Sistemul de pensii in

Romania si Germania

-analiza comparativa-

Stef Sebastian

CIG, ID, An III

Cuprins

Introducere

Istoricul celor doua sisteme de pensii

Rportul de dependenta – factori de influenta

Sisteme cu 3 piloni

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Rolul sistemului de pensii este de a transfera resurse de la generatia actualmente activa catre generatia retrasa din activitate. In esenta, exista doua modalitati prin care se poate realiza acest lucru. In sistemele bazate pe acumularea de fonduri, pensia rezulta din contributiile depuse de catre respectivul beneficiar in timpul perioadei sale de activitate. In sistemul “pas cu pas” (numit de unii autori al “transferurilor in flux”), pensionarii de astazi sunt platiti din contributiile actualilor angajati, care se bazeaza pe promisiunea ca, la randul lor, vor primi o pensie din contributiile generatiei urmatoare.

Sistemul de pensii din Romania si cel din Germania se aseamana prin faptul ca isi au originea in sistemul proiectat de Bismarck cu aproximativ 120 de ani in urma, fiind sisteme de tip “pas cu pas”.

Sistemul de asigurari de tip Bismarck, a preluat denumirea dupa numele lui Otto von Bismarck , cancelar al celui de-al doilea Reich. Acesta a introdus, pentru prima oara in Europa, un sistem legal de asigurari sociale. Cancelarul este considerat creatorul primului stat modern german prin reformele institutional - organizatorice initiate ca replica la problemele datorate procesului de industrializare in Europa.

Protectia sociala in Europa, devine la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a unei recesiuni economice puternice, intr-o oarecare masura, o problema de interes pentru stat, inainte ea fiind limitata la o forma mai degraba rudimentara de asistenta sociala ocazionala bazata pe caritate si voluntariat. In 1881 Bismarck introduce pentru prima oara un sistem de asigurari sociale de stat obligatoriu, adaugand la acesta in 1883 platile pentru cazuri de boala, in 1884 asigurarile impotriva accidentelor de munca si in 1889 o schema comprehensiva de pensii de varsta si invaliditate.

Cea mai importanta observatie pentru acest sistem este aceea ca are caracter obligatoriu, asociat contractelor de munca. Sistemul este suportat de catre trei parti: angajator, angajat si stat. Europa occidentala a preluat apoi sistemul bismarckian ,acesta devenind modelul alternativ la sistemul de asigurari beveridgean sau anglo-saxon. Este folosit in multe tari membre ale UE, cum ar fi Franta, Germania, Austria, Belgia, Olanda si Romania.

Caracteristicile acestui model sunt:- resursele financiare sunt, in principal, reprezentate de contributiile obligatorii platite de angajati si angajatori.- de asemenea, exista resurse care provin din subventii de la bugetul de stat (local sau national) sau alte tipuri de subventii- institutiile care administreaza fondurile de asigurari sunt nonprofit- gestionarea si folosirea fondurilor de asigurari sunt facute la nivel national si prin directii locale

Istoricul celor doua sisteme de pensii

Finantarea sistemului public german a avut initial la baza principiul „capital cover system” care presupune investirea sumelor atrase pe piata de capital, prevazandu-se pentru fiecare asigurator in parte, rezerve actuariale. In practica, acest sistem presupune trei etape: atragerea fondurilor, distribuirea de dividende beneficiarului si pastrarea unui depozit pentru beneficiar. S-a renuntat la acest sistem in urma socurilor postbelice: din 1914 pana in 1924 in urma hiperinflatiei fondul s-a diminuat la 14,6% din valoarea sa. In urma celui de-al doilea razboi mondial nu a mai ramas nimic.

In opozitie acestui sistem, pay-as-you-go a fost implementat in urma celui de-al doilea razboi mondial (sistem cunoscut ca si pay-as-you-earn in Marea Britanie si Irlanda) si presupune ca asiguratii datoreaza contributii pentru perioada in care sunt angajati urmand sa beneficieze de drepturi daca indeplinesc conditiile inscrise in lege.

Desi eficient, sistemul propus de Bismarck a fost criticat deoarece varsta de pensionare de 65 de ani a fost pastrata de-a lungul a mai mult de un secol, fara a mai corespunde sperantei de viata actuale . Mai mult, nu incurajeaza natalitatea (PAYG creaza un liant intre generatia actuala si cele viitoare) si defavorizeaza folosirea fortei de munca varstnice.

