drept mediului

8/3/2019 drept mediului

1/186

TEMA I : DREPTUL MEDIULUI CA RAMURA DE DREPT.

1. Generalitati privind protectia mediului ecologie, mediu, resurse naturale,criza ecologica.

2. Protectia si dezvoltarea mediului ca sarcina de stat.

3. Sistemele de protectie a mediului.4. Geneza organizarii si legiferarii protectiei mediului in Republica Moldova.5. Definitia dreptului mediului.6. Obiectul dreptului mediului.7. Sistemul dreptului mediului.8. Principiile dreptului mediului.9. Raportul juridic al dreptului mediului.10. Notiunea si sistemul izvoarelor dreptului mediului.

1.Generalitati privind protectia mediului.

Tot mai des in discutiile cetatenilor, in discursurile mas-media, in rapoartele

guvernamentale sint abordate problemele ce apar in societate in urma declansarii

crizei ecologice si amplificarea efectelor ei. Apare aceasta fara indoiala in

contextul caracterului ,,transformator al numeroaselor forme de poluare, avind

rezonanta cit pe plan national, atit si international.

Sarcina unica care este pusa consta in solutionarea problemei privind evitarea

poluarii si mentinerii echilibrului ecologic.

Evident un rol aparte in rezolvarea acestei probleme ii revine justitiei, care

este una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, menita sa aplice

normele juridice, instaurind si supraveghind ordinea in societate, cu atit mai mult

cu cit vicierea mediului este o consecinta a activitatii umane.

Astfel, de la corelatia mediu-natura-om vom incerca sa stabilim in ce masura

omul poate influenta mediul si in ce mod dreptul poate reglementa aceasta actiune.

Ecosfera un sistem global si de inalta complexitate ce cuprinde totalitatea

obiectelor si factorilor materiali existenti, care se afla intr-o strinsa interdependenta

si care s-au constituit pe parcursul a milioane de ani.Legile fundamentale ale ecosferei (Barri Commoner):

In natura toate sint legate de toate, fapt ce adevereste ca toate procesele

se afla intr-o legatura de lant.

Totul trebuie sa duca undeva in natura nimic nu e de prisos si totul isi

gaseste utilizare.

Natura este cel mai intelept ,,gospodar capacitatea de a aranja

lucrurile anume in asa fel incit sa satisfaca necesitatile tuturor celor ce

participa la desfasurarea proceselor in ecosfera.

Totul are un pret rasplata nu se evita, ci se amina.

1


2/186

,,Ecologie din greaca oykos = loc, lacas, adapost, casa; logos = vorbire, stiinta.

Pentru prima data acest termen a fost utilizat de catre biologul german ErnstHaekelin 1866, in lucrarea sa ,,Morfologia organismelor, unde studiaza relatiiledintre animale si modul lor organic si neorganic.

Ecologia stiinta ce studiaza interactiunea dintre organismele vii si mediullorde existenta.

Mediu totalitatea lucrurilor, fenomenelor, influentelor de natura sa cauzeze

schimbari de diferit ordin in activitatea umana si a omului insusi, precum si cele ce

nu provoaca influenta, dar pot fi influentate de catre om, precum si cele ce nu

provoaca influenta si nu pot fi influentate de om, dar formeaza un anturaj al vietii

lui.

Mediu totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitati umane,

care in strinsa legatura, interactiune influenteaza echilibrul ecologic, determinaconditiile de viata pentru om si cele de dezvoltare a societatii umane.(E. Lupan)

Notiunea de mediu poate fi examinata: In sens restrins : punct de reper pentru ,,tot ce ne inconjoara serveste

omul (mediu uman). In sens larg : totalitatea factorilor biotici, abiotici si atropici in raport cu

un obiect (grup de obiecte) si care (factorii) se gasesc intr-o strinsa

interdependenta cu acest obiect (grup).

In scopul evitarii eventualelor confundari ale termenilor ,,natura - ,,mediu

este necesar de a stabili prin ce difera sensul lor.

Termenul ,,natura cuprinde in sine totalitatea factorilor abiotici si biotici

[omul].

Termenul ,,mediu cuprinde totalitatea factorilor naturali [fenomenele

antropice create de om].

Deci, termenul ,,mediu are un sens mai cuprinzator.

Resurse naturale obiectele, fenomenele, conditiile naturale si alti factori,

utilizabili in trecut, prezent si viitor pentru consum direct si indirect, care au

valoare de consum si contribuie la crearea de bunuri materiale si spirituale.

Legea privind resursele naturale nr. 1102-XII din 06.02.1997 // MO nr. 40 din19.06.1997.

Resurse naturale sint obiectele, fenomenele, conditiile naturale si alti

factori, utilizabili in trecut, prezent si viitor pentru consum direct sau indirect, care

au valoare de consum si contribuie la crearea de bunuri materiale si spirituale.

Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca mijloace de munca, surse de

energie, de materie prima si de materiale, nemijlocit ca obiecte de consum si

recreare, ca banca a fondului genetic sau sursa de informatii despre lumea

inconjuratoare.(art.1)

Clasificarea resurselor naturale :

1. Resursele naturale renovabile si resursele naturale nerenovabile

2


3/186

Resursele naturale care regenereaza in circuitul substantelor din biosfera

sau pot fi intregite artificial intr-o perioada de timp comensurabila cu termenul

lor de consum (cu ritmul de activitate economica a omului) sint resurse naturale

renovabile.Resursele naturale care nu regenereaza in circuitul substantelor din biosfera

intr-o perioada de timp comensurabila cu termenul lor de consum (cu ritmul deactivitate economica a omului) sint resurse naturale nerenovabile.

2. Resursele naturale nationale si resursele naturale locale

Resursele naturale care au importanta pentru intreaga populatie a tarii

(conditioneaza directiile strategice ale dezvoltarii ei social-economice) sint

resurse naturale nationale.Resursele naturale care au importanta pentru populatia unui teritoriu mai

limitat sint resurse naturale locale.Criteriile de raportare a resurselor naturale la resursele nationale sau la

resursele locale sint:a) valoarea economica si importanta lor pentru dezvoltarea

municipiului, raionului sau tarii;

b) constituirea lor ca obiect al unor contracte internationale;

c) raspindirea lor pe teritoriul a doua sau mai multe raioane;

d) folosirea lor pentru amplasarea sistemelor energetice, sistemelor de

transport si altor sisteme de stat, obiectelor de telecomunicatie si ale serviciului

meteo;

e) valoarea lor stiintifica, istorica, culturala si naturala.3. Resursele naturale destinate exploatarii, resursele naturale de rezerva si

resursele naturale protejate

Resursele naturale atrase (folosite) in circuitul economic sint resurse naturale

destinate exploatarii.Resursele naturale destinate exploatarii (resursele utilizabile), dar neatrase in

procesul de activitate economica sint resurse naturale de rezerva.Resursele naturale care prezinta o valoare deosebita pentru mentinerea

echilibrului ecologic si care nu pot fi atrase in procesul de activitate economica sint

resurse naturaleprotejate.Criteriile de raportare a resurselor naturale la categoria resurselor destinate

exploatarii, resurselor de rezerva sau resurselor protejate sint:a) oportunitatea economica si tehnica a folosirii resurselor naturale;

b) necesitatile economiei in resurse naturale;

c) mentinerea echilibrului ecologic al sistemelor naturale;

d) includerea speciilor de animale si de plante in Cartea Rosie;

e) deosebita valoare a resurselor naturale, care impune scoaterea lor din

folosinta economica, predestinarea acestora in exclusivitate cercetarilor stiintifice

sau includerea lor in patrimoniul istoric, cultural sau natural.

4. Resursele naturale curative

Obiectele si conditiile naturale care pot fi folosite in scopuri curative si deprofilaxie a bolilor se raporta la resursele naturale curative.

5. Resursele naturale transfrontiere

3


4/186

Resursele naturale care marcheaza, traverseaza frontierele dintre doua

sau mai multe tari ori isi au amplasamentul la frontiera sint resurse naturale

transfrontiere.

Mediul inconjurator reprezinta simultan conditie si mijloc de asigurare a vietii

umane. Intre acestea, pot fi distinse forme ecologice si economice de interactiune.Omul nu doar foloseste anumite resurse naturale, ci si le modifica substantial, in

vederea satisfacerii necesitatilor sale. Astfel, in decursul istoriei civilizatiei umane

au fost taiate 2/3 din paduri, au disparut mai mult de 200 specii de animale si

plante. Rezervele de oxigen in atmosfera s-au redus cu 10 mlrd. t., au degradat

aproximativ 200 mln. ha. de pamint fertil. Anual, 16 000 ha de pamint se

transforma in pustiu, dispare cite o specie de animale si plante. In acelasi timp,

populatia Pamintului a depasit cifra de 6,2 mlrd. oameni si creste in fiecare minut

cu 150 oameni, aproximativ 80 mln. oameni pe an. Dar , in fiecare 24 ore, din

cauza foametei, mor mai mult de 1000 copii. Aproximativ 1 mlrd. oamenipermanent sufera de foame. Din cauza lipsei apei potabile sufera 2 mlrd. oameni.

Numai in ultimii 30 ani omenirea a utilizat aproximativ 20% din resursele naturale

ale Pamintului.

Echilibrul ecologic este considerat normal cind exista o stare de balanta intre

componentele mediului si procesele ce contribuie la existenta indelungata a

sistemelor naturale si artificiale sau la dezvoltarea succesiva a acestora.Dezechilibru ecologic starea anormala, starea de poluare.Poluare orice schimbare in mediu care are drept efect ruperea echilibrului

ecologic, ceea ce constituie un efect negativ.

Poluare din latinapollouere = a murdari, a pingari, a profana.Notiunea de ,,poluarepoate fi inteleasa in doua sensuri:

Activitate de distrugere a echilibrului ecologic prin vicierea mediului

punind in pericol sanatatea, viata, patrimoniul, linistea, starea de

confort a oamenilor.

O stare de lucruri unde este stabilit un dezechilibru in urma unei

activitati nocive.

Cea mai completa este definitia adusa de Regulile de la Monreal (1982)referitor la poluarea transfrontaliera:

Poluare orice introducere de catre om in mediu, direct sau indirect, a unor

substante sau energii cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea

omului, sa prejudicieze resursele biologice, ecosistemele si proprietatea materiala,

sa diminueze beneficiile sau sa impiedice alte utilizari legitime ale mediului.

