Embed Size (px)
DESCRIPTION
Conspect drept penal
Citation preview
Principiile fundamentale ale dreptului penal
1. Principiul legalitatii
Art 7 „ Nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau omisiune, care in momentul in care a fost comisa nu constituia infractiune… De asemenea, nu se va aplica o pedeapsa mai severa decat aceea aplicabila in momentul in care infractiunea a fost comisa.”
Trasaturi
principiul fundamental al dreptului penal este o garantie juridica puternica a drepturilor si libertatilor cetatenesti face parte din regulile care calauzesc dreptul penal prinicipiu de baza al acivitatii sociale de aparare impotriva criminalitatii
Principiul legalitatii imbraca 2 aspecte:
1. Legalitatea incriminarii “nu exista infractiune fara lege”
Nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere penala pentru o fapta care in momentul savarsirii ei nu era prevazuta de lege ca infractiune.
numai legea prevede ce fapte constituie infractiuni legea penala se aplica numai faptelor care in momentul comiterii lor erau
prevazute de lege ca infractiuni prin interpretarea legii nu se pot creea infractiuni si nu se pot suprima
elemente din lege
2. Pedepsele aplicabile infractiuniilor sunt stabilite dinainte de lege
Instanta de judecata are posibilitatea sa aleaga o pedeapsa de o anumita natura si durata
Lex scripta= legea care trebuie sa incrimineze si sa sanctioneze
Lex certa = textul de lege trebuie sa fie redactat cu claritate pentru a putea sa fie inteles de catre orice persoana
Analogia
Este conditia de lex stricta – o dispozitie de drept penal care trebuie interpretata in acel fel ca sa fie egala cu situatia legiuitorului si nu extensive pentru situatii neprevazute.
1
Analogia in defavoarea inculpatului
Este incompatbila cu sistemul nostru juridic Presupune extinderea unei norme juridice penale cu privire la o situatie
nereglementata expres dar care este asemanatoare cu cea descrisa in norma respective
Analogia in defavoarea inculpatului poate implica:
- considerarea faptei ca infractiune- aplicarea unei agravante
Analogia in favoarea inculpatului
Poate creea o situatie avantaj pentru acest motiv ea nu contravene principiului legalitatii incriminarii si al pedepsei.
In material circumstantelor atenuante judiciare da posibilitatea legiuitorului de a retine anumite atenuante juridiciare pe care le considera de cuviinta nefiind prevazute express de legiuitor.
Este interzisa aplicarea retroactive a legii penale de incriminare. (lex praevia)
2. Principiul individualizarii pedepsei
Cu titlu de regula sanctiunea de drept penal trebuie sa se afle in raport de proportionalitate cu pericolul social al inculpatului si al faptei.
Individualizarea legala a pedepselor
- aprecierea cu titlu general si abstract a unei infractiuni in corespondenta sa cu obiectul juridic lezat
Individualizarea judiciara
- aprecierea concreta facuta de catre un judecator cu privire la o fapta savarsita- judecatorul cand va pronunta sanctiunea penala va trebui sa aplice dispozitiile
legale cu privire la individualizarea pedepsei legale in cazul concret dedus judecatii
- judecatorul ar putea avea in vedere cu titlu de exceptie: valoarea prejudiciului, antecedent penala, circumstantele obiective si subiective ale comiterii faptei
3. Principiul reactiei sociale impotriva infractiunilor
Principiul fundamental al reactiei sociale impotriva infractiunilro orienteaza activitatea de eleaborare si aplicare a normelor dreptului penal, deoarece in raport cu importanta valorilor sociale ce pot fi periclitate prin infractiuni, se va stabili continutul
2
normei juridice, iar ulterior instantele judecatoresti vor realize procesul de individualizare a raspunderii penale.
4. Principiul umanismului
Intreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele fundamentale ale omului.
Principiul umanitar actioneaza intr-un dublu sens:
I sens dreptul penal trebuie sa asigure protectia persoanei fizice, incriminand faptele ce sunt indreptate impotriva vietii, integritatii corporale, etc
II sens constrangerea penala trebuie sa aiba un caracter uman, respectandu-se drepturile infractorului la asistenta juridical, asistenta medicala si deminitatea acestuia
5. Egalitatea in fata legii penale
Toti membrii societatii, incepand cu presedintele tarii si pana la ultimul locuitor, fie ca este cetatean strain sau persoana fara cetatenie, se afla in pozitie egala egala vizavi de prevederile legii penale, atat in calitate de beneficiari ai ocrotirii juridico-penale, cat si in calitate de destinatarii ai exigentelor acestei legi.
6. Infractiunea unicul temei al raspunderii penale
Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale si functioneaza ca o garantie a libertatii persoanei.
Fara savarisrea unei fapte prevazute de legea penala, fara ca fapta sa prezinte pericol social al unei infractiuni, si fara vinovatie persoanei, nu poate exista raspundere penala.
7. Principiul raspunderii personale
Pot fi trase la raspundere penala numai persoanele care au savarsit o infractiune si care sunt vinovate de aceasta.
Raspunderea penala personala este determinata si de scopul pedepsei, care impune ca masurile de reeducare sa fie luate numai fata de persoana care a comis infractiunea, prin aplicarea unor sanctiuni de drept penal.
8. Prevenirea faptelor prevazute de legea penala
Intreaga reglementare juridico-penala trebuie sa asigure prevenirea savarsirii faptelor periculoase, atat prin conformare, cat si prin constrangere fata de cei care savarsesc astfe de fapte
3
Prevenirea infractiunilor se realizeaza, atat prin sensibilizarea tuturor persoanelor asupra severitatii legii cat si prin pedepsirea corespunzatoare a acelor care au nesocotit obligatia de a respecta prevederile imperative ale legii penale.
Aplicarea legii penale in spatiu
1. Principiul teritorialitatii
“Legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei” art 3
Norma are un caracter imperative si impune aplicarea exclusive si neconditionata a legii penale romane infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei, indifferent daca calitatea faptuitorului, cetatean roman sau strain, apatrid domiciliat in Romania sau cu domiciliul in strainatate.
Daca este cetatean strain sau apatrid domiciliat in strainatate el nu poate invoca faptul ca legea tarii sale este mai favorabila.
Notiunea de infractiune savarsita pe teritoriul tarii se intelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat (sol, subsol,apele interioare,marea teritoriala, zona contigua, spatiul aerian) ori pe o nava sau aeronava romana.
Teoria obicuitatii
Infractiunea se considera savarsita pe teritoriul tarii si atunci cand pe acest teritoriu, nava sau aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii.
Exceptii de la principiul teritorialitatii
A. Imunitatile si inviolabilitatile diplomatice
Legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite de catre reprezentantii diplomatic ai statelor straine sau de catre alte persoane care, in conformitate cu conventiile international, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului.
Imunitatea de jurisdictie este totala dar nu absoluta, adica persoana in cauza nu poate fi urmarita sau judecata de catre statul roman, insa statul acreditar (adica roman) are dreptul sa ceara statului acreditant ( strain) sa judece si sa sanctioneze persoana in cauza.
4
B. Regimul fortelor armate
Infractiunile savarsite de militarii armatei de ocupatie ori impotriva acestora sa cada sub jurisdictia armatei de ocupatie, celelalte infractiuni urmand a fi judecate si de instantele statului ocupat potrivit dreptului national.
Prezenta trupelor straine sau tranzitarea teritoriului in conditiile de pace este determinate prin conventiile si intelegeriile dintre state, prin care se deroga de la principiul teritorialitatii legii penale nationale in favoarea legii penale nationale a statului caruia apartin fortele armate.
Sunt de competenta exclusiva a legii nationale si a jurisdictiei statului de origine faptele incriminate doar de legea acestui stat, dupa cum sunt de competenta organelor judiciare ale statului unde se afla aceste trupe faptele incriminate de legea acestui stat.
C. Regimul navelor si aeronavelor
Navele militare si alte nave straine folosie pentru serviciile guvernamentale, se bucura de imunitate de jurisdictie pe timpul cat se afla in porturile romane, in apele maritime interioare sau in marea teritoriala a Romaniei. Personanul acestora se bucura de imunitate jurisdictie.
Pentru navele si aeronavele comerciale nu se aplica in principiu jurisdictia penala romana.
Cazurile in care ea se aplica sunt:
infractiunea a fost savarsita de un cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania
infractiunea este indreptata impotriva intereselor Romaniei, impotriva unui cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania
infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau pe marea teritoriala
in cazul traficului de substante psihotrope sau trafic de stupefiante cand interventia autoritatilor romane a fost ceruta in scris
2. Principiul personalitatii legii penale
Art 4 “Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca neavand nici o cetatenie are domiciliul in tara”
Conditii pentru aplicarea principiului:
Fapta sa fie savarsita in intregime in strainatate Fapta sa constituie infractiune potrivit legii penale romane Infractorul sa fie cetatean roman sau apatrid domiciliat in Romania
5
3. Principiul realitatii legii penale
Art 5 “ Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, contra sigurantei statului roman sau contra vietii unui cetatean roman, ori prin care s-a adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarsite de catre un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii” (Aceste 4 cazuri)
Acest principiul mai este denumit si principiul protectiei reale.