O noua reforma a avut loc in anul 1972 care a facut din sistemul de pensii german, unul din cele mai generoase sisteme din lume. Comportamentul de pensionare este influentat in principal de reforma. Sistemul adoptat in 1972 este generos din dou a privinte:

1. Sistemul de pensionare are o rata de inlocuire ridicata, care genereaza venituri nete de pensionare de aproximativ 70% din veniturile nete din inainte de pensionare, pentru un muncitor cu o istorie de 45 de ani de castiguri, si cu venituri medii pe parcursul vietii. Aceasta rata este semnificativ mai mare, decat rata de inlocuire neta din Statele Unite, de aproximativ 53%.

2. In al doilea rand, Reforma din 1972 elimina varsta obligatorie de pensionare de 65 de ani, in favoarea alegerii flexibile a perioadei de pensionare intre 63 si 65 de ani, fara ajustari actuariale. Aceasta prevedere generoasa de pensionare anticipat a a fost un mod de a solicita beneficii pentru invalizi si o varst a obligatorie de pensionare mai mica pentru femei si someri , crescand astfel numarul de beneficiari si aducand varsta obligatorie de pensionare in intervalul 60-65 de ani.

Nu este deci o supriza faptul ca sistemul public de pensii german este componenta cea mai mare din bugetul social. In 2009 cheltuielile publice de pensii depasesc 10% PIB. Acesta este al doilea ca marime din bugetul de pensii din OCDE( Organiza tia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), depasita doar de Italia (14,2% din PIB). Este astfel mai mult decat de 2 ori mai scump ca Sistemul de securitate sociala din SUA (4,4% din PIB). In Romania ponderea in PIB a cheltuielilor cu pensiile de stat a fost in 2010 de 8,4%.

Romania are si ea o traditie indelungata in ceea ce priveste asigurarile sociale, acestea fiind intr-un regim modern, inca de la inceputul secolului XX . Din acest punct de vedere ne putem compara cu statele occidentale, dezvoltate, fiind printre primele tari europene care au introdus, la vremea respectiva, un sistem asiguratoriu obligatoriu.

In anul 1918 functionau deja, in Romania trei legi de asigurari:- Legea Nenitescu din anul 1912, asigurand beneficii pentru maternitate, boala, batranete si

accidente de munca, care functiona in Regatul Romaniei.- O lege maghiara in Ardeal.- Legea austriaca in Bucovina.Legea Nenitescu introduce pentru prima oara in Romania principiul asiguratoriu pentru

accidente, boala, maternitate si invaliditate pentru salariatii corporatiilor.Contributiile pentru pensia de batranete erau suportate in parti egale de catre muncitor, patron si

stat. Limita de varsta era de 65 ani, iar perioada maxima de cotizare de 23 ani.Unificarea sistemului de pensii a avut loc in anul 1933, prin Legea Ioanitescu. Pensia de

batranete a fost reintrodusa in anul 1938. Se poate aprecia astfel ca, in deceniul patru al secolului XX, populatia activa urbana din Romania era acoperita prin asigurari sociale intr-un grad destul de ridicat .

Sistemul de asigurari de stat care a functionat in Romania din perioada postbelica pina in prezent este unul de tip P.A.Y.G.,( pay-as-you-go) cheltuielile pentru pensiile curente fiind facute de generatia activa, urmand ca si ei sa fie sustinuti la randul lor de generatiile viitoare. Gasim astfel o alta asemanare cu sistemul de pensii german.

Dupa venirea la putere a regimului comunist, toate fondurile publice sau private au fost incluse in bugetul de stat prin Legea 10/1949. Asigurarile sociale, dupa 1949, incep sa constituie pilonul de baza al protectiei sociale in Romania, alocatiile pentru somaj si cele de asistenta sociala fiind nerecunoscute.

In aceste conditii, fondului de asigurari sociale ii este alocat un procent ridicat din cheltuielile pentru protectia sociala, cheltuielile fiind centrate in special pe furnizarea de pensii (de batranete, invaliditate, urmas), dar au fost introduse alte beneficii cum ar fi: indemnizatia de boala, de deces, de matenitate etc. In perioada 1949-1989 statul isi construieste un sistem modern de asigurari sociale, cu o acoperire ridicata a salariatilor si beneficii variate, un punct pozitiv al mostenirii momentului ,, 1989 ’’.

