UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREŞTICPAC - CA

PROIECT DE ABSOLVIRE

CURS POSTUNIVERSITAR“Evaluarea factorilor de risc de accidentare

şi îmbolnăvire profesională pentru locul de muncă

Lăcătuş reparaţii vagoane”

Cursant: Coordonator:Ing. MR Dr. Ing. …………..

– 2011 –

CUPRINS

1. Prevederile legale privind necesitatea evaluǎrii riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ

2. Principiile şi practica generalǎ a evaluǎrii riscurilor profesionale în Uniunea Europeanǎ

3. Prezentarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ

4. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ PENTRU LOCUL DE MUNCĂ “ Lăcătuş reparaţii vagoane”

4.1 Procesul de muncă4.2 Elementele componente ale sistemului de muncă evaluat4.3 Factorii de risc identificaţi4.4 Fişa de evaluare a locului de muncă4.5 Fişa de măsuri propuse4.6 Interpretarea rezultatelor evaluării

1. Prevederile legale privind necesitatea evaluǎrii riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ

Obligativitatea evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ în România decurge din legislaţia actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii Europene privind sănătatea şi securitatea în muncă: Legea 319/2006 şi normele metodologice de aplicare a ei (HG 1425/2006) reglementează obligativitatea evaluǎrii riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ la fiecare loc de muncă.Astfel:

„Angajatorul are urmǎtoarele obligaţii în domeniul securitǎţii şi sǎnǎtǎţii în muncǎ: …- să asigure evaluarea riscurilor pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor în vederea stabilirii măsurilor de prevenire, incluzând alegerea echipamentului tehnic, a substanţelor chimice şi a preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de muncǎ etc.; angajatorul trebuie sǎ dispunǎ evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ pentru toate locurile de muncǎ, inclusiv pentru acele grupuri de angajaţi care sunt expuşi la riscuri particulare; în urma acestei evaluǎri, mǎsurile preventive şi metodele de lucru stabilite de cǎtre angajator trebuie sǎ asigure o îmbunǎtǎţire a nivelului de protecţie a angajaţilor şi sǎ fie integrate în toate activitǎţile unitǎţii respective, la toate nivelurile ierarhice”.

„Atribuţiile personalului din serviciul de securitate a muncii sunt:- să asigure evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesionalǎ la locurile de muncă, precum şi sǎ reevalueze riscurile ori de câte ori sunt modificate condiţiile de muncǎ şi sǎ propunǎ măsurile de prevenire corespunzătoare, ce vor alcătui programul anual de protecţie a muncii; evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională şi determinarea nivelului de risc pe loc de muncǎ şi unitate".

2. Principiile şi practica generalǎ a evaluǎrii riscurilor profesionale în Uniunea Europeanǎ

2.1. TERMINOLOGIE termenii “pericol” şi “risc” nu au întotdeauna aceeaşi semnificaţie, nici

în legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene, nici în diversele discipline ştiinţifice; definiţiile utilizate sunt următoarele: pericol: proprietatea sau capacitatea intrinsecă prin care un element (de

exemplu: materii, materiale, metode şi practici de muncă, tehnologii) este susceptibil să conducă la materializarea unui eveniment nedorit;

risc: probabilitatea ca evenimentul nedorit să se realizeze cu o anumită gravitate, în condiţii de utilizare şi/sau expunere date;

evaluarea riscurilor: estimarea (eventual cuantificarea) riscurilor asociate existenţei condiţiilor de manifestare a pericolului la locul de muncă, având impact asupra stării de securitate şi sănătate a muncitorilor.

2.2. SCOPUL EVALUǍRII RISCURILOR

angajatorul are obligaţia generală de a asigura starea de securitate şi de a proteja sănătatea muncitorilor; evaluarea riscurilor are drept obiectiv să permită angajatorului adoptarea măsurilor de prevenire/protecţie adecvate, cu referire la:

prevenirea riscurilor profesionale; formarea muncitorilor; informarea muncitorilor; implementarea unui sistem de management care să permită aplicarea

efectivă a măsurilor necesare.

evaluarea riscurilor trebuie să fie structurată astfel încât să permită muncitorilor şi persoanelor care răspund de protecţia muncii:

să identifice pericole existente şi să evalueze riscurile asociate acestor pericole, în vederea stabilirii măsurilor destinate protejării sănătăţii şi asigurării securităţii muncitorilor, în conformitate cu prescripţiile legale;

să evalueze riscurile în scopul selectării optime, în cunoştinţă de cauză, a echipamentelor, substanţelor sau preparatelor chimice utilizate, precum şi a amenajării şi a organizării locurilor de muncă;

să verifice dacă măsurile adoptate sunt adecvate; să stabilească atât priorităţile de acţiune, cât şi oportunitatea de a lua

măsuri suplimentare, ca urmare a analizării concluziilor evaluării riscurilor; să confirme angajatorilor, autorităţilor competente, muncitorilor şi/sau

reprezentanţilor acestora că toţi factorii relevanţi, legaţi de procesul de muncă, au fost luaţi în considerare;

să vegheze ca măsurile de prevenire/protecţie, considerate necesare şi adoptate în baza evaluării riscurilor, să contribuie efectiv la ameliorarea stării de securitate şi sănătate în muncă.

schema generală a procedurii de evaluare a riscului care include şi câteva elemente de management al acestuia este urmǎtoarea:

1. Stabilirea planului de evaluare a riscurilor profesionale2. Structurarea evaluării.

Abordarea deciziei privind modul de abordare (geografică, funcţională /axată pe proces/axată pe flux)

3. Colectarea informaţiilor. Mediu/sarcini de muncă/persoane expuse/experienţă acumulată

4. Identificarea pericolelor 5. Identificarea persoanelor expuse6. Identificarea tipurilor de expunere7. Evaluarea riscurilor.

Probabilitate de producere/gravitatea consecinţelor, în condiţii reale8. Studiul posibilităţilor de eliminare sau de control a riscurilor9. Stabilirea priorităţilor de acţiune şi de adoptare a măsurilor de securitate10. Implementarea şi aplicarea măsurilor de securitate11. Înregistrarea rezultatelor evaluării.12. Măsurarea (aprecierea) eficacităţii13. Controlul (periodic sau în cazul unor modificări în sistem):

Rezultatele evaluării îşi menţin valabilitatea (nu este necesară nici o altă acţiune).

Revizuirea se impune.14. Urmărirea planului de evaluare a riscurilor.

Observaţie: Conţinutul şi amploarea fiecărei etape depind de situaţia concretă

existentă la locul de muncă analizat (de exemplu, numărul de muncitori, materialele utilizate, accidentele de muncă şi bolile profesionale înregistrate, tehnologiile aplicate, caracteristicile locului de muncă şi riscurile specifice).

2.3. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE EVALUǍRII RISCURILOR

evaluarea riscurilor reprezintă studiul sistematic al tuturor aspectelor procesului de muncă susceptibile de a genera evenimente nedorite, al mijloacelor de eliminare a pericolelor şi al măsurilor de prevenire/protecţie aplicabile pentru controlul acestor riscuri;

evaluarea riscurilor trebuie să fie condusă de conducerea la vârf, care va consulta şi/sau va implica direct toţi factorii afectaţi/interesaţi: angajator, conducere la vârf, muncitori şi reprezentanţii acestora;

evaluarea riscurilor comportă următoarele etape:a. Identificarea pericolelor;b. Identificarea muncitorilor (sau a altor persoane) care pot fi expuse la

aceste pericole;c. Estimarea calitativă sau cantitativă a riscurilor;d. Examinarea posibilităţilor de eliminare a riscurilor;e. Aprecierea necesităţii de a stopa adoptarea altor măsuri vizând

prevenirea sau reducerea riscurilor.

evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă: locuri de muncă fixe (de exemplu, birouri, ateliere, şcoli); locuri de muncă evolutive (de exemplu, şantiere de construcţii, docuri,

şantiere navale); locuri de muncă mobile (de exemplu, locurile de muncă temporare

pentru întreţinerea canalizărilor urbane, vizite de inspecţie).

evaluarea riscurilor pentru locurile de muncă relativ imuabile (birouri, ateliere de construcţii sau de confecţii etc.):

va ţine seama de condiţiile uzuale; nu va fi reiterată atunci când locurile de muncă sunt comparabile; va lua în considerare necesitatea unei evaluări revizuite sau diferite atunci

când circumstanţele se schimbă, de exemplu, prin introducerea de echipamente sau tehnologii noi.

evaluarea riscurilor la locurile de muncă în care circumstanţele şi condiţiile se modifică implică o abordare care să faciliteze luarea în considerare a acestor schimbări; riscurile pot fi evaluate de o manieră generală, astfel încât principiile de eliminare şi control să rămână valabile, chiar dacă locul de muncă se modifică (principiile de construire a unor schele de calitate se pot aplica pe toate şantierele de construcţii; în agricultură se va ţine cont de succesiunea anotimpurilor şi de influenţa ei asupra muncii în exterior;

evaluarea riscurilor: nu va fi realizată exclusiv de către angajator sau de reprezentanţii

acestuia; la acest demers vor fi asociaţi şi muncitorii sau reprezentaţii lor, care trebuie consultaţi în timpul procesului de evaluare şi informaţi cu privire la concluziile obţinute şi măsurile preventive adoptate;

va ţine cont de eventuala prezenţă la locurile de muncă a muncitorilor altor întreprinderi sau a altor categorii de personal; prin însăşi prezenţa lor, aceştia sunt expuşi riscurilor existente dar, pe de altă parte, este posibil ca ei să expună unor riscuri noi personalul permanent;

va lua în considerare interacţiunile potenţiale dintre activităţile proprii şi cele ale întreprinderii deservite; angajatorii al căror personal execută lucrări în alte întreprinderi (de exemplu, lucrări de montaj, întreţinere, service) trebuie să vegheze la securitatea şi sănătatea personalului propriu;

va lua în considerare vizitatorii (studenţi, elevi, public, pacienţi în spitale etc.), deoarece adesea aceştia nu sunt conştienţi de riscuri şi ignoră măsurile de protecţie; din acest motiv se recomandă stabilirea unui regulament destinat vizitatorilor, aceştia urmând să primească un rezumat vizând măsurile de prevenire şi protecţie ce trebuie urmate.

2.4. METODOLOGIA DE EVALUARE A RISCURILOR

deşi nu există un principiu universal valabil privind metodologia de evaluare a riscurilor, totuşi două reguli sunt esenţiale în domeniu:

evaluarea trebuie astfel structurată încât toate pericolele şi riscurile potenţiale să fie analizate;

când un risc a fost identificat, prima întrebare la care trebuie căutat un răspuns este dacă pericolul asociat nu poate fi eliminat.

operaţii care pot fi incluse în abordările (sau combinaţiile de abordări) posibile ale evaluǎrii riscurilor:

observarea mediului specific locului de muncă; determinarea tuturor sarcinilor de muncă specifice locului de muncă

considerat, pentru a exista certitudinea că toate vor fi luate în considerare în cadrul evaluării;

analiza riscurilor induse de diferitele sarcini de muncă; observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă, pentru a se

verifica conformitatea procedurilor aplicate cu cele stabilite şi inexistenţa unor riscuri suplimentare;

analiza modurilor de operare, pentru evaluarea expunerii la pericol; analiza factorilor externi de influenţă; analiza detailată a factorilor psihologici, sociali şi fizici susceptibili să

contribuie la starea de stres la locul de muncă, precum şi interacţiunea acestora cu factorii organizaţionali şi de mediu;

analiza dispoziţiilor adoptate în vederea asigurării condiţiilor de securitate, îndeosebi cu referire la existenţa sistemelor de evaluare a riscurilor datorate noilor tehnologii şi materiale şi la actualizarea informaţiilor privind riscurile.

