Finantele Intreprinderii 11-51 (1)

8/18/2019 Finantele Intreprinderii 11-51 (1)

1/78

Finanţeleîntreprinderii

Viaţa economico-fnanciară a unei întreprinderi nu poate f concepută în aaramediului în care uncţionează şi evoluează. Din acest mediu, întreprinderea îşicolectează resursele şi tot în cadrul acestuia eectuează plăţi, restituiri de onduri etc.

Fenomenul fnanciar se naşte din relaţiile pe care întreprinderea le întreţine cutoţi agenţii economici şi fnanciari, cu statul şi cu alte organisme.

De asemenea, fnanţele întreprinderii se prezintă ca o ramură a ştiinţeifnanciare, care analizează mecanismele şi metodele de procurare şi gestionare aresurselor fnanciare, izvoarele şi destinaţia acestor resurse, în vederea satisacerii

dieritelor nevoi şi obţinerii de profturi ct mai mari!.

1.2. Funcţiile fnanţelor întreprinderii

"a orice subsistem fnanciar fnanţele întreprinderii îndeplinesc ! uncţii# funcţiade repartiţie

şi funcţia de control.

$n condiţiile economiei de piaţă, uncţia de repartiţie este in%uenţată deormele de proprietate, autonomia întreprinderii, strategiile de dezvoltare,management etc., care îşi pun amprenta asupra ormării, creşterii şi repartizăriiondurilor, raţionalităţii c&eltuielilor şi plăţilor asupra întregii activităţi.

Funcţia de repartiţie re%ectă ormarea capitalurilor, alocarea şi utilizareaacestora în scopul realizării obiectivelor întreprinderii. Din punct de vedere analitic,uncţia de repartiţie re%ectă colectarea capitalurilor iniţiale din dierite izvoare,circuitul şi repartizarea pe destinaţii, utilizarea şi reconstituirea lor, modifcareaproporţiilor ondurilor prin reţinerea de resurse fnanciare ce se dega'ă din capacitateade autofnanţare, atragerea unor resurse e(terne precum şi obligaţiile băneşti.

Fondurile băneşti proprii sau împrumutate se încorporează în activepatrimoniale imobilizate sau circulante şi trec ulterior prin azele ciclului de e(ploatare

crend rezerve sau %u(uri monetare. )stel, ciclul de e(ploatare al întreprinderii stă labaza uncţiei de repartiţie şi este în strnsă legătură cu gestiunea fnanciară a

întreprinderii.$n esenţă, uncţia de repartiţie se concretizează în# constituirea capitalurilor

proprii şi împrumutate, alocarea şi utilizarea capitalurilor potrivit necesităţilor cicluluide e(ploatare şi de investiţii, ormarea şi repartizarea proftului, restituirea

împrumuturilor şi ac&itarea dieritelor obligaţii ale întreprinderii, ormarea şi utilizareaunei multitudini de onduri pentru satisacerea nevoilor proprii ale întreprinderii,asociaţilor sau acţionarilor, ale salariaţilor, precum şi a unor nevoi generale alesocietăţii.

$ntr-o întreprindere se pot crea numeroase fonduri , cum ar f# ondul pentru

investiţii în active f(e, ondul de rulment, ondul de rezervă, ondul de cercetareştiinţifcă, onduri pentru acţiuni sociale, culturale şi sportive, onduri pentrurecalifcarea, premierea şi participarea salariaţilor la proft etc. *zvoarele acestoronduri dieră de la caz la caz, cu menţiunea că pentru anumite activităţi,

întreprinderea poate apela şi la resurse împrumutate.+rincipalele metode utilizate în colectarea fondurilor sunt# autofnanţarea,

aportul asociaţilor sau acţionarilor, creditarea de la instituţii şi organisme fnanciareşisau bancare, fnanţarea prin leasing şi fnanţarea bugetară din surse interne saue(terne. )ceste metode şi izvoare de constituire a resurselor dieră într-o anumitămăsură, în uncţie de ormele pe care îmbracă întreprinderile şi proprietatea asupralor, respectiv regii autonome, societăţi comerciale, cooperative şi asociaţiicooperatiste, societăţi mi(te etc.

Funcţia de control se maniestă att prin constatarea disuncţiilor economiceşi fnanciare ale întreprinderii dar şi în corectarea acestora. ai mult controlul îndomeniul fnanţelor întreprinderii are caracter preventiv.


2/78

! )doc&iţei, . Finanţele întreprinderii, /ditura 01lvi, 2ucureşti, !333, pag. 43.11


3/78


Funcţia de control nu trebuie să se rezume doar la latura constatativă aenomenelor, rolul acesteia find mai ales acela de a interveni cu acţiuni corective,care să optimizeze întreaga activitate. "ontrolul prin intermediul fnanţelor

întreprinderii asigură un anumit cadru organizatoric şi aplicarea de măsuri care săacţioneze sistematic şi unitar în vederea prevenirii abaterilor, pentru creşterea

efcienţei şi rentabilităţii, asigurarea integrităţii şi utilizării raţionale a capitalului,respectarea legislaţiei economico-fnanciare, a regulilor şi practicii 'urisprudenţeifnanciare5.

Funcţia de control a fnanţelor întreprinderii are o seră mai largă de acţiunedect uncţia de repartiţie, cuprinznd toate azele ciclului economic şi ansamblulindicatorilor prevăzuţi în bugetele întreprinderii. )ceasta necesită organizarea uneievidenţe corecte şi sistematice, precum şi a unei previziuni undamentale.

"ontrolul se e(ercită prin dierite prg&ii economico-fnanciare# costuri, preţuri,proft, impozite şi ta(e, credite etc. şi poate f, din punct de vedere al timpului deeectuare# control preventiv, operativ-curent sau concomitent şi postoperativ.

De asemenea, în cadrul întreprinderii e(istă două tipuri de control# controlnanciar intern şi control nanciar extern.

Controlul nanciar intern este eectuat de către managerul fnanciar sau deconducătorul departamentului fnanciar-contabil, revizorii de gestiune sau comisiile decenzori numite de )dunarea 6enerală a )cţionarilor sau alte organe autorizate prinstatutele de organizare.

Controlul nanciar extern poate f eectuat de către instituţiile fnanţatoare7de e(emplu, băncile care acordă împrumuturi numai după ce studiază bonitateaclientului8 sau de către administraţiile fnanciare. $n general, băncile analizează# gradulde lic&iditate, solvabilitate şi rentabilitate în acordarea creditelor, respectarearegimului decontărilor, a ormelor şi instrumentelor de plată, volumul creditelorsolicitate, destinaţia şi garanţia acestora, plata dobnzilor şi rambursarea la timp aresurselor împrumutate.

"ontrolul fscal urmăreşte stabilirea corectă şi plata în termen a impozitelor,ta(elor şi contribuţiilor datorate de întreprindere către stat, respectarea normelor de întocmire a situaţiilor fnanciare şi a situaţiilor periodice de raportare fnanciar-contabile, precum şi modul de aplicare a preţurilor şi tarielor.

1.3. Funcţia fnanciară a întreprinderii

)ctivitatea întreprinderii poate f redată în general prin trei uncţii esenţiale#uncţia de producţie, uncţia de comercializare şi uncţia fnanciară. )ceste uncţii secorelează între ele şi în ansamblul lor au legături cu mediul încon'urător prin %u(urifzice şi fnanciare.

Funcţia fnanciară a întreprinderii poate f defnită ca ansamblul activităţilorde asigurare şi repartizare a ondurilor băneşti necesare desăşurării continue şirentabile a activităţii, precum şi de analiză şi control a rezultatelor obţinute9. )ceastăuncţie asigură uncţionarea sistemului întreprinderii în condiţii efciente, controlndintrările şi ieşirile din sistem, precum şi reglarea corespunzătoare a activităţii

întreprinderii.Funcţia fnanciară a întreprinderii are drept scop apărarea şi consolidarea

patrimoniului şi a autonomiei fnanciare a întreprinderii. "ea mai efcientă cale deatingere a acestui scop presupune o diviziune a muncii între dieritele compartimenteale activităţii fnanciare.

Funcţia fnanciară a întreprinderii are drept obiectiv punerea în aplicare a unuisistem de metode şi te&nici de gestiune fnanciară care să determine creşterea valorii

întreprinderii, respectiv creşterea valorii de piaţă a acţiunilor întreprinderilor cotate labursă, sau asigurarea independenţei fnanciare şi a rentabilităţii în cazul

întreprinderilor mici şi mi'locii.

5:norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. 95.


4/78

4 :norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. 99.

12


5/78


6/78

capital, punerea în mişcare a unei uncţii de producţie şi participarea la procese desc&imburi.

; :norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. 9;.13


7/78


Dacă bunurile deţinute, cantitativ şi valoric, pot f sesizate în orice moment,mişcările bunurilor şi serviciilor rezultate din procesele de sc&imb nu pot f sesizatedect pe o perioadă determinată. işcarea bunurilor şi serviciilor într-o întreprindere,intermediată de procesele de transormare, respectiv producţie, poate f prezentatăsub ormă de %u(uri.

0c&imburile dintre agenţii economici se ac pe bază de monedă, dnd naşterevieţii fnanciare a întreprinderii. De aceste sc&imburi depind uncţionarea procesului deproducţie şi compoziţia capitalului. :rice sc&imb implică două mişcări de sens contrar#una generată de transerul de bunuri şi servicii, iar alta de transerul de monedă.

"antitatea de bunuri sau monedă transerată într-o anumită perioadă de timp între agenţii economici poartă denumirea de ux. ăsurarea %u(urilor reale esteeectuată pe baza unei evaluări în termeni monetari. "onstituirea unui %u( are la bazăprocesul de acumulare prealabilă de bunuri, servicii sau monedă la nivelul unui agenteconomic. Fiecare %u( contribuie la modifcarea volumului bunurilor economiceacumulate.

"antitatea de bunuri sau monedă e(istentă la un moment dat reprezintă un

stoc 7de bunuri sau monedă8. 0tocul de monedă permite ac&iziţionarea bunurilor şiserviciilor necesare producţiei, precum şi urnizarea bunurilor produse şi serviciilorcreate. )nsamblul stocurilor deţinute de întreprindere la un moment dat reprezintăcapitalul econoic al acesteia. =n stoc nu este relevant dect la un moment dat, întimp ce %u(urile nu pot f apreciate dect de-a lungul unei perioade date de timp.

Flu(urile pot f>##1- uxuri reale sau f!ice# de bunuri şisau servicii care reprezintă în apt,

trecerea acestora în orma lor concretă, din proprietatea unei persoane în proprietateaaltei persoane<

2- uxuri fnanciare# de monedă sau înlocuitor care reprezintă plăţileeectuate cu numerar sau monedă de cont, respectiv prin transeruri bancare dincontul plătitorului în contul benefciarului. )cestea din urmă îmbracă mai multe orme#

%u(uri fnanciare de contrapartidă, decalate sau întrziate, multiple şi autonome?

