www.sunetelive.ro

GRATUIT FEBRUARIE 2012

SMILEYESTE ÎN MULTE

PRIVINȚE OMUL MOMENTULUI ÎN

ROMÂNIA. DESPRE SUCCES, MUZICĂ ȘI...

IARĂȘI MUZICĂPAG. 20

CONCURSSUNETE:

CÂȘTIGĂ UNULDINTRE CELE10 ALBUME„BEST OF”

RAMMSTEIN– MADE INGERMANY!

PAG. 43

FEBRUARIE 2012 3

SUNETE ŞTIE TOT . . . . . . . p .04

ŞTIRI . . . . . . . . . . . . . . . p .06/08

CONCERTELE ANULUIRed Hot Chili Peppers . p .10Sighişoara Blues Festival p .14

CIRQUE DU SOLEIL . . . . . . . p .16

TRUPE NOI . . . . . . . . . . . . . . p .18

COVERSTORY Smiley . . . . . . . . . . . . . . . . . p .20

„Am trecut prin toate stadiile succesului!”

INTERVIU Cătălin Josan . . . . . . . . . .p .26

INTERVIU Ştefan Stan . . . . . . . . . . . .p .28

MUZICĂ DE OSCAR . . . . . p .30

LIVE Iron Butterfly . . . . . . . . . .p .32Ministry of Sound . . . . .p .34

RECENZII . . . . . . . . . . . . . p .35

CE SE-AUDE ACOLO? Violoncelul . . . . . . . . . . . . p .46

SUNETEla Hard Rock Cafe . . . . p .48

CONCERTE . . . . . . . . . . . . p . 51

ULTIMUL CUVÂNT Madame Hooligan . . . p .66

SUPLIMENT ZILE ŞI NOPŢISE DISTRIBUIE GRATUIT

Redactor Şef:Monica Feleamonicafelea@gmail.com

Senior Editor:Raluca Neaguraluca.neagu@rocketmail.com

Redactori:George Durbălău (brasovmusic.wordpress.com),Hefe (bringthenoise.ro), Costel Cristea (rage.ro), Valentin Mitu, Roxana Rafila, Roxana Niculae, Andi Enache

Colaboratori:Berti Barbera (bertibarbera.com), Valentin Moraru (musitronic.ro), Mihail Vakulovski (tiuk.reea.net)Mihai GhiducMatei Petculescu

Publicitate:Miruna Tomamiruna.toma@cinematique.roValentin Puşcaşuvalentin.puscasu@splendidthematics.ro

Coordonator Distribuţie Mihai Enemihai.ene@zilesinopti.ro

Director General:Marian Gîleamarian.gilea@zilesinopti.ro

Dacă vreţi sa ne semnalaţi un eveniment, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: evenimente@sunetelive.ro

Dacă aveţi o locaţie şi vreţi să distribuiţi revista Sunete, vă rugăm să ne contactaţi la adresa: distributie@sunetelive.ro

Conţinutul aparţine în întregime revistei Sunete. Reproducerea parţială sau integrală a conţinutului este ilegală fără acordul prealabil al revistei Sunete.

Tipărit la MEGApress Bucureşti

Cele 10albumeU2 AchtungBaby au fostcâştigate de:

1. Nicolae Eugen din București

2. Julide Omer din București 3. Fusu Lavinia din București 4. Irimia Doris din București 5. Boiciuc Nicoleta din

Suceava 6. Diana Ion din București 7. Lazăr Corina din Cluj

Napoca 8. Borza Cristina din Sibiu 9. Sabu Andreea din Craiova 10. Mihaela Onuța din

Braşov

Nicolae Eugen din

Cuprins Februarie 2012

FOTO COPERTA 1: COSMIN BUMBUŢ

Deși nu este neapărat genul nostru de demers jurnalistic, hai să vedem câteva cerințe interesante.

COLDPLAYDeşi destul de britishoşi şi cuminți (nu tu drugs, nu tu excese!), totuşi, când vine vorba de cabinele de dinaintea show-urilor live parcă vorbim de Ozzy la recuperare . Deci, ei cer patru sticle de vin, o sticlă de vodcă şi 48 de beri . Nu 50, nu 45 . . . Ciudățel . Şi este important de ştiut că staff-ul are propria ca-meră, deci aici stau numai băieții, trupeții, cei patru . .! De asemenea, în microbuz întotdeauna solicită

o ladă de bere! Ai zice că sunt germani! Ca

să nu se înțeleagă greşit, că nu ar fi sensibili cum îi

ştim, din fiecare loc comandă opt

cărți poştale pe care staff-ul le trimite lui

Gwineth, Apple (fiica lui Martin) şi restului familiilor membrilor . Touching!

4 FEBRUARIE 2012

SUNETE ŞTIE TOT

CHERCâțiva dintre noi ştiu că are o adevărată pasiune legată de peruci . Dar de la asta până la a comanda o cameră întreagă specială doar pentru perucile ei e cu totul altă treabă! Ce este şi mai interesant: camera respectivă trebuie să aibă măsuță şi cel puțin două scaune!!! Un lucru cu adevărat interesant este acela că de fiecare dată comandă ca şoferii ei să primească o pungă neapărat maro ce conține un pachețel de mâncare . Şi pachețel şi este, căci aceasta cuprinde o sticluță cu apă, un fruct şi nişte chipsuri! Cam subțirel, ținând cont că în camera artistei este musai să fie nouă feluri de băuturi! De asemenea, una dintre cerințele specifice este ca ea şi managerii de turneu să NU poarte pass-uri de backstage . . .

JANET JACKSONÎntr-unul din concertele anilor ’90, a solicitat ca în camera ei să fie multă mobilă, o canapea, o sofa, scaune, iar camerele membrilor staff-ului nu trebuiau să aibă decât scaune! De asemenea, era necesar să aibă un buchet de flori în valoare de 75 $ şi neapărat 2 măsuțe de cafea! Şi ce este cel mai ciudat, a specificat foarte clar: NO FISH ICE! Organizatorii nu au avut idee despre ce era vorba, dar s-au asigurat să nu fie nici peşte şi nici gheață în camera artistei!!!

VAN HALENAsta e scurtă şi la obiect . Şi probabil cea mai celebră – rockerii au solicitat bomboane M&M’s, dar cu specificația foarte clară – „No BROWN M&M’s!” .

Dacă ai o întrebare despre trupa ta preferată, iar răspunsul nu-l găseşti pe google, atunci întreabă-ne pe noi! Aşteptăm întrebările tale la adresa: contact@sunetelive.ro

CONTACT:

meră, deci aici stau numai băieții, trupeții, cei patru . .! De asemenea, în microbuz întotdeauna solicită

o ladă de bere! Ai zice că sunt germani! Ca

să nu se înțeleagă greşit, că nu ar fi sensibili cum îi

ştim, din fiecare loc comandă opt

cărți poştale pe care staff-ul le trimite lui

Gwineth, Apple (fiica lui Martin) şi restului familiilor membrilorTouching!

4 FEBRUARIE 2012

Q: Sunt curioasă ce mai cer celebritățile în culise. Știu că nu sunteți ”Can-Can” sau alte reviste de gen, dar cred că, la un anumit nivel, cerințele lor spun ceva legat şi de personalitatea lor ca oameni. Sper să îmi satisfaceți curiozitatea!

Cel de-al 17-lea album Bruce Springsteen - „Wrecking Ball” - va fi lansat pe 6 martie alături de E Street Ban . Artistul a anunțat şi lista

concertelor pe care le va susține în turneul de promo-vare – 19 concerte în Statele Unite ale Americii şi 32 de concerte în Europa . Din păcate, România nu a apărut încă pe harta turneului .

Primul single de pe album, „We Take Care Of Our Own”, este o piesă clasică marca Bruce Springsteen, puternic orchestrată . Albumul se anunță unul dintre cele mai bune creații ale artistului, cel puțin din punct de vedere al versurilor .

Albumul „Wrecking Ball” conține 11 piese şi a fost produs de Ron Aniello, alături de Bruce Springsteen, cu Jon Landau pe post de producător executiv . „Wrecking Ball” poate fi rezervat pe iTunes şi Amazon .

Un nou album Michael Jackson ar putea fi făcut public în cursul acestui an .

Albumul este înregistrat de regre-tatul artist în colaborare cu David Gest (fostul soț al Lizei Minelli), iar textele sunt inspirate din opera poetului național al Scoției, Robert Burns . Deşi ştirea că artistul lu-crează la acest material discografic a fost făcută publică în 2008, se pare că Robert Burns şi Michael Jakson au început acest proiect la sfârşitul anilor ’80 .

Printre poeziile puse pe muzică de către Michael Jackson se numără „Ae Fond Kiss”, „Red Red Rose” şi „Tam O’Shanter” .

Potrivit lui David Gest, colecția de piese urmează să fie donată muzeului Robert Burns Birthplace Museum din Ayrshire . Piesele au fost gândite inițial pentru un musical regizat de către Gene Kelly şi produs de Anthony Perkins, însă moartea celor doi artişti a împiedi-cat definitivarea proiectului .

2012 BRIT AWARDS, PE 21 FEBRUARIE

Cea de-a 32-a ediție a BRIT Awards,

cel mai important eveni-ment al industriei muzicale britanice, îi are ca favoriți pe Adele și Coldplay. Adele, a cărei „21” a fost cel mai bine vândut album al anului 2011, este nominalizată la 3 categorii - Cea mai bună artistă britanică, Cel mai bun single (pentru „Someone Like You”) şi Cel mai bun album („21”). Coldplay are două nominalizări - Cel mai bun album („Mylo Xyloto”) și Cea mai bună trupă britanică. În cadrul galei BRIT Awards, Adele va cânta pentru prima oară live după operaţia pe care a suferit-o la nivelul coardelor vocale în luna noiembrie a anului trecut.

6 FEBRUARIE 2012

ŞTIRI

BRUCE SPRINGSTEEN LANSEAZĂ CEL DE-AL 17-LEA ALBUM DE STUDIO

TRACKLIST: 1. We Take Care

of Our Own 2. Easy Money 3. Shackled and Drawn 4. Jack of All Trades 5. Death to My

Hometown 6. This Depression 7. Wrecking Ball 8. You’ve Got It 9. Rocky Ground 10. Land of Hope

and Dreams 11. We Are Alive

CREDE IMPOSIBILUL. DESCOPERĂ INCREDIBILUL.

EŞTI GATA DE AVENTURÃ?VINO PE WWW.PROCINEMA.RO, PARTICIPÃ LA CONCURS ŞI CÂŞTIGÃ!

DIN 10 FEBRUARIEÎN CINEMATOGRAFE ÎN ȘI

IMAX® 3D este marcã înregistratã a IMAX Corporation

8 FEBRUARIE 2012

IRON MAIDEN LANSEAZĂ „EN VIVO!”PE DVD ȘI BLU-RAY

Casa de discuri EMI a comunicat oficial lansarea pe Blue-Ray a concertului live „En Vivo!”, marca Iron Maiden . „En vivo!” a fost filmat pe 10 aprilie 2011 pe Stadionul Național din Santiago, în prezența a 50 .000 de fani, în cadrul turneului mondial „Round The World In 66 Days leg of The Final Frontier” . „En vivo!” include

două DVD-uri şi a fost filmat cu 22 de camere HD împreună cu un octocam şi înregistrat atât stereo, cât şi 5 .1 . audio, mixat de legendarul producator Kevin „Caveman” Shirley . Materialul discografic include şi un documentar de 88 de minute intitulat „Behind The Beast”, o privire în spatele scenei . DVD-ul va fi inițial disponibil în format dublu DVD (ediție limitată steel book case), dublu DVD standard, Blu-ray, precum şi dublu vinil şi va fi lansat oficial pe 26 martie în Canada şi SUA .

ŞTIRI

UN NOU ALBUM FIONA APPLE AR PUTEA FI LANSAT ANUL ACESTA

Anunţul a fost făcut de președintele casei de discuri Epic Records, L.A. Reid, printr-o postare pe Twitter. Încă de anul trecut au existat mai multe zvonuri legate de acest album, fanii fiind nerăbdători și punând presiune asupra casei de discuri. Cel mai re-cent album al artistei a fost lansat în urmă cu 6 ani tot cu Epic Records, cu 2 ani întârziere faţă de data anunţată iniţial. De-a lungul timpului, cântăreaţa s-a plâns în mai multe rânduri de retușurile impuse de oficialii companiei asupra cântecelor compuse de ea. Deși nu are decât trei albume, Fiona Apple este cunoscută ca un artist-cult și are un număr important de fani.

S-A SCHIMBAT VOCEABUTTERFLIES IN MY STOMACH

Trupa Butterflies in My Stomach (BiMS) şi-a

schimbat solista . Noua “achiziție” este Catri-nel Bejenariu, până anul trecut solistă în trupa Urma . În noua formulă, BiMS va susține în luna martie

două concerte la Sibiu şi Timişoara . Catrinel Bejenariu a cântat alături de Slang, Excentric Blues Band şi l’Orchestre de Roche . Între anii 2009 şi 2011, Catrinel a fost membru al formației Urma . Trupa Butterflies in My Stomach, a cărei muzică însumează elemente de funk, nu-jazz, electro, trip-hop, chill, a fost înfințată în primăvara anului 2005 şi în componența actuală înseamnă Catrinel (voce), John (chitară), Meghi (pian electric şi sintetizator), Bujor Stoicovici (chitară bas, contrabas) şi Ciprian „Laurentze” Moisescu (tobe) . În luna martie a anului 2011, Butterflies in My Stomach au lansat albumul intitulat Magic Store .

GARBAGE ȘI CARO EMERALD, NOI CONFIRMĂRI LA B’EST FEST SUMMER CAMP 2012

Deja confirma-telor Andy C şi Millow li se

alătură 7 trupe noi: Garbage, Caro Eme-rald, Selah Sue, The Qemists, Mala Vita, Meshuggah şi Obitu-ary sunt noua serie de artişti care vor fi prezenți anul acesta

la B’ESTFEST Summer Camp . Festivalul va avea loc în perioada 6-8 iulie, pe malul lacului Pasărea din Tunari . Fără îndoială una dintre cele mai cunoscute trupe de rock alternativ, Grabage este alcătuită din Shirley Manson (voce), Steve Marker (clape), Duke Erikson (bass) şi Butch Vig (tobe) . Caro Emerald este artista de origine olandeză care a cucerit recent publicul din în-treaga lume cu stilul său muzical aparte: un amestec între jazzul anilor ’50, groove jazz, ritmuri de mambo şi beat-uri . Albumul său de debut, “Deleted Scenes from the Cutting Room Floor” a înregistrat un record absolut - 30 de săptămani consecutiv pe prima poziție a topurilor olandeze, record ce înainte fusese atins doar de Michael Jackson cu piesa Thriller .

Crede imposibilul. desCoperĂ inCredibilul.

eŞti gata de aventurÃ?Şvino pe www.proCinema.ro, partiCipà la ConCurs Şi CÂŞtigÃ!

din 10 FebruarieÎn CinematograFe În Și

IMAX® 3D este marcã înregistratã a IMAX Corporation

de George Durbălău

10 FEBRUARIE 2012

Trebuie să recunoaştem, în multe cazuri, treaba asta cu pasiunea pentru muzică

este boală grea . Începi să vrei să fii din ce în ce mai bine informat, să ai cele mai noi albume şi . . . să fii prezent la cele mai importante evenimente live ale anului . De ceva vreme granițele turismului muzical au depăşit România, festivalurile mari fiind şi destinația concediu-lui de vară a multora dintre noi . Dar, pe de altă parte, tot de ceva vreme încoace nu mai trebuie să ne uităm prea invidioşi în curtea vecinilor pentru a vedea cum la ei vin cei mai grei şi noi mai trebuie să aşteptăm . . . Avem deja o panoplie importantă de artişti care ne-au vizitat țara în trecutul imediat şi cu toate acestea găsim mereu motive să ne dorim mai mult, trupe şi artişti care încă nu au venit şi care parcă ne ocolesc stadioanele! Parcă devine şi o chestiune de orgoliu național la un moment dat! În cazul meu şi al multora din jurul meu, Red Hot Chili Peppers era clar una dintre trupele care trebuia să vină demulticel şi tot mai trecea câte un an, ei mai lansau câte un album şi . . .nimic .

România nowhere to fiind pe harta şi calendarul concertistic . Sad Face . Până când ne-am pus noi la ghicit pe cine vedem anul ăsta . Evident, făcând parte din piața muzicală de vreo nouă ani, ne mai ciripesc şi nouă diverse păsărele despre zvonurile cu aromă de adevăr şi cu toate că nu aveam pe ce să ne bazăm afirmația, i-am pus pe Red Hot Chili Peppers în capul listei de „posibili”, poate mai mult din dorință decât din certitudini . Nu a trecut mai mult de o săptămână şi, guess what? Se anunță oficialmen-te că americanii s-au înduplecat şi au decis că vor să vadă Bucureştiul (nu Budapestul, să fie clar!) mai de aproape! Vestea ne-a umflat în penele jurnalistice, însă, cel mai im-portant, ne-a bucurat la maximum, pentru că RHCP este una dintre trupele „foarte grele” live, în topul meu personal fiind pe un merituos loc trei, dupa U2 pe locul întâi cu coroniță şi Coldplay pe doi . Smiley face . Ținând cont că pe U2 şi pe Coldplay i-am văzut live în alte țări, rămăsese ca pe americani să-i bifez cumva, cândva . Prospecte mari pe anul ăsta nu prea aveam so, happy, happy, joy, joy, am aflat că vin ei la

mine . Şi uite aşa voi reuşi să aplaud la scenă deschisă ultima clasată pe personalul meu podium, cu un nou album, dar, unfortunately, şi cu un nou chitarist .

Nu că Josh Klinghoffer nu ar fi bun, dar Frusciante...

John Frusciante este un impresio-nant artist şi istoria lui este indes-tructibil legată de Red Hot Chili Peppers . Mai exact, de cele mai bune vremuri ale trupei . Şi acum nu vreau neapărat să mă lansez în opinii de genul „prezența lui Frusci-ante a creat hituri”, deşi nu poți să nu consideri că revenirea lui după pauza de creație solo, imediat după scurta perindare pe „Milk” a lui Navarro pe la corzile trupei, a avut un efect important . Energia trupei s-a refăcut, John ieşea dintr-o zonă foarte sumbră din viața lui per-sonală şi avea ceva de spus marii mase prin intermediul unei trupe ROCK . Atunci, pentru necunos-cători, se năştea „Californication”, albumul care e relansat RHCP şi le-a câştigat câteva milioane de fani continuând cu „By The Way” şi foarte creativul „Stadium

RED HOT CHILI PEPPERS ESTE CU NOI. De data asta pe bune!

CONCERTELE ANULUI

„Îl știm de multă vreme. Este super-talentat, deștept,frumos. Se potrivește perfect și ăsta e un lucru grozav.

Nu am fi putut solicita o persoană mai bună să cânte cu noi”Chad Smith despre Josh Klinghoffer

FEBRUARIE 2012 11

Arcadium” (album dublu) . Treaba a mers strună, ăsta e adevărul şi nişte piese grozave au lovit difu-zoarele, rupând scene în două şi mişcând mulțimi fără precedent în istoria live a trupei . Din păcate, un artist de talia lui Frusciante tinde întotdeauna să meargă mai departe cu creația solo (să nu uităm că are zece albume solo la activ) şi să în-ceapă a fi uşor plictisit de viața de trupă rock-on-the-go, având foarte multe turnee în anii recenți cu RHCP . Dar hai să nu zicem plictisit, ci poate mai degrabă insuficient provocat artistic . Mai mult de atât, se pare că atmosfera din trupă şi la sesiunile de înregistrare, nu mai punem turneele istovitoare, suferise anumite modificări ce nu-i erau pe plac artistului şi, astfel, a decis să părăsească trupa, în decembrie 2009, anunțând oficial că nu va mai face parte din trupă . Ever . Crying face . Evident că ăla a fost unul din momentele când îți venea să îți trimiți copiii la culcare şi să urli că nu ai făcut eforturi mai

„Stadium Arcadium” şi a colaborat şi cu Frusciante pe ultimul său album, aşa că era o figură familiară celorlalți trei . Alegerea este una inspirată, prezența lui pe album aducând chitara în zone mai puțin pretențioase însă mai dense, mai grele, de rock din ăla de-l ascultam în liceu . Ceea ce poate fi - şi este - absolut suficient pentru a obține un feel retro, dar ancorat adânc în contemporaneitate . Discul vorbeşte foarte sincer despre mo-mentul artistic şi personal în care se află cei patru artişti şi este o experiență audio demnă de o trupă mare . Şi dacă discul introdus în formă digitală în player sună atât de rock şi energic, imaginați-vă cum va fi live, pe 31 august . . . Numai bine vă întoarceți din concediu şi intrați în toamnă numărând nu boboci, ci mâini ridicate şi cântând la unison . Frumoasă perspectivă!