In 1990, situatia fondului de pensii din Romania era satisfacatoare. Deficientele sistemului PAYG si evolutiile demografice au falimentat insa sistemul. Noua lege a pensiilor 19/2000 si schimbarile ulterioare aduse de Ordonanta de Urgenta 49/2001 au imbunatatit sistemul de stimulente prin incurajarea cresterii contributiilor pe o perioada mai mare de timp.

In baza noii legi si a hotararii guvernamentale 158/2001 s-a infiintat Casa Nationala de Pensii alte drepturi de asigurari sociale CNPAS. Tot in acest an s-a corectat formula de calcul, s-a luat in calcul nivelul salariului din intreaga perioada lucrata. In 2002 s-au adoptat mai multe hotarari de guvern care aveau la baza indexarea trimestriala a pensiilor.

Dar aceste imbunatatiri nu au avut efecte suficiente. Tendintele demografice si aspectul motivational din sistemul PAYG necesitau introducerea unei scheme de fonduri.

Raportul de dependenta - factori de influenta

Dupa cum reiese din cele de mai sus, ambele sisteme de pensii sunt de tipul “pay as you go” (contributiile sunt retinute din salariu in fiecare luna). Aceasta inseamna ca cele doua sisteme sunt bazate pe redistribuire (pensionarii sunt platiti din contributia salariatilor actuali), creandu-se astfel o dependenta intre pensionari si populatia activa (masurata prin raportul de dependenta: numarul de pensionari (beneficiari) fata de numarul de angajati (contribuitori)), acesta fiind si principalul dezavantaj al sistemului “pay as you go”.

Atat sistemul de pensii al Germaniei cat si cel al Romaniei sunt influentate de schimbarile indicatorilor demografici. Imbatranirea populatiei este una dintre cele mai importante poveri ale acestui sistem, fiind un fenomen care creste rata de dependenta . Alte probleme se refera la cresterea ratei somajului si cresterea benefiicilor acordate unor persoane care nu au contribuit in nici un fel.

Astfel, o importanta deosebita in analiza acestei situatii o are raportul dintre numarul salariatilor si cel al pensionarilor, sau altfel, populatia batrana (peste 65 de ani) raportata la populatia mai tanara (15-64 ani).

Vom analiza structura populatiei in cele 2 tari, in anul 2010:

Tabel 1

Romania (mil.loc) Germania (mil.loc)Populatie 21,6 82,3Pensionari 9,2 23,65Popualatie activa 8 43Persoane peste 65 de ani 3,24 (15%) 16,7 (20,3%)

Dupa cum observam din Tabelul 1 si din Figura 2, in Romania un salariat contribuie la pensia a 1,15 persoane, pe cand in Germania doar la pensia a aproximativ 0,5 persoane, dar se observa o crestere majora a ratei economice de dependenta in urmatorii ani (Figura 1). Acest lucru are consecinte imediate intr-un sistem de tip „pay as you go”, intrucat mai putini salariati vor trebuie sa suporte pensiile mai multor persoane.

Figura 1. Evolutia ratei economice de dependenta in Germania

Sursa: Comisia Rürup

Tabel 2

Anul 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Nr. mediu salariati

(mii pers.) 8156 7574 6888 6672 6438 6160 5939 5597 5369 4761 4623 4502 4373 4384 4469 4559 4667 4885 4806 4595

nr mediu pensionari (mii pers.) 3679 4131 4292 4476 4995 5258 5417 5583 5755 5941 6154 6351 6378 6306 6233 6067 5806 5745 5532 5519Rata de

dep 0.45 0.55 0.62 0.67 0.78 0.85 0.91 1.00 1.07 1.25 1.33 1.41 1.46 1.44 1.39 1.33 1.24 1.18 1.15 1.20

Sursa: www.mmuncii.ro/ro/statistici

Figura 2. Evolutia ratei economice de dependenta in Romania

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 20090.00

0.20

0.40

0.60

0.80

1.00

1.20

1.40

1.60

0.450.55

0.62 0.670.78

0.85 0.911.00

1.071.25

1.331.41 1.46 1.44 1.39 1.33

1.24 1.18 1.15 1.20

Rata de dependenta

Figura 2 arata evolutia ratei de dependenta in perioada 1990-2009 in Romania. Se observa cu usurinta degradarea acestui indicator.

