Curs - Dr. Administrativ 6.12.2014Recuperare curs: 10 ian, dupa penal; Exam: 17 ian, ora 9:00 sinteza;

Controlul exercitat asupra administratiei publice cu privire speciala asupra controlului exercitat de Curtea de ConturiCurtea Constitutionala Curtea de Conturi (fondata de Al. I. Cuza acum 150 ani)

Constitutia consacra prin art.1 alin 4 principiul separarii si echilibrului puterilor in stat, legislative executive si judecatoresti in cadrul democratiei constitutionale. Acest principiu a fost configurat inca din antichitate de catre Aristotel si dezvoltat de catre Montesquieu in lucrarea Despre spiritul legilor si are la baza realitatea constatata in istorie ca "Acela care detine puterea are tendinta naturala sa abuzeze de ea". De aceea, pentru a stopa abuzul, puterea trebuie sa opreasca puterea, adica puterile sa fie incredintate unor titular diferiti care sa se controleze si contracareze reciproc.

Aceasta teorie a stat la baza dezvoltarii gandirii juridice si politice moderne alaturi de teoria drepturilor natural si teoria contractului social si s-a regasit in majoritatea constitutiilor lumii pana la mijlocul secolului trecut cand ea a incetat sa mai fie declarata expres, ci a fost subinteleasa din modul in care au fost reglementate in Constitutii autoritatile publice si raporturile dintre ele. Aceasta viziune s-a reflectat si in Constitutia din 1991 care nu prevedea expres teoria separatiilor puterilor, insa pe fondul criticilor formulate, a fost introdusa in legea fundamentala prin legea de revizuire din 2003.

Autoritatile publice care realizeaza prerogativele celor 3 clasice puteri in stat, sunt reglementate in Titlul III denumit Autoritati publice care are urmatoarea structura: Cap. I consacrat Parlamentului care este organul suprem reprezentativ al poporului Roman si unica autoritate legislativa a tarii PUTEREA LEGISLATIVA Organe reprezentative alese de popor ( la nivel central: Parlament, Presedinte la nivel local: consilii locale, judetene); Cap. II Presedintele : Sef al statului forma de guvernamant e republica; Sef al executivului, unul din cei 2 sefi ai executivului bicefal sau dualist alaturi de Guvern; Reprezentant al Statului Roman in plan intern si extern; Vegheaza la respectarea Constitutiei, el fiind unul dintre subiectele de drept care poate sesiza Curtea Constitutionala in cadrul controlului prealabil de constitutionalitate alaturi de alte subiecte de drept ( Guvernul, Presedintii Camerelor, ICCJ, un numar de 50 de deputati si 25 de senatori); Vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice; Cap. III Guvernul potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament indeplineste 2 roluri: Asigura realizarea politicii interne si externe a tarii ( rolul politic ); Exercita conducerea geenrala a administratiei publice ( rol administrativ ). Cap. IV Raporturile Parlamentului cu Guvernul; Cap. V Administratia Publica; Cap II-V PUTEREA EXECUTIVA Cap. IV Autoritatea judecatoreasca PUTEREA JUDECATOREASCA

Notiunea de autoritate publica nu vizeaza si nu se limiteaza la autoritatile plasate in titlul III al Constitutiei. Exista si autoritati care sunt situate in alte parti ale Constitutiei cum ar fi Curtea Constitutionala, reglementata intr un titlu distinct (Titlul V), Curtea de Conturi (Titlul IV), Avocatul Poporului (Titlul II) consacrat drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale dat fiind faptul ca misiunea lui este aceea de a apara drepturile si libertatile persoanelor fizice.

DEF: Notiunea de autoritate publica in sistemul de drept romanesc se bucura de o definitie legala consacrata de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 intr-o dubla acceptiune: Stricto sensu - In sens restrans, ea evoca orice organ al statului sau al UAT care in regim de putere publica actioneaza pentru satisfacerea unui interes legitim public; Lato sensu in sens larg, ea evoca acele subiecte de drept privat care au dobandit statut de utilitate publica sau actioneaza pentru realizarea unui interes legitim public (asociatii, fundatii, univeristati private autorizate);

Administratia publica Este una din componentele puterii executive, alaturi de guvernare. A administra inseamna a rezolva problemele cotidiene directe, nevoile sociale de interes general, pe cand a guverna inseamna a lua decizii esentiale pentru prezentul, dar mai ales pentru viitorul unui stat.

Administratia publica reprezinta acea activitate desfasurata de anumite autoritati publice denumite generic autoritati ale administratiei publice, prin care in regim de putere publica se duc la indeplinire legile sau in limitele legii se presteaza anumite servicii publice.

Trasaturile administratiei publice:I. Este o activitate desfasurata de un ansamblu de autoritati si institutii denumite generic autoritati ale administratiei publice. Ele sunt plasate, situate la nivel central sau la nivel local avand astfel o competenta teritoriala generala sau nationala sau o competenta locala limitata la nivelul unei autoritati administrative teritoriale. Romania, sub aspect administrativ teritorial este constituita din comune si orase (municipii) care constituie nivelul de baza si judete care constituie nivelul intermediar intre cel de baza si central.

Dpdv al competentei materiale, adica a sferei si caracterului atributiilor autoritatile administratiei publice sunt de 2 categorii: Autoritati administrative care au o competenta materiala generala care acopera toata sfera de atributii (Guvernul, Presedintele, Consiliile locale, judetene, prefectul) . Autoritati administrative care au o competenta materiala speciala de ramura sau domeniu (administratie publica de specialitate cum ar fi Ministerele, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei locale de specialitate)

Autoritatile in actualul sistem legal sunt urmatoarele: La nivel central Pe primul plan Presedintele si Guvernul; Administratia centrala de specialitate: a) Ministere care se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului; b) Alte organe ale administratiei centrale de specialitate care pot fi in subordinea Guvernului, altele decat ministerele (ex. RAPPS)/ in subordinea unui minister (ANFP)/ autoritati centrale autonome. ** Constitutia prevede in art. 117(2) ca Guvernul si Ministerele, cu avizul Curtii de Conturi pot infiinta organe de specialitate in subordinea lor daca legea le permite acest lucru, iar actuala lege nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea guvernului si a Ministerelor recunoaste aceasta competenta. Cand un minister vrea sa infiinteze o noua autoritate publica face o adresa catre Curtea de Conturi.

