Partidele politice

Originea partidelor politice moderne :1. Emergența parlamentarismului și agregarea majorității;2. Sufragiul universal.3. Intrarea abruptă a « maselor » în politică;

Definirea partidului politicCe nu este un partid politic

1. Partidul politic nu este un grup de presiune deoarece :- re-prezintă o viziune asupra interesului general,- urmărește să exercite putere politică.Totuși unele partide provin din rândul grupurilor de presiune iar altele nu par a avea vocația re-prezentării vreunei viziuni asupra interesului național.

2. Partid politic nu este un grup de reflecție deoarece:- practică puterea, nu doar reflectează asupra acesteia;- își construiește legitimitatea organizațional și

ierarhic;- construiește o structură teritorială extensivă.

Totuși unele partide provin din grupuri de reflecție, dar nu rezistă probei timpului.

Abordarea « instrumentalistă » : Max Weber

Politica: vocație sau profesie (1918) Partide politice sunt asociații bazate pe

angajamentul formal liber consimțit al membrilor și au drept scop

1. Să permită liderilor să obțină puterea asupra unui grup

2. Să ofere militanților șansa - ideală sau materială – de a-și atinge scopurile obiective sau de a obține avantaje personale.

Criteriile de recunoaștere a partidelor politice:

Joseph La Palombara și Myron Weiner Political Parties and Political

Development (1966) 1. Continuitatea organizațională. 2. Vizibilitatea locală și caracterul teritorial

complet al organizației.3. Voința de a accede la putere și de a o păstra

fie singur, fie în cadrul unei coaliții. 4. Adaptarea partidului pentru căutarea unui

cât mai mare sprijin popular, în particular cu ocazia confruntărilor electorale.

Definiția realistă partidelor în funcție de structura lor: Maurice Duverger

Les partis politiques (1951)

Partide politice nu se mai definesc prin programul sau prin apartenența de clasă a aderenților lor ci prin natura organizației lor: un partid este o comunitate politică structură

În Les partis politiques (Partidele politice, 1951) Duverger încearcă chiar definirea unei științe a partidelor politice: stasiologia.

Tipologia partidelor la Duverger

În categoria partidelor de masă Duverger clasifica : • partidele de masă specializate (partidele socialiste) ;• partidele de masă totalitare : acestea ar fi promotoarele unei ideologii globalizante, dar și între acestea

făcea distincție între partidele comuniste și partidele fasciste (ultimele recurg la tehnici de inspirație militară).

Partide de cadre

Partide de masă

Origine Parlamentară Exterioară

Disciplină și centralizare Slabă Puternică

Funcții Atragerea alegătorilor

Formarea noilor elite

Baza socială Burghezia Masele

Raportul partidelor cu alegerile : Giovanni Sartori

Parties and party system (1976) Un partid politic este în primul rând o organizație care se prezintă în alegeri realizate într-un cadru competitiv.

Nu există «partide» în adevăratul sens al termenului în regimuri non democratice.

Partidele care nu se prezintă în alegeri nu pot fi considerate (adevărate) «partide».

Cu toate acestea nu toate listele prezentate în alegeri în cadrul unei democrații sunt emanația unor partide (ex: liste cetățenești).

Tipologia partidelor după Sartori

• Partide de opinie și de clientelă : formă primitivă a partidelor din perioada parlamentarismului clasic; partidele erau rețele constituite în jurul liderilor (ex: Whigs et Tories) ; 

• Partide parlamentare : urmăreau să construiască strategii pentru a formea majoritatea (partidele americane în secolul al XIX-lea) ; 

• Partide parlamentare electoraliste : partide parlamentare care și-au constituit organizații locale ca urmare a extinderii dreptului la vot (partidele engleze la sfțrșitul secolului al XIX-lea) ; 

• Partidele cu vocația organizării maselor : partide cu origine exteripară al căror obiectiv este organizarea politică a maselor (partidele laburiste, social-democrate sau comuniste). 

Dinamica proiectului politic : Daniel-Louis Seiler Les Partis politiques en Occident

Sociologie historique du phénomène partisan. (2003)« Definim partidele ca organizații ce urmăresc să mobilizeze indivizii către o acțiune colectivă orientată împotriva altora - de altfel la fel de mobilizați - cu scopul de a accede, singuri sau în coaliție, la exercitarea funcțiilor de guvernare. Această acțiune colectivă, ca și pretenția de a dirija treburile publice, sunt justificate de o viziune particulară asupra interesului general. »

«Proiectul constituie un element constant, invariant, care asigură continuitatea și identitatea ce caracterizează, de-a lungul istoriei, discursul unui partid pentru a mobiliza partizanii săi în scopul accederii la putere »

Sistematizarea schemei clivajelor Rokkan-Lipset în viziuea lui Seiler

Revoluțiile moderne

Revoluția națională Revoluția industrială

Stat – biserică Centru - periferie Rural – urban Angajat - patron

Partide laice și instituțional etatiste

PartideleConfesionale și de influență confesională

Partidelecentrului

Partide periferiei

Partide agrariene

Partide urbane

Partide ale angajaților

Partide patrimoniale

Partide radicale

Partide clericale

Partide naționaliste

Partide regionaliste sau etnice

Partide țărănești

Partide urbariene

Diaspora socialistă

Partide burgheze

Partidul radical socialist francezSandalul Dreyfus și legea separației statului de biserică

