1

Managementul depozitării în canalul logistic Funcţiile depozitelor

Depozitele de distribuţie sunt spaţii, respectiv puncte de stocare, care sunt implantate în drumul fizic al unui produs de la producător la utilizatorul final. Trebuie făcută distincţie între noţiunea de magazie şi cea de depozit. Se apreciază că, magazia este spaţiul de depozitare pentru materii prime, materiale, în general bune în curs de prelucrare sau utilizare, în timp ce depozitul are rolul de a păstra, în perfecte condiţii de siguranţă calitativă şi cantitativă, mărfurile destinate vânzării către clienţi. Noţiunea de depozit poate fi definită din punct de vedere economic şi din punct de vedere tehnic. Din punct de vedere economic, depozitul reprezintă unitatea de bază în cadrul proceselor de aprovizionare tehnico- materială care cuprinde totalitatea stocurilor de materiale sau produse finite păstrate în cadrul întreprinderii în vederea aprovizionării neîntrerupte a secţiilor şi atelierelor şi pentru asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari.

Din punct de vedere tehnic depozitele sunt formate din totalitatea construcţiilor sau suprafeţelor special amenajate, împreună cu utilajele, instalaţiile şi dispozitivele necesare efectuării diverselor operaţii, în vederea păstrării materialelor sau produselor finite. În funcţie de forma de proprietate, depozitele pot fi: ale producătorului, ale comerţului de gros, ale comerţului cu amănuntul sau ale unor mandatari. Rolul important al depozitelor de distribuţie rezultă din următoarele considerente: Întreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a produselor

la locul şi timpul solicitate de către client; Depozitele de distribuţie, amplasate corespunzător, diminuează timpul de livrare; Transporturile în cantităţi de masă sunt mai ieftine decât transporturile mici; expedierea în

cantităţi mari se face pe distanţe mari producător- depozit de distribuţie; expedierea de cantităţi mici poate să se limiteze pe distanţe mici.

Principalele funcţii ale unui depozit comercial sunt: Depozitarea şi păstrarea mărfurilor, care asigură continuitatea aprovizionării

consumatorilor individuali şi indistriali, în condiţiile existenţei unor diferenţe temporale între producţie şi consum, datorate fenomenului de sezonalitate şi de dispersie spaţială diferită. Sub aspectul duratei de păstrare a produselor în stoc, în practică există următoarele variante: - depozitarea pe termen lung. În cazul unei producţii sau unui consum concentrate în

limitele unui sezon, depozitul poate menţine produsele necesare pentru satisfacerea cererii la momentul potrivit. De asemenea, produsele alimentare supuse unui proces de învechire sunt păstrate pe durată îndelungată.

- Depozitarea sezonieră. În cazul unui cererii sezoniere, este adesea mult mai profitabilă apelarea la depozite apropiate de pieţele strategice, care sunt aprovizionate de la depozitul central al firmei, cu puţin timp înainte de începerea sezonului. După terminarea sezonului, mărfurile rămase sunt returnate la depozitul central.

- Depozitarea temporară. Produsele sunt menţinute în depozit până la realizarea unor livrări care utilizează complet capacitatea mijloacelor de transport. Depozitele de distribuţie facilitează circulaţia produselor, fără să realizeze o depozitare pe termen lung.

Consolidarea livrărilor, respectiv condiţionarea şi porţionarea ( dozarea ) mărfurilor, în vederea constituirii unei oferte adaptate diferitelor categorii de clienţi. Produsele primite de la mai multe surse sunt reunite în vederea livrării către client, prin intermediul unui singur transport. Funcţia de consolidare este necesară în situaţiile în care cantităţile

2

necesare clientului din fiecare sursă sunt prea mici pentru a justifica transporturi individuale. Sursele pot fi unităţile de fabricaţie ale aceluiaşi producător sau firme producătoare diferite. Avantajele consolidării sunt: obţinerea unor tarife de transport mai mici, prin livrarea unor cantităţi mari de produse către client; reducerea costurilor totale de distribuţie pentru fiecare producător, comparativ cu situaţia în care ar fi distribuit mărfueile în mod individual; descongestionarea platformei de descărcare a clientului.