criterii aplicabile pentru evaluarea riscurilor: prescripţii legale; norme şi recomandări publicate principii de ierarhizare ale măsurilor de prevenire a riscurilor:→ evitarea riscurilor;→ înlocuirea elementelor periculoase prin altele nepericuloase sau mai

puţin periculoase;→ combaterea riscurilor la sursă;→ acordarea priorităţii măsurilor de protecţie colectivă în raport cu

măsurile de protecţie individuală;→ luarea în considerare a evoluţiei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice;→ ameliorarea continuă a nivelului de protecţie. selectarea modului de abordare a procesului de evaluare depinde de

următoarele elemente: natura locului de muncă (de exemplu, permanent sau temporar); tipul de proces (de exemplu, operaţii repetitive, procese

variabile/evolutive, lucrări executate în baza unor comenzi); particularităţile sarcinii de muncă (de exemplu, sarcini repetitive,

ocazionale, de tipul tratamentelor pe loturi de piese sau aplicarea sezonieră a pesticidelor, sarcini cu risc major cum ar fi intervenţiile în sistemele energetice sau penetrarea spaţiilor izolate);

complexitatea tehnică a locului de muncă. în practică, este deseori utilă conceperea procesului de evaluare ca un

demers structurat pe etape successive: evaluarea globală - constă în efectuarea unui distincţii nete între

riscurile majore, pentru care măsurile de securitate sunt cunoscute şi aplicate pe scară largă şi riscurile ce necesită o analiză detaliată; aceasta trebuie:

→ să recenzeze, dacă este posibil, riscurile ce pot fi eliminate; chiar dacă acest obiectiv este deseori irealizabil, el trebuie întotdeauna să reprezinte o prioritate;

→ să analizeze riscurile care nu necesită acţiuni noi şi, ca urmare, fonduri suplimentare (de exemplu, unelte de mână corect concepute şi utilizate în regim normal);

→ să identifice riscurile în general cunoscute, pentru care măsurile de securitate sunt nu doar simplu de identificat, ci şi disponibile;

→ să indice punctele pentru care se impune o evaluare completă, bazată pe tehnici mai complexe; în fapt acesta înseamnă ierarhizarea riscurilor.

evaluarea riscurilor care impune o analiză amănunţită - această etapă poate implica necesitatea recurgerii la tehnici complexe de analiză, în funcţie de situaţia concretă.

dacă evaluarea globală este apreciată ca insuficientă, analiza suplimentară va include cel puţin următoarele etape:

1. identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă;2. identificarea tuturor persoanelor ce pot fi expuse pericolelor,

inclusiv a grupelor de muncitori expuse în mod special 3. estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor

preventive efectiv aplicate;4. adoptarea deciziilor privind noile măsuri aplicabile în scopul

eliminării şi/sau reducerii riscurilor, cu raportare la codurile de bună practică;5. stabilirea priorităţilor vizând măsurile preventive luate în

considerare.

1. Identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul de muncăa. consultarea şi asocierea angajaţilor şi/sau a reprezentanţilor acestora,

pentru a le cunoaşte percepţia asupra riscurilor profesionale;b. examinarea sistematică a tuturor aspectelor sistemului de muncă,

incluzând: analiza modului de derulare a procesului de muncă (deoarece

practica curentă nu concordă cu prescripţiile, indiferent de natura acestora: legale, tehnologice etc.); situaţiile ce trebuie examinate cu prioritate cuprind lucrul în instalaţiile cu tehnologii noi, întreţinerea, curăţenia, precum şi urgenţele previzibile;

luarea în considerare a operaţiilor intermitente; analiza evenimentelor neprogramate, dar previzibile, de tipul

întreruperilor activităţii din diferite cauze.c. identificarea aspectelor legate de muncă ce pot induce pericole, cu accent

asupra celor asociate activităţii profesionale d. utilizarea în sens larg a noţiunii de pericol, pentru a se putea ţine cont nu

numai de pericolele menţionate pe lista de control, ci şi de modul în care angajaţii interacţionează cu pericolele, modificând astfel nivelul de risc.

2. Identificarea tuturor persoanelor ce pot fi expuse pericolelor, inclusiv a grupelor de muncitori expuse în mod special

→ se recomandă sǎ: să se ţină seama de categoriile de personal care interacţionează,

direct sau indirect cu pericolul;

să se acorde o atenţie specială grupelor de muncitori expuşi în mod curent unor riscuri majore.

3. Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate

→ această modalitate de estimare poate: fi, pe de o parte, o tehnică foarte simplă, bazată pe “bunul simţ

comun” şi care nu necesită, nici aptitudini specializate, nici mijloace de analiză complexe;

reprezenta, pe de altă parte, baza unui studiu complet privind securitatea şi sănătatea în muncă, integrând tehnici de analiză cantitativă a riscurilor, ceea ce constituie o necesitate în cazul proceselor complexe caracterizate prin riscuri majore;

să se situeze, între cele două extreme, cum este cazul proceselor şi tehnicilor relativ complexe sau al pericolelor sanitare ce pot fi greu de identificat şi care necesită analize şi măsuri suplimentare.

4. Adoptarea deciziilor privind noile măsuri aplicabile în scopul eliminării şi/sau reducerii riscurilor, cu raportare la codurile de bună practică

→ obiectivul acestei etape vizează garantarea protecţiei muncitorilor în raport cu cerinţele legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

→ acţiunile ulterioare concluziilor evaluării riscurilor:

CONCLUZII ACŢIUNIRiscuri nesemnificative pentru moment şi pentru care nu se poate prognoza, în mod raţional, o creştere în viitor.

Sfârşitul evaluării. Nu este necesară adoptarea nici unei măsuri suplimentare.

Riscuri aflate în domeniul de acceptabilitate, de exemplu, la un nivel conform normelor naţionale sau comunitare.

Ameliorarea gradului de protecţie, dacă este posibil. Sfârşitul evaluării. Respectarea normelor implică aplicarea efectivă a sistemului de prevenire implementat de către angajator.

Riscuri controlate în prezent, dar care pot creşte în viitor, existând pericolul ca sistemele de securitate să funcţioneze defectuos sau să fie greşit utilizate.

Măsuri ce permit îmbunătăţirea protecţiei, stabilizarea, eliminarea, controlul şi minimalizarea riscurilor de expunere mărite.Determinarea măsurilor suplimentare ce permit controlul situaţiilor de risc major, materializate în pofida măsurilor preventive aplicate anterior.

Riscuri potenţiale care nu sunt considerate a priori ca generatoare de accidente de muncă sau boli profesionale.

Compararea măsurilor efectiv aplicate cu codurile de bună practică. În cazul evidenţierii unor lipsuri, identificarea soluţiilor de îmbunătăţire a măsurilor de prevenire şi protecţie.

Riscuri corect controlate, dar inacceptabile (în baza principiilor generale enunţate în art. 6, paragraful 2 din Directiva 89/391/CEE).

Eliminarea riscurilor sau modificarea sistemului de management al riscurilor, în scopul conformării cu principiile de bună practică în vigoare.

Riscuri ridicate şi greşit (sau Identificarea şi aplicarea măsurilor provizorii

insuficient) controlate pentru moment.

imediate (dacă este cazul, chiar oprirea funcţionării sistemului de muncă).Evaluarea exigenţelor pe termen lung.

Absenţa elementelor semnificative privind existenţa sau inexistenţa riscurilor.

Continuarea procesului de colectare a informaţiilor până la obţinerea uneia dintre concluziile menţionate anterior.Între timp, se va minimiza expunerea prin aplicarea prescripţiilor.

5. Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate

→ este esenţial ca acţiunile destinate eliminării sau prevenirii riscurilor să fie ierarhizate; la stabilirea priorităţilor se va lua în considerare gravitatea riscului, consecinţele probabile ale unui incident, numărul de victime potenţiale şi intervalul de timp necesar pentru implementarea măsurilor de prevenire.

2.5. ACŢIUNILE ULTERIOARE PROCESULUI DE EVALUARE A RISCURILOR PROFESIONALE

concluziile unei evaluări a riscurilor profesionale ar trebui să determine: dacă riscul este controlat în mod adecvat; în caz contrar, care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor; priorităţile de acţiune; dacă pot fi adoptate măsuri destinate ameliorării nivelului de protecţie

sanitară şi a securităţii muncitorilor; ce alte categorii de personal pot fi afectate de către riscurile identificate.

2.6. ORGANIZAREA EVALUǍRII RISCURILOR angajatorilor li se recomandă stabilirea şi implementarea unui plan de

acţiune destinat eliminării şi/sau controlului riscurilor ar trebui să cuprindă: iniţierea, organizarea şi coordonarea evaluării; nominalizarea persoanelor competente pentru a realiza evaluarea; consultarea reprezentanţilor muncitorilor în ceea ce priveşte stabilirea

modalităţilor de nominalizare a persoanelor competente pentru a realiza evaluarea; furnizarea informaţiilor, formarea şi alocarea resurselor necesare

personalului însărcinat cu procesul de evaluare; asigurarea unei coordonării adecvate între evaluatori (dacă este cazul); implicarea conducerii la vârf şi participarea angajaţilor; stabilirea măsurilor de control şi revizuire a evaluării riscurilor; supravegherea respectării cerinţei ca măsurile de prevenire şi protecţie să

ţină seamă de rezultatele evaluării; urmărirea măsurilor de prevenire şi protecţie, pentru verificarea eficacităţii

acestora; informarea muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la

concluziile evaluării şi a măsurilor adoptate.

2.7. SELECTAREA PERSOANELOR ÎNSǍRCINATE CU EVALUAREA RISCURILOR

în orice tip de organizaţie, decizia finală vizând desemnarea persoanelor însărcinate cu evaluarea riscurilor aparţine angajatorului; evaluarea riscurilor poate fi realizată de:

angajatori; persoane din cadrul organizaţiei desemnate de către angajator; servicii externe de consultanţă. competenţa persoanelor însărcinate cu evaluarea riscurilor evaluarea riscurilor trebuie încredinţată unei echipe pluridisciplinare; persoanele însărcinate cu procesul de evaluare a riscurilor îşi vor justifica

competenţa demonstrând că posedă următoarele aptitudini:→ înţeleg abordarea generală a evaluării riscurilor;→ posedă capacitatea de a aplica concret la locul de muncă şi pentru

sarcina considerată orice metodă apreciată drept relevantă, ceea ce implică, printre altele:

identificarea problemelor de sănătate şi securitate a muncii; evaluarea acţiunilor necesare şi a priorităţilor; propunerea opţiunilor disponibile pentru eliminarea sau reducerea

riscurilor şi evidenţierea avantajelor asociate; evaluarea eficacităţii măsurilor propuse; promovarea progreselor şi practicilor curente în materie de

securitate şi sănătate în muncă.→ recunoaşterea cazurilor în care metodele de evaluare nu sunt apte să

ofere rezultate pozitive fără asistenţă externă, admiţându-se necesitatea recurgerii la servicii externe specializate.

relaţia dintre evaluatori şi serviciile de prevenire dispoziţiile adoptate pentru asigurarea evaluării riscurilor şi a

sarcinilor de prevenire, control şi urmărire, constituie exclusiv responsabilitatea angajatorului; în întreprinderile mici această activitate poate fi încredinţată unei singure persoane, în cele mai mari şi complexe funcţionează compartimente specializate, în care sarcinile specifice revin mai multor persoane care îşi asociază cunoştinţele, competenţele şi experienţa.2.8. INFORMAŢIILE NECESARE

persoanele însărcinate cu evaluarea riscurilor profesionale ar trebui să dispună de cunoştinţe şi/sau informaţii referitoare la:

pericolele şi riscurile a căror existenţă şi mod de manifestare sunt deja cunoscute;

echipamentele, materialele şi tehnologiile folosite în procesele de muncă; procedurile şi modul de organizare al sistemului de muncă, precum şi

interacţiunile dintre executanţi şi celelalte elemente componente ale sistemului; natura, probabilitatea, frecvenţa şi durata expunerii la pericole; raportul existent între expunerea la un anumit pericol şi gravitatea

consecinţelor; normele şi prescripţiile legale aplicabile riscurilor profesionale; elementele considerate ca bună practică, în domeniile în care nu există

norme legale specifice.

atunci când muncitorii mai multor firme îşi desfăşoară activitatea la acelaşi loc de muncă, evaluatorii trebuie să îşi transmită informaţiile referitoare la riscurile specifice operaţiilor efectuate de muncitorii fiecărei firme şi la măsurile de securitate şi sănătate în muncă adoptate.

