CUPRINS

1.LOCUL I.M.M.-URILOR ÎN ECONOMIA U.E........................................................1

2.PRINCIPII DE BAZĂ ALE FINANŢĂRII I.M.M.-URILOR...................................4

3.FINANŢAREA INTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII..................................10ÎN ROMÂNIA..............................................................................................................10

3.1. SURSE INTERNE DE FINANŢARE..............................................................103.2. SURSE EXTERNE DE FINANŢARE.............................................................133.3. MECANISME DE SPRIJIN PENTRU FINANŢAREA..................................22IMM-urilor ÎN ROMÂNIA......................................................................................22

4. CREDITUL BANCAR PENTRU IMM-uri.............................................................244.1. TIPURI DE CREDITE BANCARE..................................................................24

4.1.1. Credite bancare pe termen scurt.................................................................244.1.2. Creditele bancare pe termen mediu şi lung................................................30

5. METODE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ IN RELATIA DE CREDIT.......................................................................................................................33

5.2. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ ÎN CADRUL PROGRAMELOR DE CREDITARE A IMM DIN ROMÂNIA............................................................335.3. METODE SPECIFICE DE ANALIZĂ FINANCIARĂ UTILIZATE PE PLAN INTERNAŢIONAL.................................................................................................385.4. COMPARABILITATEA ÎN ANALIZA FINANCIARĂ PENTRU CREDITAREA IMM- STUDIU DE CAZ...............................................................49

6. PROGRAME SPECIALE DE SUSTINERE A IMM..............................................59

ANEXE........................................................................................................................67

BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................76

1.LOCUL I.M.M.-URILOR ÎN ECONOMIA U.E.

Termenul generic de firmă a pătruns în teoria şi practica de natură economică după anii ′30 din secolul trecut, dar s-a impus după anii ′70 şi a devenit cvasi-general recunoscut în ultimul deceniu.

În România azi tot ceea ce este unitate economică cu caracter comercial este firmă în „limbajul de piaţă”, dar în ştiinţă mai are de aşteptat până va trece pe primul plan. În alte ţări din Europa, în mod deosebit în Franţa şi Italia dar şi pe alte continente unele popoare de limbă latină folosesc şi termenul de întreprindere. Mulţi folosesc mai mult sau mai puţin concomitent cei doi termeni atribuindu-le aceeaşi valoare cognitiva.

Firma, prin delimitările mai mult sau mai puţin exprese de până acum reuneşte unităţile economice de orice fel dacă acestea au caracter comercial sau lucrativ. În ceea ce priveşte întreprinderea s-a observat că se utilizează mai selectiv, cel mai des pentru a indica unităţi economice comerciale nefinanciare.

Termenul “întreprindere” s-a folosit cu mult înaintea celui de firmă. Se consideră că studiul întreprinderii din punct de vedere economic îşi găseşte locul în ştiinţele de gestiune şi în special în economia întreprinderii concentrându-se pe: a) funcţiile întreprinderii – comercială, de producţie, aprovizionare, logistică, resurse umane, financiare etc.; b) organizarea întreprinderii, mecanismele de comunicare, configuraţia structurală etc.; c) relaţiile sale cu mediul economic, strategia etc.   

Termenul de “firmă” a fost pus în centrul atenţiei de Ronald Coase în 1937 în articolul „The Nature of the Firm” care este considerat de foarte mulţi iniţiaţi în domeniu drept fundamentul teoretic modern al teoriei despre firmă. Au fost aduse atunci în discuţie două probleme majore ale firmei: a) care este natura firmei? b) cum poate fi explicată existenţa sa din moment ce în ştiinţă se consideră că sistemul sau sistemele preţurilor şi alocarea optimă a resurselor sunt realizate de piaţă?

Problematica firmei se circumscrie, în principal, în perimetrul întrebărilor puse de Coase privind natura, existenţa, eficienţa şi mecanismele de coordonare ale firmei la acestea adăugându-se preocupările apărute ca urmare a transformărilor survenite în cadrul firmelor cu privire la resursele umane, inovaţie, globalizare, guvernanţă şi frontiere.

Materialele ce le vom parcurge in curs nu au avut în vedere întreprinderea în totalitatea sa, adică toate întreprinderile, ci numai o parte a acestora - cele pentru care s-a statornicit sintagma întreprinderi mici şi mijlocii sau IMM-uri.

