Inspiratia

8/18/2019 Inspiratia

1/6

Inspiraţia artistică – între inexplucabil şi explicabil

Dese sunt cazurile când un artist are reţineri sau se manifestă refractar atunci când

este pus în situaţia de a-şi explica creaţia. După ce interpretase o sonată, Beethoven a fostîntrebat ce a vrut să exprime prin aceasta, la care compozitorul s-a pus din nou la pian, amai cântat o dată bucata respectivă şi a adăuat! "asta am vrut să spun#. $ntrebat de unistoric al artei care este etapa cea mai rea a pictării unui tablou, %aul &lee a răspuns!"explicarea lui#. 'iind ruat un prelat să explice tâlcul ascuns al unei picturii metafizice,

pictorul italian (iorio de )hirico îi răspunde cu maliţie! "dar părinte, dacă aşi fi putut s-ospun în cuvinte, la ce-aş mai fi pictat tabloul*#.

Dincolo de laconismul şi tentele ironice ale acestor "răspunsuri#, surprindem unadevăr evident! reutatea, dacă nu cumva imposibilitatea explicării operelor de artă de cătreînşişi creatorii lor.

+ai întâlnim însă şi alte atitudini faţă de tentativele de explicaţie a creaţiei. )u mai

bine de un secol în urmă, uuste enoir scria următoarele! "stăzi dorim să explicămtotul. Dar dacă s-ar putea explica un tablou, n-ar mai fi artă. ă vă spunem care sunt celedouă calităţi ale artei* /rebuie să fie indescriptibilă şi trebuie să fie inimitabilă 0# .rtistul se arată reticent faţă de rezultatele efortului de teoretizare a procesului artistic, faţăde posibilitatea conceptualizării "intimităţii# fenomenului artistic în eneral."rumentele# pentru respinerea unui astfel de travaliu se bazează pe următoarea

presupoziţie! se etichetează explicaţia ca fiind ratuită pentru că ea nu ne a1ută să înţeleemarta mai bine, că nu constituie o înlesnire a aprehensiunii mesa1ului în obiectul estetic. 2stedrept că aceste preroative nu sunt suficiente pentru a ne bucura artistic de o operă. )ine semulţumeşte să ia contact cu opera numai prin comentarii şi prin 1udecată "nu e cu adevăratîn contact cu ea3 acela substituie operei o construcţie mentală arbitră şi frailă# .

Dar pentru aproprierea lucrării de artă, este necesară şi o astfel de cunoaştere decătre receptor, uneori şi de către artist. ceastă cunoaştere devine un ţel pentru teoreticieniispecializaţi, care vor să descopere cu instrumentele fine ale ştiinţei cele mai ascunseleături ce călăuzesc procesul de producere şi receptare a operei de artă. $n acest caz, oriceîmpotrivire faţă de o astfel de atitudine devine suspectă şi lipsită de sens.

-au pus întrebări în leătură cu natura creaţiei artistice! valoarea unei opere de artăizvorăşte din raţionalitatea abstractă, din controlul riuros la rece al actelor intenţionale saudin pulsaţia "inefabilă# a unui "flux interior#, zămislitor de forme expresive despre care nue bine să ne punem prea multe întrebări* unt aceste scânteieri ale spiritului o realitatedemnă de a fi luată în seamă, sau sunt o invenţie a creatorilor ce caută să perpetueze un

esoterism de castă, învăluindu-şi creaţiile într-un văl de mister şi enimă*Dacă e să ne încredem în declaraţiile artiştilor, mai vechi sau mai noi, am oscilacontinuu între poziţii dintre cele mai diverente. %entru 4eonardo, de pildă, "la pittura euna cosa mentale#, demersul instaurativ este diri1at, supraveheat de către intelect dincolode care orice "frenezie# sau "muze# inspiratoare sunt trecute cu vederea. %entru un

practician pe tărâmul pictural cum este (iorio de )hirico, lucrurile stau altfel. 5ată cedeclara autorul spaţiilor metafizice! "%entru a fi complet nemuritoare, o operă de artătrebuie să treacă complet de limitele umanului3 bunul simţ şi loica îi vor lipsi. $n felulacesta, ea se va apropia de starea de visare şi de mentalitatea copiilor 0 # .