2.9. SURSELE DE INFORMAŢII informaţiile necesare în procesul de evaluare pot proveni din următoarele

surse: analiza activităţii profesionale în scopul de a prevedea evenimentele

nedorite, în special în cazul evaluărilor cantitative; consultarea şi/sau participarea muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor

acestora; fişele, cărţile tehnice, manualele de utilizare ale producătorilor şi

furnizorilor de echipamente, materii prime şi materiale; informaţiile furnizate de specialiştii în securitate şi sănătate sau asociaţii

profesionale care deţin cunoştinţe şi experienţă în domeniu; bazele de date şi periodicele specializate; informaţiile în domeniu disponibile la serviciile sau organismele naţionale

competente; datele statistice privind accidentele de muncă, bolile profesionale şi

incidentele; instrucţiunile, manualele şi modurile de operare scrise pentru locul de

muncă; rezultatele măsurătorilor privind parametrii semnificativi; datele depersonalizate furnizate în baza supravegherii medicale; literatura ştiinţifică şi tehnică; normele şi standardele definite de organismele de standardizare naţionale,

europene sau mondiale; exigenţele minimale în materie de securitate şi sănătate în muncă, aşa

cum sunt ele definite în anexele la Directiva 89/654/CEE.

2.10. ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR EVALUǍRII se recomandă consemnarea într-un dosar a rezultatelor şi concluziilor

evaluării riscurilor profesionale; modul de apreciere a riscurilor trebuie să poată fi justificat, iar dosarul să indice:

că un plan de evaluare a riscurilor profesionale a fost conceput şi aplicat efectiv;

modul de transpunere în practică a planului; riscurile particulare sau deosebite (de exemplu, riscurile de infectare); grupele de muncitori expuşi în mod particular (de exemplu, electricieni,

gunoieri, artificieri etc.); alte tipuri de riscuri majore; după caz, deciziile adoptate în cursul procesului de evaluare, inclusiv

informaţiile pe baza cărora respectivele decizii au fost adoptate, atunci când evaluarea riscurilor nu a fost realizată pe baza unor norme sau recomandări publicate;

normele publicate sau toate celelalte categorii de indicaţii aplicate; măsurile recomandate pentru reducerea riscurilor şi ameliorarea protecţiei; modalităţile de verificare/control ale evaluărilor.

dosarul de evaluare a riscurilor va fi completat cu concursul (consultarea şi participarea) muncitorilor şi/sau a reprezentanţilor lor şi va fi pus la dispoziţia acestora pentru informare;

dosarele de evaluare a riscurilor trebuie puse la dispoziţia: muncitorilor desemnaţi de către angajatori să îşi asume responsabilităţi

specifice în raport cu securitatea şi sănătatea în muncă; reprezentanţilor muncitorilor care au responsabilităţi specifice în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă.

2.11. URMǍRIREA EFICACITǍŢII MǍSURILOR în urma evaluării riscurilor se vor adopta dispoziţii care să permită

programarea, organizarea, urmărirea şi controlul măsurilor de prevenire şi protecţie în scopul verificării eficacităţii lor;

informaţiile obţinute prin supraveghere servesc ca bază de referinţă pentru controlul şi revizuirea evaluării riscurilor.

2.12. CONTROLUL ŞI REVIZUIREA EVALUǍRII evaluarea riscurilor nu este un demers unic ; ea trebuie revăzută şi

revizuită, atunci când este cazul, din mai multe motive, dintre care pot fi menţionate: evaluarea poate antrena modificări în procesul de muncă; efectele

implementării unor astfel de modificări vor fi analizate a priori, însă se recomandă reevaluarea ulterioară a condiţiilor de muncă pentru stabilirea impactului practic al schimbărilor;

măsurile de reducere a riscurilor pot afecta unele componente ale sistemului de muncă;

evaluarea:→ poate să nu îşi menţină valabilitatea, deoarece datele şi informaţiile de

bază sunt perimate la un moment dat;→ poate fi îmbunătăţită;→ trebuie revizuită în vederea actualizării. măsurile de prevenire şi protecţie în vigoare sunt insuficiente sau

inadecvate din punct de vedere al noilor informaţii şi tehnici de securitate disponibile; ca urmare a concluziilor obţinute prin cercetarea unui accident de

muncă sau incident; în ambele cazuri se pot obţine informaţii importante asupra riscurilor identificate şi a măsurilor necesare pentru evitarea unor evenimente similare.

incidentele reprezintă situaţii definite cel mai frecvent ca evenimente nedorite care nu conduc la consecinţe asupra executanţilor sau sistemului de muncă; executanţii pot furniza informaţii extrem de utile despre incidente, informaţii care să fie folosite în cadrul evaluărilor a priori a riscurilor; din acest punct de vedere este determinant ca angajatorii să dezvolte climatul de încredere şi colaborare adecvat, pentru ca executanţii să fie conştienţi de importanţa semnalării incidentelor;

C.S.S.M. deţine un rol important prin colectarea informaţiilor, sprijinirea cercetării cauzelor incidentelor şi identificarea măsurilor de prevenire;

în marea majoritate a cazurilor, se recomandă refacerea evaluării riscurilor la intervale de timp regulate, stabilite în funcţie de natura pericolelor şi de amploarea modificărilor care pot interveni în sistemul de muncă supus analizei.

2.13. ELEMENTELE RISCULUI(dupǎ SR EN 1050: 2000 Securitatea maşinilor: Principii pentru aprecierea riscului)

Elementele riscului (dupǎ SR EN 1050: 2000) GRAVITATEA (severitatea daunei posibile) poate fi estimată luând în

considerare: natura a ceea ce trebuie protejat (persoane, bunuri, mediu); gravitatea leziunilor sau afectării sănătăţii (uşoară - în mod normal

reversibilă, gravă - în mod normal ireversibilă, deces); extinderea daunei (o persoană, mai multe persoane). PROBABILITATEA DE APARIŢIE a daunei poate fi estimată luând în

considerare:→ Frecvenţa şi durata expunerii depind de: necesitatea de acces în zona periculoasă (de exemplu, pentru

funcţionare normală, mentenanţă sau reparaţii); natura accesului (de exemplu, alimentare manuală cu materiale); timpul petrecut în zona periculoasă; numărul persoanelor care acced; frecvenţa accesului.→ Probabilitatea de apariţie a evenimentului periculos depinde de: fiabilitate şi alte date statistice; istoricul accidentului; istoricul afectării sănătăţii; compararea riscurilor.→ Posibilităţile de evitare sau limitare a daunei sunt funcţie de: persoanele care utilizează maşina (persoane calificate, persoane

necalificate, fără conducător); viteza de apariţie a evenimentului periculos (brusc, rapid, lent); orice formă de conştientizare a riscului (prin informaţii generale, prin

observare directă, prin intermediul semnalelor de avertizare şi a dispozitivelor indicatoare);

posibilităţile umane de a evita sau limita dauna (posibil, posibil în anumite condiţii, imposibil);

experienţa practică şi cunoştinţe (referitoare la maşină, referitoare la o maşină similară, fără experienţă).

PROCESUL ITERATIV PENTRU ASIGURAREA SECURITǍŢII(dupǎ SR EN 1050: 2000 Securitatea maşinilor: Principii pentru aprecierea riscului)

Procesul iterativ pentru realizarea securitǎţii (dupǎ SR EN 1050)→ reducerea riscului şi alegerea mǎsurilor de securitate adecvatenu fac parte din aprecierea riscului

START

Determinarea limitelor maşinii

Identificarea pericolelor

Estimarea riscului

Evaluarea riscului

Maşina prezintǎ

securitate?

Reducerea riscului

SFÂRŞIT

Analiza riscului

Aprecierea riscului

DA

NU

2.14. STADIUL ACTUAL AL METODELOR DE EVALUARE A NIVELULUI DE SECURITATE/RISC A MUNCII ÎNTR-UN SISTEM

Evaluarea nivelului de securitate/risc a muncii într-un sistem reprezintă punctul de plecare şi, totodată, baza ştiinţifică pentru stabilirea priorităţilor în acţiunile de prevenire.

Criteriile şi metodele de evaluare s-au dezvoltat în pas cu evoluţia generală a conceptului de securitate a muncii, respectiv cu diversele teorii privind geneza accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Există două posibilităţi de evaluare a securităţii muncii:→ evaluare postaccident/boală profesionalǎ („a posteriori”) - se bazeazǎ pe analiza

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse; criteriile de evaluare sunt indicatorii statistici de tipul coeficienţilor de frecvenţă şi de gravitate;

→ evaluarea preaccident/boală profesionalǎ („a priori”) se bazeazǎ pe analiza riscurilor, înainte de a se materializa în accidente sau boli profesionale; criteriile de evaluare sunt nivelurile de risc.

→ pentru ambele posibilitǎţi menţionate demersul poate fi:- inductiv (direct) - se porneşte de la cauzǎ spre efect;- deductiv (indirect) - se porneşte de la efect spre cauzǎ.

Principalele metode apriorice existente în prezent pot fi grupate în patru mari categorii :

1. controale şi verificări de rutină, apărute în faza „centrată pe maşină" a evoluţiei conceptului de securitate a muncii;

2. metode bazate pe modelul Heinrich, apărute în faza „centrată pe om";3. metode bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor, aplicabile sistemelor tehnice uşor de

definit, dar care nu iau în considerare factorul uman;4. metode bazate pe ergonomia sistemelor, având o sferă mai largă, de optimizare a

funcţionării sistemului şi tratând problemele de securitate a muncii doar la modul implicit şi secundar.

2.15. METODE APRIORICE DE EVALUARE A SECURITĂŢII MUNCII

SCOPINSTRUMENTE DE

LUCRUNIVEL DE APLICARE

MOD DE APLICARE

UTILITATE LIMITE

1.METODE TIP „CONTROALE Şl VERIFICĂRI" Depistarea

deficien-ţelor echipamentului tehnic în raport cu normele de securitate a muncii

Norme Instrucţiuni

(extrase)

Instalaţie Loc de muncă Atelier Întreprindere

Inspecţii ale organis-melor specializate:

- externe- interne

Eficacitate bună pentru riscurile tehnice

Se utilizează când nivelul de risc este foarte ridicat, iar riscurile evidente şi majore

Nu iau în considerare deficienţele de proiectare, stabilire şi repartizare a sarcinii de muncă

Nu iau în considerare erorile executantului

Nu surprind riscurile sporadice şi cele datorate unor vicii ascunse ale elementelor implicate în procesul de muncă

Analiza este de ordin general, evaluarea pur calitativă, iar procedeele de lucru sunt puţin sau deloc participative

2.ANALIZA RISCURILOR DUPĂ MODELUL HEINRICH Identificarea

acţiunilor periculoase şi a condiţiilor periculoase

Fişe de observaţii tip Heinrich, Lefevre, Ramsey

Operator Loc de muncă

Observaţie directă a procesului de muncă

Eficacitate bună în stabilirea erorilor executantului

Aplicabilitate în întreprinderi de tip taylorist (muncă normală normată pe operaţii şi mişcări)

Metodele se axează pe analiza acţiunilor operatorului

Utilizează ca model de referinţă comportamentul sigur, mărime dialectică, greu de cuantificat

Metodele sunt non-participative, iar evaluarea calitativă

SCOPINSTRUMENTE DE

LUCRUNIVEL DE APLICARE

MOD DE APLICARE

UTILITATE LIMITE

3.METODE BAZATE PE TEORIA FIABILITĂŢII SISTEMELOR3.1.ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE Şl A EFECTELOR LOR (AMDE)

Evaluarea nivelului de risc al unui sistem tehnic

Scheme-bloc Tabele sinoptice Scală de evaluare

a gravităţii şi probabi-lităţii defectărilor

Grilă de evaluare a riscurilor

Scheme tehnice simple:

- maşină- aparat- subansamblu

Experţi cu dublă specializare (în tehnologie şi securitate)

Metodă directă, inductivă (cauze - efect)

Posibilitate de cuantificare a riscului la sisteme tehnice

Eficienţă maximă în faza de concepţie

Poate constitui un instrument de aprofundare în cadrul analizelor de securitate a muncii

Nu ia în considerare decât factorul tehnic

Face abstracţie de ceilalţi factori implicaţi în procesul de muncă: executant – sarcină de muncă – mediu