Despre aceste întreprinderi se vorbeşte dintotdeauna pentru că fiecare a perceput existenţa unor deosebiri între întreprinderi după nenumărate criterii. Aşa că fiecare când s-a referit la întreprinderi mici şi mijlocii a avut în vedere în mod deosebit criterii cantitative – număr de salariaţi, volumul producţiei, al vânzărilor, numărul de maşini, utilaje, instalaţii etc. Modul definirii întreprinderilor mici şi mijlocii este adesea diferit pe grupuri de ţări şi pe ţări.

În timp s-a făcut desigur o anumită clarificare şi apropiere dar unele diferenţe continuă să existe indiferent dacă acestea sunt cumva justificate sau nu din punct de vedere ştiinţific sau practic. În acest sens amintim că pentru adepţii menţinerii diferenţierilor cele mai des invocate sunt două motive: deosebirea dintre nivelurile de dezvoltare ale ţărilor mai ales atunci când este vorba despre ţări foarte dezvoltate şi foarte rămase în urma şi necesitatea reflectării adecvate a specificului naţional. Dificultăţile pe care le generează menţinerea diferenţierilor pentru analizele comparative între ţări, pentru cunoaşterea experienţelor existente în lume cu scopul

1

elaborării unor politici proprii de dezvoltare a I.M.M., precum şi pentru studiul pieţelor la care se adaugă avantajele utilizării unei reţele unice de măsurare şi analiză, mai ales în ultimii ani, au impulsionat orientarea către un model unic fără ca acesta să fie obligatoriu pentru toate ţările sau să fi fost certificat în vreun fel de vreo autoritate ca având caracter unic. De altfel, este necesar să observăm că o asemenea evoluţie există, dar despre un model unic în sens propriu se vorbeşte şi se acţionează în cadrul grupărilor integraţioniste regional-internaţionale precum Uniunea Europeană, ALENA şi probabil altele.

Sub acest aspect cel puţin, Uniunea Europeană a făcut pasul hotărâtor. Printr-o Recomandare a Comisiei 2003/361/EC din 6 mai 2003 se înlocuieşte o recomandare mai veche şi se promovează un model unic de considerare a întreprinderilor mici şi mijlocii. Noua definire a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Tratatul CEE permite Consiliului European şi Comisiei Europene să emită recomandări şi opinii. Recomandările de această provenienţă sunt acte legislative comunitare care nu au caracter obligatoriu. Modelul unic are 4 criterii prin care se asigură definirea juridică a IMM, dar faptul că aplicarea acestuia rămâne la aprecierea fiecărei ţări a permis Ungariei să reţină şi să aplice o definiţie juridică simplificată la numai doi indicatori – efectivul de personal şi cifra de afaceri; Olanda şi Spania n-au adoptat definiţii admise juridic comunitar, iar în definirea statistică diferă nivelul indicatorilor respectivi. Potrivit modelului unic al U.E. definirea juridica şi statistică a IMM se prezintă astfel:

Tabelul nr. 1IMM Efectiv

personal (salariaţi)

Cifra de afaceri anuală (euro)

Total bilanţ anual (euro)

Grad de autonomie

Micro-întreprinderi 1 – 9 < 2 milioane < 2 milioane *Întreprindere mică 10 – 49 < 10 milioane < 10 milioane *Întreprindere mijlocie 50 – 249 < 50 milioane < 43 milioane *

NOTA:* = 25% sau mai mult din capital sau din dreptul de vot la alte întreprinderi sau deţinute de alte întreprinderi

Definirea IMM deşi are un model unic în U.E. nu este unitară şi nici destul de apropiată între toate ţările membre pentru a asigura o comparabilitate satisfăcătoare la toţi parametrii. Însuşirea modelului unic rămâne o problemă deci pentru ţările membre ale U.E.

După modul în care se operează în ţara noastră cu criterii de delimitare a IMM se poate deduce că determinant este cel denumit clase de mărime, după numărul mediu de salariaţi. Aceasta înseamnă că pentru a identifica întreprinderile din aceste categorii se realizează repartizarea lor pe clase de mărime corespunzătoare limitelor respective, iar ceilalţi indicatori se calculează numai pentru întreprinderile incluse în clasele de salariaţi.