Un factor important ce a determinat trendul descendent al raportului de dependenta este procesul de imbatranire a populatiei, datorat in principal cresterii sperantei de viata si scaderii ratei de fertilitate, avand nu numai implicatii sociale, ci si economice, din cauza unei reduceri a populatiei active si a cresterii cheltuielilor guvernamentale legate de imbatranire. Imbatranirea populatiei totale are o influenta puternica asupra pietei muncii, in sensul micsorarii numarului populatiei active tinere, mentinerii la cote ridicate a populatiei active adulte si cresterea numarului persoanelor varstnice care fie participa la activitate, fie devin persoane beneficiare de asistenta sociala, adica pensionari.

Evolutiile demografice sunt decondate de dinamica ratelor de ocupare in special pentru lucratorii in varsta. Rata de ocupare are o tendinta descrescatoare iar, daca mai adaugam emigrantii, numarul celor neocupati ar indica un procent mult mai mare.

Prin urmare, numarul pensionarilor a crescut rapid dupa 1990 depasind incepand cu anul 1997 nuamrul celor care contribuiau la fondul de pensii, aceasta in timp ce numarul contribuabililor s-a micsorat continuu cu precadere din cauza factorilor generati de tranzitie.

Sistemele publice de pensii din Europa sunt din ce in ce mai nesustenabile, iar costurile asociate imbatranirii populatiei vor deveni in urmatorii 50 de ani tot mai impovaratoare, arata Raportul de Sustenabilitate, editia 2009, publicat de Comisia Europeana. Potrivit acestui studiu, impactul bugetar al imbatranirii populatiei va depasi de cateva ori costul total al actualei crize financiare si economice, facand efectele crizei de astazi sa para nesemnificative prin comparatie. Cheltuielile publice cu pensiile (de stat) vor creste in medie, la nivelul intregii Uniuni Europene, de la 10,2% din PIB (in 2010) la 12,5% (in 2060), pe fondul reducerii natalitatii, imbatranirii si reducerii populatiei.

Conform Raportului de Sustenabilitate 2009 al Comisiei Europene, Germania prezinta un risc mediu cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice. Impactul bugetar pe termen lung al imbatranirii populatiei este aproape de media UE. Previziunea celor de la Comisia Europeana este ca ponderea persoanelor cu varsta de munca va scadea de la 66% din total in 2010 la 55% pana in

2060. De asemenea, se asteapta ca rata dependentei persoanelor varstnice de cei cu varsta de munca (15-64 ani) sa se dubleze pana in 2060 (de la 31,2% in prezent la 59,1%). Cheltuielile publice cu pensiile vor creste de la 10,2% din PIB in 2010 la 12,8% in 2060.

Tabel 3: Germania

Tabel 4: Romania

In ceea ce priveste Romania, previziunile sunt mai sumbre. Aceasta se afla in grupul statelor cu cele mai mari riscuri pe termen lung din aceasta perspectiva, avand printre cele mai nesustenabile sisteme publice de pensii din intreaga comunitate europeana

In urmatorii 50 de ani, cheltuielile Romaniei cu pensiile in PIB vor creste de la 8,4% (2010) la 15,8% (2060), ducand Romania pe locul 5 in topul statelor UE27 cu cele mai mari cheltuieli cu pensiile in PIB.

„Romania trebuie sa-si reformeze sistemul de protectie sociala (in principal sistemul public de pensii si sistemul de sanatate) pentru a incetini aceasta crestere a cheltuielilor legate de imbatranirea populatiei”, arata raportul citat. In 2060, populatia Romaniei va numara doar 16,9 milioane de locuitori (fata de 21,3% in 2010), dintre care doar 53,6% vor fi in varsta de munca (15-64 de ani), fata de 70% in 2010. Astfel, rata de dependenta a varstnicilor (numarul persoanelor peste 65 de ani / numarul persoanelor cu varsta intre 15-64 de ani) va creste de la 21,3% in 2010 la 54% in 2060. Toate aceste evolutii demografice nefavorabile vor pune presiuni enorme pe bugetul public de pensii.

Practic, daca sistemul public de pensii este mentinut la parametrii actuali, Romania va ajunge in 50 de ani sa cheltuiasca jumatate din bugetul general consolidat numai pentru plata pensiilor publice. Pentru a preveni aceasta situatie, sunt recomandate reforme parametrice in sistemul public si dezvoltarea accelerata a sistemului de pensii private, situatie valabila si in alte state ale Uniunii.

In Romania, ca si in UE, reformarea sistemului public de pensii si dezvoltarea sistemului privat de pensii sunt doua solutii recomandate pentru a reduce povara fiscal-bugetara generata de imbatranirea populatiei, pe termen lung.