Partidele confesionale irlandezePartidele creștin -democrate

Partidul fascist

AlianțaNațională Flamandă

Partidul Național Român din TransilvaniaPartidul Național Basc

PNȚ Nu există paritde urbane explicte

Partidele socialisteComuniste revoluționare

Partide conservatoarePartide liberale

Definiția economică a partidelor : Anthony Downs

An Economic Theory of Democracy(1957)„Un partid politic este o echipă de oameni care urmărește să controleze aparatul de putere asigurând-și posturile necesare prin participarea la alegeri organizate. Prin echipă înțelegem o coaliție ai cărui membrii sunt de acord asupra obiectivelor ca tot în loc să fie de acord doar cu o parte dintre ele. Fiecare membru al echipei are exact aceleași obiective ca toți ceilalți. Cum noi postulăm, de altfel, că acești membri sunt raționali, noi putem considera obiectivele lor ca pe fiind o schemă de priorități coerente și simple. »

Progresul economic și social, ca și mutațiile culturale, contribuie la atenuarea clivajelor ideologice. Aceste evoluții determină partidele de cadre să se adapteze și pe cele de masă să devină mai pragmatice pe măsură ce baza lor socială se transformă.

Partidele dezvoltă de o manieră generală „obiective comunitare de importanță națională depășind astfel interesul particular de grup". De aceea Kirchheimer propune un nou ideal tip de partid: 

partidul care culege-tot (catch-all party).

Acest tip de partide este caracterizat printr-o slabă angajare ideologică și printr-o strategie consensuală prin care urmărește să obțină ralierea electorală a unor segmente sociale multiple.

Adaptarea partidelor la schimbările economico-sociale:

Otto Kirchheimer"The transformation of the Western party

systems" (1966)

Funcțiile partidelor politiceLa ce servesc partidele politice ?Partidele îndeplinesc funcții manifeste și funcții latente

(Robert Merton).1. Funcția de guvernare;2. Funcția de recrutare și înlocuire a personalului politic;3. Funcția programatică;4. Funcția de mediere între stat și societate civilă;5. Funcția de legitimare a regimului și / sau a sistemului

politic;6. Funcția de socializare;7. Funcția de educație politică a electoratului;8. În anumite cazuri, funcția de contra-punere sau de

subversiune, ori funcția tribunitară sau funcția de integrare.

Funcția tribunitară după Georges Lavau Partis et systèmes politiques : interactions et

fonctions (1969) « Dacă structurile sistemului nu comportă nicio instituție tribunară ori, dacă acestea deși existente nu își îndeplinesc menirea, este la îndemâna partidelor politice (ca și a bisericilor, sindicatelor sau ong-urilor) să încerce să dea expresie acestei luări la cunoștință a disfuncționalităților și de non-participare la reproducerea sistemului. Partidele politice care se « manifestă» ostil sistemului pot să îndeplinească această funcție tribunitară. Acest fapt are mai multe semnificații: - aceste partide asumă obiective „revoluționare”; - în același timp aceste partide acumulează suficientă forță de reprezentare pentru a bloca efectiv sau a împiedica funcționarea sistemului fără ca acesta să replice prin represiune sau punerea în afara legii a acestor partide; - aceste partide beneficiază de suficientă autoritate asupra grupurilor pe care pretind că le reprezintă pentru a le împiedica fie să se implice în acțiuni «sălbatice», fie să se refugieze în comportamente tip retragere sau boicot »

Modele ale partidelor politice Caracteristici/Tip de partide

Partide de elite 

Partide de masă Partide catch-all 

Partide cartel

Partide electoral-profesionale

Partide de amatori-activişti 

Originea partidului

Parlament Extraparlamentară

Partide de elite sau masă legături cu grupurile de interese

Fuziune a facțiunii parlamentare cu statul  

Inițiativa privată a antreprenorilor

Noi mișcări sociale 

Relația cu societatea civilă 

Elite suprapuse 

Legăturiputernice

Legăturislabe

Legăturislabe

Nici un fel de legături

Legăturile informale  

Relația cu statul 

Elite suprapuse 

Distanță Intermediată Legături strânse Legături strânse Distanță

Importanța membershipului 

Minimală 

Mare 

Marginală Minimală Minimală/Irelevantă Minimală

Leadership Personalamator 

Formal Formalși profesional 

Formal   

Personal  

colectivamator

RelațiaMP/partid  

MP dețin controlul

Partidul deține controlul 

Echilibru MP dețin controlul MP dețin controlul Partidul deține controlul 

Locul real al puterii

Liderii locali

Liderii partidelor

Executivul partidului 

Liderii partidelor  

Liderii partidelor și staful

Activiștii (întruniți în congres)

Resurse Personal Cotizațiile membrilor

Grupuri de interese și subsidii de la stat 

Subsidii de la stat 

Lumea afacerilor și comerțului

Cotizațiile membrilor 

Campanii politice 

Rețele personale

Mobilizare de masă

Organizare profesională

Organizare pentru campanie permanentă 

Staf de experți care utilizează tehnici de marketing 

Voluntari

Partidele politice europene

Partidul socialist european – PSE (PES)

Partidul popular european – PPE (EPP)

Partidul european al liberalilor, democraților și reformatorilor – ELDR

Partidul verde european – PVE (EGP)

Alianța libreră europenă – ALE (EFA)

Partidul stângii europene – PSE (PEL)

Grupurile politice din Parlamentuleuropean

Grupul Partidului popular european (Democrat Creștinii)Grupul Alianța progresistă a socialiștilor și democrațilorGrupul Alianța democraților și liberalilor pentru EuropaGrupul Verzilor/Alianța liberă europeanăConservatorii și Reformiștii europeniGrupul confederal al Stângii unite europene/Stânga verde

nordicăGrupul Europa libertății și democrației