Dată fiind importanţa IMM în economiile ţărilor lumii acestora li se acordă peste tot o atenţie deosebită. De aici şi preocuparea pentru delimitarea lor cât mai adecvată, în intenţia de a le crea condiţii pentru o participare mai amplă şi mai eficientă la activităţile economice în care s-au implicat. În acest sens, literatura şi practica abordează ideea modernizării definiţiei IMM. Substanţa acestei modernizări, deşi se situează într-o mare plajă de diferenţieri de la ţară la ţară sau pe grupări integraţioniste are, totuşi, câteva aspecte comune care sunt luate în considerare cu o intensitate diferită în funcţie de împrejurări de moment.

2

Pe primul plan în aceasta preocupare se află promovarea unor modificări fezabile, viabile din punct de vedere juridic şi pe deplin acceptabile proprietarilor de IMM. Apoi sunt foarte importante următoarele aspecte:

o definirea (sau delimitarea) IMM să permită includerea tuturor tipurilor de întreprinderi mici şi mijlocii, indiferent de statutul lor juridic. Se remarcă aici în mod deosebit includerea întreprinderilor artizanale şi familiale fără salariaţi sau cu muncă salarială întâmplătoare şi care ar trebui să fie sprijinite pentru a-şi continua activitatea şi a se consolida;

o delimitarea cu mai multă claritate a microîntreprinderilor pornind de la ideea că acestea ar trebui să fie mai favorizate în programele naţionale pentru IMM, aceste programe păstrând diferenţierea sprijinului pe marile categorii de IMM fără a le induce avantaje concurenţiale de piaţă care ar putea să pună în inferioritate întreprinderile mari şi foarte mari;

o realizarea unor metodologii mai clare şi mai simple de calcul pentru plafoanele – limită ale indicatorilor specifici IMM pentru a nu deturna avantajele ce li se oferă prin pierderea independenţei şi preluarea lor de mari firme, pentru a le asigura un tratament egal între ele, dar şi cu alte categorii de agenţi economici.

Întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă pe pieţele pe care acţionează cu bariere evidente: la intrare, pentru accesul la finanţare, la tehnologii, pieţe de desfacere şi altele. Sub aspect ştiinţific, barierele relevă eşecul pieţelor, asimetria informaţiilor, inexistenţa economiilor de scară şi alte cauze care pentru IMM sunt greu de depăşit sau imposibile. Alte dificultăţi sunt generate de sistemele fiscale în vigoare care includ adesea în aceleaşi categorii de impozitare alături de marile firme şi anumite IMM inducându-le noi distorsiuni. Pe de altă parte există şi dezavantaje care pot fi generate de o acţiune inversă: asigurarea protecţiei şi distribuirea de ajutoare prea mari pentru anumite IMM şi alte categorii de firme incluse printre ele fără să fie necesar, risipindu-se astfel resurse care ar fi trebuit să revină celor mai negativ afectate.

Acest ultim aspect evocă faptul că modernizarea definirii trebuie să asigure diferenţieri mult mai clare, să ofere certitudinea că întreprinderile mici din structurile marilor companii nu vor fi incluse în IMM pentru a beneficia de sprijinul care se acorda acestora, din urmă. Tocmai de aceea noua Recomandare a Comisiei Europene introduce în definiţie condiţia autonomiei care presupune că o întreprindere este IMM daca nici o altă întreprindere nu deţine mai mult de 25% din capitalul său, ori din puterea de vot, iar ea nu deţine la alte cote mai mari pentru parametrii respectivi.

Desigur, poziţionarea unei întreprinderi în mediul său economic este adesea mult mai complexă şi condiţia de autonomie nu trebuie să implice lipsa legăturilor şi parteneriatelor cu altele. De aceea recomandarea a mai prevăzut posibilitatea unei IMM de a fi „mama” alteia dar în asemenea situaţii sunt necesare delimitări prin calcule mai complexe.

La fel se pun problemele şi pentru parteneriate. Dacă avem în vedere ecourile generate de această recomandare n-ar fi imposibil ca cele două ponderi să crească în curând până la 50% urmărindu-se de fapt să nu fie împiedicate cumva investiţiile în IMM.

3

2.PRINCIPII DE BAZĂ ALE FINANŢĂRII I.M.M.-URILOR

Aceste principii au fost elaborate şi perfecţionate ţinând seama de foarte multe condiţionări. Ne vom referi la câteva dintre acestea.

