GAZETA TRANSILVANIEIIP re t iu L lu . a.’boaa.a.wa.eaa.t'u.l'u.i :

pe unu anu 10 fi., pe siese luui 5 fl., pe trei luni 3 fi. v. a. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu séu

28. franci.

Redactiunea si Administratiunea:Brasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese:

Joi’a si Duminec’a.

ü a u l u Z S n U L un’a serie gannondu 6 cr. si timbru de 30 cr. v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se

retram itu.

S e p r e 2n.v1.32c1. e x a . :la poştele c. si r. si pe la dd. corespondenţi.

Nr. 65. Joi, 2917 Augustu 1878.

Ocupatiunea si maghiarii.Brasiovu, 28 Augustu, 1878.

Desi inca nu s’au iutreruptu negotiarile dintre cabinetele de Vien’a si Constantinopolu, totusiu ne aflainu fapticu in resbelu cu ina lta Pórta. Bravii noştri soldaţi se batu cu miile de redifi si nizami turci, cari formez* centrulu óstei insurgentiloru bosniaci, iiţ A capitala sosescu trenuri intregi cu prisonieri turci, spitalele militare sunt pline de raniti, cari cei mai mulţi au fostu loviţi de glon- tiulu omoritoriu alu puscei Martini, renumite din resbelulu russo-romano-turcescu. Ne aflamu dér’ in resbelu cu turcii si nu mai este de lipsa se adaugemu, ca acest’a nu convine uicidecumu dip- iomatiloru maghiari, cari, cumu dise „Pester Lloyd“, altfeliu, cu totulu altfeliu ’si-au inchi- puitu marsi ulu in Bosni’a.

Ama disu uu de multu, ca la curtea de Vien’a se combătu cu vehementia doue fluctua- tiuni politice uu’a maghiara si alta austro-slava. Mag­hiarii voieau, ca ocupatiunea Bosniei se servésca numai de mediulocu spre a tiené in freu popora- tiunile slave din Turci’a, ei isi inchipuieau, ca mana in mana cu Begii turcesci din Bosni’a si Herzegovin’a voru poté se suprematiseze si pe slavii de pe peuinsul’a balcanica. Inse omulu ’si propune si Ddieu dispune. Sórtea a voitu, ca tocmai mohamedanii „fraţii turci“ de odinióra se faca cea mai fanatica si mai desperata resis- tiatia ostiriloru austro - ungare. Ocupatiunea s’a straformatu astfeliu intr’o campania de esterminare in contra nedumeritiloru turci bos­niaci. Belatiuuea comandantelui corpului de ocu­patiune Philippovici despre invingerea dela Sera­ievo, dupa ce descrie cu colorile cele mai triste cranceu’a lupta din stradele orasiului, la care a luatu parte mai numai poporatiuuea turcésca de acolo, dice, ca in fine stindartulu imperatescu, fiindu plantatu pe castelu, a fostu salutatu de 101 salve de tunu intre aclamatiunile entusiastice ale trupeloru si ale l o c u i t o r i l o r u c h r e s t i n i . Mai tóté reiaţi unii e comandantiloru termina , afir- mandu, ca poporatiunea chrestina, adeca slavii, saluta pretutindeni cu bucuria învingerile stindartu- lui imperatescu.

Luptele din Bosni’a capeta prin acést’a unu caracteru esclusivu slavofilu. Asia ne potemu esplicâ, ca pe candu victori a dela Seraievo reportata asupra insurgentiloru mohamedani a fostu primita in Buda­pest a cu cea mai mare receala, serbo-croatii au araugiatu iu Agramu si iu Esseg festivitati de bucuria au illuminatu orasiele dandu, prin transparente di­ferite, espressiune dorintiei generale, câ patri’a croata se fia mare si unita. I)e-o parte dér1 o rece reserva, unu simtiu de nesigurantia, desarna- giri si ingrigiri, de alta parte entusiasmulu celu mai potentiatu, încrederi si sperantia firma iu viitoriu. Eata caracteristiculu situatiunei create de ocupatiune la maghiari si croaţi. Fluctua- tiunea politicei austro-slave este dér’ mai forte decatu aceea a politicei maghiare.

Comiteie Andrâsy si-a datu si inca ’si da tóté silintiele câ se inchiaie cu Pórt’a o conven- tiune amicabila, dér’ nu voiesce nici-decumu se-i succéda, ca-ci Pórt’a cere cá se i se recunósca suveranitatea in provinciele ocupate, ér’ partid a austrô-slava, care a inceputu a paralisâ planurile lui Andrâsy, e decisa se mérga unu pasu mai de­parte, trecendu peste marginile puse de tractatulu din Berlinu, si se anecseze Bosni a si Herzegovin’a. Cumu s’ar’ poté, dieu organele acestei partide, câ acuma, dupa ce mii de soldaţi austriaci si-au ver- satu sângele in crâncene lupte, se renuntiamu la acelu pamentuJ cumu s’ar’ poté se pacificamu noi provinciile pentru turcu ?

Direcţiunea ostila, ce a luat’o ocupatiunea façia de turci le displace maghiariloru cu atatn mai vertosu, ca-ci vedu ca sângele iiiloru loru,

ce se vérsa pe pamentulu bosniacu, va aduce fö­löse numai causei slaviloru. Iu casulu de façia ei potu dice oftandu : „Nu-i pentru cine se pre- gatesce . . .

Dér’ cu atata iuca nu s’a finitu. Spiritulu de opositiune e cu multu „ mai viu. intre maghiari, de catu că se se supună in linişte fapteloru compli­nite. Ministrulu honvediloru a cerutu deunadi dela subprefectul u (vice-comitele) comitatului Pestei câ se recuire 500 carutie pentru transporturile arma­tei de ocupatiune. Si ce a respunsu subprefectului Ca nu se simte datoriu a urma ordineloru minis­trului inainte de ce se va fi pronunciatu adunarea comitatului asupra lucrului. Asia faeù si vice- comitele comitatului Somogy. Renitenti’a acést’a a produsu multu sânge reu in cercurile armatei, provocându mesurile cele mai stricte ministeriale. Unde va se ajungemu, déca lucrulu va merge totu asia mai departe ? Soldaţii unguri se batu in Bos­ni’a si comitatele ungare nu voiescu se le dé ca- rutiele necesarie pentru transportulu provisiuniloru. Eata la ce punctu amu ajunsu cu diplomati’a maghiara !

O p i n i u n e m o t i v a t aasupra tienutei ce ar’ ave se observe alegatorii de naţio­nalitate romana din Transilvani’a fa£ia cu alegerile actuali

la diet’a Ungariei.

Dupa mator’a deliberatiune si cumpănire a tuturoru impregiurariloru actuale ale tierii si na­tiunei nóstre locuitóre in marele principatu alu Transilvaniei, in sinulu comissiunei de 9 membrii esmisa de catra on. conferintia din 8/20 luliu se formara doue opiniuni, un’a in maioritate de 7 pentru perseverantia in politic’a resistiutiei passive câ si pana aci, ér’ alt’a in minoritate de 2 pentru intrarea in opositiune activa, prin urmare partici­pare la alegeri si la dieta.

Subscrisulu fiindu onoratu de catra maioritatea comissiunei cu missiunea de reportoru si asternerea in scrisu a opiniunei sale motivate prin argumentele cate-i stau la dispositiune, opiniunea maioritatiei enuuciata in comissiune, o sustiene cu argumentele urmatórie :

Doue sunt căuşele principali, pentru care naţiunea romana din Transilvaui’a se vediii necesitata se adopte anevoiós’a p o l i t i c a de r e s i s t e n t i a p a s s i v a : desfiintiarea a u t o n o m i e i acestei tieri si fusiunea ei, totodata si calcarea in picióre a dreptului de esistentia po­litica a natiunei romanesci in acestu mare principatu. castigata prin legile din anulu 1863. Dela 1848 de caudu uniunea n e c o n d i ţ i o n a t a , adeca fusiunea Transilvaniei cu Ungari’a se improvisase prin terorismu si versari de sânge, naţiunea nu s’a declaraţii niciodata n e c o n d i t i u - n a t u contra uuiunei, pentru-câ barbatii sei inteligenti scia prea bine, sub ce titlu a cadiutu Trausilvani’a la august’a dinastia Habsburg, adeca sub titlu coronei unguresci; ei inse cunoscea si diplom’a leopoldina (1691), adeca contrac- tulu de stătu, inchiaietu intre acésta tiéra si dinastia ; alu doilea cantractu, adeca sancţiunea pragmatica din dilele lui Carolu VI si ale fiicei Sale Mari’a Teresi’a ; alu treilea contractu, adeca legile din 1791, precumu si numerósele juramente solemne depuse la tote ocasiunile de încoronare pe aceleaşi acte de stătu. Si romanii avea atata minte, câ se considere uniunea câ unu midiulocu de a se aparâ po­porale Transilvane de servitutea absolutismului austriacu si de germanisare ; era inse. mai sunt si astadi forte departe se adopte uniune acea fora nici o conditiune, se dé tiér’a si pe naţiunea romana in grati’a si discretiunea ungureniloru ; cu atatu mai puşinu se poteau invoi romanii, câ uniunea se se proclame fora concursulu loru prin o dieta compusa din 300 de aristocrati si 22 de burgesi, din carii 200 era de­numiţi (Regalisti), éra vreo 200 insi membrii in poterea functiunei loru; adeca prin o dieta, in care immens’a maioritate a locuitoriloru nu era representata de locu. De aceea romanii au protestatu in numele poporului, déca voiţi, nu numai alu celui romanescu, ci chiaru in alu intregei popu- latiuni transilvane, „dicundu cu totu dreptulu : N i m i c u de n o i f o r a d e n o i . “