Sisteme cu trei piloni

Avand in vedere aceasta situatie, se observa ca nivelul actual al contributiilor sociale este nesustenabil pe termen lung (reamintim aici si cotele de contributii obligatorii pentru sistemul de pensii: in Romania, in 2010 contributia angajatorului era de 20,80%, iar cea a angajatului de 10,50%, pe cand in Germania cota totala de 19,90% se imparte in mod egal intre angajator si angajat – cate 9,95%).

De aceea, atat Germania cat si Romania s-au orientat pe un sistem bazat pe 3 piloni.In cazul Romaniei:

Pilonul I

Este reprezentat de pensiile publice, platite direct de la bugetul de stat . Cele mai cunoscute pricnipii de functionare ale acestor pensii sunt:

-administrarea si garntarea lor de catre statul roman, asigurand tuturor participantilor drepturi egale

-obligativitatea participarii tuturor persoanelor angajate cu acte in Romania-contributia lunara de la angajat reprezinta 9,5% din salariul brut – maxim 140 de euro, iar

contributia de la angajator 19,75% - maxim 295 de euro.

Pilonul II

Este alcatuit din pensiile obligatorii administrate privat de catre companiile autorizate si controlate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. La acest tip de pensie sunt obligate sa contribuie toate persoanele cu varste intre 18 si 35 de ani, angajate cu acte in Romania, iar persoanele cu varste intre 35 si 44 de ani pot opta si ele pentru o astfel de pensie, nefiind obligate de

lege, insa vor beneficia de aceleasi drepturi si deci de o pensie suplimentara (fata de cea oferita de stat) dupa pensionare.

La momentul inceperii activitatii de colectare, respectiv, in anul 2008, cuantumul contributiei a fost de 2% din baza de calcul. In termen de 8 ani de la inceperea colectarii, cota de contributie se majoreaza la 6%, cu o crestere de 0,5 puncte procentuale pe an, incepand cu data de 1 ianuarie a fiecarui an.

Pentru anul 2011, cota de contributie aferenta fondurilor de pensii administrate privat este de 3% (art. 17 alin. (2) din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigur arilor sociale de stat pe anul 2011). Romania are cea mai redusa rata de contributie din Europa si din lume in sistemul sau de pensii private obligatorii (Pilonul II).

Pilonul III

Este reprezentat de pensiile facultative. La acest tip de pensie pot apela toti angajatii romani cu varste intre 18 si 52 de ani. Contributia este de maxim 15% din salariul brut/venituri asimilate. In timp ce pentru Pilonul II contribu tia va fi colectat a din contribu tia individual a de CAS, pentru Pilonul III este vorba de o contribu tie distinct a care se va colecta din venitul salarial brut lunar al asiguratului.

Suma reprezentand contributiile la fondurile de pensii facultative este deductibila pentru fiecare participant din venitul salarial brut lunar sau venitul asimilat acestuia, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 400 de euro intr-un an fiscal.

Suma reprezentand contributiile la fondurile de pensii facultative a unui angajator proportional cu cota acestuia de participare este deductibila, la calculul profitului impozabil, in limita unei sume reprezentand, pentru fiecare participant, echivalentul in lei a 400 de euro intr-un an fiscal.

Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, investitiile activelor fondurilor de pensii facultative sunt scutite de impozit pana la momentul platii dreptului cuvenit participantilor si beneficiarilor.

Penru ca Romania sa ajunga pe un traseu sustenabil al cheltuielilor cu pensiile de stat, trebuie dezvoltat mai rapid sistemul de pensii private, iar acest obiectiv poate fi indeplinit prin 2 masuri simple: cresterea accelerata a contributiei virate in Pilonul II obligatoriu si stimularea prin deduceri fiscale mai mari a contributiilor voluntare in Pilonul III facultativ.

Particularitati ale Pilonului 1, 2 si 3 in Germania

Aproape de acceptiunea romana a pilonului I, II, III este clasificarea pe trei nivele a pensiilor in Germania:Pilonul I: Pensii obligatorii de stat care cuprind: Pensiile se stat, pensiile de baza ale functionarilor publici, pensiile liber profesionistilor, pensia Rürup;Pilonul II: Pensiile administrate privat, incurajate de stat prin subeventii, unde intra pensia corporativa si pensia RiesterPilonul III: Pensiile facultative unde sunt incluse toate tipurile de investitiile de capital.