Formarea sortimentului comercial prin corelare cu necesităţile ferme ale comerţului de detail. Acestă funcţie este întâlnită sub două variante, în funcţie de sursa de provenienţă a produselor: - unităţile de producţie ale aceleiaşi firme. Depozitul primeşte mărfurile de la mai

multe fabrici ale producătorului şi livrează clienţilor o combinaţie de produse. Mărfurile sunt sortate, pentru a îndeplini solicitările fiecărui client sau pieţe ţintă, în privinţa structurii sortimentale;

- firme diferite. Depozitul creează combinaţii de produse în mod anticipat faţă de comenzile clienţilor. Sortimentul include mai multe linii de produse de la diverşi furnizori. Avantajele oferite clienţilor sunt: reducerea numărului furnizorilor cu care trebuie să stabilească relaţii fiecare client; costuri de transport mai mici decât în cazul aprovizionării de către fiecare client, în mod individual, de la furnizor; asigurarea unei structuri sortimentale diversificate, adaptate cerinţelor clienţilor.

Transportarea şi ambalarea mărfurilor, fără de care nu este posibilă participarea la întregul lanţ de distribuţie, deplasarea bunurilor în interiorul depozitului;

Prestarea de servicii cu valoare adăugată. Cele mai obişnuite servicii care constau în adăugarea de valoare sunt cele legate de ambalarea şi etichetarea mărfurilor. De exemplu, în cazul mărfurilor care urmează să poarte marca privată de distribuitor a clientului, şi nu marca fabricantului, depozitele primesc produsele nediferenţiate şi realizează operaţiuni de ambalare specială şi etichetare, în funcţie de comenzile specifice ale clienţilor. Avantajele principale sunt: satisfacerea cerinţelor clienţilor în privinţa ambalării şi etichetării; reducerea riscului datorită finalizării ambalării şi etichetării în funcţie de comenzile primite; scăderea nivelului stocului necesar, în condiţiile în care acxelaşi produs primit de la furnizori este utilizat pentru realizarea unod configuraţii adaptate cerinţelor clienţilor. Alte servicii legate de ambalare constau în : ambalarea promoţională, repaletizarea mărfurilor, îmbutelierea anumitor produse livrate în vrac de furnizori. Serviciile de valoare adăugată se referă şi la operaţiuni de asamblare a unor componente de produs sau corectare a unor probleme de producţie. Din perspectiva acestor funcţii, un proces tehnologic complet, la nivelul unui depozit,

prezintă următoarele trăsături: Este un proces de producţie care a fost împins în sfera comerţului; Este caracterizat printr-un grad înalt de concentrare, care asigură posibilitatea

raţionalizării prin mecanizarea şi automatizarea operaţiilor. Presupune înzestrarea locurilor de muncă cu echipament tehnic adecvat acelor

operaţiuni care se aproprie de unele procese industriale ( ambalare, sortare, instalaţii de frig).

Amplasarea depozitelor

Raza de activitate a depozitului coincide, de regulă, cu raza de activitate a întreprinderii comerciale.

Criteriul de bază în amplasarea geografică a unui depozit îl reprezintă organizarea raţională a vehiculării produselor, care să conducă la circuite cât mai scurte ale distribuţiei mărfurilor.

3

Asupra modalităţilor de vehiculare a mărfurilor acţionează un complex de factori legaţi nemijlocit de participanţii la procesul de distribuţie a mărfurilor, respectiv: producătorul, distribuitorii, transportatorii, consumatorul. Aceşti factori sunt: Repartizarea teritorială a producţiei bunurilor, în general, a bunurilor de consum, în

particular, influenţează, într-o mare măsură, fluxurile de mărfuri, intensitatea şi direcţia acestora, distanţele parcurse şi normele de realizare a mişcării mărfurilor;

Repartizarea teritorială a consumului. Spre deosebire de producţie care înregistrează un anumit grad de concentrare teritorială, consumul se realizează în absolut toate localităţile ţării. Însă, localităţile diferă între ele prin mărime, profilul economico-social, ca atare cererea de bunuri de consum manifestă deosebiri semnificative în profil teritorial;

Dezvoltarea şi organizarea transporturilor. Laturile principale ale activităţii de transport, formele şi condiţiile de realizare a vehculării mărfurilor sunt:

Gradul de dezvoltare a reţelei de transport. O reţea de căi de comunicaţie dezvoltată asigură deplasarea mărfurilor de la producător la consumator, cu cheltuieli de transport mai reduse;

Gradul de dotare a staţiilor CFR cu terminala pentru vehicularea mecanizată a containerelor mici ( 1,5t) şi a containerelor de mare capacitate ( transcontainere);

Mijloacele de transport folosite ( tipul, nivelul tehnic, starea de funcţionare) influenţează, de asemenea, viteza de deplasare, condiţiile de transport, cheltuielile de transport.