Dar si aceasta definitie este incompleta, deoarece reduce sensul termenului

de ,,poluare doar la intelesul de stare creata in urma activitatii omului. Dar, in

sens juridic, vom examina notiunea de ,,poluare anume in contextul definitiei

expuse mai sus, adica poluarea cauzata din vina omului, fiindca ea este cea maidesfasurata din citeva considerente:

4


5/186

- aceasta definitie cuprinde sensul notiunii de poluare si ca proces, si ca

stare de lucruri:- ea subliniaza momentul atit a actiunilor, cit si a efectelor.

Bunaoara, daca e sa pornim de la etimologia cuvintului ,,poluare, care

inseamna murdarire, pingarire, notiunea reda rezultatul (efectele), dar nu obiectele

care l-au provocat. Adica se presupune posibilitatea poluarii si prin activitati, ce inconditii normale, nu provoaca efecte negative. De exemplu, presupunem ca o

minte luminoasa a inventat un mecanism care prin sinteza obtine din CO2 oxigen si

carbon, ca rezultat in atmosfera se mareste concentratia de O 2 , fapt ce duce la o

incalcare a echilibrului ecologic, ceea ce constituie un efect negativ.

Starea de poluare este determinata de prezenta sau lipsa poluantului careaflat in mediu in cantitati ce depasesc limita de toleranta a uneia sau a mai multor

specii de vietuitoare, impiedica inmultirea sau dezvoltarea normala a acestora

printr-o actiune nociva. Cu cit diferenta dintre concentratia poluantului in mediu

si limita de toleranta este mai mare, cu atit poluantul se considera mai periculos.

Clasificarea poluantilor:

a) in dependenta de natura lor:- ca substanta (CO2)

- ca generator de poluare (intreprinderea);

b) in dependenta de origine:- umana

- naturala (vulcan, furtuna);

c) in dependenta de modul de formare:- primari (CO2)

- secundari (smogul/LONDRA/1952/10000 victime);

d) in dependenta de natura sa de influenta:- fizici (radiatia)

- biologici (petrol, deseuri).

2. Protectia si dezvoltarea mediului ca sarcina de stat.

Saltul brusc al dezvoltarii industriale in ultimele doua secole au dus lamodificari regretabile, profunde si accelerate in mediu, atit in cel natural, cit si in

cel artificial.

In urma introducerii unor tehnologii, au aparut cazuri fara precedent. Au

inceput sa fie taiate hectare de paduri, s-a intensificat exploatarea resurselor

subterane, ultimele fiind eronat considerate inepuizabile.

Dobindind posibilitatea de a transforma mediul, omul nu si-a pus mult timp

problema de a proceda rational, in conditii de echilibru, la dezvoltarea vietii.

Aceasta problema este sesizata de catre om, de regula, dupa producerea unor

accidente sau catastrofe.Insa, natura nu intirzie sa dea de stire omului ca abuzul nu duce la bine.

5


6/186

Asadar, datorita faptului ca influenta negativa distructiva nu cunoaste granite

locale, regionale sau statale, datorita faptului ca dezvoltarea economica si

elaborarea masurilor de protectie a mediului poarta un caracter complex, iar

aplicarea lor necesita dirijare centralizata, statul (statele) trebuie sa-si asume ca

sarcina primordiala obligatia de a proteja si dezvolta mediul.

Solutionarea problemelor de mediu sint de competenta statului deoarece:- poluarea si combaterea ei este o problema nationala;

- statul este cel ce stabileste regulile de conduita, inclusiv si din domeniul

protectiei mediului;

- statul poate prin organele sale specializate sa urmareasca respectarea

normelor de drept;

- statul este in drept sa aplice sanctiuni in cazul incalcarii de catre

persoane a normelor legale imperative;

- organele de stat sint competente sa solutioneze litigiile ce apar in

procesul de exploatare a mediului;- statul are la dispozitie, prin buget, sume de bani pentru a finanta diferite

activitati de prevenire, de depoluare si de ameliorare a conditiilor de

mediu.

Indiferent de faptul daca este sau nu stabilita acesta problema ca o functie

distincta a statului, astazi, importanta ei practica deja nu mai trezeste indoiala.

Deci, paralel cu ocrotirea si consolidarea suveranitatii, cu solutionarea

problemelor economice, statul isi mai asuma o sarcina importanta lupta pentru

stabilitatea si mentinerea echilibrului ecologic.

Pe de alta parte, fenomenul poluarii si degradarii mediului a atins asemenea

niveluri incit stoparea sa nu este posibila decit printr-o larga cooperare

internationala. Si acesta din urmatoarele motive:

1. Afectarea negativa a calitatii mediului din fiecare tara se datoreaza nu

numai actiunii unor factori aflati pe teritoriul statului respectiv, ci si unor surse de

poluare ce se gasesc in afara granitelor sale si care tin de diversele activitati

desfasurate pe teritoriul altor state.

2. Exista apoi un patrimoniu comun al intregii omeniri, la care au acces toate

statele lumii si a carui utilizare necorespunzatoare constituie o principala cauza de

afectare a echilibrelor ecologice existente la nivel planetar. Prin urmare, se impune

adoptarea unor masuri de reglementare a modului in care trebuie folosit acest patrimoniu, cu stabilirea drepturilor si obligatiilor pe care le are fiecare stat,

precum si initierea unor programe internationale in vederea inlaturarii

disfunctionalitatilor si refacerii echilibrelor initiale.

3. Faptul ca ceea ce se intimpla in interiorul granitelor nationale genereaza

efecte negative in raport cu mediul ambiant ce transced aceste granite face tot mai

evidenta cerinta reglementarii, prin conventii internationale, a obligatiilor pe care

le au statele in privinta preintimpinarii extinderii consecintelor negative ale

activitatilor ce se desfasoara pe teritoriul lor in teritoriile statelor vecine.

4. Si, in sfirsit, daca ecosfera constituie un sistem global, in care sint integratein mod unitar componentele de mediu aflate pe intreaga planeta, atunci iese

pregnant in evidenta faptul ca dezechilibrele intervenite in structura mediului

6


7/186

ambiant al fiecarei tari se vor rasfringe inevitabil asupra achilibrelor sistemului

global. Ca atare, daca se vrea o protejare eficienta a ecosferei, ca o conditie

indispensabila a conservarii si apararii vietii pe pamint, atunci se impune o

protejare corespunzatoare a calitatii mediului existent in fiecare tara. Deci, si sub

aceste aspect, cooperarea internationala se releva a fi absolut necesara, fiindca

numai prin coordonarea eforturilor pe care le intreprind statele lumii in aceastadirectie, prin adoptarea unor norme unitare cu privire la protectia mediului se va

raspunde corespunzator la cerintele pe care le reclama actiunea de depasire a

actualei crize ecologice si de preintimpinare a unor crize viitoare.

3. Sistemele de protec tie a mediului.

3.1. Considerind problema ecologica drept una dintre cele mai principale,

statul a determinat caile, mijloacele, metodele si subiectele in drept de a solutionaaceasta problema.

Numai actionind in strinsa interdependenta, acesti factori sint in stare sa-si

atinga scopul: solutionarea problemei folosirii rationale, conservarii si protectiei

mediului.

Sistemul de protectie a mediului cuprinde doua elemente principale:

- sistemul mijloacelor juridice;

- sistemul organizational:

a) national,

b) international.

3.2. Sistemul mijloacelor juridice de protectie a mediului.

Caracterul reglementarilor ce tin de acest domeniu a evoluat, odata cu

scurgerea timpului, in functie de extinderea domeniului relatiilor care trebuiau

ghidate. Astfel, primele reglementari tineau de folosirea rationala a unor resurse

naturale utilizate in anumite sfere de activitate si in cele mai dese cazuri purtau

caracter ocazional. Treptat incepe elaborarea reglementarilor ce tin de inlaturarea

unor calamitati-consecinte ale activitatii umane. Actualmente, reglementarile

juridice se extind practic asupra tuturor domeniilor vietii umane si intrunesc o seriede procedee cu caracter particular, cit si general.

Mijloacele juridice utilizate in procesul elaborarii masurilor si normelor de

protectie a mediului pot avea caracter:

* preventiv,

* defensiv,

* represiv,

* reparator.

Aceste mijloace sint utilizate in vederea reglementarii:

folosirii rationale a resurselor mediului;

7


8/186

prevenirea poluarii;

depoluarea mediului;

repararea prejudiciilor cauzate prin vicierea mediului;

ameliorarea conditiilor de viata;

mentinerea starii calitative si cantitative a resurselor naturale existente.

Prin afirmarea ca mijloacele juridice utilizate realizeaza scopul protectieimediului nu se neaga faptul ca aceste mijloace sint aplicate si pentru realizarea

altor scopuri, respectiv sint caracteristice si altor ramuri de drept decit Dreptul

mediului.

3.3. Sistemul organizational element esential al sistemului general deprotectie a mediului, constituit din ansamblul de subiecte imputernicite sa realizeze

activitatile si procedeele prevazute de legislatie si dictate de obiectiva nacasitate a

starii de lucruri.

3.3.1. Sistemul organizational national de protectie a mediului.

Conform legislatiei mediului a RM, sistemul organizational national este

format din:

autoritatile publice;

persoanele juridice, altele decit autoritatile publice;

persoanele fizice.

Autorit atile publice organe publice care prin competenta directa sau

indirecta exercita atributii de administrare in domeniul protectiei mediului.

Dupa competenta ce le revine distingem:I. Organe de competenta generala, care detin drepturi si obligatii in toate

domeniile sau mai multe domenii ale vietii sociale, inclusiv si in domeniul

protectiei mediului.

Parlamentul RM:

a) aproba principiile politice generale in domeniul protectiei mediului si

folosirii resurselor naturale;b) adopta acte legislative cu privire la protectia mediului si folosirea

resurselor naturale;

c) aproba la propunerea Guvernului limitele de folosire a resurselor naturale de

importanta nationala, limitele de emisii si deversari nocive in mediu, limitele de

depozitare a deseurilor de productie si menajere pe teritoriul republicii, taxele

pentru folosirea resurselor naturale, pentru poluarea mediului si pentru depozitarea

deseurilor;

d) aproba programe de redresare a mediului;

e) declara teritorii drept zone de criza ecologica sau de catastrofa ecologica,

stabileste regimul de administrare in ele si statutul cetatenilor;

8


9/186

f) audieaza raportul anual al Guvernului privind starea mediului in republica.