Biletele la concertul de pe stadionul Arena Națională din București au fost puse în vânzare încă din 13 decembrie 2011, prețul variind între 130 și 495 RON.

camdată nu va fi cazul încă unui album să spunem tipic ultimilor ani şi celor mai recente albume . Grupul a decis să se transforme cât de radical îi ținea cureaua cre-ativă, ca să spunem aşa . De altfel, nu poți să nu observi noul look mega-ciudat de„ american psycho” al lui Kiedis începând cu primul videoclip, „Monarchy of Roses”! Dar asta este doar marketing, pro-babil . Albumul, în schimb, este nou şi vechi deopotrivă . Este modul în care, în mod natural chiar, trupele cu o istorie lungă îşi încheie o eta-pă de explorări şi succes masiv cu o revenire la rădăcini, la un sunet mai simplu, mai direct şi nefardat . Considerat în mod general un album peste medie, undeva la 3,5-4 stele din cinci de marile reviste de specialitate, „I’m With You” este un clasic RHCP cu funk-ul ce respiră spații mai largi, cu un sunet nu atât de hitos, dar mai rock decât pe albumele recente . Schimbarea ma-joră (în afară de freza lui Kiedis!) este evident recrutarea ca membru deplin în trupă a lui Josh Klin-ghoffer . Artistul a fost prezent pe scenă în ultima parte a turneului

12 FEBRUARIE 2012

mari să-i vezi pe trupeți în formula cu John F la chitară! Dar, pe de altă parte, nu este cazul să devenim melodramatici . După patru ani de pauză de la ultimul efort disco-grafic, şi după multe frământări şi întrebări existențiale, RHCP a decis să meargă înainte . Flea, un bun prieten de-al lui Frusciante, a avut dubii serioase dacă trupa mai are ceva de spus, până când a realizat: „Anthony (Kiedis) este fratele meu, îl iubesc atât de mult, am început trupa asta împreună când eram copii . Am hotărât că vreau să con-tinui . Nu vreau niciodată să renunț la treaba asta”! Kiedis a avut şi el îndoielile lui, însă, după dialoguri foarte serioase cu membrii trupei a declarat că „am avut intuiția asta, că nu suntem chiar consumați . Am decis să menținem Red Hot Chili Peppers doar dacă, într-un fel, reuşim să ținem piept la ceea ce am realizat în istoria noastră” . Aşadar, cu multe tribulații (ce au implicat şi o decizie de a nu mai face nimic cu RHCP pentru un an) şi cu alte proiecte în care au mai fost implicați trupeții – Chad Smith a cântat cu supergrupul Chickenfoot, Flea a studiat teorie muzicală la University of Southern California şi Frusciante a lucrat la „The Empyrean” (cel mai recent album, lansat în 2010) – până la urmă los angeleşii au decis să rămână împreună . Şi cum altfel să arăți asta mai bine decât printr-un nou album .

Albumul numărul zece

A ieşit la patru ani de la Stadium Arcadium şi avea şanse destul de mari să nu iasă deloc . Însă, aşa cum am văzut că fac toate trupele mari, chiar şi după o a doua plecare a unui membru drag lor şi o pauză de patru ani, nu numai că găsesc resursele să iasă cu ceva nou, ci, mai mult, compun în jur de 70 de piese noi (!) şi se întâlnesc aproape zilnic timp de un an de zile, pentru a compune şi a vedea exact unde îi duce acest următor pas . A fost foarte clar încă din start că deo-

CONCERTELE ANULUI

Albumul „I’m With You” a debutat pe locul întâi în 18

țări, incluzând Marea Britanie. Un sondaj printre cititorii Rolling Stone Magazine l-a clasat pe locul opt în topul celor mai bune albume ale lui 2011.

„I’m With You” a debutat pe locul întâi în 18

țări, incluzând Marea Britanie. Un sondaj

14 FEBRUARIE 2012

Festivalul începe cu Samuel James, un nume lansat destul de recent, remarcat prin stilul propriu în care îşi cântă poveştile suprarealiste despre dragoste, crimă şi ispăşire, folosind percuția pe chitară şi un «fingerpicking» virtuoz . Joi seara Samuel James ne va prezenta personajele lui şi va rămâne printre figurile imposi-bil de uitat ale festivalului . Ce urmează, puțini ne-am fi imaginat în toamna lui 2004, când Jo şi Relu mi-au spus că vor să facă un fes-tival de blues iarna la Sighişoara . Îl vom vedea pe Johnny Winter, simbolul texan care a luat cu asalt Woodstock-ul şi toată scena de blues din anii ’70 încoace, cel mai alb dintre albi, cu album nou lansat şi cu o prezență care ridică sensibil nivelul evenimentului . Cu câțiva ani în urmă, o coincidență fericită a adus în aceeaşi seară de vineri două figuri feminine ale

Nimic nu ne scoate mai repe-de din starea de confuzie co-tidiană decât o veste bună .

Într-un mediu haotic, dominat de canibalismul cu cravată, există insule de normalitate şi de linişte în care unii oameni reuşesc să păstre-ze valorile pe care le au în comun . Într-o piață dominată de japcă sentimentală, un festival de blues ajunge la a 8-a ediție . Sighişoara este, de opt ani, în fiecare ultim weekend din februarie, centru internațional de cultură şi plăceri nevinovate . Începând din anul 2005, iarna adună în cetate şi în sala casei de cultură „Mihai Eminescu” oameni veniți de peste tot pentru a se bucura de blues . Atât sala de 500 de locuri cu o acustică foarte bună, cât şi hotelurile din cetate şi mult aşteptatele seri de jam session cu vin fiert şi mese ca-n poveşti asigu-ră atmosfera intimă pe care mulți o aşteaptă deja ca pe o eliberare . Sau

ca pe o cură, asigurată de Asociația Culturală Sighişoara Blues Hos-pital, cu onoranta participare a sponsorilor, a partenerilor media şi a Primăriei oraşului Sighişoara . În opt ani am avut bucuria de a avea alături oameni care şi-au menținut ajutorul constant, prin instituții sau chiar sub nume propriu, împre-ună cu organizatorii care au reuşit să facă un lucru de neconceput chiar şi pentru idealişti: să aducă artişti din ce în ce mai buni cu bani din ce în ce mai puțini . Astfel, a 8-a ediție ne aduce unul dintre cele mai importante nume de blues care ne-au vizitat vreodată țara . Şi asta încă de joi! Vinerea rămâne «Ladies Night», sîmbăta avem blues acustic şi alte nume mari, iar în fiecare seară, în crama hotelului Sighişoara, în cetate, se derulează momente muzicale cum puțini şi-ar imagina, până dimineață, când liniştea compensează . . .

SIGHIŞOARA X 8 de Berti Barbera

Bob Brozman

Corey Harris Samuel James

FEBRUARIE 2012 15

de noul proiect al cărui titlu ex-plică tot: Rasta Blues . Chitaristul pasionat de Kebra Negast, care a călătorit la rându-i pentru a găsi legăturile muzicale dintre Africa şi America, şi-a câştigat deja ad-miratorii prin căldura şi misterul concertului său solo din 2008 . E foarte posibil ca în timpul zilei, în cetate, artiştii să prezinte câte un workshop de unde puteți pleca mai bogați . Tot ce se întâmplă ne poate îmbogăți peste noapte . Diversitatea muzicală şi calitatea artiştilor aduc de la an la an un plus de greutate acestui festival şi mulți din cei deja abonați abia aşteaptă să-şi ia doza de adevăr muzical şi orice altceva încântă, fără a supăra pe nimeni . Pentru a 8-a oară voi trece cu onoare şi plă-cere prin toate acele mici ritualuri, trasee, tabieturi, care conturează una dintre cele mai durabile şi mai frumoase relații din viața mea .

genului, iar de atunci s-a păstrat acest obicei de a lăsa aceeaşi seară dedicată doamnelor cu stil şi eleganță . Prima bucurie a serii de vineri se numeşte Samantha Fish şi vine din Kansas, e pe cât de tâ-nără pe atât de electrică şi ne pre-zintă influențele şi experiențele avute cântând lângă venerabilii genului, trecând prin mai multe stiluri cu toată siguranța unui muzician bine crescut . Albumul ei nou se numeşte «Runaway» şi probabil îl veți găsi de vânzare la standul din holul Casei de Cultură, locul unde toți artiştii care vând CD-uri vin după concert, le semnează şi socializează cu publicul . În partea a doua vom fi cuceriți de vocea şi prezența unei soliste premiate în 2011 cu «Maple Blues best vocalist of the year» şi cu “Indies best Blues Artist of the year” şi nominalizată pentru două distincții în 2012 . Shakura S’aida

e născută în Brooklyn, crescută în Elveția, rezidentă în Toronto şi a scos albumul nou, „Brown Sugar”, la o casă de discuri germană, cu un important producător american . Aparține scenei canadiene şi o re-prezintă prin concerte incendiare şi blues autentic . Toate sunt nume active şi importante ale scenei internaționale, ceea ce ne aduce mai aproape de original . Sâmbăta încheie festivalul cu două concerte care ar putea fi capul de afiş al oricărui festival de blues din lume . Enciclopedia Bob Brozman, poves-titorul care cântă la «National» ca nimeni altul, este un artist prolific şi polivalent, fiind total implicat în etnomuzicologie şi arta chitarei, călătorind în toată lumea pentru a găsi şi a da mai departe muzică în stare pură . Bob Brozman este un personaj fascinant, la fel ca şi Corey Harris, care revine la Sighişoara, de această dată alături

Johnny Winter

Samantha FishShakura S’aida

de noul proiect al cărui titlu exgenului, iar de atunci s-a păstrat e născută în Brooklyn, crescută în

EVENIMENT: SIGHIŞOARA BLUES FESTIVAL - EDIŢIA A 8-ADATA: 23 - 25 FEBRUARIE 2012LOCAŢIA: SIGHIŞOARA, SALA M. EMINESCU

16 FEBRUARIE 2012

Aşa spune o vorbă veche, de pe la români: „dă-i omului pâine şi circ . . .” şi l-ai liniştit! Este, cu siguranță, un mod cinic de a privi această formă de entertainment

însă nu cu mai puțin adevărat . Acum lucrurile, evident, stau un pic diferit . Circul înseamnă multe, şi cu atât mai mult, în limba noastră dragă sensul peiorativ sau eufemis-tic aproape că a început să primeze, referindu-ne la „circ” de câte ori cineva se dă în stambă, face scandal sau gălăgie . Formule ca „circul politic” etc . sunt cu siguranță printre cele mai folosite, ducând cu gândul la ideea că circ nu este ceva serios, ci mai degrabă o băşcălie ieftină pentru . . . oameni simpli . Subiectul pe care îl tratăm de față nu numai că are darul de a ne schimba radical părerea, ci chiar mai mult, să ne convingă că circul, făcut aşa cum trebuie, este fără doar şi poate o formă de artă .

Întâmplarea a făcut ca, la un moment dat, să locuiesc foarte aproape de locația din cadrul Disney World (SUA), unde avea spectacol o dată pe săptămână chiar Cirque de Soleil . Biletul era destul de piperat pentru bugetul meu de om proaspăt ajuns pe meleagurile lui Obama, adică mai exact şaizeci de dolari (asta în 2003) . Dar cu toate astea am avut ocazia să particip la unul din spectacole şi am aflat de ce această companie este considerată „cea mai bună din lume” . Bineînțeles, toate aceste categorisiri cu „cea mai” şi „cel mai”, mai ales că vorbim la nivel mondial, sunt arbitrare . Şi, totuşi, ce reuşesc să facă oamenii ăştia dintr-un spectacol de circ este fără doar şi poate artă accesibilă marelui public, profe-sionalism cum vezi destul de rar pe o scenă de circ . Aceeaşi întâmplare făcea la momentul respectiv să cunosc şi vreo trei persoane care lucraseră într-unul dintre proiectele Disney, şi aşa am aflat că ceea ce se întâmplă pe scenă nu este o întâmplare, ci rezultate ale unei munci istovitoare în compania celor mai talentați, interesanți şi originali artişti din toate colțurile globului . La Cirque du Soleil se repetă şi doisprezece ore pe zi, şi vorbim de efort fizic extenuant .

Cirque du Soleil a devenit, din 1984 încoace, o industrie în adevăratul sens al cuvântului, un spectacol ce poartă această marcă deja este catalogat ca „piesă de

PÂINE ŞI . . .„CIRQUE DU SOLEIL”

„În Las Vegas, în fiecare noapte un show este urmărit de peste

9000 de spectatori”

„Peste 5000 de artiști angajați în peste 40 de țări, în 271 de orașe”

FEBRUARIE 2012 17

circ”, la fel cum ne putem referi la o piesă de teatru, piesă de muzeu şi tot aşa . . . Toată istoria a început de la doi artişti de stradă şi s-a transformat într-un brand demn de cele mai mari scene ale lumii . Guy Laliberte şi Daniel Gauthier au inițiat un proiect ce dorea să combine entertainment-ul de stradă cu ideea de circ clasic . Dar nu oricum, ci creând un nou trend, acela de „nouveau cirque”, în care nu se foloseau animale şi accentul cădea pe o poveste narată de la un cap la altul de diferitele acte artistice acompaniate întotdeauna de muzica originală compusă special pentru fiecare show în parte şi interpretată live la fiecare spectacol . Noua tendință de a transforma circul într-un complex mix de arte (costumele sunt un element de asemenea esențial în spectacole) a creat un nou gen şi Cirque du Soleil, a devenit o instituție care reuneşte atât printre membri, cât şi în public, toate rasele şi etniile . Cirque du Soleil este o explo-zie de culoare, sunet şi interpretare atletică ce a cucerit de-a lungul celor deja 28 de ani de la formare oamenii de pe toate continentele, mai puțin Antarctica! Şi pentru că suntem o revistă de muzică, trebuie să recunosc că probabil cea mai cunoscută melodie de pe coloana sonoră a unui show – „Alegria” – mi-a atras pentru prima oară atenția chiar înainte să aud de Cirque de Soleil şi m-a făcut curios

să ascult mai multe dintre creațiile sonore ce, ca orice instituție ce are şi un interes comercial, au fost lansate şi ca albume de sine stătătoare . Lucru pe care vă îndemn cu toată răspunderea să-l faceți şi voi .

În România, Cirque du Soleil se află la prima vizită şi deja sunt nouă reprezentații contractate, impresionanta cerere a românilor demonstrând cosmopolitismul şi deschiderea unui public deja matur şi umblat prin lume . Sau măcar pe net, unde, pe Youtube, veți găsi fragmente din spectacole, inclusiv longevivul „Saltimbanco”, care vă va face pielea gă-inii cel puțin la prima vizionare . Iar dacă ați cumpărat deja un bilet, vă felicit şi vă provoc să vă abțineți de la a vedea fragmente din spactacol înainte de a le degusta live!

Spectacolele Cirque du Soleil: Le Grand Tour du Cirque du Soleil, La Magie Continue • Le Cirque Réin-venté, Nouvelle Expérience • Saltimbanco, Mystère, Alegría, Quidam • O, La Nouba, Dralion, Varekai, Zumanity, Kà, Corteo, Delirium • Koozå, Wintuk, Zaia, Zed, Criss Angel Believe, Ovo • Banana Shpeel, Viva Elvis, Totem, Zarkana • Iris, Michael Jack-son: The Immortal World Tour, Amaluna

„Are numeroase premii, printre care mai multe premii «Emmy» și o stea pe

«Hollywood Walk of Fame»”

„Până în februarie 2011, peste 90.000.000 de oameni au fost

cel puțin la un spectacol”

o provoacă și îi dă un nou suflu de fiecare dată. Piesele Lanei de pe albumul de debut, „Born to Die”, sunt o combinaţie foarte urbană de melodie, tristeţe și un subtil simţ al tragicului. Artista nu este nici Rihana și nici Lady Gaga, ca să ne înţelegem (!), ci se află la polul opus, plăcându-i să experimenteze cu beat-uri neobișnuite, totul într-o notă matur-cenușie ce nu îi tră-dează nici un moment vârsta. Nu pot să nu spun că în afară de foarte puţine piese, pe Lana nu o asculţi decât în anumite momente. Acelea în care cinismul sau poate doar ironia îţi guvernează starea. Dar va fi un deliciu pe cinste. Și treaba cu Scufiţa din titlu, cam așa se auto-caracterizează Lana. Parcă văd deja o copertă de album pe tema asta..! Mai multe despre trupa care cântă “R’n’R with a bad temper”, casete sau tricouri, găsiţi pe pagina lor de facebook.

Din când în când mai auzi câte un artist care ţi se cuibărește undeva

în ureche și apare din uneori, aleatoriu, în anumite momente ale zilei și nu mai știi exact unde, când ai auzit piesa aia și nici cine o cântă. Frustrant! Dar, așa cum de asemenea se întâmplă dacă îţi iei muzica în serios, la un moment dat fie cauţi un vers, fie întrebi un prieten până afli. Cam așa s-a întâmplat cu Lana del Rey. „Video Games” este piesa care îmi stârnise atenţia la un anumit momenţel și, ce credeţi? Răspunsul vine chiar de la casa de discuri..! Asta se mai întâmplă atunci când scrii despre muzică și uneori label-urile îţi tri-mit informaţii din cele mai diver-se. Lizzy Grant este numele real al tinerei cu o voce perfect pliată pe piesele triste, sau – ca să fiu mai la obiect jurnalistic – „Hollywood pop/sadcore”. Poate că dincolo de muzică, Lana știe cel mai bine să

povestească. Asta pentru că viaţa ei, nu foarte lungă (are 24 de ani) este o poveste frumoasă într-un fel trist, dacă vreţi, dar cu un fel de happy end care nu te poate lăsa rece. O fetiţă cu vise de star, lăsată la 15 ani într-un internat, Lana nu povestește foarte multe despre această experienţă decât în cuvin-te puţine, rezumându-se la a decla-ra că aceste cămine sunt descrise în cărţi și filme ca fiind niște mici instituţii de înregimentare tocmai pentru că așa și sunt! Visul ei a fost să ajungă la New York, intuind că asta îi va schimba viaţa. Ceea ce s-a și întâmplat. „New York-ul este o bucurie în fiecare zi”, declară artista și tot aici s-a întâmplat și transformarea pe care o visa din adolescenţă. Lizzy Grant s-a trans-format în Lana del Rey și a început să își trăiască pas cu pas metamor-foza. Ascensiunea a fost destul de accelerată, dar asta nu o sperie pe tânăra de 24 de ani. Ba mai mult,

TRUPE NOI text de George Durbălău

LANA DEL REY „Scufița din ghetou”

18 FEBRUARIE 2012

text de HEFE

Cool Haters - Abator Collective este numele sub care trece un grup de 9 prieteni împotmoliți în nebunia creației muzicale . Proiectele acestui

colectiv sunt LOUNGERIE II (loungerious punky jazz; 6 membri), Tunesinnaourheads (rock funk dub dance hall punk; 8 membri), Uâlvârin vs . Seibârtut (experi-mental noise; 4 membri) şi Dervisexcurva (noise noise noise; open project) . Dacă fiecare proiect muzical are o altă direcție şi o altă personalitate centrală, LOUNG-ERIE II este proiectul feminin, expresia melodică a acestui colectiv .

LOUNGERIE II (pronuntat englezeşte) înseamnă loungerious punky jazz cu Miss Tincea – voce (com-pune versurile şi textele), Cătălin Lungu – chitară (orchestratorul pieselor), Dan Iliescu – tobe (prodigy al ritmului), Doru Boeriu – bas (elementul echilibrat al trupei), Dan Michiu - chitară şi sunete (graphic designerul afişelor, instigatorul de noise) şi Andrei Bucureci - voce 2 (MC şi critic muzical, cu rădăcini dub-iste) . Începând cu 2010, actuala formulă a trupei îi oferă muzicii lounge-jazzy nuanța momentelor de punk, spoken words, rock, funk, dub, drum&bas . La fel ca şopârlele lounge, muzica produsă de acest proiect nu îşi propune să reconforteze, ci să traverseze emoții . Nu poartă greutatea jazzului clasic, însă îi păşeşte pe urme prin starea de spirit . LOUNGERIE II e o muzică la granița unor influențe precum Tom Waits, Ella Fitzger-ald, Tom Yorke, Fever Ray, experiment şi libertate .

Arta nu trebuie să fie confortabilă . Vocea nu trebuie să te mângâie tot timpul . Sunetul e peste tot . . . şi nu trebuie modelat într-un anume fel ca să fie muzical şi blând cu audiența . Sunetul e liber şi vast . No limits and no chaos . . but permeability .

LOUNGERIE II va lansa on line, în martie 2012, primele materiale înregistrate în studio.