Nu ne intereseaza daca infractiunea savarsita de catre cetateanul strain este incriminate si de legea locului unde a fost savarsita infractiunea, sau daca el a fost judecat sau condamnat.
Conditii:
- infractiunea sa fie savarsita in strainatate- infractiunea sa prevada cele 4 cazuri- infractiunea sa fie savarsita de un cetatean strain- sa nu se dispuna altfel in tratatele si conventiile internationale- pentru punerea in miscare a actiunii penale sa existe autorizarea procurorului
general
4. Principiul universalitatii legii penale
Art 6 “ Legea penala se aplica si altor infractiuni decat celor prevazute in art 5 alin.1, savarsite in afara teritoriului tarii, de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii daca:
a) fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita fapta ( dubla incriminare)
b) faptuitorul se afla in tara ( in Romania / sa fie strain si sa nu aiba domicilul in Romania, este numai prins de politie)
Principiul universalitatii consacra cooperarea Romaniei la lupta comuna a statelor impotriva criminalitatii.
Conditii:
Sa se fi savarsit o infractiune in afara teritoriului tarii Infractiunea sa nu corespunda infractiunilor prevazute de art 5
6
Infractorul sa fie strain Sa existe dubla incriminare Faptuitorul sa se afla in tara de buna voie Sa nu existe o cauza care sa impiedice punerea in miscare a actiunii penale Sa nu se dispuna altfel in tratatele si conventiile
Aplicarea legii penale in timp
1.Principiul activitatii legii penale
Art 10 “Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare”
Puterea legiuitoare este obligata sa adopte legi care dispun numai pentru viitor
Norma enuntata determina durata de activitate a legii , adica data intrarii in vigoare a legii si durata iesirii sale din vigoare, perioada in care legea este active
Intrarea in vigoare a legii
- la 3 zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial- la o data ulterioara prevazuta in textul ei ( repausul legii- vocation legis)
Iesirea din vigoare a legii
- prin abrogare
abrogare expresa= indicare actului normative sau articolelor care sunt abrogate sau prin determinarea normelor cu continut contrar normei abrogatoare
abrogare tacita= doua legi successive regelementeaza ambele aceeasi materie
- ajungere la termen
- modificarea legii
- incetarea conditiilor exceptionale care au determinat aparitia legii
Determinarea momentului savarsirii infractiunii
legea penala romana este structurata pe teoria conduitei infractionale
7
Teoria conduitei infractionale
= infractiunea se considera savarsita in momentul savarsirii actiunii sau inactiunii
Infractiuni care se consuma instantaneu- Se aplica legea in vigoare in momentul respectiv Infractiuni continue- Caracterizate prin prelungirea in timp a activitatii infractionale (furtul de curent
electric), data savarsirii infractiunii este data incetarii infractionale Infractiuni continuate- Sunt caracterizate prin repetarea la diferite interval de timp a aceleiasi
infractiuni (delapidarea), data savarsirii infractiunii este momentul savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni
Infractiuni de obicei - Presupun repetarea in timp a unei conduit care sa denote obisnuinta
(cersetoria, prostitutia), data savarsirii infractiunii se considera data ultimei activitati, a ultimului act
Infractiuni progresive- Sunt cele al caror rezultat se amplifica in timp, independent de actiunea sau
inactiunea infractorului (loviturile cauzatoare de moarte) data savarsirii infractiunii este data savarsirii actiunii (adica a loviturilor si nu a mortii)
2. Principiul neretroactivitatii legii penale
Art 11 “Legea penala nu se aplica faptelor care , la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni”
- Acest principiu decurge din principiul legalitatii incriminarii si este complementar principiului activitatii legii
3. Principiul retroactivitatii legii penale
Art 12 “Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate în baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor judecatoresti privitoare la aceste fapte, înceteaza prin intrarea în vigoare a legii noi.Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pâna la data intrarii în vigoare a legii noi “
Legea penala nu se mai aplica faptelor savarsite sub legea veche daca nu mai sunt prevazute de legea noua.
8
- In aceasta situatie executarea pedepselor , a masurilor de siguranta si a masurilor educative pronuntate in baza legii vechi precum si toate consecintele pelatura penala privitoare la fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi.
- Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica si infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a legii noi. ( ex: adica sta in arest preventiv, chiar daca dureaza mai mult pana intra legea in vigoare)
Exista legi penale care retroactiveaza
A. Legea penala de dezincriminare
Legea noua sau ulterioara nu mai considera ca o anumita fapta va fi considerata in viitor infractiune.
- Sub aspectul tehnicii legislative un articol din legea noua abroga un articol al legii vechi care prevedea incriminarea unei fapte. (ex: avortul dupa 1990, care era considera infractiune in regimul comunist pana in 1990)
B. Legea de interpretare
Legea care vine ulterior pentru a clarifica un anumit text legal al legii anterioare
- Retroactivitatea implica aplicarea legii asupra unor situatii de fapt care a fost savarsita anterior ( infractiunea savarsita) ( daca intre momentul savarsirii infractiunii si cel al condamnarii definitive apare o lege de interpretare, aceasta se va aplica, dar nu si dupa condamnarea definitiva)
C. Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative
- In situatia masurilor de siguranta si educative se aplica dispozitiile legii in vigoare in momentul condamnarii, existand prezumtia ca totdeauna legea noua ar raspunde mai bine acestor nevoi, ceea ce ar justifica retroactivitatea legii penale
4. Principiul aplicarii legii penale mai favorabile
Art 13 „În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.Când legea anterioara este mai favorabila, pedepsele complementare care au corespondent în legea penala noua se aplica în continutul si limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute în legea penala noua nu se mai aplica”
9
In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila.
- Cand legea anterioara este mai favorabila pedepsele complementare care au corespondent in legea penala noua se aplica in continutul si limitele prevazute de legea noua, iar daca nu mai sunt prevazute nu mai pot fi aplicate.
Conditii de aplicare:
- Intre data comiterii faptei si judecarea definitiva intervin mai multe legi penale- Fiecare dintre aceste legi incrimineaza fapta- Conditiile de incriminare sau sanctionare sunt diferite iar fapta nu a fost
definitiv judecata
Prin hotarare definitva de condamnare intelegem aceea hotarare data a carei executare este posibila, adica nu mai poate fi atacata pe cai ordinare de atac.
Criterii de indetificare a legii penale mai favorabile:
1. Este mai favorabila aceea lege care in ansamblul sau prevede indeplinirea ,ai multor conditii pentru atragerea raspunderii penale
2. Cuantumul sau natura sanctiunii
- Este mai favorabila legea care priveste pedeapsa amenzii penale daca celelalte legi privesc pedeapsa inchisorii sau a detentiunii pe viata
3. Este mai favorabila legea care priveste sanctiunea cu inchisoarea daca celelalte acte normative prevad inchisoarea detentiunii pe viata.
4. In ceea ce priveste cuantumul pedepselor trebuie tinut cont de toate criteriile de individualizare legala sau judiciara a pedepsei
Cazul 1.
Daca minimul special al pedepsei este indentic este mai favorabila aceea dintre legi care are maximul special mai mic.
L1 ( 1; 5 )
L2 ( 1; 4 ) legea favorabila
10
Cazul 2.
Daca maximul special este identic este mai favorabila aceea lege care are minimul special mai mic.
L1 ( 1; 5 )
L2 (6 luni; 5 ani) legea favorabila
Cazul 3.
Daca limitele de pedeapsa nu corespund se va aprecia ca va fi legea mai favorabila aceea in urma aplicarii tuturor dispozitilor sale ar duce la o condamnare intr-un cuantum mai redus.!!! Sub nici o forma nu se pot prelua anumite dispozitii din mai multe legi pentru a se crea o lex tertia -> o alta lege deoarece judecatorul nu poate substitui legiuitorul
!!! In cazul pedepselor complementare acestea se vor aplica in baza ultimei legi chiar daca legea anterioara a fost mai favorabila din acest punct de vedere.
!!!La aplicarea acestui principiu se are in vedere doar pedeapsa principala.!!!