D. referentu alu minoritatiei din comissiune afirma, ca fusiunea o decretara totu a c e l e a classe de ómeni, care au si supusu odinióra Transilvani’a la dinasti’a Habs­burg, adeca aristocrati’a si una parte din burgesia, adeca sa s ii; mai departe, ca unu nou votu asupra uniunei totu n'ar’ folosi nimicu, pentru-ca aceiaşi aristocrati ar’ vota

totu câ in 1848 si 1865 ; prin urmare romanii ar’ ro­máné totu in minoritate si s’ar’ face numai de risu ; mai incolo, ca constitutiunea vechia a Transilvaniei, care ne făcuse rele nespuse, nicidecumu nu merita atata sbuciuma- tura; in fine, ca dóra nu voi mu se introducemu si noi sufragiulu universale, pentru-ca se reusimu cu dreptulu nostru.

Ne pare reu, ca suntemu necesitati a reflecta pe mi­noritatea comissiunei, cumu densa perdii din vedere unele adeveruri de prim’a o r d i n e e u r o p é n a. Odinióra cele mai multe staturi era representate m laintru si in a f a r a aprópe numai prin aristocrati’a feudale privilegiata, care ’si aroga siesi totodata dreptulu de tutoratu fora nici-o respon­sabilitate, preste tiéra si poporu. Acelu privilegiu necali- ficabile fu spartu si infrantu mai antaiu in Fran^i’a la anulu 1790— 1791, adeca tocma dupa 100 de ani numerati dela emanarea diplomei leopoldine pentru Transilvani’a. A s t a d i , dupa atatea catastrofe politice generali, nu ne veti mai arata unu singuru stătu, mare seu micu, in tóta Europ’a, in care aristocrati’a se mai cutedie a vorbi si a lucrâ ea singura in numele statului, fora a cere votulu deliberativu si consimtiementulu celorulalte classe ale poporului. Scutu- randu jugulu tutoratului aristocraticu, tote naţiunile s’au emancipatu si s’au declaratu de maiorenne. Nici unu po­poru nu mai sufere cu nici unu pretiu, câ numai aristo­crati’a se tractedie in numele lui, se schimbe, vendia si trafice tieri si provincii, nici cbiaru in unire cu corón’a. Vechiului privilegiu aristocraticu ’ia succesu dreptulu eternu si suveranu alu poporului. Este óre condamnata numai naţiunea romanésca, anume cea din Transilvani’a, in nu­mera de 1 milionu 200 de mii, se mai sté sub tutoratu, se fia tractata, câ ori-ce turma de animale, se o faca de schimbu séu de vendiare, se o puna cineva in loteria séu in cârti, precumu punea pana in anulu 1848 pe familiile de iobagi si de dileri ? In Europ’a intrega, dela marea baltica pana la egeic’a si adriatic’a numai naţiunea romana din acesta monarchia se remana lipsita de drepturi naţio­nali si politice, in parte tocma si de drepturi omenesci ? Si acest’a umilire se i se intemple ei inca si in acesta epoca estraordinaria, in care cele mai mari siepte poteri ale Eu­ropei sfarmara ferecaturile si lantiurile atatoru popóra ge- metórie sub jugulu barbara si selbaticu alu unui poporu asiaticii, necapabile de adeverat’a civilisatiune V Nu asia au simtitu, nici vorbitu cei 40 de mii adunaţi la Blasiu in 3/15 Maiu; uu asia martirii libertatiei naţionale ; nici numerósele deputatiuni tramise la Vien’a intre 1848 et 1851 ; nu asia nici deputatiunile dintre 1860 et 1863, nici membrii romani ai dietei din 1863— 1 8 6 5 ,/d . Christea ne-a spusu multe si frumóse despre politic’a ti4ditionale, a uitatu inse, ca romanii n’au intielesu niciodata sub politic’a tradiţionale, politic’a a r i s t o c r a t i c a din acesta tiéra, ca-ci in acestu casu ei nu ar’ meritâ niciodata libertatea. Cu totulu alt’a fusese politic’a parintiloru nostrii. Ce e dreptu, romanii in anulu 1863 au facutu mari concessiuni arisocratiei, dih ce causa ? Istori’a o va spune ; aci cou- statamu numai, ca in anulu 1863 a fostu bine asia; déra coucessiuuile cu totulu exorbitante si s e r v i l i diu 1865 (diet’a dela Clusiu) a fostu erórea capitale, pentru care ne compătimi tóta Europ’a liberale, care se mira, cumu au potutu committe romanii si sasii absurditatea politica de a merge la Clusiu, caudu ei aveau diet’a in Sibiiu. Noi nu credemu, ca romanii voru mai cadea vreodata iu erori gro­solane ca cea din 1865.

Ni se scotu ochii cu logile mai vechi ale Transil­vaniei. Caudu vreodata ne-amu entusiasmatu noi pentru acelea si uu le-amu combatutu in mii de variatiuni ? Ne miramu, cumu dumnealoru confunda conceptulu de a u t o ­n o m i ’a unei tieri, cu codicele seu civj^e si penale. Una este a possede dreptulu de 1 e g i s 1 a ts£u n e a u t o n o m a i n d e p e n d e n t e de amesteculu altora tieii si altora corpuri legislative străine, si cu totulu alt’a este a legifera acasa, in tiérV ta, bine ori reu, prin potestate legislativa, absoluta ori constitutionale. Necumu provincii, déra staturi mari, suverane intru tóta poterea cuventului, au avutu si mai au pe lenga legi bune, multe torte rele ; déra acést’a e afacerea loru interna. Se cutedie inse cineva ale d ice: Dati tiér’a la alti, ca voi nu sciţi face le g i: ar’ fi vai de sufletulu lui.

Minoritatea se sparia de sufragiulu universale. Noi uu asudamu pentru e lu ; dieu inse nici pentru a c é s t a lege electorale, care este de o miié de ori mai periculósa. Sufragiu universale ? Ce atata spaima ? Éca ’lu aplicatu de ani in Franşia; éca’lu in Itali’a, in Germani’a, El- veti’a e tc .; eca’lu apropiendu-se catra noi. Si apoi, se distingemu intre c o r p u l e g i s l a t i v u n o r m a l e si intre c o n s t i t u a n t e . Nu corpuri legislative mai potu trafica in Europ’a tieri si provincii, ci séu constituante alese prin v o t u u n i v e r s a l e , séu comandanţii g e n e r a l i , úti figuráé docent in 1859, 1866, 1871, 1877— 78.

Minoritatea pune temeiu mare si pe înnoirea dualis­mului pentru alti diece ani si ne da se pricepemu, ca noi l’amu combate in desiertu. Avemu onóre se declaramu si la loculu acesta, ca romaniloru carii tienu la politic’a re­sistentiei passive intre marginile Transilvaniei, asia cumu era ele trase si regulate inainte de 1848, d u a l i s m u l u

nu le face vreo mare dorere de capu. Déca ei l’au criti- catu si’lu mai critica ici-colea, observaţi biue, ca nu o facu atatu, câ cetatiani ai Transilvaniei, catu mai virtosu, ca sinceri amici ai integritatiei mouarchiei, sub care inse nici­decumu nu intielegu centralismulu rigorosu ce suge si amor- tiesce provinciile. Ne rogamu, ca se nu se confunde nici aci conceptele. Ce are a face autonomi’a, indepenti’a i n- t e r n a a unei tieri, séu cu monarchi’a intréga. séu cu dualismulu ? Se tragemu cercuri de cercuri. In laintrulu s t a t u l u i Ungariei (nu in laintrulu Ungariei proprie), seu in laintrulu monarchiei intregi (nu in miculu archidu- catu), si déca ve place, in laintrulu Europei, voiesce si Transilvani’a se’si aiba si ea legislatiune autonoma pentru afacerile sale i n t e r n e , pe temeiulu dreptului seu publicu s e c u l a r i u, precumu o are C r o a ţ i ’a, precum o au 17 provincii ale Austriei. Apoi alaturea cu acésta vointia le­gitima, naţiunea romana pretinde, ca macaru pe acestu teritoriu micu se ’i remana recunoscuta si sanctionata indi­vidualitatea s’a naţionale politica, si limb’a sa admisa, câ si cea croatica, in esercitiu la afacerile publice.

