relieful eolian

  • View
    516

  • Download
    22

Embed Size (px)

DESCRIPTION

relieful eolian

Text of relieful eolian

PowerPoint Presentation

Relieful eolianNotiuni generale Relieful de eroziune eolianaRelieful de acumulare eoliana

Neacsu Teodor & Duman AlexActivitatea eoliana este efectiva numai in arealele lipsite complet de covor vegetativ si materialul de suprafata este numai ocazional umed. Cele mai importante asemenea zone sunt regiunile aride ale lumii, dar si zonele de tarmuri, terenurile nude (in special unde masurile de protectie a solului sunt slabe) si in campiile fluviale cu albii in migrare, in special in jurul marginilor ghetarilor si calotelor glaciare. In asemenea medii procesele eoliane pot juca un rol important in evolutia reliefului, iar in marile deserturi ale lumii vantul este cel mai important agent geomorfologic.

Deoarece cea mai importanta parte a reliefului creat de vant se afla in deserturile fierbinti ale lumii, ne vom ocupa in mod special de acestea. Formele eoliene care se formeaza in mediile costiere sau periglaciare sunt abordate la capitolele respective1. Notiuni generale Eroziunea eoliana (deflatia si coraziunea) Eroziunea eoliana se caracterizeaza prin doua principale procese:deflatia si coraziunea.

DEFLATIAeste actiunea de spulberare si sortare a particulelor de la suprafata terenurilor cauzata de vant. Deserturile fierbinti ale lumii sunt o sursa majora de praf atmosferic. Se estimeaza ca intre 130 si 800 megatone de material este spulberat anual de pe continente prin deflatie, iar Sahara contribuie singura cu 60 - 200 megatone de praf. Deflatia este un proces concentrat spatial si temporar. Chiar in regiunile aride el este restrans la zone de favorabilitate. O mare parte din materialul deflat in fiecare an este transportat in timpul marilor furtuni de praf care de obicei tin cateva zile.

CORAZIUNEAsauABRAZIUNEA EOLIANAeste actiunea de lovire a rocilor sau ale altor suprafete de particulele transportate de vant. Ea se resimte mai ales in vecinatatea solului, deoarece incarcatura de nisip este aici maxima. La peste 2 m de suprafata coraziunea devenind aproape nula.

2. Relieful de eroziune eolianaDesi eroziunea eoliana poate fi activa pe campiile aluviale si pe plaje, formele de eroziune sunt rareori pastrate in asemenea medii din cauza distrugerii lor de catre actiunea fluviala sau a valurilor. Numai in regiunile aride unde alti agenti erozionali sunt mai putin importanti, formele de eroziune eoliana sunt abundente.

O mare parte a deserturilor este acoperita de asa-numitulpavaj de deflatie, format din elemente de roca mai grosiere care depasesc competenta vantului si raman astfel pe loc .

Asemenea intinderi spulberate de vant poarta in Sahara numele deregiar in Australia numele degiber plains. Cele mai tipice ocupa vechi campii fluviale acoperite cu o patura subtire de nisipuri grosiere sau pietrisuri, care cu timpul sunt lustruite si acoperite de o pojghita superficiala de oxizi de fier sau magneziu (patina desertica).

A) Forme de eroziune datorate deflatiei

Tot in categoria pavajelor de deflatie pot fi incadrate si unele forme oarecum asemanatoare reg-urilor, cum ar fi:

sai-urile din desertul Tarin, care corespund unor campii piemontane formate din pietrisuri grosiere, lustruite de vant si din care materialul fin a fost spulberat;

hamadeledin Sahara, vechi suprafete de eroziune sau platouri structurale de pe care deflatia spulbera cuvertura de sfaramaturi fine, ramanand doar un pavaj de pietris grosier;

serir- urile din platourile calcaroase ale desertului Libiei.

Microforme

O trasatura caracteristica suprafetei deserturilor de piatra este prezenta unor pietre numiteventifacte, care variaza in dimensiune de la pietris la blocuri. Ventifactele au doua caracteristici comune: prima, suprafata lor este fatetata si, a doua, acestea sunt slefuite. Bucatile de roca, prea grele pentru a fi miscate de vant, sunt polizate pe directia vantului in unghiuri de 30 - 60o.

Ventifactele pot avea o fateta, doua sau mai multe. O categorie obisnuita in Sahara are trei fatete si se numeste dreikanter(din cuvintul german: trei fete). Coraziunea a mai multor fatete ar indica faptul ca au existat mai multe directii ale vantului. Or, studiile experimentale au aratat ca ventifactele pot fi formate in principal de vanturile unidirectionale. In acest cazcoraziunea are loc simultan pe toate fetele, pe masura ce particulele de praf sunt transportate in vartejuri in directia curgerii. Ventifactele sunt apoi rostogolite intr-o noua pozitie si procesul de slefuire are loc pe alta fateta.