- Amenda- Inchisoarea pe timp marginit- Detentiunea pe viata
L1 ( 1 ; 10 ) legea mai favorabila cu tot cu pedepse complementare
L2 ( 5 ; 15)
In privinta pedepselor complementare s-a instituit un regim derogator de la principiul aplicarii legii penale mai favorabile, in sensul ca se aplica legea noua chiar mai nefavorabila din punctul de vedere al pedepselor complementare.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile
Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la detentiune pe viata si pana la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii, pedeapsa detentiunii pe viata se inlocuieste cu maximul special prevazut pentru aceea infractiune.
Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive, in curs de executare se pune numai in situatia in care apare o lege noua
11
mai favorabila care intotdeauna retroactiveaza, in situatiile express prevazute cand este vorba de pedepsele principale.
Pedepsele complimentare, masurile de siguranta, percum si masurile educative neexecutate si neprevazute de legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele prevazute de aceasta lege.
Aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive
Art 15 „Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decât maximul special prevazut de legea noua, tinându-se seama de infractiunea savârsita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupa pronuntarea hotarârii sau în timpul executarii pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsa, se poate dispune fie mentinerea, fie reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicata nu poate fi coborâta sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proportional cu micsorarea maximului special prevazut pentru infractiunea savârsita. ” – pedeapsa din hotarare reducandu-se cu o treime 1/3
Ex : Daca maximul special prevazut de legea veche a fost 15 ani, iar maximul special al legii noi este de 10 ani. Aplicarea 1/3 de reducere la pedeapsa de 9 ani in baza legii vechi 6 ani.
5. Principiul ultraactivitatii legii penale
Art 16 „ Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata în acel interval de timp. ”
Ultraactivitatea legii penale este o exceptie de la principiul activitatii penale, motiv pentru care legiuitorul a limitat aceasta exceptie doar cu privire la legile temporare
Ratiunea pentru care s-a instituit exceptia ultraactivitatii acestor legi consta in aceea ca in realizarea scopului acestora (natura vremelnica si exceptionala a situatiilor pe care le reglementeaza legea temporara), nu ar putea fi realizat acest scop datorita perioadei scurte in care legea temporara activeaza si care nu ar permite descoperirea, urmarirea si judecarea definitiva a infractiuniilor savarsite in aceasta perioada.
- Cunoscandu- se termenul pana la care legea temporara este in vigoare, unii infractori ar putea sa se sustraga de la urmarire si judecata pana la iesirea legii din vigoare
- Toate acestea ar lipsi de eficienta legiile temporare, ori ele de regula sunt adoptate din necesitatea de a actiona mai sever impotriva unor fapte care intr-un context social dat prezinta un pericol deosebit.
12
Infractiunea
“Fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala”
Definitie:
Art 17 “Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.”
Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale
Tipicitatea infractiunii
Tipicitatea = trasaturile faptei concrete ( savarsita de infractor) corespund cu cerintele normei de incriminare (art din legea penala)
- Fapta concreta devine infractiune numai daca corespunde trasaturilor stabilite de legiuitor in modelul prevazut de norma penala
!!! In doctrina penala nu se foloseste termenul de “tipicitate” ci expresia “fapta prevazuta de legea penala”
Tipicitatea infractiunii presupune ca premise necesare:
- Norma de incriminare- Savarsirea unei fapte concrete- Trasaturile faptei concrete sa corespunda cu norma de incriminare
Antijuridicitatea
Antijuridicitatea= este o evaluare a caracterului actiunii care constituie nu numai o violare a unei norme dar si o atingere adusa unei valori sociale ocrotite de legea penala
Trasaturile esentiale ale infractiunii
Trasaturile esentiale ale infractiunii sunt:
- Pericolul social- Vinovatia- Prevazuta de lege
13
1. Pericolul social
= orice actiune sau inactiune care aduce atingere uneia dintre valorile sociale ocrotite de legea penala
Pericolul social are 2 forme:
Pericolul social generic
- Se refera la un grup de infractiuni savarsite. O infractiune este concret incriminate si cuantificata de catre legiuitor ( ex: 2-10 ani)
Pericolul social concret- Este pericolul pe care il reprezinta fapta savarsita de o anumita persoana
si este cuantificata de catre judecator ( 3 ani)
Fapta lipsita de pericolul social
Lipsa pericolului social nu constituie infractiune, fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima aduse unei valori aparate de lege si prin continutul ei concret esteo fapta lipsita in mod vadit de importanta, motiv pentru care aceasta fapta nu reprezinta o infractiune.
Conditii pentru ca fapta sa fie lipsita de pericolul social:
- Fapta sa aduca o atingere minima valorii aparate de lege- Fapta prin continutul ei concret sa fie in mod vadit lipsita de importanta
La aprecierea lipsei pericolului social se poate tine seama de urmatoarele conditii:
- Urmarea produsa- Conduit personalitatea infractorului
Procurorul sau judecatorul daca apreciaza ca sunt indeplinite una sau mai multe conditii va sanctiona fapta cu o amenda administrative care nu este o sanctiune de drept penal ( cum este amenda penala).
Amenda administrativa este dispusa de catre organul de urmarire penala sau de catre judecator.
2. Vinovatia – fapta sa fie savarsita cu vinovatie
Este a doua trasatura esentiala a infractiunii
Vinovatia este atitudinea psihica a persoanei, care savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta pericol social si a avut reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia.
14
3. Fapta sa fie prevazuta de legea penala
Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale
In cazul in care s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, dar lipsesc celelalte trasaturi esentiale, respectiv pericolul social sau vinovatia, se poate vorbi doar de o fapta prevazuta de legea penala si nu de o infractiune
Continutul constitutiv al infractiunii
Continut legal - cuprinde caracteristicile elementelor definite de norma de incriminare
Continut concret- Cuprinde caracteristicile definite de norma de incriminare si altele pentru
relevant pericolului social Continut de baza
- Cuprinde conditiile necesare existentei infractiunii Continut agravat
- Pe langa conditiile de baza mai contine si alte caracteristici specific (omor calificat)
Continut atenuat- Pe langa conditiile necesare existentei infractiunii are si caracteristici de
ordin obiectiv (ucidere din culpa) Continut alternativ
- Cand norma prevede modalitatile de savarsire a infractiunii Continut constitutiv generic
- Este o constructive logica ce insumeaza trasaturile caracteristice tuturor infractiunilor, folosita in scop didactic
Continut constitutiv specific- Contine conditiile necesare existentei fiecarei infractiuni asa cum este
definite ea in norma de incriminare
Structura continutului constitutiv generic
Elementele constitutive ale infractiunii sunt:
- Obiectul- Subiectul- Latura subiectiva- Latura obiectiva
15
Analiza elementelor constitutive ale infractiunii
1.Obiectul infractiunii
Obiectul juridic al infractiunii este format din valorile sociale ocrotite de legea penala, prevazute in principiu in art. 1 si in concret in normele de incriminare din partea speciala a codului penal si din celelalte legi special care sunt lezate prin activitatea infractionala.
Obiectul infractiunii se imparte in 3 categorii:
Obiectul juridic general- Este format din totalitatea valorilor ocrotite de dreptul penal
Obiectul juridic generic- Este format dintr-un grup de valori sociale de aceeasi natura ocrotite de
dreptul penal si care pot fi lezate numai prin anumite actiuni (grupa de infractiuni contra persoanei)
Obiectul juridic special- Este format din valoare careia se intreapta nemijlocit actiunea/inactiune
prevazuta de legea penala, in fiecare norma de incriminar (omorul- lezeaza valoarea suprema-viata persoanei)
2. Obiectul material
Obiectul material (fizic) este lucrul sau fiinta care incorporeaza unele valori sociale ocrotite de legea penala si asupra caruia se indreapta actiunea/inactiunea prevazuta de lege (la furt- obiectul material este- bunul, la omor- obiectul material este –corpul)
Subiectul infractiunii
Subiectul activ al infractiunii
Orice persoana fizica ce savarseste o fapta prevazuta de legea penala si indiferent in ce calitate o savarseste este faptuitor.
Cand faptuitorul savarseste fapta cu vinovatie acesta este infractor.
Infractorul este subiectul activ al infractiunii!
16
Conditiile generale pentru a fi subiect active al infractiunii:
Sa fie o persoana fizica Persoana sa fi implinit varsta de 14 ani Persoana fizica sa aiba libertatea de vointa si actiune Persoana sa savarseasca fapta cu vinovatie
Minoritatea penala
Minorul sub 14 ani nu raspunde penal. Minorii intre 14 si 16 ani, raspunderea penala este conditionata de existent
discernamantului Minorul care a implinit 16 ani raspunde penal
Subiectul activ special al infractiunii
- Este vorba de autorul infractiunii- Se mai numeste si subiect calificat ( militar, functionar, gestionar)
Persoana juridica subiect activ al infractiunii
“ Persoana juridica cu exceptia statului,autoritatilor publice si institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu face obiectul domeniului privat raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie ceruta de legea penala”
Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice
Persoana juridica care nu raspunde penal:- Statul- Autoritatiile publice- Presedintele, Guvernul Parlamentul- Autoritatile administrative autonome
Nu pot raspunde penal entitatile administrative, precum comuna, orasul, municipiul, judetul.