Sistemul german de pensii se raporteaza insa la impartirea pe piloni, care adune in prim plan beneficiarul. Spre deosebire de sistemul din Romania, unde distingem intre asigurati obligatoriu,

asigurati individual si asigurati care-si doresc sa se suplimenteze veniturile, categoriilor sunt mai flexibile:• Pilonul I cuprinde pensiile reglementate prin lege include pensia de stat (adica constituite prin contributii obligatorii la fondul de pensii de stat, care conform statisticilor oficiale administreaza pensia a 75% din populatie: 57 de milioane de contributii), pensiile fermierilor (AdL), pensiile persoanelor fizice autorizate si pensiile functionarilor publici.• Pilonul II cuprinde venituri suplimentare asimilate pensiilor, pe baza de contract individual facultativ, asa numitele pensiile corporative si ZÖD (pensii suplimentare pentru angajatii publici) • Pilonul III reprezinta pensiile private, constituirea din veniturile proprii de fonduri, la care beneficiarul va avea acces ulterior, aici fiind incluse Asigurarile private de viata, Pensia Rürup, Pensia Riester sau Investitii/ Participatii la fondurile de investitii.

In principal, Pilonul 1 este bazat pe contributiile obligatorii ale asiguratilor la asigurarile de stat, principiul fiind Pay-as-you-go. In principiu acest fond de pensii este constiuit pe principiul solidaritatii, fondul de pensii fiind alimentat prin contributiile angajatilor, angajatorilor, prin subventii de la stat si alte venituri ale caselor de pensii. Contributia era fixata de la 1 ianuarie 2007 la 19,9%, iar pensia de stat este plafonata la 64.800 de euro anual in statele foste RFG si la 54.600 euro in statele ex-DDR.

Demna de remarcat este insa categoria a doua, care cuprinde asa numiele pensii corporative, pensii ce sunt oferite prin pachetul salarial de catre angajator. Pensia corporativa poate imbraca mai multe forme, cea mai extrema forma este pensia directa (intreprinderea se angajeaza sa plateasca direct angajatului o pensie), iar celelate forme sunt reprezentate de contributii ale angajatorului la Casa de ajutor, Casa de pensii, Fondul de pensii sau achizitionarea unui fond de pensii.

Caz particular - Pensia RürupPensia Rürup sau pensia de baza a fost introdusa in 2005, fiind numita dupa economistul Bert Rürup si reprezinta o forma de subventionare de catre stat a pensiei, diferenta fata de restul asigurarilor de viata consta in faptul ca pensia ce revine asiguratului nu poate fi platita intr-o singura transa, ci este obligatoriu sa se plateasca pana la sfarsitul vietii asiguratului.

Concluzii

Sistemul de pensii public din Romania si cel din Germania se aseamana in foarte multe privinte, fiind sisteme de tip Bismarck. In ambele cazuri, modalitatea de finantare este de tip „pay as you go”, ceea ce presupune ca cele doua sisteme sunt bazate pe redistribuire (pensionarii sunt platiti din contributia salariatilor actuali), creandu-se astfel o dependenta intre pensionari si populatia activa (masurata prin raportul de dependenta).

Atat sistemul de pensii al Germaniei cat si cel al Romaniei sunt influentate de schimbarile indicatorilor demografici. Imbatranirea populatiei este una dintre cele mai importante poveri ale acestui sistem, fiind un fenomen care duce la cresterea ratei de dependenta.

Avand in vedere aceasta situatie, se observa ca nivelul actual al contributiilor sociale este nesustenabil pe termen lung. De aceea, atat Germania cat si Romania s-au orientat pe un sistem bazat pe 3 piloni, astfel: pilonul 1- pensii obligatorii de stat, pilonul 2 – pensii administrate privat, pilonul 3 – pensii facltative. Desigur, in cadrul acestor piloni se constata diferente la nivelul celor doua state.

Bibliografie

1. Börsch-Supan, A., Wilke, C., 2004, „The german public pension system: how it was, how it

will be”, Working Paper 10525, http://www.nber.org/papers/w10525

2. Babucea, A., 2010, „Factori determinanti in erodarea sistemului de pensiidin Romania – O

abordare statistica”

3. Sustainability Report 2009, European Commission

4. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

5. www.oecd.org

6. http://ec.europa.eu

7. www.mmuncii.ro

8. https://statistici.insse.ro/ - Anuarul statistic 2008

9. http://www.cnpv.ro/esnp2009.pdf