La nivel judetean Administratia publica de stat prefectul si prefectura; Administratia publica autonoma constituita din autoritati alese de autoritatile locale prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat si este formata din consiliul judetean care este autoritate cu rol deliberativ, regii autonome, institutii publice, care sunt sub autoitatea consiliilor jduetene; La nivel local Administratia publica autonoma formata din consiliile locale (organe deliberative ale autonomiei locale), primarii (organe executive) si regiile autonome, institutiile publice;

Notiunile de administratie de stat si administratie publica nu sunt sinonime. In sistemul nostru romanesc ca in orice stat de drept, administratia publica se realizaza prin 2 categorii de administrati: a) Autoritati de stat care realizeaza o administratie publica statala cum sunt cele de la nivelul central, si unele de la nivel teritorial precum prefectul, serviciile deconcentrate;b) Administratia publica autonoma locala realizata de autoritatile publice constituite la nivelul UAT care functioneaza pe baza principiilor autonomiei locale, descentralizarii, deconcentrarii serviciilor publice si cel al recunoasterii drepturilor minoritatilor nationale de a-si utiliza limba natala in localitatile unde au o pondere semnificativa (peste 50%) in raporturile cu autoritatile autonome locale si cu serviciile publice deconcentrate ale administratiei centrale de specialitate, principii consecrate de art. 120 din Constitutie.

Autonomia locala exclude subordonarea care presupune anumite prerogative pe care le are organul care este supraordonat (seful ierarhic) fata de cel subordonat si anume: Dreptul de a-i organiza activitatea; Dreptul de a-i numi, revoca si sanctiona conducatorii; Dreptul de a-i da instructiuni cu caracter obligatoriu; Dreptul de a-i controla activitatea; Dreptul de a-i aplica anumite sanctiuni cu privire la acte si la personal.

Rezulta ca autoritatile autonome atat cele locale cat si cele de la nivel central nu se afla in raporturi de subordonare fata de nicio alta autoritate publica. Aceasta nu inseamna ca ele nu sunt supuse unor forme de control care se exercita in conditiile si limitele legii asupra lor, cum ar fi: Controlul judecatoresc care potrivit art. 126(6) este garantat prin Constitutie si se exercita pe calea contenciosului administrativ asupra tutror actelor administrative ale autoritatilor publice cu exceptia actelor care privesc raporturile cu parlamentul si a actelor de comandament cu caracter militar. Controlul de tutela administrativa pe care guvernul il exercita prin prefect asupra autoritatilor autonome locale in virtutea rolului pe care il are de a exercita conducerea generala asupra administratiei publice. Controlul administrativ intern sau extern, controlul Curtii de Conturi etc.

Autonomia locala presupune dreptul si capacitatea efectiva de care dispun autoritatile locale de a gestiona sub propria responsabilitate si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice ale acestor colectivitati.

Descentralizarea si deconcentrarea serviciilor publice prezinta elemente care le aseamana dar le si deosebesc, ele avandu-si sorgintea in principiul subsidiaritatii care este esential si sta la baza constituirii si functionarii UE. El semnifica faptul ca nevoile cetatenilor trebuie indeplinite de autoritatile care sunt cele mai apropiate de cetatean, iar conferirea de atributii catre alte autoritati trebuie sa se faca numai daca si in masura in care acestea pot sa le satisfaca intr-un mod mai eficient si mai convenabil pentru cetatean.

Descentralizarea si deconcentrarea semnifica transferul de atributii, de decizie si de executie, de la nivel central catre cel teritorial. In cazul descentralizarii, atributiile sunt conferite catre autoritati si institutii constituite la nivel local, alese de cetateni. In cazul deconcentrarii atributiile sunt conferite unor autoritati de natura statala, dezmembraminte ale unor autoritati centrale care se afla in raporturii de subordonare fata de cele centrale. Astfel vorbim despre servicii deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei centrale de specialitate pentru ca ele sunt structuri teritoriale ale ministerelor, aflate in subordinea acestora si conduse atat de ministere cat si de prefect in calitatea lui de reprezentant al guvernului in teritoriu (conducere pe vertical fata de administratia centrala si pe orizontala fata de prefect).

Dreptul minoritatilor nationale de a-si utiliza limba natala a fost consacrat in Constitutie prin legea de revizuire nr. 429/2003 si el trebuie inteles prin raportare la caracterul de limba oficiala al limbii romane pe care il are aceasta potrivit art. 13 din Constitutie. Mai mult chiar, in art. 152 intitulat limitele revizuirii snt prevazute anumite dispozitii constitutionale care nu pot face obiectul unei revizuiri fiind sustrase unei asemenea posibilitati, fiind vorba despre prevederile privind: Caracterul national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului roman (art.1(1)) din cele 5 numai 4 sunt supuse caracterului de revizuire, mai putin caracterul de suveranitate pentru ca Romania, devenind stat al UE, se realizeaza asa numita cedare de suveranitate, nu mai hotaram tot ceea ce se intampla cu tara, unele decizii se iau la Bruxelles; Forma republicana de guvernamant ; Integritatea teritoriului; Independenta justititei; Pluralismul politic o conditie si o garantie a democratiei; Limba oficiala.

II. A doua trasatura a administratiei publice este ca ea se realizeaza in regim de putere publica. Ceea ce presupune ansamblul unor prerogative exorbitante, derogatorii de la dreptul comun cu care sunt investite autoritatile administrative in special, si autoritatile publice in general, prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul public general atunci cand vine in conflict cu interesul privat particular. Preemtiunea (prioritatea) interesului public asupra acelui particular privat este de esenta administratiei publice.

III. A treia trasatura a administratiei publice este ca ea are doua componente esentiale: Executarea legii si Prestarea de servicii publice in limitele legiiNotiunea de executare a legii trebuie inteleasa atat in modul traditional, de acte, fapte si operatiuni prin care legea este in mod concret pusa in executare (exemplu actele, operatiunile si faptele concrete derulate cu ocazia alegerilor), cat si in sensul de emitere sau adoptare de acte juridice cu forta inferioara legii prin care legea ca act juridic al parlamentului este pusa in executare (ex. art 108 (2) din Constitutie prevede ca HG se emit pentru organizarea executarii legilor ele formand asa numita legislatie secundara.

Sistemul de normativitate juridic in Romania:1. Constitutia lege suprema, fundamentala in stat (art.1) In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie;

2. Legea act juridic al Parlamentului Legea constitutionala cele prin care se revizuieste constitutia dupa procedura si limitele pe care ea le consacra; Legea organica au 2 trasaturi care le deosebesc de cele ordinare: reglementeaza doar acele materii prevazute expres si limitativ de Constitutie fie in art. 73(3) sau in alte texte ale sale, se adopta cu majoritatea absoluta adica cu majoritatea fiecarei camere; Legea ordinara se deosebeste prin 2 trasaturi de legea organica: a) reglementeaza toate celelalte materii pe care Constitutia nu le rezerva unei legi organice si se adopta cu majoritatea relativa, majoritatea membrilor prezenti din fiecare camera). In sistemul romanesc de drept regula o reprezinta legea ordinara iar exceptia legea organica.