Nu raspund penal:- Institutiile publice care desfasoara o activitate ce nu poate fi obiect al
domeniului privat Codul penal in vigoare instituie raspunderea generala a persoanei juridice,
adica theoretic persoana juridical poate savarsi orice actiune incriminate de lege
Sfera persoanelor fizice care pot antrena raspunderea penala sunt:- un membru al organelor sale de conducere
17
- alti angajati ai persoanei juridice cu conditia ca acestia sa actioneze in interesul persoanei juridice
Faptele savarsite de persoanele fizice trebuie sa:
- realizeze obiectul de activitate sau sa fie in interesul persoanei juridice
Persoanei fizice ii se va aplica o sanctiune penala prevazuta pentru persoanele fizice, iar persoanei juridice o sanctiune prevazuta de legea penala pentru persoanele juridice.
Subiectul pasiv al infractiunii
Subiectul pasiv al infractiunii este victima.
Subiectul pasiv general
- Poate orice persoana fizica sau juridica si chiar statul
Subiectul pasiv special
- Exista atunci cand se cere o calitate speciala a acestuia ( femeie gravid, persoana in incapacitatea de a se apara)
Latura obiectiva
Latura obiectiva – este manifestarea exterioara a omului si consta dintr-o actiune sau inactiune prin care se lezeaza valorile,producand o schimbare efectiva in realitatea obiectiva, denumita urmare socialmente pericoloasa.
Se retin 3 elemente ale laturii obiective:
Elemental material (actiunea/inactiunea) Urmarea periculoasa Raportul de cauzalitate dintre acestea
1. Elementul material
a) Actiunea - ( comisiunea)
- consta in savarsirea a ceea ce legeainterzice, incalcandu-se o norma prohibitive (ex:omor- actiunea este uciderea)
b) Inactiunea - (omisiunea)
- consta in abtinerea de la o actiune pe care legea pretinde sa fie indeplinita, incalcandu-se astfel o norma onerativa (ex: nedenuntarea)
18
2. Urmarea periculoasa
- consta in schimbarea efectiva produsa in realitatea inconjuratoare sau in pericolul producerii unei asemenea schimbari, datorita actiunii/inactiunii prevazute de legea penala
Astfel
1. In cazul infractiuniilor in care urmarea socialmente periculoasa are un rezultat material, acestea se numesc infractiuni materiale. (omor- moartea victimei)
2.In cazul infractiuniilor in care urmarea socialmente periculoasa nu are un rezultat material, acestea se numesc infractiuni formale. (insula, calomnia)
In raport de gravitatea urmarilor acestea pot fi:
a. Urmarea de baza
- este necesara pentru existenta infractiunii tip (la omor-moartea victimei)
b. Urmarea agravata
- este necesara pentru realizarea continutului agravat al infractiunii si care atrage o agravare a raspunderii penale ( ex: omorul asupra unei femei gravide)
3. Raportul de cauzalitate
Raporul de cauzalitate desemneaza relatia dintre cauza si efect.
Raportul de cauzalitate se stabileste intre actiunea omului prevazuta de legea penala, care constituie cauza si urmarea periculoasa care este efectul actiunii/inactiunii.
In cazul infractiunii formale, raportul de cauzalitate nu este necesar, el rezultand din savarsirea faptei.
S-au exprimat mai multe teorii in legatura cu raportul de cauzalitate:
1. Teza monista = sustine ca urmarea imediata are o singura cauza
a) Teoria cauzei eficiente – considera drept cauza a rezultatului pe aceea care a declansat prcesul de generare si a creat pentru celelalte conditii aptitudinea de a se produce urmarea imediata
b) Teoria cauzei proxime – considera drept cauza contributia umana ce sesitueaza imediat anterior rezultatului
c) Teoria cauzei adecvate - considera drept cauza a unui rezultat pe aceea care este apta prin natura ei sa produca un rezultat
19
2. Teza pluralista = sustine ca rezultatul se poate datora mai multor cause
a) Teoria echivalentei conditiei – sunt considerate cauze ale rezultatului, toate conditiile care l-au precedat fata de care rezultatul nu s-ar fi produs
b) Teoria conditiei necesare – sunt considerate cauze ale rezultatului orice conditie necesara pentru producerea acestuia, tinandu se seama de contributia concreta adusa de fiecare conditie
In doctrina noastra penala se apreciaza ca Teoria echivalentei conditiilor, ofera cele mai mari posibilitati pentru solutionarea legaturii de cauzalitate.
Raportul de cauzalitate are un caracter obiectiv deoarece exista si in afara si independent de constiinta omului.
Raportul de cauzalitate:
apare ca avand un caracter necesar- de regula cauza generand in mod necesr si direct efectul (ori de cate ori
inima va fi lezata printr-o lovitura de cutit, se va produce moartea victimei)
poate fi si intamplator- cand numai datorita intamplarii se produce si un rezultat, dar stabilirea lui
chiar si intamplatoare atrage raspunderea penala (intentia indirect) poate fi simplu si complex
- complex- atunci cand mai multe cause impletite intre ele produc rezultatul- simplu - cand efectul se datoreaza unei singure cause
Imprejurarile care pot face parte din latura obiectiva a infractiunii
A.Timpul
- apare ca un element de existenta a infractiunii ( tahlarie calificata pe timp de noapte)
B.Locul
- apare ca un element de existenta a infractiunii (furt calificat din loc public)
C.Mod de savarsire
- exploziii, incendii
D.Mijloacele de savarsire
- apar ca elemente ale infractiunii la atentatul impotriva unei colectivitati
20
Latura subiectiva
Latura subiectiva - consta dintr-un complex de stari de constiinta care preced si intotesc actele exterioare (actiune/inactiune) si care sunt dirijate in vederea producerii anumitor urmari periculoase, sau daca nu sunt dirijate in acest scop, produc totusi astfel de urmari, datorita usurintei sau a neglijentei faptuitorului.
Subelementele laturii subiective sunt:
- Vinovatia – elemente principale- Mobilul- Scopul subelemente secundare
1. Vinovatia
Vinovatia consta in atitudinea psihica a faptuitorului fata de actiunea/inactiunea sa, in sesnul cunaosterii imprejurarii ca aceasta este prevazuta de legea penala, ca produce anumite urmari periculoase, pe care le doreste sau le accepta, sau manifesta o atitudine de usurinta sau nepasare fata de acestea din urma, ori nu prevede urmarile desi trbuia sa le prevada.
Exista daca o fapta prevazuta de legea penala si care are un grad mare de pericol social este savarsita cu intentie sau cu culpa.Pe langa aceste doua forme chiar daca legiuitorul nu o prevede ca atare avem si praeterintentia.
Viovatia implica interactiunea a doi factori:
a) facorul volitiv – exprima vointa subiectului activ de a savarsi o fapta
b) factorul intelectiv – este exprimat de reprezentarea pe care subiectul active o are asupra urmarilor actiunilor
Formele vinovatiei
A. . Intentia
Fapta este savarsita cu intentie atunci cand infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte
b) prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui
21
Intentia are doua modalitati:
1) Intentia directa
- exista atunci cand infractorul prevede rezultatul- urmarea- fapte sale si urmareste- doreste-producerea lui
Intentia directa se poate manifesta sub mai multe grade:
a) Intentia premeditata- reprezinta o circumstanta de agravare, care consta intr-o chibzuire mai
indelungata decat cea obisnuita si o stare relative calma cu privire la loc, timp si actiune si mod de comitere, si asteptarea unui timp mai indelungat de gandire pentru ca urmarea sa se produca, iar riscurile ca aceasta sa nu se produca sa fie cat mai mici.
b) Intentia repentina (spontana)- apare in stare de puternica tulburare sau emotie a faptuitorului determinate de
o provocaredin partea persoanei vatamate sau datorita procesului nasterii.
c) Intentia speciala- exista atunci cand scopul infractiunii este urmarit in mod special si acest scop
este prevazut express in norma de incriminare (vatamare corporala grava – sa-I scoata ochii victimei)
2) Intentia indirecta - Exista atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l
urmareste (doreste) accepta posibilitatea producerii lui
B. Culpa (Usurinta, neglijenta)
- Culpa constituie cea de-a doua forma a vinovatiei, mai usoara in grad decat intentia
Fapta este savarsita din culpa cand infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta socotind fara temei ca el nu se va produce
b) nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia sa-l prevada
22
Exista doua feluri de culpa:
1) Culpa cu prevedere- Infractorul prevede rezultatul actiunii sale, dar el nu accepta rezultatul socotind
in mod usuratic ca acesta nu se va produce
2) Culpa fara prevedere- Infractorul nu prevede rezultatul actiunii sale, el nu are reprezentarea acestui
rezultat.