.Fluxurile nanciare de contrapartidă se caracterizează prin înlocuireaimediată a unui activ real 7fzic8 cu monedă sau invers. )ceste %u(uri apar în cazulac&iziţionării unui bun cu plata imediată în numerar.

Fi"ura 1.1. Fluxurile fnanciare de contrapartidă

Flu(real

t0

Furnizor 2enefciar7vnzător8 7cumpărător8

t0 Flu( fnanciar t0

t0

"onorm gurii 1.1, la momentul t0 , fecare dintre agenţii economici dispune deactive

fzice 7cazul urnizorului8, respectiv de monedă 7cazul benefciarului8 şi convin asupraeectuării sc&imbului. +entru urnizor, sc&imbul constă în înlocuirea activelor fzice cumonedă iar pentru benefciar, sc&imbul constă în înlocuirea monedei cu active fzice,concomitent la momentul t0 .

Fluxurile nanciare decalate presupun întrzierea plăţii, respectiv plata seace ulterior primirii eective a activului fzic. )stel, %u(urilor fzice nu le corespundimediat nişte %u(uri fnanciare, producndu-se înlocuirea unui activ fzic, concret, cuun activ fnanciar 7creanţă8 ce urmează a f ulterior lic&idat prin încasarea monedei deegală valoare. )stel, ec&ilibrul stocurilor este rupt att de urnizor ct şi la benefciar.


8/78

@a urnizor, în locul unui activ real apare un activ fnanciar, materializat într-o creanţă,iar la benefciar, activului real îi corespunde un post de pasiv>)na, 6&. *. Finanţele şi politicile nanciare ale întreprinderilor , /ditura /conomică, 2ucureşti,!334, pag. !A.

7 )doc&iţei, . Finanţele întreprinderii, /ditura 01lvi, 2ucureşti, !333, pag. !4-!!.

14


9/78


7datorie8 ca obligaţie de plată. )ceste %u(uri apar în cazurile operaţiunilor comerciale însoţite de credite. "reanţa şi respectiv datoria se vor stinge la o dată ulterioară cndse eectuează plata.

"onorm gurii 1.2., mecanismul %u(urilor fnanciare decalate are la bază cuplulcreanţe-datorii şi se derulează în următoarea succesiune#

- urnizorul vinde activele fzice benefciarului. "a urmare a operaţiunii,urnizorul îşi diminuează stocul de active fzice 7datorită %u(ului real de ieşire8 şi încontrapartidă dispune de o creanţă asupra cumpărătorului, în intervalul t0 − t1 , find ovnzare cu plata amnată<

- cumpărătorul îşi sporeşte stocul de active fzice 7datorită %u(ului real deintrare8, dar contractează o datorie aţă de urnizor, în intervalul t0 − t1 <

- creanţa şi respectiv datoria se vor stinge la o dată ulterioară 7în cazul nostru

t1 8 stabilită prin contract între cei doi agenţi economici.

Fi"ura 1.2. Fluxurile fnanciare decalate

Flu( realt0

2enefciar

7cumpărător8

Furnizort1

7vnzător8Flu( fnanciar

t1t1 2enefciar

7cumpărător8t1

Flu( real deDurata creditului acceptat de Flu( fnanciar de

urnizor 7creanţă8# t0 − t1intrare pentru

intrarepentru urnizor t1

benefciar t0Durata creditului acordatbenefciaruluiFlu( real de Flu( fnanciar

ieşire pentru 7datorie8 t0 − t1de ieşirepentru

urnizor t1 benefciar t1

Fluxurile nanciare multiple sunt utilizate pentru a compensa eecteledecala'elor dintre %u(urile fzice şi cele fnanciare de mai sus, întruct întreprinderea

îşi poate sc&imba creanţa pe monedă, apelnd la un terţ care, de obicei, este unintermediar fnanciar. )stel, activele fnanciare pot constitui obiectul unor tranzacţii.

$n acest caz, %u(urile de desăşoară, conorm gurii 1.3., astel#- bunurile vndute de urnizor sunt transerate la cumpărător, la momentul t0 ,ceea ce

reprezintă un %u( real<- urnizorul vinde creanţa 7cambia, trata etc.8 unei terţe persoane la momentul t1 şi

încasează contravaloarea produselor 7diminuată cu comisioanele aerente8, ceea ce

reprezintă primul %u( fnanciar<- cumpărătorul de măruri ac&ită contravaloarea acestora, adică stinge datoria

aţă de terţ, la momentul t2 , ceea ce reprezintă al doilea %u( fnanciar.

Fluxurile nanciare autonome se dega'ă din operaţiuni fnanciare privind


10/78

acordarea sau primirea de împrumuturi, cnd are loc transerul de monedă de la opersoană la alta 7'uridică sau fzică8. )ceste %u(uri dau naştere la active fnanciare creanţe 7drepturile unei persoane fzice sau 'uridice asupra altei persoane fzice sau

'uridice8 şi datorii 7obligaţiile de plată pe care o persoană fzică sau 'uridică le are aţăde altă persoană fzică sau 'uridică8.

15


11/78


Fi"ura 1.3. Fluxurile fnanciareultiple

Flu( real la

momentult0

Furnizor 2enefciar7vnzător8 7cumpărător8

t0

t0

Flu( fnanciar !la

Flu( fnanciar 4 momentul t2

la momentul t1 *ntermediarfnanciar

t1

)ceste %u(uri fnanciare autonome generează %u(uri fnanciare de ieşire de ladebitor către creditor mai mari dect %u(ul fnanciar iniţial de la creditor la debitor,datorită dobnzii şi a diverselor comisioane practicate. "onorm gurii 1.4.,mecanismul %u(urilor fnanciare autonome se prezintă astel#

- la momentul t0 are loc primul %u( fnanciar de la creditor la debitor cu

valoareacreditului acordat. $n acest moment la creditor ia naştere o creanţă aţă de debitor<- la momente succesive ti , unde i = 1 ÷ n au loc %u(uri fnanciare succesive de ladebitor la

creditor pentru rambursarea datoriei 7plata ratelor8 pnă cnd datoria este ac&itatăintegral. Brebuie menţionat însă că poate e(ista şi situaţia în care datoria este ac&itatăintegral la momentul t1 şi atunci apar doar două %u(uri fnanciare# unul de la creditor ladebitor la momentul credităriişi altul de la debitor la creditor la momentul rambursării.

Fi"ura 1.4. Fluxurile fnanciare autonoe

Flu( fnanciar 4la momentul

t0

Debitor

t1

"reditor

t1 Flu( fnanciar lamomentul ti Debitor

ti , i = 1 ÷ n

Flu( fnanciar de Durata creditului acordat decreditor

Flu(uri fnanciare succesivede

7creanţă8# 0 − t n intrare pentru creditor la ti


12/78

tintrare pentru

debitor la t0

Durata creditului primit de debitor 7datorie8# Flu(uri fnanciare deFlu( fnanciarde ieşire de la

t0 − tn ieşire de la debitor la ticreditor la t1

16


13/78


)cest arbitra' între active fnanciaremonedă sau între monedădatorii estee(trem de important în activitatea economică. /l reprezintă undamentul activităţilorspecifc fnanciare şi stabileşte, totodată, coordonatele politicii de fnanţare a

întreprinderiiC.

1.#. Ciclurile fnanciare ale întreprinderii

$ntr-o manieră generală, ciclul nanciar poate f privit ca o reţea de %u(urifnanciare pe baza cărora se derulează relaţiile de sc&imb ale întreprinderii cu ceilalţiparteneri de aaceri.

+rin ciclu fnanciar se înţelege ansamblul de operaţiuni şi proceduri careintervin între momentul transormării banilor în bunuri şi servicii pnă la cel în care serecuperează nu numai moneda iniţial investită ci şi un surplus monetarA. )ctivitatea

întreprinderii trebuie să se desăşoare astel înct pe lngă recuperarea volumuluiiniţial de monedă să se obţină şi un surplus monetar, care se va utiliza pe dieritedestinaţii. $ntr-o întreprindere apar trei cicluri fnanciare principale# ciclul de investiţii,ciclul de exploatare şi ciclul operaţiunilor nanciare43.

+rin intermediul ciclurilor fnanciare, întreprinderea realizează în mod concret,arbitra'ul între deţinerea de active fzice, active fnanciare şi monedă, pentru aşiasigura uncţionarea şi dezvoltarea activităţii.

Ciclul de investiţii. +rin investiţii se creează un capital de producţie de la care întreprinderea aşteaptă venituri de-a lungul mai multor perioade succesive. "apitalulde producţie reprezintă ansamblul activelor fzice care permit punerea în aplicare aunei uncţii de producţie în cadrul ciclului de e(ploatare.

*nvestiţia este, în general, o c&eltuială imediată şi de amploare, care sematerializează în transormarea monedei în active fzice ce au o durată îndelungată deuncţionare. Deci, investiţia se prezintă sub orma transormării monedei în active

fzice. Flu(urile fnanciare care intervin în momentul creării sau ac&iziţionării capitaluluide producţie sunt, fe imediate, fe repartizate asupra unei scurte perioade de timp,dacă intervine un credit urnizor. $n cazul ac&iziţionării sau construirii unui activ fziccomple(, %u(urile fnanciare se vor desăşura pe o perioadă mai lungă.

0urplusul monetar dega'at prin vnzarea bunurilor şi serviciilor obţinute dine(ploatarea activelor fzice create sau ac&iziţionate prin investiţii, trebuie să asigurerecuperarea resurselor băneşti investite iniţial. : parte din moneda recuperată vatrebui aectată reînnoirii sau creşterii capitalului de producţie iniţial, supus deprecierii7prin uzură fzică sau morală8. )şadar, este evident că acumularea capitalului deproducţie depinde de surplusul monetar dega'at prin operaţiuni de e(ploatare şireciproc.

Deci, odată creat, capitalul de producţie începe să se deprecieze fzic şi moral,

iar procedura, mecanismele şi sistemele de amortizare au ca scop să evalueze şi sărecupereze această depreciere. 0uma de bani iniţială se reconstituie în mod progresiv, în timp ce valoarea din bilanţ se micşorează cu uzura. +rin urmare, la srşitulperioadei de serviciu va trebui să e(iste o ec&ivalenţă a %u(urilor, ceea ce se obţine încazul în care vnzările asigură şi acoperirea deprecierii.

$n consecinţă, deciziile de investiţii vor trebui undamentate în cadrul strategiilorcare integrează surplusurile monetare dega'ate de investiţii, acesta find un imperatival planului de dezvoltare pe termen lung al întreprinderii44.

$ntreprinderea îşi poate mări potenţialul economic şi într-o manieră indirectă,controlnd alte întreprinderi. $n acest caz, investiţia constă în ac&iziţionarea de activefnanciare, adică titluri 7acţiuni8 la alte societăţi.

C:norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. ?5.A)na, 6&e. *. Finanţele şi politicile nanciare ale întreprinderilor , /ditura /conomică, 2ucureşti,!334, pag. 55.43 )doc&iţei, . Finanţele întreprinderii, /ditura 01lvi, 2ucureşti, !333, pag. !!-!9.


14/78

11 :norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. ?C.

17


15/78


Ciclul de exploatare reprezintă ansamblul operaţiunilor desăşurate de întreprindere pentru a-şi atinge obiectivul. /l cuprinde ac&iziţia de bunuri şi servicii,transormarea acestora în produse fnite şi vnzarea lor.

)cest proces trebuie să uncţioneze continuu spre a se asigura o utilizare optimăa muncii şi a capitalului de producţie. "ontinuitatea are la bază e(istenţa unor stocuri.$nsă, %u(urile fzice de intrare 7cumpărările8 şi %u(urile fzice de ieşire 7vnzările8 au uncaracter discontinuu. "a urmare, întreprinderea trebuie să constituie trei categoriiprincipale de stocuri, în vederea asigurării continuităţii ciclului de e(ploatare şi anume#materii prime şi materiale, producţie neterminată în curs de abricaţie şi produsefnite.

$n azele ciclului de e(ploatare, capitalul îmbracă orme dierite, transormndu-se în mod permanent. Flu(urilor reale le corespund o serie de %u(uri fnanciare şi unansamblu de active fnanciare 7creanţe şi datorii8.

$n timp ce stocul iniţial de monedă este reconstituit la srşitul ciclului dee(ploatare, el nu va f acelaşi la data de înc&idere a e(erciţiului, deoarece o parte dindisponibilităţile iniţiale au întotdeauna drept contraparte, active fzice şi fnanciare.

)stel, se poate observa disocierea în cursul unei perioade între %u(urile reale şi celefnanciare. )ceastă distorsiune generează decala'e între %u(uri şi durata ciclului dee(ploatare, care antrenează o imobilizare de onduri sub ormă de active fzice şifnanciare.

econstituirea stocului iniţial de monedă la terminarea ciclului de e(ploatare nuse ace în mod identic. Dacă întreprinderea generează proft în cadrul ciclului dee(ploatare, atunci stocul fnal de monedă va f superior celui iniţial, iar cnd toateoperaţiunile vor f fnalizate, va apărea un surplus monetar.

Ciclul operaţiunilor fnanciare4! priveşte operaţiunile şi procedurile deacordare şi primire de împrumuturi, ac&iziţiile de titluri de participare, precum şicesiunea creanţelor.

cordarea! respectiv pri"irea de î"pru"uturi constă în transormarea monedei

în active fnanciare şi invers. $mprumutul se rambursează conorm clauzelorcontractuale dintre părţi. Boate operaţiunile de acordare sau luare de împrumut daunaştere la %u(uri fnanciare, adică la intrări şi ieşiri de monedă. $ntre %u(urile iniţiale şisuma %u(urilor fnale nu e(istă ec&ivalenţă, datorită dobnzii ac&itate de datornic celuicare i-a acordat împrumutul. +entru cel care primeşte împrumutul, primirea monedeise traduce prin apariţia unei datorii, a unui anga'ament de plată.

c#iziţia de titluri este o operaţiune particulară, în sensul că nu genereazăpropriu-zis un ciclu fnanciar. Bitlurile ac&iziţionate nu se amortizează, deţinerea lorfind rezultatul unei decizii de investiţii indirecte sau al unui plasament. :peraţiuneapoate aduce întreprinderii venituri 7dividende8 şi o parta'are a puterii cu alţi acţionariasupra agentului economic la care deţin cote de participare.

$esiunea creanţelor reprezintă practic o vnzare de creanţe înainte de a f

a'unse la scadenţă, către o societate specializată. )stel, întreprinderea îşi poatescurta ciclul operaţiunilor fnanciare şi reconstitui suma iniţială sub rezerva apariţieiunor abateri pozitive sau negative.

1.$. %artenerii întreprinderii

%artenerii întreprinderii45 interesaţi de inormaţiile obţinute din prelucrareasituaţiilor fnanciare se pot grupa în# parteneri econo"ici interni şi parteneri econo"iciexterni.

%artenerii econoici interni ai întreprinderii sunt# administraţia întreprinderii

şi salariaţii. &dinistraţia întreprinderii are ca obiectiv asigurarearentabilităţii capitalurilor investite

şi perenitatea unităţii economice prin menţinerea personalului şi creşterea mi'loacelorde producţie.

4! :norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. ?C-?A.


16/78

13 )riton, D. %trategii nanciare ale r"ei, /ditura /vriEa, 6alaţi, !333, pag. 4?-4A.

18


17/78


$n cadrul întreprinderilor mici şi mi'locii este recventă conuzia între persoanelecare conduc 7manageri8 şi acţionari. :biectivul urmărit în calitate de manager coincidecu cel urmărit în calitate de acţionar. Botuşi, în cazul managerului acţionar, acestaprimeşte, pe de o parte, un salariu pentru uncţia sa de conducere şi pe de altă parte,o remunerare în calitate de acţionar. )bsenţa recventă a distribuirii de dividende în

întreprinderile mici şi mi'locii nu înseamnă că rolul de acţionar nu este remunerat.emunerarea capitalului investit se realizează, de obicei, printr-un salariu mai mare. $nconsecinţă, managerul care este şi acţionar, primeşte o remunerare superioară aţă decea pe care ar primi-o ca salariat care nu este acţionar sau benefciază de alteavanta'e.

$n întreprinderile mari, managerilor li s-a încredinţat, de către acţionari, rolul dea conduce întreprinderea. :biectivul lor principal este să-şi conserve uncţia deconducere, însă ei sunt constrnşi să conducă în conormitate cu interesul acţionarilor.)cţionarii dispun de dierite mi'loace pentru a controla modul în care conducătoriigestionează întreprinderea.

'alariaţii sunt interesaţi de productivitatea realizată şi viitorul întreprinderii

unde sunt anga'aţi.%artenerii econoici externi ai întreprinderii sunt# investitorii, creditorii şistatul. (nvestitorii doresc minimizarea riscurilor şi rentabilizarea capitalurilorinvestite. Volumul

inormaţiilor de care dispune un investitor este determinat de poziţia acestuia aţă de întreprindere. Dacă lucrează în întreprindere sau dacă deţine o participaţie importantă,situaţia fnanciară a întreprinderii va f mult mai uşor de a%at deoarece are acces şi laalte inormaţii dect cele publicate conorm uzanţelor. )ceasta e(plică adeseadezvoltarea e(ternă a întreprinderilor prin participaţii fnanciare care nu se înscriu înmod obligatoriu în conte(tul creşterii e(terne pe termen lung, dar permit accesul la omai bună inormare.

)cţionarii, respectiv deţinătorii de titluri de proprietate asupra întreprinderii îşiasumă un risc important, remunerarea lor find determinată de rezultatele fnanciarepe care le va obţine întreprinderea. /i caută o remunerare ma(imă pentru aportul lor,ţinnd cont de riscul pe care şi-l asumă. Dacă acţiunile sunt cotate la bursă, riscul seapreciază în uncţie de evoluţia cursului acţiunilor.

emunerarea acţionarilor este determinată astel de doi actori aleatori# dividendeleşi evoluţia valorii titlurilor nanciare. )iscul le"at de evoluţia valorii titlurilorfnanciare depinde de49#

1- evoluţia "ediului econo"ic# aceasta determină riscul de piaţă, respectiv risculsistematic şi aectează ansamblul întreprinderii<

2- politica ur"ată de întreprindere în materie de investiţii şi de fnanţare caredetermină riscul specifc de întreprindere.

iscul, la rndul său, poate f de mai multe tipuri# risc de e(ploatare, riscfnanciar şi risc de aliment. &iscul de exploatare este determinat de politica deinvestiţii a întreprinderii şi este legat de operaţiunile de e(ploatare. &iscul nanciar este legat de utilizarea capitalului împrumutat. "u ct gradul de îndatorare este maimare, cu att riscul fnanciar este mai ridicat pentru proprietarii întreprinderii. &isculde fali"ent rezultă din incapacitatea întreprinderii de a ace aţă plăţilor antrenate dedatoriile fnanciare.

Creditorii sunt de mai multe tipuri# creditorii obligatori, instituţiile şiorganismele fnanciare şi creditorii care înc&iriază dierite active f(e.

$n cazul creditorilor obligatori , creanţele apar adesea sub orma unui titlu,cotat pe piaţă şi uşor negociabil, numit obligaţiune. Brebuie menţionat însă că numaimarile întreprinderi au acces pe piaţa obligaţiunilor.

Instituţiile şi organismele nanciare 7băncile, organismele de credit etc.8 seasigură că valorile unor indicatori de perormanţă economică şi fnanciară nu au cotealarmante. De e(emplu, un organism de credit trebuie să rentabilizeze ondurile care i-au ost încredinţate şi oricare ar f activitatea întreprinderii nu va lua în calcul dectriscurile fnanciare< aţă de o întreprindere din


18/78

49 :norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. ;9.19


19/78


sera productivă care investind aceleaşi onduri în activitatea aceleiaşi întreprinderi valua în considerare diversitatea activităţilor, reţeaua de distribuţie, e(pansiunea pepieţele internaţionale etc. ale întreprinderii pe care o va credita.

Creditorii care închiriază diferite active xe sunt implicaţi în operaţiuni defnanţare sub orma locaţiei sau a locaţiei cu opţiune de cumpărare 7leasing8.

"reditorii, indierent de orma lor, primesc o dobndă stabilită contractual şi îşirecuperează la scadenţă, capitalul împrumutat. efind proprietari ai întreprinderii,remunerarea lor nu este variabilă, în uncţie de rezultatele întreprinderii. +rin urmare,dobnda la împrumut trebuie plătită indierent de mărimea proftului obţinut de

întreprinzător. Ginnd seama şi de necesitatea rambursării capitalului la scadenţă, potrezulta c&eltuieli fnanciare f(e mai greu sau mai uşor de suportat.

iscurile creditorilor pot f diverse4;# risc de dobndă, risc de in%aţie şi risc dealiment al debitorilor.

$n privinţa riscului de do'(ndă, creanţierii urmăresc obţinerea dobnziicontractuale şi recuperarea capitalului, dar o %uctuaţie în sens crescător a rateidobnzii poate provoca pierderi pentru aceştia, ei putnd să-şi plaseze capitalurile cu

dobnzi mai avanta'oase. *nvers, o %uctuaţie în sens descrescător poate aduce uncştig suplimentar creanţierilor, debitorii find orţaţi să plătească dobnzi mai mari lanivelul valorilor prevăzute în contractul înc&eiat anterior reducerii ratei dobnzii.