(art. 6, Legea med. prot.)

Presedintele RM:

a) reprezinta interesele Republicii Moldova in domeniul protectiei mediului in

relatiile internationale;

b) este responsabil in fata comunitatii mondiale pentru starea mediului inrepublica. (art. 7, Legea prot. med.)

Guvernul RM:

1) realizeaza politica Parlamentului in domeniul protectiei mediului si asigura

folosirea rationala a resurselor naturale, stabileste inlesniri pentru activitatile

de protectie a mediului, pentru activitatile economice nonpoluante, pentru

prelucrarea si neutralizarea deseurilor de productie si menajere;

2) intocmeste cadastrul resurselor naturale;

3) adopta decizii cu privire la scoaterea temporara sau definitiva din circuitulagricol a terenurilor secatuite sau periclitate de procese geologice, la stabilirea

terenurilor destinate impaduririi, la crearea zonelor sanitare si de protectie,

precum si a perdelelor forestiere de protectie;

4) asigura in comun cu autoritatile administratiei publice locale actiuni de

conservare a diversitatii biologice;

5) coordoneaza activitatea de protectie a mediului, desfasurarea de ministere,

departamente si autoritatile administratiei publice locale;

6) elaboreaza programe de ameliorare a calitatii mediului pe anul urmator;

7) elaboreaza masuri de prevenire a crizelor, accidentelor si catastrofelor

ecologice, iar in caz de producere a acestora organzeaza un complex de actiuni

pentru lichidarea consecintelor lor;

8) determina amplasarea si regimul poligoanelor de nivel republican pentru

despozitarea si prelucrarea deseurilor de productie, pastrarea substantelor toxice

si radioactive, precum si reglementeaza transportarea si inactivarea acestora;

9) organizeaza si sustine activitatea de educatie ecologica, creeaza sistemul de

instruire ecologica la toate nivelurile sistemului de invatamint, asigura

pregatirea cadrelor de specialisti in domeniul protectiei mediului;

10) asigura relatiile externe ale Republicii Moldova cu alte state si cu

organismele internationale in domeniul protectiei mediului;11) numeste directorul general al autoritatii centrale pentru resursele

naturale si mediu si adjunctii ei;

12) suporta finantarea activitatii si inzestrarea tehnico-materiala a autoritatii

centrale pentru resursele naturale si mediu si a subdiviziunilor acesteia,

finantarea comenzii de stat pentru cercetari stiintifice in probleme de protectie a

mediului si folosire rationala a resurselor naturale;

13) cere autoritatilor de administrare a economiei sa elaboreze si sa asigure

realizarea in comun cu autoritatile administatiei publice locale cu institutiile de

cercetari in domeniile respective si cu autoritatile pentru mediu programe sirecomandari cu privire la:

9


10/186

a) protectia si ameliorarea terenurilor in procesul gospodaririi in conformitate

cu destinatia lor si specificul functional al ecosistemelor; schimbarea

destinatiei terenurilor conform rezultatelor expertizei ecologice de stat;

b) reducerea consumului de apa industriala si prevenirea pierderilor ei, cresterea

gradului ei de utilizare, preintimpinarea eutrofizarii neechilibrate a apelor de

suprafata si a poluarii apelor freatice cu substante chimice;c) economisirea energiei, obtinerea unei maxime eficiente la folosirea ei,

reorientarea politicii energetice spre producerea decentralizata si locala a

energiei preferential pe seama aplicarii surselor de energie alternativa (energia

vintului, soarelui, masei biologice);

d) imbunatatirea performantelor tehnice pentru reducerea noxelor evacuate in

atmosfera, siastarea folosirii de clorofluorocarbonati, diminuarea poluarii

atmosferei cu bioxid de sulf, oxizi de azot, compusi organici volatili, reducerea

noxelor evacuate prin gazele de esapament, a zgomotelor si vibrantiilor in

conformitate cu prevederile tratatelor si acordurilor interstatale si internationale inacest domeniu;

e) elaborarea instrumentelor economice si de gospodarire pentru

minimalizarea deseurilor prin utilizarea cit mai eficienta a materiei prime,

reducerea folosirii substantelor toxice, corozive si inflamabile sau inlocuirea lor

cu materiale alternative interne, prin marirea termenului de utilizare a productiei

si prin reciclarea ei. (art. 8, Legea prot. med.).

Autorit atile administratiei publice:

a) asigura respectarea legislatiei de protectie a mediuluii;

b) aproba de comun acord cu autoritatea centrala pentru resursele naturale si

mediu limitele de folosire a resurselor naturale, cu exceptia limitelor de

folosire a resurselor de importanta nationala, limitele de emisii si deversari

nocive in mediu, cu exceptia celor ce depasesc teritoriul subordonat, limitele

poluarii fonice; limitele de depozitare a deseurilor de productie si menajere;

c) supravegheaza si coordoneaza activitate primariilor si preturilor in domeniul

depozitarii si prelucrarii deseurilor de productie si menajere, constructiei si

functionarii instalatiilor de epurare a apelor reziduale, instalarii utilajelor si

depozitivelor de retinere si neutralizare a noxselor, prevenirii si combaterii

alunicarilor de teren, eroziunii, salinizarii, compactarii si poluarii solurilorcu ingrasaminte minerale si pesticide, folosirii rationale a pajistilor, repartizarii

de terenuri pentru asigurarea gradului necesar de impadurire, crearii

perdelelor forestiere de protectie si a spatiilor verzi;

d) constituie si administreaza fondurile ecologice extrabugetare locale;

e) organizeaza elaborarea si realizarea programelor ecologice, asigura

efectuarea lucrarilor de reconstructie ecologica si de restabilire a echilibrului

ecologic in zonele afectate prin activitatea antropica;

f) declara drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic si

peizagistic;g) asigura informarea sistematica si operativa a populatiei, intreprinderilor,

institutiilor, organizatiilor privind starea mediului;

10


11/186

h) contribuie la instruirea si constientizarea populatiei in problemele

protectiei mediului si folosirii rationale a resurselor naturale. s.a. (art. 9, 10,

Legea prot. med.)

II. Organe de competenta speciala, care sint create in mod special pentru

solutionarea problemelor protectiei mediului.

Ministerul Ecologiei si Resurselor Naturale.a) efectuarea controlului de stat asupra starii mediului si componentilor

lui, respectarii legislatiei cu privire la protectia mediului, a acordurilor

interstatale si internationale, elaborarea si desfasurarea de actiuni in scopul

diminuarii presingului antropic asupra ecosistemelor, biodiversitatii si sanatatii

oamenilor, prognozarea eventualelor crize, accidente si catastrofe ecologice;

b) organizarea si asigurarea functionarii monitoringului ecologic complex,

evaluarii impactului asupra mediului si efectuarii auditului ecologic;

c) efectuarea recensamintului resurselor naturale, reglementarea in comun cuGuvernul a folosirii lor pentru satisfacerea cerintelor economice si sociale ale

generatiilor prezente si viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor

naturale, de emisii si deversari nocive in mediu, de depozitare a deseurilor de

productie si menajere;

d) coordonarea activitatii de ocrotire a ecosistemelor naturale, landsafturilor,

monumentelor naturii de importanta stiintifica, instructiva si istorico-culturala;

e) organizarea si coordonarea cercetarilor stiintifice in problemele ecologice,

elaborarea de programe pentru restabilirea ecosistemelor degradate, organizarea

pregtirii si reciclarii cadrelor in domeniul ecologiei;

f) formarea si gestionarea fondului ecologic extrabugetar national;

g) generalizarea practicii de aplicare a legislatiei cu privire la protectia

mediului, elaborarea actelor legislative in domeniul ecologiei;

h) informarea opiniei publice despre starea mediului, propagarea cunostintelor

ecologice;

i) efectueaza in exclusivitate expertiza ecologica de stat, vizeaza actele

normatuve, coordoneaza programele si proiectele ce se refera la starea mediului si

folosirea resurselor naturale, elaborate de ministere departamente, autoritatile

administratiei publice locale;

i) activeaza in cadrul comisiilor de stat pentru amlasarea si darea in folosinta aobiectivelor de productie, administrative, locative si de alta destinatie;

j) acorda si anuleaza anual autorizatiile pentru importul, depozitarea,

transportarea si folosirea pesticidelor si altor sbstante toxice;

k) examineaza rapoartele de activitate ale conducatorilor organelor de stat,

intreprindelor, institutiilor si organizatiilor ce contin referinte la protectia

mediului, folosirea si reproducerea resurselor naturale, respectarea legislatiei cu

priviree la protectia mediului;

l) cere de la organele de stat, intreprinderi, institutii, organizatii din

republica sa prezinte informatia obligatorie privind starea mediului, folosireasi reproducerea resurselor naturale, indeplinirea masurilor pentru protectia

mediului, iar organele de stat, intreprinderile, institutiile si organizatiile prezinta

11


12/186

autoritatii centrale pentru resursele naturale si mediu intrega informatie de care

dispun in domeniul vizat in mod gratuit si neconditionat;

m) antreneaza savanti, specialisti din organele de stat, intreprinderi,

institutii, organizatii la efectuarea expertizei ecologice de stat, la elaborarea

programelor de protectie a mediului;

n) formeaza consilii tehnico-stiintifice, comisii, organizeaza conferinte siconsfatuiri in problemele protectiei mediului;

o) suspenda si interzice proiectarea, constructia, reconstructia obiectivelor

industriale, agricole si de menire sociala, lucrarile de exploatare a resurselor

naturale si alte lucrari, daca acestea se produc prin incalcarea legislatiei cu privire

la protectia mediului;

p) intenteaza actiuni civile, impotriva oranelor de stat, intreprinderilor,

institutiilor, organizatiilor si persoanelor fizice, care au cauzat daune republicii

prin poluarea mediului si folosirea nerationala a resurselor naturale;

q) analizeaza tendintele si nivelul de dezvoltare a actiitatii de ocrotire a naturiidin strainatate, generalizeaza si propaga experienta internationala pozitiva in acest

domeniu;

r) participa la elaborarea de contracte si acorduri interstatale si internationale

referitoare la problemele ecologice si folosirea resurselor naturale;

s) stabileste si intretine in corespundere cu legislatia in vigoare legaturi cu alte

state, organisme internationale in problemele ce tin de componenta autoritatii

centrale pentru resursele naturale si mediu;

s) efectueaza alte actiuni, ce decurg din scopul, functiile si sarcinile lui. (art.