LOUNGERIE II

Ca să încep aşa cum sună toate debuturile de interviu, „într-o seară răcoroasă de decem-brie…” Smiley a trecut

pe la Braşov, venind tocmai de la Bacău, unde mai avusese un con-cert în aceeaşi seară, pentru a cânta într-un club al doilea show în acea zi . Era deja trecut de miezul nopții când ne-am întins la taclale . Din start discuția a avut un ton amical, prietenesc, între doi oameni ge-nuin interesați de muzică . Smiley, relaxat, plin de voie bună şi într-o dispoziție de dialog de-a dreptul cu-ceritoare, a povestit cam tot ce mă interesa şi ce voia el să spună . Am discutat două ore încheiate înainte ca managerul şi prietenul lui să-l ia literalmente să-l ducă pe scenă, atât ne întinsesem la poveşti . Din păcate spațiul de tipar este întot-deauna limitativ, de aceea nici nu sunt adeptul interviurilor, pentru că niciodată nu încap pe foaie! Evident, sunt multe lucruri care nu au intrat aici şi poate vom găsi soluția online să-l redăm complet . Ca să citiți şi voi despre cât de activ este piteşteanul Smiley, despre experiențele TV – „Un pas înainte”, „Dansez pentru tine” sau „Vocea României” – despre cum România este pe locul cinci în lume la import de muzică şi cum el produce zeci de artişti care au mai mult succes peste hotare şi multe altele . Totuşi, avem nişte lucruri interesante şi în cele ce urmează . So, read on!

Smiley, ca să ştie lumea de unde vii şi încotro te îndrepți, zi-ne câteva lucruri despre începuturile tale artistice. Știu că de meserie esti economist, dar ai avut

tangențe cu mediul artistic de mai devreme...Păi da, am făcut liceul de arte în calsele V-VIII . Liceul de Arte din Piteşti avea cursuri în paralel cu Şcoala Generală normală, eu fă-ceam şcoala generală şi dimineața mergeam la cursurile liceului de artă . Când am intrat la liceu am renunțat la toate cursurile „artis-tice”, şi am făcut un liceu cu profil teoretic . . . de fete! Şi evident că după un liceu populat cu 80% fete, a urmat alegerea naturală – ASE-ul! Mama a fost „de vină” pentru liceul de fete, pentru că zicea că o să-mi prindă bine în viață, că o să văd eu . .!

Și..?Păi mi-a prins, în sensul că sunt re-laxat în preajma lor şi am auzit tot ce se poate auzi legat de discuțiile între femei . .! Nu mă mai poate surprinde nimic .

Revenind la muzici, prima ta experiență muzicală se numea trupa Millenium 3...Când, eram eu mic, adică la liceu, era moda aia, când dacă aveai un vecin şi ăia de la scara vecină aveau trupă, ne făceam şi noi trupă! De fapt, nu era chiar aşa, dar îmi place să glumesc spunând că în perioada aia la fiecare scară găseai o trupă . Pe atunci mi-a picat în mână un program de muzică ce se numea IT, ce lucra în MS-DOS . . . Şi programul ăsta, ca să faci muzică era migala de pe planetă, ca să faci o scădere de volum sau o panoramare stân-ga-dreapta trebuia să faci o serie întreagă de operațiuni matematice de-a dreptul . .! Având programul ăsta şi învățând să lucrez în el,

20 FEBRUARIE 2012

SMILEY:„AM TRECUT PRIN TOATE STADIILE SUCCESULUI!”

COVER STORY de George Durbălău

„Când, eram eu mic, adică la liceu, era

moda aia, când dacă aveai un vecin și ăia

de la scara vecină aveau trupă, ne

făceam și noi trupă!”

m-am apucat să fac negative pen-tru trupele din Piteşti . Îi chemam pe cei interesați la mine acasă – aco-lo era „studioul” - şi oamenii erau fascinați de liniuțele, punctulețele, literele de pe ecran şi mă întrebau – „tu în asta faci muzică?” .

Și care era prețul unui negativ? Care era bursa?Păi un milion, un milion jumate . . . la un moment dat ajunsesem la trei milioane . Aici am atins apogeul! Treaba asta am tot făcut-o până prin clasa a doişpea, când obligat-

forțat a trebuit să iau o pauză, ai mei mi-au zis „gata cu muzica, că trebuie să începi facultatea” . Bine, eu nu am lăsat-o definitiv . . . . am lăsat-o mai moale! Şi în perioada aia a venit CRBL şi m-a întrebat: „băi, nu vrei să cânți la SIMPLU?” . Mă ştiam cu ei, că erau din Piteşti majoritatea şi am rămas un pic uimit - „cum adică să CÂNT la SIM-PLU?” . Pentru mine niciodată nu a fost importantă treaba asta cu vocea . Eu făceam negative, piese, dar partea cu vocea nu era de inte-res . Şi mai ciudat era că nici ei nu

FEBRUARIE 2012 21

Foto: Cosmin Bumbuţ

CHESTIONARUL LUI BERNARD PIVOT

Cuvântul preferat: Fresh Cuvântul pe care îl urăști: Boi Ce te incită cel mai mult:

Inovația Ce îți taie cheful cel mai tare:

Prostia și indiferența Ce sunet sau zgomot iubești:

Chitara Ce sunet sau zgomot urăști:

Păcăneaua Înjurătura preferată: Pișat,

căcat! Ce altă profesie ai face:

Publicitate Ce profesie nu ți-ar plăcea să

faci: Șofer Dacă Raiul există, ce ai vrea

să-l auzi pe Dumnezeu spunând când ajungi la porțile Raiului: Bravo, bă!

Și a venit momentul când ai devenit artist solo...Treaba asta a venit extrem de natural, pentru că eu făceam piese de la 15 ani . Şi genul meu de piese era cu totul altul decât cântam cu SIMPLU . Adică aveam multe idei care rămâneau în calculator . Le ascultam noi, ne plăceau, dar rămâ-neau la stadiul ăsta . Prietenii m-au îndemnat, chiar băieții din trupă mi-au spus să fac un album, că este păcat să nu-l audă şi alții .

Zi-mi o piesă de pe primul tău album pe care o ai de foarte mult timp.„Pe unde îți umblă inima” e o piesă ce fusese făcută cu doi ani şi jumă-tate înainte să mă hotărăsc să fac primul album . Mai era, de exemplu, „În lipsa mea”, o piesă ce era conturată ca idee cu vreo doi ani înainte de primul album . Şi a durat vreun an si jumate până să-i găsim refrenul! Aveam strofa cu tot cu text, bridge-ul deja înregistrate, dar nu găseam refrenul, erau atât de puternice versurile şi bridge-ul că nu ne venea nimic care să vină ca o eliberare după urcarea ten-sionată de dinainte de refren . La un moment dat eram cu Moga la studio şi „am copt-o” cumva . . .

Și că tot veni vorba de Moga, când v-ați întâlnit prima oară şi cum ați colaborat?Păi când am făcut „Oare ştii”, când am intrat în SIMPLU . Foarte multă lume are impresia că Moga a creat SIMPLU . . . Sau că a făcut parte din SIMPLU . El de fapt atunci apă-ruse ca şi compozitor şi a crescut odată cu noi, era necunoscut şi el . „Morandi” a venit mult mai târziu . Sunt poveşti că el m-ar fi adus în trupă, total neadevărat, însă el a compus pentru noi şi a fost omul potrivit la locul potrivit, a fost pe filmul nostru şi el a adus noul sound comercial, ce avea ritmul, dar şi melodia pentru radio . Lucru la care nu s-a gândit nimeni a fost „chimia” dintre mine şi Moga, pentru că noi de prima oară când am lucrat împreună au ieşit nişte

cântau, ci dansau! Inițial am crezut că voiam să cânt pe nişte piese, ei să meargă cu înregistrarea în con-certe şi să danseze, da’ nu, nu, nu, voiau să vin să cânt şi să dansez cu ei . Mai aveam eu veleități de dansator, da’ să ajung să dansez ca ei mi se părea imposibil . Oricum, nici acum nu dansez ca ei!

Și anul ăsta (2011) ați făcut 11 ani...Pe 1 decembrie . Cu SIMPLU am învățat extrem de multe lucruri, am cântat pe toate scenele posibile, cu toate problemele posibile şi de aia acum toată treaba e foarte organi-zată, şi de aceea când am început să cânt singur mi-am luat toate sculele necesare, cu toată echipa aferentă, nu am niciun fel de probleme, decât dacă se închide curentul!

Care a fost cea mai interesantă perioadă pentru tine?Aia de început, când pentru mine a fost ceva uluitor să văd că oamenii plâng, leşină, a fost o perioadă când era coadă la autografe, cântam la radio şi ne aşteptau fani la poartă . SIMPLU a fost ceva ce a schimbat fața show-ului în România, dansau, cântau . Noi nu ne-am adunat aşa, hai să cântăm, aveam o poveste în spate şi eu întotdeauna am fost de părere că trupele care au o istorie în spate rezistă în timp . Pentru că pot să o dea mai departe, oamenii relaționează imediat cu o poveste .

Cum ai făcut față la succes, cum l-ai primit? Ca pe ceva natural? Te-a speriat?Am trecut prin toate stadiile suc-cesului . Toate . M-a lovit în ceafă, m-a luat capul un pic, dar pentru că am avut familia şi prietenii alături (prietenii mei sunt acum şi o mare parte din echipa mea de la HaHaHa Production) şi mi-au mai dat câte o palmă .

Dă-mi un exemplu când ai avut nevoie de o palmă prietenească după ceafă.Când m-am mutat în Bucureşti, la 18-19 ani, m-a luat valul, eu fiind la Bucureşti, ei acolo, m-au atenționat . Mă luase un pic de cap, dar nu prea tare . Ştii care e treaba, când ți se întâmplă, nu prea ai timp să savurezi treaba asta, să te lăfăi . Nu am avut prea multe momente din astea pentru că am muncit absolut tot timpul . Eu de la 18 ani muncesc continuu, zi de zi .

22 FEBRUARIE 2012

COVER STORY

„SIMPLU a fost ceva ce a schimbat fața show-ului în România, dansau,

cântau.”

În bra]ele lui te

REG~SE{TI

Smiley,prima vedet` masculin`, local`,

asociat` unui parfum Avon

Sunǎ-ţi acum Reprezentantul Avon 021 / 311.85.55

www.avoncosmetics.rowww.facebook.com/AvonSpace

Cum a fost primit albumul, cum s-a vândut?L-am scos cu Cat Music, şi am vânzări mari de tot . Cred că au fost vreo 20 .000 de unități fără să-l scot cu o revistă sau ziar . Şi asta doar în magazine, digital nu mai ştiu cât deja, dar în condițiile în care de pe atunci nu prea se mai vindeau albume pe suport fizic .

Și ajungem la albumul cu numărul doi pe tricou..!Deja imediat după primul album m-am apucat să lucrez la al doi-lea . Mai este important de ştiut că după primul album m-am apu-cat să fac „HaHaHa Production”, adică m-am decis că vreau să fac nişte lucruri altfel, am vrut să am libertatea aia de a face altceva . Albumul doi a fost exact o de-fulare de-a mea, adică să fac un album pe care îl voiam aşa din-totdeauna . Adică piese mai lente, mai de stare, mai depresive, ştii? Un pic mai profund decât primul . Primul a fost făcut sub influența SIMPLU şi sub influența Moga . . . Al doilea trebuia să sune cum voiam eu . Prima idee a fost să fac un dublu album – unul acustic şi unul electronic . . .

Știu că la un moment dat, la o emisiune online, „Joy la 9”, unde ai făcut un jam session, era o burtieră care anunța un dublu album de 24 de piese.Da, 24 erau făcute, de fapt chiar mai multe . Nu l-am lansat aşa deoarece casa de discuri a zis că sunt prea multe piese, că erau multe care se pierdeau în contextul ăsta . Şi asta pentru că oamenii nu mai cumpără albume, pentru că se limitează la doar a asculta single-urile şi atunci erau multe piese cu potențial de single şi se pierdeau . Aş fi stat câțiva ani numai din single-uri de radio . .! Chiar şi aşa sunt de doi ani cu single-uri de pe albumul ăsta, şi aş mai putea să scot, dar m-am plic-tisit şi vreau să scot un alt album, pentru că mai am vreo 30 de piese în aşteptare!

scântei, chiar prima piesă lucrată împreună a fost „Să zburăm spre cer” . După aia am scris o grămadă de piese împreună, nu numai pentru SIMPLU .

Pentru cine ați mai scris?Pentru toată lumea! Cred că foarte puțini artişti din valul nou şi chiar din cel vechi nu au colaborat cu noi . Holograf, Loredana, Cream, Corina, Morandi . . . mulți oameni care con-tează şi au rămas şi acum în cărți .

Voi doi ați creat un cuplu compoziție-producție şi ați lucrat constant sau doar ocazional?La studio am făcut o echipă . De la prima piesă am lucrat în continuu, am lucrat şi separat, dar au ieşit mul-te hituri din colaborarea noastră .

Primul album a fost greu de realizat?Dimpotrivă, foarte uşor, pentru că aveam deja multe piese făcute . Şi colaborarea cu Uzzi a fost ceva inedit pentru mine, pentru că e un rapper care nu colaborase cu ni-ciun artist pop până atunci şi nici de atunci . Prietena lui de atunci lucra la serialul „Un pas înainte”, în care apăream şi eu . Ea făcea cos-tumele şi într-o zi îmi spune că a auzit că lucrez la un album solo şi m-a rugat să-i pun ceva să asculte . M-am dus în maşină şi i-am arătat nişte idei de piese . Oprindu-ne la piesa asta, care încă nu avea refren, îi zic eu că auzeam vocea lui, aşa îmi suna . Exact acelaşi lucru mi s-a întâmplat cu vocea lui Cheloo când am compus „Plec pe Marte”! Şi am întrebat-o cum ar fi să cânte Uzzi pe piesa asta? Crezi că ar vrea? La care ea îmi spune „băi, ai să râzi, dar cred că pe piesa asta ar vrea, că este excat genul lui de piesă . Mesajul este în genul lui” . Ea i-a adresat o întrebare, el m-a su-nat a doua zi şi mi-a zis să-i trimit piesa, după care a acceptat . Mai era deja făcută „Un pas înainte” pentru coloana sonoră a serialului, a mai venit după aia „Preocupat cu gura ta”, care s-a născut dintr-un riff de chitară şi mi se părea că aduce un

pic cu REM, „Shiny happy people”, şi cu un mesaj foarte pozitiv – Moga a fost inspirat la versurile astea . Căci s-a nimerit să facă el textul . . . Mai era „Am bani de dat” pe care am făcut-o cu Alex Velea . Țin minte şi acum, noi aveam un magazin lângă studio . . . Am coborât şi nu aveam niciun ban la noi, era o perioadă foarte proastă atunci,

exact înainte să lansăm „Oficial îmi merge bine” şi era o perioadă fără concerte, nu mai aveam piese noi . Şi n-aveam bani în buzunar! Versurile ne-au venit atât de natural – „oooh no, nu am bani în buzunar . . .” – pentru că exact asta era situația! Unii ne-au întrebat: dom’le ați preconizat criza?! Piesa asta o să meargă bine şi peste douăzeci de ani de acum înainte . „Designed to love you” cred că a fost ultima piesă compusă pentru primul album . . . uite, „So cold” mi se pare cea mai interesantă piesă de pe album, asta chiar a fost la bătaie cu ”Designed . . .” pentru al patrulea sau al cincilea single!

24 FEBRUARIE 2012

COVER STORY

„Albumul doi a fost exact o defulare

de-a mea, adică să fac un album pe care îl voiam așa dintotdeauna.”

Cum ai ajuns să colaborezi cu Desmond Child? În general, el lucrează cu artişti rock...Da, într-adevăr, Desmond Child produce şi scrie multe piese rock, însă piesa pe care o înregistrez este o combinație între pop şi dance . Este o încercare, să vedem cum prinde . Nu e o piesă uşoară, este o piesă greu de cântat, însă îmi place cum sună . Legătura cu Desmond Child a fost luată de către casa de discuri Universal – am înțeles că a durat destul de mult, pentru că producători precum Desmond Child nu dau piesele uşor .

De cât timp lucrezi la acest album şi când va fi lansat?Albumul este în lucru de jumătate de an . În România nu se prea lansează albume şi dacă tot te hotărăşti să lansezi un album, să fie unul care să se mențină pe piață câțiva ani, aşa că e destul de mult de muncă . Albumul prece-dent a fost lansat imediat după Megastar, într-un timp record de 3 luni, ceea ce acum mie mi se pare foarte puțin .

Albumul va fi gata la sfârşitul lunii februarie . Va fi un album diferit, gândit special pentru piața de afară şi mai puțin pentru România . Este un album de muzică pop, cu piese de dragoste, la care am lucrat cu Smiley, cu Keo şi cu Desmond Child . Este greu pentru un artist de muzică pop să iasă dintre granițe . Din câte ştiu, eu sunt primul artist român care iese cu muzică pop în afară . Până acum au fost mulți ar-tişti care au ieşit cu muzică dance .

Îmi pare bine că am avut ocazia de a lucra cu oameni profesionişti pe care îi admir . Cu Simley am făcut de mult timp planuri şi am vrut să lucrăm împreună . A avut o perioadă foarte agitată, mai ales că îşi pregătea şi el albumul, şi ne-a fost foarte greu să ne întâlnim să punem ceva cap la cap, dar până la urmă am făcut şi o să avem 3 piese produse de HaHaHa Production - 3 piese foarte bune, pe care le

Cătălin Josan a intrat în atenția publicului în 2006, când a participat şi câşti-

gat prima (şi cea mai populară) ediție Megastar în România . A semnat un contract cu casa de discuri Universal Music România şi, în 2007, lansa pe piață primul său album, „MegaStart” .

În 2008, 2009 şi 2010 l-am reîntâlnit pe artist în finalele Eurovision . Însă, deşi departe de presa din România, 2011 a fost unul dintre cei mai buni ani din cariera artistului din Republica Moldova .

Piesa „Don’t Wanna Miss You” a avut parte de un succes răsunător în Italia – artistul a primit discul de aur pentru vânzările înregistra-te pe iTunes‚ a intrat în top 5 cele mai ascultate piese pe radiourile din Italia, iar cei de la Vodafone au folosit melodia pentru campania de vară din 2011 .

În prezent, Cătălin Josan lucrează la cel de-al doilea album din cariera sa, alături de Smiley, Keo şi pro-ducătorul internațional Desmond Child, compozitor al unor piese celebre din repertoriul Bon Jovi, Kiss, Aerosmith sau Roxette .

26 FEBRUARIE 2012

INTERVIU de Monica Felea

CĂTĂLIN JOSANDe la Megastar la discul de aur în Italia şi colaborări cu Desmond Child

În rest . . . nu uit niciodată de unde am plecat . Cei mai buni prieteni ai mei sunt tot foştii colegi de liceu şi Conservator . Îmi petrec mult timp cu prietenii, îmi place să merg la film, stau pe 9gag (da, de când l-am descoperit dorm mai puțin), răspund fanilor pe Facebook sau gătesc . Îmi place mult să gătesc şi visez că într-o zi am să-mi deschid o brutărie .

văd deja în concert, le-am pus în ordinea showului şi mi se pare că o să prindă foarte bine, însă nu ştiu dacă în România .

Care este diferența dintre piața de afară şi cea din România?În România merge mai mult partea de concerte, mai puțin vânzarea de albume . Aceasta este tendința şi totodată avantajul pieței din România – sunt multe cântări . Şi din asta trăieşte toată lumea . E cam greu să zici că artiştii din România trăiesc din drepturi sau din vânzări de albume . Eu, împreună cu casa mea de discuri, am reuşit să vindem ceva în afara țării, piesa „Don’t Wanna Miss You” a luat discul de aur pentru vânzări în Italia pe iTunes . E un semn că pe net se mai vinde muzica . Bine, în alte țări .

Italia a fost o mare surpriză pentru mine . Înainte de a lansa „Don’t Wanna Miss You” în Italia, aveam 100 .000 de vizualizări pe Youtube, acum am ajuns la peste 2 milioane . Sunt primele mele 2 milioane de view-uri pe youtube şi se datorează în mare parte oamenilor din Italia – români (care, unii dintre ei, nici nu auziseră până acum de mine) şi italieni . Lucrurile s-au întâmplat foarte repede acolo . La o lună după lansarea pe radiouri în Italia, am fost invitat să cânt la premiile MTV de acolo . A fost o surpriză plăcută când am văzut că lumea cunoştea piesa, cânta împreună cu mine . Sunt foarte primitori şi gălăgioşi în sensul bun al cuvântului . Ştiu să facă atmosferă ca tu să te simți o adevărată vedetă . Plus, atitudinea organizatorilor, a oamenilor . Faptul că trebuie să ai bodyguarzi, că altfel nu poți să treci, oamenii care te aşteaptă la hotel ca să îți ia au-tografe, că nu poți trece de marea de oameni care este acolo – abia atunci îți dai seama ce înseamnă . Şi asta mi se întâmplă de fiecare dată când mă duc acolo .