&iscul de in)aţie apare în cazul variaţiei preţurilor datorată proceselorin%aţioniste, care poate aecta puterea de cumpărare a capitalului recuperat decreanţieri, sau, dimpotrivă, un cştig de oportunitate pentru aceştia.

&iscul de fali"ent al de'itorilor rămne cel mai important risc pentru creanţier,care nu-şi poate recupera capitalul din cauza insolvabilităţii acestora. $mpotrivaacestui risc creditorii nu se pot prote'a, dect prin politica lor prudentă şi inteligentă,motiv pentru care ei solicită clauze asiguratorii în contractele înc&eiate.

'tatul intervine la dierite niveluri ale circuitelor fnanciare şi in%uenţeazăansamblul deciziilor fnanciare, modifcnd valorile variabilelor care stau la baza

previziunilor agenţilor economici. "a participant la circuitele fnanciare, statul intervinela dierite niveluri prin fscalitate şi oerta de capital, in%uenţnd comportamentulcelorlalţi participanţi.

$n consecinţă, statul are un dublu interes pentru prezentarea fdelă apatrimoniului, rezultatului şi a situaţiei fnanciare a întreprinderii prin documentelefnanciar-contabile anuale obligatorii, întruct prin instituţiile sectorului public aremisiunea de a eectua prelevări, şi de asemenea de a subvenţiona sau a a'uta diversepersoane fzice sau 'uridice. )ceste măsuri con'uncturale de reducere a impozitelor saua obligaţiilor sociale sunt considerate pentru întreprindere surse de fnanţare.

4; :norei, . Finanţele întreprinderii, /ditura /conomică, 2ucureşti, !339, pag. ;;.20


20/78


C&%(*+,-, 2. /C(0(& F(&C(&) & *)/%)(/)(( (C+5%+/*/,/ '&,/

"onstituirea, organizarea şi conducerea activităţii economico-fnanciare necesităadoptarea şi aplicarea deciziei nanciare, adică selectarea soluţiei optime din maimulte variante posibile.

$n analiza componentelor procesului economico-fnanciar, decizia fnanciarăurmează diagnozei şi prognozei şi precede programării, realizării şi controluluidieritelor acţiuni economico-fnanciare. $n acest conte(t, decizia poate f defnită ca unproces dinamic, raţional, de alegere a unei linii de acţiune, dintr-un număr oarecare deposibilităţi, în scopul de a a'unge la un anumit rezultat.

2.1. efniţia6 rolul şi iportanţa deci!iei fnanciare în activitatea întreprinderii

Decizia fnanciară este actul undamental al conducerii, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii# să fe undamentată ştiinţifc< să fe adoptată lanivelul ierar&ic corespunzător< să fe coordonată cu celelalte decizii< să fe adoptată întimp util< să fe ormulată precis, clar şi concis.

Decizia fnanciară stabileşte modalităţile concrete de realizare a activităţiifnanciare pe baza cunoaşterii aproundate a ansamblului relaţiilor economice,contractuale, fnanciare, de credit, băneşti dar şi a potenţialului economico-fnanciar.

Fundamentarea deciziei fnanciare presupune e(istenţa unui sisteminormaţional modern, care să urnizeze date asupra tuturor actorilor ce in%uenţează

activitatea economico-fnanciară.0istemul inormaţional permite cunoaşterea realităţilor economice, stabilirea

soluţiilor posibile şi alegerea soluţiei adecvate, optime, care să asigure buna e(ecutarea programului economic şi a bugetului de venituri şi c&eltuieli.

Decizia fnanciară trebuie undamentată, adoptată şi e(ecutată astel înct săasigure coordonarea tuturor indicatorilor fnanciari cu cei economici, sincronizarea întimp a încasărilor şi plăţilor cu şi ără numerar, fnanţarea operativă şi oportună aobiectivelor economico-sociale etc., în condiţiile asigurării ec&ilibrului fnanciardinamic între necesarul de resurse fnanciare şi obligaţiile fnanciare.

$n uncţie de orizontul de timp la care se reeră, principalele decizii fnanciarecare se iau la nivelul întreprinderii sunt# decizia fnanciară strategică şi decizia

fnanciară tactică4>

.Decizia nanciară strategică se reeră la constituirea şi utilizarea resurselor

fnanciare pe unul sau mai mulţi ani. /a se bazează pe programele economico-socialeşi fnanciare stabilite pe diverse trepte ierar&ice 7la nivelul compartimentelor#aprovizionare, producţie, marEeting, fnanciar, contabilitate etc. sau la nivelulconsiliului de administraţie8. $n această categorie de decizii intervin elemente decercetare şi de undamentare a soluţiilor fnanciare, pe baza utilizării inormaţiilora%ate la dispoziţie şi a interpretării tuturor in%uenţelor din mediul fnanciar.

)naliza deciziei strategice, ca moment esenţial al procesului fnanciar,presupune o interpretare a situaţiei elementelor componente, care sunt în principal#decidentul, obiectul deciziei, deci tema acesteia, inormaţiile de care se dispune,

variantele posibile în raport cu criteriile posibile sau impuse, mulţimea stărilor decondiţii obiective care caracterizează gradul de certitudine, risc sau incertitudine,consecinţele deciziilor luate la nivel microeconomic sau macroeconomic.


21/78

4> "iotei, ". . Finanţe* nanţe pu'lice! nanţele întreprinderii! "onedă-credit , /ditura /(pert,2ucureşti, !333, pag. !3;-!3?.

21


22/78


Decizia nanciară tactică este cea pregătită prin procedee reglementate saulogice. )cestea se iau pentru acţiuni concrete, imediate, care au şi un caracterrepetitiv. *normaţiile care condiţionează alegerea unor astel de decizii sunt în cea maimare parte cunoscute.

$n ceea ce priveşte legătura cu conţinutul propriu-zis al deciziei fnanciaretactice, se pot menţiona cteva modalităţi de alegere#

1- în cazul documentelor, lucrărilor sau aptelor precizate integral, alegereaeste de tipul da sau nu< de e(emplu, aprobarea balanţei de venituri şi c&eltuieli serealizează dacă valoarea acestora se înscrie sau nu în valoarea asupra căreia oanumită persoană are competenţă să o aprobe<

2- alegerea variantei sau a soluţiei trebuie realizată în aşa el înct să sereere la un model precizat. $n această situaţie se încadrează, de e(emplu, o lucrare dereparaţii capitale de o anumită valoare, ce se cere să aibă un termen precis derecuperare a creditelor olosite. @a o astel de lucrare nu sunt prestabilite nici măsurilede utilizare a creditului şi nici soluţiile care se vor adopta.

$n consecinţă, decizia fnanciară este un proces raţional de alegere a varianteioptime în privinţa fnanţării şi a investiţiilor. Importanţa deciziei nanciare derivădin aptul că obiectivul oricărei decizii luate la nivelul unei întreprinderi, are uncaracter nanciar care constă în special, în sporirea renta'ilităţii, a proftabilităţii peprodus, pe activitate şi pe total întreprindere, asigurarea unei per"anente stări delic#iditate şi cunoaşterea riscurilor şi asigurarea "ăsurilor pentru evitarea + acoperirealor , aspecte care aşează întreprinderea pe poziţie de lider pe piaţă.

Deciziile fnanciare care pot f luate de conducerea întreprinderii se pot grupa în#decizia de investire sau de dezinvestire, care este legată de constituirea şigestionarea portooliului de active.


23/78

18 )na, 6&. Finanţele şi politicile nanciare ale întreprinderilor , /ditura /conomică, 2ucureşti,

!334, pag. CC-CA.

22


24/78


8 la nivel "acroecono"ic, prin investiţii capitale de mare anvergură şi de lungădurată, se antrenează orţă de muncă salariată ce participă la realizarea viitoarelorcapacităţi productive, acesteia distribuindu-i-se venituri sub orma salariilor, ără însăsă se aibă în vedere distribuirea, în aceeaşi măsură, şi de bunuri consumabile, aspectce poate produce dezec&ilibre pe piaţa bunurilor de consum, între cerere mai mare şi

oertă mai mică<8 la nivel "icroecono"ic, consecinţele neavorabile pot îmbrăca două aspecte,

mai ales ca o consecinţă a neprospectării aproundate a pieţei#1- supraevaluarea pieţei de desacere şi deci producerea de bunuri 7prin

investiţia pusă în e(ploatare8 peste posibilităţile reale de absorbţie, situaţie ce vaimpune ma'orarea preţurilor de valorifcare a produselor, pentru ca prin intermediullor, investitorul să obţină o rentabilitate minimă a capitalurilor investite<

2- subevaluarea pieţei şi, ca urmare, producerea de bunuri ce nu pot acopericererea. )cest aspect va genera creşterea preţurilor de vnzare, ca urmare a oerteimai mici şi a cererii mai mari.

2.2.1. 'urse de fnanţare a investiţiiloreundamentarea obiectivelor investiţionale avute în vedere din perspectivă

obiectivă şi realmente ştiinţifcă, att pe plan macroeconomic ct şi pe planmicroeconomic, are repercusiuni asupra ec&ilibrului monetar, în situaţiile prezentatemai sus eroarea de proiectare a investiţiei contribuind la posibilitatea apariţiei sau laaccentuarea in%aţiei.

Factorii de decizie trebuie să aleagă varianta ce oeră soluţia de optim, ţinndseama de e(istenţa şi de variabilitatea actorilor de natură economică, fnanciară şisocială.

ealizarea de investiţii, în toată întinderea şi diversitatea lor, presupunefnanţare, adică resurse necesare, care să atragă după sine creşterea capitalului f(, astocurilor de capital circulant şi, în general, creşterea avuţiei naţionale.

*nsufcienţa resurselor fnanciare proprii4A determină întreprinderile să apelezela creditele bancare. 0istemul bancar, totuşi, acţionează astel înct deavorizeazăsectoarele economice reale prin practicarea unor dobnzi reale pozitive prea ridicate

în care se includ sume oarte mari pentru acoperirea riscului împrumutului alocatsolicitantului. Botuşi, se pare că băncile nu au realizat că între ele şi clienţi se impune orelaţie de captivitate reciprocă!3. )stel, băncile a'ung la profturi oarte mari,personalul acestora la salarii oarte mari, iar întreprinderile se ruinează datoritădifcultăţilor în a asigura plata împrumuturilor contractate.