2ste tentantă analiza actului de creaţie prin luarea în consideraţie a declaraţiilor creatorilor. ă ne imainăm un artist care, în ceasul de inspiraţie, s-ar dedubla atât în

receptacul al "furiei divine#, cât şi în examinator al propriei sale stări de spirit. )azul esteipotetic, căci nu se adevereşte în plan real. 6i asta din cel puţin două motive. $n primul rând


2/6

pentru că avem de-a face cu două ipostaze diferite ce se pot actualiza doar succesiv şi nusimultan. vem două planuri distincte! realitatea afectivă subconştientă şi priza deconştiinţă a acestei stări. $n al doilea rând, efortul de autoexaminare a stării de spirit nu-lconduce pe presupusul artist la o analiză în al cărui rezultat să ne putem încrede3 analizafinală va fi distorsionată de iradierile subiective contaminante. )hiar dacă un astfel de

demers ar fi posibil, aspectul analizat nu ar mai fi un sentiment, pentru simplul motiv că elar fi încetat să mai existe. $n acest caz, reflecţia despre artă se mută inevitabil în afara artei,evadează spre reiuni care-l fac pe artist sa piardă din vedere ceea ce opera are unic sinecesar. sentimentul devenit conştient încetează de a mai fi conştient. 7sentimentul nu mai

poate fi conştient de sine fără a deveni obiect de ândire, adică fără a se pierde. +aximulconştiinţei afective este minimul său de viaţă, de existenţă. 8u se poate vorbi, deci, de oconştiinţă deplină a sentimentului#

-a scris destul de mult despre actul inspirativ. /ermenul curent vehiculat înainte deocrate era acela de entuziasm, în sensul deposedare de zeu. %entru Democrit 9 după cumne transmite )lement lexandrinul 9 "tot ce scrie poetul când e pradă entuziasmului şi

pătruns de un suflu dumnezeiesc e din cale afară de frumos# : dată cu %laton, concepţia

mistică asupra creaţiei artistice capătă contururi definitive. ")ăci nu cu meşteşu îşialcătuiesc frumoasele lor poeme poeţii epici, toţi cei buni, ci pradă inspiraţiei şi substăpânirea unor puteri divine 0 /ot astfel şi poeţii lirici, nu cu mintea limpede îşi compun

prea frumoasele lor cântece 0, căci poetul e în stare să creeze doar când, încins de un har divin, e descumpănit la cuet şi cu 1udecata scoasă din rostul ei#. $n viziunea primilor teoreticieni ai fenomenului inspiraţiei, spiritul creator apare ca fiind "profeţie, deliberat,frenetic, ;furiosci, n.n.? apare


3/6

spontan printr-o liberă servire#. l doilea tip de creaţie seamănă cu activitatea unuieometru aplecat asupra rezolvării unei probleme, activitatea fiind "diri1ată, supraveheată,motivată 0 e premeditată în mare măsură# .

2ri@a 4andau , încercând să sistematizeze teoriile privind procesul creaţiei, împartecercetările în două rupe! pe de o parte, modul inspirat de rezolvare >cu A faze! preătirea,

incubaţia, înţeleerea 9 iluminarea, verificarea? şi modul oranizat de abordare a problemelor >cu trei faze! preătirea, producţia, luarea unei hotărâri?.'ără a delimita strict etapele invocate, sau fără a substitui eventuale faze, vom

încerca să răspundem la întrebări când, cum şi care sunt consecinţele momentului inspirativtemei operei de artă. Dând curs suestiei lui enri Delacroix de a nu "detaşa inspiraţia ca

pe o facultate miraculoasă de întreaa funcţionare mentală# ci de a o înţelee în ansamblulde procese din care ea ţâşneşte, vom analiza acest fenomen nu izolat ci în strânsă leăturăcu celelalte etape ale actului de creaţie.