Minoritatea se teme de sfarmare prin carulu dualis­mului. Cunóscemu si noi de ajunsu acele amerintiari, le consideramu iuse numai, câ pe nesce momii (popantiuri) si năluci, de care se spariie paserile. Unu poporu, din ai cărui fii supremulu belliduce are sub stindartulu armatei sale corpuri intregi de ostasi bravi si crediutiosi; unu poporu de trei milióne, din a cărui sudóre crunta se vérsa pe fiecare anu dieci de milióne in tesaurulu statului, n’are a se teme de nici o sfarmare tiranica. Amu fostu cu ade- veratu amerintiati in a. 1875 „cu s f a r m a r e a m u luatu inse amenintiarea de gluma, si ea va remané gluma ne- calita. Ce sfarmare ? O simpla migratiune, cá in sec. 13 et 14 de 100— 150 mii de romani din Transilvani’a in Komani’a si acumu in Dobrogea, ar1 avé de resultatu perirea de fóme a unui mare numeru de proprietari unguri din Transilvani’a era de ar’ aduce iu loculu romaniloru emi­graţi colonii nemtiesci si jidovesci, ruin’a aceloru proprie­tari, ar’ fi si mai sigura. Si eredeti óre DV., ca Europ’a ar’ mai suferi omoruri in masse, assasinate naţionali V

Suntemu acusati de ueconsecintia dicuudu-ni-se, ca asia numiţii „passivisti“ nu voru se participe la diet’a Ungariei, dóra la legile ei se supunu si le esecuta. La acesta obiectiune, pe care juriştii o iiumescu captiósa, nu ar’ fi se respundemu nimicu. Este forte usioru a distiugo intre legi, la a caroru creare participa cineva de b u n a v o i a , d i n c o n v i c ţ i u n e , unde apoi ii poti dice cu totu dreptulu : patere legem quam tu tibi fecisti, si intre legi, la care nu ai participatu de locu, ci ti s’au impusu cu f o r t i ’a. Nu a fostu totu asia pana in 1848 si dela1849 pana in 1863? Déca nu te-ai supune, ce ai avea se faci ? La acésta intrebatiune minoritatea va remanea rnultu timpu datore cu respunsulu. Ca mulţi romani „pas­sivisti“ primescu si funcţiuni publice la stătu ? Da, ei primescu, curatu asia, precumu au primitu sub absolutis- mulu austriacu de diece ani prin m i n i ş t r i i a u s t r i a c i peste 760 de maghiari in Transilvani’a si cateva mii totu maghiari in Uugari’a, precumu primeau l i b e r i i elvetiani posturi de oficiari in armat’a papei romanu si in a regelui neapolitanu, precumu primeau anglii in Austri’a etc. etc. Acésta inse este cúratu numai una cestiune de interessu strictu personale alu flăcărui individu in parte, si nu are a face nimicu pe lume cu politic’a, nici cu naţiunea. De ce se nu intre romanii in funcţiuni publice din patri’a loru ? Cu aceea ca li s’a nedreptatitu patri’a si le este asuprita naţiunea, ei u’au renuntiatu nici la patria, nici la naţiunea loru. Chiaru naţiunea ceruse totdeauna, ca fiii sei se intre in funcţiuni, câ se ’si traga si ei plaţi si pensiuni din miliónele, pe care le numera dens’a alaturea cu celelalte, la tesaurulu celu desfundatu alu statului.

Ni s’a disu mai incolo, ca déca noi amu avea unu singuru deputatu in diet’a Ungariei, déra cu talentele si ge­nialitatea unui O’Connel din Irlandi’a, elu ar’ potea face minuni pentru naţiunea si patri’a nóstra. Fia asia precumu dice minoritatea; dóra mai inainte de a cautâ si aflâ intre romanii transilvani pe unu O’Connel, minoritatea era datore se ne arate, unde este „Magna charta“, unde „Habeas Corpus“, acei Cherubimi pamentesci ai libertatiei civile si politice din Anglia ? unde dreptulu netiermuritu de adunari (meeting) si reuniuni, unde libertatea absoluta a pressei ? unde dreptulu de a forrná comitete si a face collecte de bani prin tóté comnnele mari si mici ale tierei ? Fora acelea 1 ibertati nepretiuite, sortea lui O’Counel la noi nu póte fi decatu captivitatea. In sclavia nu incape nici unu O’Connel.

Minoritatea nu permite se faca nici-o comparatiune intre resistenti’a passiva a romaniloru cu a maghiariloru si cu a cechiloru, pune si teiueiu mare pe aristocraţia acestoru doue popóra. Noi diu contra, ori-caudu este vorba de reeas- tigarea libertatiei naţionale, punemu prea puşinu temeiu pe aristocrati’a intielésa asia, cumu vedemu, ca o intielege mi­noritatea. De candu lumea, aristocrati’a propriu numita asiâ, a ingrijitu numai pentru asecurarea prerogativeloru si pri- vilegieloru castei sale, éra nu pentru libertatile natiunei. Grecii, Serbii, si in epoc’a de faşia Bulgaria n’au avutu unu singuru aristocratu si prea puşina burgesia, poporulu inse totu si-a recastigatu libertatea. Cu totulu altele sunt conditiunile de emancipare ale unei naţiuni, éra nu câ dens’a se aiba aristocraţia. Se afla ce e dreptu, si in class’a aristocratiloru patrioti de renume mare, de virtuti eminente, si ce e mai multu, aparatori sinceri ai libertatiei poporului; aceia inse totdeauna si presto totu sunt in minoritate neîn­semnata, o patu adesea câ Grachii din antic’a Roma, ori câ com. Silvio Pellico, ori cá com. Stefanu Széchenyi, séu câ Ioanu Campineanu, ca chiaru cei din class’a loru ii inpingu la mórte ori in ecsiliu. In 1849 cine a chiamatu pe russi in Ungari’a? Peste 140 de magnaţi subscrisi la supplic’a inaintata catra imperatulu Nicolae.

Ni se spune mereu, ca de candu barbatii natiunei nóstre s’au decisu a urma politic’a resistentiei passive, po­porulu lasatu de sine, s’au departatu de intelligentia, a apucatu pe manile altora, a fostu activu, ca-ci a mersu la urna, si apoi — s’a demoralisatu.

Noi negamu, ca poporulu s’ar’ fi departatu de intelli­gentia si sustienemu contrariulu, ca o parte rătăcită a in-

telligentiei s’a departatu de elu ; nici-decumu inse din CRus’a politicei adoptate, ci cu totulu din altele, presto care se aruncamu astadata unu velu grosu. Déca multi alegatori din poporu au mersu la urna in cele trei perióde espirate dela 1869 incóce si au calcatu presto ori-ce solidaritate, apoi cine se póte mirá de acésta, candu ne mai auditele abusuri electorali, beţii plătite grosu de catra candidaţi si partide, impartirea de sume mari la persóne anumite, pressiunea terribila exercitata asupra cleruriloru, in anulu 1869 chiaru aruncarea in temniti’a Clusiului a uuoru preoţi, numai ca-ci n’au voitu se participe la alegeri, promissiuni minciunóse de castigarea processeloru pendente, amerintiare cu perderea loru, promissiuni de inaintari in funcţiuni, amerintiare cu destituiri etc. sunt de notorietate publica, constatate prin desbateri parlamentarie si chiaru prin una lege mai noua. Intelligenti’a romana din Banatu si din comitatele Ungariei locuite de romani a fostu in tóté periódele electorali catu se póte de activa, si totuşi ea a perdutu neincetatu dm acelea cercuri electorali, in care maioritatea preponderanta de ale­gatori este curatu romanésca, pana candu estimpu ajunse la convicţiune, ca din 16 cercuri romanesci cate’i mai remasera, abia va fi in stare se mai scoţia vreo 6 — 7 deputati de naţionalitate romana. Adecă curatulu adeveru in acestu punctu este, ca adversarii seculari ai ecsistentiei si individu- alitatiei nóstre naţionale voiescu din tóté poterile loru, câ alegatorii romani se mérga la urna, ii mana la ea chiaru cu forti’a, inse sub conditiune, cá se aléga deputati do na­ţionalitate maghiara séu fia si de ori-care alta, numai se se tiena de partid’a ministeriala, ér’ la candidaţii de naţio­nalitate romana se nu cutedie a’si dá votulu. Din acésta causa s’a versatu si sânge, s’au comisu si omoruri, mai alesu in Ungaria. Acesta pretensiune ce se face catra ale­gatorii de naţionalitate romana de a nu’si dâ voturile loru la candidaţi romani, este totuodata una din cele mai mari insulte ce se póte face la mulţimea barbatiloru intelligenti din naţiunea nóstra, óra alegatorii sedusi cá se dó voturile loru la alţii, comitu adeverata infamia asupra sângelui loru si dau celoru mai de fruute romani, intre carii avemu si barbati de renume europeauu, testimoniu de paupertate spi­rituale, de completa necapacitate parlamentaria, de lips’a patriotismului si a zelului pentru binele publicu. Dela romani se pretinde, cá se dé voturile loru la neromani si chiaru la nechrestini, la evrei; dér’ candu vr’odata maghiarii ori sasii au onoratu cu voturile loru pe vreunu romanu candidatu la vreo dieta ? Cu atatu este dór’ mai gretiosu si mai uritu servilismulu aceloru romani, carii sub nesce preteste misera- bili, „de interesse locali“, pe lenga ce rupu cu solidaritatea naţionala, si mai dau si voturile la inimici juraţi ai sân­gelui nostru.