)stel, în condiţiile economiei de piaţă, fnanţarea investiţiilor are drept surseurmătoarele# ondul de amortizare în cazul investiţiilor de înlocuire şi o parte dinvenitul obţinut de întreprinderi, în cazul investiţiilor de dezvoltare 7investiţii nete8,

creditele bancare, de la instituţii şisau organisme internaţionale specializate dincadrul pieţei de capital, pentru investiţii de dezvoltare sau investiţii noi. $n procesulgeneral de fnanţare a activităţii economice, participă şi piaţa de capital. "u toate căimportanţa acestei pieţe a crescut, ea nu a 'ucat în general un rol central în sistemulfnanciar. $n multe ţări, politicile de dezvoltare au pus accent pe intervenţia guvernului,alocarea planifcată a resurselor, împrumuturi e(terne şi credinţa că dezvoltarea

'ustifcă împrumuturile.+iaţa de capital, în cadrul unei evoluţii economice normale, oeră condiţii

avanta'oase solicitanţilor de onduri pentru investiţii. ecanismul cererii şi oertei decapital se realizează în două modalităţi #

1• prin concentrarea disponibilităţilor băneşti la bănci şi utilizarea de cătreacestea a resurselor astel atrase pentru creditarea utilizatorilor de onduri nanţareindirectă<

2• prin emisiune de titluri fnanciare de către utilizatorii de onduri, pe piaţafnanciară nanţare directă.

4A Văcărel, *. - ,olitici econo"ice şi nanciare de ieri şi de azi, /ditura /conomică, 2ucureşti,


25/78

4AA>, pag. 44>.

20 *ancu, ). - ,olitică şi econo"ie. &epere ale unui siste" econo"ic perfor"ant , /ditura /(pert,!333, pag. !;9-!;;.

23


26/78


: altă sursă importantă pentru fnanţarea investiţiilor o constituie alocaţiilebugetare, olosite att în ţările oste socialiste ct şi în cele dezvoltate. )locările de labugetul de stat reprezintă acele sume de bani pe care agenţii economici cu capital destat le primesc pentru fnanţarea unor c&eltuieli privind lucrările de investiţii,rete&nologizarea capacităţilor de producţie, cercetare, pregătirea de cadre şi, în mod

e(cepţional, subvenţii. $n cazul în care bugetul acordă alocaţii pentru completarearesurselor ondului de dezvoltare necesar investiţiilor, acestea reprezintă, de apt, ocale de ma'orare a capitalului propriu.

0ubvenţiile se acordă în cazuri 'ustifcate şi se administrează de guvern sau deorganele locale, în limitele ondurilor prevăzute în bugetele acestora< subvenţiile pot futilizate numai potrivit scopurilor pentru care au ost acordate 7în cazul unităţilor dinindustria e(tractivă sau pentru acoperirea unor dierenţe de preţuri şi tarie8.

omnia şi-a propus să contribuie la fnanţarea investiţiilor din bugetul de statpentru menţinerea ec&ilibrului economiei în ramurile strategice ale economieinaţionale, în sectorul regiilor autonome, acolo unde ondurile din surse proprii sedovedesc a f insufciente.

Finanţarea investiţiilor de la bugetul de stat, în limitele aprobate de organele dedecizie politică ale ţării, va continua în domeniile învăţămnt, sănătate, cultură şi artă,protecţie socială, securitate naţională, protecţie ecologică. Botuşi, ponderea acestorinvestiţii se situează sub 4H în totalul investiţiilor.

: importantă sursă de fnanţare sau de cofnanţare a constituit-o alocările dinondurile internaţionale din ultimul deceniu# +I)/, *0+), 0)+)D. )ceste alocări decapital au ost destinate în principal, pentru ac&iziţionarea de ec&ipamente şi te&nicăde calcul, sot-uri, utila'e, în scopul creării unui potenţial te&nic comparabil cu cel alţărilor din =niunea /uropeană şi pentru lucrări de inrastructură, acestea din urmăfind imperios necesare în ţara noastră.

2.3. eci!ia de fnanţare

Decizia de nanţare este cea care ace posibilă decizia de investiţii. @a nivelinternaţional, deciziile privind procurarea capitalului investiţional se re%ectă pe termenlung în ecienţa şi co"petitivitatea activităţii întreprinderilor 21. Datorită importanţeiacestor decizii, ele sunt înglobate în strategia internaţională a capitalului, mai e(act înstrategia globală de fnanţare a întreprinderilor.

De asemenea, este cunoscut aptul că, deciziile de politică fnanciară au dreptobiect fnanţarea adoptată de întreprindere în uncţie de obiectivele de rentabilitate,de creştere şi de risc. După determinarea nevoilor de fnanţare stabile ale întreprinderiise decide partea care va f fnanţată prin capitaluri permanente precum şi politica de

îndatorare, adică repartiţia între onduri proprii şi datorii.Decizia de fnanţare reprezintă astel opţiunea întreprinderii de a-şi acoperi

nevoile de fnanţare fe prin onduri proprii interne sau e(terne, fe prin împrumuturi,fe în participaţie. )ctul de decizie asupra fnanţării aparţine întreprinderii, întruct eaeste cea mai interesată în olosirea cu efcienţă a ondurilor şi obţinerea unor rezultatebune.

$n acelaşi timp, decizia de fnanţare nu depinde e(clusiv de întreprindere, ci şide bancă, de acilităţile pe care le poate obţine în negocierea creditelor sau deacţionari şi disponibilităţile acestora pentru a subscrie la creşteri de capitaluri de

împrumut, de e(istenţa sau ine(istenţa unor capitaluri libere, posibil de atras etc.

2.3.1. +biectivele urărite de urni!orii de capital

$ntruct decizia de fnanţare este în cea mai mare parte asumată de conducerea întreprinderii şi mai puţin de către urnizorii de capitaluri 7acţionarii şi împrumutătorii întreprinderii8, obiectivul ma'or urmărit de manageri şi de investitorii de capital esteacelaşi#


27/78

!4 )riton, D., işu, ., 2leo'u, 6. ecizia nanciară factor c#eie a creşterii econo"ice, lucrarepublicată în ,rogrese în teoria deciziilor econo"ice în condiţii de risc şi incertitudine , Volumul **,/ditura +erormantica, *aşi, !333, pag. CA.

24


28/78


"axi"izarea valorii de piaţă a întreprinderii. )ceastă valoare va f apoi proporţionalparta'ată între acţionari şi împrumutători. $n uncţie de aceeaşi valoare se f(ează şiremunerarea managerilor. $n această comuniune de interese e(istă însă ung&iuridierite de abordare a ma(imizării valorii întreprinderii.

*nvestitorii de capital urmăresc o remunerare a investiţiei lor la o rentabilitate

superioară oportunităţilor de investiţii oerite de piaţa fnanciară. $n elul acesta eiobţin o creştere a valorii lor fnale mai mare dect aceea posibilă în medie pe piaţafnanciară. anagerii întreprinderilor, acţionnd în interesul investitorilor de capital,respectiv al creşterii valorii totale a întreprinderii sunt nevoiţi să urmărească reducereacostului capitalurilor mobilizate. =tilizarea acestui cost redus ca actor de capitalizare acas&-%oJ-urilor dega'ate de întreprindere va duce la creşterea valorii acesteia.

2.3.2. Costul capitalurilor 7 criteriul esenţial pentru selecţiasurselor de fnanţare

$n principiu, decizia de nanţare este cea care se reeră la alegerea structurii

nanciare a întreprinderii dar şi la politica de dividend şi "ări"ea autonanţării.Detaliind, decizia de fnanţare vizează#1- alegerea între fnanţarea prin onduri proprii şi fnanţarea prin îndatorare,

decizie ce are o in%uenţă &otărtoare asupra riscului<2- în cazul fnanţării din onduri proprii, alegerea între fnanţarea internă 7din

proft - autofnanţare8 şi fnanţarea e(ternă 7ma'orare de capital - aporturi noi lacapital8<

3- alegerea între sursele de fnanţare pe termen scurt şi sursele de fnanţarepe termen

mediu şi lung<4- în cazul tuturor deciziilor prezentate, o importanţă ma'oră o are stabilirea

unei proporţii între diversele surse de fnanţare utilizate."riteriul principal de selecţie al surselor de fnanţare îl reprezintă costul

procurării capitalurilor, urmărindu-se reducerea acestuia, însă nu este unicul criteriucare trebuie luat în considerare, managerii trebuind să ia în calcul şi alte criterii cum arf rentabilitatea fnanciară, capacitatea de îndatorare, criteriul plăţilor reale,e(cedentele previzionale ale %u(ului de lic&idităţi, destinaţia resurselor în alegereastructurii fnanciare etc.

0ingura cale posibilă de reducere a costului capitalurilor este aceea de a creşteponderea investitorilor care cer o remunerare mai mică a capitalurilor lor. )ceasta setraduce în mod practic, printr-o creştere a gradului de îndatorare, creditele find îngeneral obţinute la un cost mai mic dect capitalurile proprii.

Boate sursele de fnanţare tind către un cost unitar, dacă avem în vedere

actorul risc, astel înct alegerea proporţiei onduri proprii-împrumuturi are loc înuncţie de oportunitate. Dacă investiţia este mai puţin rentabilă, adică pe ansamblu nuacoperă uşor costul împrumutului, capitalul propriu pare mai ietin dect creditul.)ceastă apreciere este adesea înşelătoare, întruct renunţnd la împrumuturi te poţipriva de o creştere economică aducătoare de proft. Ki dimpotrivă, dacă investiţia esterentabilă, capitalul propriu pare mai scump, întruct în acest caz impozitul pe proft numai este diminuat cu c&eltuielile fnanciare.

+entru alegerea uneia din cele două variante de fnanţare trebuie apelat lacalculul unor indicatori fnanciari# rentabilitate, lic&iditate şi solvabilitate, astel înctsoluţia aleasă să genereze creşterea acestora. $n mod concret, in%uenţa acestorindicatori asupra deciziei de fnanţare se prezintă astel!!#

a8 dacă rentabilitatea aşteptată este superioară ratei dobnzii, atunci este

oportună solicitarea de împrumuturi, deoarece în astel de cazuri masa împrumutuluidetermină creşterea masei benefciului şi deci sporirea capitalului propriu<

!! "iotei, ". . Finanţe* nanţe pu'lice! nanţele întreprinderii! "onedă-credit , /ditura /(pert,


29/78

2ucureşti, !333, pag. !3C.25


30/78


2) decizia de fnanţare prin împrumut are o in%uenţă pozitivă asuprasolvabilităţii, dar în cazul producerii unor pierderi, solvabilitatea se degradează multmai repede<

3) fnanţarea prin împrumut are o in%uenţă pozitivă şi asupra lic&idităţii, avnd în vedere însă aptul că pentru sursele primite prin îndatorare cu un termen limitateste necesar ca durata de utilizare a resurselor să nu depăşească scadenţa sumelor

împrumutate.De asemenea, situaţia fnanţării prezintă o importanţă deosebită pentru

e(istenţa şi dezvoltarea întreprinderii.$n primul rnd se pune problema ca întreprinderea să dispună de lic&idităţi

pentru a putea onora datoriile la scadenţă, asigurndu-se astel ec&ilibrul fnanciar petermen scurt.