3. Ordonante simple se adopta doar in baza unei legi speciale de abilitare si poate interveni numai in domeniile adoptarii unei legi ordinare

4. OUG se adopta fara lege de abilitare, in situatii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata, Guvernul e obligat sa motiveze urgenta, pot reglementa si materii ale legilor organice, caz in care aprobarea lor se va face cu majoritatea absoluta specifica legilor organice. Daca regleemnteaza materii ale legilor ordinare, aprobarea lor se face cu majoritatea simpla. Exista anumite restrictii si interdictii si anume nu pot reglementa in materia legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, obligatiile si indatoririle fundamentale, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietatea statului. Se supun intotdeauna aprobarii Parlamentului, ele neputand intra in vigoare decat dupa ce au fost depuse spre aprobare la camera mai intai sesizata si dupa ce au fost publicate in MO deoarece nepublicarea atrage inexistenta lor. 4. HG a carei misiune este sa puna in executare legea de aceea ele sunt intotdeauna precedate de o lege, neputand nici sa o inlocuiasca, nici sa o completeze/modifice/abroge. Este vorba de principiul simetriei juridice conform caruia un act juridic poate fi modificat/completat/abrogat de un alt act juridic care are aceeasi forta sau o forta juridica superioara.

5. Actele administratiei centrale de specialitate ordine, instructiuni, norme etc

6. Actele autoritatilor administratiilor publice si locale hot consiliului judetean, local, dispozitiile primarului, ordinele prefectului

Serviciul publicServiciul public reprezinta cea de-a doua modalitate de concretizare a activitatii a administratiei publice, recunoscuta in mod traditional ca forma specifica prin care administratia lucreaza, ceea ce a facut ca in doctrina clasica dreptul administrativ sa fie definit ca un drept al serviciilor publice.

Serviciul public reprezinta o activitate desfasurata de un organ public sau de un agent privat autorizat de acesta prin care se satisfac nevoi sociale de interes public. In mod traditional, serviciul public a fost apanajul statului, el fiind asumat in mod exclusiv de catre acesta de catre organele sale. In timp, initiativa privata a patruns din ce in ce mai mult in realizarea serviciilor publice, realizandu-se fenomenul de privatizare a serviciilor publice, in contextual in care sunt si raman servicii publice care nu pot sa fie prestate decat de catre stat (diplomatia, apararea nationala, justitia) si servicii publice care revin exclusiv particularilor sau sunt partajate de catre acestia.

Exista state, cum este Franta in care exista o veritabila competitivitate intre organele statului si agentii privati pentru asumarea unor servicii publice, staul actionand pentru a-si mentine controlul sau monopolul in prestarea unor servicii esentiale pentru societate, cum ar fi caile ferate, telefonia, prelucrarea si distribuirea gazelor naturale. In realizarea acestei finalitati, se experimenteaza diferite instrumente juridice cum ar fi angajamente de calitate sau contracte de calitate prin care agentii publici se obliga sa respecte anumite criterii de calitate, in caz contrar asumandu-si plata unor despagubiri catre beneficiarii serviciilor publice. De ex. intarzierea in circulatia trenurilor atrage dreptul de a fi restituita o parte din contravaloarea biletului.

In sistemul romanesc, prin Constitutie se recunoaste in egala masura posibilitatea satisfacerii atat in forma publica cat si in forma privata a nevoilor sociale prin diferite servicii publice. Ex. art 31, prin alin. 4 obliga toate mijloacele de informare in masa publice si private sa asigure informarea corecta a opiniei publice; Art. 32 enumera in alin. 5 care sunt categoriile de unitati prin care se desfasoara invatamantul, fiind vorba de unitati de stat, particulare si confesionale.

In momentul in care statul recunoaste prin diferite proceduri administrative dreptul particularului de a presta un serviciu public, el conserva dreptul de a controla modul in care particularul realizeaza acest lucru, drept care poarta denumirea de politie administrativa, sintagma care evoca activitatea de verificare permanenta de control, de monitorizare, pe care statul o exercita prin organele sale asupra agentului privat care si-a asumat satisfacerea unei nevoi sociale, putand la nevoie sa aplice diferite sanctiuni, inclusiv cea mai drastica dintre acestea, suspendarea/ inchiderea activitatii.

In exercitarea serviciilor publice sunt recunoscute anumite principii care trebuie respectate indiferent de forma privata sau publica in care acestea se presteaza si anume: Un prim principiu este egalitatea in fata serviciului public care isi are sorgintea in principiul constitutional, consacrat si la nivelul tuturor conventiilor si declaratiilor internationale referitoare la drepturile omului, al egalitatii tuturor in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si discriminari, coroborat cu regula ca nimeni nu este mai presus de lege; Al doilea principiu este regimul de putere publica aplicabil serviciilor publice fie in mod exclusiv atunci cand ele sunt prestate prin agenti publici, fie combinat cu regim de drept privat atunci cand sunt prestate prin initiative de drept privat; Al treilea principiu este continuitatea care izvoraste din caracterul continuu al nevoilor sociale pe care trebuie sa le satisfaca serviciul public, de aceea multa vreme in serviciul public greva a fost interzisa, iar in prezent, ca regula ea este admisa cu conditia de a nu afecta prestarea unor servicii esentiale pentru societate; Al patrulea principiu este adaptabilitatea care este fundamentat pe ideea ca nevoile cetatenilor sunt intr-o continua modificare/transformare, ceea ce impune ca atat modalitatile concrete de satisfacere a lor, cat si calitatea profesionala a celor care lucreaza in cadrul serviciilor publice sa fie intr-o continua evolutie. Astfel se explica faptul ca, in ceea ce-i priveste pe functionarii publici, legea nr.188/1999 care le reglementeaza statutul consacra perfectionarea pregatirii profesionale intr-o dubla perspectiva de drept dar si de indatorire fundamentala care naste drepturi si obligatii reciproce atat pentru functionari cat si pentru autoritatea sau institutia publica in care acesta isi desfasoara autoritatea. Exemplul obligatiei functionarului de a se perfectiona ii corespunde obligatia autoritatii de a asigura mijloacele financiare pentru a suporta contravaloarea perfectionarii, prevazandu-si in bugetul propriu sume de bani cu aceasta destinatie. Dreptului functionarului de a beneficia de aceste sume ii corespunde obligatia in cazul in care cursurile au o durata de peste 3 luni si au fost suportate de angajator, de a-si continua activitatea in cadrul autoritatii publice o anumita perioada de timp, cu obligatia de a despagubi autoritatea in cazul in care nu respecta perioada respectiva. Competenta instantelor de contencios administrativ in solutionarea litigiilor care sunt generate de prestarea unor servicii publice. Intre formele de raspundere recunoscute in cadrul raspunderii specifice dreptului administrativ, se regaseste si raspunderea patrimoniala pentru limitele serviciului public. Ea legitimeaza dreptul beneficiarului unui serviciu public de a se adresa instantei judecatoresti atunci cand considera ca a fost prejudiciat prin modul de derulare defectuasa a unui serviciu public. Ex. In media s-a vehiculat un caz al unei femei care a ramasa fara o mana intr-un accident de circulatie, din cauza unui parapet de pe autostrada. CNADNR ul a fost obligat la plata despagubirilor in acest sens.