15, 16 Legea prot. med.)

LISTA institutiilor subordonate Ministerului Ecologiei si Resurselor

Naturale

1. Inspectoratul Ecologic de Stat cu agentiile ecologice "Nord", "Centru",

"Sud" si "U.T.A. Gagauzia"

2. Serviciul Hidrometeorologic de Stat

3. Asociatia de Stat de Productie pentru Explorari Geologice "AGeoM"

4. Institutul National de Ecologie "INECO"

Inspectoratul Ecologic de Stat.In domeniul realizarii politicii de mediu:- participa la elaborarea si promovarea programelor si planurilor nationale de

actiuni in domeniul protectiei mediului si utilizarii resurselor naturale;

- conlucreaza cu organele administratiei publice centrale si locale la elaborarea

si implementarea programelor si planurilor nationale si locale de actiuni in

domeniul protectiei mediului;

- participa la elaborarea si avizarea proiectelor de acte legislative si normative

privind protectia mediului si utilizarea resurselor naturale;

- elaboreaza documente instructive privind mecanismele siinstrumentele de promovare si implementare a programelor si planurilor de

actiuni in domeniul protectiei mediului si utilizarii resurselor naturale;

12


13/186

- participa la elaborarea si implementarea conventiilor, acordurilor regionale si

internationale ce tin de protectia mediului;

- monitorizeaza factorii de mediu si organizeaza controlul ecologic de stat;

- participa la elaborarea si coordonarea normativelor ecologice, standardelor,

metodologiei de calcul al prejudiciului cauzat mediului, asigura aplicarea acestora

in teritoriu;- organizeaza, in limitele competentei, seminare, conferinte la nivel republican,

regional si international, participa la simpozioane regionale si internationale,

la pregatirea si instruirea cadrelor in domeniul protectiei mediului si utilizarii

resurselor naturale;

- participa la actiunile de popularizare a masurilor de asigurare a calitatii

factorilor de mediu, de educatie a publicului in problemele de mediu prin

intermediul radioteleviziunii, mass-media, emite raportul anual privind activitatea

Inspectoratului.

In domeniul exercitarii controlului ecologic de stat:exercita controlul de stat si supravegheaza respectarea actelor legislative sinormative in domeniul protectiei mediului si utilizarii resurselor naturale, cu

exceptia resurselor subsolului si apelor subterane, de catre agentii economici cu

orice forma de proprietate si apartenenta departamentala si persoanele fizice,

inclusiv straine;

- supravegheaza respectarea normativelor si cerintelor ecologice, a

instructiunilor, recomandarilor, normelor de folosire a resurselor naturale a

normelor de utilizare a produselor si substantelor nocive, a deseurilor;

- exercita controlul privind respectarea si aplicarea normelor de protectie a

mediului la amplasarea, proiectarea si constructia obiectelor, valorificarea

noilor tehnologii, instalarea utilajelor noi, precum si asupra modului de utilizare

de catre agentii economici a mijloacelor financiare destinate protectiei mediului;

- exercita controlul realizarii programelor de extindere a fondului silvic si

lucrarilor de regenerare si exploatare a padurilor precum si de creare a fisiilor

forestiere de protectie a zonelor si fisiilor de protectie a apelor;

- exercita controlul privind respectarea normelor ecologice, efectuarea

masurilor de mentinere si conservare a biodiversitatii si de utilizare a faunei

cinegetice;

- exercita controlul privind efectuarea de catre agentii economici a masurilorde protectie a mediului, achitarea taxelor si platilor pentru poluarea mediului;

- exercita controlul de stat privind respectarea legilor si actelor normative ce

tin de protectia mediului inconjurator in procesul de fabricare, depozitare,

transportare, utilizare, neutralizare si inhumare a produselor si substantelor

nocive si a deseurilor rezultate din acestea;

- efectueaza expertiza ecologica de stat a documentatiei de proiect pentru

constructia, extinderea, reconstructia, reutilarea, modernizarea, reprofilarea,

conservarea, demolarea si lichidarea obiectelor in corespundere cu actele

normative;- exercita controlul de stat privind respectarea de catre agentii economici a

limitelor de utilizare a resurselor naturale, a normelor deversarilor si degajarilor

13


14/186

de substante nocive in mediul ambiant, precum si a limitelor de depozitare a

deseurilor industriale, menajere, toxice si de alta provenienta, stabilite in actele

legislative si normative;

- sisteaza activitatea agentilor economici in cazul nerespectarii cerintelor

legislatiei si normelor ecologice;

- supravegheaza folosirea resurselor acvatice, respectarea normelor specialede consum, regimului special de gestionare a zonelor de protectie si a zonelor

de protectie sanitara a resurselor de apa;

- exercita supravegherea asupra respectarii legislatiei in domeniul protectiei

mediului in timpul extragerii substantelor utile, precum si asupra terenurilor

recultivate dupa epuizarea substantelor utile;

- participa la aprobarea limitelor de folosire a resurselor naturale, normelor de

emisii si deversari nocive in mediu, normelor-limita de depozitare a deseurilor

de productie si menajere la compartimentul protectia mediului inconjurator;

- coordoneaza programele anuale si de perspectiva de combatere a eroziuniisolului, alunecarilor de teren, utilizarii ingrasamintelor minerale, organice,

pesticidelor si altor produse si substante nocive;

- coordoneaza programele anuale de extindere a suprafetelor pentru

impadurire, restabilire a biocenozelor silvice autohtone prin reconstructie

ecologica si conservarea biodiversitatii;

- participa la elaborarea normelor anuale admisibile de emisii nocive in

atmosfera din surse fixe si mobile, supravegheaza respectarea regimului de

emisii-limita si normelor stabilite;

- exercita controlul privind importul/exportul produselor si substantelor

nocive, precum si celor care pot cauza prejudicii mediului;

- exercita controlul ecologic instrumental de stat al autovehiculelor

neinmatriculate in tara;

- intreprinde masuri pentru combaterea exportului ilicit din tara a resurselor

regnului animal, inclusiv a celor incluse in Cartea Rosie a Republicii Moldova;

- exercita controlul si percepe platile pentru importul produselor petroliere,

precum si al marfurilor care, in procesul utilizarii, cauzeaza poluarea mediului;

- monitorizeaza importul/exportul deseurilor, substantelor periculoase si toxice,

precum si a emisiilor de substante nocive de la transportul auto si alte surse;

- tine evidenta surselor de poluare a aerului atmosferic, bazinelor acvatice sisolului;

- controleaza efectuarea pescuitului industrial si recreativ-sportiv, stabileste

masurile necesare pentru cresterea potentialului biologic al resurselor piscicole,

popularea bazinelor piscicole cu specii noi, prevenirea si combaterea

epizootiilor, daunatorilor si influentei negative de orice provenienta asupra

resurselor piscicole;

- efectueaza expertiza ihtiologo-piscicola a lucrarilor executate in bazinele

piscicole sau in zonele de protectie.

Alte atributii:- cerceteaza cazurile de avarii si situatiile ecologice exceptionale;

14


15/186

- intocmeste si inainteaza organelor competente materialele privind cazurile

de incalcare a legislatiei ecologice, inainteaza organelor de drept materiale

pentru pornirea dosarelor penale si tragerea la raspundere penala a infractorilor;

- inainteaza in instantele judiciare actiuni civile de recuperare a daunelor

cauzate mediului;

- organizeaza instruirea, reciclarea si atestarea colaboratorilor Inspectoratului;- efectueaza prin intermediul serviciilor (posturilor) sale de control ecologic

testarea si controlul ecologic instrumental al surselor mobile de poluare.

(Hotarirea Guv. RM cu privire la aprobarea structurii si Regulamentului

Inspectoratului Ecologic de Stat Nr.77 din 30.01.2004, art. 10)

Departamentul Standardizare si Metrologie.

- elaborarea conceptiei de dezvoltare a Sistemului National de Standardizare;

- desemnarea standardelor utilizabile pentru evaluarea conformitatii

produselor, proceselor si serviciilor;- efectuarea, la sesizarea organelor de control, contra plata, a testarilor si

expertizelor privind calitatea produselor prin intermediul intreprinderilor

subordonate;

- stabilirea modului de aplicare in Republica Moldova a

standardelor regionale (interstatale), internationale si ale altor tari;

- elaboreaza si inainteaza Guvernului spre aprobare politica de stat in

domeniul asigurarii conformitatii produselor;

- stabileste reguli si proceduri de asigurare a conformitatii produselor,

inclusiv reguli si proceduri de evaluare periodica a produselor certificate, de

evaluare periodica a organismelor de evaluare a conformitatii, desemnate si

notificate pentru activitate in domeniul reglementat, precum si stabileste

continutul declaratiei de conformitate;

- tine si actualizeaza Registrul de Stat al Sistemului National de Asigurare a

Conformitatii Produselor;

- suspenda sau retrage certificatele de conformitate, precum si suspenda sau

retrage dreptul de aplicare a marcii nationale de conformitate SM, in caz de

nerespectare de catre organismele de evaluare a conformitatii a regulilor stabilite

in Sistemul National de Asigurare a Conformitatii Produselor;

- examineaza, in modul stabilit, contestatiile furnizorilor referitor ladivergentele aparute in cadrul asigurarii conformitatii.

(Hotarirea Guv. RM privind aprobarea Regulamentului, structurii si efectivului-

limita ale Departamentului Standardizare si Metrologie Nr.932 din 06.09.2001,

art. 10)

III. Organele de drept :

a) realizeaza supravegherea si controlul respectarii normelor de drept in

vigoare ;

b) pot intenta actiuni in judecata ;c) solutioneaza litigiile aparute in acest domeniu;

d) asigura sanctionarea subiectilor pentru incalcarea prevederilor legii.

15


16/186

IV. Organizatiile obstesti :

a) realizeaza controlul respectarii legislatiei de catre beneficiari ;

b) apara interesele comunitatii in instantele de judecata.

Persoanele juridice, altele decit autoritatile publice.

