatins. Expr.:a nu fi zdravăn (lacap) = a nu fi întreg laminte.

zdrăngăni vb. 1. (de-spre sticle, metaleetc.) a produce unsunet uşor din cauzaciocnirii de ceva sau alovirii cu un obiect. 2.a face să vibreze coar-dele unui instrumentmuzical.

zdreanţă, zdrenţe s.f. bucată ruptă dintr-oţesătură sau dintr-unobiect de îmbrăcă-minte veche; treanţă.

zdreli vb. a (se) răniuşor, a (se) juli.

zdrobi vb. 1. a sfărâma,a strivi; a distruge, animici. 2. (fig., despreoameni) a se zbuciu-ma, a se frământa.

471

zdruncina vb. 1. azgudui, a scutura cuputere, a clătina; ahurduca. 2. (fig.) a seagita, a se zbuciuma.

zeamă, zemuri s. f.fiertură de carne saude legume.

zecimal, -ă, zecimali,-e adj. (mat.) care ţinede zece; • fracţiezecimală = fracţie alcărei numitor este e-gal cu 10, 100, 1000;• sistem zecimal =sistem de unităţi demăsură, în care mul-tiplii şi submultipliiunităţilor principaleau valori egale cu 10,100, 1000.

zecime, zecimi s. f. azecea parte dintr-unîntreg împărţit în zecepărţi egale; prima ci-fră de după virgulă, lanumerele zecimale.

zefir1, zefiri s. m. vântuşor, care suflă pri-măvara dinspre apus.

zefir2, zefiruri s. n.ţesătură uşoară dinbumbac mercerizat,de o singură culoaresau cu dungi colora-te, din care se fac că-măşi bărbăteşti şi al-tele obiecte de îmbră-căminte.

zeflemea, zeflemeles. f. glumă batjocori-toare, ironie uşoară,luare în râs. Expr.: alua în zeflemea = alua în râs, a-şi batejoc de cineva.

zefliu, -ie, zeflii adj. ve-sel, glumeţ, amuzant.

zeghe, zeghi s. f. hainăţărănească lungă (pâ-nă la gleznă), care sepoartă în regiunilemuntoase.

zeitate, zeităţi s. f.divinitate păgână;zeiţă, zeu.

zel s. n. râvnă, silinţă,sârguinţă. Expr.: ex-ces de zel = sârguinţăexagerată (în muncă,într-o acţiune).

472

zenit s. n. 1. punct deintersecţie al verti-calei locului cu sferacerească, situat dea-supra capului obser-vatorului. 2. (fig.) cul-me, apogeu, înălţime.

zer, zeruri s. n. lichidgalben-verzui care sesepară din lapteleprins sau închegat(pentru preparareabrânzeturilor). Expr.:a scoate zer din piatră= a realiza ceva im-posibil sau de ne-crezut.

zestre s. f. avere carese dă unei fete cândse mărită; dotă.

zeu, zei s. m. 1. divi-nitate păgână, idol. 2.om deosebit de fru-mos.

zevzec, -eacă, zevzeci,-ce adj. zăpăcit, aiu-rit, neghiob.

zgaibă, zgaibe s. f.(pop.) 1. rană mică,bubă, zgârietură. 2.boală a vitelor, con-

stând în ivirea unorbubiţe pe diferite părţiale trupului.

zgardă, zgărzi s. f.curea sau cerc demetal care se prindeîn jurul gâtului ani-malelor.

zgâi vb. 1. a se uita cuinsistenţă, a privilung, a se uita cu o-chii mari. 2. a sestrâmba, a se schi-monosi.

zgâlţâi vb. a (se) scutu-ra, a (se) clătina pu-ternic, a (se) zgudui.

zgândări vb. 1. a(-şi) i-rita o rană, rupând-o,râcâind-o. 2. (fig.) aîntărâta, a irita, a sâ-câi.

zgârci1, zgârciuri s.n. cartilaj.

zgârci2 vb. 1. (desprefiinţe, despre părţi alecorpului omenesc) ase strânge, a se ghe-mui. 2. a da dovadăde zgărcenie, a strân-ge cu lăcomie banii.