Sunt artiştii români priviți diferit în străinătate după suc-

cesul înregistrat de Inna sau de Alexandra Stan?Chiar vorbeam zilele acestea cu sora mea, care este PR în Marea Britanie şi care a citit în presa locală un articol despre artiştii europeni cărora le este destul de greu să iasă în afara pieței lor . Cu excepția României . Erau ca exem-ple Alexandra Stan, Inna şi Eduard Maya . Cred că producătorii din România sunt cei care au reuşit să demonstreze că muzica se poate aprecia şi în afara granițelor . Drept rezultat, am înțeles că foarte mulți artişti din afară au început să facă comenzi pentru piese la producă-torii din România . La un moment dat, marile hituri se făceau în Sue-dia . Pe piața internațională, marile hituri sunt făcute de un număr mic de producători . RedOne, Desmond Child . . . acum, producătorii români se numără printre ei .

Ce planuri ai pentru 2012?Îmi doresc să realizez tot ce nu am reuşit în 2011: se anunță o serie de concerte în Franța pentru promo-varea piesei şi a noului album . Cu siguranță, numărul concertelor va creşte şi după lansarea noului album . Pregătesc un show nou pentru concertele acestea . . .

M-am gândit să fac şi un album de operă . Nu pentru România . Mai mult pentru afară şi pentru sufletul meu .

Aş mai vrea să fac un proiect de dance . Un proiect de muzică de club, dar nu aşa cum suntem noi obişnuiți – cu două-trei note . O vari-antă care m-ar mulțumi şi pe mine . Să vedem, sunt la nivel de idei .

Cum este Cătălin Josan în timpul liber?Un om norocos . De la concursul Megastar până astăzi viața mea s-a schimbat radical . Am ocazia de a petrece timp cu oameni pe care îi admiram din public până acum . Pur şi simplu mă gândesc mereu că am fost în locul şi momentul potrivit .

FEBRUARIE 2012 27

ARTIŞTI INTERNAŢIONALIPE CARE ÎI ADMIRĂ CĂTĂLIN JOSAN

BRUNO MARS Pentru că are multe de învăţat de la el şi pentru că e un artist pop foarte bun

MICHAEL BUBLE Pentru modul în care comunică cu publicul

HURTSPentru că sunt nişte inovatori care au adus genul de muzică pe care l-au promovat Duran Duran sau Depeche Mode şi l-au promovat într-o altă variantă

JAMES MORRISON, JOHN MAYER ŞI DANIEL MARRIWEATHEPentru soundul muzicii lor

JANELLE MONAEPentru că va fi noua descoperire a muzicii

ŞI UN CÂNTĂREŢDE OPERĂPREFERATDimitri Hvorostovski

Duran sau Depeche Mode şi l-au

28 FEBRUARIE 2012

M-am întâlnit cu Ştefan Stan într-o cafenea din Piața Amzei . „E locul unde

cântam în fiecare zi de joi, înainte să particip la Vocea României”, mi-a spus el arătându-mi un colț lângă bar, unde acum se afla un roll up cu o reclamă . Spațiul este destul de mare „şi întotdeauna am avut spectatori, era măcar pe jumătate plin la cântările mele . Oamenii erau diferiți, era un flux . 80% erau femei – ele sunt mai sensibile, percep altfel .” Acum lucrurile s-au schim-bat – „ pentru prima întâlnire cu fanii am avut la dispoziție un spa-țiu de 80 de locuri şi au venit peste 200 de persoane”, povesteşte acesta .

În prezent, Ştefan Stan este un artist foarte ocupat . Telefoanele îi sună încontinuu, pregăteşte primul album din cariera sa, a lansat „You give me love” alături de Alex Velea şi a avut succes (peste 200 .000 de vizualizări în prima săptămână şi serverele blocate da-torită numărului de vizualizări în ziua lansării), pregăteşte o variantă acustică, un videoclip şi un remix pentru aceeaşi piesă .

Ce au spus fanii tăi de piesa pe care ai lansat-o?Părerile sunt împărțite şi e normal să fie aşa . În momentul în care părerile sunt unanime, e un semn de întrebare . Dacă există păreri pro şi contra, e foarte bine . Au fost mai multe reacții pozitive . Restul, nu au fost păreri contra, ci păreri despre cum mă văd pe mine alții – cu melodii de dragoste, de suflet . Eu am încercat să pornesc de la mic la mare . Am început cu

INTERVIU de Monica Felea

ŞTEFANSTAN Câştigătorul„Vocea României”

FEBRUARIE 2012 29

Va veni momentul în care for-matul „The Voice” va ajunge şi în alte țări, iar eu voi fi invitat . Voi merge să reprezint România, să-i reprezint pe cei ce mă ascultă . Ştiu că am fost foarte contestat (şi oricine ar fi câştigat ar fi fost contestat) . Însă sunt convins că voi reprezenta fiecare român în parte, aşa cum trebuie . De asta se numeşte „Vocea României” .

Dintre reprezentațiile tale din showul tv, de care te simți cel mai apropiat?Piesa care mi-a plăcut cel mai mult a fost „Bensonhurst blues” . E o piesă pe care nu o poate mul-tă lume cânta . Mi se pare că am readus în memoria oamenilor de o categorie de vârstă o piesă pe care am relansat-o . Altfel, eram un concurent într-un concurs . Dar oamenii care nu prea se uită la astfel de concursuri şi au văzut la televizor un promo cu piesa asta, au devenit interesați .

Ai păstrat legătura cu foştii colegi de la Vocea României? Ai fi dispus să faci o piesă cu unul dintre ei?Da . Dacă ar veni vreunul la mine cu o idee de piesă, aş accepta cu mare plăcere . Acum însă decizia nu e în totalitate a mea . Decizia va fi la HaHaHa Production şi la Universal Music . Păstrez legătura . Vorbesc des cu Robert Patai, cu Canaf, cu Cristian Sanda, cu Cătălin Dobre . . . cu oameni care m-au sunat, vorbim în permanență . . . Nu am timp să îi caut pe toți, m-aş bucura să mă sune, însă fiecare îşi caută acum drumul .

Mai ai timp de viață personală, de pasiuni?Pasiunea mea e muzica . Mai sunt pasionat de off road şi vreau să iau parte la mai multe acțiuni umanitare . Timp pentru ele îmi voi găsi . Probabil după lansarea albumului . Dar va dura . Un lucru făcut pe grabă niciodată nu o să fie ce trebuie .

targetul de vârstă 16-19 ani, tineri cărora li se potriveşte această piesă - e de radio, e de club, o pot folosi ca tonuri de apel . . .

Spune-ne mai multe lucruri despre primul tău album. Ce stil de piese vom găsi pe el, cum lucrezi cu Smiley şi Universal Music?Lucrez la album cu echipa HaHaHa production . Pentru primul single, „You give me love”, normal ar fi fost poate mai bine să cânt singur . Dar mi-am dorit să îl am alături pe Alex Velea . Nu pentru că este deja con-sacrat, ci pentru că este un artist desăvârşit . Poate nu toți îl văd aşa, dar am văzut ce poate . Toată echi-pa, toți oamenii de acolo înseamnă ceva pentru mine . Alături de cei de la Universal Music, sunt ca o fami-lie pentru mine . Smiley este un om foarte cald şi prietenos, are abilita-tea de a strânge în jurul lui numai oameni minunați . E darul lui .

Albumul va conține 10-12 piese şi-mi doresc ca fiecare dintre voi, cei care ascultați Ştefan Stan, să vă regăsiți în măcar o piesă . Sunt convins că nu o să placă tuturor ceea ce fac eu, însă majoritatea se vor regăsi în măcar o piesă . O să fie un fel de studiu de piață . Vreau să văd ce place publicului, unde mă regăseşte, unde mă împinge . Ce vreau eu să cânt nu ştiu dacă va plăcea tuturor şi atunci va trebui să mă limitez . În ziua de azi, în mu-zică, e bine să fii open mind, să nu fii limitat pe o anumită structură .

Care este genul de muzică de care te simți apropiat?Îmi plac foarte multe: soul, blues, swing, jazz . Dar câți ascultă? Într-adevăr, ascultă mai mulți decât am crezut eu . Am rămas surprins când am făcut cântări de coveruri cu piese pe care le-am interpretat blues şi jazzy . Aceleaşi piese pe care le ştie toată lumea şi cărora le-am schimbat structura şi le-am dat o altă interpretare . Şi au plăcut . Dar publicul rămâne restrâns . Nu poți sta la semafor, să asculți radio şi să adormi .

Ce a însemnat pentru tine Vocea României?Pentru mine, Vocea României a fost o şcoală . Am cunoscut oameni, am cunoscut caractere, mi-am dat seama ce înseamnă să fii fals, ce înseamnă să fii prieten adevărat, ce înseamnă să fii invidios, ce în-seamnă să te bucuri sincer pentru câştigul altuia, am învățat să pierd şi să câştig . Personal, nu m-am schimbat . Sunt acelaşi Ştefan Stan . Din punct de vedere al carierei s-au schimbat foarte multe . Nu mai am timp pentru mine, dar mă bucur . Asta îmi doresc . Să cânt .

Care crezi că au fost atuurile tale?Carismă (din ce am auzit) şi voce . Dacă ar fi să mă judec eu pe mine, ceea ce am fost în concurs nu mi-a plăcut . La prima vedere par foarte arogant . Dar sunt un om foarte sufletist şi prietenos . Nu am ce ascunde . Am făcut prostii în viața, toți avem lucruri de care nu sun-tem foarte mândri . Cu cât încerci să le ascunzi mai tare, cu atât ies mai mult în evidență . Eu nu sunt un showman . Dar mă exprim . Chiar dacă nu înțelegi mereu limba în care cânt eu, te fac să o înțelegi prin mimică .

„Primul meu album va fi ca un studiu de piaţă”

pe YouTube, piesa „Real in Rio” are cam de 6 ori mai multe șanse de câștig decât „Man or Muppet”.

Pentru cea mai bună coloană sonoră concurează John Williams pentru „The Ad-ventures of Tintin”, Ludovic Bource pentru coloana sonoră din „The Artist”, Howard Shore pentru „Hugo”, Alberto Iglesias pentru „Tinker Tailor Solider Spy” și John Williams pentru „War Horse”.

Cu siguranţă, cele mai mari șanse le are Lu-dovic Bource pentru „The Artist”. De altfel, coloana sonoră a filmului mut a câștigat și Globul de Aur (și alte 4 trofee importante) la aceeași categorie. Dacă adăugăm faptul că a fost comparat de către critici cu Joha-nnes Brahms pentru opera din acest film, alte argumente devin de prisos.

Cei de Weinstein Company pun la cale și un turneu cu o orchestră live, care va susţine concerte în toate marile metropole care au fost deja cucerite de „The Artist”. Turneul va pleca din SUA (New York, Los Angeles), va trece prin Europa (Paris, Bruxelles, Lon-dra, Geneva) și va ajunge până în Australia.Muzica din „The Artist” a fost compusă de Ludovic Bource pe baza imaginilor „și încercând să înţeleg emoţia din spatele lor”, după cum a declarat artistul.

În fiecare an, Academia Americană de Film acordă nu mai puţin de 4 trofee pen-tru muzica de film. Dacă două dintre ele

se referă la partea tehnică, respectiv mixaj și editare sunet, celelalte două sunt ceva mai specifice: Cel mai bun cântec original și Cea mai bună coloană sonoră.

Pentru cel mai bun cântec original păreau să concureze în acest an multe nume mari din industria muzicală internaţională. „Lista scurtă” a numărat 39 de piese com-puse (unele și interpretate) de artiști celebi precum Mary J. Blige, Robbie Williams, Elvis Costello, Elton John sau Sinead O’Connor.

Decizia Academiei Americane nu are însă nici o legătură cu celebritatea sau notorie-tatea, ci cu legătura pe care piesa o are cu secvenţa din film corelată. Ca atare, pe 24 ianuarie, când s-au anunţat nominalizările, doar două cântece au pornit în cursa pentru Oscar. „Man or Muppet” din The Mup-pets (muzica și versurile: Bret McKenzie, interpretată de Jason Segel) și „Real in Rio” din animaţia „Rio” (muzică: Sergio Mendes și Carlinhos Brown, versuri: Siedah Garrett; voce: The Rio Singers).

Dacă e să ne luăm după fanii strânși de cele două filme și după numărul de vizualizări de

30 FEBRUARIE 2012

MUZICĂ DE OSCARde Felea Monica Violeta

Bret McKenzie, compozitorul piesei „Man or Muppet”, este unul dintre membrii fondatori ai trupei The Black Seeds (Noua Zeelandă), o trupă a cărui stil este un amestec de dub, funck și soul. De-a lungul carierei, Bret McKenzie a câștigat un premiu Grammy pentru albumul „The Distant Future”. Piesa a mai fost nominalizată în 2011 la premiile Broadcast Film Critics Association Awards, unde a pierdut în fața unei alte piese compuse tot de McKenzie, „Life’a happy song”.

Sergio Mendez, unul dintre compozitorii piesei „Real in Rio”, este o legendă a muzicii bossa nova și creatorul piesei „Mas que nada”, reorchestrată și înregistrată în 2006 alături de The Black Eyed Peas. Brazilianul Carlinhos Brown este un cântăreț de reggae, solist al grupului muzical Timbalada, un grup de mare succes ce avea, în anii ’90, nu mai puțin de 100 de membri – percuționiști și soliști.

BILETE IRON BUTTERFLY

Biletele pentru concertul Iron Butterfly de la Bucureşti din Hard Rock Cafe din 19 februarie au preţuri cuprinse între 90 şi 300 de lei, în funcţie de categorie, astfel:

VIP: 300 leiCategoria I: 130 leiCategoria II: 90 lei

Iron Butterfly este una dintre trupele-legendă ale hard rockului mondial . Au intrat

în istorie ca fiind prima trupă din istoria muzicii care a primit un album de platină . Formația americană a vândut nu mai puțin de 8 milioane de exemplare în primul an de lansare al celui de-al doilea album din istoria trupei, “In-A-Gadda-Da-Vida” (1968), album ce se află pe locul 31 în clasamentul celor mai bine vândute albume din toate timpurile . Până în prezent, albumul a fost vândut în peste 30 de milioane de exemplare .

Piesa care a dat titlul albumului este şi cea mai cunoscută piesă a trupei şi a fost înregistrată de Doug Ingle (clape şi voce), Lee Dorman (chitară bas), Ron Bushy (tobe) şi tânărul de 17 ani Erik Brann (chitară) . Mai mult, piesa s-a menținut în topurile din toată lumea timp de 140 de săptămâni (dintre care, 81 în top 10), un record pe care nu l-a egalat nimeni până acum . Cu atât mai mult cu cât vorbim de o piesă de 17 minute .

Iron Butterfly s-a născut în anii ’60, când heavy metalul cucerise America . Primul lor album, lansat în 1967, a fost promovat într-un turneu în care trupa a cântat alături de nume mari precum The Doors, Jefferson Airplaine sau The Who . Şi-au câştigat notorietate cu “In-A-Gadda-Da-Vida”, au fost

eroii unor neînțelegeri din cauza cărora nu au cântat la Woodstock, deşi erau contractați (au rămas blocați în aeroport în aşteptarea unui elicopter care nu a mai ajuns), componența lor a suferit numeroa-se modificări încă de la înființare, dar sunt şi vor rămâne o legendă vie a rockului psihedelic .

Datorită numeroaselor schimbări, trupa nu se poate lăuda cu un nu-măr mare de albume – 6 albume de studio şi două albume live . La acestea se adaugă 4 compilații şi 3 EPs-uri .

În prezent, membrii trupei Iron Butterfly lucrează la un nou album şi susțin concerte în toate colțurile lumii . Line-upul lor conține atât piese vechi, care i-au făcut celebri şi care le-au adus un număr impresionant de fani, cât şi piese mai noi . Concertul de la Bucureşti face parte din turneul european al trupei, care mai cuprinde state precum Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia şi Cehia .

Nici unul dintre membrii trupei nu se poate lăuda cu performața de a fi stat alături de trupă pe parcursul întregii ei existențe, însă cel mai longeviv dintre ei a fost toboşarul Ron Bushy, care va fi prezent şi la Bucureşti, alături de Lee Dorman (chitară bass), Charlie Marinkovich (chitară, voce), Mar-tin Gerschwitz (clape, voce) .

32 FEBRUARIE 2012

Live1968HEAVY

1968IN-A-GADDA-DA-VIDA

1969BALL

1970METAMORPHOSIS

1975SCORCHING BEAUTY

1976SUN AND STEEL

1970LIVE

1968 - 2011FILLMORE EAST

Discografie

IRONBUTTERFLY la București

34 FEBRUARIE 2012

ga lume . DJ-ul mixează din 1990, dar s-a alăturat brandului în 2006, fiind apreciat de către şeful casei de producții Gung-Ho Records, Matt Stuart, care l-a numit „geniu pur al tech house-ului” . Cea mai recentă melodie, „Don’t Go”, a fost produsă alături de Richard Murray, cu contribuția vocală a artistei Lindsey .

ADRIAN EFTIMIE a mixat alături de nume mari ale muzicii electro-nice precum Alex Gaudio şi Sasha . A devenit cunoscut în 2004, când era DJ în Kristal Glam Club . Din 2006 şi-a început cariera de produ-cător, iar piesa „No Side Effect” a fost preluată şi prelucrată de mulți producători români şi străini . Au urmat şi alte piese de succes pre-cum “Desire”, “City Lights”, “Black Sea Coast” sau “Elevation” .

SYOS este cunoscut şi sub numele „The robot puts party on fire”, însă identitatea sa nu este cunoscută publicului . Costumul său unic conține un sistem integrat de elemente pirotehnice, LEDuri multifuncționale şi un mecanism ce îl ridică deasupra publicului .

Unul dintre cele mai de amploare proiecte dance din lume, Ministry of Sound aduce la

Bucureşti în februarie nume so-nore precum Global Deejays, Paul Deighton, Adrian Eftimie şi Syos .

Ministry of Sound este numele unuia dintre cele mai bine cotate cluburi de dance din lume şi se află în Londra . În 1991, când s-a deschis, Ministry of Sound a câş-tigat public şi notorietate printr-o strategie simplă şi totuşi de succes: alcool gratis şi muzică dance . Lucrurile s-au schimbat între timp, clubul a devenit un brand de export, DJ-ii rezidenți – nume de referință în muzica dance, iar con-ceptul promovat are 3 priorități: calitatea sunetului, spectacolul de lumini şi designul locației . Mai mult, proprietarii şi-au deschis în 1995 şi un studio de înregistrări dedicat muzicii dance . În prezent, studioul de înregistrări s-a transformat în casă de producție şi şi-a deschis birouri în Australia, Germania şi SUA .

Franciza Ministry of Sound s-a extins în toată lumea (Marea Britanie, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud şi Europa), iar evenimentele organizate sub această marcă adună anual peste 600 .000 de participanți . Evenimen-tul de la Bucureşti este unul dintre cele 800 de evenimente de gen care au loc în fiecare an, iar în România este organizat de Xteria (aceiaşi organizatori care au adus în România Dash Berlin sau Sander van Doorn) .

GLOBAL DEEJAYS este un trio austriac format din DJ Taylor (Konrad Schreyvogl), DJ Mikkel (Mikkel Christensen) and FLOw (Florian Schreyvogl) . A luat naştere în 2004, iar de atunci piese precum „The Sound of San Francisco”, „What a Feeling”, „Everybody’s Free” sau „My Friend” au fost prezente în topurile dance din întreaga lume şi au propulsat numele în preferin-țele publicului . În prezent, Global Deejays sunt în topurile interna-ționale datorită celor mai recente piese: „Bring It Back” (locul 8 în US Billboard Dance Charts) şi „Hardco-re Vibes” . Turneele lor au ajuns în Statele Unite, Canada, Germania, Rusia, Grecia, Franța, Estonia, Elve-ția, Luxemburg, Slovenia, Austria, Brazilia, Paraguay şi India .

PAUL DEIGHTON este unul dintre DJ-ii rezidenți Ministry of Sound şi a reprezentat brandul în întrea-

LiveMINISTRY OF SOUND Arenele Romane, Bucureşti, 18 februarie 2012, Preţ bilet: 35 lei în avans, 50 lei la intrare

RECENZII p. 36 – 37

FIRST AID KITThe Lion’s Roar Impresionează prin lirica extrem de matură şi complexă în simplitatea ei .

SEALSoul 2O muzică de ascultat în doi .