Agen tii economici , indiferent de forma de proprietate, in calitate debeneficiari de folosre a resurselor naturale, sint obligati:

a) sa foloseasca cit mai economicos energia, apa, sa intreprinda masuri pentru

prevenirea alunicarilor de teren, sa nu admita eroziunea solului, salinizarea sau

inmlastinirea secundara, compactarea si poluarea solului cu ingrasaminte

minerale si pesticide, sa respecte normativele solului cu ingrasaminte minerale si

pesticide, sa respecte normativele aplicarii in agricultura a substantelor chimice;

b) sa retehnologizeze procesele de productie in vederea minimalizarii

deseurilor prin folosirea cit mai efecienta a materiei prime, sa reduca folosirea

substantelor toxice, inflamabile si sa le inlocuiasca cu materiale alternative inerte,care asigura obtinerea unei productii finale cit mai durabile, sa produca, sa utilzeze

si sa puna in circulatie ambalaje recuperabile, refolosibile, reciclabile sau usor

degradabile;

c) sa doteze sursele generatoare de noxe cu dispozitive, echipamente si instalatii

de epurare, capabile de a reduce noxele evacuate sub limitele admisibile,

stabilite de autorizatiile pentru mediu;

d) sa planteze si sa intretina in jurul unitatilor industriale, a complexelor

zootehnice perdele forestiere de protectie si spatii verzi, sa tina sub o

supraveghere permanenta starea mediului din jurul unitatilor industrilae si

complexelor zootehnice si sa intreprinda masuri de protectie a mediului;

e) sa asigure supravegherea permanenta a constructiilor si instalatiilor in

cursul functionarii lor, sa ia masuri pentru prevenirea avariilor si poluarii

accidentale a mediului, iar in caz de producere a acestora sa ia masuri operative

pentru inlaturarea cauzelor lor, sa anunte imediat autoritatile pentru mediu, sa

lichideze pe cont propriu toate consecintele avariilor si poluarii accidentale, sa

repare prejudiciile aduse mediului, componentilor lui, averii altor proprietati si

sanatatii persoanelor afectate;

f) sa execute hotaririle si dispozitiile ministerelor, departamentelor si

autoritatilor administratiei publice locale referitoare la probelemele protectiei mediului, sa prezinte autoritatilor pentru mediu intreaga informatie

referitore la influenta activitatii economice promovate asupra mediului si

componentilor lui, sa admita accesul neconditionat si la orice ora al inspectorilor

mediului la unitatile de productie pentru a efectua controlul actiunilor

activitatilor, susceptibile sa afecteze mediul;

g) sa solicite autoritatilor pentru mediu expertizarea activitatilor susceptibile sa

afecteze mediul;

h) sa asigure conditiile corespunzatoare pentru prevenirea poluarii mediului cu

substante toxice, volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel intimpul transpotarii si pastrarii lor. (art. 32).

16


17/186

Persoanele fizice, potentiali beneficiari de folosire a factorilor siresurselor de mediu.

Recunoscind dreptul persoanelor fizice la un mediu sanatos de viata, statulasigura:

a) accesul deplin, operativ si liber la informatiile privind starea mediului si

starea sanatatii populatiei;b) dreptul de a se asocia in organizatii, partide, miscari, asociatii de

protectie a mediului, de a adera la cele existente;

c) dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi, diverselor

programe economice sau de alta natura ce vizeaza direct sau indirect protectia

mediului si folosirea resurselor naturale; dreptul la informare si consultare asupra

proiectelor de amplasare si construire a obiectelor cu efecte negatuve asupra

mediului, de refacere si amenajare a teritoriului, a localtatilor urbane si rurale;

d) dreptul de a interveni cu demersuri la instantele de stat, pentru suspendarea

temporara sau definitiva a activitatii agentilor economici care aduc dauneireparabile mediului; dreptul de a solicita efectuarea expertizei obiectivelor si de

a participa la efectuarea expertizei obstesti;

e) dreptul de a organiza referendumuri nationale si locale in probleme

majore de protectie a mediului;

f) dreptul la educatie si instruire ecologica;

g) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor organizatii,

partide, miscari, asociatii, autoritatilor pentru mediu, administrative sau

judecatoresti pentru a sista actiunile care aduc daune mediului, indiferent daca

agentii economici vor fi sau nu prejudicati in mod direct; dreptul de a trage la

raspundere persoanele, care au comis contraventii sau infractiuni ecologice;

h) dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluarii sau a

altor actiuni de afectare a mediului, precum si pentru prejudiciul adus sanatatii

oamenilor;

i) dreptul de a beneficia de facilitatile prevazute de legislatie pentru

invenstitiile capitale, care au drept scop ameliorarea calitatii mediului. (art. 30)

In acelasi timp, ei fiind datori:a) sa respecte legislatia cu privire la protectia mediului si sa protejeze mediul,

sa foloseasca rational resursele naturale, sa nu lezeze drepturile si interesele altor

beneficiari ai resurselor naturale sa semnaleze operativ autoritatile pentru mediusau organizatiile ecologice despre daunele, provocate naturii de persoanele

fizice si juridice;

b) sa contribuie la amenajarea teritoriilor, la cererea aliniamentelor de

arbori si arbusti si a spatiilor verzi, sa nu admita distrugerea acestora, sa nu

polueze teritoriul, unde activeaza sau locuiesc;

c) sa recupereze pierderile si sa repare prejudiciul cauzat mediului si populatiei.

(art. 31).

17


18/186

3.3.2. Sistemul organizational international de protectie a mediului.

Cadrul institutional international totalitatea organismelor internationale,

abilitate sa cerceteze, reglementeze, sa realizeze schimb de informatii, experienta,

control, sa coopereze in solutionarea problemelor de mediu stringente.

Cadrul institutional international cuprinde:

Organizatii internationale interguvernamentale globale.

Organizatii internationale neguvernamentale.

Organizatii internationale regionale.

Organizatii subregionale.

Organizatii internationale interguvernamentale globale:

- Adunarea Generala a O.N.U.

- Conferinta O.N.U. asupra Mediului (Stocholm, 1972; Rio de Janeiro.1992).

- Programul O.N.U. pentru Mediu (PNUE, 1972).

- Agentia Internationala pentru Energia Atomica (AIEA, 1956).

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO).

- Organizatia Maritima Consultativa Interguvernamentala (OMCI).

- Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS).

- Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM).

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura

(UNESCO).

- Organizatia Internationala a Muncii (OIM).

- Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI).

- Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI).

Organizatii internationale neguvernamentale.

Se caracterizeaza:

fie prin interese preponderent stiintifice si propagarea conceptiilor

progresiste ce tin nemijlocit de acest domeniu;

fie prin activitati radicale de interventie in activitatile statale, mondiale etc.

- Unitatea Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN).- Fundatia Mondiala pentru Natura (WWF).

- Greenpreace (Pacea verde).

Organizatii internationale regionale.

Se formeaza in vederea solutionarii problemelor de ordin regional

a doua sau mai multe state.

- Organizatia Unitatii Africane (OUA).

- Organizatia Statelor Americane (OSA).

- Comisia economica a O.N.U. pentru Europa.- Consiliul Europei.

- Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE).

18


19/186

Organizatii subregionale.

- Comisia Dunarii pentru navigatie.

- Comisia Rinului.

- Comisia subregionala pentru aplicarea Conventiei de la Oslo, 1972.

- Comisia subregionala pentru aplicarea Conventiei de la Helsinki, 1974.

4. Geneza organizarii si legiferarii protectiei mediului in

Republica Moldova.

Istoricul aparitiei si dezvoltarii legislatiei cu privire la ocrotirea mediului in

RM poate fi divizat in trei etape:

a.) perioada de pina la 1940,

b.) perioada 1940-1993,c.) perioada contemporana dupa 1993.

Primele reglementari ale raporturilor om-natura dateaza din vremea lui Stefan

cel Mare (1429-1504). Ele tin de ,,Legea Branistei act ce interzicea orice

activitate de folosire a resurselor naturale pe un anumit teritoriu. Aceste acte purtau

un caracter cazual si aparau interesul domnitorului asupra acestor resurse.

De o importanta deosebita este Actul de la Focsani din 1706, prin care

comisia mixta, formata din munteni si moldoveni, stabileste interdictia pentru

munteni de a taia paduri pe teritoriul moldovenilor.

Silvicultura intotdeauna a fost unul dintre cele mai protejate domenii. Astfel,

in 1786 apare primul Cod Silvic numit ,,Orinduirea de padure pentru Bucovina,

care prevede reglementari foarte avantajoase pentru acele timpuri. In 1792, un

document asemanator apare si in Moldova - ,,Anaforaua pentru codru, dumbravi si

lunci.

Inceputul sec. XIX constituie pentru Moldova o perioada de extindere a

legislatiei in acest domeniu, fiind adoptate un sir de acte ce reglementau

exploatarea padurilor, subsolului, apelor, aerului. In 1872 este adoptata Legea cu

privire la vinatoare, care reglementeaza activitatea de vinatoare, iar pentru unele

specii de pasari si animale chiar o interzice.

Unirea Tarilor rominesti a creat necesitatea unificarii legislatiei, care si-araspindit jurisdictia si asupra Basarabiei, intre 1918-1940.

Perioada de dupa cel de-al II-lea razboi mondial si pina la mijlocul anilor `50

poate fi considerata o perioada de stagnare legislativa in acest domeniu.

Principalele reglementari tineau de bazele legislatiei URSS.

In data de 16.01.1959 a fost adoptata Legea protectiei naturii a RSSM, care a

functionat pina in 1993. Ulterior, au fost adoptate: Codul funciar (1970), Codul

apelor (1973), Codul subsolului (1976), Codul silvic (1979), Legea cu privire la

protectia regnului animal (1981) etc.

Perioada dintre anii 1980-1990 constituie o perioada cind legislatia in acestdomeniu s-a imbogatit doar cu unele norme ce inaspresc masurile de supraveghere

asupra resurselor naturale.

19


20/186

Odata cu trecerea de la un sistem statal centralizat, de dirijare, de la

proprietatea de stat asupra resurselor naturale la un sistem descentralizat si la

posibilitatea existentei multiplelor forme de proprietate asupra resurselor naturale,

a fost dictata necesitatea de a modifica cadrul legislativ din acest domeniu. Astfel,

incepind cu iunie 1993, au fost adoptate Legea protectiei mediului, Codul

subsolului, Codul apelor,...., Legea privind expertiza ecologica si evaluareaimpactului asupra mediului etc.