Com identifica, mai întâi, notele ce caracterizează acest fenomen. 2ste el un procesobiectiv, sau o "părere# a artiştilor ori o "inovaţie# a esteticienilor* )ei mai mulţi dintreteoreticieni admit că inspiraţia constituie o stare cu o durată mai mare sau mai mică de

tensiuni interioare puternice în cursul cărora apar primele linii enerale, framente, punctede plecare ale viitoarei opere. Dacă avem în vedere esenţa sa, inspiraţia este un "proces deândire desfăşurată, însă la o înaltă tensiune psihică 0 un salt în desfăşurarea stărilor sufleteşti ale artistului, în speţă a operaţiunilor ândirii sale#.

)eea ce defineşte în primul rând inspiraţia sunt intermitenţe, disproporţia, putereaconstrânătoare. tă sub semnul inspiraţiei "tot ce rupe cursul conştiinţei sau şirul ândiriimetodice, tot ceea ce survine fără a părea că depinde în mod nemi1locit de ceea ce precede#. oluţia aparte în mod spontan, se oranizează în conţinut şi trece în formă de salt de laneoranizat la oranizat, de la difuz la claritate. 2a este excitaţie, aflux de vitalitate. : forţănefolosită până atunci intră în acţiune. oluţia nu se sistematizează treptat, ci se înfăţişeazădintr-o dată, completă. )u toate că "spontaneitatea acestui act lasă totdeauna o pată albăreu explicabilă#, avem suficiente motive să nu o lăsăm sub inefabilului mistic şi aintanibilităţii cunoaşterii. Dându-i dreptate lui olomon +arcus care afirmă că "nu se

poate nea că într-o anumită măsură, nu-i decât numele discret şi eufemistic al inoranţei# ,dar nici să cădem în extrema pretenţiei unei exprimări exhaustive, vom stărui cuexplicaţiile în această zonă.

5nspiraţia este înainte de toate o consecinţă a efortului de acumulare şi elaborare. 2anu se iveşte din nimic. %otenţialul latent, fondul pe care se produce orice act inspirativ afost divulat de către artişti.

5ată câteva din confesiunile lui einer +aria il@e! "pentru a scrie un sinur verstrebuie să fi văzut oraşe, mulţi oameni şi lucrători, trebuie să cunoşti animalele, trebuie să

simţi cum zboară păsările, şi să cunoşti plecăciunile cu care se deschid dimineaţa florilemici. /rebuie să poţi să-ţi reaminteşti cărări din ţinuturi necunoscute, întâlniri neaşteptate şidespărţiri pe care de mult le vedeai apropiindu-se, zilele copilăriei încă nelămurite, părinţii

pe care trebuia să-i răneşti când îţi făceau o bucurie şi tu n-o înţeleeai 0 zilele din odăiletăcute şi retrase în dimineţile lor mari, 0 trebuie să-ţi aminteşti multe nopţi de draostecare să nu fi semănat una cu alta, ţipătul femeilor în chinurile facerii. /rebuie să fi fost lacăpătâiul muribunzilor 0 6i încă nu a1une nici chiar dacă ai amintiri. /rebuie să le poţiuita 0 trebuie să ai marea răbdare de a aştepta ca ele să revină, căci amintirile nu sunt încă

poezii. 8umai când ele revin în noi înşine, abia atunci se poate ca în acel ceas unic să ianaştere din mi1locul lor, să pornească din ele primul cuvânt al unui vers#

ă evidenţiem un lucru! încă din acea fază de culeere a materialului brut, artistul

îşi apropie faptele de viaţă în mod selectiv, triate de sensibilitatea sa creatoare. /otul estevăzut cu "ochi de artist#. %rimele observaţii sunt de1a o punere în formă. )reatorul nu


4/6

înreistrează lumea pur şi simplu3 el vede motive. 2 posibil chiar din acest moment, ca unframent din realitate să-i inspire luarea unei hotărâri! este o inspiraţie de prim moment,căci, în mod cumulativ, pe parcurs se vor ivi şi alte acte inspirative cu efect direct asuprarezultatelor. emarcăm caracterul intenţional al acestui moment, căci ceea ce se cautăcorespunde unei aşteptări mai demult fixate. 8u poţi să vezi ceva dacă nu eşti preătit să

întâmpini acel ceva. Dese sunt cazurile în care artistul nu caută, ci ăseşte. 8u e nevoie deun efort de căutare, a1une doar să o privească în 1ur ca să fie asediat de suestiinesolicitate, puse în vedere de puterea calmă a privirii sale3 până şi capriciile întâmplătoarese transformă în ermenii freneziei.