$n al doilea rnd, din partea întreprinderii se pune problema e(ecutării de noiinvestiţii, fe ele te&nologice, de depozitare, comerciale etc. care să determinedezvoltarea întreprinderii. $n aceste condiţii, este vorba de fnanţarea dezvoltării petermen mediu şi lung, care condiţionează creşterea rezultatelor în viitor şi menţinerea

ec&ilibrului fnanciar.Deci sursele de fnanţare trebuie să fe adaptate nevoilor întreprinderii. $n acestsens, întreprinderea este conruntată în general cu două tipuri de difcultăţi. +e de oparte, ea ar putea f în situaţia de a f nevoie să ramburseze resurse fnanciare înaintede recuperarea avansurilor eectuate, mai ales cnd realizează investiţii curentabilitate pe termen lung. +e de altă parte, întreprinderea poate f în situaţia de autiliza, pentru operaţiuni pe termen scurt, onduri pe care le-ar putea olosi pe termenlung pentru investiţii.

"ostul surselor de fnanţare este în raport cu mi'loacele aşteptate din operaţiunile încare sunt anga'ate. emunerarea capitalurilor poate f uneori mai mare, negli'ndu-seolosirea pentru dezvoltare a rezultatelor obţinute. +rocednd aşa, întreprinderea nu maieectuează investiţii. $nsă e(istă posibilitatea ca tocmai realizarea de investiţii să asigure

rambursarea capitalurilor în viitor!5

.$n general, investiţiile de capital sunt fnanţate cu preponderenţă dinurmătoarele surse# emisiune de acţiuni, împrumuturi pe termen mediu şi lung şifnanţare internă prin reinvestirea proftului obţinut. ai e(istă şi alte surse pe termenmediu şi lung importantă find fnanţarea nerambursabilă însă cele trei menţionateanterior predomină încă. Boate aceste surse de fnanţare dieră în uncţie de modul deemitere, de obligaţiile pe care le implică din partea întreprinderii, de modul în caresunt aectate de sistemul fscal dar şi de riscurile pe care le implică.

2.4. eci!ia de reparti!are a proftului

$n metodologia şi practica prezentă, actul decizional asupra repartizării proftuluieste limitat, neaparţinnd în întregime întreprinderii indierent că aceasta uncţioneazăcu capital public sau privat. De e(emplu, la societăţile cu capital privat, repartizareaproftului devine un atribut al )dunării 6enerale, însă nu în întregime întruct şi pentruaceastă ormă de proprietate voinţa statului se maniestă prin lege cu privire laamortizare, onduri puse în rezervă şi elemente de c&eltuieli deductibile.

După ce au ost acoperite toate obligaţiile fscale şi altele asemenea defniteprin legislaţie, partea de proft rămasă reprezintă proft net asupra căruia actul dedecizie aparţine în întregime numai întreprinderilor cu capital privat. 0c&ematic, actuldecizional se poate maniesta astel#

1ª ormarea ondului de rezervă a cărui dimensiune minimă este stabilită prin

lege<2ª dezvoltare, ca ormă de protecţie împotriva riscurilor concurenţiale


31/78

5ª re"unerarea acţionarilor şi asociaţilor prin intermediul dividendelor şi supra-dividendelor.

!5 "iotei, ". . Finanţe* nanţe pu'lice! nanţele întreprinderii! "onedă-credit , /ditura /(pert,2ucureşti, !333, pag. !3A.

26


32/78


Deciziile privind repartizarea proftului net al întreprinderii determină politica dedividend, avnd implicaţii directe asupra autofnanţării şi remunerării capitalurilorproprii.

2.4.1. efnirea politicii de dividend

olitica de dividend reprezintă ansamblul deciziilor şi te&nicilor olositepentru determinarea nivelului dividendelor ce pot f distribuite acţionarilor. $n cadrulacesteia se pune problema de a opta între distribuirea dividendelor sau reinvestireaunei părţi ct mai mari din proft, de către întreprinderea respectivă.

Din punct de vedere al acţionarilor, politica de dividend pune în evidenţă douăaspecte#1¾ o oarecare sta'ilitate. *mportanţa evoluţiei trecute a dividendelor impune din

partea întreprinderii o oarecare stabilitate a sumei dividendelor distribuite. +olitica dedividend practicată anterior de o întreprindere in%uenţează nivelul dividendelor

sperate de către acţionari, care nivel, la rndul său, are o in%uenţă asupra cursuluiacţiunilor.

Distribuirea constantă de dividende conduce la creşterea încrederii publiculuiaţă de întreprindere, la creşterea valorii de piaţă a acesteia. : oarecare regularitateeste deci de dorit, fe prin creştere, fe prin stabilitatea dividendelor distribuite.

De aici decurge pentru întreprindere o alegere obiectivă a unei politici dedividend# cnd creşterea proftului devine perenă, politica de dividend pierde dinimportanţa sa şi întreprinderea poate, ără a risca, să reducă rata de distribuire< dacăproftul are datorită proflului activităţii un caracter ciclic, este important să sepăstreze regularitatea distribuirii dividendelor, pentru a se păstra succesiunea azelorde stabilitate şi a azelor de creştere în cadrul distribuirii< un dividend oscilant îi poatesugera investitorului fnanciar că întreprinderea se caracterizează prin incoerenţă înpolitica viznd dezvoltarea activităţii de bază. : astel de politică de dividend nu poateavea in%uenţă benefcă asupra cursului bursier<

2¾ o politică credi'ilă# politica de dividend trebuie să fe credibilă, adicăcoerentă în raport cu profturile obţinute de întreprindere. :rice politică de dividend,c&iar dacă se bazează pe regularitate, nu poate avea eecte avorabile pe termen lung,dect dacă este compatibilă cu politica de repartizare a proftului.

+olitica de dividend este determinată de opţiunea conducerii întreprinderii dereinvestire parţială sau integrală a proftului net al acţionarilor sau distribuirea parţialăori totală a acestuia sub ormă de dividende. 0tabilirea uneia sau alteia din alternativeori a unei combinaţii dintre ele este guvernată de aceeaşi cerinţă ma'oră a fnanţelor#maximizarea valorii întreprinderii .

$n practica societăţilor comerciale s-au conturat trei tipuri de politică adividendelor, şi anume# politica reziduală, politica ratei constante şi politica sumeiconstante a dividendelor.

Dividendele distribuite de societăţile pe acţiuni pot îmbrăca trei orme# în bani, în natură şi în acţiuni. "ea mai des întlnită este orma în bani. $nsă cea mai avorabilăsocietăţii comerciale este orma în acţiuni, findcă aceasta generează creştereacapitalului operatorului economic şi perspective mai avorabile de proft în anii

următori!9.

2.4.2. /ecte ale distribuirii 8 nedistribuirii proftului

+entru o întreprindere, distribuirea unei părţi din proft sau nedistribuireaproftului se va traduce printr-o creştere a activului net şi în fnal printr-un spor devaloare. einvestirea unei părţi semnifcative din proftul net conduce la creştereaautonomiei fnanciare şi la diminuarea riscului fnanciar. $n consecinţă, costulcapitalurilor proprii se va reduce corespunzător diminuării riscului, reprezentnd unactor de creştere a rentabilităţii şi prin aceasta a valorii întreprinderii.


33/78

!9 "iotei, ". . Finanţe* nanţe pu'lice! nanţele întreprinderii! "onedă-credit , /ditura /(pert,2ucureşti, !333, pag. !3?.

27


34/78


: întreprindere care distribuie o parte redusă din proft şi a cărei rentabilitatemarginală a capitalurilor proprii este satisăcătoare, va înregistra o creştere a cursuluiacţiunilor sale. : astel de întreprindere îşi va selecţiona acţionarii. $n sc&imb o politicăa dividendelor ridicate este un mi'loc de asigurare a constanţei acţionarilor care s-auobişnuit să încaseze un anumit venit.

)rmonizarea între cele două alternative, distribuire şisau reinvestire serealizează printr-o procedură de distribuire a dividendelor constnd în emisiunea şidistribuirea gratuită de acţiuni noi. )stel, capitalul bănesc aerent dividendelorrămne în întreprindere pentru fnanţarea dezvoltării acesteia, iar cointeresareaacţionarilor se va realiza prin atribuirea de acţiuni gratuite care în apt determinăcreşterea proprietăţii acestora.

Decizia de repartizare a proftului net este luată de acţionari sau asociaţi, prin)dunarea 6enerală. Botuşi, managerul fnanciar are nu numai o putere de convingeredeosebită asupra unui număr semnifcativ de proprietari, ci mai ales pentru

întreprinderile europene, el posedă un procent semnifcativ din capitalurile întreprinderii. )ceeaşi situaţie apare şi pentru un număr de întreprinderi pentru care

proprietatea este divizată între un număr semnifcativ de acţionari, caz în caremanagerul devine mandatarul intereselor acestora.+e ct este de difcil să oerim o ormulă simplă pentru a spri'ini managementul

în stabilirea structurii sale optime de capital, tot att de difcil este să stabilim politicaoptimă de dividende. Botuşi, putem să identifcăm cţiva factori i"portanţi!;#

1- întreprinderile cu ritm de dezvoltare rapid trebuie să promoveze o rată deplată a dividendelor redusă şi să reinvestească ondurile generate intern. )ceastăabordare minimizează costurile legate de constrngerile pieţei de capital pentrufnanţarea opţiunilor de dezvoltare.

2- întreprinderile cu %u( de numerar din e(ploatare ridicat şi stabil şi cupuţine oportunităţi de investiţie trebuie să plătească dividende ridicate, pentru areduce tendinţa managerilor de a reinvesti %u(ul de numerar disponibil în investiţii

neproftabile.3- întreprinderile nu trebuie să se preocupe prea mult în privinţa actorilor fscali, în stabilirea politicii de dividende. *ndierent care va f politica aleasă, ei vor aveacapacitatea să atragă investitori. Firmele care optează pentru rate de plată adividendelor ridicate vor atrage organizaţii e(ceptate de la impozit, iar frmele careplătesc dividende reduse, sau nu plătesc deloc, vor atrage investitorii cu rată deimpozit ridicată.

4- convenţiile fnanciare înc&eiate de întreprinderi pot avea impact asuprastabilirii politicii de dividende. Firmele vor încerca să evite apropierea de limitelestabilite pentru a minimiza posibilitatea reducerii dividendelor.


35/78

!; "onstantinescu D. )., Dobrin, ., =ngureanu, ). ., otaru, )., 6&enciu, )., +opescu, D., 0toica, ). naliza "anagerială a r"ei, /ditura aţională, 2ucureşti, 4AAA, pag. 4;>.

