DONATO DONATO BRAMANTEBRAMANTE

(1444-1514)

Donato di Pascuccio d'Antonio, cunoscut sub numele de Bramante, (n. 1444, Monte Asdrualdo - d. 11 martie 1514, Roma), a fost un pictor şi arhitect italian, considerat, alături de Michelangelo şi Rafael, una dintre cele mai mari personalităţi artistice ale Renaşterii italiene.

ViaţaViaţa

S-a născut în Monte Asdrualdo (azi Fermignano), lângă Urbino, dintr-un tată sărac, dar de familie bună. În copilărie, Donato a studiat scrisul, cititul, dar a învăţat foarte bine şi aritmetica. Tatăl, care avea nevoie ca el să câştige, văzând cât de talentat la desen era copilul său, l-a îndrumat încă de mic spre meşteşugul picturii. Plăcându-i însă arhitectura şi perspectiva, Bramante a plecat în Lombardia, unde mergea dinr-un oraş într-altul, pentru a lucra. De aici a plecat la Milano, pentru a studia Domul, iar apoi la Roma şi Napoli, unde a studiat toate clădirile antice dar a şi realizat câteva dintre operele sale. În 1503 este ales arhitect al scaunului papal de către Iuliu al II-lea, care l-a îndrăgit foarte mult.

Bramante era un om vesel, căruia îi plăcea să fie de folos aproapelui său. Era prietenul oamenilor de talent pe care îi ocrotea, aşa cum a făcut cu Rafael Sanzio din Urbino. A dus o viaţă vrednică de cinste şi plină de strălucire. Iubea poezia şi o asculta cu plăcere. S-a bucurat în timpul vieţii de o faimă uriaşă, iar după moarte de una şi mai mare.

A murit în 1514, fiind înmormântat la biserica Sfântul Petru, fiind însoţit în ultimul său drum de întreaga curte papală şi de toţi sculptorii, pictorii şi arhitecţii din Roma.

OperaOpera

S-a format ca artist în oraşul său natal, dar a început să lucreze la Mantova, Milano, Roma. Până în 1476, Bramante rămâne la Urbino, unde este elevul fratelui Carnevale şi devine pictor specializat în construirea unui spaţiu arhitectonic ca fond al unei scene. Intră în contact cu prospectiva şi clasicismul lui Leon Battista Alberti, Andrea Mantegna, Piero della Francesca, Luca Signorelli şi Melozzo din Forlì, ca şi cu producţiile artistice ale unor centre ca Perugia, Ferrara, Mantova, Padova. Este probabil să fi lucrat la Palatul Ducal al lui Federico da Montefeltro proiectat de Luciano Laurana (în Cappella del Perdono) iar după 1472 cunoaşte pe Francesco di Giorgio.

Influenţa lui Melozzo din Forlì se manifestă mai ales în operele milaneze. Studiul anticelor edificii clasice şi discuţiile cu Leonardo, l-au îndreptat către folosirea formelor arhitectonice clasice, cu scopul de a crea echilibru şi armonie. Un exemplu se regăseşte în concepţia sa despre oraşul ideal, care rezultă un fel de manifest al noii arhitecturi milaneze, din plin renascentistă.

Ca arhitect, Bramante a fost primul care a reuşit să recreeze un edificiu care să conţină toate caracteristicile clasice, astfel încât a putut fi luat ca model şi de către contemporanii săi.

PicturăPictură

„Învierea lui Hristos” - biserica Santa Maria delle Grazie, Milano

„Moartea Sfinţilor Petru şi Pavel” - biserica San Francesco, Milano

ArhitecturăArhitectură

Galeria acoperită a Mânăstirii della Pace-Napoli

Palatul cardinalului Adriano da Corneto-Borgo Nuovo

Palat-San Biagio sul Tevere Tempieto-biserica Sf. Petru-Montorio Curtea principală a palatului Vatican Reconstrucţia Bazilicii Sf. Petru

CitateCitate

„Mergând pe urmele lui Filippo Brunelleschi, Bramante le-a croit urmaşilor săi o cale sigură în arhitectură, arta în care el s-a dovedit a fi nu numai un teoretician înflăcărat, priceput, genial şi savant, ci şi un practician, stăpân pe cea mai înaltă experienţă.”

BibliografieBibliografie

Giorgio Vasari, Vieţile pictorilor, sculptorilor şi arhitecţilor

www.google.ro