Prima şi cea mai importantă condiţionare derivă din raportarea la principiile europene întrucât acestea sunt rezultatul unor numeroase şi bogate experienţe reuşite, deşi nu în totalitatea lor. Ele reprezintă un model după care suntem monitorizaţi în programele de care ţara noastră beneficiază din partea U.E. şi pe care într-o bună măsură le-am asimilat. Principiul comparaţiei a funcţionat aproape în mod ideal în această orientare. A contat şi mai contează încă experienţa românească dar în filonul acesteia au fost şi rămân de importanţă enormă exigenţele (cerinţele) IMM din ţara noastră cărora le este destinată finanţarea.

Principiile trebuie adaptate, comparativ, acestora pentru a asigura eficienţă şi mai mare siguranţă, însă în condiţii de justeţe şi realism, potrivite situaţiei noastre.

Starea realităţilor româneşti, în contextul în care anumite traiectorii ne sunt deja trasate şi nu mai pot fi schimbate cel puţin un anumit timp de-aici încolo, ci doar perfecţionate (ameliorate), ne determină să aflăm cele mai importante principii de finanţare care pornesc de la cerinţele IMM şi ale instituţiilor financiare ce acordă resursele băneşti.

Cerinţele IMM au în vedere tipurile de investiţii necesare de-a lungul dezvoltării activităţii lor comerciale, riscurile legate de investiţiile ce urmează a fi finanţate precum şi factorii luaţi în considerare în alegerea sursei de finanţare.

Indiferent de activitatea şi talia lor, IMM sunt unităţi economice cu scop lucrativ care, pentru a fi realizat, implică dezvoltarea unei succesiuni de activităţi conexe ce formează lanţul activităţii comerciale pentru realizarea căruia, în toate segmentele sale, presupune investiţii. În acest sens distingem:

- investiţia dinaintea începerii afacerii; este necesară cercetării, testării şi dezvoltării ideii iniţiale de afaceri, înainte de începerea afacerii;

- investiţia la început este necesară iniţial întreprinderilor pentru dezvoltarea produselor lor şi pentru activitatea de marketing iniţială. Întreprinderile necesită finanţare pentru aceste tipuri de activităţi la începutul activităţii lor, înaintea vânzării produselor/serviciilor;

- investiţia pentru începerea activităţii. După etapa de dezvoltare a produsului şi operaţiilor de marketing, întreprinderea necesită finanţare pentru capitalul de lucru iniţial (pentru a putea începe efectiv producţia şi vânzarea);

- investiţia pentru dezvoltarea /expansiunea afacerii reprezintă finanţarea unei întreprinderi la pragul de rentabilitate sau care poate genera profit uniform sau continuu. Această investiţie poate fi folosită pentru a dezvolta capacitatea de producţie, pentru dezvoltarea de noi produse, extinderea sau dezvoltarea pieţelor sau procurarea de capital de lucru suplimentar.

În desfăşurarea lor investiţiile sunt însoţite de numeroase riscuri pentru asigurarea împotriva cărora, IMM trebuie, de asemenea, să fie iniţiate. Costul finanţării este direct legat de nivelul de risc, aşa cum este perceput de intermediari în implementarea finanţării IMM. Creditele ce necesită garanţii vor apărea legate de IMM cu cel mai ridicat risc financiar, atâta timp cât dobânda trebuie plătită chiar în perioada de implementare a investiţiei, când întreprinderea nu are nici activitate, nici profit. Apoi, ratele trebuie plătite la scadenţa planificată la momentul semnării contractului de credit. Pentru fiecare zi de întârziere, trebuie plătite penalizări. Dacă întreprinderea nu poate rambursa creditul, garanţia este executată. Uneori

4

întreprinderile cu un grad financiar ridicat de îndatorare (raportul dintre credit şi capitaluri proprii) trebuie să intre în lichidare.

Înainte de a solicita finanţare un întreprinzător trebuie să se gândească cu atenţie la finanţarea de care are nevoie pentru un obiectiv definit, la costurile şi riscurile implicate după primirea finanţării. Pieţele financiare oferă diferite tipuri de finanţare, dintre care trebuie ales acela care este cel mai potrivit pentru obiectivul afacerii şi potenţialul firmei.