Ni se mai imputa de repetite-ori, ca din caus’a resis- tentiei passive mai alesu a romaniloru ardeleni guvernulu denuntia si descrie pe intreg’a naţiune romanésca, nu de adversaria a guvernului, ci deadreptulu de inimica a statu­lui. Este adeveratu, ca romanii sunt denuutiati de catra ómeni cu frunte de feru, de inimici ai statului, nici-decumu inse din caus’a produsa de catra aparatorii politicei active, adeca a nemergerei la urna, ci cu totulu din alte cause. Curatu si respicatu ni s ’a disu la diverse epoce, éra mai de aprópe : Crim’a cea mai mare si mai nesuferita a romani­loru este, ca ei se născu romani si remanu romani, nu vréu nici a se germanisâ (1857), nici a se maghiarisâ (1848/9, 1867, 1877). Nimicirea nóstra naţionala o cere sistem’a domnitória, si macsimele loru de stătu. Niciodata adversarii nostrii n’au voitu se cunósca pe romani de fii ai acestei patrii. Pline sunt codicele de legi cu formulele Naţio va- lachica t o l e r a t a , az oláh vallás csak t o l e r a t a ez Országban etc. Intre anii 1830 et 1848 romanii erá persecutati si preoţii loru aruncaţi in aresturi totu cá inimici ai statului, ca-ci spre a’i innegri si nullifica se inventase asupra loru r u s s o 1 a t r i ’a , li se calcá locuintiele si se cautá prin ladile loru portretulu imperatului Nicolae. De aui 30 incóce veni la moda dintr’odata d a c o r o m a n i s m u l u si cou- spiratiunea valachiloru cu asia numit’a C a m a r i 11 a din Vien’a, adeca foculu cu ap’a la uh u locu. Scurtu, s’a iu- eercatu tóté calile si mediulócele infernali spre a ne itiferá si nimici in ochii casei domnitórie si in opiniuuea publica a Europei, ér’ cutezarea adversariloru crescea in propor- tiunea in care noi ne cuceriamn, ne umiliamu si protestamu, ca suntemu fideli statului si buni patrioti Sacrificiele nóstre pentru patria si saugele nostru versatu in liniile armatei imperiale nu erâ consideratu intru nimicu. Si totuşi părinţii nostrii n’au facutu nici opositiune activa in parlamentu, nici passiva afara din elu. Vedeţi dór’, ca opositiuuea nóstra passiva, câ si cea activa, este numai unu pretestu misera- bilu si altu nimicu.

Pe la 1866 ni se promitea munţi de auru, déca Transilvani’a va tramite deputati la diet’a Ungariei. Cei usioru credietori, câ si cei interessati ne implea urechile cu consolatiuni, ca maghiarii din Uugari’a nu ar’ fi barbari câ cei din Transilvani’a, ca din contra ar’ fi mai drepţi, gene­roşi, imparţiali, ca cere bine intielesulu loru interessu, câ se crutie pe romani, se le faca dreptate, se lase nationali- tatiei si limbei loru sfera de activitate si desvoltare, pre­cumu nu o mai avusera niciodata in Transilvani’a. Indesiertu cei 1492 alergara la tronu cu suplic’a loru, câ se spună acolo, ca n’au nici o încredere in promissiunile ungureniloru. De atunci si pana acumu tóté temerile romaniloru din Tran­silvani’a s’au implinitu cu prisosintia; tiér’a si naţiunea merse si mai merge din reu in mai reu catra unu abisu fiorosu; prin urmare căuşele resistentiei nóstre passive in locu de a se micsiorâ, s’au immultitu neincetatu si din anu in anu.

Nu este de ajunsu, ca autonomi’a marelui principatu alu Transilvaniei a fostu delaturata intr’unu modu, cărui nu se afla parechia in tóta istori’a moderna a popóraloru civilisate; nici ca asia numit’a uniune se prefăcu in fu- siune totale necondiţionata; dóra ni s’au si mai calcatu in pitiore oii-ce dreptu de esistentia, de individualitate na­ţionale.

De 11 aui incóce tiér’a si cu dens’a mai alesu na­ţiunea nóstra este tractata intocma, câ si cum iu auulu 1866 ar' fi fostu cucerita si subjugata cu sabi’a.

Man’a libera data mmistoriului de repetiteori asupra nóstra, desvólta cea mai cumplita potestate discreţionar ia.

Limb’a romanésca recunoscuta in anulu 1863 prin legea tierei de egalu indreptatita, era astadi scósa si dela­turata din tóté afacerile publice, este tractata esactu asia, precum se intempla in imperiulu Russiei cu cea polona si cu cea rutena.

Chiaru legea ungurésca numita a uationalitatiloru, destinata a mascâ in ochii Europei adeveratele scopuri de nivellare si desnationalisare, astadi nu este mai multu de­catu o ficţiune.

Legea electorale plăsmuită inadinsu numai pentru Transilvani’a si anume pentru marea maioritate a locuitori- loru ei, este insult’a cea mai amara ce se póte face unei tieri si unui poporu, care platesce dieci de milióue pe fia- care anu la tesaurulu statului si da dieci de mii din fe­ciorii sei la completarea regimeuteloru si batalióneloru, fora picu de alta recompensa decatu consciinti’a fidelitatiei catra tronu si patria. Apoi a decreta nu uniunea, ci fusiunea amalgamarea Transilvaniei cu Ungari’a si totuşi a-i da lege electorale separata, este una procedura, care déca ar’ veni la cunoscinti’a Europei civilisate si constitutionale, ar’ fi de siguru lovita de verdictulu celu mai aspru.

A dice ca censulu in Transilvani’a este numai 8 fl, 40 cr., candu elu iu realitate e 18 pana la 20 fl. v. a, nsemna ca voiesce cineva se lege ochii lumei intregi.

Libertatea pressei este recunoscuta in tóta Europ’a meridionale si apuséna, cá unulu din mediulócele absolutu necessarie la progressulu popóraloru in civilisatiuue. Press’a romanésca din Transilvaui’a geme sub greutatea unui jugu, carele astadi nu’si mai are parechi’a nici in Russi’a si nici in Turci’a. In Trausilvani’a inca totu mai domina legea de pressa absolutistica remasa hereditate dela anulu 1852, ai cărei mai mulţi §§-i sunt totu atatea verigi ale unui lantiu de feru, care in Austri’a propriu numita s’au delaturatu ori modificatu in sensu mai humauu inainte cu 16 ani. Cauţiunea ce se pune pentru diuarie independente in micile cetati ale Transilvaniei, este indoitu si jumetate mai mare decatu iu Vien’a cea cu 900 mii de suflete locuitori.

Scólele nóstre coufessionali romanesci, in locu de a se immulti, scadu la numeru din anu in anu ; mai multe din ele se cassédia sub diverse preteste, era iii loculu celoru inchise, se deschidu pentru şcolarii de naţionalitate roma­nésca, altele curatu maghiare, in care iuse tenerimea cea frageda romanésca nu póte invetiá si nici nu invétia nimicu pe lume.

Avemu ecsemple numerose si destulu de authentice, ca in scólele secundarie (gimnasiali) si chiaru in institute superiori junimei romanésca ii este interdisa sub grea pe- dépsa lectur’a de vreo carte ori fóia periodica romanésca,O mesura câ acesta tiranica n’a esistatu nici sub sistema numita a lui Metternich, si a mai remasu inca numai in Russi’a.

Funcţionarii de naţionalitate romana, prea puţini cati se aflâ in funcţiuni publice, sunt espusi la o tractare nea- semenatu mai vitrega decatu fuseseră chiaru sub absolutis- mulu de 10 ani, pre candu déca si sub acea sistema erâ supusi la spionagiuri si denuutiari false, nu erâ iuse stra- mutati din patri’a loru in regiuni locuite de popóra ce vor- bescu cu totulu alte dialecte diferite de limbile patriei nóstre. In loculu functionariloru romani stramutati intre şerbi, slavaci, croaţi, sloveni, ruteni, se aducu in Transil­vani’a mulţime de alti funcţionari, carii nu cunoscu aici limb’a romaua si nici cea germana. In tóté acelea caşuri, de administratiuue drépta si prompta nu póte fi nici o vorba

Seri’a napastuiriloru si uedreptatiloru, de care sufere Transilvani’a este multu mai lunga decatu se fiinu in stare de a le uumerâ pe tóté in scurtulu tempu de una séu doue óre; dór’ le si presupuuemu a fi cunoscute la partea cea mai mare a membriloru conferentiei si la poporulu intregu, ca-ci chiaru si legile de natura national-economica sunt compuse asia, câ se se ajunga cu ele scopuri esclusivu ma­ghiare. In locu de a coutinuá cu enumerarea loru, este mai necessariu a ne ocupâ cu cercetarea midiulóceloru de vin­decare. Iu ori-ce tiéra sincer u constitutionale ui se va da respunsulu scurtu si iudesatu : Mergeţi la dieta, folositi-ve acolo de libertatea cuventului; strigati si bateti neincetatu, pana ce vi se va deschide.

