Nichita Stanescu

"Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă."

Marginean Gelu XII A

Născut 31 martie 1933 Ploiesti

Decedat13 decembrie 1983

Bucuresti

Familia

Tata: Nicolae H. Stănescu - născut la 19 aprilie 1908. În linia paternă, Nichita Stănescu se trage dintr-o solidă familie

de mici mestesugari si comercianti români, la origine tărani prahoveni veniti în Ploiesti pe la începutului

secolului nouăsprăzece.Mama: Tatiana Cereaciuchin - născută în 16 februarie 1910, la Voronej, într-o

familie de conditie nobilă din părtile Donetului, refugiată apoi în România. Se mută la Ploiesti unde va întâlni pe

Nicolae Stănescu. Tinerii se vor căsătorii la 6 decembrie 1931.

1944 - 1952: Liceul "Sf. Petru si Pavel", devenit "I.L. Caragiale" din Ploiesti

1952 - 1957: Facultatea de filologie a Universitătii din Bucuresti

Educatie

Viata

1952 Se căsătoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescentă dar tinerii se despart după

un an. 1955 Transcrie Argoticele sale care nu au fost

publicate si văzute ca profund neserioase. 1957 În martie Nichita Stănescu debutează

simultan în revistele Tribuna si Gazeta literară din Cluj cu trei poezii.

1957 - 1968 Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare

(director Zaharia Stancu). 1960 La sfârsitul anului debutează cu volumul

Sensul iubirii, 112 de pagini de poezii.

1962 La 6 iunie se căsătoreste cu Doina Ciurea, a cărei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului O viziune a sentimentelor.

1963 Primul pas peste hotare al poetului, în Cehoslovacia.1964 Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care

poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, în tensiunea relatiei lor poetul creează cele mai explozive opera ale sale.

1965 Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini.1966 Publică doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor în prima sa

antologie, Alfa.1967 Trei cărti ale sale sunt tipărite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul

de poezii Oul si sfera. Poemele sale încep sa aiba o aură melancolică cu o stare de regret.

1969 Tipăreste Necuvintele, 216 pagini de poezii în acest volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamânt numit România, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu.

1970 - 1973 Este redactor sef adjunct la România literară, revistă condusă de Nicolae Breban.

1970 Publică În dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrică lunară în revista Arges.

1971 Apar în Iugoslavia două cărti traduse, Belgradul în cinci prieteni, editie bilingvă de poezii inedite si Nereci.

1972 Publică două noi volume de poezii, Belgradul în cinci prieteni si Măretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obtine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor.

1973 Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de inimă.

1974 În martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui îngrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatială" va cintinua.

1975 Obtine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international "Gottfried von Herder". Tipăreste a patra sa antologie, Starea poeziei, în populara colectie "Biblioteca pentru toti". E publicist comentator la România literară. Se mută în ultima sa locuintă, Str. Piata Amzei nr. 9.

1977 La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să salveze pe prietenul său Nicolae Stefănescu, si este lovit de prăbusirea unui zid după cutremur. În urma socului face o scurtă paralizie a părtii stângi a corpului care va lăsa urme si după vindecare.

1978 Publică volumul de poezii Epica Magna, 216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai Eminescu" al Academiei.

1979 Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.

1980 Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel alături de Elitis, Frisch, Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare" este scos de "Electrecord".

1981 În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă si poetul se internează la spitalul Fundeni.

1982 În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri si semne, subintitulat "Recviem pentru moartea tatălui" este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editorială. În iulie se căsătoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tărîtă (Dora). Călătoreste prin Macedonia si Iugoslavia înainte sa-si fractureze piciorul stâng în noiembrie în Vrancea care-l va imobiliza în casă sase luni.

1983 Ascunde fată de toti semnele maladiei sale si afisează un optimism cu care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, împlinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sărbătoare natională în lumea artei si literaturii. Continuă să apară traduceri a poeziilor sale peste hotare, în mod special în Iugoslavia unde va avea o criză foarte gravă, necesitând interventia medicilor. Mai recită poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta prietenilor săi de familie pe 9 decembrie. Se întoarce cu trenul, si cu greu, la Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou căsătoriti seara târziu pe 12 decembrie. Pe la miezul noptii durerile din zona ficatului sunt îngrozitoare si este adus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din viată la orele două si zece minute.

Opera

Argotice (1955)

Balada motanuluiAnicaLa poartaBocetNu mai pâlpâieCântec de dorPrimăvaraCântec de lumeEdict

Sensul iubirii (1960)

•Cântec (C-un gând foşnesc toţi arborii mai pur)•Adolescenţă (Tu eşti cântecul meu de izbândă)•Internaţionala (Nu s-a arătat nici o cometă la naşterea lui)•Câmp nou•Câmpie, primăvara•Mister de băieţi•Pe câmpul de piatră•Scurtă baladă•Joc cu avioane•Sfârşit de bombardament•Pădure arsă•Când soarele viu...•Dimineaţă marină•Ultima zi de ocupaţie