ELECTRO p. 38 – 39

DJ FOODThe Search EngineOricând cu plăcere, mereu cu încredere .

COLOMBOAntiques of the future O zi glorioasă a genu-lui, cu trimiteri cât se poate de clare la era Plump DJs .

MODESELEKTORMonkeytownÎncă un album cel puțin interesant .

COMMONThe Dreamer/The Believer 112 .000 de copii vându-te în prima săptămână în State .

1000NAMESInvisible ArchitectInspirația vine din acele momente magice întâm-plate în concerte live .

RAEKWONShaolin vs. Wu-TangVersuri rele despre viața de cartier ame-rican .

THE BLACK KEYSEl CaminoUn album cu un vibe electrizant şi cu cârlige sonore la fiecare cotitură .

KATE BUS H50 Words For SnowDiscul are 8 piese lunguiețe, cu o atmo-sfera de jazzy-piano .

FEBRUARIE 2012 35

Cuprins recenzii

JAZZ & BLUES p. 40 – 41

MIK KEUSENNaluUn album cursiv, direct, cu schimbări rare şi lente .

ANOUS HKA SHANKARTravelerUn recital făcut cu mult curaj şi ştiință .

BRAD MEHLDAUModern MusicUrmărim un compozitor non-jazzistic exploa-tând spațiile pentru improvizație .

PAT MARTINOUndeniablePentru toți cei care-şi doresc un jazz curat şi perceperea celui mai ridicat nivel muzical .

GARY BURTON QUARTETCommon GroundMarele atu al acestui album este reacția intrin-secă de grup .

LARRY CARLTONThe Paris ConcertUn concert înregistrat la Paris în formulă de trio .

JULIAN & ROMAN WASSERFUHRGravityO muzică relaxată, atmosferică, cu multe elemen-te de jazz, scrisă şi cântată cu stil .

SEALSoul 2WARNER BROS.Noroc cu emisiunile-concurs de muzică „Vocea României” sau „X

Factor”, că aşa ne mai aducem aminte de marii cântăreți şi standardele unor genuri ce au făcut istorie . Acum, pentru cei care se simt jigniți că am insinuat că nu ar cunoaşte Seal din altă parte, îi rog să ignore prima parte a textului, deşi, aş vrea să ştiu, sincer, cu mâna pe Biblie, când ați mai ascultat un album Seal integral, în ultima vreme? Acum retorica luând sfârşit, hai să vedem ce mai face Seal . Cover-uri . Şi nu un album, ci, iată, este la al doilea disc cu piese clasice reinterpretate . Acum lucrurile sunt discutabile . Dacă pe albumul din 2008, „Soul”, găseam piese destul de cunoscute („It’s a man’s, man’s, man’s world”, „If you don’t know me by now”), pe „Soul 2” găsim standarde mai soul, mai lente, care fac apel la ascultătorii mai pasionați ai genului . Mai mult de atât, este greu să spui exact ce aduce nou Seal în aceste piese, cu ce contribuie, dacă nu cu vocea lui şi fidelitatea/respectul față de variantele originale . Este, cu siguranță, discutabil . Dar dincolo de toate, lectura sonoră a acestui album va aduce în atmosferă acel sentiment al erotismului temperat, al filmelor în care o cină romantică este urmată de un pahar de vin pe astfel de muzică . Muzica de pe „Soul 2” indică mişcări lente, atmosferă de relaxare şi de curtare . Este clar o muzică de ascultat în doi . Avem aici tot ce ne trebuie pentru a asezona o declarație romantică – Marvin Gaye, Al Green, Bill Withers şi altele din acelaşi film . Aşadar, dacă v-ați săturat de serile scurte şi plafonate din timpul săptămânii, luați discul, dați un play, vă turnați un pahar de ce aveți la îndemână şi adânciți-vă în discuții lungi cu persoana iubită . Uff, cam romantic textul ăsta, dar altceva nu îți inspiră muzica de pe „Soul 2”!

FIRST AID KITThe Lion’s RoarWICHITA RECDe ceva vreme încoace, de când cu ne-tul, ca să fiu mai la obiect, descoperim

o lume muzicală de-a dreptul impresionantă prin varietate și exotism. Ei bine, exotism nu este chiar cuvântul care îţi vine în minte atunci când vorbești despre o trupă suedeză. De fapt, un duo format din surori ce s-au născut în 1990, respectiv 1993 și care cântă un soi de post-folk. Americana este subgenul ce cuprinde exact cam încotro bat surorile Johanna și Klara Soderberg. „The Lion’s Roar”, lansat pe 24 ianuarie, nu este nici măcar albumul de debut (care a fost lansat în 2007) pentru prea tinerele nordice. Și totuși vorbim despre un al doilea efort discografic ce impresionează prin lirica extrem de matură și complexă în simplitatea ei, cele două artiste aducân-du-ne încă o dată în atenţie faptul că vârsta nu este un criteriu când vorbim despre artă. Albumul inspi-ră un aer de familiaritate, de discuţii la gura sobei, chiar dacă această dulceaţă este servită cu subiecte ce se întind între mortalitate și ciclicitatea naturii. Să nu uităm totuși că sunt nordice și să spunem că în acea parte de lume întotdeauna arta a avut un lait-motiv ușor întunecat, dar nu mai puţin fermecător și ofertant. Să-i spunem estetica răului, dacă vreţi, deși în cazul First Aid Kit, it is nothing but! Oricare ar fi ideile pe care vi le-a stârnit acest text, puneţi urechea de ascultaţi.

36 FEBRUARIE 2012

RECENZII realizate de George Durbălău

THE BLACK KEYSEl CaminoNONESUCHThe Black Keys este trupa pe care o asculţi ca să îţi dai energie în

minte și călcâie. Este un grup care sună teribil de bine, de clasic în sensul american de rock. Chiar dacă este a lot of funk implicat în compoziţii. Prima tangenţă personală, așa cum s-a întâmplat probabil în cazul multora, a fost single-ul ultra-premiat (trei Grammy-uri) „Tighten Up”! Atunci am descoperit o trupă ce îi dădea cu chitara și toba (mare, pentru fanii VDV!) pe un ritm mediu, numai bun de mișcat spiritele la o petrecere cu invitaţi de 30 de ani plus! Asta nu înseamnă că acolo este targetul lor de public, dar cred că, pentru a degusta un album întreg, îţi trebuie și câteva sute de ore de ascultat clasicii, ca să știi de unde să îi iei. De data asta îi iei de pe „El Camino”, deși nu au ajuns pe drumuri, ba dimpotrivă, au ajuns cel mai sus cu ultima lor creaţie. Mai exact pe locul doi în Bollborad 200. Pe departe cea mai bună primire a unui album TBK. Al șaptelea album de studio vine cu un vibe electrizant și cu cârlige sonore la fiecare cotitură! Avem pe albumul ăsta de toate pentru toţi: rock’n’roll, soul, R&B, rockabilly și chiar surf rock. Mai puţin blues decât pe albumele precedente, ceea ce îl face mai senin și optimist. Densitatea de ritm și percuţia grea plus melo-dicitatea de netăgăduit face din acest album un deliciu pentru consumatorii de rock și în genere de genuri istorice, combinate și contemporaneizate. Uff, ce cuvânt lung! Dar, peste toate este un album din care fiecare poate servi ceva ce-i place, așa că, dacă nu aţi pus lăbuţa pe el, luaţi-l de unde știţi și puneţi-l pe playere să vă daţi cu bicicleta prin oraș sau cu schiurile/placa pe pârtiile însorite. Să vedeţi senzaţie!

FEBRUARIE 2012 37

KATE BUSH50 Words For SnowFIRST PEOPLE/EPITAPHKate Bush este o artistă ce nu ar mai trebui să necesite nicio

prezentare pentru cititorii de Sunete . De aceea nu e locul să dezvoltăm . Kate Bush este la al ze-celea efort discografic şi la al doilea într-un sin-gur an – un record personal al artistei . Mai mult de atât, este al doilea album lansat la propria-i casă de discuri . Fiind un nume deja consacrat, nu te aştepți ca al zecelea album să mai sur-prindă cu ceva . De obicei, fără lipsă de respect, artiştii mari se retrag la un moment dat sub cupola propriei lor celebrități şi propriului stil, unde stau feriți de riscuri şi experimentări . Cu toate astea, Bush nu stă locului şi s-a pus la treabă înercând să exploreze noi direcții . Ideea albumului, declară artista, a venit de la mitul ce spune că eschimoşii au cincizeci de cuvinte pentru zăpadă . Despre asta vorbeşte şi piesa care dă titlul albumului, artista mergând până acolo încât inventează singură câteva cuvinte pe care vă las să le analizați singuri . Discul are 8 piese lunguiețe, cu o atmosferă de jazzy-piano, balade inspirate de căderea fulgilor de nea şi respirând, în egală măsură, un aer ciudat, de thriller lynch-ian, cu subtile note de light-electronica . Un album de stare, care e musai să fie degustat într-o atmosferă îmbietoare la poveşti, caldă şi în semi-întuneric . Bush has done it again!

38 FEBRUARIE 2012

realizate de Costel Cristea

MODESELEKTOR“Monkeytown”MONKEYTOWN RECORDS, 2011Legătura directă pe

care o avem cu duo-ul german Mo-deselektor este prin TRG care s-a alăturat valului de muzică de dans experimentală și a tulit-o la Nemţia, mai exact în Berlin (informaţie tip zvon). Nu contează, important este că ne intră în atenţie încă un album cel puţin interesant, pe același stil al pionieratului în muzică. Mă înnebunește piesa “Grillwalker”, venită dintr-o zonă futurebeat pe care am auzit-o și pe la Free The Robots. Asta ca preferinţă numero uno. Apoi, apreciez colaborarea cu Anti Pop Consortium, o nebunie, ca de obicei sau cu Busdriver. Liniari-tate? În niciun caz. Diversitate? Cu siguranţă!

ALBUMULLUNII

DJ FOOD“The Search Engine”NINJA TUNE, 2012Oricând cu plăcere, mereu cu încredere când vine vorba de Ninja Tune și, mai ales, de

tăticii acestui label, Coldcut & DJ Food. Au trecut 11 ani de la ultimul album în toată regula, “Kaleidoscope”, moment numai bun, am zice noi, să iasă naibii ceva nou! Se naște acest material de 56 de minute, legat, pe care Strictly Kev l-a pus cap la cap alături de colaboratori de suflet: Natural Self, Matt Johnson, J.G. Thirlwell, Dr. Rubberfunk, DK etc. Cei care au urmărit evoluţia Food în ultimii ani sunt familiarizaţi cu influenţele psychedelic rock laolaltă cu tobele inconfundabile. Aceeași poveste tripantă și în 2012 (a se citi “Zion”). Piesa “Sentinel (Shadow Guard)” se dezlănţuie cu o agresivitate perfectă, în sens pozitiv, dacă mi se permite o mică extrapolare de amorul scriiturii. În legătură cu titlul albumului, Kev declară: “the way we live every day is helped by search engines of many shapes and sizes. Some people think they control and influence how we work and play. In this case, though, the ‚Search Engine’ could be something waiting to be found out in the vastness of space…”

COLOMBO“Antiques of the future”IBREAKS, 2011Oarecum nostal-

gic, probabil din cauza vârstei, nu-mi pot abţine pornirea nefirească de a scrie despre breakbeat. Unul dintre genurile cele mai longevive (contrar așteptărilor și discuţiilor) de pe dancefloor-urile univer-sale, când și când, breaks-ul e reinventat de cineva ori lustruit bine și readus în zilele de glorie. Cam așa sună și albumul de faţă, o zi glorioasă a genului, cu trimi-teri cât se poate de clare la era Plump DJs. Colombo este unul dintre cele mai notorii nume ale scenei breaks actuale. Cu multe single-uri ajunse în topuri și dominându-le prin vechiul proiect BSD și Kultur + Colombo, producătorul revine cu acest LP de 21 de piese, o etalare a elasti-cităţii genului muzical în raport cu alte influenţe, de la techno la jazz ori funk.

RECENZII ELECTRO

FEBRUARIE 2012 39

COMMON“The Dreamer/The Believer”WARNER BROS , 2011Nu știu în ce măsură Com-mon, ex Common Sense, se

bucură de aplauze și fredonări printre masele populare dunărene, însă nenea ăsta atârnă în topuri de peste zece ani și nu pare a da semne de slăbiciune, din contră. Drept dovadă șade ultimul album, lansat spre adulare universală în data de 20 decembrie anul tocmai trecut. Lirici isteţe, pline de fineţe pe beat-uri atmosferice, cam asta e părerea lui Common despre Hip-Hop. Când alţii discutau moartea rap-ului, artiștii își vedeau d-ale rimei și mpc pentru a pune în scenă o nouă dimensiune a muzicii negre în general. Secolul 21 dă și el din cap în continuare. LP-ul conţine 12 piese, unele criticate de presă din cauza unui așa-numi-tului „diss” pe care Common îl face pe sea-ma lui Drake, un rapper de care noi n-am auzit, deci să se tot glumească. Dacă n-am cum să vă cânt dintre rândurile revistei pentru a vă convinge, voi zăngăni niţcaiva motive financiare care dovedesc calitatea albumului, dacă mai trebuia: 112.000 de copii vândute în prima săptămână în State. De luat, ascultat, ţinut bine!

1000NAMES„Invisible Architect”PROJECT MOONCIRCLE, 2011Ascultasem 1000names în trecut și eram deja prins în

sound-ul lor mai eclectic decât un glob de cristal. Dacă atunci, în urmă cu vreo trei ani, erau dansatori și săltăreţi, oricum foarte melodioși, în 2011 s-au gândit să dezvolte o altă latură a muzicii lor: cea întâmplătoare, subconștientă. Inspiraţia vine din acele momente magice întâmplate în concerte live, când muzica se naște aiurea și nimeni nu știe exact cum iese un anumit pattern, dar e acolo. Mâna Invizibilului Arhitect! “It’s a mystery where the music comes from and why it sounds the way it does. We look for the answer in the garden of the invisible architect – and try just to be…“ – declară cei doi producători bulgari. Și pentru că recen-zia asta trebuie să-ţi dea un argument în plus pentru a căuta albumul, dacă îţi place experimentul muzical de forma futurebeat, te invit într-o călătorie într-acolo.

RAEKWON„Shaolin vs. Wu-Tang”EMI RECORDS, 2011„Wu-Tang Clan ain’t nothing to fuck with!” erau niște dude

celebre care-mi răsunau din prima în ureche atunci când auzeam menţionat numele grupu-lui american. Filosofia lor este deja o reţetă de marketing underground. Faci trupă mare. Ai succes. Lansezi albume solo. Ai succes. Pentru că fiecare membru luat în parte, mai mult sau mai puţin, este un greu al microfonului. Iar Raekwon este printre cei mai grei dintre cei grei. După ce a lăsat cu gura căscată audienţa cu albumul „Only Built 4 Cuban Linx”, Raekwon, născut în 1970 în State, readuce tema Wu-Tang în actualitate. Ce înseamnă tema Wu? Multe sample-uri cu karate și orchestre thriller plus versuri rele despre viaţa de cartier american și exces în general. L-aș trece deja în categoria albumelor clasice...

40 FEBRUARIE 2012

ANOUSHKA SHANKARTravelerAceastă bijuterie nu are multe co-

nexiuni cu jazz-ul, în schimb este sigur legată de ceea ce poate face un om atunci când este conectat cu ceva de dea-supra . Foarte rar simți atâta căldură şi puritate ieşind din muzica unui album care leagă Spania de India sau invers, în funcție de cine a fost primul . A existat Khatak, un dans care a ajuns în peninsulă şi a dus la ceea ce se numeşte flamenco . Anoushka Shankar, fiica lui Ravi, cel datorită căruia noi ştim despre sitar, a reuşit să desăvârşească o că-lătorie muzicală care ne arată legăturile dintre cele două culturi, punctele lor comune şi modul cel mai elegant de a folosi un concept actual, acela care combină sonorități şi limbaje aparent incompatibi-le . Anoushka foloseşte cel mai potrivit context pentru a-şi etala extraordinara virtuozi-tate, dincolo de tradiționalele «raga» cu care şi-a câştigat respectul până acum . Ea intră cu acest album în zona prefe-rată a lui Nitin Sawhney, care semnează şi notele din inte-riorul discului, fiind în com-pania unor muzicieni indieni sau a unor maeştri flamenco, printre care chitaristul şi pro-ducătorul Javier Limon . Cele mai frumoase momente sunt acelea în care improvizația sitarului se contopeşte cu percuția flamenco şi pianul lui Ricardo Mino . Un recital făcut cu mult curaj şi ştiință, de la un artist care confirmă importanța ADN-ului în privința celor aleşi .

MIK KEUSENNalu

După ce l-am ascultat pe Nik Bartsch într-o profundă stare de admiraţie

combinată cu uimire, vis-a-vis de noua estetică muzicală descoperită, am început să sap mai adânc în acea zonă parcă desprinsă din altă lume și să descopăr existenţa unui adevărat curent dezvoltat după acest gen de abordare muzicală, în care jazz-ul și minimalismul, mintea și mușchii, liniștea și contrastele rezonează fluent, evitând monotonia prin schimbări bine gândite de ritm, atrăgându-ne într-un ritual groovy, puternic spiritualizat și riguros alcătuit. Sha, saxofonis-tul lui Bartsch, a dezvoltat propriul proiect născut din sutele de concerte săptămânale din clubul din Zurich care-i reunește pe toţi acești muzicieni, un proiect intitulat Banryu, iar Mik Keusen, desprins din Banryu, dezvoltă

paradigma lui Nik Bartsh și de aceea se aseamănă izbitor în privinţa rigorii compoziţiei sau a denumirii pieselor (practic toate piesele sunt denumite prin numere cu o zecimală și nu prin cuvinte), dar prezintă clar și un unghi propriu de concepţie. Grupul său se numește Blau, la fel și primul album. În 2011 Mik Keusen lansează «Nalu», un album mai cursiv, mai direct, cu schimbări mai rare și mai lente. Percuţionistul Fredrik Gille nu trece prin atât de multe nuanţe și poliritmi, în schimb este baza secţiei ritmice, Sha, prezent și în acest proiect, are mai puţine intervenţii la saxofon, iar în pofida rigorii muzicale, piesele degajă lirism și căldură. Această mișcare muzicală pe care o putem denumi estetică elveţiană pare a fi în plină expansiune, oferindu-ne noi posibilităţi de a găsi bucurii muzicale, de a explora ineditul și de a găsi esenţialul în muzică, pe lângă ritm, melodie și armonie, și anume posibilita-tea de a trăi câteva momente de pace.

realizate de Berti BarberaRECENZII JAZZ & BLUES

C ontinuăm seria noilor provocări muzicale, a artiştilor care abordează ideea de nou fără să renunțe la importantele rădăcini de unde se formează întregul context muzical, asociind calitatea ca element im-plicit. Nu orice e vechi e învechit, la fel cum nu orice e nou e şi modern. Iar valoarea artistului din zilele noastre stă în modul în care echilibrează vechiul şi noul, adăugându-i clasă şi amprentă.

FEBRUARIE 2012 41

JULIAN & ROMAN WASSERFUHR – Gravity

Fraţii Julian & Roman Wasserfuhr, tinerii muzicieni germani, trompe-

tist, respectiv pianist, și-au început devreme activitatea discografică. Al treilea album al lor se numește «Gravity» și conţine o muzică relaxată, atmosferică, cu multe elemente de jazz, scrisă și cântată cu stil, ieșind cu fermitate din zona în care muzicienii fac concesii jenante doar ca să fie pe plac unui public suficient. Maturitatea celor doi fraţi începe să se arate, manifestân-du-se prin controlul asupra instrumentului și, cel mai important, nu lungesc la nesfârșit solourile și nu cântă doar pentru ei. Secţia ritmică de pe acest album este excepţională, cu Lars Danielson la bas și Wolfgang Haffner – baterie, una dintre cele mai bine legate secţii ritmice din jazz-ul european actual. Fiecare instrument beneficiază de claritatea care i se cuvine și chiar dacă uneori abordarea alunecă ușor spre o zonă mai zaharisită, nimic din ceea ce se întâmplă nu ne dă impresia unei producţii smooth jazz, ci dimpotrivă, ne arată o cale prin care tinerii muzicieni se pot exprima la același nivel cu precursorii lor.

BRAD MEHLDAUModern MusicDeja marele pianist american Brad Mehl-dau tratează fiecare

proiect ca pe o invitație de a fi creativ şi în afara zonei de confort, acceptând orice provocare de a ex-plora noi lumi muzicale . «Modern Music» îl aşează alături de pianis-tul Kevin Hays şi pe compozitorul Patrick Zimmerli, implicat inițial ca producător şi devenit un impor-tant element în şlefuirea muzicii . Această sesiune este fascinantă nu doar prin combinarea jazz-ului cu muzica gen Zimmerli, Steve Reich sau Philip Glass, ci şi prin ocazia pe care o avem să urmărim un com-pozitor non-jazzistic exploatând spațiile pentru improvizație . Totul se desfăşoară ca un dialog deschis şi empatic între cele două piane, cu un Mehldau tipic în momen-tele de improvizație şi elegant în abordarea temelor cu sound mai cameral . Un concert la patru mâini, plin de surprize, cu Brad Mehldau şi Kevin Hays .