Poate conduce la tabele mari, chiar pentru sisteme simple

Cost ridicat Competenţă deosebită

a analistului3.2.ANALIZA ARBORELUI DE DEFECTE (AAD)

Analiza fiabilităţii sistemelor tehnice

Arbori logici Simboluri Scheme logice

Sisteme tehnice complexe

Experţi cu dublă specializare (sistemele analizate şi securitate)

Metodă indirectă, deductivă (efecte - cauze)

Posibilitate de cuantifi-care a riscurilor tehnice

Aplicabilitate bună în faza de concepţie

Prelucrare automată a datelor

Se limitează la sectorul tehnic

Stabilirea „evenimen-tului de vârf” necesită o cunoaştere perfectă a sistemului

Presupune elaborarea unui arbore cauzal pentru fiecare eveniment

Cost ridicat Volum mare de muncă Competenţă înaltă a

analistului Nu prezintă remedii

SCOPINSTRUMENTE DE

LUCRUNIVEL DE APLICARE

MOD DE APLICARE

UTILITATE LIMITE

3.3.ANALIZA PRELIMINARĂ A RISCURILOR (APR) Analiza riscurilor

pentru sisteme tehnice în vederea îmbunătăţirii proiectării

Tabele sinoptice Arbori logici

elaboraţi în baza unui model teoretic

Fişe de analiză Grilă de evaluare a

consecinţelor pentru domeniul aeronautic

Proiectarea subansamblurilor avioanelor şi a altor sisteme tehnice

Specialişti în proiectare sisteme tehnice şi securitate

Metodă directă, inductivă

Permite eliminarea unor deficienţe de proiectare care conduc la mărirea fiabilităţii şi securităţii sistemelor tehnice

Metoda a fost concepută pentru industria aeronautică şi este particularizată pentru acest domeniu

Poate fi extinsă şi la alte domenii, utilizând alte grile de evaluare

Este axată pe factorul tehnic

Volum de muncă mare, cost ridicat

Specializare şi competenţă deosebită a analistului

4.METODE BAZATE PE ERGONOMIA SISTEMELOR4.1.METODA HAZOP (Hazard Operability)

Optimizarea sistemului om - maşină:

- productivitate- condiţii de

muncă

Tabel, cuvinte - cheie

Loc de muncă, procese continue

Observaţie directă, deducţie după analiza procesului

Activităţi care se desfăşoară în procese continue

Nu se poate aplica decât la procese automatizate (exemplu ind. chimică)

Necesită o deosebită rigoare pentru aplicare

SCOPINSTRUMENTE DE

LUCRUNIVEL DE APLICARE

MOD DE APLICARE

UTILITATE LIMITE

4.2.METODA DSF (Diagnosis Safety Form) - Listă de control

Chestionare închise

Întreprindere Completarea chestionarelor de către executanţi

Prelucrarea şi interpretarea datelor de către specialişti interni (serviciul de securitate a muncii)

Permite elaborarea unui „pre-diagnostic" intern al problemelor de securitate, care ulterior se profundează prin alte metode

Metoda nu oferă o tratare sistemică, bazându-se exclusiv pe opiniile executanţilor

Instrumentele de lucru (check-list şi chestionar) sunt închise şi nu epuizează categoriile de probleme de securitate (lipsă de model teoretic)

4.3.METODA DCT (Diagnostique des Conditions du Travail) - Baterie de

evaluare –chestionare specifice, închise

Întreprindere Sector

Răspunsuri dirijate pe bază de chestionare, culese de o echipă inter-disciplinară externă

Aplicabilă în întreprinderile deschise dialogului social

Permite obiectivarea celor mai critice condiţii de muncă şi a mecanismelor care le determină

Abordare sociologică, care nu evidenţiază decât în secundar aspectele de securitate a muncii

4.4.METODA SDQ (Safety Diagnosis Questionaire) Identificarea

situaţiilor periculoase (configuraţii critice)

Chestionar închis, detaliat, asupra activităţii operatorului

Loc de muncă Activitate

Răspunsuri culese de expertul în securitate de la operatori

Permite stabilirea incompatibilităţilor între activitatea operatorului şi condiţiile tehnice şi organizatorice date

Se limitează la analiza activităţii operatorului

Utilizează un model teoretic simplist, care nu permite o abordare sistemică

Metodă participativă (se bazează în bună parte pe aprecierile operatorului)

SCOPINSTRUMENTE DE

LUCRUNIVEL DE APLICARE

MOD DE APLICARE

UTILITATE LIMITE

4.5.METODA MORT (Management Oversight and Risk Tree) Identificarea:- omisiunilor în

prevenire- factorilor de risc

asumaţi- erorilor de

management al riscurilor (deficienţe de organizare)

Chestionar deschis, structurat pe baza unui model logic

Întreprindere Atelier

Se aplică de către serviciul de securitate intern sau experţi, formaţi pentru această metodă

Metodă bazată pe un model teoretic detaliat care permite o analiză pertinentă a deficienţelor de conducere şi organizare

Permite evaluare a priori şi a posteriori

Nu surprinde toate elementele implicate în accident, axându-se pe organizare şi mai puţin pe factorii tehnici

Analiza este foarte complexă şi necesită experţi în domeniu

4.6.METODA I.E.R.C.M. - Bucureşti Evaluarea solicită-

rilor impuse de condiţiile specifice locurilor de muncă

Stabilirea contraindi-caţiilor la încadrarea profesională

Tabel cu solicitări posibile

Scală de evaluare cu 5 niveluri

Loc de muncă Analiza locurilor de muncă de către o echipă specializată (medici, ergonomi, igienişti)

Permite stabilirea şi ierarhizarea solicitărilor la care este supus organismul uman la un anumit loc de muncă

Pentru evaluarea securităţii muncii prezintă doar interes metodologic

SCOPINSTRUMENTE DE

LUCRUNIVEL DE APLICARE

MOD DE APLICARE

UTILITATE LIMITE

4.7.METODA RENAULT - FRANŢA Evaluarea

ergonomică a condiţiilor de la locurile de muncă

Tabel cu factori de influenţă

Scală de evaluare cu 5 niveluri

Loc de muncă Observaţie directă Analiză, prelucrare

date şi interpretare făcute de experţi

Permite stabilirea profilului analitic al organizării ergonomice a locului de muncă, rezultând şi unele aspecte ale securităţii muncii

Securitatea muncii se ia în considerare numai în secundar, ca unul din factorii de influenţă a condiţiilor

Metoda se axează pe optimizarea organizării ergonomice a locului de muncă

4.8.METODA LEST - FRANŢA Evaluare socio-

ergonomică a condiţiilor de muncă

Tabel cu domenii de solicitări, factori de influenţă şi parametri

Scală de evaluare cu 10 niveluri

Întreprindere Atelier Loc de muncă

Analiză socio-ergonomică:- observaţie directă- chestionare- discuţii dirijate

Permite identificarea locurilor de muncă critice sub aspectul securităţii muncii, în contextul evaluării globale a condiţiilor de muncă

Metoda pune accent pe oboseala provocată de condiţiile de muncă şi mai puţin pe riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională

2.16. METODE DE ANALIZĂ A PERICOLELOR Şl ESTIMARE A RISCULUI(dupǎ Anexa B la SR EN 1050: 2000 Securitatea maşinilor: Principii pentru aprecierea

riscului) GENERALITĂŢI:→ Anexa B la SR EN 1050: 2000 prezintǎ numai metodele analiză a riscului

care combină analiza pericolului cu estimarea riscului;→ fiecare metodă a fost dezvoltată pentru o aplicaţie particulară; din acest

motiv, pentru o utilizare specifică la maşini, poate fi necesar a se modifica anumite detalii.

METODE:→ ANALIZA PRELIMINARĂ A PERICOLELOR (APP) este o metodă inductivă al cǎrui obiectiv este de a identifica, pentru

fiecare fază de viaţă a unui sistem/subsistem/componentă, pericolele, situaţiile şi evenimentele periculoase care ar putea provoca un accident;

permite identificarea factorilor de accidentare şi evaluarea calitativă a gradului posibilelor leziuni sau de afectare a sănătăţii; ulterior se prezintă propuneri de măsuri de securitate şi rezultatul aplicării acestora;

se recomandă ca metoda să fie ţinută la zi pe toată durata fazelor de proiectare, construcţie şi încercări în scopul de a depista noile pericole şi, dacă este necesar, a se face corecţii;

descrierea rezultatelor obţinute poate fi făcută în diverse moduri (de exemplu, tabele, grafice tip arbore).

→ METODA "CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ" este o metodă inductivă. pentru aplicaţii relativ simple sunt trecute în revistă proiectarea,

funcţionarea şi utilizarea maşinii; la fiecare etapă se formulează întrebarea "ce se întâmplă dacă" şi se răspunde evaluând efectele defectării componentei sau erorile procedurale asupra creării pericolelor la maşină;

pentru aplicaţii mai complexe, metoda poate fi mai bine aplicată prin utilizarea unei liste de verificare şi divizarea muncii în scopul de a încredinţa studiul anumitor aspecte privind funcţionarea maşinii unor persoane având cea mai mare experienţă sau calificare în evaluarea acelor aspecte (se face un audit privind experienţa operatorului şi cunoştinţele sale profesionale; se apreciază adaptarea echipamentului, concepţia maşinii, sistemul său de comandă şi echipamentul său de securitate; se trec în revistă efectele materialelor care sunt prelucrate şi se examinează registrele de fabricaţie şi întreţinere).

→ ANALIZA MODURILOR DE DEFECTARE Şl A EFECTELOR LOR (AMDE)

este o metodă inductivă al cărei obiectiv principal este de a evalua frecvenţa şi consecinţele defectării unei componente; în cazul în care procedurile de operare sau erorile operatorului au un rol important, alte metode pot fi mai adecvate;

poate necesita mai mult timp decât un grafic tip arbore pentru defectări, deoarece pentru fiecare componentă se iau în considerare toate modurile de defectare;

anumite defectări au o probabilitate de apariţie foarte mică; dacă aceste defectări nu sunt în detaliu analizate, această decizie trebuie să fie consemnată în documentaţie.

este prezentată în CEI 812 ”Tehnica de analiză a fiabilităţii sistemelor - Procedura de analiză a modurilor de defectare şi a efectelor lor (AMDE)”.

→ SIMULAREA DEFECTELOR PENTRU SISTEMELE DE COMANDĂ este o metodă inductivă în care procedurile de încercare se bazează

pe două criterii: tehnologia şi complexitatea sistemului de comandă; sunt aplicabile următoarele metode:

- încercări practice asupra circuitului real şi simularea de defecte asupra componentelor reale, în special în părţile în care performanţele identificate în timpul examinării şi analizei teoretice prezintă incertitudini;

- simularea comportamentului comenzii (de exemplu, prin intermediul modelelor hardware şi/sau software);

când sunt încercate părţi complexe, referitoare la securitatea din sistemul de comandă, este necesar în mod uzual să se împartă sistemul în câteva subsisteme funcţionale şi să se supună la încercările de simulare a defectului numai interfaţa;

această tehnică poate fi aplicată şi altor părţi ale maşinii.→ METODA MOSAR (Metodǎ Organizatǎ Sistemic de Analiză a

Riscurilor) reprezintă un demers complet în zece etape; sistemul de analizat (maşină, proces, instalaţie etc.) este considerat ca

un număr de subsisteme care interacţionează; se utilizează un set de tabele pentru:

- identificarea pericolelor, situaţiilor şi evenimentelor periculoase.- studierea gradului de adecvare a măsurile de securitate şi a

interdependenţei acestora;- clasificarea, prin consens, a scenariilor de producere a accidentului

(tabel de gravitate);- stabilirea, prin consens, a legǎturii dintre gravitate şi obiectivele de

realizat prin măsurile de securitate şi specificarea nivelelor de performanţă ale măsurilor tehnice şi organizatorice;

măsurile de securitate sunt integrate într-un grafic tip arbore logic, iar riscurile reziduale sunt analizate prin intermediul unui tabel de acceptabilitate definit prin consens.