Neprevederea rezultatului se datoreaza atitudinii neglijente a infractorului, deoarece in mod obisnuit, cu putina vointa putea sau trebuia sa prevada acest rezultat.
Nu exista culpa in prezenta cazului fortuit.
C. Praeterintentia (intentia depasita)
- Nu este definita expres in Codul Penal, insa aceasta exista atunci cand infractorul prevede rezultatul actiunii sale si il urmareste, insa se produce un rezultat mai grav decat acesta, pe care nu l-a prevazut desi trebuia sa-l prevada sau pe care chiar daca l-a prevazut nu l-a acceptat.
Mobilul si scopul infractiunii
Mobilul
- Este factorul psihic care il determina pe infractor sa comita fapta. Acesta poate consta intr-un sentiment de ura, razbunare, lacomie, fanatism. Se va tine seama de mobil la individualizarea pedepsei judiciare.
Scopul
- Consta din ceea ce vrea sa realizeze pe plan subiectiv infractorul prin producerea urmarii actiunii/inactiunii sale. (satisfacerea unor placer in cazul furtului)
Formele infractiunii intentionate in raport de fazele de desfasurare ale acesteia
Fazele de desfasurare ale infractiunii intentionate pot fi definite ca fiind acele etape pe care le poate parcurge activitatea infractionala din momentul conceperii sale pana in momentul producerii urmarilor socialmente periculoase.
Infractiunea presupune o desfasurare in timp si spatiu, parcurgand mai multe moment si faze, fiecare avand un anumit rol in raport cu rezultatul final al acesteia.
23
Exista doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala:
Perioada interna Perioada externa
Perioada interna
Cunoaste trei faze:
Momentul conceperii ideiio Cand se naste ideea infractionala, care intereseaza pe judecator in
moemntulindividualizarii pedepsei Momentul deliberarii
o Momentul in care sa canatresc motivele pro si contra pentru savarsirea
infractiunii Momentul deciziei
o Se ia hotararea de a se comite infractiunea
Perioada interna nu are relevanta penala si nu se incrimineaza. Insa exista si doua exceptii:
- Cazul in care perioada interna cunoaste o latura externa, cand mai multe persoane concept si decid impreuna asupra hotararii infractionale
- Momentul in care faptuitorul se destainuie, comunica verbal si altor persoane hotararea de a comite o infractiune
Perioada externa
Sunt cunoscute ca faze ale desfasurarii activitatii infractionale comisive intentionate urmatoarele:
Faza actelor preparatorii- Consta in acte care pregatesc spiritual si material infractiunea
Faza actelor de executare- Este faza executiei infractiunii, actele effectuate in acest proces dinamic fac ca
activitatea fizica sa treaca de la pregatirea actelor la executarea lor, activitate fizica ce constituie latura obiectiva a infractiunii.
Faza urmarilor- Se situeaza tot in faza externa a activitatii si incepe din momentul in care
activitatea fizica a fost efectuata in intregime pentruinfaptuirea rezolutiei infractionale, pana cand urmarea socialmenete periculoasa s-a efectuat, s-a consumat.
24
Exista situatii in care fazele de desfasurare nu sunt posibile:
Culpa simpla (neglijenta)
- Acolo unde nu s-a prevazut rezultatul si nu s-a urmarit un anume scop, nu poate exista nici pregatirea si nici incercarea de executare a infractiunii, ci doar consumarea ei
Praetereintentia
Culpa cu prevedere
Infractiunile savarsite prin inactiune
Infractiunile cu executie rapida (ex: Calomnia)
Formele infarctiunii intentionate
Prin forme al infractiunii se inteleg formel pe care acestea le pot avea in functie de fazele de desfasurare a activitatii infractionale.
Putem distinge urmatoarele forme ale infractiunii intentionate:
a) forma actelor preparatoriib) forma tentativec) forma faptului consumatd) forma faptului epuizat
Din punct de vedere al etapelor de executare a laturii obiective, infractiuniile se clasifica in:
infractiuni tip infractiuni atipice
Actele preparatorii
Actele preparatorii sunt toate acele acte prin care se pregateste savarsirea actiunii ce constituie elemental material al infractiunii, specific pentru aceste acte fiind ca ele intervin inainte de executare si ca urmaresc sa asigure buna desfasurare a infractiunii, prin creeare conditiilor si aproprierea mijloacelor necesare savarsirii infractiunii.
Actele preparatorii se clasifica in:
acte de pregatire materiala- Pot consta in : procurarea, confectionarea, modificarea , ori adaptarea unor
instrumente
25
acte de pregatire morala- consta in culegerea de informatii, elaborarea unor planuri ale executarii,
ipoteze, versiuni, atragere de complici, studierea locului faptei
Pentru existent actelor de pregatire este necesara existent mai multor conditi:
1) sa fie efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni determinate2) sa capete o manifestare concreta, apta de a creea conditiile favorabile
executarii unei infractiuni determinate3) sa preceada executarea fara a se integra in elemental material al
infarctiunii4) sa fie efectuate cu intentie
Delimitarea actelor de pregatire de cele de executare
1) Teoriile subiective = au la baza cunoasterea exacta rezolutiei infractionale, in realizarea careia s-a efectuat actul
Teoria echivocitatii – actul preparator este orice act echivoc, care prin el insusi nu releva in ce scop a fost efectuat si cu ce gand, iar act de executare orice act univoc care arata in ce scop a fost efectuat.
Teoria intentiunii relevate – actul preparator este orice act care nu vadeste intentia certa si hotararea de a savarsii un fapt penal, ci lasa o impresie vaga si nesigura, iar act de executare este oricare act da in vileag intentia cu care a fost efectuat.
2) Teoriile obiective= au ca baza dinamismul actului, adica pozitia lui in procesul dinamic, care trebuie sa duca la realizarea infractiunii
Teoria incidentei actului- actul preparator este orice act ce cade asupra subiectilor active, iar act de executar, este cel ce cade asupra subiectilor pasivi
Teoria cauzalitatii inerte- actele preparatorii sunt actele care nu au primit o directionare anume, actele destinate a fi cauza, dar nu au fost indrumate contra cuiva, iar actele de executare sunt actele dirijate spre bunurile sau interesele cuiva, pe care trebuie sa le primejduiasca.
3) Teoriile formale = au ca baza actiunea tipica descrisa sau indicate de norma incriminatoare si sustin urmatoarele.
a) Actele preparatorii sunt actele care raman in afara actiunii tipiceb) Actul preparator cuprinde o cauzalitate potential, fiind ca el va servi la violarea
normeic) Actele preparatorii sunt legate de infarctiune in mod abstract
26
4) Teoriile mixte= sustin ca actul preaparator nu este periculos , iar cel executive este
Sanctionarea actelor preparatorii
Au fost formulate mai multe puncte de vedere cu privire la sanctionarea actelor preparatorii:
- Conceptia subiectiva = trebuie sa fie pedepit orice act prin care s-a manifestat exterior ideea de a savarsi infractiunea, pentru aplicarea unei represiuni
- Conceptia obiectiva= pune la baza represiunii existenta obiectiva a violarii oridinii juridice, ei sunt de acor cu nepedepsirea actelor preparatorii, dar amintesc ca anumite acte preparatorii pot fi sanctionate
Incriminarea actelor preparatorii
- Teza incriminarii nelimitate = sustine incriminarea actelor preparatorii deoarece acestea reprezinta pericol social
- Teza incriminarii limitate = sustine necesitatea incriminarii actelor preparatorii doar in cazul infractiunilor grave
- Teza neincriminarii = este dominanta si consacrata de legislatia penala in vigoare. Legea penala nu trebuie sa sanctioneze numai actele care se integreaza in latura obiectiva a infractiunii si nu cele ce le premergm deoarece numai actele care fac parte din elemental material al infractiunii prezinta pericolul social necesar
Exista situatii in practica cand:
a) actele preparatorii sunt incriminate ca infractiuni consummateb) actele preparatorii sunt asimiliate cu tentative ( tradarea prin ajutarea
inamicului)c) actele preparatorii sunt integrate in continutul constituitv al infractiunii de baza
Tentativa
Daca executarea nu a putut trece de starea de incercare la starea de consumare intervine o noua situatie numita tentativa.
Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul.
27
Conditiile de existenta a tentativei sunt:
- sa existe intentia de a savarsi infractiunea- rezolutia infractionala sa fie pusa in executare- executarea sa fie intrerupta sau sa nu-si produca efectul
Modalitatile tentativei
Tentativa este o forma atipica a infractiunii fata de infractiunea tip si cunoaste diferite modalitati, care se plaseaza intre faza preparatorie si momentul consumat, avand o limita inferioara si superioara.