5. Definitia DREPTULUI MEDIULUI.

Problema denumirii corecte a acestui domeniu preocupa cercetatorii in strinsa

corelare cu problema recunoasterii acestei ramuri de drept.

D-a lungul timpului au fost inaintate diferite propuneri:

- protectia juridica a naturii;

- dreptul protectiei si folosirii naturii;

- dreptul ecologic;

- dreptul mediului inconjurator;

- dreptul protectiei mediului;

- dreptul mediului.

Aproape in toate aceste denumiri descoperim unele greseli de sens si anume:

denumirea reflecta doar partial domeniul reglementat de ramura

(dreptul protectiei naturii);

denumirea reflecta un domeniu mai larg de relatii ce pot fi reglementate

real de ramura (drept ecologic); dublarea sensului in denumire/pleonasm/(dreptul mediului inconjurator)

Astazi consideram cea mai reusita denumirea de DREPTUL MEDIULUI.

Dreptul mediului acea ramura a sistemului nostru juridic care

inmanuncheaza normele juridice ce reglementeaza relatiile dintre persoane ,

formate in legatura cu protectia mediului. [E.Lupan, p.121]Dreptul mediului ansamblul complex al normelor juridice care

reglementeaza relatiile ce se stabilesc intre oameni privind atitudinea lor fata de

natura ca element vital si suport al vietii in procesul conservarii si dezvoltarii inscopuri economice, sociale si culturale a componentelor mediului inconjurator

naturale si artificiale precum si relatiile legate de protectia lor. [D.Marinescu,

p.35]Dreptul mediului acea ramura de drept care cuprinde normele juridice ce

reglementeaza relatiile dintre persoane in legatura cu folosirea, protectia,

conservarea si dezvoltarea componentelor mediului.

De la aparitia Dreptului mediului ca ramura a jurisprudentei si pina in ziua de

azi mai exista discutii in jurul problemei este oare Dreptul mediului o ramura dedrept sau aceasta este un cumul de norme juridice din diferite ramuri de drept si

Dreptul mediului apare doar ca o disciplina juridica?

20


21/186

In prezent, in legatura cu aceasta problema, persista trei pareri:

a) Dreptul mediului nu este ramura distincta, ci doar o disciplina juridica,deoarece:

- de la bun inceput normele de drept ce protejau natura apartineau fie dreptului

administrativ, fie dreptului civil, etc.;

- chiar astazi in aceasta ramura sint folosite institutiile de raspundere juridica aaltor ramuri, precum si alte metode juridice de reglementare;

b) Dreptul mediului ramura de drept de sinteza, deoarece:

- Dreptul mediului este un domeniu cu obiect distinct de reglementare, dar

care foloseste procedee si metodici caracteristice altor ramuri de drept;

c) Dreptul mediului este o ramura de drept distincta, cu toate caracteristicile

sale, argumentata prin:

- obiect specific de reglementare;

- existenta unei serii de norme juridice, care prin caracterul lor nu au tangente

cu alte domenii si nu sint caracteristice acestora;- existenta unor institutii juridice specifice numai acestui domeniu.

6. Obiectul de reglementare a Dreptului mediului.

6.1. Obiect de reglementare ce studiaza stiinta data, care sint domeniile ei

de investigatie. Circumscrierea obiectului unei stiinte reclama, intii de toate,

fixarea fenomenelor cercetate, apoi a unghiului de investigare si a nivelului de

generalizare stiintifica la care opereaza studierea fenomenelor date. [I.Huma, p.8]Obiect de reglementare categorie de relatii sociale, reglementate prin o

anumita grupa de norme juridice, uniforme, de acelasi caracter.

Obiect de reglementare a Dreptului mediului relatiile sociale ce apar intre

persoane fizice sau juridice in legatura cu folosirea, conservarea, dezvoltarea si

protectia factorilor de mediu.

Pot fi distinse patru grupe de relatii sociale ce constituie obiectul de

reglementare a Dreptului mediului:

1. relatii legate de folosirea rationala a componentelor mediului;2. relatii privitor la conservarea factorilor de mediu;

3. relatii privitor la dezvoltarea factorilor de mediu;

4. relatii privitor la protectia factorilor de mediu.

Totodata, delimitamfactorii de mediu ca fiind:

a. factori abiotici (apa, aerul, solul);

b. factori biotici (fauna, flora);

c. factori antropici (creati prin activitatea umana).

In functie de obiectul nemijlocit protejat, putem delimita trei categorii de

raporturi juridice:

21


22/186

a.) raporturi legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea si protejarea

resurselorabiotice; b.) raporturi legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea si protejarea

componentelorbiotice;c.) raporturi legate de folosirea, conservarea, dezvoltarea si protejarea

componentelorantropice.

6.2. Metoda de reglementare a Dreptului mediului cale, drum, mod de

expunere. Metoda este determinata de necesitatea legiferarii anumitor relatii de

folosire, conservare, dezvoltare si protectie a mediului, fapt ce impune interventia

statului in aceste relatii si ca rezultat instituirea normelor cu caracter imperativ,

dictat de importanta problemei, cit si de faptul ca aceasta problema prezinta interes

public.

Dreptul mediului are un obiect distinct de reglementare, dispunind de institutii

juridice specifice, cum ar fi beneficierea asupra resurselor naturale, raspundereajuridica ecologica, expertiza ecologica s. a.

6.3. Sarcinile Dreptului mediului:

- in calitate de ramura de drept: instituirea cadrului legal-institutional ce

ar permite solutionarea principalei probleme: protectia mediului;- in calitate de stiinta: crearea bazei stiintifico-ideologice pentru cadrul

de reglementari ce tin de alt domeniu;- in calitate de disciplina didactica: asigurarea, in baza noilor realizari ale

stiintei si a normelor existente, a instruirii cadrelor calificate in

domeniul jurisprudentei.

6.4. Functiile Dreptului mediului:

- de organizare si institutionalizare a actiunii societatii in favoarea

protectiei si ameliorarii mediului;- de promovare a obiectivelor dezvoltarii durabile, ce presupune crearea

unui ,,ideal de dezvoltare umana in cadrul echilibrului ecologic;

- de protectie, conservare, ameliorare a mediului, precum si

reglementarea folosirii rationale a componentelor mediului;

- de promovare a cooperarii internationale in domeniul protectiei sifolosirii mediului.

Astfel, fiind materializate in normele si principiile de ramura, functiile

Dreptului mediului constituie un indicator itinerar spre atingerea unei armonii a

activitatii umane si dezvoltarii proceselor in natura, atit pe plan national, cit si pe

plan international.

6.5. Locul Dreptului mediului in sistemul de drept.

Vorbind despre locul Dreptului mediului in sistemul de drept trebuie sa

fundamentam pozitia sa ca parte componenta a dreptului public sau a dreptuluiprivat si care este coraportul Dreptului mediului cu alte ramuri de drept de natura

privata sau publica.

22


23/186

Pot fi identificate citeva particularitati:

1.) Predominarea normelor cu caracter imperativ. De exemplu, daca inraporturile de drept privat persoana poate benevol refuza despagubirea, atunci in

Dreptul mediului statul expres, prin lege, impune obligatia celui ce a cauzat dauna

s-o recupereze.

2.)Pozitia de subordonare a beneficiarilor in relatiile de folosire si protectiea componentelor mediului fata de organele de statcare sint competente sarealizeze controlul si supravegherea folosirii resurselor componentelor mediului.

3.) Interesul aparat si interesul utilizarii normelor de drept. Prin instituireaunui regim de protectie a aerului, apelor, solului, precum si prin obligarea folosirii

rationale se realizeaza nu numai interesul beneficiarului acestui obiect, dar si

interesul intregii societati, care se bucura de folosinta in comun a acestor resurse.

4.) Modul in care se garanteaza drepturile subiective. La cauzarea unui prejudiciu mediului, indiferent de faptul a inaintat sau nu proprietarul sau

beneficiarul plingere, aceasta tine in cele mai dese cazuri, de obligatia organelor destat de control si supraveghere. (art. 33 al Legii...asigurarea sanitaro-

epidemiologice a populatiei)

Concluzie: ramura Dreptul mediului apartine sistemului de drept public.

6.6. Rolul Dreptului mediului:

- reglementeaza folosirea rationala si protectia componentelor mediului;- reglementeaza relatiile principale din acest domeniu, realizarea carora

ar duce la armonie, la echilibru ecologic si la determinarea rolului

omului in procesele ce au loc in natura.

7. Sistemul Dreptului mediului.

Sistemul unei ramuri de drept cuprinde totalitatea de domenii ce tin direct sau

tangential de obiectul de reglementare al acestei ramuri.

Sistemul Dreptului mediului cuprinde:

a. Partea generala, care include totalitatea de norme ce determina institutiile

principale ale ramurii.

b. Partea speciala, care tine de domeniul procesual, adica stabileste in ceconditii si in ce mod se realizeaza protectia si folosirea resurselor naturale.

8. Principiile fundamentale ale Dreptului mediului.

8.1. De rind cu functiile si domeniul sau specific de reglementare, Dreptului

mediului ii sint caracteristice o serie de principii, care de cele mai dese ori isi

extind cadrul sau nu numai asupra aspectului juridic de protectie a mediului, dar siasupra tuturor domeniilor dreptului omului, fiind considerate universale.

23


24/186

Principiu - ,,idee de baza, ,,teza fundamentala, ,,exprima elementele de

continut cele mai importante ale dreptului. [Gh.Avornic, p.99]

Deosebim principii:

a.) de drept intern;

b.) de drept international.

8.2. Principiile Dreptului mediului pe plan intern.

I.Dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos si echilibrat din punctde vedere ecologic este un principiu-cadru, in care se regasesc toate celelalte

principii ale Dreptului mediului.

Acest drept, declarat in art. 37 al Constitutiei RM, isi are originea atit in

conditiile create obiectiv, cit si in reglementarile concepute pe plan mondial.

Astfel, in cadrul Conferintei mondiale a ONU pentru protectia mediului de la

Stocholm din 1972, s-au facut referiri la faptul ca unul dintre drepturilefundamentale ale omului il constituie dreptul omului la un mediu a carui calitate ii

da posibilitatea sa traiasca in mod demn si in prosperitate.