Organizarea activităţii comerciale, caracterizată prin nivelul de dezvoltare şi de modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale şi sitemul de relaţii pe care comerţul le întreţine cu cielalţi participanţi la procesul de distribuţie a mărfurilor. La alegerea amplasamentului unui depozit de distribuţie trebuie urmărite în prealabil,

patru alternative care se pun în faţa producătorului: 1. dacă în depozitul de distribuţie produsele vor fi supuse unor tratamente; 2. dacă produsele sezoniere sunt depozitate pe o perioadă mai îndelungată de timp; 3. dacă produsele sunt fabricate în mai multe locuri de producţie; 4. dacă reducerea costurilor de livrare, concomitent cu asigurarea corespunzătoare a service-

lui de livrare, este obiectivul principal dorit. Pentru primele trei alternative este mai avantajoasă organizarea unui depozit de distribuţie

orientat pe producţie, în timp ce pentru ultima altenativă se recomandă un depozit de distribuţie orientat spre piaţă.

Amplasarea în funcţie de piaţă. Această variantă presupune localizarea depozitului în apropierea clienţilor cheie. Aria

geografică servită de depozit depinde de o serie de factori printre care viteza livrărilor, mărimea comenzii medii şi costul unitar al livrării locale. Amplasarea unui depozit în funcţie de piaţă se justifică atunci când constiuie modalitatea de a oferi clienţilor un sprijin logistic rapid, cu cel mai mic cost total. Un depozit amplasat în proximitatea clienţilor îndeplineşte funcţia de creare a unei structuri sortimentale, pe baza mărfurilor provenite din surse multiple. Produsele sunt primite de la furnizori în transporturi consolidate, efectuate pe distanţe mari. Diversitatea sortimentală a stocului menţinut de depozit este mare. Principalele avantaje oferite de această variantă de amplasare sunt următoarele: costurile de transport relativ mici, datorită aprovizionării în cantităţi mari de la furnizori; sortimentul de produse variat; posibilitatea aprovizionării fiecărui client, conform necesităţilor, cu cantităţi de produse mai mici decât cele specifice aprovizionării directe de la furnizori; reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul firmelor cliente. Amplasarea în apropierea pieţei este o soluţie întâlnită în cazul produselor alimentare şi bunurilor de consum curent. De asemenea se aplică în domeniul sprijinului logistic pentru producţie, în vederea asigurării componentelor care fac obiectul unor strategii de tip just in time.

4

Amplasarea în funcţie de producţie Depozitul este plasat în apropierea unităţilor de fabricaţie ale unei firme producătoare.

Funcţiile principale pe care le îndeplineşte sunt combinarea produselor şi consolidarea livrărilor. Apelarea al un astfel de depozit este necesară în cazul în care fiecare unitate de fabricaţie este specializată în realizarea unui anumit produs, iar clienţii solicită un sortiment complet. Printre avantajele specifice menţionăm: facilitarea obţinerii de către cleint a unui sortiment constituit din produse fabricate de diferite unităţi; reducerea costurilor de transport prin consolidarea livrărilor către clienţi; posibilitatea clienţilor de a comanda o cantitate mică din fiecare produs; simplificare, pentru client, a operaţiunilor de urmărire a livrărilor efectuate de furnizor, datorită primirii mai multor produse cu o singură factură.

Amplasarea intermediară Depozitele sunt poziţionate între clienţi şi unităţile de producţie. funcţiile îndeplinite sunt

consolidarea şi crearea sortimentului. La un cost logistic scăzut, se livrează fiecărui client structura sortimentală dorită.

Acţiunea conjugată a acestor factori de influenţă condiţionează alegerea unui canal de distribuţie sau altul, şi, în cadrul acestuia, găsirea amplasamentului optim al viitorului depozit, ţinând seama de necesitatea minimizării costurilor de depozitare, concomitent cu asigurarea următoarelor cerinţe principale: stabilirea celor mai scurte şi mai rapide căi de vehiculare a mărfurilor; respectarea principiului teritorial, prin stabilirea judicioasă a zonei de aprovizionare; localizarea depozitului în zona special amenajată în perimentrul fiecărui oraş.

