GNATOLOGIE

GNATOLOGIA - definitie

GNATOLOGIA:

Ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul

morfologiei, funcţiei şi disfuncţiei sistemului oro-

facial în scopul cunoaşterii, menţinerii sau

instaurării echilibrului biologic şi mecanic la

nivelul acestui sistem.

Conceptia sistemica in gnatologie

• Ludwig von Bertalanffy– teoria generala a sistemelor– definiţia sistemului: un complex de elemente aflate în interacţiune

• sistemul:– un ansamblu de elemente în strânsă legătură unele cu altele, formând un tot

unitar determinat, un întreg cu proprietăţi şi funcţii specifice, distincte de proprietăţile elementelor componente.

• sistemul stomatognat– corelaţii interne între elementele sistemului (morfologice, funcţionale şi

clinice)– corelaţii cu întregul (macrosistemul) reprezentat de organismul uman în

ansamblul său, căruia sistemul stomatognat i se integrează.

AUTODEZVOLTARE

INTEGRATIVITATE

IERARHIZARE

INTEGRALITATE

CORELATIASTRUCTURA-FUNCTIE

GLOBALITATE

SISTEMUL-caracteristici-

SISTEMUL- clasificare (Prigogine) -

• sisteme izolate – ideale, nu interacţionează cu mediul;

• sisteme închise – nu schimbă substanţă cu mediul extern, dar acceptă şi cedează energie;

• sisteme deschise – schimbă cu mediul extern substanţă şi energie, sunt caracteristice sistemelor biologice, inclusiv sistemului stomatognat.

SISTEM STOMATOGNATSISTEM ORO-FACIAL

- definitie -

unitatea morfologică şi funcţională a

tuturor ţesuturilor ce participă la actul

de masticaţie, deglutiţie, mimică şi fonaţie.

TERMINOLOGIE• aparat masticator• ↓• aparat manducator• ↓• aparat dento-maxilar• ↓• complex muşchi-articulaţie-dinte-parodonţiu• ↓• sistem masticator (Posselt, Helkimo)• ↓• sistem ocluzal (Kawamura) ↓

sistem stomatognat=sistem oro-facial (Jankelson, Guichet, Dawson, Bauer, Gutowski)

SISTEMUL STOMATOGNATSISTEM ORO-FACIAL

- o particularizare a teoriei generale a sistemelor -

1. sistem biologic2. sistem deschis3. sistem realizat prin

convergenţă funcţională4. sistem integral5. sistem integrat6. sistem autoreglat

CONCEPTUL GNATOPROTETIC

GNATOLOGIA PROTETICA

GNATOPTOTETICA

Ramură a medicinii stomatologice care se ocupă de cunoaşterea, menţinerea sau instaurarea echilibrului biologic şi mecanic al SSG prin mijloace specifice în context bio-psiho-social.

GNATOPROTETICA

conţine:

morfologia clinică a SSG funcţiile SSG

disfuncţiile SSG LOC

edentaţia parţială edentaţia totală

GNATOPROTETICA

se adresează tuturor vârstelor:

GNATOPROTETICA INFANTILĂ

GNATOPROTETICA ADULTULUI

GERONTO-GNATOPROTETICA

IUVENTO GNATOPROTETICA

Apartenenta la

CONCEPTUL DE INTEGRAREBIO-PSIHO-SOCIALĂ

psihicpsihic

biologicbiologic

socialsocial

ISTORIC• civilizaţii de mult dispărute - existenţa preocupărilor de refacere a continuităţii arcadelor dentare • in urma cu 5000 de ani - tehnica de repoziţionare ATM• egipteni (2500 ani î.e.n.) - ligaturile dentare, dinţi artificiali ataşaţi cu fir de aur de dinţii existenţi

(redarea reliefului ocluzal) • ligatura lui Hipocrat este binecunoscută şi în stomatologia contemporană ca metodă de

contenţie (Batarec).• antichitatea greacă - cunoaşterea mijloacelor simple de contenţie.• etruscii - bandelete de aur prinse pe dinţii limitrofi, purtând dinţii artificiali fixaţi prin pivouri

orizontale transfixiante• Pliniu cel Bătrân recomanda în lucrările sale şlefuirea dinţilor care depăşeau planul de ocluzie• începutul secolului al XIX-lea - apar primele principii mecanice ale restaurării sistemului

stomatognat disfuncţionalizat• primul simulator al sistemului stomatognat – ocluzorul cu cheie de gips (1805)• 1840 - ocluzorul şarnieră• 1858 - Bonwill - articulator cu traiectorie orizontală

• apariţia arcului facial în 1887• Luce – 1889 - primele studii de fotobadismografie mandibulară• 1895 Walker - primul simulator cu pantă condiliană ajustabilă• 1901 - Cristhensen descrie fenomenul care îi poartă numele• Gysi - a pus bazele studiilor teoria ocluzala bilateral echilibrata• Bennett - mişcarea de lateralitate mandibulară, unghiul Bennett• 1914 - teoria sferei, Villain• Waddworth - în 1919 - articulator cu distanţă intercondiliană reglabilă• 1926 - McCollum, Stallard şi Stuart – Gnatologia• introducerea şi dezvoltarea fiziologiei şi a neurofiziologiei musculare în Gnatologie

(Travell – 1952, Schwartz, 1956; Laskin, 1961, Mahan)• clarificarea unor probleme privind ocluzia şi fiziologia ocluzală (Pankey-Mann-

Schuyler, Lauritzen, Thomas, Ramfjord, Krough-Poulsen, Dawson, Ash, Lucia)• analiza ocluzală şi articulară - completată cu cefalometrie, axiografie • cel mai important progres în ultimul timp - studiul comportamentului

neuromuscular al sistemului stomatognat (Posselt, Sicher, Schwartz, Kawamura, Barrelle etc.)