473

zgâria vb. a(-şi) face otăietură pe piele cuunghia sau cu unobiect ascuţit.

zgârie-nori, zgârie-noris. m. clădire înaltă, cufoarte multe etaje.

zglobiu, -ie, zglobiiadj. sprinten, vioi,zburdalnic.

zgomot, zgomote s. n.1. sunet sau amestecde sunete puternice,lipsite de armonie. 2.gălăgie, larmă, va-carm, vuiet.

zgribuli vb. a se strân-ge, a se ghemui, a tre-mura de frig.

zgripţuroaică, zgrip-ţuroaice s. f. 1. per-sonaj din basme, i-maginat ca o femeierea, cu puteri ieşitedin comun. 2. (fig.) fe-meie bătrână, zgârci-tă şi foarte rea.

zgudui vb. 1. a (se)scutura cu putere, aface să se clatine. 2.

(fig.) a emoţiona puter-nic, a înfiora, a cutre-mura.

zgură s. f. cenuşă întă-rită (provenită din lu-cruri arse).

zi, zile s. f. interval detimp cuprins între ră-săritul şi apusul soa-relui. Expr.: a-şi luaziua bună = a-şi luarămas bun.

ziar, ziare s. n. publi-caţie periodică, în ca-re se tipăresc ştiri,informaţii sociale, po-litice, culturale etc.;gazetă, jurnal.

zicală, zicale s. f. zi-cătoare, proverb, ma-ximă.

zicătoare, zicători s. f.frază scurtă prin carese exprimă o consta-tare de ordin general.

zice vb. 1. a exprima încuvinte, a spune cuvoce tare; a rosti, apronunţa, a articula.Expr.: cât ai zice

474

peşte = imediat, într-oclipită; a zice zău = ajura; a zice nu (sauba) = a refuza, a seopune. 2. a afirma, adeclara; a susţine, apretinde. Expr.: sănu zici că... = sănu-mi reproşezi că...3. a-şi da o părere, ase pronunţa într-ochestiune; a gândi, asocoti. 4. a se adresacuiva rostindu-i nu-mele; a pune cuivanume; a numi.

zid, ziduri s. n. con-strucţie verticală saupuţin înclinată, rea-lizată din cărămizi,piatră etc. Expr.: apune pe cineva la zid= a nu-i lăsa nicioposibilitate de scăpa-re; a încolţi pe cineva;a face zid împrejurulcuiva = a înconjurape cineva din toatepărţile pentru a-l a-păra.

zidar, zidari s. m. mun-citor care se ocupă culucrurile de zidărie.

zidi vb. 1. a ridica unzid, o clădire; a clădi,a construi. 2. a în-chide într-un zid, în-tr-o zidărie. 3. (despreDumnezeu) a crea.

zigzag, zigzaguri s.n. linie frântă, carepare a fi formată dinmai multe litere z capla cap.

zilnic, -ă, zilnici, -ceadj. de fiecare zi, co-tidian.

zimbru, zimbri s. m.animal sălbatic dinfamilia bovinelor, cucapul mare, cu coar-nele groase şi scurte,răsucite în sus, cugâtul scurt şi bărbiaacoperită de păr lung.

zimţ, zimţi s. m. fiecaredintre crestăturile depe muchia unor mo-nede.

475

zinc s. n. metal de cu-loare alb-albăstruie,folosit în industrie.

zloată s. f. ploaie a-mestecată cu zăpadă,însoţită uneori şi devânt; lapoviţă.

zmeoaică, zmeoaice s.f. personaj fantasticdin basme, închipuitca o femeie uriaşă, cuputeri ieşite din co-mun, întruchipândrăutatea.

zmeu, zmei s. m. per-sonaj fantastic dinbasme, imaginat înformă de uriaş cuputeri supranaturale,întruchipând răuta-tea. Expr.: a se luptaca un zmeu = a selupta vitejeşte.

zmeur s. m. arbust curamuri ghimpoase şiflexibile, cu frunzealbe pe partea inferi-oară, cu fructe roşii,aromate şi comesti-bile.

zobi vb. a (se) fărâma, a(se) zdrobi, a (se) stri-vi. Expr.: a fi zobit deoboseală = a fi frânt,doborât de oboseală.