Acestu consiliu prinde locu si se póte da locuitoriloru din tóté celelalte provincie ale monarchiei austro-unguresci, numai nu celoru din marele principatu alu Transilvaniei, Tóté celelalte provincii ’si au dietele loru focularie, la care se potu iucaldi si consolâ. Diet’a Transilvaniei este confis­cata, er’ locuitorii ei sunt tramisi la diet’a Ungariei.

S’a intemplatu si acésta. Las’, ca intre anii 1868 si 1869 au mersu diu Trausilvani’a sub cuventu, ca este diet'a de încoronare, si 12 deputati de naţionalitate romaua. Cei mai mulţi din acei sunt in viétia ; de altmeutrea vorbescu chiaru actele dietei, iu ce modu hostile au fostu ei tractati acolo, iu catu ne mai poteudu suferi acea tractare, s’au retrasu succesive si nici ca au mai avutu piacere oá se fia realesi.

Au remasu inse la diet’a Ungariei cate 20 pana 22 deputati de naţionalitate romana aleşi din comitatele üuga­riéi locuite de romani. La care, precumu s’a observatu si mai inainte, la alegerea acelora s’au intemplatu mai totii- deauna batai si omoruri cumplite mai vertosu din causa, ca se lucra, ca pre catu s’ar’ potea, se nu fia alesu nici unu individu, care mai cutéza a se numi pe sine romanu, — dér’ apoi luptele si fatigele aceloru deputati, in locu de a folosi ceva poporului, de catra care au fostu aleşi, mai ver­tosu i’au stricatu, ér’ ei au remasu in parte mare compro­mişi in ochii alegatoriloru. Mulţi din deputatii romani aleşi in Ungari’a n’au lipsitu in cele trei perióde a se folosi de diverse ocasiuni, spre a relevâ cestiuni, care conceruea de a dreptulu afaceri de ale Transilvaniei; dóra încercările loru au fostu esplicate totdeauna in partea cea mai rea, adeca cá hostili si periculóse pentru iutegritatea statului.

La acestea ni se replica din partea minoritatiei, ca nu trebuie se ne descuragiamu, ci se perseveramu, se ba- temu necurmatu, câ se ui se deschidă. Dóra si perseve- rinti’a isi are intielesulu si limitele sale. Dela unu mo- mentu inainte perseveranti’a intru a cere, trece in cerşi- toria umilita si abjecta, care este cu totulu oppusa carac*

] teiului romanescu si demnitatiei sale naţionale. Se afle odata tóta lumea, prin urmare si compatrioţii noştri, ca na­ţiunea romana nu voiesce se aiba nimicu din gratia, ci ea insiste pentru recastigarea drepturiloru omenesci, civili, po­litice naţionali. Gratia dau numai tirani la sclavi loru si suveranii celoiu condamnaţi la galere ori la mórte.

Resumandu tóté raţiunile, care au impinsu pe naţiunea ■ romana din Transilvaui’a, mai alesu dela 1859 in politicaI resistentiei passive si convinşi, ca acelea cause nu numai

continua pana in óra de faşia, ci ca ele s’au mai inmul- titu cu altele noue, majoritatea de siepte a comissiunei d- vóstre, ve recomauda din nou p e r s e v e r a r e a i n po- l i t i c ’a r e s i s t e n t i e i p a s s i v e .

Sibiiu, 8/20 Iuliu 1878. (*. Baritiu.(Motivele minoritatii voru urmă.)

Luptele in Bosni a.Despre luarea cu assaltu a Seraievului i se

| impartasiescu lui „Wiener Tagblatt“ urmatóriele episode :

„Femei, betrani, copii chiaru inmultieau nu-I merulu inimiciloru si inca si bolnavii, răniţii se \ redica cu greu de pe paturile 1oru> se tarescu

pana la ferestri, la porti, si cu manile tremurande1 dau focu asupra ceteloru dese ale soldatiloru noştri.

Ce folosea, déca salvele braviloru noştri tranteau la pamentu sute de contrari, sute de inimici noui veneau in locuia loru, faceau din cadavrele carna- radiloru loru cadiuti unu muru de aperare, inde- retulu caruia se luptau mai departe cu-o inversiu- uare fora margini. Asia crescea numerulu inimici- loru in modu infricosiatu si in multe locuri ve- deamu pe cate unulu din ai noştri incungiuratu

\ de unu uumeru indiecitu de insurgenţi, pre candu afara de acést’a veneau glóntiele gramada din ferestri, din usi, de pe copensiele caseloru chiaru si din găurile dela pimnitia, latiendu stricăciune si mórte. Erau intr’aceea unele puncte, unde bar- bar’a lupta se portâ in modulu celu mai crudu si fora crutiare, unde sângele curgea siróie iu sen- sulu celu mai adeveratu alu cuventului. Punctele aceste erau mai cu séma podurile cele noue, cari ducu peste riulu Miliac’a, cetatea de susu asia- uumita : Kaleh (va se dica fortâreatia), casele de pe tiermulu dreptu alu riului, casarm’a Medjidie, care acopere o suprafagia de 2500 stanjini cua- drati, zidirea cea mare a Yilaietului si inosche’a iüiperatósca, Careva-Giamia. La giamFa acést'a si la mosche’a Yegovo zidita de reuumitulu Chosrev Jupt’a erâ mai inversiunata. Aci se aflau in focu trupele de elita ale iusurgentiloru.

, Printre nuorii de fumu, cari acopereau câ c’unu velu argintiu cele doue temple, se vedu baionete stralucindu; din candu in candu stră­bătu prin sgomotulu luptei strigatele de comanda turcesci si pe balustradele impodobite ale minare­telor u (turnuriloru), de pe cari de altadata chiamâ Muizzinii (cantorii) pe credincioşi la rogaciune, se vedu acuma uniformele soldatiloru turci din oştirea regulata, cari din inaltimea acést’a dau focu barbatesce din puscile loru Martini asupra tuasseloru atacatórie ale trupeloru austriace. Acele doue temple sunt adeverate fortaretie, iiindu zidite dia pótra mare cuadrata si încoronate cu cupole iiiaiestóra, iu velite cu arama, cari se inaltia cam cu-o suta urme peste pavagiulu stradeloru. Din tóté ferestrele, din vestibulele împodobite cu fon­tain si cu colonade, de pe coperisiele de tinichea lucitórie, siuera plumbulu omoritoriu secerandu şirele soldatiloru noştri. Susu pe platou inse sta siefulu de insurgenţi, fagi’a lui e palida in con- trastu viu cu barb’a s’a négra, in dreapt’a tieue sabia sa damascena, si cu capulu mândru ridicatu dirige lupt’a. Si deasupra lui fâlfâie invelitu in nouri de fumu stégulu verde alu profetului. H a g i Loi a selbaticulu si uedumeritulu fanaticu se fi condusu aci la locurile aceste sânte lupt’a cea mai infricosiata. Multu timpu remase lupt’a ne- decisa, candu eata se apropia multu doritulu aju- toriu. C’unu hurrá cutrieratoriu, cá o lavina, care strabate chiaru si prin sgomotulu selbaticu alu bătăliei, se arunca probatele regimente „Mol- liuary“, „Sachsen-Meiniugen“, „Franciscu-Carolu“, venatorii din Stiri’a si Croati’a cu stindartele fal- fainde si cu baionet’a asupra inimicului, pe candu călăreţii noştri dandu-se josu de pe caii loru, in- aiutara cu carabinulu in mana in rendu cu in- fanteri’a. Ataculu a fostu esecutatu cu-o nespusa vehementia si cu-o teribila vigóre, asiu dice chiaru cu-o selbatacia nedumerita; elu fü atatu de po- ternicu, incatu cetele cele inflacarate de ura reli- giósa si de rasa ale inimicului, pe cari le-a deci- matu cumplitu ferulu si plumbulu, nu mai potu contrastâ. Insurgenţii se retragu, dér’ se retragu luptandu.*

