Legislatia Si Etica Functionarului Public

  • View
    28

  • Download
    4

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Legislatia Si Etica Functionarului Public

Transcript

1.Notiunea de adiminstratie publica.- In orice societate, administratia publica reprezinta, in esenta, un instrument al statului indispensabil in atingerea unor obiective majore determinate de el, de fapt, de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, in scopul satisfacerii interesului general, prin actiunea puterii publice.Notiune de administratie publica are doua acceptiuni: formal- organica si material functionala. In sens formal- organica, notiunea de administratie publica desemneaza autoritatile publice care actioneaza , in regim de putere publica, pentru satisfacerea intereselor publice, iar in sens material- functional, termenul evoca activitatile pe care sunt insarcinate a le realiza aceste autoritati publice.Avand in vedere aceste aspecte, putem defini administratia publica ca ansamblul activitatilor desfasurate de catre autoritatile publice, prin care, in regim de putere publica se executa legea, in vederea satisfacerii unui interes public. 2.Notiunea de autoritate publica si organ de stat- autoritati de natura statala [presedinte,guvern,ministere,prefect] 3.Notiunea de serviciu public si categorii de servicii publice- Serviciu public este un organism nfiinat prin lege sau pe baza legii, de ctre stat, jude sau comun, pentru satisfacerea intereselor generaleale comunitii respective -autoritati autonome locale[ consiliul local,judetean,primar, regii autonome] 4.Consideratii privind interesul comun al termenilor de etica si morala- 1. Morala este un fenomen social, forma a constiintei sociale, iar etica este ostiinta, ramura a filozofiei, care studiaza acest fenomen; este doctrina despre morala.Deci diferenta dintre ele este diferenta dintre obiectul de studiu si instrumentul decunoastere. 2. Convenim ca morala poate fi caracterizata prin urmatoarele elemente: -este un fenomen social, forma a constiintei sociale; -norma morala nu se poate impune prin constrngere statala, ci doar prin educatie, traditii, opinie publica; -tot n sfera moralei se nscriu relatiile morale, n cadrul carora se remarcamoravurile, adica relatiile morale cu un caracter relativ stabil carecaracterizeaza un grup social, o clasa, o societate; -morala cuprinde si aprecierea faptelor si moravurilor oamenilor prinraportarea la un sistem de valori socialmente recunoscut, exprimata prin judecati si sentimente morale; -tot de morala tine si atitudinea oamenilor fata de normele existente nsocietatea data. 3. Din cele mai vechi timpuri si pna astazi, filozofi de toate calibrele si toate orientarile au abordat n diferite modalitati, potrivit curentelor filozofice din care faceau parte, problemele moralei.Exista, totusi, o serie de categorii care reflecta problematica moralei, ca fenomen, de uz general n etica, chiar daca diversele etici le interpreteaza n mod diferit. Este interesant de remarcat ca aceste categorii au intrat n limbajul comun,avnd relativ acelasi nteles, ntr-o anumita societate, dintr-un anumit moment istoric.Dintre aceste categorii mentionam: datoria, constiinta morala, fericirea,onoarea, dreptatea - nedreptatea, echitatea, demnitatea, virtutea, responsabilitatea indiferenta, liberul arbitru, onestitatea (cinstea), corectitudinea, ncrederea, buna-credinta, principialitatea. 5.Caracteristicile moralei- Principalele caracteristici ale moralei sociale sunt urmtoarele: Unitatea structural: este determinat de categorii, structur i instan critic bine determinate, fiind o component de maxim maturitate a vieii sociale. Diversitatea modalitilor culturale de manifestare: valorile, normele, obiceiurile, idealurile, sistemul de sanciuni difer de la o matrice cultural la alta.