• Cântec de dragoste la marginea mării• Până târziu, aşteptând o fată...• Joc de unu• Marină• Avertisment• Unui fascist• Meditaţie de iarnă• Lui Wotan• Dans pe tobe• Coroană (La capătul străzilor)• Sirena lui Roaită• O viziune a păcii• Cântec (S-a fărâmat tăcerea lumii, apăsătoare, tristă)

Oraş în creştereNu vă jucaţi cu pacea!Cântec (Când treci, zveltă şi fragedă, odată cu zorile)Dimineaţa logodnicilor

Deodată am auzit ploaia venind...Lună în câmpCântec de iarnăVitraliu (Umbra ta, lovindu-se de ziduri)După o zi de muncăMeditaţie de searăCor pentru rachetăDupă înălţarea zidurilorCântec de protestPentru liniştea somnuluiSomnul stadionuluiJoc de searăO călărire în zoriImnCântec despre adolescenţa erouluiCântec (Trec, şfichiuind scara înaltă cu tuiul)Credo

“Sensul iubirii a fost cartea cea mai minunată din viaţa mea. În primul rând, pentru că ea a apărut foarte târziu. A fost un debut târziu. În al doilea rând, pentru că nu a fost un debut adevărat. În clipa în care ea mi-a apărut, era mult mai puţin talentată decât imi imaginam eu că sunt. Şi era mult mai puţin adevărată decât puteam eu să o fac. Dar, în fine, a fost un act de crispare. Orice debut este întrucâtva şi un act de crispare.Eh ... Sensul iubirii este ca şi primul sărut, într-un fel, ... absolut stângaci şi fără consecinţe.”Nichita Stanescu

Sensul iubirii este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu, publicat în 1960 la E.S.P.L.A., în colecţia „Luceafărul”. Sensul iubirii este volumul de debut editorial al poetului, debutul absolut producându-se în revistele „Tribuna”, nr. 6, din 17 martie 1957, şi în „Gazeta literară”, nr. 12, din 21 martie 1957.

O viziune a sentimentelor (1964)

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu, publicat în 1964 la Editura pentru Literatură. Volumul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor.

Volumul conţine următoarele poezii:

Lauda omului

Continuitate

Geneza

Vârsta de aur a dragostei

Leoaică tânără, iubirea

Îmbrăţişarea

Visul unei nopţi de iarnă

Amfion, contructorulMişcare în susDe-a sufletulSunt un om viuCântecPoveste sentimentalăPloaie în luna lui MarteViaţa mea se ilumineazăMi-amintesc cu uimireOră fericităEpilog la lumea veche

CântecCu o uşoară nostalgieLa-nceputul serilorDansulCântec fără răspunsClar de inimăSfârşit de anotimpEmoţie de toamnăPoetul şi dragosteaCântec de omSpre Andromeda

“O viziune a sentimentelor..., care este întrucâtva [un debut] mai fericit decât primul, pentru că O viziune a sentimentelor este, de fapt, tot Sensul iubirii. O mare parte din materialul poetic ... uite ... brusc m-am gândit dacă despre creier se poate ... dacă creierul poate fi numit material, materialul numit creier ... o parte din materialul convenţional, o parte din materialul numit creier, care era dedicat, era predestinat să intre în prima carte, a intrat în a doua carte.

Eh ... a doua carte este umbra primei cărţi.”

Nichita Stanescu

Dreptul la timp(1965)

Dreptul la timp este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1965.

Volumul conţine următoarele poezii:

Dreptul la timpBazorelief cu soldaţiEnghiduAmintindu-miArs poeticaGeneza poemuluiQuadrigaSavonarolaTurnare de soare pe pământInvocare

…Cum aş putea să-i spun întregul adevărSchimbătorul de viteze (poezie de Nichita Stănescu)|Schimbătorul de vitezeCântec (Despărţirea de o vărstă)Cântec (Ficţiunile adolescenţei)Tei nocturn

Artemis (poezie de Nichita Stănescu)|ArtemisCântec (Amintiri nu are decât clipa de acum)Marele ochi al ierniiAdolescenţi pe mareFrunzişuriCântec de dimineaţăCorespondenţeParcă dormim şi visăm

Cântec (Tu ai un fel de paradis al tău)Spirală albastră, sfâşietoare… (La stânga se-nclina, la dreapta)Poem (Tu pluteşti ca un vis de noapte)

Către Galateea …(Eu te-am rupt pe tine din aer)Două cânteceDureroasa ninsoarePasăre trecând printr-un norEuridice (poezie de Nichita Stănescu)|EuridiceMuzica (Muzica mă apropia de lucruri)Vechi cântec soldăţescTrist cântec de dragosteDupă-amiaza unui cântecLa ceasul cu arlechiniÎndoirea luminii (partea întâi)Îndoirea luminii (partea a doua)Îndoirea luminii (a treia parte)

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu, publicat la Editura Tineretului în 1966.

Deşi iniţial, Elegia a noua, a oului a fost scoasă de editură din sumar, fiind înlocuită cu poemul Omul-fantă, ulterior poezia va fi reintrodusă în antologia de autor Alfa. Cartea a şocat lumea literară românească, în jurul ei ei dându-se o adevărată "bătălie a modernităţii".