PAT MARTINOUndeniablePat Martino a uitat complet să cânte la chitară după ce, în

1980, a fost supus unei operații de tratare a unui anevrism cerebral . Revenirea lui a fost pe măsura de-butului, a doua sa naştere ca artist dovedind încă o dată că dacă eşti ales, nimeni şi nimic nu-ți poate lua darul . Unul dintre cei mai personali instrumentişti proveniți din jazz, care în tinerețe a cântat deseori alături de orga Hammond, îşi menține afecțiunea față de acest inimitabil instrument într-un concert alături de saxofonistul Eric Alexander, de bateristul Jeff Tain Watts şi de organistul Tony Monaco . Pentru toți cei care-şi doresc un jazz curat şi perceperea celui mai ridicat nivel muzical, imposibil de contestat, acest album poate fi una din alegerile cele mai inspirate .

GARY BURTON QUARTETCommon GroundThe New Gary Burton Quartet în-

seamnă foarte tânărul Julian Lage – chitară, Scott Coley – bass, An-tonio Sanchez baterie şi, desigur, Gary Burton, unul dintre cei mai mari vibrafonişti din istorie, intrat în al şaselea deceniu de activitate . Vârste diferite, stiluri diferite, dar minunat armonizate de muzica şi eleganța unui artist care întot-deauna, pe lângă imensa valoare artistică, s-a remarcat prin flerul cu care alege tinerii muzicieni . «Common Ground» sună unitar, fa-milial, cu o claritate aproape ireală şi datorită faptului că toți cei patru membri ai grupului au contribuit la capitolul compoziție . Marele atu al acestui album este reacția intrinsecă de grup, fluența cu care muzicienii comunică . Secția ritmi-că prezintă mai puține solouri, în schimb dau impresia că au studiat împreună zi şi noapte, timp de ani de zile . Common Ground este un album care arată exact nivelul muzicienilor implicați .

LARRY CARLTONThe Paris ConcertLarry Carlton este unul dintre cei mai

înregistrați chitarişti, stilul său făcându-se recunoscut pe toata aria notelor albastre, ajungând la un nivel de rafinament care poate fi oricând un obiect de studiu pen-tru chitariştii mai tineri . Noul său material descrie foarte clar nivelul acestui muzician, piesele alese tre-când prin mai multe stiluri, ca un fel de retrospectivă a unei cariere de peste 40 de ani, cu accent pe forma de blues . Este vorba despre un concert înregistrat la Paris în formulă de trio, alături de fiul său Travis la chitară bas şi de bateris-tul Toss Panos . O delectare pentru toți iubitorii de muzică instrumen-tală şi o lecție pentru toți cei atraşi de instrumentul cu 6 corzi .

42 FEBRUARIE 2012

RAMMSTEINMade in GermanyDespre Rammstein nu este greu să-ți dai cu părerea, şi asta se

întâmplă deoarece atunci când ceva este unic, orice redactor ştie că ai de ce să te legi în text! Acum, evident, pare că dau din casă, dar pentru că cititorii noştri sunt cel puțin la fel de inteligenți ca noi, au intuit că aşa se construieşte un text . Şi, pe de altă parte, adevărul este că într-adevăr, Rammstein este o trupă unică . Şi asta pentru că vin dintr-o țară care este foarte controversată, cel puțin pentru mine . Muzical, Germania a dat cele mai importante nume din istoria muzicii clasice, aici a înflorit tot ce putem numi rădăcinile muzi-cii moderne . Şi de asta nimeni nu se îndoieşte . Pe de altă parte, germanii sunt considerați a fi un popor rece, calculat, un popor de ingineri . Calcul, exactitate, tehnică . Mai sunt scriitorii romantici, care din nou schimbă perspectiva . După care mai ştim că cele mai agresive muzici ma-instream, în special electronicele, au venit tot de acolo . Aşadar, cu astfel de contradicții (şi am numit doar câteva), Rammstein a fost răspunsul cel mai pregnant din istoria mo-dernă a Germaniei . Agresivitatea,

şocantul, dar şi melodia şi cele câ-teva balade (dark şi ele) au făcut ca exprimarea tuturor frustrărilor să îşi găsească cea mai potrivită formă . Şi asta nu numai pentru germani, ci şi pentru celelalte popoare, cu alte estetici şi istorii . Rammstein a vândut peste 15 milioane de albume de la formare, plus că celebritatea lor a trecut multe granițe închise până atunci, ceea ce i-a transformat în cea mai de succes trupă germană din toate timpurile . Şi să nu uităm că artiştii nu au făcut prea multe concesii . Ei cântă în limba germană şi cu toate astea limbajul exprimării artiştilor este universal . Cât despre show-urile lor pirotehnice nici nu cred că mai e cazul să vorbim, imaginile ce au împânzit netul (foto sau video) fac cât o mie de cuvinte, ca să folosesc un stereotip . Poate că se cunoaşte mai puțin faptul că în 2010, la Madison Square Garden, la primul show în zece ani al trupei în America, cele 20 .000 de locuri/bilete s-au epuizat în 15 minute! Aşa că, acestea fiind spuse, „Made In Germany”, best-of-ul recent lansat, stă mărturie pentru cele enumerate aici! Jawohl!

Albumul este disponibil pewww .getmusic .ro .

RECENZII De George Durbălău

1995„HERZELEID”

1997SEHNSUCHT

2001MUTTER

2004REISE, REISE

2005ROSENROT

2009LIEBE IST FUR ALLE DA

Discografie

RAMMSTEIN . GERMANY .

Știu că în paginile astea am mai folosit treaba asta cu artistul care îţi rămâne în urechi și nu

mai iese, dar nu mă pot abţine să mă repet, mai ales că, cu mâna pe iPod vă spun – după ce am ascultat „Somebody That I Used To Know” am rămas la fel de marcat. Lipici audio, așa se numește! Acum, însă, povestea este alta. Gotye nu este un începător și piesa amintită mai sus nu este o întâmplare. De origi-ne australian, artistul este deja la al treilea album, o mică nestemată, dacă mă întrebaţi. Și dacă nu mă întrebaţi, vă veţi convinge singuri! Succesul și expunerea în topurile care contează a venit odată cu albumul „Like Drawing Blood” (2006), un disc ce a lovit puternic, devenind al unsprezecelea album australian din toate timpurile, iTunes l-a declarat albumul anului 2008 (când l-au lansat ei) și în Marea Britanie a devenit un cult instant. Cam greu de urmat o astfel de creaţie, ceea ce nu este departe de realitate, ţinând cont că următorul și cel mai recent album al australianului a fost construit pe întinderea a doi ani și jumătate. „Making Mirrors” este un demers artistic de o cu totul altă natură,

dar la fel de fascinant. Dacă pe „Like...” Gotye a folosit foarte mul-te sample-uri culese de pe diverse viniluri, de data asta a recurs la o metodă total diferită, mai exact, după cum declară artistul, „am ajuns să fac sample-uri din noile mele instrumente vintage, notă-cu-notă, reușind să creez, practic, noi instrumente virtuale”. Artistul mai observă că poate fi un proces foarte lent și obositor, dar poţi ajunge să cunoști un instrument mult mai bine. Ceea ce mă face să ajung la album – într-adevăr, discul „Making Mirrors” este o ţesătură sonoră aparte, lucrată și gândită din perspectiva unui artist care petrece foarte mult timp cu instrumentele sale (nu puţine la număr) și ajunge să le înţeleagă la nivelul la care le poate pune în va-loare reușind să le dea un glas nou. Cu adevărat o muzică originală ce seamănă cu totul și cu nimic în egală măsură, unic și șlefuit cu mă-iestria unui giuvaiergiu. Oglinzile sunt construite să reflecte lumea acustică prin excelenţă a lui Gotye în sufletul de audiofil din fiecare. Luaţi-va o mică pauză și degustaţi „Making Mirrors”. Relaxare și instrospecţie. Ce vreţi mai mult?

44 FEBRUARIE 2012

RECENZII

GOTYEOglinzile sunt construite

Recomandări: „Somebody That I Used To Konw”, „Smoke and Mirrors”, „Making Mirrors”, „Bronte”. Și restul albumului.

Albumul este disponibil pe www.getmusic.ro.

46 FEBRUARIE 2012

CE SE-AUDE ACOLO? documentar de Berti Barbera

Ai avut de ales instrumentul la care să cânți, când erai mic? Ce te-a trimis către violoncel ?Părinţii mei, muzicieni fiind, își doreau să fac vioară, la fel ca fratele meu mai mare. Dar pentru că nu aveam auzul suficient de dezvoltat, din lipsă de exerciţiu părând un afon, ei s-au gândit să mă trimită la un instrument unde concurenţa era mai redusă, cel puţin teoretic. Aș putea spune că am intrat pe pile la admiterea din clasa 1-a.

De ce nu ai ales chitara? Cu violoncelul nu prea poți agăța fete în parc.La început merge să agăţi cu

orice instrument. Apoi, când începe treaba serioasă, nu prea mai ai timp de agăţat. În muzica clasică nu prea există «groupies», dar se mai întâmplă. Recent, îna-inte de o repetiţie la Pitești, am fost urmărit și abordat de două americance de care nu am mai scăpat până când nu au intrat la repetiţie. După aceasta, mi-au mărturisit pe Facebook că au avut parte de una dintre cele mai fericite zile din acea perioadă. Nu știu cum ar fi fost dacă nu aș fi fost căsătorit și fericit.

Vorbeşte-mi despre violoncel.Rădăcinile violoncelului se trag din vioară, cu toate că unii susţin ideea că s-ar trage din viola da gamba, un instrument medieval, care încă este folosit în lucrările de gen. Singurul element comun dintre violoncel și viola da gamba este poziţia iniţială folosită. Cu vioara, în schimb, violoncelul are mult mai multe elemente în comun : acordajul în cvinte, lipsa tastelor și elemente de construcţie sunt doar câteva dintre ele. Interesant este faptul că vio-loncelul era folosit și la anumite evenimente unde trebuia să se cânte din mers, de aceea, până

acum 150 de ani, exista o gaură în spatele instrumentului prin care se atașa un cârlig agăţat de gât. Acest dispozitiv asigura mobilitatea instrumentului și a instrumentistului. La înce-put coardele erau făcute din intestine de animale. Abia la începutul secolului XX tehnolo-gia a permis înlocuirea acestora cu coarde din metal. Încă se folosesc coarde din intestine, dar materialul a fost înlocuit cu unul sintetic, mult mai stabil din punctul de vedere al acordajului. Ca să-ţi fac o dezvăluire, acum câţiva ani, când am înregistrat împreună albumul «Stringa-song», am folosit pentru prima oară coarde de maţ. Le-am abandonat ulterior, revenind la metal. Tu abia acum afli asta. De regulă, faţa cutiei de rezonanţă este din lemn de molid, iar spate-le, gâtul și capul sunt din paltin. Limba atașată de gât este din abanos, arcușul este din lemn de pernambuc, iar părul este din coadă de cal. Pablo Casals a fost primul muzician care a atașat la violoncel piciorul de sprijin. Eu am privilegiul de a cânta la un violoncel Adolph Maucotel fabricat în 1849. La vârsta de 6 ani, când începi, nu ești pregătit

V-am propus prin această rubrică să aflăm cât mai multe despre instrumentele pe care le distingem când ascultăm muzică, despre sunetele mai speciale şi mai puțin cunoscute, pentru a înțelege şi mai bine ce şi de ce ascultăm. Cea mai bună metodă de a afla adevărul este să-l obținem de la artiştii care îşi dedică tot tim-pul instrumentului respectiv, ajungând să se identifice cu el. Despre violoncel vom afla de la Răzvan Suma, unul dintre cei mai valoroşi tineri muzicieni care încă nu au plecat definitiv din țară. El pregăteşte un turneu în luna martie, în care va prezenta integrala suitelor pentru violoncel solo compuse de J.S. Bach.

DESPRE VIOLONCEL cu Răzvan Suma

FEBRUARIE 2012 47

să iei decizii pentru tine, nu știi să spui dacă îţi place sau nu un instrument anume. Dar pe prin-cipiul «pofta vine mâncând», începi să-l îndrăgești și să-l faci parte din corpul tău. El are locul lui special în viaţa mea, în casa mea, în familie, în avion și oriunde sunt alături de el, adică aproape tot timpul.

Cum te-ai apropiat atât de mult de Bach ? Începând de pe la 12 ani, programele școlare impun părţi din suitele de Bach la fiecare exa-men. Ceea ce mi se pare normal, pentru că ești obligat, ca viitor muzician, să cunoști aceste lu-crări de bază în literatura instru-mentului. Dar de la a le cunoaște parţial în școală până la a le aborda integral e nevoie de mult curaj și chiar și de un dram de inconștienţă. În acest interval, in-terpretarea lucrărilor trece prin mai multe schimbări esenţiale, până la a căpăta o formă unitară și personală. E o chestiune de ani pentru a descoperi frumuseţea incredibilă a acestor lucrări și de a te menţine total implicat. Sunt cel puţin cinci ani de când am de-cis să abordez integrala acestor suite. Sunt două ore și un sfert în care fiecare notă trebuie perfect calibrată în funcţie de celelalte. E ca un lanţ în care o notă preia energia celeilalte și o transmite la următoarea.

Cum a tratat Bach violoncelul în muzica lui ?Fiecare dintre suite este formată dintr-un preludiu, urmat de dan-suri în această ordine: allemande, courante, sarabande, menuete, respectiv bouree și giga. Cu toate că sunt dansuri, cu siguranţă nu se dansa pe ele, ci erau ascultate în saloane, fiind mult diferite și de muzica sacră, scrisă cu

predilecţie de Bach. Studiile spe-cializate pe baroc pe care le-am definitivat la Boston, în Olanda sau Elveţia mi-au deschis per-spectiva și apetitul pentru acest demers care în acest moment, înainte de turneu, mă solicită în cel mai înalt grad. Sunt ca un sportiv în cantonament. Și chiar dacă nu cânt pe un instrument preparat în stil baroc, sunt conec-tat la maniera acelor vremuri.

Ce te ține, ca spectator, atent la două ore de violoncel solo?În primul rând scriitura, care tin-de spre perfecţiune. Alternanţa dintre tempouri, dinamica și va-rietatea tonalităţilor dintre suite sunt atât de bine proporţionate, încât nu simţi nevoia să schimbi nimic, parcă n-ar exista alter-nativă la această formă. Și ar mai fi calitatea artistului de a reda energia acestor lucrări de referinţă, puterea lui de a te menţine implicat.

Prin ce oraşe trece turneul şi în ce perioadă se desfăşoară?Turneul naţional «Vă place Bach ?» începe pe 1 martie la Brașov și trece prin Bistriţa, Baia Mare, Pitești, Bacău, Dumbrăveni, Su-ceava, Tîrgu Mureș și București. În fiecare dintre aceste orașe există deja un public pregătit pentru acest gen de muzică, mai ales că am trecut și în formula de trio prin ele. Interesul meu este să arăt accesibilitatea acestei muzici și să măresc numărul de adepţi ai acesteia. Artistul care prin interpretarea lui dă impre-sia că totul este o joacă atrage publicul în ea, creând o stare de confort. Îmi doresc să văd cât mai mulţi oameni care vin la asemenea concerte.

Ce necesită întreținerea unui violoncel ?

Se spune că instrumentul la care cânţi este oglinda propriei tale persoane. Cu toate că nu sunt un om foarte organizat, iar ordinea lucrurilor uzuale îmi scapă uneori, pot spune că instrumentul la care cânt este într-o stare impecabilă, întot-deauna, pentru că nu concep a fi altfel. Nu e întotdeauna confortabil să ai în grijă o piesă atât de valoroasă, dar privi-legiul de a-l folosi depășește orice dificultate.

Ce faci când ai nevoie de linişte?Închid telefonul.

Ce muzică asculți?Pe lângă muzica clasică, în mediul căreia încerc să o cresc pe fiica mea, ascult foarte multă muzică din America Latină, nu numai pentru că sunt îndrăgostit de acea zonă din toate punctele de vedere, ci și pentru că în ea găsesc o stare de balans și relaxare cum nu găsesc în altă parte. Atât ca instrumentist, cât și ca as-cultător de muzică, am trecut recent prin diverse experienţe foarte interesante și sunt în continuare deschis spre a găsi forme noi de expresie. Una dintre acestea s-a derulat în decembrie, când am abordat împreună cu Trio Strad un re-pertoriu inedit, care combină rigoarea clasică cu libertatea din jazz și bucuria din muzica latino americană. Tot în cadrul acestui proiect am avut plăcerea de a colabora cu Julio Santillan, un foarte talentat muzician argentinian, care ne-a oferit niște orchestraţii încântătoare. Practic nu există final la niciunul din drumurile alese de un artist, dar parcur-sul este fascinant.

LIVERPOOL - “LOVE ME DO” SÂMBĂTĂ, 4 FEBRUARIE, ORA 22.30

Vino sâmbătă seara la primul concert aniversar “Love Me Do”, dedicat uneia dintre cele mai faimoase și de succes trupe din istoria muzicii – The Beatles. Spectacolul, care îi va avea ca invitaţi pe Dan Helciug (Spitalul de Urgenţă), Cornel Ilie (Vank) și Amalia Ștefania (Blaxy Girls), va celebra 40 de ani de la lansarea single-ului “Love Me Do”, piesa care le-a adus celor patru artiști consacrarea pe piaţa muzicală britanică și prima poziţie în topurile america-ne. Show-ul nu va fi unul deloc ușor de uitat - membrii trupei Liverpool promit o reprezen-taţie totală, cu proiecţii de filme, vestimentaţie adecvată, prezentări ale melodiilor și influenţe originale de blues și jazz care vor reînvia hituri-le The Beatles.

Preţul unui bilet la concert este de 25 de lei.

COMPACTJOI, 9 FEBRUARIE, ORA 21.00

Paul Ciuci și trupa Compact cântă pentru prieteni joi, 9 februarie, de la ora 21.00, la Hard Rock Cafe. Va fi ca altădată, o voce imposibil de uitat, brichete aprinse la refren și cântecele care au cucerit câteva generaţii, de la „Fata din vis”, seducătoare și acum, la 30 de ani, până la cele-brul “Cântec pentru prieteni”, care însufleţea cândva mii de studenţi adunaţi la Forumul din Costinești. “O noapte și o zi”, “Să te gândești din când în când la mine”, “Dă-mi o veste” - Compact aduce la Hard Rock Cafe cele mai frumoase piese din epoca pletelor ascunse în agrafe și a blugilor evazaţi, răscolind amintiri din tinereţea unei generaţii.

Biletele sunt disponibile la preţul de 30 de lei la Hard Rock Cafe.

IRON BUTTERLFYDUMINICĂ, 19 FEBRUARIE, ORA 20.30

Duminică, 19 februarie, de la ora 20:30, legendara formaţie americană Iron Butterfly va concerta la Hard Rock Cafe. Concertul face parte din turneul european al trupei, care mai cuprinde state precum Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia și Cehia. În deschidere va cânta trupa

Raygun Rebels (Germania/SUA). Iron Butterfly este prima formaţie din lume care a obţinut „Discul de Platina” și care a stat 140 de săptă-mâni în topurile americane. Trupa și-a adus aportul la transformarea rock-ului psihedelic în ceea ce va purta numele de HEAVY METAL. Anul 2007 este considerat anul înfiinţării RAYGUN REBELS (Germania/SUA). Misiunea era clară: „Rock’n’Roll… simple, loud and in your face”.

Preţul biletelor diferă în funcţie de categorie:Categoria VIP – 300 Ron (întâlnire cu trupa, fotografii, autografe).Categoria I – 130 Ron (loc la mese) Categoria II – 90 Ron (în picioare)După achiziţionarea biletelor din categoria I şi VIP, vă rugăm să sunaţi la 021 206 6261 pentru a vă rezerva locuri la mese. Accesul publicului se va face începând cu ora 19:30.

VAMAJOI, 23 FEBRUARIE, ORA 21.00 - CONCERT

Fă-ţi loc în calendar pentru unul dintre cele mai așteptate concerte ale iernii! Tudor Chirilă și co-legii săi de trupă vin pentru prima dată la Hard Rock Cafe cu cel mai nou single: “Copilul care aleargă către mare”. Te vei bucura de un playlist de excepţie, ce va include hiturile Vama Veche, piese de pe albumul „Vama” și compoziţii de pe viitorul album pe care trupa îl pregătește!