În alegerea sursei de finanţare, IMM au întotdeauna în vedere numeroase aspecte: ce tip de sursă de finanţare este cel mai potrivit pentru obiectivele afacerii, ce dimensiune a finanţării poate satisface necesităţile afacerii şi propria evaluare a întreprinderii, care trebuie făcută cu scopul de a aprecia capacitatea de afaceri a întreprinderii pentru a avea acces la finanţare şi pentru a o rambursa. La alegerea sursei de finanţare, următorii factori trebuie luaţi în considerare :

• costurile incluse în obţinerea finanţării; diferitele tipuri de finanţare implică costuri diferite, precum costurile serviciilor de finanţare, care pot fi ratele dobânzii, taxe flat, comisioane etc. dar şi costul anticipat, care include toate costurile dinaintea primirii aprobării de finanţare, de exemplu, evaluarea activelor, taxe pentru procesarea cererilor de aplicare, formulare, autorizaţii, aprobări, taxe fiscale şi judiciare, etc.;

• disponibilitatea fondurilor; afacerea necesită fonduri în concordanta cu planurile sale. De aceea, în selectarea sursei de finanţare, trebuie luate în considerare disponibilitatea fondurilor pentru finanţare, perioada necesară procesului de aprobare şi tipul de rambursare oferit.

• termenii de finanţare (finanţării) ceea ce presupune să ţină seama, înainte de momentul solicitării finanţării de următoarele probleme:

- criteriile de eligibilitate cerute a fi îndeplinite de către aplicanţi pentru a primi finanţare;

- dimensiunea finanţării oferite; aceasta trebuie să se potrivească cu nevoia reală a afacerii;

- existenţa garanţiilor şi/sau tipul şi mărimea garanţiilor cerute, termenii evaluării garanţiilor cerute de tipurile de finanţare. Dacă întreprinderea îşi are propriile garanţii pentru a acoperi necesarul de garanţii, costurile serviciilor de finanţare sunt mai mici, în comparaţie cu cazul în care trebuie să ceară ajutorul unui Fond de Garantare;

- perioada de creditare şi perioada de graţie oferite de tipul de finanţare. Antreprenorul trebuie să verifice daca acestea se potrivesc tipului de afacere, stadiul sau de dezvoltare şi posibilitatea de a rambursa finanţarea;

- rata dobânzii cerută de finanţator, care poate fi fixă sau variabilă;- moneda de finanţare. Pentru valută, este avantajos pentru întreprinderi să

facă export; în acest caz, riscul şi costurile schimbului valutar pot fi evitate; - tipul de rambursare cerut; există activităţi sezoniere, ceea ce înseamnă că

pentru credite de investiţii pe termen lung este posibil să nu existe vânzări semnificative de-a lungul anumitor sezoane, ceea ce poate genera încasări ce fac posibilă rambursarea în rate lunare sau trimestriale. În acest caz, finanţarea trebuie să ofere o flexibilitate a plăţilor de rambursare, cu ar fi rambursarea integrală la sfârşitul perioadei de creditare.

• propria evaluare a întreprinderii ceea ce se referă direct la mărimea întreprinderii şi capacitatea sa de a avea acces la finanţare, politica de dividende (întreprinderea poate cere co-finanţare din surse externe şi pentru activitatea curentă dacă şi acţionarii reinvestesc profitul), dorinţa acţionarilor de a accepta participarea reprezentanţilor finanţatorilor în managementul întreprinderii, planurile întreprinderii

5

pentru viitor şi pentru strategii de dezvoltare (de exemplu, planuri de investiţi, dezvoltarea de noi pieţe, dezvoltarea de noi produse);

• utilizarea fondurilor; în căutarea finanţărilor, orice IMM ştie exact pentru ce scop îi trebuie implementată investiţia şi cum trebuie să crească afacerea. În concordanţă cu toate acestea, întreprinzătorul trebuie să ţină seama de oferta de finanţare în funcţie de capacitatea întreprinderii de a rambursa finanţarea în concordanţă cu graficul de rambursare (datele de plată planificate), adecvarea finanţării cu evoluţia afacerii şi capacitatea sa de a rambursa finanţarea (credit, leasing, etc.), managementul previziunii financiare a întreprinderii, ce reprezintă politica managerială referitoare la colectarea banilor de la clienţi şi plata furnizorilor, factori ce determină capacitatea întreprinderii de a rambursa finanţarea sau de a accesa noi surse de finanţare, după ce primele vor fi rambursate.

Cerinţe ale instituţiilor financiare faţă de IMM. Dacă investitorii profesionişti, bancherii, capitaliştii afacerişti şi alţi actori sunt raţionali, atunci vor investi doar dacă se aşteaptă ca întreprinderea să aibă randament şi dacă pot anticipa un câştig de capital. Este treaba lor să evalueze întreprinderi şi proiecte cu privire la profitabilitatea aşteptată.