Din S e r a i e v o 21 1. c. se relatéza : Ré­sül tatele luptei de alaltaeri se aretara abia eri in tóta iiisemnatea loru. Inimiculu a perdutu la vreo 300 morţi si 700 prisonieri, ne mai socotindu acei morţi si raniti, pe cari ia ingropatu indata séu ia dusu cu siue. Afara de ace<ja au lasatu in­surgenţii in fortificatiuni 18 tunuri de calibru difentu si 3 tunuri de munte, cu totulu 24 tunuri. Munitiunile aflate sunt enorme, siefulu artileriei nóstre pretiuiesce numerulu patróneloru luate la1 milionu. In magazine se gasira peste 1000 uni­forme complete, cari au fostu deja luate in po- sessiune de catra intendenti’a nóstra. Si noi avemu perderi însemnate — morţi n’avemu mulţi (?), dór’ avemu vreo 300 raniti, intre cari mulţi greu ra­niti. Cele mai multe perderi ne-a causatu lupt’a prin stradele orasiului. Regimentele 46 si 52 au suferitu mai multu. Tóté zidirile statului au fostu indata ocupate de ai noştri si se intrebuintiózn cá cuartire pentru statulu majoru, câ cancelarii si spitaie. Funcţionarii turcesci, cari fura deocamdata destituiti, se arata in tóté privintielo fórte plecaţi si gat’a spre servire, totu asia si zapcii si mili­tarii turci. Comandantului i s’a predatu eri cass’a statului, contienendu cam doue milióne caime. S’a ordonatu, cá poporatiunea se’si predó armele in timpu de 3 d ile.. Inca eri s’au predatu aci arme de cualitatea cea mai frumósa. Alaltaeri s’au pre- sentatu consulii Angliei, Franciéi, Italiei si Ger­maniei generalului Philippovici. Aci domnesce linişte perfecta. Cercetările făcute constata, ca serbii iau parte însemnata la insurrectiune, pe cario sustienu cu bani si prin agitatiune.“

Arrigu, 13/25 Augustu a. c.

(Corresp. part. a „Gaz. Trans.“)

Presupunendu, ca n’aveti inca nici o scire despre teribilulu orcanu, ce-a implutu de gróza si de dorere cu deosebire pe bieţii locuitori din Avrigu, alu caroru otaru plinu de sperantia l’a prefacutu in cateva momente intr'unu desiertu, ve dau aici o mica si slaba icóna.

Marti in 20 1. c. pe la órele 2 dupa prandiu s’a iucinsu orizontulu cu nuori amenintiatori, cari cu iutiéla infioratória s’au rostogolitu de pe cóst’a Bradului intre fulgere si tunete preste comun’a Avrigu si totu tienutulu ei. Dér’ cine póte sci, cata gróza se póte descarcá din unu chaosu atatu de misteriosu ! de astadata acelu misteriu s’a de- mascatu si disolvatu in tr’o vijelia, precumu n’au mai vediutu contemporanii noştri. Dupa-o linişte mormentala, care numai prin glasulu tunetului erâ întrerupta, isbi unu ventu, care in curendu se întări pana la furtuna, mai bine disu orcanu! Pana uade ajungeau ochii, nu vedeai decatu arbori copleşiţi, rupţi, sdrobiti, desradecinati. Féuulu de pe campu in scurtu a fostu risipitu câ fain’a orbi- loru, casele din comuna sguduite si coperisiele stricate. Câ semnu alu acelei furii scocurile de pe vörfulu caseloru nu se vedu nicairi, ér’ tieglele se vedu scóse din rendu si implantate perpendicularii! intre lati ! Se vedi si se nu eredi !

Dér’ n’a fostu destulu cu atatu, ca-ci indata isbi o grandi ne — cea mai mica câ nucile ! — cu furia nemai vediuta in otaru, orbindu tóta at- mosfer’a. Selbaticulu elementu indata a ruptu faţiad’a cea de lemnu a punţii de preste 01 tu si-a isbit’o catu colo peste drurnu ; prăjinile telegrafu­lui au fostu desradecinate si trântite, tóté ferest- rile, intórse catra Oltu, sparte ; tóté tiarinile (gar­durile dintre otara) smulse si doborite. Yitele de pe campu ingrozite au inceputu a alergâ desperate spre casa, — déca ar’ fi fostu si graudinea plóia, atunci sigurii s’ar’ fi iuecatu iu siantiurile drumului, peste cari numai cu fortiele desperarei au potutu notá ! Putinii ómeni, cari mai remasese pe campu, numai sub furciturile de fenu si-au potutu scapâ viétia.

Credu, ca e de prisosu se ve mai spunu, ca nu numai cucurudiele (atatu de frumóse!) au fostu sdrobite in sensulu verbalu alu cuventului si tur­tite la pamentu, ci tóta iérbá necosita. Grădinile din comuna ti oferă unu aspectu tristu, nu mai cunosci straturile, nu mai poti deosebi diferitele legumi un’a de a l ta ; — ba in gradin’a cea fru­mósa si vestita órecandu a baronului Bruckenthal din 160 de cadi cu citroni vreo 100 au fostu in­torsi cu susulu in josu si nim iciţi! Ti-ar’ trebui multu timpu, se poti constatâ daun’a totala, ab- stragöndu dela gróz’a, care a implutu de nimire pe cei mai betrani ómeni. N’a duratu multu acésta vijelia, dér’ a fostu deajunsu 1 óra, pentru cá se nimicésca osteneal’a unui anu intregu. Acestu micu referatu, ve rogu, dle redactoru, se

’lu publicaţi in pretiuitulu diaru, ce redigeti, câ unu adausu insemnatu la nenumeratele lupte, ce le pórta omulu aici pe pamentu in contra ele- menteloru.

C o n v o c a r e .In intielesulu §-lui 9 pct. b) alu statuteloru

Reuniunei invetiatoriloru romani gr.-or. din tier’a Bursei se va tien^ adunarea generala estraordinaria a acestei Reuniuni in 18 si 19 A u g u s t u st. v. la Brasiovu.

La acesta adunare se invita cu t6ta on6rea toti membrii Reuniunei.

P r o g r a m ’asiedintieloru adunarei geuerale estraordinarie a Reuuiuuei invetiatoriloru romani gr. or. din tier’a Barsei, ce se va

tieue in 18 si 19 Augustu st. v. a. c. la Brasiovu.S i e d i n t i ’a I in 18 Augustu.1. Dupa terminarea servitiului dumuedieescu se va

deschide siedinti’a la 9 ore a. m.2 . Cetirea hârtiei din 3 Augustu a. c. Nr. 1979 a

Măritului consistoriu arcbidiecesanu gr. or. din Sibiiu, prin carea se dispeuseza invetiatorii din tractele protopresbi- terale I. si II ale Brasiovului si alu Branului dela tienerea cursuriloru supletorice.

3. Raportulu comitetului prov. despre activitatea s’a de pana acum.

4. Conscrierea membriloru Reuniunei.5. Cetirea hârtiei Nr. 1816/1878 a măritului consis­

toriu, prin care se aproba proiectulu de statute ale Reu­niunei, dupa care va urma desbaterea si votarea statute­loru in modu definitivu.

S i e d i n t i ’a II 19 Augustu.1 . Alegerea oficialiloru Reuniunei.2. Defigerea tacseloru membriloru Reuuiunei.3. Statorirea obiectului de invetiamentu de luatu în­

ainte, ca materialu alu prelegeriloru practice ale adunarei generale ordinaria din feriele pasciloru a. 1879.