Controlul exercitat asupra administratiei publiceRatiunea de a fi a oricarei forma de control este aceea de a asigura conformitatea cu legea a activitatii supusa controlului. Ca regula, controlul se exercita prin diferite forme institutionalizate de catre autoritati publice competente potrivit constitutiei si legii sa-l realizeze.

Specific administratiei publice, este faptul ca asupra ei se exercita si un control din partea societatii civile, a beneficiarilor activitatii serviciilor prestate de aceasta. La baza derularii administratiei publice in special si vietii publice in general, se afla principiul transparentei care are la baza dreptul la informatie de interes public garantata atat de sistemele netionale de drept cat si de catre actele internationale referitoare la drepturile si libertatile fundamentale.

Modalitatile in care administratia este controlata isi afla izvorul atat in Constitutie, cat si in actele normative adoptate in baza acesteia.

1. O prima forma de control este controlul parlamentar exercitat asupra functiilor publice care e instiuit prin art. 111(1), care vorbeste despre un control parlamentar care se exercita asupra Guvernului si asupra celorlalte organe ale administratiei publice. Textul constitutional califica Guvernul ca fiind el insusi un organ al administratiei publice, respectiv un organ special cu competenta materiala generala si misiunea de a exercita conducerea generala a administratiei publice.

Controlul parlamentar imbraca doua mari forme:A. Controlul parlamentar traditional care se realizeaza prin:* Prezentarea de informatii si documente care sunt cerute de catre camerele parlamentului si comisiile parlamentare prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care informatiile privesc intitiative legislative care atrag modificarea bugetului, este obligatorie solicitarea de informatii de la guvern pentru fundamentarea acestora.** Controlul prin intermediul intrebarilor si interpelarilor forme traditionale de control parlamentar intre care exista similitudini dar si diferentieri. Ambele semnifica solicitarea de informatii in scris si oral de la Guvern sau de la fiecare din membrii acestuia. Diferenta consta in faptul ca intrebarile presupun probleme punctuale cu privire la caracterul real sau nu al unor informatii, situatii; Interpelarea obliga Guvernul sa-si exprime pozitia, opinia, ce are de gand sa faca referitor la o anumita problema care prezinta un grad de complexitate, de aceea Constitutia permite ca in baza unei interpelari sa se poata adopta o motiune simpla. *** Controlul prin intermediul cenzurilor simple si de cenzura

Motiunile simple pot sa fie adoptate deparat de fiecare camera a parlamentului, potrivit instrumentelor specifice ale acestora. In cazul in care motiunea este adoptata, ea e obligatorie pentru Guvern. Caracterul obligatoriu trebuie raportat la competenta pe care parlamentul o poate exercita in mod distinct sau in camerele reunite (ex. adoptarea unei motiuni prin care se propune destituirea unor /unui ministru nu obliga dpdv juridic/constitutional/politic aceasta, deoarece investirea guvernului e o atributie care revine camerelor reunite, iar schimbarea componentei acestuia in virtutea principiului simetriei juridice presupune aceeasi procedura.

Motiunea de cenzura, in schimb, reprezinta actul simetric acordarii votului de incredere prin care Parlamentul retrage increderea Guvernului atunci cand considera ca acesta se indeparteaza de la programul de guvernare pe care Parlamentul l-a acceptat prin investitura, utilizand urmatoarea procedura:a. Intitiativa motiunii apartine cel putin unei patrimi din nr. total al parlamentarilor, fara sa aiba relevanta cati senatori si cati deputati. b. Motiunea se comunica Guvernului la data depunerii pentru ca acesta sa si formuleze apararile.c. Se prezinta in sedinta camerelor reunite ale Parlamentului si se dezbate la 3 zile de la data la care a fost prezentata. d. Aprobarea motiunii se face cu votul majoritatii parlamentarilor. In cazul in care aceasta este respinsa, parlamentarii care au intitiat-o nu mai au dreptul sa intitieze o alta motiune de cenzura in aceeasi sesiune parlamentara, cu exceptia cazului in care are loc angajarea raspunderii guvernului in conditiile art. 114 Const.

Angajarea raspunderii guvernului reprezinta o institutie introdusa pentru prima data in sistemul constitutional romanesc prin Constitutia din 1991, care si-a modificat continutul sau regimul prin legea de revizuire nr.429/2003. In sistemele constitutionale de unde a fost importata, ea reprezinta o procedua de exceptie la care guvernele apeleaza atunci cand nu se mai bucura de sustinerea Parlamentului, ca la investitura, caz in care isi risca mandatul sperand sa-l salveze prin obtinerea acceptarii unui document juridic sau politic, care dupa procedura parlamentara obisnuita ar fi dificil de obtinut.

Obiectul angajarii raspunderii il pot forma un program politic, o declaratie politica sau un proiect de lege. Curtea Constitutionala a validat procedura, dupa care obiectul angajarii pot sa-l formeze si mai multe proiecte de lege cu conditia ca intre acestea sa fie o unitate de reglementare, o legatura. Parlamentul poate, in termen de 3 zile, sa voteze o motiune de cenzura, urmand procedura constitutionala specifica acesteia. In cazul in care nu face acest lucru, sau desi a intitiat motiunea, ea este respinsa, programul sau declaratia politica devin obligatorii pentru Guvern, iar proiectul de lege se considera adoptat, cu amendamentele care au fost propuse pentru parlamentari si acceptate de catre Guvern. Precizam ca pana in 2003, Parlamentul nu avea dreptul sa formuleze amendamente, acest drept fiind consacrat prin legea de revizuire, dar este conditionat de acceptarea lor de catre Guvern. Presedintele se poate comporta fata de proiectul de lege ca si cand ar fi fost adoptat prin procedura obisnuita, el putand:a. Fie sa sesizeze Curtea Constitutionala, in cadrul controlului prealabil de constitutionalitate, daca apreciaza ca legea astfel adoptata prezinta unele vicii de constitutionalitate.b. Fie sa ceara parlamentului sa reexamineze legea, daca considera, daca considera ca legea prezinta vicii de neoportunitate politica, caz in care reexaminarea se va face in camerele reunite ale Parlamentului.