Dar nu întotdeauna se întâmplă aşa. +omentele privileiate nu sunt eneralizate. Dereulă, aceste stări alternează cu momente de căutări, tatonări, eşecuri. 'orţa creatoare şiariditatea sunt stări intim amestecate. =neori chiar lipsa inspiraţiei poate fi preambulul uneiinspiraţii de eniu. 2ste cazul lui olderin, care resimte timpul poetic ca pe un timp alnefericirii . 8umai că această aşteptare este sporitoare, constructivă.

ezultatul inspiraţiei poate să-l surprindă pe artist. 8ici el nu ştie cum i-a venitideea, dar este siur că este bună, perfectă. De aici şi sentimentul responsabilităţii, "teama

de a strica ideea cea fericită, de a fi inferior propriei descoperiri, de a nu şti să cultivesămânţa cea fecundă#. cum se impune o ana1are susţinută şi un efort de a valorifica acest"dar#, de a nu pierde aceste "înălţimi#, atât de norocos cucerite. +ulte puncte de plecare searată pentru început a fi la fel de importante, dar artistul trebuie să "cântărească# care dinele este cel mai fertil. ici psiholoia dinamică a lui &urt 4ein în descifrareamecanismului aleerilor, invocându-se "leea celei mai bune forme#, căci declanşarea

procesului creativ, prin apariţia subită a problemei, face irezistibilă mobilizarea personalităţii "deschise# şi orientarea ei spre realizarea unui nou echilibru. e întâmplăadesea ca ideea primară să rămână pentru un anumit timp în stare latentă, pentru ca apoi săfie "descoperită# ca pentru prima dată, cu toate că era cunoscută de mult ca fiindnesemnificativă. 6i aceasta cu ocazia ivirii unei idei secunde cu care cea "ascunsă# ar rezona. De cele mai multe ori, ermenele inspirativ incipient va fi altoit cu idei noi. unt şicazuri când în 1ocul potenţialităţilor embrionul iniţial îşi pierde boăţia funciară, o altă ideeimpunându-se pe parcurs, luându-i locul. lteori, ramificări ale ideii de bază se vor centra,eri1ându-se în idei directoare şi independente faţă de prima. %utem spune că inspiraţia nuîncetează să fie prezentă nici în etapa concretizării ideii în materialul artistic, în aşa-numitafază a execuţiei. e porneşte de la transpunerea ideii iniţiale, dar pe drum ne vin alte idei.De aceea, viitoarea operă depinde atât de embrionul prim, dar şi de "forţa accidentală acurenţilor secundari#. 2mbrionului iniţial i se pot subordona ideile ivite pe parcurs. Dar, lafel de bine, el se poate afla în relaţie de coordonare sau chiar subordonare faţă de el.

/ranspunerea artistică ţine şi de materialul care este asaltat devenind "medium#

pentru exteriorizarea ândurilor şi sentimentelor. +ateria poate fi docilă dar şi rebelă.Docilitatea ei este bună dar şi periculoasă, căci îmbie la platitudine şi conformism facil din partea artistului. $mpotrivirea ei ţine de tensiunea artistului, obliându-l la efort sporit deadaptare şi atenţie. "4upta# cu materia duce şi la accidente. 8u toate accidentele din artăsunt malefice. : tuşă cromatică trasată unde "nu trebuia# iniţial, poate să procure un plusde expresivitate. Desprinderea accidentală a unei bucăţi de marmură de la "locul# ei îl

poate face pe artist să întrezărească forme noi, neaşteptate.5nspiraţia trebuie căutată la limita dintre conştient şi conştiinţă. 2a s-ar putea

identifica cu momentul trecerii unui conţinut latent din zonele subterane la luminaconştiinţei. "2ste 9 consideră . Delacroix 9 ceva care se petrece în noi, dar fără noi, şiuneori împotriva noastră. 2ste un mod particular de introducere în conştiinţă a ideilor, a

impresiilor, a mişcărilor a căror elaborări îi scapă#. /h. ibot susţine că inspiraţia estefinalul unei elaborări inconştiente sau începutul unei elaborări conştiente.