28


36/78


%&)*/& a ((9a. &&,(0& %/)F+)5&:/(F(&C(&)/ & *)/%)(/)((

ecesitatea unei analize a perormanţei fnanciare!> se raportează laimportanţa indicatorilor specifci pe care îi urnizează pe trei planuri#

1. în primul rnd, perormanţele fnanciare constituie o a"endare a ecienţeiglo'ale a întreprinderii. )ceasta re%ectă modul în care întreprinderea valorizeazăresursele care îi sunt încredinţate. Dacă aprecierea acestor perormanţe este olosităcu scop de control intern sau de către parteneri e(terni, atunci aceasta se presupune aconcluziona condiţiile activităţii# în mod sintetic, utiliznd un număr restrns deindicatori globali sau în mod o"ogen, aceşti indicatori find redactaţi în termenimonetari<

2. în al doilea rnd, rezultatele fnanciare condiţionează operaţiunile de repartiţiela care va recurge întreprinderea în avoarea dieriţilor actori de drept interesaţi deactivitatea sa. )nsamblul partenerilor săi sunt altel aectaţi, în diverse măsuri, denivelul şi calitatea perormanţelor sale<

3. în fnal, acestea din urmă condiţionează capacitatea de nanţare a întreprinderii, respectiv capacitatea sa de a permite emergenţa resurselor noi.ezultatele determină şi potenţialul de dezvoltare viitor, graţie investiţiilor în capital f(sau circulant pe care îl autorizează, dar şi graţie capacităţii de îndatorare suplimentarăşi a capacităţii de rambursare cu care acestea contribuie.

De asemenea, perormanţele fnanciare constituie o miză esenţială pentrurelaţiile întreţinute de întreprindere cu mediul său, ca şi pentru relaţiile interne. Botuşi,aprecierea acestor perormanţe comportă limite care este necesar a f amintite pentrua se evita utilizarea inadecvata a indicaţiilor urnizate.

C&%(*+,-, 3. &&,(0& /C;(,(


37/78

!> "o&en, /. nal/se nanciere, !e edition, /conomica, +aris, 4AA3, pag. 55;-55>.29


38/78


acestei aprecieri presupune cunoaşterea perectă a întreprinderii pentru care serealizează bilanţul fnanciar şi defnirea unor criterii obiective în uncţie de care să serealizeze evaluarea lic&idităţii şi a e(igibilităţii elementelor patrimoniale ale

întreprinderii./leentele de activ sunt structurate în uncţie de creşterea gradului de

lic&iditate, începnd cu partea de sus a activului bilanţier. 0ic#iditatea reprezintăaptitudinea unui activ de a se transorma în monedă, ără termen şi ără pierdere devaloare. )stel, în activ se vor înscrie mai înti elementele cele mai puţin lic&ide,respectiv imobilizările 7necorporale, corporale şi fnanciare8, numite şi nevoipermanente, apoi activele circulante, care au un grad de lic&iditate mult mai maredect imobilizările, numite şi nevoi temporare.

/leentele de pasiv sunt structurate după gradul crescător de e(igibilitate.xigi'ilitatea reprezintă însuşirea pasivelor de a deveni scadente la un anumit termen.)stel, se vor înscrie mai înti capitalurile proprii 7att cele provenite de la acţionari,ct şi cele provenite din reinvestiri ale acumulărilor anterioare8, apoi capitalurile dinsurse publice 7subvenţii, provizioane reglementate şi alte onduri8. )ceste resurse nu

au o anumită scadenţă, deci nu sunt e(igibile dect în situaţii e(treme de aliment şise mai numesc resurse permanente. Datoriile pe termen mediu şi lung 7cu scadenţamai mare de un an8 sunt incluse tot la resurse permanente. Datoriile pe termen scurtregrupează ansamblul datoriilor cu scadenţa mai mică de un an şi se mai numescresurse temporare.

0c&ematic bilanţul fnanciar arată astel 7a'elul 4.1.8#

*abelul 4.1. loace )esurse

i'loace cu durata de e(ploatare maiesurse cu scadenţa mai marede

mare de un an 7 >4an 8 un an 7 >4an 8

i'loace cu durata de e(ploatare mai

mica de 4 an 7 loacele cu durata de exploatare ai ică de un an#pornim de la

totalul activului circulant la valoarea netă din bilanţul contabil, care este modifcat prinscăderea activelor circulante a căror scadenţă este peste un an şi a disponibilităţilordin casă şi bancă, şi prin adăugarea imobilizărilor fnanciare ce a'ung la scadenţăpnă la srşitul anuluiloacele de tre!orerie reprezintă disponibilităţile din casă, bancă şi


39/78

alte valori.

Determinarea elementelor din pasivul bilanţului fnanciar, pornind de la bilanţulcontabil, se realizează astel#

30


40/78


1- resursele cu scadenţa ai are de un an # pornim de la totalulcapitalurilor proprii din bilanţul contabil, la care se adună provizioanele pentru riscurişi c&eltuieli, datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, conturile deregularizare cu scadenţa mai mare de un an 7veniturile înregistrate în avans8, şi sescad toate activele fctive 7c&eltuieli de constituire, c&eltuieli de cercetare-dezvoltareşi c&eltuielile în avans8<

2- resursele cu scadenţa ai ică de un an reprezintă tocmai datoriilece trebuie plătite într-o perioadă de pnă la un an din bilanţul contabil.

+e orizontală, sc&ema bilanţului fnanciar are două părţi# partea de sus 7nevoişi capitaluri permanente8 care re%ectă structura fnanciară prin stabilitateaelementelor care îl compun, şi partea de "os 7nevoi şi resurse temporare8, careevidenţiază dimpotrivă con'unctura, ciclul de activitate.

+ornind de la un anumit ec&ilibru care trebuie să e(iste între durata uneioperaţii de fnanţat şi durata mi'loacelor de fnanţare corespunzătoare, bilanţul

fnanciar pune în evidenţă două reguli principale ale fnanţării# nevoile permanente vorf acoperite din capitaluri permanente 7regula echilibrului nanciar pe termen lung8şi nevoile temporare vor f fnanţate din resurse temporare 7regula echilibrului nanciar pe termen scurt 8.

"nd sursele permanente sunt mai mari dect nevoile permanente de alocare aondurilor băneşti, întreprinderea dispune de un ond de rulent, de un e(cedent deresurse permanente dega'at de ciclul de fnanţare a imobilizărilor ce poate f utilizatpentru reînnoirea activelor circulante. Deci, ondul de rulment apare ca o mar'ă desecuritate fnanciară, care permite întreprinderii să acă aţă, ără difcultate, riscurilordiverse pe termen scurt.

3.1.2. (ndicatorii ec=ilibrului fnanciar

*ndicatorii ec&ilibrului fnanciar după bilanţul fnanciar!? sunt# ondul de rulmentfnanciar, necesarul de ond de rulment şi trezoreria netă.

1. Fondul de rulent fnanciar 7 FF 8, numit şi fond de rul"ent per"anent sau fond de rul"ent lic#iditate, determinat pe baza bilanţului fnanciar se poate calculaprin două modalităţi#

a. FF =7 >4an8 − 7 > 4 an 8 . $n această ipoteză, ondul de rulment fnanciar esteo parte

a capitalurilor permanente dega'ată de eta'ul superior al bilanţului, pentru a acoperi

nevoi de fnanţare din partea de 'os a bilanţului<b. FF =L7 7 > 4 an 8 ⇒ FF > 3 . $ntruct ondul de rulment fnanciar estepozitiv,

capitalurile permanente fnanţează o parte din activele circulante, după fnanţarea

integrală a activelor imobilizate nete. )ceastă situaţie pune în evidenţă realizareaec&ilibrului fnanciar pe termen lung şi contribuţia ondului de rulment fnanciar larealizarea ec&ilibrului fnanciar pe termen scurt.

b8 7 >4an8 4 an 8 ⇒ FF


41/78

din resursele temporare pentru fnanţarea unor nevoi permanente, contrar regulii defnanţare# nevoile permanente sunt fnanţate din resurse permanente. )ceastă situaţiegenerează un

!? Vintilă, 6. estiunea nanciară a întreprinderii, /ditura Didactică şi +edagogică, 2ucureşti, !333,pag. 5C-99.

31


42/78


dezec&ilibru fnanciar, care trebuie analizat în uncţie de specifcul activităţiidesăşurate de întreprinderea respectivă. Dezec&ilibrul poate f considerat o situaţiepericuloasă, alarmantă în cazul întreprinderilor cu activitate industrială, find o situaţiepermisă întreprinderilor cu activitate comercială, pentru care datoriile aţă de urnizoriide măruri pot f asimilate resurselor permanente.

c8 7 >4an8 = 7 > 4 an 8 ⇒ FF = 3 . )ceastă situaţie, mai puţin probabilă înpractică, implică o armonizare totală a structurii resurselor cu necesităţile de alocare aacestora.

$n uncţie de mărimea elementelor din partea de 'os a bilanţului, pot f puse înevidenţă următoarele situaţii#

a8 L7 7 3 . $n această situaţie, activelecirculante

transormabile în lic&idităţi într-un termen scurt, vor permite nu numai rambursareaintegrală a datoriilor pe termen scurt, ci şi dega'area de lic&idităţi e(cedentare.

)ceastă situaţie re%ectă o perspectivă avorabilă întreprinderii, sub aspectulsolvabilităţii sale.b8 L7


43/78

Ki aici pot apărea următoarele situaţii#a. F > 3 . )ceastă situaţie semnifcă un surplus de nevoi temporare posibile

de imobilizat. )ceastă situaţie în care F este pozitivă, poate f considerată normală,numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii defnanţare a ciclului de

32


44/78


e(ploatare. $n caz contrar, nevoia de ond de rulment poate evidenţia un decala'neavorabil între lic&iditatea stocurilor şi creanţelor, pe de-o parte, şi e(igibilitateadatoriilor de e(ploatare, pe de altă parte, adică s-au încetinit încasările şi s-au urgentatplăţile.

b. F


45/78

întreprinderii şi natura activităţii sale.

33


46/78


@a construcţia bilanţului uncţional se renunţă la aspectele de lic&iditate pentruactiv şi de e(igibilitate pentru pasiv. $ntreprinderea se prezintă ca o masă, omultitudine de mi'loace şi de resurse care trebuie grupate numai după natura,destinaţia sau uncţia lor.

0c&ematic, structura bilanţului uncţional 7a'elul 4.2.8este următoarea#

*abelul 4.2. loace )esursei'loace stabile 7 0 8 esurse durabile 7 D 8)ctive circulante de e(ploatare +asive de e(ploatare 7 +/ 87 )"/ 8)ctive circulante în aara e(ploatării +asive în aara e(ploatării 7 +*/ 87 )"*/ 8)ctive de trezorerie 7 )B 8 +asive de trezorerie 7 +B 8

&ctivul bilanţului uncţional se determină astel#1- i>loacele stabile grupează imobilizările necorporale, corporale şi

fnanciare din bilanţul contabil la valoarea brută şi din c&eltuielile înregistrate în avans careau durata mai mare de un an, deoarece acestea sunt c&eltuieli înregistrate în prezent, darcare se reeră la e(erciţii fnanciare viitoare, nivelul lor, incidenţa asupra viitoruluiconerindu-le un caracter de investiţie.