Dinamismul: n cadrul aceleiai culturi, semnificaia sau coninutul unor norme, valori, comportamente, atitudini se schimb de la o etap la alta a evoluiei. Aderena la spaiul social: este un domeniu prin excelen al relaiilor interumane, un domeniu al confruntrii dintre bine i ru, ca produse ale aprecierii opiniei publice i a contiinei individuale. 6.Definitia notiunii de deontologie-1.Termenul "deontologie" se formeaza din cuvintele grecesti deon, deontos care nseamna ceea ce se cuvine, ceea ce trebuie facut, datorie si logos care nseamna discurs, stiinta. 2,ansamblul de reguli care precizeaza normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni, precum si doctrina despre acestea. Aceste reguli au n vedere conduita celor ce exercita o anumita profesiune, att n raporturile dintre ei, ct si n raporturile cu clientii lor sau cu publicul 7.Definirea termenului de profesie-care are doua ntelesuri: ntr-o prima acceptiune, "profesiune" desemneaza ansamblul de cunostintet eoretice si deprinderi practice ce definesc pregatirea persoanelor care realizeaza o anumita activitate specializata, ce necesita, ca regula, o formatie universitara. n cea de a doua acceptiune, termenul "profesiune" semnifica grupul social organizat, compus din persoanele care desfasoara o anumita activitate specializata, ce necesita un ansamblu de cunostinte teoretice. 8.Conceptul de functie publica- Definitia legala a functiei publice este data de art.2 alin. (1) din Legea nr.188/1999, republicata, potrivit caruia "functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite n temeiul legii, n scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia centrala si locala". 9.Trasaturile functiei publice- trasaturile caracteristice sunt urmatoarele: a) Functia publica este o situatie juridica reglementata legal, n sensul ca att drepturile ct si obligatiile care formeaza continutul acesteia sunt prestabilite pe cale unilaterala, prin norme juridice, de catre organele administratiei publice. b) Functia publica reprezinta un ansamblu complex de drepturi si obligatii conferite titularului ei. c) Functia publica are un caracter propriu, n sensul ca apartine numai celui anume nvestit n cadrul unui organ al administratiei publice. Caracterul propriu al functiei publice nu mpiedica organele administratiei publice sa-si realizeze competenta prin ndeplinirea unor functii identice sau similare de catre mai multe persoane, cu delimitarea materiala a activitatii fiecareia. d) Functia publica are un caracter continuu n sensul ca existenta drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul sau dureaza atta timp ct dureaza competenta organului administratiei publice pe care functionarul public o realizeaza, fara intermitente. e) Functia publica are un caracter obligatoriu n sensul ca exercitarea drepturilor si ndeplinirea obligatiilor care formeaza continutul sau nu reprezinta o facultate sau o posibilitate la aprecierea titularului functiei, care este obligat sa intervina, din oficiu sau la cerere, potrivit competentei sale. f) Drepturile si obligatiile care formeaza continutul functiei publice sunt exercitate n regim de putere publica. 10.Principiile ce stau la baza exercitarii functiei publice- Art.3 din Legea nr.188/1999, republicata, enumera principiile care stau la baza exercitarii functiei publice: a) principiul legalitatii functiei publice, potrivit caruia notiunea de functie publica este definita de lege, iar functiile publice sunt prevazute n anexa legii; b) principiul impartialitatii, n sensul ca functia publica va trebui sa fie exercitata fara partinire fata de toti participantii la raporturile juridice de drept administrativ; c) principiul obiectivitatii, n sensul ca exercitarea functiei publice trebuie facuta cu respectarea adevarului si a prevederilor legale aplicabile n cauza aflata spre solutionare; d) principiul transparentei, potrivit

caruia exercitarea functiei publice implica furnizarea, catre cetateni si asociatiile legale constituie, a tuturor informatiilor de interes public legate de procesul decisional; e) principiul eficientei si eficacitatii, potrivit caruia functia publica trebuie exercitata cu respectarea limitelor bugetului alocat organului respectiv si, totodata, cu urmarirea celui mai bun rezultat social pentru cetatean si/sau colectivitate; f) principiul responsabilitatii, n sensul ca functia publica trebuie exercitata n conformitate cu prevederile legale, iar ncalcarea acestora atrage raspunderea titularului functiei publice; g) principiul orientarii catre cetatean, n sensul ca exercitarea functiei publice trebuie sa aiba ca scop satisfacerea drepturilor legale si intereselor legitime ale membrilor colectivitatii; h) principiul stabilitatii n exercitarea functiei publice, potrivit caruia titularii functiei publice nu pot fi eliberati sau destituiti dect n conditiile legii; i) principiul subordonarii ierarhice a titularului functiei publice, care este obligat la executarea ntocmai si la timp a tuturor dispozitiilor legale ale superiorilor sai. 11.Natura juridical a functiei publice- reprezinta vointa juridica a unei institutii publice ,se realizeaza prin intermediul organelor sale fie ca sunt organe unipersonale /colegiale in ceea ce priveste doctrina privind nat. juridica a f.p.majoritatea autorilor apreciaza ca nat.juridica a f.p. este de ordin legal.iar actul unilateral de vointa e de dr pub si nu un contract de dr comun privat 12.Reforma functiei publice- Obiectivul principal in domeniul reformei functiei p. este in domeniul asigurarii unui serviciu public profesionist, transparent,eficient,responsabil si impartial bazat pe merit 13.Obiectivele specifice reformei functiei publice- Obiectivul principal in domeniul reformei functiei p. este in domeniul asigurarii unui serviciu public profesionist, transparent,eficient,responsabil si impartial bazat pe merit Obiectivele specifice sunt: 1.introducerea managementului performantei si dezvoltarea unui serv. p. orientat catre cetatean. 2.dezvoltarea capacitatii de planificare a resurselor umane 3.crearea si implementarea unui sistem de recrutare si promovare in functia publica bazat pe merit 4.stabilirea de standarde de performanta si de conduita pt functionarii publici 5. inbunatatirea comunicarii dintre autoritati si institutiile publice si beneficiarii se