Obţinerea de către IMM a unui împrumut este o operaţiune de vânzare pentru finanţator, lucru pe care mulţi dintre cei împrumutaţi (şi împrumutători) au tendinţa să-l uite. Întreprinzătorii cu afaceri la început trebuie să vândă viabilitatea şi potenţialul afacerilor lor bancherilor. Cu cât sunt mai bune materialele informaţionale, pe care întreprinzătorii le pot furniza pentru a demonstra credibilitatea afacerii lor, cu atât mai uşor şi rapid va fi pentru ei să obţină o decizie de împrumut pozitivă. Datele cerute trebuie să fie puse la dispoziţie prompt şi într-o formă care poate fi uşor înţeleasă. Mai mult, un plan de afaceri bine pregătit împreună cu o bază de capitaluri proprii solidă poate atrage interesul unui împrumutător, chiar pentru o afacere aflată la început sau foarte tânără.

Sunt patru întrebări-cheie la care un bancher sau orice alt împrumutător vrea să i se răspundă satisfăcător:

- ce va face firma cu banii?- de ce sumă are nevoie?- când şi cum vor fi înapoiaţi banii? - cum are nevoie de bani?Cu alte cuvinte, potenţialul creditor va vrea să ştie cum vor fi folosiţi banii şi

dacă folosirea lor se potriveşte nevoilor pentru care a fost cerut. El va dori, de asemenea, să ştie dacă afacerea este capabilă să genereze suficienţi bani pentru rambursarea împrumutului, chiar dacă condiţiile pieţei nu sunt la fel de favorabile ca acelea pe care le arata previziunile. Mai mult, un împrumut necesar imediat poate induce scepticism. Răspunsurile la aceste întrebări vor determina tipul de credit, iar termenii vor fi potriviţi unor nevoi specifice ale IMM şi abilităţii de a-i folosi corect.

Exigenţele finanţatorului se dezvoltă în toată amploarea lor prin: Procesul de evaluare. Deciziile de împrumut sunt în principal bazate pe cele

cinci caracteristici ale creditului: - caracterul. Mai presus de toate, împrumutătorul va da bani cu împrumut

numai persoanelor în care are încredere şi care îl impresionează prin integritatea lor; - capacitatea. Este analizată capacitatea împrumutatului de a rambursa

împrumutul; - capitalul. Un împrumutător va dori să vadă o dimensiune adecvată de capital

propriu din partea acţionarilor interni sau externi sau din partea tuturor celor care au investit în afacere;

6

- condiţiile. Aici sunt incluse, de obicei, păreri despre produsul împrumutatului şi poziţia sa competitivă pe piaţă, dar şi condiţia generală a ramurii economice din care face parte;

- garanţiile. Aceasta este decizia care determină dacă împrumutul trebuie sau nu să fie garantat şi dacă da, cu ce.

Procesul de analiză. Fiecare împrumutător încearcă să înţeleagă condiţia afacerii împrumutatului la fel ca şi planurile de viitor. Acesta este motivul pentru care se cere prezentarea câtorva tipuri de situaţii financiare care dau băncii o şansă de a vedea cum anumite aspecte critice ale afacerii se leagă unul de celălalt.

Decizia de a da cu împrumut. Dacă un împrumutător este favorabil impresionat de ceea ce a văzut, a auzit şi a citit va cere informaţii şi referinţe suplimentare şi va începe să discute mărimea şi sincronizarea pe care banca le poate asigura afacerii respective; în mod normal, decizia de a da cu împrumut poate fi luată într-o perioadă de o săptămână până la trei săptămâni. O asemenea decizie este rezultatul unor negocieri cu beneficiarul final pentru a fi de acord în termeni acceptabili pentru bancă şi pentru el şi apoi obţine acordul membrilor comitetului de credite de a ajunge la un consens asupra unei anumite sume pentru finanţare.