Biletele la concert au preţul de 40 de lei.

CONCERT DEVOTEES – TRIBUTE DEPECHE MODESÂMBĂTĂ, 25 FEBRUARIE, ORA 22.30

Hard Rock Cafe te invită să asculţi live hiturile Depeche Mode care au marcat trei decenii de muzică și au influenţat generaţii întregi de fani. “Enjoy The Silence”, “World In My Eyes”, “No Good” sau “Walking In My Shoes” vor fi interpretate de Devotees, una dintre cele mai apreciate formaţii tribut din Europa a celebrei trupe britanice. Cu șase ani de carieră muzicală închinată exclusiv trupei Depeche Mode, Devo-tees se inspiră în concertele sale din atmosfera celebrului documentar 101, realizat de membrii trupei Depeche Mode în 1989.

Biletele la concert au preţul de 40 de lei.

48 FEBRUARIE 2012

SUNETE LA HARD ROCK CAFE

FEBRUARIE 2012 49

Hard Rock Cafe Bucu-rești este un restaurant „casual dinner”, un loc

primitor în care toată lumea este binevenită, indiferent de vârstă sau clasă socială, atâta timp cât sunt iubitori de muzică de cali-tate și mâncare bună. Deschis la începutul anului 2008 în parcul Herăstrău, localul dispune de 300 de locuri în interior și 200 pe terasă, precum și de o parcare spaţioasă pentru clienţii săi.

Meniul conţine antreuri, fripturi, paste, salate, burgeri, deserturi, toate acompaniate de cocktailuri delicioase.

DIN FELURILE PRINCIPA-LE VĂ RECOMANDĂM:

HICKORY SMOKED BAR-B-QUE RIBS - costiţe de porc afumate servite cu sos Bab-B-Que, cartofi prăjiţi, salată Coleslaw și fasole Ranch.

TWISTED MAC & CHEESE - piept de pui la grătar servit cu paste Cavatappi, cu sos condimen-tat, din 3 feluri de brânză

LEGENDARY BURGER – burger tradiţional american din carne proaspătă de vită, asezonată cu bacon la cuptor, 2 felii de brânză și inele de ceapă crocante, servit cu cartofi prăjiţi.

CA DESERT PUTEŢI ALEGE: APPLE COBBLER - plăcintă

caldă de mere servită cu îngheţa-tă, miez de nucă și sos caramel

CHEESE CAKE - prăjitură originară din New York, cu brân-ză cremoasă, cu blat din nuci și biscuiţi crocanţi, servită cu sos delicios de căpșuni.

BROWNIE - blat de ciocolată, îngheţată de vanilie, nucă, frișcă și sos de ciocolată.

Hard Rock Cafe este mai mult decât un restaurant în care poţi mânca bine sau poţi asculta muzică de calitate. Compania este cel mai mare colecţionar și expozant al obiectelor care au aparţinut artiștilor muzicali ai ultimilor 50 ani, transformând restaurantele în adevărate muzee ale muzicii. Colecţia de obiecte memorabilia este fără precedent: peste 80.000 de piese expuse prin rotaţie în toate cele 150 de restaurante din lume.

În HRC București sunt expuse costume de scenă, chitare clasice și alte instrumente, postere, coperţi de albume, LP-uri de aur și platină, fotografii și multe altele, cum ar fi: chitara lui Ri-chie Sambora (Bon Jovi), Bruce Springsteen sau David Gilmour (Pink Floyd), un costum purtat de John Lennon, o ţinută de sce-nă creată special pentru Elton John, bustiera Madonnei sau jacheta pe care Michael Jackson a purtat-o în videoclipul “Beat It” etc. În total, peste 300 de obiecte originale pot fi admirate de iubitorii de muzică bună.

Experienţa este desăvârșită cu o vizită în Rock Shop, magazinul

de suveniruri, în care sunt comercializate produse marca Hard Rock: tricouri create de artiști celebri, insigne în ediţie limitată, brichete, șepci, pahare, etc.

Hard Rock Cafe este de aseme-nea cunoscut pentru concertele live organizate săptămânal, seri de Karaoke și petreceri tematice. Pe scena Hard Rock Cafe au susţinut concerte mari nume ale muzicii românești și inter-naţionale, printre care: John Hammond, New Model Army, The Rasmus, Louisiana Red & Blues Wire, John Lawton, Coco Montoya, Holograf, Iris, Johnny Răducanu, AG Weinberger etc.

Info:- Orar: 12.00-01.00- Adresa: Șos. Kiseleff 32C, Parc Herăstrău- Telefon: 021 206 6261- Email: sales@hardrockcafe.ro- www.hardrock.com/bucharest

HARD ROCK CAFE Restaurantul rock’n’roll

a purtat-o în videoclipul “Beat It” etc. În total, peste 300 de obiecte originale pot fi admirate de iubitorii de muzică bună.

Experienţa este desăvârvizită în Rock Shop, magazinul

de suveniruri, în care sunt

Hard Rock Cafe este de asemenea cunoscut pentru concertele live organizate săptămânal, seri de Karaoke

JUMBO COMBOCel mai popular aperitiv este platoul Jumbo Combo, care conţine pacheţele de primăva-ră Santa Fe cu spanac, salsa și brânză, aripioare picante de pui, cartofi copţi gratinaţi cu brânză Ceddar și bacon, inele de ceapă pane și piept de pui Tupelo pane. Platoul e acompa-niat de patru sosuri delicioase: Blue Cheese, Barbeque, Honey Mustard și Guacamole Ranch. Un platou se servește la 2-3 persoane.

FEBRUARIE 2012 51

Direcţia 5Un concert special pen-tru îndrăgostiţi.

ŢapinariiUn concert ce face parte din turneul Anti-Valentine’s Day.

Snap!Un show gândit special pentru Valentine`s Day

E.M.I.L., H8, Up To Eleven şi Ska-nk - Anti-Valentine’s Party

ConcerteRock p.54

OpethUna dintre revelaţiile muzicii rock progresive a ultimului deceniu.

ConcerteElectro p.55

BonoboUn artist ce foloseşte sounduri clasice şi bea-turi moderne, combinate cu voci calde.

Lydia LunchUnul din fondatorii mişcării No Wave vine în concert la Bucureşti.

ConcerteJAZZ p.56

Luiza ZanO artistă ce trăieşte pen-tru muzică, făcând parte din ceea ce cântă.

ConcerteCLUBURI p.58

Dilated PeoplesCei ce se află în permanenţă la limita dintre mainstream şi underground.

Concerteîn Europa p. 62

ColdplayCei de la Coldplay îşi continuă turneul început anul trecut.

Elvis CostelloLegendarul artist aduce conceptul “Spectacular Spinning Songbook”.

RadioheadRadiohead vor pleca într-un turneu european în perioada 30 iunie – 15 iulie.

Bruce SpringsteenBruce se află şi el într-un turneu european.

Black SabbathCei de la Black Sabbath vor porni într-un turneu ce îi va aduce pe scenă în formula originală.

The CranberriesTurneul de promovare al albumului “Roses” va ajunge în Europa în lunile iunie şi iulie.

Äl Jawala!Cu mari influenţe balca-nice, muzica lor este con-dimentată cu soul, ska, electro-swing, carribean şi elemente de dub.

HolografFormaţia va lansa un nou album cu piese de dragoste, „Love Affair”.

Diary Of DreamsUn concert ce face parte din turneul de promo-vare al celui mai recent material discografic, Ego:X.

SUNETE RECOMANDĂp.52

FEBRUARIE 2012 51

Cuprins concerte

DIARY OF DREAMS29 februarieThe Silver ChurchPreţ bilete: 50 de lei în avans, 70 de lei la intrare

Grupul german Diary Of Dreams revine în România

pentru un concert ce va avea loc în data de 29 februarie, în Silver Church . Formația îşi va promova cu această ocazie cel mai nou material discografic, intitulat Ego:X, lansat pe 26 august, 2011 . Diary of Dreams este considerată una dintre cele mai bune trupe de darwave la nivel internațio-nal . Proiectul Diary of Dreams a fost inițiat de către Adrian Hates, la sfârşitul anilor ’80 .Äl Jawala!, tradus din limba

arabă, înseamnă călătorii prin lume . Muzica trupei germa-ne este rezultatul experienței acestei călătorii . Piesele lor sunt bazate pe o poveste sau o fotografie: o nuntă țigănească în suburbia oraşului Bucureşti, o sală de repetiții în Koln, un ma-gazin de muzică din Istanbul, un drum de țară prin Shanghai, un restaurant cu ieşire la stradă în Toulouse sau doar un jam-sessi-on pe malul Mării Negre .

Cu mari influențe balcanice, muzica lor este condimentată cu soul, ska, electro-swing, carri-bean şi elemente de dub .

Äl Jawala! au experiență de 15 ani şi au fost numiți adesea „cei 5 ambasadori ai curentului Balkan Big Beats” .

Cel de-al şaselea lor album, nu-mit The Ride, în turneul căruia se vor afla la clubul Kulturhaus din Bucureşti, aduce un nou concept în trupă, cel vocal . Pe lângă cei cinci membri, care-şi pun vocile la contribuție, invitații speciali de pe album Flo Mega (voce), Ro-man Zaytsev (voce) şi Wolfgang Zumpe (trompetă/trombon) îşi aduc ajutorul pentru finalizarea unui sound frumos îmbinat .

52 FEBRUARIE 2012

ÄL JAWALA!2 februarieKulturhaus

DILATED PEOPELS2 februarieThe Silver Church

BONOBO3 februarieAtelierul de producţie

COMPACT9 februarieHard Rock Cafe

EL NEGRO – TRIBUT BOB MARLEY10 februarieWings Club

VALENTINE`S DAY CU DIRECŢIA 514 februarie 2012Sala Palatului

SNAP!14 februarieThe Silver Church

E.M.I.L.14 februarieFabrica

ŢAPINARII - ANTI-VALENTINE’S DAY14 februarieClub A

GABRIEL COTABIŢĂ “25 DE ANI DE

NOPŢI ALBASTRE“16 februarieSala Palatului

MINISTRY OF SOUND18 februarieArenele Romane

LYDIA LUNCH23 februarieKulturhaus

FUTURE SOUNDS FESTIVAL (SLOW MAGIC, SELEBRITIES, YOON, SUNRAZS)24 februarieSafe House

HOLOGRAF - LOVE AFFAIR24 februarie 2012Sala Polivalentă

BORN FROM PAIN28 februarieFabrica

DIARY OF DREAMS29 februarieThe Silver Church

OPETH29 februarieJukebox Venue

TOTO CUTUGNO29 februarieSala Palatului

Sunete recomandă de Monica Felea

ÄL JAWALA!2 februarieKulturhausBilete: 20 lei în avans, 30 lei la intrare

HOLOGRAF - LOVE AFFAIR24 Februarie 2012Sala PolivalentaBilete: 75, 100, 120, 150, 200 lei

De Dragobete, cei de la Holograf pregătesc fanilor

lansarea unui nou album cu piese de dragoste, „Love Affair” . Albumul conține unsprezece piese „surprinzătoare şi hetero-gene, ce aduc un sunet proaspăt şi un mesaj pornit din ”afacerea” de o viață a Holografului: DRA-GOSTEA” . Piesa pe care cei de la Holograf au lansat-o deja de pe acest album se numeşte „Nu mai e timp” şi este un duet cu soprana Angela Gheorghiu .

VALENTINE`S DAY CU DIRECŢIA 5 14 Februarie 2012Sala PalatuluiPreţ bilete: 50, 70, 150 de lei

La Sala Palatului, avem Direcția 5 cu un concert

special pentru îndrăgostiți, care a devenit deja tradiție . Pe rețeta melodiilor de dra-goste care i-au consacrat, băieții promit că vor crea

atmosfera specifică celei mai romantice zile din an . Şi ca să fie siguri că se țin de promisiune, alături de trupă vor urca pe scenă unele dintre cele mai îndrăgite voci feminine româneşti : Monica Anghel, Paula Seling, Giu-lia, Anda Adam, artiste cu care Direcția 5 a colaborat de-a lungul timpului .

VALENTINE`S DAY EXTRAVAGANZA –CONCERT SNAP!

14 februarie 2012The Silver ChurchPreţ bilet: 49, respectiv 79 lei categoria VIP

Snap!, trupa care a cântat în 1992 în deschiderea

concertului susținut de Michael Jackson la Bucu-reşti, s-a înființat în 1989 în Germania . Primul mare succes al trupei a fost piesa

“The Power”, urmată de alte hit-uri internaționale precum „Oops Up“, „Cult of Snap“, „Mary Had A Little Boy“, „The Color Of Love“ şi „Rhythm Is A Dancer“, care au devenit cele mai bine vândute melodii în Marea Britanie în 1992 . Au urmat alte hit-uri ca „Exterminate” şi „Do You See The Light? (Looking For)”, înregistrate într-o nouă formulă . În 2003, Snap! a revenit în topu-rile internaționale ale muzicii pop, club şi dance, cu melodia „Rhythm Is A Dancer 2003” . Showul de pe 14 februarie este gândit special pentru Valentine`s Day şi va fi susținut de o coregrafie special pregătită de trupa de acrobați Xtreme, rezidentă a clubului .

ŢAPINARII - ANTI-VALENTINE’S DAY14 Februarie 2012Club AIntrare: 10 lei

Ofensiva celor de la Țapinarii a

devenit deja tradiție, iar băieții o explică ca pe o „alternativă la concer-tele siropoase specifice acestei zile“ . Concertul

de la Bucureşti încheie un turneu cu acelaşi nume: „Țapinarii - Anti-Valentine’s Day”, care trece prin 8 oraşe: Braşov (6 februarie, Rockstadt), Tg . Mureş (7 februarie, Jazz&Blues), Cluj (8 februarie, Flying Circus), Sibiu (9 februarie, Old Friends), Timişoara (10 februarie, Bunker), Craiova (11 februarie, Play), Constanța (12 februarie, Doors) şi Bucureşti . Cosmin Covei şi Adrian Tănase sărbătoresc în stilul caracte-ristic pentru al 10-lea an consecutiv .

E.M.I.L., H8, UP TO ELEVEN ŞI SKA-NK -ANTI-VALENTINE’S PARTY

14 februarie 2012Club FabricaIntrare: 20 de lei

Pe cei de la EMIL îi cunoaşteți . Sunt 10

ani de abuzuri, excese şi imoralități . Susținerea lor față de un proiect precum cel denumit „Anti-Valentine’s Day” nu

mai e nici o surpriză . H8 este cunoscută ascultă-torilor de hardcore, fiind, probabil, cea mai veche formație de acest gen din România . Recent, H8 a lansat piesa „Ce numai simt” de pe cel mai recent album, „O viață de hârtie” . Up To Eleven este o trupă de alternative/grunge cunoscută până în 2010 sub numele de Spitfire . Ska-nk sunt din Baia Mare şi, aşa cum le spune şi numele, abordează genul ska-punk .

FEBRUARIE 2012 53

Sunete recomandă de Monica Felea

FEBRUARIE, PRO ŞI CONTRA VALENTINE`S DAY

Luna februarie stă sub semnul inimioarelor de catifea, căţelușilor de pluș, trandafirilor roșii sau . . . a berilor cu băieţii și a declaraţiilor mai puţin ortodoxe gen „ești frumoasă, dar te strică faţa” . Ca în fiecare an, Bucureștiul este împărţit în două: pro și contra Valentine’s Day .

PRO: CONTRA

Concertul Opeth la Bucureşti, anunțat în vara anului

trecut şi apoi anulat „din cauza situației economice dificile”, s-a reprogramat pentru 29 februarie, într-un spațiu mai mic decât cel inițial (Arenele Romane) şi fără Katatonia .

Una dintre revelațiile muzicii rock progresive a ultimului deceniu, Opeth nu se află la prima vizită în România . Suedezii au concertat în 2009 la ARTmania, în prima zi a festivalului, în fața a peste 3 .000 de oameni . Şi a fost un concert pe care cu greu îl poți uita . Iar pentru cei ce nu au ajuns în 2009 la Sibiu şi sunt fani Opeth: grăbiți-vă să vă achiziționați bilete, capacitatea maximă a clubului Jukebox este de 1 .300 de persoane!

Opeth este una dintre cele mai longevive şi creative trupe de metal din Suedia . S-a format în anul 1990 în Stockholm şi a lansat până acum 10 albume de studio, 3 albume live şi 3 DVD-

uri . De-a lungul timpului, trupa a suferit mai multe schimbări în componență . În prezent, este alcătuită din Mikael Åkerfeldt (voce/chitară), Fredrik Åkesson (chitară), Martin Mendez (chitară bas), Martin „Axe” Axenrot (tobe) şi Per Wiberg (clape) . De la înființare până în prezent, trupa a avut 15 membri oficiali, doar Åkerfeld rămânând constant .

Stilul dominant pe care îl abordea-ză este death metal-ul scandinav, însă Opeth combină genul lor cu metalul progresiv, rock-ul progre-siv, folk-ul, jazz-ul şi blues-ul, cele mai elocvente exemple fiind albu-mele „Blackwater Park” şi „Ghost Reveries”, iar piesele lor au o dura-tă de aproximativ zece minute . O excepție este albumul „Damnation” (2003), un album de rock progresiv, fără influențe death metal şi fără piese ce depăşesc 8 minute .

Concertul de la Bucureşti face parte din turneului de promovare al celui mai nou album, intitulat ‘Heritage’ .

54 FEBRUARIE 2012

Concerte ROCK

OPETH 29 februarieJukebox VenuePreţ bilet: 85 de lei în avans, 95 de lei la intrare

NIGHTLOSERS4 februarieYellow Club

COMPACT9 februarieHard Rock Cafe

KISTVAEN15 februarieFabrica

IRON BUTTERFLY19 februarieHard Rock Cafe

THE STONE & INFEST24 februarieFabrica

BORN FROM PAIN28 februarieFabrica

OPETH29 februarieJukebox Venue

FEBRUARIE 2012 55

LYDIA LUNCH23 februarie , Kulturhaus

Lydia Lunch şi trupa sa Teenage Jesus and the Jerks s-au numărat printre fondatorii mişcării

No Wave, în New York, la mijlocul anilor ’70 . Cunoscută prin prisma carierei sale muzicale şi colaborării cu Nick Cave, Sonic Youth, Einsturzen-de Neubauten şi Big Sexy Noise, Lydia continuă să producă o mare varietate de lucrări artistice şi să îşi facă apariția la festivaluri de muzică, literatură şi poezie din întreaga lume .

Concerte ELECTRO

BONOBOAtelierul de producţie, 3 februariePreţ bilet: 25 lei - 22:00-00:00, 40 lei - 00:00-...

Bonobo, pe numele său real Simon Green, este unul dintre cei mai apreciați producători şi DJ de la

Ninja Tune – un nume cu greutate în muzica electro-nica de peste 20 de ani . Bonobo are stilul său propriu în peisajul electronic, folosind sounduri clasice şi beaturi moderne, combinate cu voci calde – colaboră-rile sale cu Andreya Triana şi Bajka sunt deja repere clare în cariera sa .

După “Animal Magic”, “Dial M for Monkey” şi “Days to Come”, “Black Sands” este albumul care l-a transfor-mat iremediabil pe Simon Green dintr-un producător underground de sunete impecabile într-un guru al scenei electronice contemporane .

Cu toate că ar fi putut beneficia pe deplin de pe urma trendului chill out, Simon Green a preferat să-l ignore şi s-a încăpățânat să nu se conformeze etichetărilor de chillout şi downtempo aplicate de jurnalişti . Drept urmare, a renunțat la casa de discuri Tru Thoughts în favoarea labelului Ninja Tune şi a unei perspective mai apropiate de viziunea lui asupra muzicii . Concertul de la Bucureşti face parte din turneul de promovare al celui mai recent produs discografic – “Black Sands Remixed” . Acest proiect adună o serie de muzicieni şi producători celebri care prezintă interpretările lor asupra albu-mului lansat în 2010, apreciat ca fiind cel mai bun al artistului .

BONOBO 3 februarie Atelierul de producţie BENOIT & SERGIO, COS MIR 11 februarie Studio Martin

MINISTRY OF SOUND 18 februarie Arenele Romane

LYDIA LUNCH - SICK WITH DESIRE 23 februarie Kulturhaus SIGMA, BARE NOIZE & BENNY PAGE 25 februarie Arenele Romane

56 FEBRUARIE 2012

Sub titulatura de „Za Funk Fest”, Passage Club va găzdui în luna februarie o

serie de concerte jazz, funk post punk şi electro-acustic . Timp de 3 zile, între 3 şi 5 februrie, pe scena Passage Club urcă artişti precum Jimmy Cserkesz şi Petra Acker (Cluj - Napoca), ConFusion (Sfântu Gheorghe), Tiptil (Bucureşti), Snaps Vocal Band şi Luiza Zan (Sfântu Ghe-orghe), Loungerie (Bucureşti), Luiza Zan şi Za Band (Bucu-reşti) . Cântările sunt însoțite de proiecții din filme – „The Rebirth of Kirk Franklin”, „Jesus Christ Superstar” şi „Hair” .