In RM, acest drept este prevazut in mod expres in Constitutia RM, in Legea

privind protectia mediului inconjurator si detaliat in legile organice ce tin de

domeniile concrete (silvic, funciar etc.)

Conform Constitutiei RM, art. 37, ,,fiecare om are dreptul la un mediu

inconjurator neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viata si sanatate,

precum si la produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive.... Totodata,

Constitutia RM garanteaza executarea acestui drept prin accesul liber al tuturor la

informatia privind starea de mediu, precum si prin instituirea obligatiei pentru

fiecare cetatean de a proteja mediul.

Declarat in Constitutie si detaliat in Legea privind protectia mediului s.a. legi

organice, acest drept al omului este realizat de asemenea prin dreptul la asistenta si

protectia sociala, prin instituirea obligatiei fata de cetateni de a realiza protectia

mediului, prin instituirea unui cadru juridic concret ce tine de folosirea si protectia

mediului.

II. Prioritatea scopurilor si actiunilor de protectie a mediului in cadrul

realizarii intereselor de ordin economic si social-uman ale populatiei pentru

prezent si viitor: toate activitatile statale trebuie sa fie aduse in conformitate cunecesitatile de protectie a mediului, renuntind, in acelasi timp, la activitatile

poluatorii sau cauzatoare de daune mediului.

III.Prioritatea sanatatii si bunastarii populatiei in comparatie cu alte scopuride folosire a resurselor naturale: folosirea resurselor naturale numai in acelelimite si domenii ce nu ar da posibilitate survenirii daunelor spirituale, materiale

sau de alta natura, precum si patrimoniului populatiei (art. 36, 37, 59 Constitutia

RM).

IV. Prevenirea pericolului unei eventuale poluari sau daune de mediu:

instituirea unei obligatii generale de a efectua o evaluare a eventualei daune incazul cind activitatea preconizata presupune folosirea resurselor naturale sau a

altor factori de mediu.

24


25/186

V.Interzicerea poluarii: instituie dreptul impunerii unor interdictii categoriceasupra activitatilor poluante; activitatea preconizata, care presupune o poluare a

mediului, va fi acceptata numai la prezentarea avizului pozitiv al expertizei

ecologice, in caz contrar, aceasta este ,,sortita interzicerii (art.3 Legea ,,protectia

mediului).

VI. Poluatorul plateste: instituie obligatia statului de a supune raspunderiipoluarea; obligatia poluatorului de a recupera paguba cauzata, indiferent de faptul

doreste acest lucru proprietarul de resurse sau nu.

VII. Colaborarea pe plan stiintific, legislativ si de alta natura cu statelevecine si organizatiile internationale in vederea solutionarii cit mai eficiente a

problemei protectiei mediului: aducerea in concordanta a actelor legislative aleRM cu documentele internationale si normele statelor vecine, schimbul de

experienta, atit pe plan stiintific, cit si practic etc.

8.3. Principiile Dreptului mediului pe plan international.I. Suveranitatea statelor in valorificarea resurselor naturale de pe teritoriulnational si protectia mediului: tine de dreptul statului de a decide limitele defolosinta a resurselor naturale, concomitent statul fiind obligat sa determine aceste

limite in asa fel incit sa nu fie in detrimentul intregii comunitati mondiale sau chiar

pentru generatiile viitoare.

II. Cooperarea internationala in solutionarea problemelor conservariimediului: poluarea de mediu nu recunoaste frontierele statelor si poate afectateritorii, domenii ce tin de mai multe state.

III. Buna vecinatate: vecinatatea isi are locul sau in determinarea cadrului juridic in domeniul protectiei mediului; astfel, vecinatatea geografica uneori

contribuie la dezvoltarea concomitenta a legislatiei, in unele cazuri normele

dreptului mediului fiind asemanatoare; obligativitatea stabilirii unei intelegeri

reciproce a vecinilor in acest plan garanteaza linistea nu numai pentru aceste doua

state, ci si pentru intreaga comunitate mondiala.

IV. Notificarii si consultarii: asigurarea intre state a unui schimb permanentde informatie in ceea ce priveste starea de mediu, iar in unele cazuri chiar obligatia

acestora de a informa statele vecine si comunitatea internationala despre careva

accidente sau calamitati; schimbul de specialisti si tehnologii, aplicarea carora

duce la solutionarea problemei de mediu.V.Protejarea patrimoniului comun: se au in vedere acele bunuri ce nu intra in

domeniul de suveranitate a unui oarecare stat, bunuri din patrimoniul national, dar

care prezinta valoare pentru intreaga comunitate mondiala apele internationale,

spatiul extraatmosferic, corpurile ceresti s.a.

VI.Poluatorul plateste: cheltuielile de recuperare a daunei pentru prejudiciulcauzat fie altui stat, fie patrimoniului comun, revin poluatorului.

25


26/186

9 . Raportul juridic de Dreptul mediului.

9.1. Raport juridic raport social reglementat de o norma juridica, ,,acea

legatura sociala reglementata de norma juridica, continind un sistem de

interactiune reciproca intre participanti si determinati, legatura ce este susceptibila

a fi aparata pe calea coercitiei statale [Gh.Avornic, p.164]Raport juridic de Dreptul mediului relatie care apare in domeniul

interactiunii intre societate si natura, reglementata de norme juridice de Dreptul

mediului [V.V.Petrov]

Raport juridic de Dreptul mediului relatie sociala formata intre persoane

in legatura cu prevenirea poluarii, refacerea mediului poluat si imbunatatirea

conditiilor de mediu, reglementata prin norme juridice specifice inmanuncheate in

Dreptul mediului.[E.Lupan]

Raport juridic de Dreptul mediului relatie sociala, reglementata de

normele juridice de Dreptul mediului, aparuta intre persoane in legatura cufolosirea, conservarea, dezvoltarea si protectia mediului si in caz de necesitate

asigurata pe calea coercitiei statale.

9.2. Caracteristicile raportului juridic de Dreptul mediului:

a.) poate lua nastere numai intre persoane (fizice, juridice);

b.) poarta caracter volitional: poate aparea numai prin exprimarea vointei

(unice sau a ambelor parti); vointa initierii raportului poate fi exprimata atit

nemijlocit de catre parti, cit si prin intermediul actului legislativ, care prevede

aparitia raportului indiferent de faptul initiaza sau nu persoana acest raport, el fiind

o reflectare a vointei generale ce poarta caracter obligatoriu;

c.) pozitia de subordonare a partilor;

d.) statul, de cele mai dese ori, este o parte a raportului: desi unele raporturi

juridice apar la initiativa persoanelor fizice/juridice, statul, in orice moment, poate

interveni cu modificari; cu atit mai mult ca in majoritatea raporturilor el este parte

obligatorie, reprezentat prin organele sale de supraveghere si control.

9.3. Structura raportului juridic de Dreptul mediului:

1.) partile subiecte ce pot incheia o relatie de Dreptul mediului;

2.) continutul totalitatea drepturilor si obligatiilor partilor;3.) obiectul valori ce tin de realizarea drepturilor si obligatiilor partilor.

9.3.1. Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului.

In literatura juridica se folosesc ca sinonime sintagma ,,subiect al raportului

juridic si cea de ,,subiect de drept, fara ca autorii sa aiba in vedere deosebiri

calitative intre cele doua notiuni. Totusi, cele doua notiuni nu se identifica, nu se

suprapun intotdeauna. Orice participant la un raport juridic este obligatoriu subiect

de drept. In schimb, nu orice subiect de drept este si subiect al raportului juridic

(celibatarul). [Gh.Avornic, p.171]Din cauza confruntarii acestor termeni, exista diferite pareri cu privire la

categoriile de subiecte ale Dreptului mediului. Intr-o parere, subiecte ale raportului

26


27/186

juridic de Dreptul mediului sint doar persoanele fizice si persoanele juridice. Intr-o

alta parere, majoritara, subiecte pot fi: persoanele fizice, persoanele juridice, statul

[organele statului].

Subiectele raportului juridic de Dreptul mediului:I.Persoanele fizice (cetatenii RM, strainii, apatrizii), in calitate de beneficiari

de folosinta a componentelor mediului.II. Persoanele juridice, ca colectivitati umane, ce dispun de o organizare

distincta si activind in realizarea unui scop comun si finit, inzestrate in acest

domeniu cu drepturi si obligatii, ce pot izvori fie din prevederea expresa a legii, fie

dintr-un fapt juridic.

III. Organele statale, inzestrate cu drepturi si obligatii prin lege careprezentind interesele statului sau ca aparator al acestor interese.

IV. Statul Republica Moldova, ca subiect de drept in materie de raspunderejuridica pe plan intern si ca participant la relatiile internationale in problemele ce

tin de protectia mediului.E necesar de a men tiona faptul ca in majoritatea raporturilor subiectele se

gasesc in relatii de subordonare.

9.3.2. Continutul raportului juridic de Dreptul mediului.

Continutul raportului juridic totalitatea drepturilor si obligatiilor care se nasc

intr-o relatie concreta. [Gh.Avornic, p.180]

In raporturile juridice de Dreptul mediului subiectele se prezinta intotdeauna

ca titulari de drepturi si obligatii, acestea fiind prevazute in contractele in baza

carora le este acordat dreptul de beneficiere asupra resurselor naturale. Ele apar ori

ca subiecte pasive, avind numai obligatii, ori ca subiecte active, avind numai

drepturi. In cele mai dese cazuri, insa, subiectele intrunesc aceste doua pozitii,

fiind titulare de drepturi si obligatii.

I n dependenta de continutul drepturilor si obligatiilorsubiectele raporturilor

juridice de Dreptul mediului pot fi divizate in patru categorii:

- beneficiarii de folosinte, (persoane fizice si persoane juridice) inzestrati

cu drepturi si obligatii privind folosirea si protectia componentelor

mediului;

- organele de stat, imputernicite cu drepturile de gestiune si administrare a

fondului natural al RM;- organele de drept, imputernicite sa efectueze controlul si supravegherea

in acest domeniu;

- organizatiile obstesti, inzestrate cu dreptul de promovare a obligatiei de

protectie a mediului.

Legea RM cu privire la protectia mediului inconjurator stabileste drepturilesi obligatiile fiecaruia dintre aceste categorii de subiecte.

9.3.3. Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului.

In literatura juridica nu exista un punct de vedere unitar cu privire la obiectulraportului juridic de Dreptul mediului.