→ ANALIZA PRIN GRAFIC TIP ARBORE DE DEFECTĂRI (AGAD) este o metodă deductivă în care se porneşte de la un eveniment

considerat indezirabil şi permite utilizatorului acestei metode să găsească totalitatea căilor critice care conduc la evenimentul indezirabil;

într-o primǎ etapǎ se identifică evenimentele periculoase sau de vârf, iar apoi toate combinaţiile defectărilor individuale care pot conduce la acel eveniment periculos sunt reprezentate sub forma logică a graficului tip arbore de defectări; prin estimarea probabilităţilor de defectare individuală şi utilizând expresiile matematice corespunzătoare, poate fi calculată probabilitatea producerii evenimentului de vârf; impactul modificărilor în sistem asupra probabilităţii apariţiei evenimentului de vârf poate fi evaluată cu promtitudine şi astfel este posibil să se examineze cu uşurinţă impactul măsurilor de securitate alternative;

a fost utilizată cu succes în determinarea cauzelor accidentelor; este descrisă în CEI 1025 "Analiza prin grafic tip arbore de defectări".→ TEHNICA DELPHI constǎ în chestionarea, în mai multe etape, a unui grup de experţi; în

etapele I şi II se comunică tuturor participanţilor rezultatele etapei precedente împreună

cu informaţii suplimentare, iar în etapele III şi IV întrebările sunt anonime şi concentrate asupra acelor aspecte pentru care nu s-a ajuns la un consens;

este o metodă previzională care este utilizată pentru a genera idei.

2.17. ANALIZA CRITICǍ A METODELOR APRIORICE DE EVALUARE A NIVELULUI DE SECURITATE/RISC A MUNCII ÎNTR-UN SISTEM

1. Metodele existente constituie abordări disparate, concepute pentru sisteme locale, funcţie de necesităţi; din acest motiv, generalizarea uneia sau alteia dintre metode pentru a avea un instrument unic de evaluare a nivelului de securitate este practic imposibilă.

2. Metodele existente utilizează modele particulare ale producerii accidentului de muncă; în consecinţă conceptele, noţiunile, criteriile de evaluare, instrumentele de lucru etc. variază de la o metodă la alta; lipsa unui model teoretic generalizat nu permite o abordare sistematică, unitară, a riscurilor.

3. Evaluarea riscurilor se face în multe cazuri numai sub aspect calitativ, ceea ce nu permite o comparare a diverselor sisteme; evaluarea cantitativă este mai frecventă în metodele bazate pe fiabilitatea sistemelor, dar astfel de analize cuprind doar echipamentul tehnic.

4. Metodele existente nu iau în considerare toate categoriile de factori de risc:

controalele şi verificările sunt axate pe factorul tehnic (maşini, instalaţii etc.);

metodele inspirate din modelul Heinrich analizează cu precădere acţiunile periculoase ale operatorului;

metodele bazate pe teoria fiabilităţii sistemelor sunt concepute pentru evaluarea siguranţei în funcţionare a sistemelor tehnice închise;

metodele ergonomice, deşi reprezintă analize globale ale sistemului avut în vedere, au ca obiectiv principal optimizarea sistemelor sub aspectul îmbunătăţirii performanţelor de productivitate şi condiţiilor de muncă; securitatea muncii apare ca unul din criteriile de evaluare a organizării ergonomice a sistemului analizat şi ca atare este tratată superficial.

5. Din analiza metodelor existente, a oportunităţii şi a limitelor lor, se desprind o serie de sugestii metodologice şi necesităţi pentru elaborarea unei metode cu arie largă de aplicare, axată exclusiv pe securitatea muncii; un asemenea demers presupune:

a. elaborarea unui model teoretic generalizat al accidentului de muncă, de o manieră care să permită identificarea tuturor categoriilor de riscuri;

b. delimitări conceptuale şi metodologice în sensul modelului teoretic;c. stabilirea modalităţilor de identificare şi cuantificare a riscurilor de accidentare şi

îmbolnăvire profesională;d. evaluarea riscurilor pe baza frecvenţei şi gravităţii consecinţelor;e. stabilirea instrumentelor de lucru care vor fi utilizate în cadrul metodei (liste de

factori de risc; grile de evaluare a riscurilor; fişă de evaluare a securităţii muncii pe loc de muncă; clasificarea locurilor de muncă din punct de vedere al periculozităţii şi nocivităţii etc.);

f. redactarea metodei de evaluare a securităţii muncii într-un sistem:- scop:- etape;

- instrumente de lucru;- mod de aplicare;- exprimarea rezultatelor;- interpretarea rezultatelor;g. experimentarea metodei;h. efectuarea eventualelor corecţii rezultate în urma experimentării;

redactarea finală a metodei.

3. Prezentarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucureşti pentru evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnǎvire profesionalǎ

3.1. PREMISE TEORETICE

Fig. 1 Relaţia risc – securitate

Fig. 2 Curba de acceptabilitate a riscului

3.2. DESCRIEREA METODEI SCOP ŞI FINALITATE determinarea cantitativă a nivelului de risc/securitate pentru un loc de

muncă, sector, secţie sau întreprindere, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;

aplicarea metodei se finalizează cu un document centralizator (FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă care constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.

PRINCIPIUL METODEI identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de muncă)

pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile;

nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc.

UTILIZATORI POTENŢIALI metoda poate fi utilizată:→ în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă pentru

integrarea principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă;

→ în faza de exploatare pentru îndeplinirea de cǎtre personalului de la compartimentele de protecţie a muncii din întreprinderi a urmǎtoarelor atribuţii:

- analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;

- fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

aplicarea metodei necesită echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori + tehnologi).

ETAPELE METODEI1. definirea sistemului de analizat (loc de muncă);2. identificarea factorilor de risc din sistem;3. evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;4. ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;5. propunerea măsurilor de prevenire. INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1)→ este un formular care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi

comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).

Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2)

→ este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor;→ cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman,

localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomo-funcţională a organismului şi gravitatea minimă – maximă generică a consecinţei.

Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3)

→ este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor;

→ gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii;

→ clasele de probabilitate sunt stabilite prin adaptarea standardului U.E. Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) → cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente

în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvenţă de apariţie. Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5)→ construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument

utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate. Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6)→ este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi

evaluare a riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională;→ acest formular cuprinde:

- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de muncă;

- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;- componentele generice ale sistemului de muncă;- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc

identificaţi (descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;

- nivelul de risc. Fişa de măsuri propuse (Anexa 7)→ este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare

de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă.

3.3. APLICAREA METODEI PROCEDURA DE LUCRU Constituirea echipei de analiză şi evaluare→ echipa de analiză şi evaluare va cuprinde specialişti în domeniul

securităţii muncii şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate;→ înainte de începerea activităţii membrii echipei trebuie să cunoască în

detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru;→ este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de

muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate;→ după constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după

însuşirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise. Definirea sistemului de analizat (loc de muncǎ)→ în această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă,

urmărind:- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de

funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, precum şi a maşinile şi utilajele folosite (parametrii şi caracteristici funcţionale) etc.;

- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.);

- descrierea condiţiilor de mediu existente;- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a

sistemului, pe baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte normative incidente.

→ informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caietele de sarcini, buletinele de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii) şi din discuţiile purtate cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

Identificarea factorilor de risc din sistem→ în această etapă se stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului

de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare;

→ identificarea tuturor riscurilor posibile presupune simularea funcţionării sistemului şi deducerea respectivelor abateri; aceasta se poate face printr-o analiză verbală cu tehnologul, prin aplicarea metodei arborelui de evenimente, prin simularea pe un model experimental sau prin procesare pe computer;

→ factorii de risc identificaţi se înscriu în Fişa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.).

Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională→ pentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se

utilizează lista din Anexa 2;→ gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din Anexa

3; informaţiile pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare;

→ pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din Anexa 3; încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.); intervalele respective se transformă ulterior în frecvenţe exprimate prin număr de evenimente posibile pe an;

→ rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (Anexa 6). → cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină

apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte; se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei ierarhizǎri a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc;

→ nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc (Ri) stabilite pentru factorii de risc identificaţi; pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc (ri), care este egal cu nivelul de risc; formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

n

1=ii

n

1=iii

r

r

Rr

=N

→ nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate (Anexa 5);

→ atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de muncă (Anexa 6).

Stabilirea măsurilor de prevenire→ pentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a

sistemului de muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), în ordinea:

- 7 – 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;- 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.

→ se ţine cont şi de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire:- măsuri de prevenire intrinsecă;- măsuri de protecţie colectivă;- măsuri de protecţie individuală.

→ măsurile propuse se înscriu în Fişa de măsuri de prevenire propuse (Anexa 7).

Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei care conţine:

→ modul de desfăşurare a analizei;→ persoanele implicate;→ rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile

de risc;→ interpretarea rezultatelor evaluării;→ fişele de măsuri de prevenire.

ANEXA 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A. EXECUTANT

1. ACŢIUNI GREŞITE

1.1.Executare defectuoasă de operaţii

comenzi;

manevre;

poziţionări, fixări, asamblări;

reglaje;

utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.

1.2. Nesincronizări de operaţii

întârzieri;

devansări.

1.3.Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă

pornirea echipamentelor tehnice;

întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice;

alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc.) ;

deplasări, staţionări în zone periculoase;

deplasări cu pericol de cădere:

de la acelaşi nivel:

- prin dezechilibrare;

- alunecare;

- împiedicare;

de la înălţime:

prin pǎşire în gol;

prin dezechilibrare;

prin alunecare.

1.4.Comunicări accidentogene

2. OMISIUNI

2.1.Omiterea unor operaţii

2.2.Neutilizarea mijloacelor de protecţie

B. SARCINA DE MUNCǍ

1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE

1.1.Operaţii, reguli, procedee greşite

1.2.Absenţa unor operaţii

1.3.Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)

2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI

2.1.Solicitare fizică:

efort static;

poziţii de lucru forţate sau vicioase;

efort dinamic.

2.2.Solicitare psihicǎ :

ritm de muncă mare;

decizii dificile în timp scurt;

operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.;

monotonia muncii.

C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE

1. FACTORI DE RISC MECANIC

1.1.Mişcări periculoase

1.1.1.Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:

organe de maşini în mişcare;

curgeri de fluide;

deplasări ale mijloacelor de transport etc.

1.1.2.Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor

funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor

1.1.3.Deplasări sub efectul gravitaţiei:

alunecare;

rostogolire;

rulare pe roţi;

răsturnare;

cădere liberă;

scurgere liberă;

deversare;

surpare, prăbuşire;

scufundare.

1.1.4.Deplasǎri sub efectul propulsiei:

proiectare de corpuri sau particule;

deviere de la traiectoria normală;

balans;

recul;

şocuri excesive;

jet, erupţie.

1.2.Suprafeţe sau contururi periculoase:

înţepătoare;

tăioase;

alunecoase;

abrasive;

adezive.

1.3.Recipiente sub presiune

1.4.Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC

2.1.Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor

2.2.Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor

2.3. Flăcări, flame

3. FACTORI DE RISC ELECTRIC

3.1.Curentul electric:

atingere directă;

atingere indirectă;

tensiune de pas.

4. FACTORI DE RISC CHIMIC

4.1.Substanţe toxice

4.2.Substanţe caustice

4.3.Substanţe inflamabile

4.4.Substanţe explozive

4.5.Substanţe cancerigene

4.6.Substanţe radioactive

4.7.Substanţe mutagene

5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC

5.1.Culturi sau preparate cu microorganisme:

bacterii;

virusuri;

richeţi;

spirochete;

ciuperci;

protozoare.

5.2.Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)

5.3.Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)

D. MEDIU DE MUNCǍ

1. FACTORI DE RISC FIZIC

1.1.Temperatura aerului:

ridicată;

scăzută.

1.2.Umiditatea aerului:

ridicată;

scăzută.

1.3.Curenţi de aer

1.4.Presiunea aerului:

ridicată;

scăzută.

1.5.Aeroionizarea aerului

1.6.Suprapresiune în adâncimea apelor

1.7.Zgomot

1.8.Ultrasunete

1.9.Vibraţii

1.10.Iluminat:

nivel de iluminare scăzut;

strălucire;

pâlpâire.

1.11.Radiaţii

1.11.1.Electromagnetice:

infraroşii;

ultraviolete;

microunde;

de frecvenţă înaltă;

de frecvenţă medie;

de frecvenţă joasă;

laser.