Adoptarea pe calea angajarii rapsunderii a unei legi, reprezinta o procedura de exceptie in materia legiferarii, care in filosofia textului constitutional nu se poate transforma in regula, nu poate atrage fortarea parlamentului sau inlocuirea competentei acestora in materie de legiferare.

B. Controlul parlamentar modern Se exercita prin intermediul unor autoritati publice care au caracter autonom ceea ce inseamna ca prin statutul lor exced cele 3 clasice puteri ale statului, cum ar fi Curtea de Conturi sau Avocatul Poporului. Aceste autoritati prezinta rapoarte Parlamentului, anual sau la cererea acestuia prin intermediul carora, Parlamentul este informat despre activitatea autoritatilor care intra in competenta lor de activitate si in felul acesta le controleaza in mod indirect.

2. Controlul administrativ controlul pe care administratia publica il exercita asupra propriei activitati prin intermediul unor structuri de control care fac parte din cadrul acestora (control administrativ intern) sau care sunt clasate in exteriorul organului controlat (control administrativ extern). Sub aspectul sferei atributiilor de control, acesta poate viza intreaga activitate a organului controlat in cazul controlului general al activitatii, sau anumite domenii, in cadrul controlului de specialitate. Ex. Agentia natinala a functionarilor publici controleaza activitatea tuturor activitatilor locale privind functionarii publici (control de specialitate). In cazul in care constata incalcari ale legislatiei privind functionari publici sau actelor normative in materia functiei publice, ANFP poate sa atace in fata instantelor judecatoresti de contencios administrativ actele autoritatilor publice, care incalca legislatia privind functionarii publici, ceea ce atrage suspendarea de drept a actului atacat.

3. O forma specifica de control administrativ extern exercita Guvernul prin reprezentantul sau in teritoriu, prefectul asupra actelor administrative emise sau adoptate de autoritatile deliberative si executive ale autonomiei locale, care poarta denumirea de control de tutela administrativa, denumire regasita in legea contenciosului administrativ nr.554/2004 atat cu privire la actiunea prefectului, cat si la actiunea presedintelui a agentiei nationale a functionarilor publici.

195(5) Constitutie - Prevede ca prefectul poate sa atace actele consiliilor locale, judetene si ale primarului pe care le considera nelegale, ceea ce atrage suspendarea de drept a acestora. Textul nu face referire si la actele consiliului judetean, ceea ce a determinat discutia in doctrina daca si actele acestuia pot sau nu sa fie atacate de prefect. Aceasta cu atat mai mult cu cat, unele legi le includ langa cele care pot face obiectul de tutela, iar altele nu. In virtutea principiilor de drept, pentru identitate de ratiune, potrivit principiului "idem ratio idem jus"- aceeasi solutie juridica pentru aceeasi situatie de fapt, apreciem ca si dispozitiile consiliului judetean pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ de catre prefect. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in urma revizuirii in 2003 a Constitutiei, presedintele consiliului judetean e recunoscut in prezent in legea fundamentala prin art. 123(4) care prevede ca intre prefecti, pe de-o parte Consiliile locale si primari precum si consiliile judetene si presedintii acestora pe de alta parte nu exista raporturi de subordonare. Totodata, presedintele consiliului judetean, ca si primarul sunt alesi prin aceeasi procedura de scrutin majoritar uninominal intr-un singur tur.

Controlul jurisdictional exercitat de catre Curtea de ConturiTermenul de jurisdictie (juris dictio spun dreptul) evoca o activitate de functionare al unor litigii izvorate din viata publica sau privata de catre autoritati publice investite prin lege cu aceasta competenta, dupa proceduri in care se regasesc principii specifice activitatii judecatoresti cum ar fi contradictorialitatea (audiatur et altera pars sa ascultam si prtea adversa), independenta organului care solutioneaza litigiul; recunoasterea dreptului la aparare si pronuntarea unor hotarari motivate in fapt si drept. Exista mai multe tipuri de jurisdictie:

A. Jurisdictia administrativa care reprezinta activitatea desfasurata de un organ administrativ investit prin lege cu atributii jurisdictionale, prin care solutioneaza un litigiu aparut in sfera administratiei de stat active dupa reguli procedurale specifice activitatii judecatoresti. Hotararea pronuntata de un organ cu atributii de jurisdictie administrativa poarta denumirea de act administrativ jurisdictional care poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ in baza legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Pana in 2003 Constitutia nu recunostea exitenta jurisdictiilor administrative ceea ce a permis doctrina sa spuna daca ele mai exista sau nu. In anul 2003, ele au fost recunoscute in legea fundamentala prin art. 21(4) potrivit caruia jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite. Aceasta inseaman ca legea, de principiu, poate sa le prevada, insa subiectul de drept nu este obligat sa le urmeze, dar nici nu este impiedicat sa o faca. In virtutea liberului acces la justitie garantat de art. 21, persoana care se considera vatamata poate fie sa se adreseze instantei de judecata in conditiile legii contenciosului administrativ, fie sa sesizeze organul de jurisdictie administrativa. Mai mult chiar, daca a sesizat organul administrativ jurisdictional el poate sa renunte la actiunea formulata si sa se adreseze instantei. Nu trebuie sa fie confundata o jurisdictie administrativa cu procedura administrativa prealabila pe care o prevede legea contenciosului administrativ si care are caracter obligatoriu, ea reprezentand procesul administrativ pe care trebuie sa-l parcurga cel vatamat inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ. Astfel, art. 7 din legea contenciosului administrativ prevede ca inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, cel vatamat este obligat sa se adreseze organului emitent sau/si celui ierarhic superior (daca acesta exista- sunt autoritati autonome care n-au organe superioare), solicitand revocarea in tot sau in parte a actului atacat. Abia dupa parcurgerea acestor forme de recurs administrativ (gratios sau ierarhic) poate fi sesizata instanta judecatoreasca. Exista cazuri in care procedura prealabila nu este obligatorie, cum ar fi in cazul actiunilor formulate de prefect, de avocatul poporului etc.O asemenea procedura prealabila este prevazuta si de legea Curtii de Conturi nr.94/1992 si este confundata de multe ori in practica drept procedura jurisdictionala sesizandu-se direct instanta de contencios administrativ, ceea ce este incorect si atrage riscul respingerii actiunii prin care se ataca un act al Curtii de Conturi direct la instanta judecatoreasca pe considerente de prematuritate. In Romania exista un organ de jurisdictie administrtiva in materia achizitiilor publice, respecitv Consiliul national pentru solutionarea contestatiilor in materia achizitiilor publice cae e reglementat prin OUG 34/2006 (+HG 925/2006) si care a facut obiectul unor exceptii de neconsitutionalitate si al unor dezbateri in doctrina datorita caracterului imperativ al normelor care reglementeaza procedura pe care acesta o deruleaza.