Luiza Zan s-a lansat în România la Braşov, în cadrul Festivalului Internațional Cerbul de Aur în 2004, la exact o săptămână după cucerirea premiului II la Festivalul de Jazz din Montreux, Elveția . În acelaşi an i se acordă Premiul Confirmării la Gala Premiilor Jazz .

Luiza Zan a studiat canto clasic (lied-oratoriu şi operă) timp de 9 ani consecutiv, urmând cursu-rile Liceului de Artă din Piatra Neamț şi pe cele ale Universită-ții de Arte Iaşi, şi a participat la nenumărate competiții de jazz, unde a căştigat diverse premii .

În 2009 ia naştere proiectul ZNE (the Zan-Neumann Ecuation), în care, alături de saxofonistul Eddie Neumann, Luiza creează o lume de basm pentru toți iubitorii de electronic jazz . În vara anului 2010 Luiza colaborează ca solistă cu big-bandul universității McNeese din Louisiana, într-un turneu amplu în România . În prezent este profesoară de jazz vocal pentru studenții de la Conservator şi are concerte în toată țara .

De-a lungul timpului, a cântat cu muzicieni precum Rick Condit (profesor şi saxofonist din SUA, care a cântat cu Ella Fitzgerald big band), Mircea Tiberian, Romeo Cosma, Ion Baciu Jr ., Armen Donelian, Jurgen Bothner, Arthur Balogh, Vlaicu Golcea, Vlad Po-pescu, Sorin Romanescu, Electric Brother, Dj Vasile, Jimi Cserkesz, Eddie Neumann şi alții .

Are doar 30 de ani şi trăieşte, aşa cum a declarat de foarte multe ori, pentru muzică . Pe scenă, Luiza Zan este curajoasă, fericită şi-şi cucereşte publicul cu sensibilitate, cu vocea caldă, elaborată . Mesa-jele ei sunt optimiste şi emană energie pozitivă . Este parte din ceea ce cântă, de aceea muzica vorbeşte despre ea mai mult decât o face ea însăşi .

Concerte JAZZ

JAZZŞI FUNKîn Passage Club 2 FEBRUARIE 2012, ORA 21.30

Jazz In Trio: Valentin Humita (pian), Michael Acker (contrabas), Paul Man (tobe)Art Jazz Club

2 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00Maria Răducanu & Friends – When the night is youngGreen Hours

3 – 5 FEBRUARIE, ÎNCEPÂND CU ORELE 21.00Jimmy Cserkesz şi Petra Acker, ConFusion, Tiptil, Snaps Vocal Band şi Luiza Zan, Loungerie, Luiza Zan şi Za BandPassage Club

9 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00Talltones (Austria): Primus Sitter (ch-itara), Stefan Gfrerrer (contrabas), Richie Klammer (trompeta, voce).Green Hours

15 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00Jazzappella. Raluca Stoian (sopran), Georgiana Mototolea (sopran), Nadia Trohin (alto), Andras Zoltan (tenor), Mihnea Stănescu (tenor) şi Bogdan Tudor (bas).La Scena

16 FEBRUARIE 2012, ORA 21.00Luiza Zan Trio: Luiza Zan (voce), Albert Taiti (pian), Daniel Dumitrana (upright bass)Green Hours

„Luiza creeazăo lume de basm

pentru toţi iubitorii de electronic jazz.”

58 FEBRUARIE 2012

ÄL JAWALA!2 februarieKulturhaus

DILATED PEOPELS2 februarieThe Silver Church

COMPACT9 februarie Hard Rock Cafe

EL NEGRO - TRIBUT BOB MARLEY10 februarieWings Club

HOLOGRAF10 februarieClub Barletto

SNAP!14 februarieThe Silver Church

LYDIA LUNCH23 februarieKulturhaus

BORN FROM PAIN28 februarieFabrica

DIARY OF DREAMS29 februarieThe Silver Church

activitatea individuală a mem-brilor, ca artişti solo: Evidence cu LP-ul „The Weatherman” şi „Cats&Dogs”; DJ Babu cu „Beat Tape Instrumentals” şi seria „Duck Season”, iar Rakaa (Iriscience) ca şi MC .

Celebritatea şi-au dobândit-o în 2004, prin piesa „This way”, unde au colaborat cu Kanye West şi Xzibit . În Top 40 din UK au mai ajuns şi cu piesa „Worst Comes to Worst” .Trupa este cunoscută şi pasionaților de jocuri video, datorită piesei „Who’s Who” de pe fundalul jocului Need for Speed: Undergroud, din 2003 .

Între turnee şi proiectele lor solo, Dilated Peoples lucrează la un nou album – Directors of Photography – pe care îl vor lansa la mijlocul anului 2012 .

Evenimentul Hip Hop al lunii februarie este, fără nici o

îndoială, concertul renumitei trupe californiene de hip hop Dilated Peoples din The Silver Church Club, de pe 2 februarie . Pe aceeaşi scenă vor performa DOC, Deliric şi Vlad Dobrescu aka CTC, Grupul de Rezistență şi DJ UNDOO .

Dilated Peoples înseamnă DJ Babu (producer/DJ), Eviden-ce (MC-producer) şi Rakaa Iriscience (MC) . Păstrându-se la limita dintre mainstream şi underground, Dilated Peoples s-au făcut remarcați ca şi grup, prin live performance-urile în numeroase cluburi şi în cadrul festivalurilor, prin înregistrări clasice de hip hop - „Worst Comes To Worst” (feat . Guru) şi „This Way” (feat . Kanye West & John Legend), dar şi prin

Concerte CLUBURI

DILATED PEOPLES 2 februarie, The Silver ChurchPreţ bilet: 50 lei

Cluburi de Monica Felea

JUKEBOX VENUE

Jukebox Venue (fost Becker Brau, fost Why Not) este cel mai mare club de live

din Bucureşti . Cu o capacitate de 1300 de persoane, cu o scenă impresionantă, un sunet impecabil şi un decor american, specific anilor ’60 – ’70, Jukebox este locul favorit al trupelor . Din păcate, nu şi a publicului . Numeroasele schimbări prin care clubul a trecut în ultimii ani, prețurile ceva mai ridicate, dar şi amplasarea lui într-o zonă nu foarte efervescentă a Bucureştiului au gonit publicul numeros al Why Not-ului de pe vremuri şi l-au înlocuit cu un pub-lic mai rezervat, mai greu de scos din casă şi amator de evenimente .

În consecință, clubul este plin în serile în care au loc concerte . Pe lângă trupele de coveruri obişnuite clubului (ASHA, Benetone sau Life on Mars), în Jukebox au avut loc numeroase concerte româneşti şi internaționale .

Concerte ale trupelor internaționale în Jukebox: The Animals & Friends, Dub Pistols . Concerte ale trupelor româneşti în Jukebox: Taxi, Magnum Opus, Alexandrina Hristov, Gândul Mâței, Celelalte Cuvinte, Urma, Alternosfera, Direcția 5, Phoenix . Evenimente: Tribute to Remember: Freddie Mercury

Eveniment în Jukebox Venue , luna februarie: 29.02 -Opeth

The Silver Church Club se află în incinta fostului Club Preoteasa, la parterul Casei

de Cultură a Studenților . Cu un aer mai mult glam decât studențesc şi cu un decor mult diferit față de ce era cândva Preoteasa, The Silver Church şi-a păstrat totuşi o parte din public, datorită sonorizării foarte bune în care s-a investit, eve-nimentelor live pe toate genurile de muzică şi a prețurilor acceptabile .

The Silver Church nu este însă un loc doar pentru studenți . Publicul lui este omogen şi merge până la persoane de 35-40 de ani . Şi decorul ajută mult, spațiul având tente gotice, cu candelabre impunătoa-re, două separeuri cu canapele (zona VIP), bar înalt şi mult spațiu . Capacitatea maximă a clubului a fost atinsă în noiembrie 2010, la concertul Anathema organizat de ARTmania, când în club erau peste 900 de persoane . Ce-i drept, în astfel de situații accesul la bar se face destul de greu . De-a lungul

Jukebox Venue și The Silver Church sunt, fără nici o îndoială, cele mai mari și mai importante cluburi de live din București . Spaţiul, sonorizarea și scena sunt elemente vitale în organizarea unui

concert . La asta se adaugă existenţa (sau nu) a unui backstage, publicul clubului, amplasarea lui, deschiderea patronilor faţă de organizatorii de evenimente, canalele de promovare ale clubului, existenţa (sau nu) a meselor, posibilitatea organizării unui spaţiu VIP, accesul la bar și, de ce nu?, preţul berii .

timpului, The Silver Church a fost gazda unor concerte internaționale şi naționale foarte importante precum şi a unor evenimente de renume .

Concerte internaționale care au avut loc în The Silver Church: Vonda Shepard, Anathema, Eric Martin, Haggard .

Trupe româneşti care şi-au lansat albume în The Silver Church: Byron, KUMM, EMIL, Vița de Vie, VH2, ROA, Cedry2k , Grimus, Toulouse Lautrec .

Concerte, evenimente: Celelalte Cu-vinte – 29 de ani, Miss UniFest, AG Weinberger, Noaptea Devoratorilor de Stand-Up Comedy, Roblogfest, Elena Perseil fashion show .

Evenimente în The Silver Church, luna februarie: 2.02 – Dilated Peoples, 8.02 – Urma, 14.02 – Snap!, 29.02 – Diary of dreams

60 FEBRUARIE 2012

THE SILVER CHURCH CLUB

62 FEBRUARIE 2012

RADIOHEAD

Cei de la Radiohead şi-au anunţat turneul european în perioada 30 iunie – 15 iulie. Oraşele

pe care le vor bifa sunt Roma (30 iunie), Florenţa (1 iulie), Bologna (3 iulie), Codroipo (4 iulie), Berlin (6 și 7 iulie), Nîmes (10 iulie), Bilbao (13 iulie) şi Lisa-bona (15 iulie). Din păcate pentru fanii Radiohead care nu și-au procurat din timp bilete, singurele spectacole care nu sunt (încă!) sold out sunt cele din Spania și Portugalia.

BRUCE SPRINGSTEEN

Bruce Springsteen se află şi el în turneu prin Europa, pentru o perioadă destul de lungă – de

la mijlocul lunii mai până la finalul lunii iulie. Nu vă sugerăm totuşi să mergeţi departe pentru asta, pentru că se zvoneşte un concert în România, cât de curând, poate chiar în această vară.

Concerte în EUROPACOLDPLAY

2012 este un an bun pentru Europa în materie de concerte . Coldplay îşi continuă turneul început

anul trecut, cei de la Radiohead şi-au anunțat în vară un turneu ce se anunță încă de pe acum sold out, Bruce Springsteen are un număr mare de concerte prin zonă (sperăm că şi România se va nu-măra printre țările vizate), cei de la Black Sabbath se reunsec în formulă originală şi se zvoneşte chiar un posibil turneu solo Robbie Williams .

Pe la sfârşitul lui 2011 se vorbea despre un concert Coldplay la Budapesta în luna ianuarie . Zvonul nu s-a confirmat, însă luna aceasta, pe 21 februarie, englezii cântă la Londra . În aprilie şi mai sunt în Canada şi SUA şi revin în Europa în lunile mai, iunie, august şi septembrie .

18 mai – Porto, Portugalia S 20 mai – Madrid, Spania S 22 mai – Nice, Franța S 24 mai – Turin, Italia S 26 mai – Zurich, Elveția S 29 mai – Coventry, Anglia S 1,2,4 iunie – Londra, Anglia S 7 iunie – Sunderland, Anglia S 9, 10 iunie – Manchester, Anglia S 30 august – Stockholm, Suedia S 2 septembrie - Saint-Denis, Franța S 4 septembrie – Cologne, Germania S 6 septembrie – Haga, Olanda S 12 septembrie – Munich, Germania S 14 septembrie – Leipzig, Germania S 16 septembrie – Praga, Cehia S 19 septembrie – Varșovia, Polonia S 22 septembrie - Hannover, Germania

ELVIS COSTELLO

Dacă anul trecut nu ați ajuns la concertul Elvis Costello de la Sala Palatului, legendarul artist aduce conceptul “Spectacular Spinning Songbook” într-un turneu în Marea Britanie şi

Irlanda, de data aceasta alături de The Imposters . Turneul începe pe 9 mai în Dublin şi se încheie pe 27 mai, în Basingstoke, Anglia . Concertele din Royal Albert Hall - Londra (24 mai) şi Basingstoke (27 mai) sunt deja sold out . “The Revolver Tour” promovea-ză un concept de spectacol diferit de concertul pe care Elvis Costello l-a avut la Bucureşti . Trupa va avea pe scenă o roată muzicală gigantică (o copie fidelă a celebrei “The Well” de pe site-ul aristului) . Membrii publicului sunt invitați să învârtă de această roată şi să aleagă următorul cântec din spectacol . Turneul a avut un succes neaşteptat în SUA anul trecut, artistul fiind nevoit să extindă de 3 ori datele anunțate oficial .

FEBRUARIE 2012 63

THE CRANBERRIES

Turneul de promovare al albumului “Roses”, semnat The Cranberries, va ajunge în Europa

în lunile iunie și iulie. Până acum, trupa irlandeză a anuțat două concerte în Franța (Paris, 20 iunie și Toulouse, 6 iulie) și două concerte în Spania (Bar-celona, 9 iulie si Madrid, 10 iulie).

PINK FLOYD

Zvonurile referitoare la o eventuală reuniune Pink Floyd, lansate de solistul și chitaristul

Dave Gilmour în mai anul trecut au fost infirmate tot de către acesta la începutul lunii ianuarie, anul acesta. Dacă la sfârșitul anului se titra faptul că Pink Floyd ar putea să se reunească pentru Jocurile Olimpice de vară de la Londra, Gilmour a spus că acest lucru nu este posibil și că zvonurile sunt neadevărate. Cu atât mai mult cu cât agenda lui Roger Waters este foarte încărcată în perioada martie-iulie 2012, după cum se poate observa pe pagina oficială a artistului.

BLACK SABBATH

Şi rockerii de la Black Sabbath au anunțat datele turneului pe care renumita trupă îl va susține

reunită în formula originală (Ozzy Osbourne, Tom-mi Iommi, Geezer Butler şi Bill Ward) . În lineupul original, rockerii vor scoate un nou album pentru care au compus deja 8 piese şi pe care îl vor promo-va în cadrul unui turneu mondial .Turneul debutează pe 18 mai în Moscova şi trece prin câteva festivaluri europene, printre care Bergen şi Download .

18 mai – Moscova, Rusia S 20 mai – St. Petersburg, Rusia S 23 mai – Helsinki, Finlanda S 25 mai – Stock-holm, Suedia S 29 mai – Bergen, Norvegia - Bergen Calling Festival S 31 mai – Oslo, Norvegia S 2 iunie – Malmo, Suedia S 4 iunie – Dortmung, Germania S 10 iunie - Donnington, Marea Britanie - Download Festi-val S 12 iunie - Rotterdam, Olanda S 15 iunie - Bilbao, Spania - Azkena Rock Festival S 17 iunie - Nantes, Franța S 19 iunie - Paris, Franța S 22 iunie - Dessel, Belgia - Graspop Metal Meeting S 24 iunie - Milano, Italia

Concerte în EUROPA

Timp de 10 ani, Nights.ro a premiat activitatea clubbing din România, începând cu artiști și branduri, dar

și petreceri sau chiar afișe. Anul acesta, ajunși la a 10-a ediţie, Nights.ro îl are ca invitat special în cadrul petrecerii de decernare a premiilor pe David Squillace, DJ rezident al clubului Circoloco @ DC 10 Ibiza, membru fondator al casei de discuri Hideout și membru al grupului Better Lost Than Stupid, alături de alţi doi DJ, Matthiaz Tanzmann și Martin Buttrich.

Evenimentul se va desfășura în clubul Space din București, pe 25 februarie 2012, începând cu ora 23:00, însă ca un preludiu al petrecerii vine un workshop. Acesta are loc pe timp de zi, de la ora 12:00 la ora 20:00, unde cei prezenţi au ocazia să testeze cele mai noi aparaturi destinate mixatului și producţiei muzicale, pot afla informaţii des-pre marketingul și managementul de artiști, dar și multe alte surprize.

Ca în fiecare an, campania de votare se finalizează cu o gală de decernare a premi-ilor, urmată de un party la care mixează un artist român în plină ascensiune, un artist străin și cel mai bun DJ desemnat de public în acel an. Fiecare laureat primește câte o diplomă înrămată, iar pentru categoriile cele mai importante, câte un trofeu și premii din partea partenerilor. Premiile constau fie în scule audio oferite de magazinele de spe-cialitate, fie în haine oferite de brand-urile apropiate clubbing-ului românesc.

Decernarea premiilor se desfășoară în două părţi: la ora 21:00 se vor decerna 15 categorii, iar la ora 01:00, în timpul petrecerii, se vor decerna restul premiilor, reprezentând, practic, cele mai importante categorii.

Mai multe detalii vor fi disponibile în curând pe www.nights.ro.

64 FEBRUARIE 2012

DAVIDSQUILLACEmixează la Nights.ro Awards 2012

CONCERT: NIGHTS.RO AWARDS 2012

DATA: 25 FEBRUARIE, ORA 23:00

LOCAŢIA: CLUB SPACE

Statele Unite . De asemenea, în urma show-urilor energetice, trupa este votată drept trupa lunii în L .A . pentru două luni consecutive de către cititorii revistei “The Deli Magazine” .

Urmează prestații în cele mai im-portante cluburi din Los Angeles (The Roxy, Viper Room, The Key Club, headlineri la House Of Blues) şi susțin concerte în oraşe că: San Diego, Santa Barbara, Chicago, Detroit . În 2010 sunt invitați de către IN-DIO Fm să interpreteze

pe Stadionul Busch din St . Louis, MO în fața a 40 000 de oameni, în deschiderea unui meci de baseball, iar în septembrie 2011 au evoluat în cadrul celebrului festival “Burning Man” în Black Rock City, NV .

Din 2011 trupa îşi schimbă componența . Apar Benjamin David Erdreich la chitară, Austin Jesse Mitchell la bass/ synth şi toboşarul Dorin Țapu şi îşi axează activita-tea concertisitica în principal pe Europa, împărțind aceeaşi scenă cu nume ca Manu Chao, James Walsh, Flogging Molly, Skunk Anansie, Deftones şi Dubioza Kolektiv, bifând festivaluri şi concerte de club deopotrivă .

În 2011, Madame Hooligan este văzută în Olanda de către agenția “Planetary Group”, care le pro-pune o promoție radio . Astfel în intervalul septembrie-noiembrie albumul “antiheroes” este trimis la 225 de posturi de radio din Statele Unite, dintre care un număr de 145 de posturi au adăugat albumul în playlist . Albumul s-a clasat în Top 30 la majoritatea radiourilor unde a fost difuzat, primind review-uri foarte favorabile .

În prezent trupa se pregăteşte de al-bumul numărul doi şi de turnee atât în Statele Unite, cât şi în Europa .

Madame Hooligan este o trupă de rock alternativ cu accente de post rock,

balkano şi experimental . S-a format în Los Angeles, în urma colaborării dintre Radu Almăşan, liderul formației Bosquito din Ro-mânia, toboşarul Andrei Cebotari (ex . Bosquito, actualmente Zdob şi Zdub) şi americanul Dave Ballon (ex . trupa californiană Dryver) .

Cei trei scriu şi înregistrează primul lor material discografic, albumul “antiheroes”, în anul 2008, cu Jeremy Rubolino (Brett Michaels, Bruce Kulick) în postură de producător . Jeremy este vărul lui Bob Ezrin, celebrul producător canadian care şi-a pus amprenta pe dublul album “The Wall” a celor de la Pink Floyd şi a stat la cârma celor mai de succes albume Kiss, Alice Cooper, 30 Seconds To Mars sau Deftones . Ezrin a fost încântat de sound-ul fresh al “huliganilor”, a supervizat producția albumului şi a produs piesa “Scars” .

În urma lansării independente a albumului, cântecul “Freak The World” ajunge să domine topurile de alternativ independent, situându-se pe poziția întâi în clasamentul celor de la iChannel FM (actualmente IN-DIO Fm), cea mai mare rețea de radio indie din

66 FEBRUARIE 2012

ULTIMUL CUVÂNT

MADAME HOOLIGAN

„...trupa este votată drept

trupa lunii în L.A. pentru două luni

consecutive...”

realizat de HEFE