zodiac, zodiace s. n.carte de astrologie decare se serveau zo-dierii pentru a facepreziceri asupra desti-nului oamenilor, dupăzodia în care s-au năs-cut; carte de zodii.

zodie, zodii s. f. con-stelaţie corespun-zând lunii în care s-anăscut cineva şi a-vând o influenţă (bu-nă sau rea) asupradestinului acestuia;destin, soartă, ursită.

zonă, zone s. f. porţi-une dintr-o întindere.

zoologie s. f. ştiinţăcare se ocupă cu stu-diul regnului animal.

zor s. n. activitate fe-brilă; grabă mare,urgenţă; • de zor =din toate puterile, cu

476

înfrigurare; cu elan.Expr.: a da zor = alucra, a se grăbi; a dacuiva zor = a grăbi, aîndemna, a sili pe ci-neva; a lua la zor = amustra, a certa; a-ida zor cu... = a numai înceta cu..., a numai conteni cu...

zorea, zorele s. f. (maiales la pl.) nume datunor plante agăţătoa-re ornamentale, cuflori roşii sau albas-tre, având corola înformă de pâlnie.

zori1 s. m. pl. luminacare se arată pe cerînainte de apariţiasoarelui; auroră, fap-tul zilei. Expr.: dinzori şi până-n seară =toată ziua.

zori2 vb. 1. a lucra îngrabă mare, a se gră-bi, a da zor. 2. a în-demna, a sili.

zornăi vb. (despre o-biecte de metal, desticlă etc.) a produce

un sunet prin lovire,ciocnire, rostogolire;a răsuna.

zorzoane s. f. pl. po-doabe pretenţioase şi,de obicei, de prostgust.

zugrăvi vb. 1. a acoperipereţii unei clădiri cuo zugrăveală. 2. (fig.)a (se) contura, a (se)proiecta. 3. (fig.) a de-scrie.

zuluf, zulufi s. m.buclă de păr, răsucităîn spirală şi lăsată săatârne.

zumzet, zumzete s.n. 1. zgomot caracte-ristic pe care-l fac in-sectele (mai ales al-binele) când zboară;bâzâit. 2. murmur,freamăt.

zurgălău, zurgălăi s.m. (mai ales la pl.)clopoţel care sună lacea mai uşoară miş-care sau atingere.

zurliu, -ie, zurlii adj.(fam.) zvăpăiat, nebu-

477

natic; neîntreg laminte, smintit.

zvăpăia vb. a se zbate,a se zvârcoli.

zvâcni vb. 1. a baterepede şi cu putere.2. (despre fiinţe) asări pe neaşteptate deundeva; a ţâşni, a serepezi, a o zbughi.

zvânta vb. a (se ) uscapuţin; a zbici.

zvârcoli vb. 1. a sezbate, a face mişcărirapide. 2. a se fră-mânta, a se zbuciu-ma, a se agita.

zvârli vb. 1. a aruncaceva pintr-o mişcarerapidă. 2. a risipi, aîmprăştia. 3. a se re-pezi, a se arunca, aporni cu mare avânt.

zvârlugă, zvârlugi s.f. peşte mic de culoaregălbuie, cu mişcărifoarte iuţi, răspânditîn râuri şi apelestătătoare.

zvelt, -ă, zvelţi, -teadj. cu talie subţire,graţios, suplu.

zvon, zvonuri s. n. 1.veste, ştire. 2. zgomotconfuz, nedefinit, dinnatură.

478

CUPRINS

Prefaţă..................................................... 5Îndrumări pentru folosirea dicţionarului .. 7Lista de abrevieri ...................................... 8Dicţionar explicativ ................................... 9

479

surse bibliografice:Dicţionarul explicativ allimbii române, ediţia aII- a, Editura UniversEnciclopedic, Bucureşti,1996; Dicţionarul limbiiromâne literarecontemporane, vol I, II,III, IV, EdituraAcademiei R.P.R, 1955;Dicţionarul limbiiromâne moderne,Editura academieiR.P.R, 1958; LuizaSeche, mircea Seche,Dicţionar de sinonime allimbii române, Ediţia Amatică

med. medicină

480