1.11.2.Ionizante:

alfa;

beta;

gama.

1.12.Potenţial electrostatic

1.13.Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol,

alunecări,

surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)

1.14.Pulberi pneumoconiogene

2. FACTORI DE RISC CHIMIC

2.1.Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici

2.2.Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi

3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC

3.1.Microorganisme în suspensie în aer:

bacterii;

virusuri;

richeţi;

spirochete;

ciuperci;

protozoare etc.

4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI

subteran;

acvatic;

subacvatic;

mlăştinos;

aerian;

cosmic etc.

ANEXA 2LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Nr.crt.

CONSECINŢEPOSIBILE

LOCALIZAREA CONSECINŢELOR

Cut

ie c

rani

ană

Cut

ie to

raci

că

Abd

omen

Teg

umen

t

Apa

rat r

espi

rato

r

Apa

rat

card

iova

scul

ar

Apa

rat d

iges

tiv

Apa

rat r

enal

Sistem osteoarticular

Sis

tem

mus

cula

r

Organe de simţ

Sis

tem

ner

vos

Mul

tipl

ă

Col

oana

vert

ebra

lă

Membru superiorMembru inferior

Och

i

Nas

Ureche

BraţAntebraţ

PalmăDegete

Coa

psă

Gam

bă

Pic

ior

Inte

rnă

Ext

ernă

D S D S

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 231. Plagă: - tăietură

- înţepătură xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x6. Arsură: - termică

- chimicăxx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x8. Leziuni ale organelor

interne- - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x

9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -11. Intoxicaţie - acută

- cronică--

--

--

xx

xx

xx

xx

xx

--

--

--

--

--

--

--

--

--

--

--

--

xx

xx

12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -14. Îmbolnăviri respiratorii

cronice provocate de pulberi organice şi substanţe toxice iritante (emfizem pulmonar, bronşită etc.)

- - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -

15. Astm bronşic, rinită vasomotorie

- - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

16. Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute (şoc, colaps caloric, degerături)

- - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x

17. Hipoacuzie, surditate de percepţie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -

18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -19. Tumori maligne, cancer

profesionalx x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

20. Artroze cronice, periartrite, stiloidite, osteocondilite, bursite, epicondilite, discopatii

- - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x

21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x23. Laringite cronice, nodulii

cântăreţilor- - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -

24. Astenopatie acomodativă, agravarea miopiei existente

- - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -

25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -26. Conjuctivite şi

keratoconjunctivite- - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -

27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x29. Îmbolnăviri datorate

compresiunilor şi decompresiunilor

- - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -

30. Boli infecţioase şi parazitare

x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -32. Sindrom cerebroastenic şi

tulburări de termoreglare (datorită undelor electromagnetice de înaltă frecvenţă)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -

33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -34. Alte consecinţe

Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii

ANEXA 3SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII CONSECINŢELOR

ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE

GRAVITATE GRAVITATEA CONSECINŢELOR

CONSECINŢE

1 NEGLIJABILE consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament)

2 MICI consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 – 45 zile, care necesită tratament medical

3 MEDII consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între 45 – 180 zile, care necesită tratament medical şi prin spitalizare

4 MARI consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de minimum 50 %, individul putând să presteze o activitate profesională (invaliditate de gradul III)

5 GRAVE consecinţe ireversibile cu pierdere de 100 % a capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire, de autoconducere şi de orientare spaţială (invaliditate de gradul II)

6 FOARTE GRAVE consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă, de autoservire, de autoconducere sau de orientare spaţială (invaliditate de gradul I)

7 MAXIME deces

CLASE DE

PROBABILITATE PROBABILITATEA CONSECINŢELOR

(frecvenţa probabilǎ de producere a consecinţelor)EVENIMENTE

1 EXTREM DE RARE

extrem de mică

P > 10 ani

2 FOARTE RARE foarte mică

5 ani < P < 10 ani

3 RARE mică

2 ani < P < 5 ani

4 PUŢIN FRECVENTE

medie

1 an < P < 2 ani

5 FRECVENTE mare

1 lună < P < 1 an

6 FOARTE FRECVENTE

foarte mare

P < 1 lună

ANEXA 4

GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

CLASE DE PROBABILITATE1 2 3 4 5 6

EX

TR

EM

D

E R

AR

FO

AR

TE

R

AR

RA

R

PU

ŢIN

F

RE

CV

EN

T

FR

EC

VE

NT

FO

AR

TE

F

RE

CV

EN

T

CL

AS

E D

E

GR

AV

ITA

TE

CONSECINŢEP

> 1

0 a

ni

5 a

ni

< P

< 1

0

ani

2 a

ni

< P

< 5

an

i

1 a

n <

P <

2 a

ni

1 lu

nă

< P

< 1

an

P <

1 lu

nă

7 MAXIME deces (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE GRAVE

invaliditate gr. I

(6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

5 GRAVE invaliditate gr. II

(5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

4 MARI invaliditate gr. III

(4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

3 MEDII ITM 45 – 180 zile

(3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

2 MICI ITM 3 – 45zile

(2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

1 NEGLIJABILE (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

ANEXA 5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC

CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE

NIVEL DE SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE

MIC

(2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE

MARE

3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1)

(7,1)

5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2)

(7,2)

4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE

MARE

(5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE

MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

ANEXA 6

F I Ş A D E E V A L U A R E A L O C U L U I D E M U N C Ă

UNITATEA: …………………...FIŞA DE EVALUARE ALOCULUI DE MUNCĂ

NUMĂR PERSOANE EXPUSE:……..SECŢIA:……………………….. DURATA EXPUNERII:……………….

LOCUL DE MUNCǍ:…………ECHIPA DE EVALUARE:……………

COMPONENTA SISTEMULUI DE

MUNCĂ

FACTORI DE RISC

IDENTIFICAŢI

FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A

FACTORILOR DE RISC (descriere, parametri)

CONSE-CINŢA

MAXIMǍ PREVI-ZIBILǍ

CLASA DE

GRAVI-TATE

CLASA DE

PROBA-BILITATE

NIVEL DE

RISC

0 1 2 3 4 5 6

…

ANEXA 7

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

FIŞA DE MǍSURI PROPUSE

Nr. crt.

LOC DE MUNCĂ/FACTOR DE RISC

NIVEL DE

RISC

MĂSURA PROPUSĂ

Nominalizarea măsurii Competenţe/răspunderi Termene

0 1 2 3 4 5

…

4. EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNǍVIRE PROFESIONALǍ PENTRU LOCUL DE MUNCĂ “ Lăcătuş reparaţii vagoane”

4.1 PROCESUL DE MUNCĂ

Procesul de muncă are drept scop efectuarea lucrărilor de întreţinere, reparaţii, revizii pentru vagoanele din dotarea S.C. ..........S.A..

4.2 ELEMENTELE COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE MUNCĂ EVALUAT

MIJLOACE DE PRODUCŢIE: Trusă sau chei fixe şi tubulare diferite mărimi; Unelte şi scule de mână; A.M.C. (şubler, micrometru, ceas comparator, ruletă, etc. ); Polizor fix şi mobil ( PD 500/250, polizor unghiular ); Maşină de găurit fixă MG10 şi portabilă; Presă mecanică pentru rulmenţi; Garnitură de vinciuri 4x20to; Vinciuri hidraulice 20to; Vinciuri cu cremalieră 5to – 20to; Fierăstrău mechanic; Compressor aer mobil 10 bari; Piese, subansamble de schimb necesare pentru reparaţie; Materiale şi consumabile ( tablă, profile laminate, elemente de asamblare şi de etanşeitate,

discuri abrasive şi de tăiere, pietre de polizor ); Soluţie pentru degresare biodegradabilă; Unsori de diferite calităţi; Elemente de curăţare şi întreţinere.

SARCINA DE MUNCĂ

Respectă atribuţiile de serviciu prevăzute în fişa de post pentru personalul de reparaţii vagoane, instrucţia de reparaţie, instrucţia de reparaţie vagoane, prescripţiile tehnice, fişa tehnologică de reparaţie şi instrucţiuni propii SSM general aolicabile în structurile organizatorice ale S.C. ..........S.A.;

Respectă programările anuale la examinarea medicală;

Participă la instructajul de securitate şi sănătate în muncă, instructajul în domeniul SU, precum şi la instructajul de protecţia mediului;

Aducerea la cunoştinţa conducerii, orice neregulă ce ar putea afecta siguranţa circulaţiei şi sănătatea angajaţilor sau mijloacelor de muncă;

Răspunde de gestionarea judicioasă a materialelor, pieselor şi echipamentelor, verificând calitatea lucrărilor executate;

Înainte de începerea lucrului verifică existenţa şi integritatea sculelor, dispozitivelor şi aparatelor din dotare şi face recunoaşterea vagoanelor introduse la reparaţie şi defectele acestora, pentru a stabili necesarul de piese şi subansamble ce sunt necesare;

Răspunde de menţinerea curăţeniei în zona de activitate, precum şi de starea tehnică corespunzătoare a sculelor, uneltelor şi dispozitivelor din dotare;

Are obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta legislaţia de securitate şi sănătate în muncă în vigoare ( Legea 319/2006, Normele Metodologice de Aplicare a Prevederilor Legii 319/2006) şi Protecţiei Civile ( Legea nr. 481/2004) şi Regulamentul Intern al UNIFERTRANS;

Este obligat să îşi însuşească “Instrucţiunile Proprii de Securitate şi Sănătate în Muncă “ şi Hotărârile de Guvern privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă precum şi toate prevederile instrucţiilor, ordinelor şi reglementărilor în vigoare specifice funcţiei pe care o execută;

Este obligat să execute dispoziţiile date de şeful ierarhic şi de şeful punctului de lucru, în limita pregătirii profesionale, dacă acestea nu contravin legilor şi reglementărilor în vigoare;

Deplasarea în incinta halei şi în incinta liniilor industriale se va face pe propria răspundere, numai pe drumurile de acces, marcate şi placardate pe teren respectând regulile din “Instrucţiunile Proprii de Securitate şi Sănătate în Muncă” şi din reglementările în vigoare;În mod deosebit lucrătorii au următoarele obligaţii în domeniul securităţii în muncă:a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de

transport şi alte mijloace de muncă;b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi după utilizare, să îl

înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea

arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispositive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze , atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate; în domeniul său de activitate;

h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

Fiecare salariat are la locul de muncă următoarele obligaţii principale în domeniul situaţiilor de urgenţă :a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă,

sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz.b) Să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi

echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz .

c) Să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor.

d) Să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta, ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor.

e) Să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor.

f) Să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu.

g) Să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor.

Fiecare angajat are la locul de muncă următoarele obligaţii principale în domeniul protecţiei mediului :a) Va folosi numai sursa de apă autorizată.b) Păstrarea ordinei şi curăţeniei la locul de muncă.c) Depozitarea deşeurilor se va face numai în locurile amenajate în acest scop, pe tipuri

de deşeuri ( hârtie, sticlă şi plastic).d) În cazul producerii unor eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau accident major

va anunţa conducătorul locului de muncă.În toate cazurile va lua măsuri de limitarea pagubelor care ar putea apărea fără să îşi primejduiască viaţa.

MEDIUL DE MUNCĂ

Lăcătuşul – montator de vagoane îşi desfăşoară activitatea în hala de reparaţie şi în aer liber şi poate lucra în canalul de revizie.

Mediul de muncă se caracterizează prin :- temperatură ridicată vara şi scăzută iarna ;- curenţi de aer – determinaţi de deschiderea uşilor sau geamurilor halei sau lucru în aer

liber ;- zgomot permanent provocat de funcţionarea maşinilor unelte din hală şi de loviturile

sculelor în timpul folosirii acestora ;- nivel moderat de iluminare pe timp de noapte ;- pulberi, gaze de evacuare de la motoare termice, vapori şi gaze degajate la sudură ;

4.3 FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

A) MIJLOACE DE PRODUCŢIEFactori de risc mecanic:

Organe de maşini în mişcare: prinderea, antrenarea sau strivirea mâinilor de către organele de maşini în mişcare sau a

transmisiilor mecanice a echipamentelor de muncă care sunt în activitatea de reparaţii; prinderea, antrenarea de elemente în mişcare ale maşinilor unelte ( polizor, maşină de

găurit ) sau lovirea, prinderea de către elemente de închidere ca: uşi, trape;Lovirea de către vehiculele feroviare sau rutiere la deplasarea în incinta halei sau pe traseul de

deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers sau în timpul deplasării în interes de serviciu.Căderea liberă de piese, scule, alte obiecte de la cotele superioare ( de pe suprafaţa podurilor

rulante, aeroterme etc) pe traseul de deplasare din hală.Recipient aer sub presiune – butelie de aer comprimat de la compresor.