B. Jurisdictia constitutionala exercitata de Curtea Constitutionala calificata prin legea ei organica nr. 47/1992 ca fiind singurul organ special si specializat de jurisdictie constitutionala din Romania. Ea exercita controlul de constitutionalitate sub 2 forme: Controlul a priori, anterior de constitutionalitate inainte de promulgarea unei legi Controlul posterior de constitutionalitate ulterior promulgarii pe cale de exceptie, exceptie care poate sa vizeze si o categorie de acte care emana de la guvern, respectiv actele acestuia.

Ea exercita si atributii care vizeaza direct administratia publica, cum ar fi: de a da aviz consultativ pentru procedura de suspendare a presedintelui in functie; vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea presedintelui si valideaza rezultatul acestora; vegheaza la respectarea procedurii pt desfasurarea refernedumului si confirma rezultatele acestuia

C. Jurisdictia judiciara sau justitia desfasurata de instantele judecatoresti. Litigiile care privesc autoritatile publice in general si actele administrative nelegale ale acestora in particular formeaza categoria litigiilor de contencios administrativ. Notiune care evoca ansamblul litigiilor dintre autoritatile publice pe de o parte si cei vatamati in drepturile sau interesel lor legitime pe de alta parte. In unele state precum Franta, aceste litigii intra in competenta unor jurisdictii administrative speciale, distincta de jurisdictia judiciara de drept comun, reprezentata de tribunale administrative, curti administrative in fruntea carora se regaseste o instanta suprema de contencios administrativ denumita Consiliu de stat.

O asemenea solutie a existat o perioada si in Romania insa actuala lege a contenciosului administrativ consacra instantele de contencios administrativ sub forma tribunalelor administrativ fiscale care nu s-au infiintat inca desi legea impune acest lucru si a sectiilor de contencios administrativ si fiscal existente in cadrul tribunalelor Curtilor de Apel si a ICCJ.

Sunt recunoscute si reglementate cele doua forme de contencios administrativ si anume:a. Contencios administrativ subeictiv, prin intermediul caruia sunt solutionate litigiile prin care au fost afectate, vatamate, drepturi subiective si interese legitime private ale particularilor persoane fizice sau juridice.b. Contencios administrativ obiectiv, prin intermediul carora se apara valori cu caracter public, este protejat interesul legitim public care priveste democratia constitutionala, ordinea de drept, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor sau realizarea competentei unei autoritati publice. Ex: prefectul sau avocatul Poporului sau Ministerul public sau ANFP, atunci cand sesizeaza instanta de contencios administrativ solicitand anularea in tot sau in parte a unui act administrativ pe care il considera nelegal, realizeaza un contencios obiectiv, prin care apara starea de legalitate.

Actuala lege in materie consacra un contencios de plina jurisdictie prin care cel vatamat sau autoritatea care exercita contenciosul obiectiv poate sa solicite si instanta poate sa dispuna: Anularea in tot sau in parte a unui act administrativ, notiune inteleasa in sens larg care include atat actele administrative tipice cat si cele asimilate. Actul administrativ tipic reprezinta acea categorie de act juridic care concretizeaza o manifestare unilaterala si expresa de vointa juridica emisa in regim de putere publica prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii corelative. Actul administrativ asimilat include nesolutionarea in termenul legal a unei cereri si contractul administrativ. Nesolutionarea in termenul legal al unei cereri, la randul ei poate imbraca doua forme evocate in doctrina prin tacerea administrativa, adica refuzul nejustificat de a solutiona o cerere si tardivitatea, nerespectarea termenului de solutionare. Ele sunt fapte administrative care sunt asimilate prin lege datorita efectelor lor vatamatoare, actelor administrative. Contractele administrative sunt acele acte pe care le incheie administratia prin care se pune in valoare un bun proprietate publica, se presteaza un serviciu public sau se realizeaza o lucrare publica si care sunt guvernate de norme de drept public (putere). Recunoasterea dreptului sau a interesului legitim care au fost vatamate; Repararea pagubei, respectiv a prejudiciilor care au fost provocate si care pot fi atat de natura materiala cat si de natura morala.

Sintagma Contencios Administrativ nu trebuie interpretata in sensul ca numai actele administratiei pot sa faca obiectul unei actiuni in instanta. Constitutia si legea nr.554/2004 vorbesc despre actele administrative ale autoritatilor publice rezultand ca orice act administrativ indiferent de autoritatea publica de la care emana, poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ.

Notiunea de autoritate publica trebuie inteleasa si ea intr-un sens larg care include orice subiect de drept care actioneaza pentru realizarea unui interes legitim public, poate fi astfel vorba atat despre un organ al statului sau al UAT care actioneaza in regim de putere publica dar si despre un agent privat care a dobandit statut de utilitate publica sau actioneaza pentru realizarea unei activitati de interes pubilc in baza unei autorizari primite din partea statului.

Atunci cand este vorba de organe/autoritati publice trebuie avute in vedere atat celor care apartin celor 3 clasice puteri in stat cat si alte autoritati publice cu caracter autonom care prin statutul lor exced clasicii trinitati a puterilor in stat. Ex. Curtea de Conturi care este un organ autonom in activitatea sa specifica emite acte administrative in urma derularii activitatii de control/audit care pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ competente. Ca regula de competenta materiala, aplicabila si in ceea ce priveste litigiile curtii de conturi, actele care emana de la autoritatile lcoale si judetene se ataca in fond la tribunal si in recurs la Curtea de Apel, sectiile de contencios administrativ si fiscal, iar cele care emana de la autoritatile centrale se ataca in fond la Curtea de Apel si in recurs la ICCJ (SectiaContenciosAdmiistrativfiscal).