Exista:
Dupa gradul de realizare al elementului material
- tentative intrerupta- tentative terminata
Dupa natura cauzelor care au determinat esuarea consumarii
- tentativa proprie- tentative improprie
Delimitarea tentativei de actele preparatorii
1) Teoria subiectiva- Propune drept criteriu de deosebire aptitudinea celor doua categorii de acte
de a da in vileag rezolutia infractionala in realizarea careia au fost comise.
Actul preparator este prin substanta sa echivoc, nu lasa sa se vada in ce scope fost efectuat.
Actul de executare este univoc, lasand sa se vada limpede legatura sa cu infractiunea.
2) Teoria obiectiva- Propune drept criteriu de distinctive dinamismul actului (preparator sau de
executie) care duce la comiterea infractiunii
3) Teoria formala- Propun drept criteriu de distinctive identitatea formala intre actul savarsit si
actiunea prevazuta ca element material al infractiunii.
Delimitarea tentativei de infractiunea consumata
In cazul infractiunii consumate se produce rezultatul prevazut in continutul infractiunii, prevazut dorit sau acceptat si de infractor, pe cand la tentativa nu se produceacest rezultat.
28
Limita superioara este determinate, fie de intreruperea executarii incepute, fie de ramanerea fara rezultat sau imposibilitatea terminarii executarii rezolutiei infractionale.
Intinderea incriminarii
Un aspect important al problematicii tentativei il constituie intinderea incriminarii, daca ea trebuie incriminate la toate sau numai la unele infractiuni.
Teza incriminarii nelimitate – sustine ca tentative trebuie incriminate la toate infractiunile, intrucat actele de executare care formeaza elemental material al tentative, prezinta prin insele pericolul social al unei infractiuni.
Teza incriminarii limitate- se sutine necesitatea incriminarii tentativelor doar la infractiunile grave. Aceasta se aplica si in sistemul nostrum de drept penal.
Modul de sanctionare al tentative
La modul de sanctionare s-au creat doua conceptii:
1) Sistemul parificarii
- Preconizeaza sanctionarea tentative cu o pedeapsa egala cu cea pentru infractiunea consumata, pe motivul ca sub aspect subiectiv nu se deosebeste de infractiunea consumata, incriminata in norma speciala de sanctionare
2) Sistemul diversificarii
- Propune pentru tentative o pedeapsa diferita cu pedeapsa pentru infractiunea consumata, pe motivul ca tentative prezinta un grad mai redus de pericol social decat infractiunea consumata, datorita realizarii partiale a laturii obiective
Codul penal roman in vigoare adopta teza diversificarii stabilind ca tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea maximului special si jumatatea minimului special prevazut de legepentru infractiunea consumata fara ca minimul sa fie mai mic de mimimul general.
In cazul in care pedeapsa este detentiunea pe viata, tentative se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 25 de ani.
Infractiunea consumata
Infractiunea consumata este acea forma de infractiune determinate de faza de desfasurare a activitatii infractionale, in care intentia se materializeaza printr-o activitate care realizeaza intreg continut al infractiunii.
Infractiunea se considera a fi savarsita in forma consumata atunci cand activitatea infractionala adus la producerea rezultatului infractional urmarit si
29
prezinta toate conditiile cerute de lege pentru existent infractiunii in configuratia tipica a acesteia.
Infractiunea fapt consumat
Forma consumata a infractiunii se prezinta in doua modalitati:
Infractiuni de rezultat- Presupune executarea actiunii si producerea rezultatului respectiv
Infractiuni de pericol- Infractiunea se considera consumata numai in momentul in care s-a realizat
actiunea/inactiunea incriminate, fara a se mai cere producerea unui rezultat, acesta subintelegandu-se dub forma unui pericol
!!!O infractiune se considera consumata in masura in care se realizeaza continutul cuprins in legea penala.!!!
Infractiunea fapt epuizat
Infractiunea fapt epuizat este si ea o forma atipica de infractiune, mai grava decat cea tipica.
Infractiunea fapt epuizat este posibila in cazul infractiunilor continui sau continuate, progressive si de obicei. La toate aceste infractiuni apare pe langa un moment al consumarii si un moment al epuizarii.
Infractiunea continua – este infractiunea al carei element material, consta dintr-o actiune sau inactiune ce se prelungeste in timp, in mod natural, chiar dupa momentul consumarii, pana la interventia unei forte contrare cand se epuizeaza. (ex: furtul de curent electric)
Infractiunea continuata- se intelege infractiunea ce se realizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, insa in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, a unor actiuni/inactiuni, care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. Este vorba de executare in rate sau etape a aceleiasi infractiuni.
Infractiunea progresiva – dupa ce se realizeaza continutul unei infractiuni, denumite de baza,rezultatul acesteia se amplifica de la sine in asa fel incat da nastere unei alte infractiuni, mai grave,denumita progresiva, in care se absoarbe si fapta de baza
Infractiunea de obicei – elemental material este alcatuit dintr-o pluralitate de acte, care, considerate de sine statatoare, nu au caracter penal, dar prin repetarea faptei de un numar de ori ajungand sa reprezinte o obisnuinta sau indeletnicire a faptuitorului devine infractiune.
30
Pluralitatea de faptuitori
Distingem trei forme al pluralitatii de faptuitori:
1) Pluralitatea naturala (necesara)
2) Pluralitatea constituita (legala)
3) Pluralitatea ocazionala (participatia penala)
Pluralitatea naturala
Exista atunci cand fapta prevazuta de legea penala poate fi savarsita datorita continutului ei legal numai prin cooperare, in mod natural si obligatoriu, a mai multor persoane, faptuitori, care toti au calitatea de subiecti activi.
Ex: Subminarea puterii de stat, incaierarea
In toate aceste cazuri continutul legal descris in norma de incriminare, impune participarea obligatorie a cel putin doua persoane in calitate de autori, la comiterea faptei.
Pluralitatea constituita
Exista in acele cazuri in care legea incrimineaza simplul fapt de a alacatui o grupare de persoane in vederea savarsirii unor infractiuni.Savarsirea faptei penale se realizeaza prin isusi acordul interveit intre persoanele ce alcatuiesc gruparea, chiar inainte ca acestia sa fi comis infarctiunile pe care si le-au propus sa le savarseasca.
Conditiile de existent ale pluralitatii constituite:
a) asocierea in vederea comiterii de infractiunib) grupul infractional organizat
Asocierea in vederea comiterii de infractiuni impune mai multe conditii dupa cum urmeaza:
1) Preexistenta unei grupari sau cel putin incercarea constituirii acesteia.Aceasta grupare trebuie sa aiba minim 2 membrii iar maximul este nelimitat.
2) Legatura subiectiva dintre participant, concretizata in forma unei intelegeri ilicite.Rezolutia infractionala trebuie cunoscuta si asimilata de
31
catre toti membrii gruparii si fiecare dintre acestia sa fie ghidati de acelasi mobil.
3) Respectiva grupare sa puna efectiv in pericol valorile sociale ale infractiunii scop. Este foarte importanta aceasta conditie deoarece altfel am fi in ipoteza in care am sanctiona o tentative, deoarece infractiune scop nu poate fi retinuta sub forma unei tentative. Perioada in care fiinteaza organizatia trebuie sa aiba un caracter durabil. Un interval mai lung sau mai scurt de timp in care, in functie de scopul urmarit, sa existe o coeziune intre membrii si actiunea colectiva.
4) Asocierea sa poata avea un regim sanctionator independent de retinerea vreunei alte fapte in sarcina participantilor, cu care asocierea sa poata intra eventual in concurs.
A doua forma a pluralitatii constituite este grupul infractional organizat, numit si criminalitate organizata.
Conditiile grupului infractional organizat:
In cadrul gruparii sunt inglobate trei sau mai multe persoane, dar impunand existenta unui grup structurat – ceea ce impune ca in cadrul gruparii sa existe structuri organizatorice foarte clar stabilite.
- Se constituie organisme de control cu regulamente si statute proprii sub forma unor impartiri piramidale, cu o coeziune intre membrii bazata pe subordonarea ierarhica cu o verticalitate impusa.
- Durata in care acest grup activeaza este una mai indelungata.- Concentrarea grupului vizeaza activitati care aduc profituri mari: trafic de
arme, spalare de bani, proxenetism, coruptie, falsificarea de monede, trafic de persoane.
Scopul comun al membriilor este acela de a obtine a unor avantaje material consistente, fara scrupule si indifferent de mijloace care sunt dintre cele mai periculoase.
Gruparea se constituie in folosirea violentei sau constrangerii de orice fel, pentru atingerea scopului, asigurarea disciplinei interne. De asemenea ei se mai ocupa si cu ascunderea provenientei banilor din activitati ilicite.