Destinderea accidentală a arcurilor în timpul montării/demontării sau verificării la stand. Rostogolirea obiectelor cu profil rotund, alunecarea sau căderea liberă a diferitelor piese şi materiale care au fost stivuite necorespunzător.

Proiectarea de aşchii, material abraziv din piatra de polizor sau fragmentelor de burghiu la operaţii de polizare sau găurire.

Înţeparea, tăierea la contactul direct cu suprafeţe sau contururi periculoase ( margini de table, bavuri, şpan ).

Factori de risc termic: Contactul direct accidental cu suprafeţe supraîncălzite ( piesele manipulate imediat după

strunjire sau după operaţii de sudură ). Temperatura scăzuta a suprafeţelor obiectelor, metalice manipulate cu mâna neprotejată în timpul lucrului în aer liber, în anotimpul rece.

Factori de risc electric: Curent electric:

electrocutare prin atingere directă - atingerea suprafeţelor aflate sub tensiune datorită:

defectelor de izolaţie; defectelor de protecţie, îngrădire etc. atingerii accidentale a conductoarelor neizolate

Curent electric: electrocutare prin atingere indirectă:

defecţiuni la instalaţia de împământare şi legare la nul; lipsa unor circuite de protecţie etc.;

Factori de risc chimic:Spălarea pieselor ( degresarea acestora ) cu produse petroliere sau cu detergenţi.

B) MEDIUL DE MUNCĂ

Factori de risc fizic: Temperatura aerului ridicată vara şi scăzută în anotimpul rece. Curenţi de aer la lucrul în aer liber şi în hală.Zgomot datorat funcţionării maşinilor unelte, sculelor, loviturilor a diferitelor unelte ce

funcţionează în hală .Afecţiuni oculare cauzate de intensitatea luminoasă puternică a arcului electric de sudură de la

zona cu operaţiuni de sudură, neprotejate de panouri.Lovire de corpuri dure a corpului, din cauza nivelului redus sau inexistent de iluminare pe

timp de noapte.Calamităţi naturale – seism.

Factori de risc chimic:Pulberi de praf de cărbune de la periile motoarelor electrice, gaze de evacuare de la motoarele

termice, vapori şi gaze degajate la sudură.

Factori de risc biologic: Nu s-au identificat.

C) SARCINA DE MUNCĂ

Sprasolicitarea psihică:Ritm mare de muncă impus ca urmare a solicitării permanente a atenţiei numai, în cazul fluxului de

reparaţie pe tacte.

Suprasolicitare fizicǎ:Efort fizic la ridicarea, transportul şi manipularea unor materiale şi piese grele sau cu gabarit

mare.

D) EXECUTANT

Acţiuni greşite:

Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă, nerepectarea unor reguli impuse de modul de utilizare a maşinilor unelte sau încălcarea legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă în viguare.

Fixarea pieselor de prelucrat la maşina de găurit fără asigurarea unei prinderi corespunzătoare.

Lucru la maşini, unelte/scule fără dispozitivele de protecţie.Efectuarea de reparaţii la maşinile unelte în timpul funcţionării acestora.Folosirea unor maşini unelte sau scule defecte sau fără certificate de conformitate.Fixarea defectuoasă a poziţionării /asamblării sculelor sau dispozitivelor.Deplasarea sau staţionarea în zone periculoase ( sub sarcina mijloacelor de ridicat, în

gabaritul liniei CF, staţionarea în zona periculoasă a instalaţiilor electrice, a reţelei aflate sub tensiune).

Căderea de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare pe suprafeţe denivelate, alunecoase, îmbibate de ulei;

Cădere de la înălţime prin alunecare, dezechilibrare sau păşire în gol de pe vagoane, scări.

Omisiuni:Neutilizarea EIP şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare.

UNITATEA: SC .................................. SA

4.4 FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ

NUMĂR PERSOANE EXPUSE:

DURATA EXPUNERII: 8 h

LOCUL DE MUNCĂ:

Lăcătuş reparaţii vagoane

ECHIPA DE EVALUARE:

COMPONENTA SISTEMULUI

DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC IDENTIFICAŢI

FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC

(descriere, parametri)

CONSE-

CINŢA

MAXIMĂ

PREVI-

ZIBILĂ

CLASA DE

GRAVI-

TATE

CLASA DE

PROBA-BILITAT

E

NIVEL

PAR-ŢIAL DE

RISC

0 1 2 3 4 5 6MIJLOACE DE PRODUCŢIE1

FACTORI DE RISC MECANIC

1. Prinderea, antrenarea sau strivirea mâinilor de către organele de maşini în mişcare sau a transmisiilor mecanice a echipamentelor de muncă care sunt în activitatea de reparaţii; prinderea, antrenarea de elemente în mişcare ale maşinilor unelte ( polizor, maşină de găurit ) sau lovirea, prinderea de către elemente de închidere ca: uşi, trape

DECES 7 2 4

0 1 2 3 4 5 62. Căderea liberă de piese, scule, alte obiecte de la cotele superioare.(de pe suprafaţa podurilor rulante, aeroterme etc.) ;

DECES 7 1 3

3. Lovirea de către vehiculele feroviare sau rutiere la deplasarea în incinta halei sau pe traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers sau în timpul delegaţie în interes de serviciu;

DECES 7 2 4

4. Recipient aer sub presiune / butelie de aer comprimat de la compresor; DECES 7 1 3

5. Destinderea accidetală a arcurilor în timpul montări/demontări sau verificări la stand ;

INV. gr. III 4 2 3

6. Rostogolirea a osiilor montate cu roţi neasigurate, a obiectelor cu profil rotund, alunecarea sau căderea liberă a diferitelor piese şi materiale care au fost stivuite necorespunzător;

I.T.M.45 - 180

zile3 4 3

7. Proiectarea de aşchii, material abraziv din piatra de polizor sau fragmentelor de burghiu la operaţii de polizare sau găurire

INV. gr. III 2 5 3

8. Înţeparea, tăierea la contactul direct cu suprafeţe sau contururi periculoase ( margini de table, bavuri, şpan ).

I.T.M.3 - 45 zile

2 5 3

FACTORI DE RISC TERMIC

9. Contactul direct accidental cu suprafeţe supraîncălzite ( piesele manipulate imediat după strunjire sau după operaţii de sudură;

I.T.M.45 - 180

zile3 4 3

10. Temperatura scăzuta a suprafeţelor obiectelor, metalice manipulate cu mâna neprotejată în timpul lucrului în aer liber, în anotimpul rece.

I.T.M.3 - 45 zile

2 3 2

FACTORI DE RISC ELECTRIC

11. Electrocutare prin atingere directă a cablajului electric dezizolat, a conductorilor cu izolaţia distrusă sau electrocutarea indirectă prin atingerea carcaselor aparatelor electrice, fără împământare;

DECES 7 2 4

0 1 2 3 4 5 6

FACTORI DE RISC

CHIMIC12. Spălarea pieselor ( degresarea acestora ) cu produse petroliere sau cu detergenţi.

I.T.M.3 - 45 zile

3 3 3

MEDIUL

DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

13. Temperatura aerului ridicată vara şi scăzută în anotimpul rece.;

I.T.M.45 - 180

zile3 4 3

14. Curenţi de aer la lucrul în aer liber ; I.T.M.45 - 180

zile3 4 3

15. Zgomot datorat funcţionării maşinilor unelte (portabile şi fixe) sau a loviturilor a diferitlor unelte; INV. gr. III 4 2 3

16. Afecţiuni oculare cauzate de intensitatea luminoasă puternică a arcului electric de sudură de la zona cu operaţiuni de sudură, neprotejate de panouri;

INV. gr. II 5 3 4

17. Lovire de corpuri dure a corpului, din cauza nivelului redus sau inexistent de iluminare la lucru pe timp de noapte ;

I.T.M.45 -180 zile

3 4 3

18. Calamităţi naturale – seism; DECES 7 1 3

FACTORI DE RISC CHIMIC

19. Pulberi, gaze de evacuare de la motoare termice, vapori şi gaze degajate la sudură în hală neventilată;

I.T.M.45-180 zile

3 4 3

SARCINADE MUNCĂ

SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

20. Ritm mare de muncă impus ca urmare a solicitării permanente a atenţiei numai, în cazul fluxului de reparaţie pe tacte;

I.T.M.45-180 zile

2 2 2

SUPRASOLICITARE FIZICĂ

21. Efort fizic la ridicarea, transportul şi manipularea unor materiale şi piese grele sau cu gabarit mare.

I.T.M.45-180 zile

3 4 3

EXECUTANTACŢIUNI GREŞITE

22. Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă, nerepectarea unor reguli impuse de modul de utilizare a maşinilor unelte sau încălcarea legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă în viguare.

DECES 7 2 4

23. Fixarea pieselor de prelucrat la maşina de găurit fără asigurarea unei prinderi corspunzătoare;

DECES 7 1 3

0 1 2 3 4 5 6 24. Lucru la maşini unelte fără dispozitivele de protecţie contra şpanului sau a fragmentelor din piesa de prelucrat;

INV. Gr.III 4 2 3

25. Efectuarea de reparaţi la maşinile unelte în timpul funcţionări acestora;

DECES 7 1 3

26. Folosirea unor maşini unelte sau scule defecte sau fără certificate de conformitate;

DECES 7 1 3

27. Fixarea defectuoasă a poziţionării /asamblării sculelor sau dispozitivelor; INV. Gr.III 4 2 3

28. Deplasarea sau staţionarea în zone periculoase ( sub sarcina mijloacelor de ridicat, în gabaritul liniei CF, staţionarea în zona periculoasă a instalaţiilor electrice, a reţelei aflate sub tensiune).;

DECES 7 2 4

29. Căderea de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare pe suprafeţe denivelate, alunecoase, îmbibate de ulei

DECES 7 1 3

30. Căderea de la înălţime prin alunecare, dezechilibrare sau păşire în gol de pe vagoane, scări

DECES 7 1 3

OMISIUNI 31. Neutilizarea EIP şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare;

DECES 7 2 4

Nivelul de risc global al locului de muncă este:

33

Riri

Nrg6 =i=1

=0(7x7) + 0(6x6) + 0(5x5) + 7(4x4) + 22(3x3) + 2(2x2) + 0(1x1)

=318

= 3,2433 0x7 + 0x6 + 0x5 + 7x4 + 22x3 + 2x2 + 0x1 98

ri

i=1

Fig.1 NIVELURILE PARŢIALE DE RISC PE FACTORI DE RISC

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,24

Niveluri parţiale de risc pe factori de risc

0

1

2

3

4

5

6

7

Factori de risc

Niv

el p

arţi

al d

e r

isc

Series1

LEGENDĂ FIGURA Nr. 1

F1- Prinderea, antrenarea sau strivirea mâinilor de către organele de maşini în mişcare sau a transmisiilor mecanice a echipamentelor de muncă care sunt în activitatea de reparaţii; prinderea, antrenarea de elemente în mişcare ale maşinilor unelte ( polizor, maşină de găurit ) sau lovirea, prinderea de către elemente de închidere ca: uşi, trape

F2- Căderea liberă de piese, scule, alte obiecte de la cotele superioare.(de pe suprafaţa podurilor rulante, aeroterme etc.) ;

F3- Lovirea de către vehiculele feroviare sau rutiere la deplasarea în incinta halei sau pe traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers sau în timpul delegaţie în interes de serviciu;

F4- Recipient aer sub presiune / butelie de aer comprimat de la compresor;F5- Destinderea accidetală a arcurilor în timpul montări/demontări sau verificări la stand ;F6- Rostogolirea a osiilor montate cu roţi neasigurate, a obiectelor cu profil rotund,

alunecarea sau căderea liberă a diferitelor piese şi materiale care au fost stivuite necorespunzător;

F7- Proiectarea de aşchii, material abraziv din piatra de polizor sau fragmentelor de burghiu la operaţii de polizare sau găurire

F8- Înţeparea, tăierea la contactul direct cu suprafeţe sau contururi periculoase ( margini de table, bavuri, şpan ).