11 elegii(1966)

“[11 elegii este] debutul meu ... . Debutul meu este, evident, într-o criză de timp. A fost într-o criză de timp ... , debutul s-a produs într-o criză de timp interior, dar ... dar într-o maximă contemplare exterioară. 11 elegii, cel puţin pentru mine, sânt dovada începutului poeziei mele.” Nichita Stanescu

Obiecte cosmice(1967)

Obiecte cosmice este un ciclu inedit de poezii al poetului român Nichita Stănescu, apărut în volumul Alfa şi publicat în 1967.

Poezia Minerva Ideea cu gură Căderea oamenilor pe pământ Autoportret în a patra dimensiune Peisaj cu bătrâni Raid în interiorul pietrelor Cântec O, lucrurile! Inima Grup de înotători Suprafaţă Miza pe nenăscuţi

Andru plângând Testament Elogiu Mă asemui cu un copac Arbor invers Gladiatori pe frunze Incripţie pe un circ roman Descălecare Somnul cu ferăstraie-n el După luptă Alfa O armură Măştile de fier Menhir

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1967. Cuprinde:

Roşu vertical(1967)

Pean Marele cal Polul istoric Menire Alegerea culorii Un soldat ... Oul cu iris Aeroport de toamnă Al Pământului Muzica După ce am ascultat-o pe cântăreaţă Miraj de iarnă Către Hypnos Focul şi gheaţa

Plonjeu Cântec Toamnă Douăsprezece noaptea, cu dor Cântec Destin În gol de curţi A mirosi o floare Ceas cu lună Sincopă Ritual Ritual de iarnă Ferigi Cântec Moartea fertilăCătre iarnă

Este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu publicat în 1967.Cuprinde:

Oul şi sfera(1968)

Confundare Arta scrisului Invocare Frunză verde de albastru Text pe o piatră Scrisul Urletul Invidie Cântec Foamea de cuvinte Spunere Mâna cu cinci degete Chiron, părintele centaurilor Orologiu cu statui Perete Peisaj finalPărându-mi rău de adolescenţă

Necuvintele(1969)

Poezia

Râsu' plânsu'

Zicere

Somnul şi trezia

Cotropirea frunzelor

Pierderea ochiului

Necuvintele

Cuprinde:

Cuprinde:

MuzicaNoiGrosimea pământuluiCu bulgări de zăpadă-n mâiniMorţile iubiteAcum vom sta...Labirint în flăcăriPlantonul de noapteN-au murit în zadarUn pământ numit România

Un pământ numit România(1969)

Cuprinde:De dragoste N-ai să viiFel de sfârşitTestamentEstompareAusweisDin nou, noiPasăre dormindGalben copil, oprit în pozăVederea aceasta e relativă ochiului meuMă învelesc de frig...Tot universul nostru era albastru şi golNumărătoareaRugareMitA meaAl meu suflet, PsyhéeÎn dulcele stil clasic

În dulcele stil clasic(1970)

Belgradul în cinci prieteni (1971)

Cuprinde:

A cumpăra un câineStrăfund de ochiSemnalÎn timpPoetul şi soldatulTragere la sorţi

Măreţia frigului (1972)

Cuprinde poeziile:Despre starea de zbatereÎntrebăriAltă matematicăNedreptateColinda pe locRugăciuneaCavaler al florii de cireşCireşarStarea de a fi cireşarRău de frumuseţeTrecătorMarinăFoarte câineAlte cheiAi văzut vreodată...

Epica magna (1978)

Cuprinde poemele:PeanAutoportretHaikuDezâmblânzireaHieroglifaÎnapoierea cheiiGreşirea cerului

Operele imperfecte (1979)

Cuprinde:

Evocare

Lecţia despre cub

Meteoritul lent

Cheile

Schimbarea la faţă

Aterizarea

Triumful

Noduri şi semne (1982)

Cuprinde:

Tonul

Semn 1

Nod 1

Semn 5

Semn 6

Semn 12

Nod 13

Nod 19

Nod 23

Nod 33

Gânduri

Cuprinde ‘gandurile’:

Gând 1

Gând 2

Gând 3

Gând 4

Gând 5

Gând 6

Gând 7

Gând 8

Gând 9

Gând 10

Gând 11

Gând 12

Gând 13

Volume antologice • 1985 - Ordinea cuvintelor • 2002 - Nichita Stănescu - Opere

Critici despre Nichita Stănescu

“Între ctitorii unei culturi sînt descoperitori, inventatori şi exploratori. Nichita Stănescu este un inventator, tip artistic la fel de rar ca întemeietorul. Experimentînd asupra lui însuşi, el creează un cu totul alt spaţiu al sentimentelor decît cel îndeobşte cunoscut, spaţiu al aventurii poetice unde limba se naşte din nou recreîndu-şi la rîndu-i vorbitorii. “ Alexandru Condeescu “Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut ...” Eugen Simion

•A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).•În 1981 a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a.•Membru postum al Academiei Române.

Premii si distinctii