Schiţele de sistematizare teritorială prevăd o zonă distinctă destinată amplasamentelor de depozite, de obicei în vecinătatea platformelor industriale de la periferia localităţilor, pentru a exista posibilitatea racordării lor la arterele rutiere şi de cale ferată. Locul unde se construieşte depozitul trebuie să fie uscat, ferit de umezeală, îndepărtat de unităţi care degajă praf, fum, cu posibilitatea racordării uşoare a construcţiei la instalaţiile de gospodărie comunală şi asigurarea condiţiilor de pază şi securitate a mărfurilor. În marile oraşe nu este recomandabilă amplasarea depozitelor pe străzile centrale cu circulaţie intensă, ci la marginea oraşului, pe străzi mai puţin circulate. Pentru alegerea locului optim de amplasare a depozitului de mărfuri sunt necesare analiza

economică şi calculul matematic. În acest scop se iau în considerare o serie de factori şi elemente economice şi organizatorice, dintre care cele mai semnificative sunt: numărul şi amplasamentul furnizorilor şi beneficiarilor de mărfuri, volumul mărfurilor primite şi expediate, direcţia din care se primesc şi în care se expediază mărfurile, distanţa pe care o parcurg mărfurile de la furnizor la depozitul cu ridicata şi de aici la beneficiari, condiţiile de expediere şi de transport ale mărfurilor, apropierea de principalele căi de comunicaţiepentru a se folosi cele mai scurte, mai puţin aglomerate şi mai ieftine dintre ele; proprietăţile fizico-chimice, de păstrare şi comercializare a mărfurilor. Tipuri de depozite comerciale

Depozitele comerciale, în funcţie de diverse criterii, pot fi grupate în mai multe categorii: după caracterul activităţii principale pe care o îndeplinesc, depozitele pot fi: depozite de colectare, care concentrează partizi relativ mici de mărfuri primite de la

diverşi furnizori, în vederea formării unor partizi mari, pentru diferiţi beneficiari; depozite de repartizare, destinate acumulării mărfurilor în partizi mari, pentru a le

livra beneficiarilor în partizi mici;

5

depozite de tranzit şi transbordare, amplasate de regulă în gări şi porturi, servind pentru păstrarea temporală, şi, uneori, pentru pregătirea mărfurilor în vederea transportării ulterioare la depozitele principale sau la beneficiari;

depozite pentru păstrarea sezonieră sau de lungă durată, destinate acumulării de mărfuri într-o perioadă scurtă pentru păstrarea sezonieră sau pentru păstrarea mai îndelungată.

după gradul de specializare, depozitele pot fi : depozite strict specializate, în care se păstrează un singur fel de marfă a cărei

caracteristică este prezenţa celui mai simplu sortiment ( de ex.sare, cartofi, combustibili lichizi);

depozite specializate, având ca obiect stocarea unei singure grupe de mărfuri ( confecţii, cosmetice)

depozite combinate, care asigură păstrarea a două sau trei grupe de mărfuri apropiate prin cererea de consum a populaţiei ( textile- încălţăminte, galanterie- cosmetice);

depozite generale, destinate fie sectorului alimentar, fie sectorului nealimentar; depozite mixte, în care se păstreză mărfuri din ambele sectoare.

După forma construcţiei, depozitele pot fi : Construcţii deschise – depozit liber, folosite pentru mîrfurile insensibile la acţiunea

factorilor de climă; Construcţii semideschise – depozite acoperite, destinate mărfurilor ce trebuie

protejate; suprafaţa utilizabilă va fi limitată de înălţime şi de punctele de sprijin; Construcţii închise.

În funcţie de natura şi condiţiile necesare pentru păstrarea mărfurilor depozitele pot fi: neclimatizate parţial climatizate climatizate.