F9- Contactul direct accidental cu suprafeţe supraîncălzite ( piesele manipulate imediat după strunjire sau după operaţii de sudură;

F10- Temperatura scăzuta a suprafeţelor obiectelor, metalice manipulate cu mâna neprotejată în timpul lucrului în aer liber, în anotimpul rece.

F11- Electrocutare prin atingere directă a cablajului electric dezizolat, a conductorilor cu izolaţia distrusă sau electrocutarea indirectă prin atingerea carcaselor aparatelor electrice, fără împământare;

F12- Spălarea pieselor ( degresarea acestora ) cu produse petroliere sau cu detergenţi.F13- Temperatura aerului ridicată vara şi scăzută în anotimpul rece.;F14- Curenţi de aer la lucrul în aer liber ;F15- Zgomot datorat funcţionării maşinilor unelte (portabile şi fixe) sau a loviturilor a

diferitlor unelte;F16- Afecţiuni oculare cauzate de intensitatea luminoasă puternică a arcului electric de

sudură de la zona cu operaţiuni de sudură, neprotejate de panouri;F17- Lovire de corpuri dure a corpului, din cauza nivelului redus sau inexistent de iluminare

la lucru pe timp de noapte ;F18- Calamităţi naturale – seism;F19- Pulberi, gaze de evacuare de la motoare termice, vapori şi gaze degajate la sudură în

hală neventilată;F20- Ritm mare de muncă impus ca urmare a solicitării permanente a atenţiei numai, în cazul

fluxului de reparaţie pe tacte;F21- Efort fizic la ridicarea, transportul şi manipularea unor materiale şi piese grele sau cu

gabarit mare.F22- Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă, nerepectarea unor reguli

impuse de modul de utilizare a maşinilor unelte sau încălcarea legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă în viguare.

F23- Fixarea pieselor de prelucrat la maşina de găurit fără asigurarea unei prinderi corspunzătoare;

F24- Lucru la maşini unelte fără dispozitivele de protecţie contra şpanului sau a fragmentelor din piesa de prelucrat;

F25- Efectuarea de reparaţi la maşinile unelte în timpul funcţionări acestora;F26- Folosirea unor maşini unelte sau scule defecte sau fără certificate de conformitate;F27- Fixarea defectuoasă a poziţionării /asamblării sculelor sau dispozitivelor;

F28- Deplasarea sau staţionarea în zone periculoase ( sub sarcina mijloacelor de ridicat, în gabaritul liniei CF, staţionarea în zona periculoasă a instalaţiilor electrice, a reţelei aflate sub tensiune).;

F29- Căderea de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare pe suprafeţe denivelate, alunecoase, îmbibate de ulei

F30- Căderea de la înălţime prin alunecare, dezechilibrare sau păşire în gol de pe vagoane, scări

F31- Neutilizarea EIP şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare;

4.5 FIŞA DE MĂSURI PROPUSE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

Nr. Crt FACTOR DE RISC

Nivel de risc

MĂSURI PROPUSE

Nominalizarea măsurii

0 1 2 3

1. Prinderea, antrenarea de către maşini unelte care au piese în mişcare (polizor. maşină de găurit) sau lovirea, prinderea de către elemente acţionate mecanic sau pneumatic( uşi, clape);

4

Măsuri tehnice

- repararea şi montarea tuturor dispozitivelor de protecţie;Măsuri organizatorice

- interzicerea îndepărtării dispozitivelor de protecţie;- verificarea stării fizice a elementelor active ale echipamentelor

de muncă înainte de începerea lucrului;- interzicerea începerii sau continuării lucrului dacă se constată

lipsa, deteriorarea sau amplasarea incorectă a dispozitivelor de protecţie;

- instruirea lucrătorilor şi verificarea modului în care se respectă regulile de securitate a muncii;

- dotarea lucrătorilor cu EIP corespunzător activităţilor pe care urmează să le efectueze ;

- dotarea cu EIP corespunzătoare măsurilor lucrătorilor şi utilizarea acestuia numai închis şi ajustat pe corp ;

2.

Lovirea de către vehiculele feroviare şi rutiere la deplasarea în incinta halei sau pe traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers;

4Măsuri organizatorice

- instruirea lucrătorilor privind importanţa respectării codului de circulaţie rutieră şi a restricţiilor legate de zonele de circulaţie feroviară;

- deplasarea în incinta halei de reparaţii şi în incinta cu lini CF trebuie să se facă numai pe drumurile de acces, marcate şi placardate pe teren;

- instruirea lucrătorilor privind locurile de trecere peste calea ferată, privind prevedrei specifice în legătură cu circulaţia trenurilor la manevră din legislaţia în vigoare şi din instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă;

0 1 2 3

- trecerea peste linii trebuie să se facă cu atenţie şi numai prin locurile marcate şi perpendicular pe axa căii, după asigurarea în prealabil că nu există vagoane, locomotive sau alte vehicule în mişcare;- trecerea peste macazuri şi peste inimile de încrucişare este interzisă;- la trecerea peste linii executantul nu trebuie să aibă urechile acoperite

de şepci, căciuli, glugi, gulere ridicate care împiedică perceperea semnalelor acustice sau a zgomotului materialului rulant în mişcare;

- asigurarea lucrătorilor cu veste reflectorizante şi înlocuirea acestora la deteriorarea lor;

3.

Electrocutare prin atingere directă a cablajului electric dezizolat, a conductorilor cu izolaţia distrusă sau electrocutarea indirectă prin atingerea carcaselor aparatelor electrice, fără împământare

4

Măsuri tehnice

- verificarea vizuală a integrităţii a cablajuluielectric şi legării la pămănt a carcaselor aparatelor electrice;

Măsuri organizatorice

- instruirea lucrătorilor privind instrucţiunile de utilizare a aparatelor şi a regulilor de electrosecuritate;- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei şi prin sondaj, din partea şefilor ierarhic superiori a respectări a normelor de electro securitate;

4. Afecţiuni oculare cauzate de intensitatea luminoasă puternică a arcului electric de sudură de la locuri de muncă neprotejate de panouri;

Măsuri tehnice

- împrejmuirea locurilor în care se sudează cu panouri, sau atenţionarea lucrătorilor din zonă asupra operaţiuni ce urmează să se efectueze;

Măsuri organizatorice

- instruirea lucrătorilor privind pericolul ce îl reprezintă strălucirea arcului electric de sudură;

- echipament individual de protecţie corespunzător pentru lucrătorii ce lucrează împreună cu sudorii;

0 1 2 3

5.

Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă sau nerespectarea unor reguli impuse de modul de utilizare a maşinilor unelte sau a instrucţiunilor şi legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă în vigoare; 4

Măsuri tehnice

- dotarea numai cu maşini unelte certificate ,,CE” ce au instrucţiuni de utilizare ;

Măsuri organizatorice

- instruirea lucrătorilor privind pericolul ce îl reprezintă nerespectarea unor reguli impuse de modul de utilizare a maşinilor unelte sau a instrucţiunilor şi legislaţiei de securitate şi sănătate;

- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei şi prin sondaj, din partea şefilor superiori a respectări a instrucţiunilor şi legislaţiei de securitate şi sănătate;

6.

Accidentarea, ca urmare a deplasării sau staţionării în zone periculoase ( sub sarcina mijloacelor de ridicat, în gabaritul liniei CF în timpul manevrei etc.);

4

Măsuri organizatorice

- instruirea lucrătorilor pentru respectare căilor de circulaţie în hală şi în zonele periculoase ;

- purtarea EIP adecvat fiecărui loc de muncă;

7. Neutilizarea EIP şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare

4

Măsuri tehnice- achiziţionarea EIP corespunzător activităţii ce urmează a fi

desfăşurată potrivit reglementărilor în vigoare;Măsuri organizatorice- dotarea angajaţilor cu EIP corespunzător activităţii ce urmează a fi

desfăşurată;- instruirea lucrătorilor privind consecinţele neutilizarea sau

utilizarea incompletă a mijloacelor de protecţie ;- verificarea prin control permanent, din partea şefului formaţiei, şi/sau

prin sondaj, din partea şefilor ierarhic superiori- instruirea lucrătorului privind folosirea EIP;

4.6 INTERPRETAREA REZULTATELOR EVALUĂRII PENTRULOCUL DE MUNCĂ Lăcătuş reparaţii vagoane

Nivelul de risc global calculat pentru locul de muncă este egal cu 3,24, valoare ce îl

încadrează în categoria locurilor de muncă cu nivel de risc mic-mediu.

Rezultatul este susţinut de “Fişa de evaluare”, din care se observă că din totalul de 31

factori de risc identificaţi (Fig. 1 ), 7 depăşesc, ca nivel parţial de risc, valoarea 3: 0 încadrându-se

în categoria factorilor de risc maxim, 0 încadrându-se în categoria factorilor de risc foarte mare,

iar ceilalţi încadrându-se în categoria factorilor de risc mediu.

Cei 7 factori de risc ce se situează în domeniul inacceptabil sunt:

F1 Prinderea, antrenarea sau strivirea mâinilor de către organele de maşini în mişcare sau a transmisiilor mecanice a echipamentelor de muncă care sunt în activitatea de reparaţii; prinderea, antrenarea de elemente în mişcare ale maşinilor unelte ( polizor, maşină de găurit ) sau lovirea, prinderea de către elemente de închidere ca: uşi, trape

- N.V.P.R.

4

F3 Lovirea de către vehiculele feroviare sau rutiere la deplasarea în incinta halei sau pe traseul de deplasare de la locul de muncă la domiciliu şi invers sau în timpul delegaţie în interes de serviciu;

- N.V.P.R. 4

F11 Electrocutare prin atingere directă a cablajului electric dezizolat, a conductorilor cu izolaţia distrusă sau electrocutarea indirectă prin atingerea carcaselor aparatelor electrice, fără împământare;

- N.V.P.R.4

F16 Afecţiuni oculare cauzate de intensitatea luminoasă puternică a arcului electric de sudură de la zona cu operaţiuni de sudură, neprotejate de panouri;

- N.V.P.R.4

F22 Executarea de operaţii neprevăzute în sarcina de muncă, nerepectarea unor reguli impuse de modul de utilizare a maşinilor unelte sau încălcarea legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă în viguare

- N.V.P.R.4

F29 Deplasarea sau staţionarea în zone periculoase ( sub sarcina mijloacelor de ridicat, în gabaritul liniei CF, staţionarea în zona periculoasă a instalaţiilor electrice, a reţelei aflate sub tensiune).;

- N.V.P.R. 4

F31 Neutilizarea EIP şi a celorlalte mijloace de protecţie din dotare; - N.V.P.R. 4

Pentru diminuarea sau eliminarea celor 7 factori de risc (care se situează în domeniul

inacceptabil), sunt necesare măsurile generic prezentate în “Fişa de măsuri propuse” pentru locul

de muncă.

În ceea ce priveşte repartiţia factorilor de risc pe sursele generatoare, situaţia se prezintă

după cum urmează (vezi Fig. 2 ):

38,71%, factori proprii mijloacelor de producţie;

22,58%, factori proprii mediului de muncă;

6,45%, factori proprii sarcinii de muncă;

32,26%, factori proprii executantului.

Din analiza Fişei de evaluare se constată că 64,51% dintre factorii de risc identificaţi pot

avea consecinţe ireversibile asupra executantului (DECES sau INVALIDITATE)

Fig. 2 PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

NIVEL GLOBAL DE RISC: 3,24

PONDEREA FACTORILOR DE RISC IDENTIFICAŢI DUPĂ ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCĂ

39%

23%

6%

32%

Factori de risc proprii mijloacelor de producţie Factori de risc proprii mediului de muncă

Factori de risc proprii sarcini de muncă Factori de risc proprii executantului

COMISIA DE EVALUARE:

1...................................................

2.................................................. 3...............................................

4. …………………………. 5......................................................