2- activele circulante ale exploatării grupează stocurile, oricare ar fnatura lor la valoarea brută şi creanţele din e(ploatare# creanţele comerciale 7"lienţi "lienţi creditoriO /ecte de încasatprimit8, creanţele sociale 7creanţe aţă de salariaţi,creanţe aţă de stat şi instituţii publice etc.8, creanţele fscale 7creanţe din impozite şi ta(e, BV) de recuperat etc.8, c&eltuielile constatate în avans, care se reeră la activitatea de

e(ploatare<3- activele circulante în aara exploatării grupează acele creanţe care nu

au în contrapartidă contabilă un venit din e(ploatare# decontările cu grupul şi asociaţii cusold debitor, decontările din operaţii în curs de clarifcare cu sold debitor, debitorii diverşi,dobnzile aerente creditelor acordate, valorile mobiliare de plasament ale societăţilornecotate la bursă etc.

4- i>loacele de tre!orerie grupează disponibilităţile băneşti din casă,bancă, alte valori şi valorile mobiliare de plasament ale societăţilor cotate la bursă.

%asivul bilanţului uncţional se determină astel#1- resursele durabile grupează capitalurile proprii, provizioanele pentru

riscuri şi c&eltuieli, veniturile în avans, totalul amortizărilor şi provizioanelor pentrudepreciere şi datoriile fnanciare pe termen mediu şi lung, indierent de scadenţa lor7împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, creditele la bănci pe termen mediu şi lung,alte împrumuturi şi datorii fnanciare şi leasingul8<

2- pasivele de exploatare grupează datoriile de e(ploatare, care sunt legatede activitatea de e(ploatare a întreprinderii# datoriile comerciale 7Furnizori Furnizoridebitori O /ecte de plată8, inclusiv creditele pe termen scurt acordate de bănci pentruderularea operaţiunilor de import-e(port, datoriile sociale 7datoriile aţă de personalulsalariat pentru munca depusă, contribuţiile la asigurările sociale, ondul de şoma',asigurările sociale de sănătate, onduri speciale etc.8 şi datoriile fscale 7BV) de plată,impozit pe proft, alte impozite şi ta(e legate de activitatea de e(ploatare etc.8<

3-pasivele în aara exploatării grupează datoriile întreprinderii legate deactivitatea fnanciară şi din activitatea e(traordinară a întreprinderii# dobnzile aerentecreditelor primite, decontările cu grupul şi asociaţii cu sold creditor, decontările din operaţii în curs de clarifcare cu sold creditor, creditorii diverşi, dividendele de plată etc.

4- pasivele de tre!orerie grupează creditele bancare pe termen scurt şi


47/78

conturile curente descoperite.

34


48/78


3.2.2. (ndicatorii ec=ilibrului uncţional

ealizarea ec&ilibrului uncţional este pusă în evidenţă de cele patru niveluri alebilanţului uncţional# ondul de rulment net global, nevoia de ond de rulment pentrue(ploatare, nevoia de ond de rulment în aara e(ploatării şi trezoreria netă.

$n optica uncţională, realizarea ec&ilibrului fnanciar al întreprinderii nupresupune doar e(istenţa unui ond de rulment pozitiv ca mar'ă de siguranţă, ci a unuiond de rulment acoperitor nevoilor de fnanţare ale ciclului de e(ploatare.

1. Fondul de rulent uncţional sau ondul de rulent net "lobal7 F6 8 se poate determina prin două modalităţi#

1. F6 = D − 0 şi reprezintă surplusul de resurselor durabile în raport cuactivele imobilizate la valoarea brută<

2. F6 = 7" +)B8 −7" + +B8 , unde# " N mi'loace ciclice, care se determină astel# " = )"/ +)"*/ <" N resurse ciclice, care se determină astel# " = +/ + +*/ . +rin această

ormulă F6 arată mărimea mi'loacelor ciclice şi de trezorerie rămasă nefnanţată dinresursele ciclice şi de trezorerie.

2. evoia de ond de rulent 7 F 8 reprezintă dierenţa dintre mi'loaceleciclice şi resursele ciclice, respectiv dierenţa dintre nevoile de e(ploatare şi în aarae(ploatării, pe de o parte, şi datoriile de e(ploatare şi în aara e(ploatării, pe de altă parte,astel# F = " −" .

$n cazul în care stocurile, creanţele de e(ploatare şi diverse sunt apro(imativegale cu datoriile de e(ploatare şi diverse, nevoia de ond de rulment tinde către zero,sau c&iar adesea este negativă.

evoia de ond de rulment are două coponente#

a. nevoia de fond de rulment de exploatare 7 F/ 8, care se determinăastel# F/ = )"/ −+/ <b. nevoia de fond de rulment în afara exploatării 7 F*/ 8, care se determină

astel# F*/ = )"*/ −+*/ , de unde rezultă F = F/ + F*/ .Dacă activele circulante de e(ploatare depăşesc datoriile de e(ploatare, nevoia

de ond de rulment pentru e(ploatare evidenţiază capitalul investit de întreprinderepeste nivelul celui atras din pasivele circulante. $n acest conte(t, F/ capătăcaracterul unei veritabile investiţii ca şi imobilizările de e(ploatare.

)vnd în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor la un niveldeterminat de ciclul de e(ploatare, putem asimila surplusul nevoilor ciclice neacoperitfnanciar de resursele ciclice de capital cu o nevoie de fnanţare permanentă. /stenormal ca această nevoie să fe fnanţată din ondul de rulment uncţional, care la

rndul său apare ca un surplus de resurse permanente, stabile.

3. *re!oreria netă 7 B 8 rezultă din conruntarea nevoilor de trezorerie curesursele de trezorerie# B = )B −+B . "u ct pasivele de trezorerie cresc, cu att mai multsituaţia fnanciară a întreprinderii devine vulnerabilă.

/c=ilibrul uncţional are la bază relaţia undamentală a trezoreriei# F6 = F+ B sau F6 = (F/ + F*/)+ B .

35


49/78


C&%(*+,-, 4. &&,(0& %/)F+)5&:/( F(&C(&)/ %/


50/78

mult sau mai puţin repetitive legate de

36


51/78


deciziile fnanciare ale întreprinderii, rezultatul e(traordinar apare numai în situaţii dee(cepţie cnd se produc diverse calamităţi naturale. ezultatul e(traordinar se

calculează ca dierenţă între veniturile e(traordinare 7 Ve(tr 8 şi c&eltuielile

e(traordinare 7 "&e(tr 8# /(tr = Ve(tr −"&e(tr .

)e!ultatul brut al e(erciţiului 7 2/ 8 e(primă dierenţa dintre toate veniturile 7 BV 8 şi toate c&eltuielile 7 B"& 8 aerente unui e(erciţiu fnanciar# 2/ = BV − B"& .ezultatul brut al e(erciţiului se mai poate calcula însumnd rezultatul e(ploatării, curezultatul fnanciar şi cel e(traordinar# 2/ = / + F + /( . De asemenea, ştiind cărezultatul e(ploatării cu cel fnanciar ormează rezultatul curent, rezultă# 2/ = " +/( .

)e!ultatul net al e(erciţiului 7 / 8 e(primă dierenţa între rezultatul brut ale(erciţiului şi impozitul pe proftvenit# / = 2/ − *+r . )cest sold se regăseşte înpasivul bilanţului,prezentat înainte de repartizarea rezultatului. /ste numit în mod curent rezultatul

e(erciţiului sau mai simplu benefciu sau pierdere.*mpozitul pe proft şi participarea salariaţilor nu sunt cuprinse în acest sold, daraceste două posturi ar putea f scoase în evidenţă de rezultatul de e(ploatare,rezultatul fnanciar şi rezultatul e(traordinar.

ezultatul net al e(erciţiului este unul din indicatorii cei mai utilizaţi la calcululratelor.

4.2. 'oldurile interediare de "estiune

'oldurile interediare de "estiune 7 0.*.6. 8 reprezintă o măsură adieritelor nivele ale rezultatului activităţii întreprinderii, de unde şi denumirea lor desolduri intermediare. /le decupează contul de rezultat în mai multe soldurisemnifcative care a'ută la eectuarea unor analize fnanciar-contabile, care contribuiela obţinerea imaginii fdele a activităţii întreprinderii.

+rivite din perspectiva contabilităţii na ţionale, 0.*.6. sunt considerate uninstru"ent esenţial al unifor"izării conţinutului infor"aţiei la nivel "icroconta'il şi punteade legătură între acest nivel şi conturile naţionale.

$n acest conte(t 0.*.6. !C sunt considerate indicatori utili pentru analizaperormanţelor economice şi fnanciare ale întreprinderii#

1. Cira de aaceri 7 ") 8 este determinată de volumul aacerilor realizate de întreprindere cu terţii cu urmare activităţii proesionale normale şi curente a întreprinderii.

"ira de aaceri se calculează cu a'utorul următoarei ormule# ") = +v +Vvm ,unde#+v N producţia vndută<

Vvm Nveniturile din vnzareamărurilor.

"ira de aaceri este reprezentată fnanciar de o cantitate de măruri sauproduse vndute, lucrări e(ecutate sau servicii prestate. Variaţiile sale nu sunt în modautomat proporţionale cu volumul vnzărilor att timp ct actorul preţ intervine înmod egal asupra mărimii sale. )stel, nu se poate stabili un paralelism între variaţiacirei de aaceri şi stocuri, mai ales că fecare sector de activitate are caracteristiciproprii.

2. 5ar>a coercială 7 " 8 sau adaosul comercial e(primă dierenţa dintresuma vnzărilor de măruri şi costul lor de cumpărare şi se calculează pentru

întreprinderile cu activitate pur comercială sau pentru partea pur comercială a întreprinderilor cu activitate mi(tă 7industrială, comercială şi prestări de servicii8.


52/78

ar'a comercială 7 " 8 se determină astel# " = Vvm − "& m , unde#

!C )riton,D. %trategii nanciare ale r"ei, /ditura /V*P), 2răila, !333, pag. 9A-;;.37


53/78


"&m N c&eltuieli cu mărurile vndute.

ar'a comercială este principalul indicator de apreciere a perormanţei uneiactivităţi comerciale. De e(emplu, două întreprinderi cu activitate comercială potrealiza, cu aceeaşi ciră de aaceri, mar'e comerciale dierite. ar'a comercialăreprezintă singura resursă veritabilă a întreprinderii comerciale.

ărimea mar'ei comerciale este un element care trebuie apreciat în uncţie detipul politicii de v(nzare promovată de întreprindere. De e(emplu, mar'ele comercialeridicate corespund în general, întreprinderilor specializate în comerţ de lu( sau comerţtradiţional care asigură şi service după vnzare. $ntreprinderile care dispun desupraeţe comerciale mari şi care practică metode de vnzare prin autoservire vor

înregistra mar'e comerciale mai reduse.

Documents

Finantele Intreprinderii 11-51 (1)