În funcţie de poziţia faţă de nivelul solului, depozitele pot fi: deasupra pământului sub pământ. Ştiind că particularităţile constructive reprezintă un elemnt esenţial, care îşi pune

amprenta asupra întregului proces tehnologic, în proiectarea unui nou depozit se recomandă: construirea de clădiri pe un singur nivel, asigurându-se astfel, o mare facilitate pentru

operaţiile de manipulare şi de stocare; adoptarea formei rectangulare, sau pătrate, care permite cea mai mare suprafaţă pentru

perimetrul dat şi deci reduce costul construcţiei; alegerea, din prunct de vedere arhitectural, a construcţiei de tip hangar:o construcţie

metalică lejeră, repede amortizabilă, cu excelente posibilităţi de extindere; reducerea numărului stâlpilor de susţinere, deoarece, prin aceasta se favorizează

stocarea pe înălţime, utilizarea eficientă a mijloacelor mecanice de manipulare, exploatarea intensivă a spaţiului şi volumului construcţiei.

Amenajarea interioară a unui depozit

În cadrul unui depozit comercial întâlnim un flux comercial compus din următoarele procese: preluare-recepţie, depozitare-stocare, livrare. În general, pentru orice suprafaţă comercială care întruneşte atributele unui depozit, fluxul tehnologic se compune din: intrare – păstrare – depozitare – stocare – vânzare – livrare. În proiectarea tehnologiei amenajării unui depozit trebuie să se aibă în vedere ca diferitele operaţii şi procese de bază, necesare îndeplinirii scopului pentru care a fost creat, să se deruleze într-o înlănţuire logică în spaţiu şi timp. Organizarea depozitului trebuie astfel făcută încât cele două circuite, respectiv circuitul

6

de stocaj, constituit din recepţie şi stocaj, şi circuitul de service, constituit din livrarea mărfurilor, să nu se suprapună.

La amenajarea interioară a unui depozit trebuie cunoscute următoarele elemente: Sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime, numărul nivelurilor pe care se

desfăşoară suprafaţa depozitului, dotarea cu rampe de încărcare – descărcare; Condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de

temperatură şi umiditate, necesitatea accesului pentru controlului periodic şi efectuarea de operaţii de întreţinere a produselor în timpul depozitării, asigurarea respectării ordinii primul produs intrat – primul produs ieşit;

Modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a ambalajelor de transport;

Tipul de palete folosite. Preluarea mărfurilor din spaţiile de depozitare are o mare importanţă datorită costurilor de manipulare pe care le presupune. În principiu, există trei modalităţi de preluare a mărfurilor pentru constituirea comenzilor:

- selecţia individuală. Produsele sunt prelucrate pe rând, unul câte unul. Dintr-un anumit loc din spaţiul de depozitare, este preluat un singur produs, care este adus pe platforma de expediere spre clienţi. Ulterior, este preluat un alt produs.

- Ruta de prelucrare. Personalul responsabil de manipularea mărfurilor parcurge în depozit o anumită rută, care îi permite să preia mai multe produse, înainte de a se îndrepta spre platforma de expediere. Numărul produselor preluate depinde de caracteristicile acestora şi de capacitatea echipamentului de manipulare folosit.

- Aria repartizată pe lucrător. Fiecare membru al personalului depozitului este responsabil de o anumită zonă. Pentru asamblarea comenzilor, aplică fie selecţia individuală fie ruta de prelucrare, în aria atribuită.

Pentru aranjarea mărfurilor în depozit se aplică urătoarele criterii: - complementaritatea. Produsele care sunt folosite împreună în consum şi sunt solicitate

de clienţi în cadrul aceleiaşi comenzi vor fi amplasate în apropiere. - Compatibilitatea. Aranjarea mărfurilor în depozit trebuie să ia în considerare

caracteristicile lor merceologice. Produsele compatibile sunt cele care pot fi amplasate în apropiere, fără a genera riscuri.

- Popularitatea. Utilizarea acestui criteriu are la bază diferenţele existente între produse în privinţa vitezei de circulaţie. În cazul în care un produs cu circulaţie rapidă este preluat din stoc în cantităţi mai mici decât cele în care este furnizat, se recomandă amplasarea lui în apropierea punctelor de expediere către clienţi. În consecinţă, cu ocazia fiecărei operaţiuni de preluare, distanţa pe care o vor parcurge astfel mărfurile va fi cea mai scurtă.