Infractiunea de constituire a unui grup infractional organizat se aplica doar in masura in care maximul special al sanctionarii infractiunii scop depaseste 5 ani.
32
Pluralitatii constituite i poate alatura o pluralitate ocazionala. Aceasta este posibila sub forma instigarii la aderare sau sprijinirea asocierii, precum si sub forma complicitatii prin promisiune, tainuire sau favorizare.
Pluralitatea ocazionala de faptuitori
Exista atunci cand o infractiune prin continutul ei legal se poate savarsi de o singura persoana, dar ocazional in concret se savarseste de mai multe persoane in cooperare, in calitate de autori, instigator sau complici.
Participatia penala
Participatia penala exista atunci cand mai multe persoane intre care s-a stabilit o legatura subiectiva (coeziune psihica), coopereaza cu acte materiale sau intelectuale la savarsirea aceleiasi fapte prevazuta de legea penala, cooperare care nu este ceruta de continutul legal sau natural al infractiunii.
Conditii de existenta
Aceste conditii cumulative sunt:
1) Pluralitatea de faptuitori- Aceasta conditie este indeplinita atunci cand cel putin 2 persoana coopereaza
la savarsirea unei infractiuni, a unei fapte prevazute de legea penala, car pot fi dupa caz, autori, coautori sau complici.
2) Legatura subiectiva dintre participanti- Fara existent acestei legaturi subiective, contributia mai multor persoane la
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala nu constituie participatie penala
- Conditia legaturii subiective este realizata cand cel putin unul dintre participant, altul decat autorul (instigator, complice) actioneaza cu intentie
- Sub aspectul factorului volitiv participantul urmareste, doreste, accepta producerea urmarii periculoase a actiunii autorului si voieste sa-si aduca contributia la produceea acestor urmari.
3) Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala- Fapta trebuie sa constituie infractiune, conditie indeplinita cand cel putin unul
dintre participant, altul decat autorul, savarseste fapta cu vinovatie.- Obligatoriu este necesar sa existe un autor al faptei prevazute de legea
penala, care sa savarseasca actiunea/inactiunea descrisa in norma de incriminare.
33
4) Cooperarea materiala si/sau intelectuala- Sub aspect obiectiv, participantii trebuie sa-si duca o contributie efectiva la
savarsirea faptei prevazute de lege, prin acte specific calitatii lor, de executare (autori,coautori), de ajutor (complici), sau de instigare (instigator), contributia putand fi materiala sau intelectuala
Natura juridica a participatiei penale
In legatura cu natura juridical a participatiei penale s-au conturat doua teorii:
a) Teoria complicitatii delict distinct- Actele de participatie reprezinta fapte distincte, constituind tot atatea
infractiuni conexe cate persoane au contribuit la producerea rezultatului, adica participantii nu savarsesc o singura fapta, ci atatea fapte cati participant sunt
b) Teoria complicitatii delict unic- Considera ca activitatea participantilor nu are o individualitate juridical distinct,
ci se integreaza in fapta unica, ce atribuie semnificatia penala tuturor actelor de participatie
- Aceasta teorie a fost adoptata si de legiuitorul roman
Din unicitatea faptei decurg anumite consecinte foarte importante:
- data savarsirii faptei de catre autor se rasfrange asupra tuturor participantilor- in cazul intervenirii unei cause care duce la inlaturarea raspunderii penale
pentru fapta, aceasta are efect asupra tuturor participantilor- daca fapta nu este prevazuta de legea penala acest aspect se rasfrange
asupra tuturor participantilor- in caz de achitare a unuia dintre participant, acesta solutie se rasfrange si
asupra celorlalti participant- plancerea penala a victimei asupra unui participant se intinde asupra tuturor
participantilor, insa retragerea plangerii nu are nici un efect daca se face numai fata de un singur participant
- intreruperea cursului prescriptiei raspunderii penale asupra unui participant face ca aceasta sa cada asupra tuturor
- incadrarea juridical se rasfrange asupra fiecarui participant, cu posibilitatea diferentierii in ceea ce priveste retinerea unor agravante
- locul savarsirii infractiunii va fi considerat locul in care autorul a savarsit in tot sau in parte infractiunea
34
Formele participatiei penale
1) Atitudine psihica
Participatie proprie- Toti participant actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie Participatie improprie- Participantii nu actioneaza cu aceasi forma de vinovatie-
2) Importanta contributiei
Participatie principala- Contributia vizeaza insasi continutul infractiunii, caracteristica autoriilor Participatie secundara- Cand contributia participantilor nu intra in realizarea actiunii (instigator,
complici)
3) Momentul efectuarii Participatie anterioara Participatie concomitenta
4) Felul contributiei Participare omogena- In care toti participantii au aceeasi calitate (coautori) Participare eterogena- In care au calitati diferite
5) Formele participatiei concrete Autoratul Complicitatea Instigarea Coautoratul
Formele de participatie au un caracter absorbant in sensul ca cele mai grave le absorb pe cele mai putin grave.
Participatia penala propriu-zisa
Participatia penala propriu-zisa se prezinta sub mai multe forme, in raport cu natura contributiei pe care diferiti participant o au la savarsirea faptei peale si anume sub forma autoratului (coautoratului), instigare si complicitate.
35
Autoratul si coautoratul
Autorul este acea persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.
- Activitatea autorului se caracterizeaza prin aceea ca executa direct, nemijlocit, fapta, actiunea (inactiunea) sa integrandu-se in latura obiectiva a infractiunii.
- Autoratul poate exista independent, fiind ca infractiunea poate fi savarsita nemijlocit fara, alte contributii
- Autorul trebuie sa detina calitatea necesara in momentul safarsirii faptei, dobandirea ulterioara a acestei calitati nu atribuie participantului calitatea de autor dupa cum pierderea ei dupa savarsirea faptei nu-I exclude aceasta calitate.
O fapta penala poate fi savarsita de doua sau mai multe persoane. Aceste persoane care au contribui nemijlocit la savarsirea faptei sunt coautori, intrucat activitatile lor, care la baza o vointa comuna au dus la realizarea faptei, s-au completat unele pe altele, toate contribuind direct la producerea rezultatului.
Codul penal nu defineste coautoratul.Insa doctrina sustine ca:
Coautoratul este situatia in care doua sau mai multe persoane contribuie nemijlocit la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, in baza unei vointe commune, a unei legaturi subiective.
In cazul infractiunilor proprii, a caror existent este conditionata de o anumita calitate a subiectului active, coautor nu poate fi decat acea persoana care are calitatea special ceruta de lege, participantul care desi efectueaza nemijlocit acte de realizare a activitatii incriminate, dar care nu are calitatea ceruta de lege este numai complice, deoarece lipsa calitatii atribuie activitatii sale un caracter accesoriu, secundar.
Conditiile coautoratului:
1) Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala
2) Coperarea pe plan obiectiv- Activitatea este de realizare, nemijlocita, de efectuare a actelor de executare,
ce vor conduce la producerea rezultatului periculos.
3) Vointa comuna a coautorilor- Fiecare dintre ei voieste sa-si uneasca contributia cu a celorlalti in vederea
realizarii uneia si aceleiasi infractiuni.
Exista coautorat numai in cazul in care activitatile infractionale sunt coordonate material si intelectual.
36
Intentia coautorului presupune reprezentarea acestuia ca activitatea sa se alatura cu a celuilalt coauthor in vederea realizarii unei anumite fapte, unita cu vointa de a coopera la infaptuirea sa.
Activitatea autorului cat si a coautorilor trebuie sa fie indreptata impotriva aceluiasi obiect social constand in realtiile sociale ocrotite prin incriminarea infractiunii savarsite.
In cadrul actelor de executare trebuie inclusa si categoria actelor care fara a face parte din actiunea tipica, incriminate de norma penala, contribuie in masura determinant la realizarea infractiunii, in anumite conditii fiind indispensabile savarsirii ei.
Infractiuni la care coautoratul nu este posibil:
Infractiunile omisive- Nedenuntarea Infractiunile cu autor unic- Marturia mincinoasa, prostitutia, etc Infractiunile din culpla- Deoarece la aceste infractiuni lipseste coeziunea psihica, legatura subiectiva
Instigarea
Instigatorul este persoana care cu intentie determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de lege de legea penala.
Instigarea este a doua forma a participatiei penale propriu-zise.
Instigatorul este numit si autorul intellectual sau moral al faptei.