Negocierile contractului de credit. Un contract de credit este un document care defineşte termenii şi condiţiile în cadrul cărora un împrumutător oferă capital. Un împrumutător, prin clauzele pozitive pe care le pune, defineşte ce trebuie să facă cel împrumutat şi, de obicei, aceasta înseamnă:

- rambursarea creditului şi a dobânzii conform cu termenii contractului;- menţinerea unei valori minime a capitalului de lucru; - plata promptă a tuturor taxelor datorate;- menţinerea unei asigurări corespunzătoare a proprietăţii;- prezentarea situaţiilor financiare periodice. Împrumutătorul pune însă şi clauze negative (adică limite şi restricţii ce depind

în mare parte de percepţia împrumutătorului asupra riscului implicat) care sunt nominalizări comportamentale, pe care împrumutatul nu trebuie să le facă fără aprobarea prealabilă a împrumutătorului. Acestea includ restricţii de genul:

- să nu crească semnificativ datoriile totale;- să nu garanteze pentru alţii cu bunurile sale;- să nu plătească dividende;- să nu schimbe managementul sau persoanele cheie;- să nu facă achiziţii sau vânzări de active;- să nu dezvolte activităţi noi.În general, termenii sunt negociabili până la un anumit punct. Odată ce

termenii sunt acceptaţi şi împrumutul este făcut, întreprinzătorul şi compania sa vor fi legaţi de aceşti termeni. Nerespectarea termenilor contractului de credit şi eşecul tentativei de a corecta situaţia într-o anumită perioadă de timp poate pune creditul în situaţia de neîndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii .

Obţinerea de granturi. Pentru aceasta, instituţia finanţatoare se aşteaptă ca:- fondurile să fie folosite conform cu termenii de finanţare ai proiectului şi

obiectivele Programului de finanţare; - împrumutatul trebuie să întrunească toate criteriile de eligibilitate referitoare

la tipul de beneficiar, tipul de activitate, tipurile de proiecte şi tipurile de cheltuieli ce trebuie finanţate;

- proiectele ce sunt finanţate trebuie să dovedească sustenabilitate după ce finanţarea va lua sfârşit;

7

- să se asigure transparenţa utilizatorilor fondurilor, a activităţilor întreprinderii şi a rezultatelor;

- beneficiarii vor păstra înregistrări detaliate privind utilizarea granturilor şi rezultatele activităţii lor şi vor pune la dispoziţie rapoarte la cererea autorităţilor ce îi monitorizează.

Principiile de bază în finanţarea IMM s-au delimitat în timp ţinând seama de toate cele semnalate mai înainte, în cadrul unor experienţe de peste 25 de ani, la care o contribuţie deosebită au avut instituţiile financiare internaţionale (IFI) şi programele băncilor comerciale de finanţare a IMM active pe pieţele ţărilor lumii. România a avut de asemenea o serie de programe de-a lungul ultimilor 16 ani iniţiate prin diferite agenţii guvernamentale şi organizaţii ale sectorului privat.

România poate acum beneficia de lecţiile învăţate prin aceste diferite programe. Principiile de finanţare, care s-au dezvoltat astfel ne permit să sperăm că acum dispunem de capabilitatea de a evita multe dintre capcanele finanţării IMM de până în prezent şi prin urmare, să se economisească timp şi să se permită fondurilor dedicate IMM să ajungă la beneficiarii finali mai repede.

Patru obiective vizate de finanţarea IMM reprezintă piatra de temelie a principiilor de finanţare:

Mediul de afaceri: crearea unui mediu de afaceri favorabil cu o birocraţie minimă pentru IMM şi o structură a taxelor care oferă stimulente mai degrabă decât piedici pentru sectorul IMM este cheia către orice creştere a acestuia. Un mediu de afaceri care adoptă o atitudine favorabilă faţă de dezvoltarea sectorului va însemna de asemenea o infrastructură legală solidă în care legile privitoare la IMM - uri nu se modifică foarte des.

Accesul la capital: obţinerea de surse de finanţare de nădejde pe termen mai lung pe baza unor termeni rezonabili sunt de importanţă extremă pentru dezvoltarea IMM - urilor. Accesul la capital trebuie să fie pe cât de transparent posibil şi să fie făcut cunoscut tuturor IMM - urilor potenţiali aplicanţi prin variate canale de comunicare ale sectorului public şi privat.

Informaţia şi tehnologia: câştigarea accesului la Internet şi la întreaga lume a informaţiilor despre afaceri poate ajuta ca IMM - urile aflate în oraşe mici să obţină cunoştinţe de industrie şi să identifice parteneri potenţiali de afaceri pentru a-şi favoriza dezvoltarea. Acest lucru poate chiar ajuta IMM - urile în apărarea pieţelor lor locale existente împotriva competitorilor interni şi străini.