Pana in 2003, Curtea de Conturi exercita si atributii jurisdictionale. In 2003, aceste atributii au fost desfiintate, art. 140 (1) prevazand in prezent ca in conditiile legii organice litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi de solutioneaza de instantele judecatoresti specializate. Rezulta ca in conceptia legiuitorului constituant, datorita specificitatii activitatii curtii de conturi si implicit din litigiile rezultate din aceasta, este necesara infiintarea unor instante specializate care sa le solutioneze. Cu caracter tranzitoriu s-a prevazut in art 155 (6) ca pana la constitutirea instantelor judecatoresti specializate, litigiile care decurg din activitatea curtii de conturi urmeaza a fi solutionate de instantele judecatoresti ordinare. Aceasta norma tranzitorie s-a permanentizat, nici pana la aceatsa data nu au fost infiintate juridictii specializate, valizandu-se proverbul francez "qu'est ce-que le provisoire qui dit" cu consecinte negative asupra activitatii instantelor judecatoresti care solutioneaza acete litigii si asupra curtii de conturi implicit.

11.01.2015Curtea de Conturi

Potrivit Constitutiei si lg de organizare, Curtea de Conturi are misiunea de a exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale Statului si ale sectorului public. Functia de control se exercita prin intermediul unei proceduri de audit care se desfasoara in conformitate cu standarde proprii care trebuie sa fie conforme standardelor internationale general acceptate.

Legea de organizare si functionare trimite la un regulament de organizare si functionare a activitatilor specifice (RODAS), care se elaboreaza de catre Curtea de Conturi si care se publica in MO, producand efecte juridice obligatorii si fiind opozabil fata de toate subiectele de drept care cad sub incidenta lui. Se poate pune problema de ce legea Curtii face trimitere la un regulament propriu si nu la o HG care sa-i dezvolte prevederile in contextul in care art. 108 (2) din Constitutie dispune ca HG sunt cele care se adopta pentru organizarea executarii legilor. Explicatia subzista in caracterul autonom al Curtii de Conturi care exclude posibilitatea ca normele sale interne de organizare si functionare sa fie adoptate de puterea executiva.

Curtea de Conturi, ca si Curtea Constitutionala si Avocatul Poporului, fac parte din autoritatile publice autonome care exced celor 3 clasice puteri in stat avand un statut distinct prin intermediul caruia contribuie la buna functionare a tuturor autoritatilor publice in ansamblul lor. In acest spirit legea de organizare si functionare a Curtii consacra si reglementeaza modul in care se realizeaza autonomia functionala a Curtii de Conturi, autonomie care vizeaza toate celelalte autoritati publice dar care nu exclude, ci dimpotriva, permite exercitarea unui control din partea Parlamentului asupra sa. De altfel, intr o democratie constitutionala consolidata nu pot exista autoritati publice absolut independente, autonome, sustrase oricaror forme de control. De aceea autoritatile autonome cum sunt Curtea de Conturi sau Avocatul Poporului au obligatia sa raporteze Parlamentului asupra activitatii desfasurate.

In acelasi spirit al autonomiei functionarii sale, legea consacra faptul ca ea (Curtea de Conturi) hotaraste autonom asupra programului sau de activitate si nicio alta autoritate nu poate sa ii impuna sa desfasoare un control sau sa exercite o alta atributie. Singura autoritate publica pentru care legea recunoaste o astfel de competenta este Parlamentul Romaniei care poate cere Curtii de Conturi sa efectueze un anumit control. Solicitarea poate fi formulata de fiecare camera a Parlamentului sau de catre camerele reunite si trebuie confirmata printr-o hotarare adoptata de acestea. Hotararile Parlamentului prin care se cere efectuarea de controale de catre Curtea de Conturi sunt obligatorii pentru aceasta. Un membru al Parlamentului nu poate individual sa faca o asemenea solicitare si nici o alta autoritate . Sesizarile sau petitiile formulate de alte autoritati (Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, persoane fizice/jur) sunt avute in vedere fie la stabilirea programului anual de activitate, fie atunci cand se produc modificari in cursul unui an. Pentru a-si desfasura activitatea, Curtea de Conturi are acces neingradit la toate actele, documentele si informatiile necesare existente la entitatea publica unde se desfasoara activitatea de control/audit (controlul verifici activitatea, constati nereguli, determini prejudiciul / audit sa verifici activitatea, sa constati nereguli dar nu mai esti tu cel care determini prejudiciul creat). In cazul in care o entitate refuza sa puna la dispozitie aceste documente sau sa permita accesul echipelor de specialitate ale Curtii de Conturi, acest lucru poate atrage raspunderea conducatorului entitatii vizate, inclusiv raspunderea penala.

Organizarea si functionarea Curtii de Conturi

Curtea de Conturi e condusa de un organ pluripersonal care e format din 18 membri (consilieri de conturi) care au rang de demnitari de stat si care sunt numiti de Parlament reunit in sedinta comuna cu avizele comisiilor de specialitate ale celor doua camere, respectiv comisiile de buget/finante, pentru un mandat de 9 ani care nu poate fi reinnoit. Mandatul membrilor are acelasi regim juridic ca si cel de la Curtea Constitutionala in ceea ce priveste durata si interdictia reinnoirii, cu deosebirea ca pentru Curtea Constitutionala se prevad 9 judecatori, insa pentru Curtea de Conturi nu se prevede numarul membrilor Curtii. La ambele curti, mandatele se reinnoiesc din 3 in 3 ani si pentru a se permite aceasta reinnoire, 1/3 din membri au fost numiti pe un mandat de 3 ani, 1/3 pe 6 si 1/3 pe 9. In jurisprudenta sa recenta, Curtea Constitutionala a statuat ca mandatul consilierilor de conturi este complet indiferent ca se exercita pe o perioada de 3/6/9 ani. In aceasta viziune au fost declarate neconstitutionale in anul 2014 doua hotarari ale Parlamentului, una din 2011 si alta din 2014 prin care fusesera numite ca membri ai Curtii persoane care mai detinusera un mandat de 3 si respectiv 6 ani.

