FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE ,,NICOLAE TESTEMITANU”

CATEDRA PLANTE TOXICE SI BOTANICA FARMACEUTICA

Feriga comună Dryopteris filix-mas.

2013

Feriga Comuna.Dryopteris filix-mas.Щитовник мужской.Familia

Dryopteridaceae.

DESCRIEREA BOTANICA A PLANTEI PRODUCATOARE.

Tulpina este un rizom gros, subteran, lung până la 30 cm, oblic-ascendent .El este acoperit cu resturi de pețioluri din anii precedenți, în formă de solzi bruni și este fixat prin numeroase rădăcini firoase, negricioase, adventive. Structura rizomului este polistelică, formată din fascicule în număr variabil, inegale și turtite, având lemnul în centru, înconjurat de liber, dispuse în așa fel încât alcătuiesc împreună o formă cilindrică întreruptă. Nu apare niciodată cambiu și ca o consecință nici îngroșări secundare nu se formează.

Frunzele cresc în fiecare primăvară din rizom și la început sunt răsucite în formă de spirală sau cârjă (circinate, scorpioide), iar mai târziu se întind și se desfac apărând un pețiol și o lamină dublu penat divizată. Frunzele mature sunt mari, până la 140 cm lungime. Pețiolul (codiță) frunzei de 30 cm, este acoperit cu palee membranoase, brun-roșcate și cu lamina dublu-penat-sectată. Segmentele primare ale frunzei sunt în număr de 15-30 de fiecare parte. Pinule (rămurele sau segmente secundare ale frunzelor) sunt oblong-ovate, dințate pe margini, cu vârful rotunjit. Pe dosul frunzelor în timpul verii apar grupuri de sporangi, numite sori.

RASPINDIREA GEOGRAFICA A PLANTEI.

Feriga comună este răspândită prin pădurile montane și de dealuri din Europa, Asia, Madagascar, America.

În România este comună în regiunea inferioară a munților până la etajul subalpin din întreg lanțul carpatic, crescând în pădurile de foioase, tufărișuri, locuri umbrite, buruienișuri de depresiune, este sporadică în molidișuri.

ORGANELE OTRAVITOARE ALE PLANTEI.

Rizomii de ferigă sunt toxici în perioada de încolțire.

COMPOZITIA CHIMICA A PLANTEI. Rizomii de ferigă conțin

principii active derivate din floroglucinol aflat în diferite stadii de condensare, denumite global filicină. Rizomul și frunzele conțin acid α și β flavaspidic, acid filicic.

Compozitia: ulei volatil, ulei gras, format din esteri ai acidului butiric cu alcool octilic și hexilic, tanin, aspidinol, aspidină, paraaspidină, albaspidină, floroglucină etc

MECANISMELE ACTIUNII TOXICE. Specialistii avertizeaza in

privinta faptului ca feriga comuna poate reprezenta o otrava puternica pentru organism. Efectele secundare ale acestei plante includ dificultati respiratorii, stari de voma, diaree, stari de ameteala, dureri de cap, tremurat, convulsii, insuficienta cardiaca si pulmonara, tulburari de vedere, slabirea sistemului muscular, coma, orbire temporara sau permanenta, si chiar deces.

SIMPTOMELE OTRAVIRII. Intoxicația se manifestă prin prin

greață, vomă, colici abdominale, diaree, enterite hemoragice, icter, midriază până la amauroză, aritmie cardiacă, dispnee, stări convulsive, paralizii. În cazuri acute apar dureri de cap, amețeală, halucinații, orbire, afecțiuni cardiace și renale.

PRIMUL AJUTOR MEDICAL.

 Se va provoca voma. Spălaturi gastrice cu

cărbune, tanin, vomitive, sulfat de sodiu; injecţii cu nitrit de amil; încălzire, injecţii cu luminal (0,2 g i.m.).

Clisme cu cloral hidrat.

ETIMOLOGIA DENUMIRII PLANTEI.

 Barba-ursului, făliuță, feligă, feregă, ferice, firică, filiuță, iarba-șarpelui, limba-cerbului, limba-șarpelui, năvalnic, spasul-dracului, spata-dracului ,straşnic, năvalnic.

INTREBUINTAREA IN MEDICINA STIINTIFICA.

În trecut, extractele din rizomi de ferigă (Extractum filicis) figurau în multe farmacopei, fiind utilizate în medicina umană și veterinară pentru combaterea viermilor intestinali și în special împotriva teniei. După administrarea dozelor terapeutice, se administra un purgativ, de obicei ulei de Ricin. Astăzi s-a renunțat la această recomandare din cauza toxicității rizomului și a reacțiilor adverse frecvente. 

Substanțele active din rizom paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie, dar și a altor specii de viermi ce parazitează intestinul (Ankylostoma, Ascaris, Bothriocephal).

Mai pot fi eficiente și în combaterea bolilor căilor urinare,precum și pentru calmarea durerilor locale, a arsurilor, în combaterea gutei. Împotriva reumatismului se fac aplicaţii externe și băi. Specialiștii recomandă ca, ori de câte ori există ocazia, pe locurile cu dureri reumatismale să se aplice frunze proaspete de ferigă.

În legătură cu tratamentele împotriva gutei – se pare că efectele preparatelor din această ferigă sunt salutare – se poate ajunge chiar la vindecare. Feriga este uneori folosita in medicina pentru tratarea ranilor si curatarea taieturilor.

DIN ISTORICUL PLANTEI. Ferigile sunt unele dintre cele mai vechi plante

aparute pe Pamant. In urma sapaturilor arheologice s-au descoperit fosile datand de peste 360 milioane de ani, din timpul erei Carbonifera. Tot in urma cercetarilor s-au descoperit specii de Feriga curente, sub forma de fosile, vechi de 145 milioane de ani, din timpul erei Cretacicului.Feriga este crescuta in scop comercial in special ca planta ornamentala dar si pentru refacerea solurilor contaminate.

La Sărăţeni, judeţul Ialomiţa, i se spune şi Floarea Lunii. Acest sat are si un descântec ”de ursită”, pe care, în noaptea de Drăgaică, îl rosteşte, în faţa unei tufe de ferigă, fata care vrea să se mărite:

Ferigă, ferigă,

Cine te strigă,

Cu gânduri curate,

Fără păcate,

Să-i dai Floarea de Lună

S-o pună-n cunună

Tot cu flori bune,

Cu N. să se cunune! În privinţa vechimii credinţelor în ferigă, se cuvine

menţionat şi vechiul sat Ferigile, înglobat în comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, unde s-au descoperit o aşezare şi un cimitir de incineraţie cu tumuli de la sfârşitul primei epoci a fierului (1.150 – 450 î.e.n.), aparţinând populaţiei geto-dacice.

Tot pentru vechimea acestor credinţe pledează şi o inscripţie tegulară, descoperită la Apullum – Alba Iulia, ce poate fi citită astfel: AC C(H)IP IOAN NUNOV U FELIC(H)E. Traducerea: De sărbătoarea lui Ioan, să se descânte cu ferigă! Lexic: AC ”de; la”; C(H)IP ”sărbătoare; petrecere” (cf. rom. chef); IOAN ”Ioan”; NUNOV ”a descânta” (cf. rom. a nănăi ”a fredona; a îngâna”); FELIC(H)E ”ferigă”. De menţionat că Ioan era un supranume al profetului trac Orfeu, a cărui naştere se sărbătorea la Solstiţiul de Vară, precum se serbează şi astăzi Sânzienele sau Drăgaica, cea mai potrivită dată pentru culesul florii de ferigă.