Noţiuni de MORFOLOGIE asistemului stomatognat:

dezvoltarea filogeneticăa SSG

dezvoltarea ontogeneticăa SSG

morfologia principalelorcomponente ale SSG

Componentelesistemului stomatognat

sistem oro-facial

oase maxilareATMmuşchidinţi / parodonţiuvase (artere, vene, v. limfatice)nervi şi receptoriglande salivare

• neurocraniul + splanchnocraniul funcţii şi morfologie diferite• în scheletul visceral - restructurări ale osului şi o trabeculare corespunzătoare• linii de forţă in structura osului - ce se continuă de la inserţiile musculare, în interiorul scheletului

•forţa ocluzală este transmisă osului subiacent → condensare a corticalei alveolare• osul mandibular - structură spongioasă, trabeculată, corticală osoasă de o grosime ce o depăşeşte pe cea maxilară• oasele masivului facial - exemplu al modului în care are loc adaptarea structurii la funcţie → stâlpii de rezistenţă şi platformele osoase orizontale• elementele osoase ale SSG formează cu craniul neural un sistem unitar de rezistenţă, protecţie şi anihilare a forţelor

Articulaţia temporo-mandibulară este: - articulaţie sinovială

- diartroză bicondiliană - articulaţie artroidală

SUPRAFEŢE OSOASE ARTICULARE:- suprafaţa osoasă articulară craniană (cavitatea glenoidă)- suprafaţa osoasă articulară mandibulară (condilului mandibular)

MENISCUL ARTICULAR INTERCONDILIAN Funcţiile meniscului:

rol mecanic rol proprioceptiv rol morfogenetic

ELEMENTE DE UNIRE ALE CAPETELOR ARTICULARE- capsula articulaţiei temporo-mandibulare - ligamentele articulaţiei temporo-mandibulare

SINOVIALA ARTICULAŢIEI TEMPORO-MANDIBULARE

RELATII FUNDAMENTALE CRANIO-MANDIBULARE

Clasificarerelatii fundamentalecranio-mandibulare

relaţia de POSTURĂrelaţia CENTRICĂrelaţia de OCLUZIE

(relaţie interarcadică)

RELAŢIA DE POSTURĂ

suma rapoartelor

cranio-mandibulare obţinute

sub efectul echilibrului tonic

antigravific al musculaturii

manducatoare.

FACTORII CE DETERMINĂ RELAŢIA DE POSTURĂ

• elemente pasive

• elemente active

Acţiunea pasivă a ţesuturilor articulare şi periarticulare

Acţiunea barică negativă

Complexul structural muşchi-tendon

Factorul nervos

Factorul muscular

TRIPLU ANTAGONISM MUSCULAR

unitatea motorie

Noţiuni generale privind tonusul muscularMecanismul tonusului muscularNeurogeneza tonusului muscular

MECANISMUL TONUSULUI MUSCULAR

Unitatea motorie SherringtonMotoneuronul αMotoneuronul γ

Fusul nero-muscular

1. circuitul de reglare al

neuronului intercalar

Renshaw

2. aferenţe corticale

3. aferenţe subcorticale

4. aferente periferice

Circuitul de reglare al neuronului intercalar Renshaw

AFERENŢE:

corticale

rinencefalice

reticulare

periferice

Aferenţe corticale

Aferenţe subcorticale

hipotalamice

rinencefalice

reticulare

cerebeloase

Sistemul piramidal

COORDONARE

Sistemul extrapiramidal

COORDONARE

Aferenţe periferice

Corpuscul Meissner

Terminatiinervoase libere

Plex nervosparodontal

Fusul neuromuscularCorpuscul Pacini

INDUCEREA CLINICĂ A RELAŢIEI DE POSTURĂ

•condiţii;•AUTOINDUCERE•teste fonetice•Wild•Silverman•Robinson•60...70

•deglutiţie

REPERELE RELATIEI DE POSTURA

- articular- muscular

- osos- dentar

- labial- lingual

reperARTICULAR

reperMUSCULAR

reperMUSCULAR

reper OSOSMetode de măsurarea dimensiunilor etajelor feţei:

METODE ANTROPOMETRICELeonardo da Vinci Leonardo da Vinci modificatăBoianov Boianov modificatăWillis compasul de aurplanul de la Frankfurt

METODE FUNCTIONALE

reper DENTAR

ReperLABIAL

şi LINGUAL