Parlamentul numeste nu numai plenul Curtii de Conturi, ci si organele de conducere executiva ale acestora respectiv presedintii si vicepresedintii. In cadrul Curtii de Conturi functioneaza ca o structura autonoma, dar care face parte din structura curtii, Autoritatea de audit care are misiunea sa controleze programele operationale de readerare si postaderare la UE. Autoritatea de audit este independenta dpdv operational fata de Curtea de Conturi, ca si fata de alte autoritati publice care au atributii in domeniul gestionarii si implementarii fondurilor europene, ea fiind condusa de un presedinte si doi vicepresedinti care au la randul lor calitatea de consilier de conturi, facand parte din cei 18 membri, cati are Curtea de Conturi. Plenul Curtii de Conturi are o competenta materiala generala in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea activitatii Curtii pe care o exercita in cadrul sedintelor sale periodice si care se concretizeaza prin adoptarea de acte juridice numite hotarari. Intre atributiile plenului se regaseste si adoptarea tuturor reglementarilor interne incepand cu RODAS, statutul personalului de specialitate care poarta denumirea de auditor public extern; codul de conduita al auditului public extern; regulamentele interne de organizare si functionare; standardele de audit precum si orice alte activitati interne ce intra in competenta curtii. Rezulta ca la nivelul Curtii regasim, pe langa plenul Curtii formati din cei 18 membri si o conducere executiva reprezentata din presedinte si cei 2 vicepresedinti ai Curtii de Conturi, respectiv ai Autoritatii de audit din cadrul Curti de Conturi.

Competenta Curtii de Conturi

Curtea exercita mai intai functia de control asupra resurselor financiare ale Statului si ale sectorului public, precum si auditul de peformanta asupra gestiunii bugetului general consolidat si a oricaror altor fonduri publice.

In competenta Curtii de Conturi intra pe de o parte toate entitatile publice dar si anumite societati comerciale care au capital de stat. Atunci cand in activitatea desfasurata, Curtea de Conturi constata aspecte care exced competentei sale provenind de la subiecte de drept care nu intra in sfera ei de activitate (societati private), Curtea de Conturi poate cere autoritatilor publice competente sa exercite controlul asupra activitatii acelor subiecte de drept care exced competentei sale (ex. ANAF care este ea insasi supusa controlului Curtii de Conturi poate sa efectueze la solicitarea acesteia controale cu privire la activitatea unor subiecte de drept care intra in sfera sa de competenta). In urma activitatii de control/audit desfasurata se intocmesc anumite documente/inscrisuri a caror reglementare se regaseste in RODAS. Este vorba despre rapoarte de control/audit; Decizia, care este actul administrativ emis in urma constatarii actiunii desfasurate in care sunt cuprinse pe de-o parte neregulile constatate, iar pe de alta parte masurile care se dispun cu termenele de ducere la indeplinire. Neregulile constatate sunt unele cauzatoare de prejudicii, iar altele care nu au cauzat prejudicii. In cazul celor cauzatoare de prejudicii, Curtea de Conturi prin echipa de control estimeaza cuantumul prejudiciilor, stabilind in sarcina conducerii controlate sa determine cuantumul integral al prejudiciului, masurile de recuperare al acestuia si sa-l recupereze efectiv. Prejudiciul in acceptiunea legii si in regimul juridic pe care il prevede Codul civil trebuie sa prevada atat paguba efectiva cat si beneficiul nerealizat.

Impotriva deciziei Curtii de Conturi, entitatea poate formula contestatie care reprezinta plangerea prealabila prevazuta de art. 7 din lg contenciosului administrativ nr.554/2004. De altfel, litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi, potrivit art. 140(1) din Constitutie, trebuiau sa se solutioneze de catre instantele judecatoresti specializate. Art. 155 din Constitutie prevede printr o norma tranzitorie ca pana la infiintarea acestor instante specializate, litigiile urmau sa se solutioneze de catre instantele de drept comun. Legea nr.94/1992 Prevede ca litigiile rezultate din activitatea Curtii de solutioneaza in conditiile legii nr. 554/2004. Competenta apartine sectiilor de contencios administrativ si fiscal constiuite in cadrul Tribunalelor judetene si al mun. Bucuresti al Curtii de Conturi si al ICCJ.

Curtea de Conturi are in teritoriu structuri care poarta denumirea de camere de conturi, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, care nu au personalitate juridice si sunt conduse de catre un director si un director adjunct, avand misiunea sa controleze activitatea entitatilor publice de nivel local si judetean.

Competenta materiala in solutionarea litgiilor rezultate din activitatea curtii este urmatoarea: a) Litigiile care privesc actele de control ale structurilor teritoriale se solutioneaza in fond la Tribunale si in recurs la CA. b) Litigiile care privesc actele de control ale structurii centrale se solutioneaza in fond la CA si in recurs la ICCJ. Precizam ca la nivel central Curtea de Conturi este formata din 12 departamente dintre care 10 exercita activitati de control audit, unul este departamentul juridic, iar celalalt departamentul de coordonare si metodologie.

Constestatia formulata de entitatile publice impotriva deciziei Curtii de Conturi se solutioneaza de catre o comisie de contestatii constituita la nivelul central si teritorial printr o incheiere, potrivit RODAS. In urma solutionarii, contestatia poate fi admisa in tot sau in parte sau poate fi respinsa. Impotriva incheierii, entitatea publica nemultumita poate formula actiune in fata instantei judecatoresti de Contencios administrativ.

In cazul in care in urma activitatii desfasurate se constata existenta unor indicii ca au fost savarsite fapte cu incalcarea legii penale, conducatorul departamentului care a coordonat activitatea de control poate sesiza organul de urmarire si cercetare penala cu privire la situatia constatata.

Procedura de sesizare a organului de urmarire penala parcurge anumite etape, si anume: a) Solicitarea unui punct de vedere din partea departamentului juridic cu privire la sesizarea organului de urmarire penala, punct de vedere care poate fi favorabil sau nefavorabil solicitarii.b) Supunerea spre analiza si hotarare plenului Curtii de Conturi care hotaraste atat cu privire la sesizarea cat si nesesizarea organului de urmarire penala.

Organul de urmarire penala e sesizat si in situatia in care nu se dispun masurile prevazute de lege pentru recuperarea prejudiciului. Art. 64 prevede ca nerecuperarea prejudiciului ca urmare a neurmaririi de catre conducerea entitatii a masurilor dispuse de catre Curtea de Conturi constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda.

Printre masurile dispuse in cazurile in care se constata existenta unor indicii de natura penala, se regaseste si propunerea pe care Curtea o face de a fi suspendate din functie persoanele care se fac vinovate de savarsirea faptelor care au determinat producerea de prejudicii grave entitatilor publice. Propunerea de suspendare se formuleaza de catre plenul Curtii de Conturi in baza punctului de vedere exprimat de catre departamentul juridic si se adreseaza organului competent sa dispuna suspendarea.

Exista situatii prevazute atat de lg 94/92 cat si de alte acte normative in care auditorii publici experti sa constate ca neregulile savarsite reprezinta contraventii si sa dispuna aplicarea unor sanctiuni contraventionale in conditiile orgonantei guvernului nr. 2/2001. RODAS contine in anexele sale modele cu privinta la intocmirea acestor acte.

Lg Curtii de Conturi - 94/1992

15