4. Consultări asupra manualeloru de invetiamentu.Brasiovu, 8 Augustu 1878.

G. C. B e 1 i s s i m u s, N. O a n c e a ,pres. prov. not. prov.

Diverse.(M o b i 1 i s a r e a.) „Nemzeti H irl.“ impar-

tasiesce, ca cu totulu s’au mobilisatu 32 regimente de infanteria din statulu activu, 23 regimente de infanteria din reserva, 13 batalitfne de venatori,2 regimente de husari si 2 de ulani, la cari sunt a se adauge inca trupele necesarie de artileria, de geniu si corpulu sanitariu. Prin urmare s’a mobi­lisatu V3 parte din t6ta armat’a. Aceste trupe, cu totulu 11 divisiuni in 4 corpuri de armata for- m&sa împreuna o armata, care se numesce armat’a a d o u ’a. (Br. Philippovici fii denumitu dilele trecute de comandante-siefu alu acestei armate,) Numirea de a 2-a armata vine de acolo, ca la o mobilisare generala intreag’a 6ste a monarchiei s‘ar’ imparle m 3 arm ate; mobilisarea de acuma avii de scopu numai formarea unei singure armate, care s’a nu­miţii „a dou’a* armata. Armat’a prima si a treia inca nici nu s’a formatu. „N. H .“ observa ca mobilisarea s’a facutu intr’o mesura, care dove- desce, ca nu p6te fi indreptata in contra unui nou inimicu, ca nu p6te av6 de scopu ocupatiunea Serbiei, ca-ci intr’unu casu de asia, care nicide- cumu nu e fundatu iu situatiunea pc .tica, n’ar’ fi de ajunsu trupele mobilisate pana acum a; d^ca mobilisarea parţiala a luatu de curendu dimensiuni mai mari, caus’a este, ca trupele mobilisate la in­ceputu nu sunt de ajunsu pentru de a duce la sfersitu ocupatiuuea. — Mobilisarea unei parti a honvediloru e astadi unu faptu complinitu. Brigad’a a 7-a croata (6 batali<3ne) si batali6nele Nr. 3, 65 si 66 de honvedi au primitu ordinulu de a se pune pe pecioru de resbelu (1020 <3meni) in17 Aug. In 22 Aug., va se dica in 5 dile, aceste batali6ne au si fostu sub stoguri si deplinu ecuipate. Honvedii primiră unu ecuipamentu nou de noitia. Ei din diu’a, in care au fostu mobilisati, voru fi aprovisiunati, cumu se anuntia, pe contulu minis- teriului comunu de resbelu. — Pana acuma, — scrie „Pester Lloyd“, — au fostu mobilisate ur- inat6riele regimente de infanteria: Nr. 4, 5, 6,8, 12, 16, 19, 23, 26, 27, 32, 33, 37, 38, 39, 44, 45, 46, 48, 52, 53, 54, 58, 60, 61, 66, 68, 69, 71, 72, 74, 76, 78, 79 si 80. intre cei chiamati sub arme se afla mulţi studenti, funcţio­nari comunali si de stătu, medici, advocaţi s. a. Intre alţii au fostu chiamati sub st^gu si depu- tatii Aug. Pulszky si Stefanu Markus redactorulu- siefu alu lui „Nemzeti Hirlap“. — „Hon“ anuntia ca pana acuma au fostu mobilisati cu totulu220,000 6meni din armat’a comuna si 10,000

honvedi. Probabilii, ca mobilisarea nu va luá di­mensiuni mai mari ca aceste. Se crede, ca ar­mat’a mobilisata pana acuma va fi destulu de tare spre a resolvi problem’a miiitara strategica iu ca restanta si spre a asigurá oper'a ocupatiunei. Iu cercurile militarie se vorbesce. ca insurrectiunea va fi sugrumata, multu in 4 septemani. ţ?)

(M a i e s t a t e a S ’a 1 a r a n i t i.) In 24 1. c. la órele 9 dim. facú Maiestatea S’a fara veste o visita ranitiloru, cari au fostu transportai in spitalulu militarii! Nr. 1 din Yien’a, Maiestatea S’a a binevoitu a adresâ fiacarui dintre soldaţii raniti cateva cuvinte gratióse in limb’a lui ma­terna. Mai. S’a si-a esprimatu inalt’a multiamire façia de ingrigirea ce Ji se da ranitiloru in acestu spitalu. A visitatu apoi si spitalulu garnisónei Nr. 2 unde inca a stătu aprópe 1 ora. — Atatu in spitalele din Yien’a, catu si mai cu séma in cele din Laibach si Agram se afla si mulţi sol­daţi de naţionalitate romani, cei mai mulţi din regimentulu Nr. 61 Alexandru Cesarevici, care a suferi tu multu. —- „Osten“ afla, ca preotuiu militariu Sav’a Popovici, a fostu chiamatu in Bosni’a unde mulţi soldaţi romani au lipsa de ajutoriulu eclesiasticu. Dorere inse, ca prin acést’a cele trei regimente statiuuate in Vien’a au remasu fora preotu de naţionalitatea loru, ceea ce inse se spera, ca nu va durâ multu. —

( P r i s o n i e r i t u r c i i n V i e n ’a.) In 22 1. c. dimineatia a sositu la gar:a de nordu din Vien’a unu trenu cu prisonieri, soldaţi turci si insurgenţi din Bosni’a. Trenulu erâ compusu din vreo 30 de vagóne, intre cari unulu de clas’a 2-a, in care siedeau 20 oficieri turci. La doui din aceşti oficieri li s’a luatu sabra abia la gar’a din Vien’a. In 2 vagóne din mediulocu se aflau in­surgenţi , sdrentiurosi, cu fisiognomii selbatice. Intre acesti’a vedeai si ómeni tineri si betrani de 50 si peste 50 ani, mulţi cu perulu si barb’a alba. Soldaţii turci erau mai toti ómeni tari, mai de totu nou uniformati cu fisiognomii fórte serióse si cu portare barbatésca. Ei stau séu siedeau cu peciórele incolacite prin vagóne fumendu mai cu séma sugarete si tientindu flegmaticu privirile loru asupra publicului. Cateva minute dupa sosirea tre­nului comandantele companiei de infanteria, care se afla la gara, dedù semnalulu si inaintea fie­cărui vagonu se asiediara cate doui infanterişti cu baionet’a scósa si apoi se deschiseră uşile vagóne- loru. Fiecare dintre prisonieri (613 la numeru cu oficieri cu totu) capetâ o pane, o bucata de bran- dia si apa, si dupa ce li s’a datu porţiunea la toti, se puse trenulu érasi in mişcare, plecandu cu prisonierii, cari erau escortati de-o compania de infanteria, spre Oimütz, unde voru remané in- ternati. Soldaţii turci apartienu trupeloru regularie. Intre aceste se afla si batalionulu de redifi, care a predatu armele la Zepce. Mulţi au fostu prinşi la Banialuc’a.

(L a a l e g e r i l e d i n B r a s i o v u . ) As­tadi amu primitu spre publicare protocol ulu ce s’a luatu in siedinti’a alegatoriloru romani din Bra­siovu dela 23 Iuliu st. v. ’Lu vomu publicâ in numerulu venitoriu.

(R e c u n o s c i n t i a . ) Subscrisulu câ tutoru alu sodalului Filipu Tanco din Huducu esprimu prin şirurile aceste cea mai caldurósa multiamita publica prea on. d. B a r t o l o m e i u B a i u 1 e s c u si stimabililoru d. măiestrii S c h w a r z e & B a r t h a pentru ingrigirea parintésca, ce au aretat’o façia de amintitulu sodalu, care fiindu orfauu, numai acestoru doui barbati are se-si multiamésca in spe- ciaiu asigurarea venitoriului se li. I)é ceriulu câ venerabilulu părinte B. Baiulescu se mai póta ajutá inca pe mulţi, mulţi teneri lipsiţi cá se póta deveni industriasi buni, prin cari se ne potemu forrná pe incetulu o classa mediulocia, adeverat’a basa a desvoltarei fiecărui poporu, ce aspiréza la venitoriu. Ded’a, 22 Augustu 1878. —- Io s i fu F i n c u , câ tutoru.

(I n s c i i n t i a r e.) Prelectiunile in s c ó 1 ’a p r i n c i p a l a din L a p u s i u l u - u n g u r e s c u se voru incepe la 5 Septembre 1878. — Direc- torele scólei: E u g e n i u S a b o .

( P e s t a - b o v i n a f o r a f i n i t u.) Din nou a sositu unu ordinu dela ministeriu câ se se traga unu cordonu de pesta la fruntaria, de órece ar’ fi isbucnitu epidemi’a acést’a intre vitele din districtele invecinate romane pe line’a Pioiesci- Tergoviste-Pitesci. Comissiunea din locu a decisu astadi, câ cordonulu de pesta se fia trasu in valea Timisiului, dér’ totodata a remonstratu la minis- teriu, cereudu a se pune unu terminu. Incidentulu

acest’a da o noua lovitura comerciului din Brasiovu. Plăgile de feliulu acest’a pare ca numai voiescu se se finésca. —

(D ec o r a ţ i u n i l e r o m a n e in A u s t r i ’a.) Fói’a oficiala „Wiener Zeitung“ impartasiesce, ca Maiestatea S’a imperatulu a acordaţii colonelului baronu Bechtolsheim, locot. coloneiu baronu Löhn- eisen si maiorului Bolla inalt’a autorisare de a primi si portâ decoratiunile romane ce li s’au conferitu de catra principele Carolu. Acest’a este primulu casu, ca se da autorisarea de a portâ unu ordinu romanu in Austri’a elu invólva deplin’a recunóscere a independintiei României.