Principalele opiniile exprimate sint :

27


28/186

a) Obiectul raportului juridic anumite actiuni pe care titularul dreptului

subiectiv le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a

le savirsi. [Gh. Avornic, p.182]

Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului actiunile sau inactiunile

subiectelor, conduita ce tine de folosirea, protectia, dezvoltarea, conservarea

componentelor naturii, raspunderea juridica in domeniul protectiei mediului.b) Obiectul raportului juridic numai bunurile materiale.

Obiectul raportului juridic de Dreptul mediului componentele mediului :

biotice, abiotice, antropice.

In dependenta de obiectul raportului se afla si continutul drepturilor si

obligatiilor partilor, precum si partile care vor fi obligate sa participe la acest

raport.

10 . Izvoarele Dreptului mediului.

10.1. Cauzele obiective ale aparitiei si existentei Dreptului mediului sint

inradacinate in conditiile materiale ale vietii, care s-au instaurat la etapa actuala in

RM si in lume in general.

In literatura de specialitate, totalitatea de cauze si conditii materiale ce

determina instituirea unor reguli de comportare au primit denumirea de izvor de

drept.

Actualmente, este tot mai pronuntata tendinta delimitarii stricte a izvoarelor

de drept in sens material si in sens formal.

Izvoarele materiale ale Dreptului mediului sint: starea de criza ecologica,

necesitatile social-economice s.a. factori materiali.

Izvoarele formale ale Dreptului mediului sint: formele de exprimare a

normelor juridice, ce sint determinate de modul de determinare, de edictare sau

sanctionare a lor de catre stat si care privesc relatii in legatura cu folosirea,

conservarea, dezvoltarea si protectia componentelor mediului.

Izvoarele formale pot fi:

a) directe (actele normative)

Constitutia RM;

Legile Parlamentului RM;

Hotaririle Parlamentului RM; Decretele Presedintelui RM;

Hotaririle Guvernului RM;

Acte emise de organele autoadministratiei locale;

Acte emise de organele specializate (Ministerul Ecologiei).

b) indirecte

Obiceiuri, reguli de convietuire sociala la care actele normative fac

trimitere;

Practica judiciara;

Doctrina; Dreptul comparat.

28


29/186

Particularitatile izvoarelor Dreptului mediului:- multitudinea de izvoare ce cuprind diverse domenii (regimul juridic de

folosire si protectie a apelor, solului, aerului, subsolului, padurilor etc.),

cu caracteristicile lor in fiecare domeniu;

- regulile de conduita, de cele mai dese cazuri, sint strins legate de

respectarea unor norme tehnice relativ la activitatile economice alesubiectelor;

- natura extensiva a fenomenului poluarii dicteaza astazi necesitatea

aplicarii pe plan intern a unor izvoare internationale.

10.2. Sistemul izvoarelor Dreptului mediului.

I. Intr-o opinie, sistemul izvoarelor Dreptului mediului cuprinde doua

categorii:

* izvoare ce tin de regimul de protectie a naturii (Legea protectiei mediului);

* izvoare ce se refera la regimul de folosire a resurselor naturale (Codulfunciar, Codul apelor etc.)[ V.V.Petrov]

Contra argumente:

normele Dreptului mediului contin reglementari nu numai cu privire la

folosirea si protectia naturii, dar si mediului artificial, creat prin

activitatea umana; parerea ca unele izvoare tin numai de regimul de protectie, iar altele

numai de regimul de folosire a resurselor nu e rationala, deoarece un

singur act poate contine reglementari de ambele tipuri (Codul apelor).II. Intr-o alta opinie, izvoarele Dreptului mediului pot fi clasificate in functie

de domeniul reglementat:

* domeniul folosirii si protectiei apelor;

* domeniul folosirii si protectiei solului; etc.

III. Conform criteriului fortei juridice a actului normativ, izvoarele formale

ale Dreptului mediului pot fi divizate in:

* Constitutia RM, care stabileste reglementari fundamentale , cu caractergeneral, ce privesc drepturile si obligatiile cetatenilor in legatura cu protectia

mediului, cit si obligatiile statului in acest domeniu etc. (Art. 4(2), 34, 36(1), 37,

46, 50, 59.)

*Legi generale:- L protectiei mediului;

- L expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului s.a.

*Legi specifice:- C funciar;

- C apelor;

- C silvic s.a.

Conditia generala: pentru ca o lege a Parlamentului RM sa fie considerata

izvor al Dreptului mediului, ea trebuie sa contina reglementari ce ar avea atributii

directe in realizarea sarcinii de protectie si folosire rationala a componentelormediului. Astfel, pot fi considerate la fel ca si izvoare da Dreptul mediului:

- C penal;

29


30/186

- C civil;

- C contraventii administrative.

*Decretele Presedintelui RM, ce vizeaza relatiile privind folosirea si protectiamediului.

* Hotaririle Guvernului RM.

* Actele Ministerului Ecologiei, Constructiilor si Dezvoltarii teritoriului.* Actele organelor administratiei publice locale, cind acestea impun

reglementari privind regimul de folosire si protectie a componentelor de mediu pe

teritoriul unitatii administrative.

* Tratate si conventii internationale.1. Conventia Internationala de Protectie a Plantelor din 06.12.1951 (Noul text

revizuit, aprobat de confrerinta FAO la cea de a 29-a sesiune a acesteia -

Noiembrie 1997).

2. Conventie privind comertul international cu specii salbatice de fauna si

flora pe cale de disparitie din 03.03.1973 // in "Tratate internationale", 2001,volumul 28, pag.257.

3. Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din

Europa din 19.09.79, Berna // in "Tratate internationale", 1999, volumul 7, pag.7

4. Conventia asupra poluarii atmosferice transfrontaliere pe distante lungi din

13.11.79, Geneva // in "Tratate internationale", 1999, volumul 9, pag.63.

5. Carta mondiala pentru natura din 28.10.1982, New York // in "Tratate

internationale", 1999, volumul 7, pag.59.

6. Conventia pentru protectia stratului de ozon din 22.03.85 // in "Tratate


7. Protocolul referitor la substantele care distrug stratul de ozon din 16.09.87,

Montreal // in "Tratate internationale", 1999, volumul 11, pag.237.

8. Conventia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al

deseurilor periculoase si a eliminarii acestora din 22.03.1989 // in "Tratate


9. Conventie privind evaluarea impactului asupra mediului inconjurator in

zonele transfrontiere din 25.02.91, Espoo (Finlanda) // in "Tratate internationale",

1999, volumul 7, pag.39.

10. Acord cu privire la colaborarea in domeniul ecologiei si protectiei

mediului natural ambiant din 08.02.1992, CSI // in "Tratate internationale", 1999,volumul 16, pag.17.

11. Conventie privind protectia si utilizarea cursurilor de apa tranfrontiere si a

lacurilor internationale din 17.03.1992, Helsinki // in "Tratate internationale",

1999, volumul 7, pag.65.

12. Conventia-cadru a Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la schimbarea

climei din 09.05.92, New York // in "Tratate internationale", 1999, volumul 9,

pag.74.

13. Conventia privind diversitatea biologica din 05.06.92 // in "Tratate

internationale", 1999, volumul 9, pag.101.14. Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra

schimbarilor climatice din 11.12.1997.

30


31/186

10.3. Aplicarea legislatiei mediului.

Legile privind folosirea si protectia mediului actioneaza concomitent sub trei

aspecte:

o anumita perioada de timp: relatiile sociale sufera permanente modificari,de aceea si regimul de reglementare necesita schimbari; daca o lege adoptata

reflecta necesitatile timpului, cealalta este automat abrogata; asupra unui teritoriu limitat actioneaza, in acelasi timp, mai multe legi:

coexistenta legilor este determinata de necesitatea solutionarii in complex a

relatiilor ce tin de regimul de folosire si protectie a mediului;

asupra unor anumite categorii de subiecte participante la relatiilereglementate de lege.

10.3.1. Actiunea legislatiei mediului in timp este marcata de doua momente

principale: momentul intrarii in vigoare si momentul incetarii actiunii legii. Altfel

spus, din ce moment legea noua va incepe a produce efecte juridice, iar cea vecheisi va pierde valoarea.

In teoria dreptului aceste probleme au fost solutionate prin implementarea

unui sir de principii ce tin de aplicarea legii in timp, adica asupra relatiilor avute

loc in trecut, ce se petrec in prezent si ce vor avea loc in viitor: Principiul neretroactivitatii legii legea este aplicabila acelor relatii si

actiuni, care se produc dupa momentul intrarii in vigoare a legii. Principiul retroactivitatii legii noi exceptie de la principiul precedent,

conform careia legea noua adoptata poate avea efect asupra actiunilor de

pina la adoptarea ei, dar numai in acele cazuri care se preved expres in legea

noua si daca aceasta nu inrautateste situatia subiectelor implicate. (De ex.,

actele emise cu privire la lichidarea consecintelor calamitatilor, catastrofelor

ecologice, accidente etc.)

Principiul aplicarii imediate a legii noi adoptate presupune aplicarea legiinoi, din momentul intrarii in vigoare, asupra tuturor situatiilor, excluzind

imediat actiunea legii vechi. Momentul intrarii in vigoare a legii tine de data

publicarii sau de data indicata expres in textul legii.

Principiul ultraactivitatii legii vechi exceptie de la principiul precedent,care presupune ,,supravietuirea legii vechi, in timp ce legea noua este deja

in vigoare. Legea veche este aplicata in domeniile si limitele prevazuteexpres in legea noua. Se aplica pentru o perioada scurta de timp, de regula,

pina la sase luni, termen indicat in dispozitiile finale sau tranzitorii ale legii,

in vederea concordarii actelor normative ,,inrudite.

In mod obisnuit, actiunea in timp a legilor mediului este supusa conditiilor

generale. Abatere prezinta legile adoptate in situatii exceptionale, care isi au

limitele in functie de faptul cit timp vor persista conditiile ce au generat aceste

situatii.

31


32/186

10.3.2. Aplicarea legii mediului in spatiu este determinata de urmatoarele

reguli:

Actul normativ emis de un organ public central isi raspindeste actiunea

asupra tuturor relatiilor ce se desfasoara in limitele frontierelor nationale.

Actul emis de un organ de stat local are forta juridica in limitele teritoriului

administrativ. Actele internationale la care R

Documents

drept mediului