2
Echilibrul sonor!!!! Printre multele conditii de a caror indeplinire depinde in mare masura omogenizarea corului este si stabilirea unui perfect echilibru sonor intre componentii grupelor corale si al grupelor intre ele. Aceasta inseamna ca atita timp cit dirijorul nu se va lasa preocupat de crearea acestui echilibru, iar cintaretii nu vor fi in orice clipa constienti de rolul lor in masa corala, si nu vor fi patrunsi de acel simt al dozarii si al ansamblului, nu se va putea realiza contopirea vocilor intr-o pasta sonora uniforma, iar omogenizarea si pina la urma sonoritatea vor avea de suferit. Cesnokov numeste aceasta contopire, ,,atitudine constienta fata de ansamblu”. Contopirea trebuie sa fie deplina . Astfel spus, daruire totala in serviciul artei muzicale. Dra pentru a a te darui trebuie sa fii descatusat de toate problemele de ordin tehnic. Numai atunci cind o piesa a fost bine studiata, incit dificultatile tehnice pot fi considerate invinse, cind eliberat de grija si de teama acestora cintaretul este ochi la dirijor, si urechi la cei din jurul sau, numai atunci integrarea in masa corala va fi desavirsita. A avea atentia mereu treaza, ca sa nu cinti mai tare sau mai incet ca ceilalti, mai repede sau mai rar, mai devreme ori mai tirziu; a raspunde cu promtitudine la cel mai mic semn al dirijorului si a te contopi in sonoritate comuna, ca si cum toti laolalta ar fi o singura persoana, inseamna, inainte de orice, sa fii perfect stapin pe ceea ce cinti. Toate acestea presupun o aleasa educatie muzicala, o severa, dar constienta disciplina de colectiv, experienta, simt al echilibrului, reflexe foarte bune. Asadar, cintare in cel mai deplin unison. Echilibru sonor este determinat de: a) Raportul numeric, raportul cantitativ dar si calitativ dintre partide; b) Intensitatile naturale diferite ale registrelor vocilor

Echilibrul sonor (Autosaved)

Embed Size (px)

Citation preview

Echilibrul sonor!!!! Printre multele conditii de a caror indeplinire depinde in mare masura omogenizarea corului este si stabilirea unui perfect echilibru sonor intre componentii grupelor corale si al grupelor intre ele. Aceasta inseamna ca atita timp cit dirijorul nu se va lasa preocupat de crearea acestui echilibru, iar cintaretii nu vor fi in orice clipa constienti de rolul lor in masa corala, si nu vor fi patrunsi de acel simt al dozarii si al ansamblului, nu se va putea realiza contopirea vocilor intr-o pasta sonora uniforma, iar omogenizarea si pina la urma sonoritatea vor avea de suferit. Cesnokov numeste aceasta contopire, ,,atitudine constienta fata de ansamblu. Contopirea trebuie sa fie deplina . Astfel spus, daruire totala in serviciul artei muzicale. Dra pentru a a te darui trebuie sa fii descatusat de toate problemele de ordin tehnic. Numai atunci cind o piesa a fost bine studiata, incit dificultatile tehnice pot fi considerate invinse, cind eliberat de grija si de teama acestora cintaretul este ochi la dirijor, si urechi la cei din jurul sau, numai atunci integrarea in masa corala va fi desavirsita. A avea atentia mereu treaza, ca sa nu cinti mai tare sau mai incet ca ceilalti, mai repede sau mai rar, mai devreme ori mai tirziu; a raspunde cu promtitudine la cel mai mic semn al dirijorului si a te contopi in sonoritate comuna, ca si cum toti laolalta ar fi o singura persoana, inseamna, inainte de orice, sa fii perfect stapin pe ceea ce cinti. Toate acestea presupun o aleasa educatie muzicala, o severa, dar constienta disciplina de colectiv, experienta, simt al echilibrului, reflexe foarte bune. Asadar, cintare in cel mai deplin unison. Echilibru sonor este determinat de:a) Raportul numeric, raportul cantitativ dar si calitativ dintre partide;b) Intensitatile naturale diferite ale registrelor vocilorIn suprapunerile armonico-polifonice vocile nu se pot misca toate concomitent in acelasi registru, ideal pentru un echilibru sonor perfect. Din aceste considerente registrul in care cinta, intensitatea sonora a uneia sau a alteia dintre voci va fi diminuata sau ridicata, in raport de registrele si intensitatile celorlalte voci.c) Factura scriituriiPrivind factura lucrarii muzical-omofona, polifonica, cu solisti, cu acompaniament etc. preocuparea dirijorului vizeaza planurile sonore ale diverselor voci in raport de sensul lor expresiv, de importanta lor in desfasurarea muzicala. Asa cum in zugravirea unui tablou pictorul foloseste perspectiva liniara si jocurile de lumina: pe masura ce obiectele se indeparteaza de primul plan, dimensiunile lor se micsoreaza, conturile se sterg, stralucirea coloritului si desimea umbrelor scad producind impresia de adincime si spatiu, tot asa si dirijorul trebuie sa stie sa creeze perspectiva prin planuri sonore.