( B i b l i o t e c a r o m a n a i n m u n t e l e A t h o s.) Se scie, ca mulţi din călugării (mo­nahii) muntelui Athos sunt romani si sunt in tr’o lupta continua in contr’a elementului grecu, care si aici, inaintea altariului, tinde a innabusi si ni­mici pe celelalte elemente contopindu-le in celu grecescu. Intre acei monachi si-a castigatu cu deosebire unu mare meri tu in lupt’a de cultura si sustienerea elementului nationalu romanu părintele archimandritu Chiriacu Dimitriu Romanu, de ori­gine din Botosiani. Ajungendu a posedá o frumósa avere in lungulu timpu de candu se afla stabilitu la muntele Athos, Sf. s’a o destina pentru intre- tienerea si infrumsetiarea unei biserici romane, cautate de mulţi visitatori. Acestu meritosu mo- nachu doresce a infiintiâ acumu si o biblioteca romana in santulu munte, care se servésca cá centru de cultura si intrunire a tuturoru romani­loru din Macedoni’a. Neajuugendu-i inse mediu- lócele sale proprie pentru realisarea unei între­prinderi atatu de nobile si foiositórie, a intreprinsu o caletoria in patri’a sa natala in Romani’a, pentru a gasi aci spriginulu necessariu naţionalei sale fapte. („Rom. Lib.*)

( F a b r i c a t i u n e a mo n e t e i de a r a m a r o m a n e.) Ministrulu de financie publica in „Mo- nitoriulu oficialu“ caietulu de însărcinări, pentru acuisitiunea materialului necessariu la fabricarea mouetei nationale de arama. Caietulu de insarci- nari stipuléza : Catimea si natur’a materialului ce se da in licitatiune, se ficséza dupa cumu urméza : Arama 50,000 kilograme, cositoriu 6050 kilogr., zincu 2000 kilogr., otielu 12,000 kilogr. ; totalu 70,050 kilograme. Totu acestu materialu va tre­bui se fia nou. Aram’a, cositoriulu si ziuculu voru fi metale de prim‘a calitate, recunoscuta câ celt mai reputate pentru fabricatiunea moneteloru. Ele vor trebui se fia prin urmare pure, adeca lipsite de ori-ce corpu strainu, care ar’ denaturâ compo- sitiunea aliagiului prescrisu de legea monetara ro­mana. Predarea loru se va face in drugi, dupa dimensiunile ce se voru dá de direcţiunea Banariei. Otielulu va fi topitu in óle dupa sistemulu Huntsman. Elu va trebui se fia de prim a calitate si din celu cunoscutu in industria sub numirea de otielu de moneta, adeca cu grăuntele finu si omogenu, in acelasiu timpu fórte môle si fórte desu. Predarea lui se va face in barre, perfectu cilindrice, a caroru suprafaçia va fi cu totulu neteda, adeca fora nici o asperitate perceptibile. — Maximulu pretiului, cu care se va poté adjudecá materiaiulu, se fixéza dupa cum urméza : Arama 3 franci kilogramulu, cositoriu 3 franci kgr. zincu, 0 fr. 60 ct. kgr., otielu 1 fr. 80 ct. kgr. Plă­ţile se voru efectuâ in monet’a tierii ; importulu acestui materialu atatu pe uscatu, catu si pe apa va fi scutitu de orice dreptu vamalu seu taxa. Predarea intregului materialu va avé locu in Bu­curesci franco la Otelulu monetei. Diu’a licita- tiunei se va face cu 60 dile inainte. Persónele cari voiescu a concurâ la licitatiune voru fi ob­ligate a depune o cauţiune provisoria de celu pu­çinu 10,000 franci, fara de care nici o oferta nu va fi primita. Cauţiunea definitiva e fixata la sum’a de 20,000 franci in numerariu séu in efecte de ale statului romanu. In casu de paritate intre doue séu mai multe oferte, ministerulu de finance va procédé indata la o licitatiune verbala intre cei din urma oferenti.

( M o b i l i s a r e a a r m a t e i f r a n c e s e.) Diuariulu „Journal des sciences militaires“ con- tiene unu articulu, intitulatu „Studiu despre mo­bilisarea armatei francese“. Din acest’a estragemu urmatóriele : A r m a t ’a a c t i v a : 1. noue con­tingente a 247,200 ostasi, facu 2.224,800 ostasi ; 2. in etate de mai puçinu de 20 si mai multu de 40 ani 40,000 ostasi. Sum’a 2.264,800 ostasi. Se scadu ostasii esiti din ser- vitiu si morţi 64,800 ; restu 2.200,000 ostasi. Din aceşti apartienu 25,000 de marina. — A r ­m a t ’a t e r i t o r i a l a : Antai’a chiamare com-

pusa din 5 contingente á 160,000 iusi = 800,000, A doua chiamare compusa din 6 contingente á 100,000 = 600,000. Surn’a 1.400,000 ostasi. Recapitulatiune : Armat’a activa 2.200,000 ostasi, aruiat’a teritoriala 1.400,000 ostasi. A r m a t ’a F r a n g i e i a r e d é r ’ 3.600,000 ostasi, adeca trei milióne siese sute mii luptători in timpu de resbelu si 210,700 cai. („C.-B.“)

( G a r i b a l d i s i s t u d e n t i i d i n Triest s i T r e n t i n o.) Studentii din Triestu si Tren- tino au tramisu eroului dela Caprer’a unu albumu cuprindiendu fotograíiele lo ru ; Garibaldi ie res­punse : „Scumpii mei am ici! Albumulu ce mi l’ati tramisu prin generalulu Avezzan’a, unulu din lup­tătorii libertatiei italiene, este o proba de patrio- tismu a aceloru apesati, cari sunt g a ta a frauge lantiuriie sclaviei de capulu tiraniioru loru. Acésta nu va intardiâ. Voi sunteti sufletulu unei naţiuni glorióse, care se desvólta si e destulu de tare, se se lupte cu tiranii. Esercitative iu manuirea armei, ca-ci din o fatalitate ce apasa inca greu omenirea numai dela arme potemu asteptâ dreptate. Ohia- marea vóstra este a completâ unitatea italiana si acóst’a o veti si implini. Noi vomu fi cu voi pana la cea din urma bataie a auimei nóstre. Garibaldi.8

Nr. 478/1878.E d i c t u .

3 - 3

An’a născută Ioanu Cónta din Tohanulu ve­chiu comitatulu Fagarasiului, — care cu rea crediutia a parasitu de mai mulţi ani pe Georgiu Ternaveanu, barbatulu seu, totu din acea comuna, ambii gr. cat. si acum se afla domiciliata iu Romani’a — prin acestu Edictu este citata si provocata, câ in terminu de unu anu dela prim’a publicare a acestui edictu, se-se presenteze la Pre­sidiulu forului matrimonialu gr.-cat. de 1-m’a instantia a Vicariatului Fagarasiului spre a fi confrontata cu barbatulu seu legitimu. La ca^u candu nu se- ar’ infagisiâ, processulu divortiale incaminatu se va continuâ, si densa va fi representata prin cu- ratoru ad actum, carele se va denumi din oficiu.

Presidiulu forului matrimonialu gr. cat. de I instantia a Vicariatului Fagarasiului.

Fagarasiu, la 23 Maiu 1878.Alesandru Micu,

Vicariu foran. si presied, forului de I inst.

Pravurile purgative gazosédela, lElópa/tsils:.

Cuprindu iu sene partile constitutive chemice ale apeloru renumite dela Élőpatak.

Efectu deosebitu arata pravurile aceste incoutra slabitiuuii de stomachu, lipsa de apetitu, in contra galbinarii si tute bólele de apa séu hydropica, in contra trenjiloru, la doreri de besica, tiav’a udului, uisipu si petra in ele, cathare cro­nice, înfiaturi, curgeri albe, ametiele, congestiune catra capu, peptu s. a. 10—12

Una dosa din pravurile aceste are efectulu câ 2 dose de pravuri ale lui Scidlitz.

Pretiulu unei cuthie cu 12 dose este petotiudeue 80 cruceri m. a.

Cei, cari voru ale ave in depositu spre vendiare, pri- mescu rabatu.

Depositulu generale se afla in BEASI0VÜ in apothec’a lui GBEGORIU SAV’A,

(SÛ

se

Oi

. 2*35

t> CD09

S 2 £ 0 | 0 Sf tű 1 - H = O

Scôla speciala comercialain Vien’a , II Praterstrasse Nr. 15,

Directoru : CAROLU PUKGES.Anulu alu 14-lea.

Acestu institatu de invetiamentu privatu or* ganisatu pe bas’a legei dela 27 Febr. 1873 si-a ajunsu in timpu de treisprediece ani ai esistentiei sale scopulu ce si l a pusu : for­marea de comercianţi capabili. Mii de teneri au se multiamésca esistenti’a loru instructiu- nei ce li s’a datu in acést’a scola si direc­ţiunea ’si tiene de datoria a plasa pe audi­torii absolvati. 9—*Inceputulu prelegeriloru la 16 Septem­bre n. înscrierile se începu la 2 Sep­

tembre. Program e gratis.

Cursul-u. la. "tou.rs’a, de Vien’adin 28 Augustu st. n. 1878.

5 °/0 lient’a charthia(Métalliques). . . 61.75

5°/0Rent’a-argintu (im-prumutu nationalu). 63.80

Losurile din 1860 . 111 25 Acţiunilebancei nation. 8 3 .—

„ instit. de creditu 244 .— Londr’a, 3 luni. . 115.—

Oblig, rurali ungare . 74.50 „ „ Banat-Timis. 78.— „ „ transilvane. —„ „ croato-slav. 76.—

Argintulu in mărfuri . 100.25 Galbini imperatesci . 5.47 Napoleond’ori . . . 9.23 Mărci 100 imp. germ. . 54.07

Editoru : Iacobu Muresianu.Kedactoru responsabilu : Dr. Aurel Muresianu.

Tipografia : Ioane Gott si fiiu Henricu-