5/6

rtistul trebuie să fie preătit să "cucerească# împărăţia şi cu mi1loaceleintelectuale. 2l trebuie să fie în stare să apropie 9 cum metaforic se exprimă . ead – "noaptea adâncă# >lumea instinctului? de "amiaza plină# >lumea intelectului?. 8u trebuie săopunem în chip absolut conştientul inconştientului. "%rocesele care încep în inconştientcontinuă adesea în conştiinţă şi invers, multe elemente conştiente sunt respinse de noi în

sfera subconştientului#. 5nconştientul sinur nu e creator. 8umai împreună cu conştiinţa el poate face ceva.unt autori care îşi pun creaţia numai pe seama acţiunii conştiente. 2ste cazul lui

2daar llain %oe, care se ambiţionează să-şi explice creaţia într-un mod inedit pentruartist. pelând la modul cum a compus poemul ")orbul#, el încercă să dovedească că "cănici un moment din compunerea lui nu poate fi pus pe seama unui accident sau unei intuiţii,că lucrarea a înaintat pas cu pas, spre forma definitivă, cu preciziunea şi consecvenţa riidăa unei probleme de matematică#. )u tot efortul său de explicare, %oe nu ne convine deabsenţa actului inspirativ, mai ales a părţii sale inconştiente. ă nu uităm că această

propedeutică este o raţionalizare ulterioară, o "autoamăire într-un fel, o 1ustificare faţă de propria raţiune, o explicaţie ăsită post factuum#. %rin această prestaţie a posteriori poetul a

"reularizat realitatea, adică a făcut ceea ce facem toţi! explicăm, 1ustificăm ceea ce amfăcut după ce am făcut#.

: perspectivă opusă celei relevate mai sus o datorăm şcolii psihanalitice. După psihanalişti eneria sexuală sublimată ar fi resortul imediat al creaţiei artistice. $ntrucâteneria sexuală nu se poate consuma în direcţia ei firească, aceasta este deviată de laîmplinirea ei normală datorită unor bariere morale, sociale, culturale spre creaţia artistică.:cupându-se cu psiholoia fanteziei, 'reud face observaţia că aceasta nu desfăşoarănicăieri o activitate mai intensă ca la persoanele care suferă de o oarecare nemulţumire."%utem spune 9 consideră 'reud 9 că oamenii fericiţi nu se dedau niciodată acesteiactivităţi, ci doar cei nesatisfăcuţi. Dorinţele nesatisfăcute sunt izvoarele din care sealimentează fantasmele, iar fiecare fantasmă reprezintă împlinirea unei dorinţe, o corectarea realităţii nesatisfăcătoare#. "%asse - partout#-ul psihanalizei unilateralizează sensulcreaţiei şi eneralizează faptele care în mod accidental le întâlnim în lumea creatorilor,înlătură rolul factorilor conştienţi în creaţie. emarca lui ouriau precum că "imainaţia

propune, intelienţa şi ustul dispun# ne poate fi hid şi cale de înţeleere 1ustă araporturilor dintre conştiinţă şi inconştient.