- Mărimea. Potrivit acestui criteriu, mărfurile de dimensiuni mici se amplasează în apropierea zonelor de expediţie. Se asigură în acest mod o densitate mare de produse în proximitatea punctelor de livrare. Criteriul mărimii garantează cel mai mic cost de manipulare doar în cazul în care produsele de dimensiuni mici sunt cele care au o circulaţie rapidă. O exploatare raţională a unui depozit se realizează prin respectarea următoarelor

principii generale: Depozitarea mărfurilor corespunzător proprietăţilor de utilizare; Alocarea unor spaţii izolate specializate, pentru mărfurile cu proprietăţi particulare

deosebite ( camere frigorifice, de uscare) Exploatarea, într-o concepţie tehnologică unitară, a întregii suprafeţe de

depozitare; Utilizarea la maximum a capacităţilor de depozitare;

7

Corelarea mobilierului de păstrare cu funcţiile principale pe care le îndeplineşte depozitul respectiv;

Asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor; Proiectarea şi construcţia depozitului în consens cu cerinţele de mecanizare a

muncii. În funcţie de amplasarea principalelor zone recepţie, depozitare, expediţie există trei

variante de flux al mărfurilor într-un depozit: 1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele,

fiind aşezate pe două laturi opuse ale depozitului; - proces tehnologic liniar; 2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90o, când zonele de recepţie şi expediţie sunt

amplasate perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;- proces tehnologic în L; 3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180, când zonele de recepţie sunt amplasate pe

aceeaşi latură a depozitului. – proces tehnologic în U. Ţinând seama de rol şi destinaţie, suprafaţa totală a oricărui depozit este formată din: suprafaţa pentru păstrarea efectivă a mărfurilor, care are greutatea specifică cea mai mare

în suprafaţa totală a depozitului şi un rol principal în funcţionarea acestuia; suprafaţa auxiliară, menită a deservi operaţiunile adiacentei funcţiei principale a

depozitului, constituită din mai multe încăperi şi spaţii, în care au loc diferite operaţiuni: dezambalare, recepţionarea mărfurilor, preambalarea produselor, păstrarea provizorie a mărfurilor respinse la recepţie, laboratoare de analiză;

suprafaţa administrativă şi cu caracter social; spaţiul de ciculaţie – culoare, coridoare, spaţiul ocupat de scări, lift; spaţiul ocupat de elementele constructive ale clădirii – stâlpi, coloane de susţinere, ziduri

interioare despărţitoare. Este eficient şi recomandabil ca cea mai mare parte din suprafaţa totală a construcţiei

să fie rezervată încăperilor operative, respectiv între 80-90%. Din suprafaţa operativă a depozitului se delimitează şi se separă aşa-numita suprafaţă utilă a depozitului. Ea se compune din.: încăperile unde se păstrează efectiv mărfurile; suprafaţa trecerilor dintre stive, stelaje, respectiv trecerile pe unde se aduc şi se scot mărfurile din depozit.

Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar

formării comenzilor, uşurarea muncii salariaţilor, presupune dotarea, pe de o parte, cu tipuri de mobilier adecvat sistemelor de depozitare moderne, care au la bază paletizarea şi conteinerizarea mmâărfurilor, iar, pe de altă parte, cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi automatizare proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.

Tipuri de mobilier şi utilaje comerciale În funcţie deanumite caracteristici, dotările dintr-un depozit se clasifică în diferite

grupe: 1. după natura lor:

un sistem intern de recipienţi, reprezentat de mijloace de depozitare cum sunt: containere, rafturi de orice fel, tancuri şi palete;

mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele şi utilajele mecanizate şi automatizate; insatlaţii de transport, de ambalare, sortare;

2. după funcţiile pe care le îndeplinesc şi aparteneţa lor la diferite procese tehnologice: mijloace pentru depozitare: palete, recipienţi, tancuri, silozuri; mijloace pentru supravegherea şi păstrarea mărfurilor: mijloace de ambalare,

aparate de control; mijloace pentru porţionare şi condiţionare: echipamente pentru dozare, maşini de

măsurat, tăiat, mijloace de ambalare;

8

mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate şi instalaţii de sortare, maşini de calibrare;

mijloace pentru transport şi ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru servirea rafturilor, palete;

mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, împachetare. 3. după locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:

dotări tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie a depozitului;

dotări complementare, acele mijloace ale muncii care susţin sau completează capacitatea de funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control, dispozitive care asigură depozitarea, mijloace care ajută la transportul intern.