B) Forme de eroziune datorate coraziunii

MezoformeIn aceasta categorie sunt o varietate de forme canelurate si microdepresiuni cu dimensiuni de zeci pana la sute de metri.Cele mai caracteristice suntyardangurile, niste santulete alungite in directia vantului, cu curbe aerodinamice, despartite de creste instabile. Adancimea acestora este sub 10 m, de regula, 2 - 3 m, iar lungimea lor de 100 m si chiar peste. Pastrarea in relief a crestelor se datoreste mai ales fixarii argilei de catre smocurile de iarba si tufele rare. Yardangurile sunt frecvente in argilele uscate, deoarece rezistenta lor la actiunea abraziva a grauntelor de nisip este mica. Sunt tipice in pustiurile din Asia Centrala. Asemenea santulete se intalnesc si pe cresteledin gips din desertul Libiei (unde se numescdjef-djef) sau in vestul Egiptului in granite si cuartite extrem de rezistente.Similare yardangurilor ca scara de marime sunt o seriede microdepresiuni, formate in regiuni desertice cu relief de mica altitudine. Acestea au o varietate de nume locale dar toate s-au format ca microdepresiuni de deflatie. Ele variaza de la mai putin de 1 m adincime si cativa metri latime, pana la forme mari care gradat trec spre macroforme de eroziune eoliana. Evolutia microdepresiunilor de deflatie este influentata de acei factori care controleaza procesul de deflatie, in special conditiile locale date de continutul deumezeala a stratului erodat sau prezenta vegetatie.Coraziunea si deflatia in asociatie cu dezagregarea ataca cu precadere straturile de roci friabile, formatiunile mai dure ramanand tot mai proeminente. Apar astfelcreste, ciuperci eoliene, stalpi. Cand baza ciupercilor este subtiata si apoi rupta, partea superioara ramane catva timp sub forma unorpietre oscilante.

B) Forme de eroziune datorate coraziunii

)MacroformeExistenta unor mari bazine in cadrul deserturilor au fost facute cunoscute de primii exploratori ai acestor regiuni, dar extinderea si regularitatea desfasurarii lor au fost apreciate odata cu tehnicile satelitare. Bazinele sunt forme de relief de la cativa metri adancime si peste 100 m latime. Exemple suntpans-urile din Africa de Sud, forme depresionare mari, cu adancimi de peste 100 m si latimi de peste 100 km. Depresiunile mai mici sunt formate datorita deflatiei locale, orientata in lungul liniilor de drenaj, in timp ce altele sunt localizate intre dune. Cele mai cunoscute forme de acest tip suntfuldji, vadisidepresiunile de coraziune si deflatie.Fuldjisunt adancituri de forma ovala ce seamana cu urma uriasa a unei copite de cal. In pustiul Arabiei aceste excavatii sunt mai adancite in partea frontala (concava), situata in directia vantului.Vadisunt culoare alungite care se intind pe o lungime de cativa kilometri, amintind albiile unor rauri. Prin actiunea de coraziune si deflatie, versantul care sta in calea vinturilor dominante este mai abrupt, in timp ce in partea opusa are o panta domoala, permitand chiar unele acumulari incipiente de nisip.Depresiunile de coraziune si deflatiesunt bazine depresionare foarte mari mult mai complexe ca origine. Unele par sa fie de origine tectonica, dar deflatia este cea care le mentine ca forma depresionara. Cea mai remarcabila concentrare de mari bazine depresionare se afla in Egipt unde acopera mai mult de 70 000 km2si au o adancime medie de 250 m. Aici se afla depresiunea Qattara, cel mai adanc bazin, care atinge o adancime de 134 m sub nivelul marii si un volum de 3200 km3.

B) Forme de eroziune datorate coraziuniiCele mai importante forme de relief asociate cu procesele eoliene sunt cele de acumulare, mari aglomerari de nisip si praf pe care vantul le-a smuls sau le-a spulberat. Majoritatea acumularilor eoliene se suprapun pe amplasamentul unor panze aluviale depuse in perioadele pluviale ale Cuaternarului. Ele ocupa mari zone numitemari de nisip(sauerg-uri in Sahara), caracterizate prin asamblaje de forme care dau suprafetei terenului aspectul asemanator undelor. Cercetarile au aratat caexista o ierarhie a formelor de acumulare eoliana pe clase de dimeniuni ce consta dinriduri,dunesi megadunesaudraa3. Relieful de acumulare eolianaRidurile variaza in amplitudine de la 0,1 cm la 100 cm si sunt spatiate de regula la 20 m. Ele sunt asimetrice in sectiune transversala, cu pante in jur de10ope fata expusa vantului si de 30 - 35ope fata de sub vant. Dupa modelul lui Bagnold (1941), ele se dezvolta pornind de la neregularitati foarte mici pe suprafata nisipului printr-o combinatie de creep de suprafata (tarare) si saltatie.

Ridurile

Dintre toate formele de relief caracteristice deserturilor, dunele au primit cea mai importanta atentie dinpartea oamenilor de stiinta. Pentru ca o duna sa se formeze trebuie mai intai sa se acumuleze o cantitate de nisip.Aceasta se aduna acolo unde viteza vantului se reduce, fie datorita neregularitatii terenului, fie instabilitatii primare a dinamicii aerului. Dunele ating un profil caracteristic de echilibru care poate fi impartit in trei componente:panta de eroziunesau panta dinspre vant,creastasipanta de acumularesau panta de sub vant. Nisipul erodat de pe panta dinspre vant se acumuleaza pe panta de sub vant, astfel ca dunele se misca in directia vinturilor dominante. Ratele de deplasare a dunelor depind de tipul si dimensiunea dunelor si de frecventa si forta vinturilor. Tip