Conditiile instigarii:
a) Savarsirea unei singure fapte prevazute de legea penala (unicitatea faptei)
b) La savarsirea faptei o persoana are calitatea de instigator iar una de instigat (putand participa mai multi instigator, autori si complici)
c) Pe plan subiectiv este necesara stabilirea unei legaturi de la instigator la instigat sub forma intentiei. Pe plan subiectiv instigatorul concepe in mintea sa savarsirae unei fapte penale si hotaraste o alta persoana sa savarseasca fapta, inoculand acestei persoane propria sa rezolutie infractionala.
d) Pe plan obiectiv sa existe o activitate exterioara din partea instigatorului, constand intr-un indemn care sa aiba ca efect determinarea instigatorului, in luarea de catre acesta din urma a hotararii de a savarsi
37
o fapta prevazuta de legea penala. Determinarea instigatului se poate face prin diferite mijloace , verbale, scrise, directe, indirect si pot sa conste in argument logice, promisiuni de bani, daruri etc
- Instigarea nu poate consta intr-o omisune.- Instigarea este o activitate premergatoare luarii rezolutiei infractionale de catre
autor.
e) Indemnul instigatorului trebuie sa aiba ca efect luarea de catre instigat a hotararii infractionale, intre indemn si hotarare existand un raport de cauzalitate.
- Pentru a se retine in sarcina unei persoane forma instigarii este necesar sa se stabileasca nu numai ca a indemnat pe autor sa comita infractiunea, ci si ca indemnul sau a fost determinat in acest sens, adica autorul material nu ar fi savarsit infractiunea fara indemnul instigatorului.
Formele instigarii
1) Dupa forma de vinovatie
Instigare proprie- Prin realizarea unei concordante sub raport subiectiv intre instigator si
instigat, in sensul ca instigatul savarseste fapta cu intentie
Instigare improprie- Prin lipsa coeziunii psihice intre instigator si instigat, in sensul ca instigatul
savarseste fapta din culpa sau chiar fara vinovatie
2) Dupa mijloacele folosite
Instigare simpla- Cand mijolacele de determinare sunt simple si obisnuite (rugaminti)
Instigare calificata- Cand pentru determinarea instigatului se folosesc mijloace deosebite (oferirea
de daruri,exercitarea de presiuni,amenintari)
3) Dupa numarul persoanelor
Instigare cu un singur faptuitor
Coinstigare- Presupune cooperarea mai multor persoane la determinarea uneia sau unor
persoane sa comita o fapta prevazuta de legea penala
38
4) Dupa numarul persoanelor fata de care se desfasoara activitatea de instigare
Instigarea individuala- Cand activitatea de determinare se desfasoara asupra unei persoane sau
asupra mai multor persoane determinate
Instigarea colectiva- Ce se caracterizeaza prin instigarea unui numar nedeterminat de persoane sa
comita o infractiune sau mai multe infractiuni
5) Modul de actiune a instigatorului
Instigarea imediata- Instigatorul se adreseaza nemijlocit instigatului pentru determinarea acestuia
la savarsirea infractiunii
Instigarea mediata- Cand determinarea are loc prin intermediul altei persoane
6) Modul deschis sau ascuns
Instigarea evidenta- Deschisa, explicita
Instigarea insiduoasa- Sau ascunsa, cand instigatorul nu se da in vileag, obtinand determinarea
instigatului, fara ca acesta sa realizeze caracterul infractional al faptei sale, la care a fost determinat.
7) Dupa rezultatul obtinut
Instigarea cu efect negativ- Instigatorul nu a reusit sa determine pe instigat sa ia hotararea de a savarsi
infractiunea.
Instigarea cu efect pozitiv- Instigatorul a reusit sa determine pe instigat sa ia hotararea de a savarsi
infractiunea.
Atunci cand instigatul a savarsit fapta sunt indeplinite conditiile unei instigari perfecte, reusite urmata de executare.
39
Cand instigatul a inceput savarsirea faptei, dar s-a desistat ori impiedicat producerea unui rezultat, sunt realizate conditiile instigarii, dar consecintele juridice ale activitatii instigatorului si instigatul va beneficia de cauza de impunitate, iar instigatorul va raspunde pentru instigare neurmata de executare.
Complicitatea
Complicele este persoana care cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va vaforiza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.
Complicitatea este o forma secundara de participatie. Contributia complicelui la savarsirea faptei este secundara, in raport cu
contributia principala a autorului si instigatorului
Conditiile complicitatii:
a) Savarsirea unei singure fapte prevazute de legea penala.
b) Participarea mai multor persoane la savarsirea unei singure fapte, din care cel putin una are calitatea de autor si una are calitatea de complice.
c) Pe plan subiectiv, in mod obligatoriu, complicele participa la savarsirea faptei cu intentie. Intentia consta in prevederea de catre complice a actiunii pe care urmeaza sa o execute autorul , a urmarilor periculoase ale acesteia, pe care le urmareste, doreste, le accepta, precum si prevederea ca actul sau de inlesnire sau de ajutor se alatura actiunii/inactiunii.
d) Pe plan obiectiv, complicele trebuie sa-si aduca o ocntributie efectiva la comiterea faptei prevazuta de legea penala, de catre o alta persoana, contributia constand in acte de inlesnire si ajutor.
e) Actele de inlesnire se refera la acte indeplinite anterior ineperii executarii actiunii de catre autor, constand in procurarea de mijloace, luarea de masuri sau in creearea de conditii de natura sa usureze savarsirea faptei.
f) Actele de ajutor se refera la acte indeplinite pe parcursul desfasurarii effective a actelor de executare de catre autor.
40
Felurile complicitatii
Complicitatea este de doua feluri:
a) Complicitatea intelectuala Cand se contribuie la intarirea sau mentinerea hotararii infractionale a
autorului care era deja luata- O forma a complicitatii intelectuale este promisiunea de tainuire sau de
favorizare facuta inainte de savarsirea faptei de catre autor sau in timpul savarsirii faptei.
- Tainuirea sau favorizarea sunt infractiuni de sine statatoare si se savarsesc ulterior comiterii infractiunii.
Cand insa tainurea sau favorizarea se realizeaza pe baza unei intelegeri prealabile savarsirii infractiunii, sau a unei intelegerirealizate in timpul savarsirii faptei, intelegere in cadrul careia s-a facut o promisiune de tainuirea sau favorizare, tainuitorul sau favorizatorul este complice la infractiune.
Mai mult decat atat, simpla promisiune constituie complicitate, chiar daca ulterior nu a fost respectata, deoarece promsiunea a intarit sau intretinut hotararea infractorului de a savarsii infractiunea.
b) Complicitatea materiala Consta in acte material de inlesnire si ajutor cum ar fi:- Punerea efectiva la dispozitia autorului a unor mijloace material pentru
savarsirea infractiunii cu conditia ca acestea sa fie efectiv folosite de autor- Ajutorul material efectiv dat in cursul savarsirii actiunii de catre autor ( ex: tine
scara, tine lumanarea, otraveste cainele) ca si prin inlaturarea in general a unui obstacol, pentru ca autorul sa poata actiona
Complicitatea este posibila si la tentative, la infractiunile aflate in concurs, la infractiunile continuate, de obicei sau complexe.
Pedeapsa in cazul participatiei penale
S-a adoptat sistemul parificarii pedepsei, in sensul ca din moment ce toti participa la savarsirea unei singure infractiuni, pedepsele principale se vor aplica intre aceleasi limite legale special tuturor participantilor.
De la aceasta regula exista doua exceptii:
a) Instigarea neurmata de executare- Se caracterizeaza prin impiedicarea autorului de a produce rezultatul faptei
sale.Instigatorul se sanctioneaza cu o pedeapsa intre minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general, iar in cazul in care pedeapsa era detentiunea pe viata, se aplica inchisoarea intre 2 si 10 ani.
41
- Actele aratate nu se pedepsesc daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul cand actele indeplinite de autor pana in momentul instigarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala.
b) Impedicarea savarsirii faptei- Participantul nu se pedepseste daca in cursul executarii sau inainte de
descoperirea faptei, impedica consumarea acesteia (este vorba de instigator si complice).
Participatia penala improprie
In cazul acestei participatii exista o cooperare sub aspect obiectiv intre participant, dar lipseste legatura subiectiva dintre ei in sensul ca instigatorul si complicele savarsesc fapta cu intentie, iar autorul actioneaza din culpa sau fara vinovatiei.
Participatia improprie se prezinta sub doua modalitati:
1. Modalitatea intentiei si culpa fara prevedere
Determinarea , inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazuta de legea penala, se actioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.
2. Modalitatea intentiei si lipsa de vinovatie
Determinarea , inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie, la savarsirea unei fapte penale, de catre o persoana care comite aceea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
Circumstantele personale si circumstantele reale
Circustantele sunt imprejurarile in care are loc savarsirea faptei prevazute de legea penala, imprejurari ce consta in stari, situatii, intamplari, calitati, insusiri si orice alte date ale realitatii sau date susceptibile sa particularizeze fapta sau pe faptuitor.
Impartirea circumstantelor in reale si personale este importanta in stabilirea pedepsei in caz de participatie.
42
43