2ste adevărat că raţiunea nu este sinura creatoare. )onştiinţa nu poate nimic înmaterie de artă, dacă nu este articulată cu acea putere particulară ce zace şi răbufneşte dininconştient, dar cu siuranţă că ea dimensionează, controlează, eventual anulează ceea ce se

primeşte din zonele mai puţin observabile. )onsiderăm îndreptăţită observaţia lui (aetan%icon, care afirmă că raţiunea "nu conduce mâna care descoperă, dar ea stăpâneşte mâna

care ştere, care adauă, modifică detaliile şi echilibrează. 2a nu dă3 ea remaniază ceea ceeste dat#.%reponderenţa elementelor conştiente sau inconştiente trebuie considerată şi din

perspectiva pluralităţii de şcoli, stiluri, maniere artistice. stfel, şcolile clasice, iluministe,neoclasice şi unele manifestări contemporane >abstracţionismul, constructivismul, artacinetică? au subordonat inspiraţia momentului raţional. lte curente ca romantismul,suprarealismul, simbolismul, expresionismul etc. au exaltat virtuţile creative şi imainativeale inconştientului inspirativ. 'enomenul este valabil şi pentru personalităţile creatoare!distinem în acest sens artiştii cerebrali, calculaţi precum 4eonardo, %oussin, 5nres,+ondrian (oethe, %oe, CalerE sau spontaneişti, frenetici ca +ichelanelo, ubens, Can(oh &andins@E, 8ovalis, Dostoevs@i, &af@a, artre etc.


6/6

)onchidem că inspiraţia este un fenomen normal, caracterizat prin autorelevarea în plan subiectiv a unor conţinuturi subiacente, aparent stinse, reprezentând o condiţie psiholoică a actului creativ. 2a este prezentă în toate veriile acestui fenomen >inclusiv în procesul receptării? şi ne a1ută să descoperim leături noi atât în framentul de realitatetransfiurat, cât şi în leătură cu mi1loacele acestei reflectări.

8ote bibliorafice

F GGG Pictori despre picturi, 2d. +eridiane, Bucureşti, FHIJ, p.FKL,J %icon (aetan, Scriitorul şi umbra lui, 2d. =nivers, Bucureşti, FHIL, p.FLL. %avelcu Casile, Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii, 2d. Didactică şi

pedaoică, Bucureşti, FHMJ, p.JNA. Arte poetice, Antichitatea, 2d. =nivers, Bucureşti, FHIHK. +arino drian, Creaţie şi ideaţie, 2d. +inerva, Bucureşti, FHIF, p.HFO. ristotel, Poetica, FHOK, FAKK a LNI. oşca l., Creativitate generală şi specifică, 2d. cademiei Bucureşti, FHMF, p.LA

M.ouriau %aul, La reverie. Essai sur la psichologie du poete, %aris, FHNM, p.FFIH. 4andau 2ri@a, Psihologia creativităţii, 2.D.%., Bucureşti, FHIH, pp.OK 9 OHFN. Delacroix enri, Psihologia artei, 2d. +eridiane, Bucureşti, FHML, p.FIKFF. %îrvu 8., Studii de psihologia artei, 2.D.%., Bucureşti, FHOI, pp.FFF 9 FFJFJ. 8eacşu 5., +arcus ., Probleme fundamentale ale psihologiei, 2d. cademiei,Bucureşti, FHMN, p.JMHFL. olomon +arcus, Poetica matematică, 2d. cademiei, Bucureşti, FHIN, p.KFFA. il@e . +., nsemnările lui !alte Laudris "rigge, 2d. =nivers, Bucureşti, FHMJ,

pp.FN-FFFK. %areEson 4uii, 2stetica. #eoria formativităţii, 2d. =nivers, Bucureşti, FHII, p.FFJFO. Blanchot +aurice, Spaţiu literar , 2d. =nivers, Bucureşti, FHIL, p.FFOFI. %avelcu Casile, !etamorfo$ele Lumii interioare, Punimea, FHIO, p.MNFM. ead erbert, %riginile formei &n artă, 2d. =nivers, Bucureşti, FHIF, p.JNNFH. Cîeis@i 4. ., Psihologia artei, 2d. =nivers, Bucureşti, FHIL, p.MMJN. %oe 2. ., Principiu poetic, 2d. =nivers, Bucureşti, FHIF, p.LOJF. (renier Pean, Arta şi problemele ei, 2d. +eridiane, Bucureşti, FHIA, p.JKOJJ. 'reud . Studii despre literatură şi artă, 2d. =nivers, Bucureşti, FHMN, p.FN

Documents

Inspiratia