Construirea capacităţii: lucrul cu organizaţiile locale pentru îmbunătăţirea abilităţilor manageriale şi financiare şi capacităţilor instituţiilor financiare, companiilor de consultanţă, agenţiilor de dezvoltare regională şi altele sunt inestimabile pentru creşterea sectorului IMM. Cu cât este mai performant sistemul instituţional de distribuire care poate facilita finanţarea IMM - urilor, cu atât mai bine va fi pentru dezvoltarea de succes a acestora.

Pornind de la toate acestea şi având în vedere necesităţile IMM ca cel mai numeros sector economic şi din ce în ce mai important, devenit dominant în numeroase ramuri şi subramuri de activitate din economia naţională am ajuns la concluzia existenţei unei infinităţi de principii pentru finanţarea IMM, nu numai în România, ci şi în alte ţări. Prezentarea tuturor acestor principii în toată amploarea lor este desigur, imposibilă.

De aceea vom cuteza să facem o enumerare sintetică extrem de concentrată a acestor principii bazându-ne pe studiile şi documentarea făcute, precum şi pe experienţa în domeniul financiar-bancar în mod deosebit în relaţiile cu IMM din ţara noastră şi nu numai. Un asemenea demers are avantajele generalităţii şi dezavantajele

8

lipsei detaliilor care conferă profunzimea preciziei. Cu aceste rezerve şi cu altele pe care le mai avem, dar nu le-am expus, menţionăm următoarele principii pentru finanţarea IMM din România:

• desfăşurarea unor activităţi de marketing direct care să facă cunoscute disponibilitatea finanţării şi criteriile de eligibilitate ce trebuie îndeplinite; în acest fel se identifică IMM care corespund cerinţelor, dar trezesc şi interesul celorlalţi de a-şi pregăti propria afacere astfel încât să devină finanţabilă;

• colaborarea, cooperarea şi informarea între toate verigile economice, administrative şi politice implicate direct şi/sau indirect în derularea programelor de finanţare;

• generarea informaţiilor de către fiecare verigă implicată potrivit cu poziţionarea sa în procesul finanţării şi asigurarea transmiterii acesteia tuturor;

• analiza informaţiilor primite, elaborarea şi transmiterea feedback - ului de către fiecare verigă către toate celelalte care sunt sau pot fi vizate;

• însuşirea şi practicarea corectă de către toţi participanţii a metodelor şi procedeelor cu care trebuie să opereze în toate momentele pe care le presupune relaţia de finanţare;

• corectitudinea informaţiilor generate, transmise şi folosite; • răspunderea (de toate genurile) pentru informaţiile emise (transmise),

iniţiativele promovate şi activităţile realizate sau nerealizate de către participanţi; • receptivitate la iniţiativele şi nevoile aduse la cunoştinţă de către participanţi;• asumarea costurilor participării la relaţia de finanţare potrivit reglementarilor

în vigoare şi obligaţiilor negociate în funcţie de poziţionarea participanţilor la relaţia respectivă;

• participarea la beneficiile obţinute în relaţia de finanţare a participanţilor corespunzător cu poziţionarea şi rolul pe care îl au, în funcţie de riscurile suportate şi potrivit reglementărilor în vigoare;

• asigurarea cu bună credinţă a garanţiilor instituite în relaţia de finanţare şi restituirea sau atribuirea lor celor ce li se cuvin;

• respectarea strictă a termenelor implicate de comunicare şi plăţile ce trebuie realizate aşa cum sunt prevăzute în lege şi/sau contractele semnate în relaţia de finanţare de către toţi participanţii direcţi sau indirecţi la aceasta;

• sancţionarea abaterilor de la nerespectarea termenelor pentru comunicare şi plăţi cu suportarea, corespunzătoare, a daunelor provocate pe această cale, despăgubirea celor afectaţi negativ şi pierderea foloaselor necuvenite pe care le-au obţinut vinovaţii.

Desigur, aceste formulări pot fi mult ameliorate – perfecţionate, dar susţinem utilitatea lor într-un studiu cum este acesta, între altele şi pentru că ne permit să evităm scufundarea în prea multe amănunte, nu chiar necesare, deşi sunt adesea deosebit de interesante şi importante. Eventuala dezvoltare a acestor principii va scoate la iveală în mod inevitabil, detalii cu valoare de principii care pot completa sau întregi enumerarea noastră.

9

3.FINANŢAREA INTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN ROMÂNIA

Oportunităţile pe care le oferă progresele economiei naţionale dar mai ales cele pe care le deschid integrarea în U.E. şi globalizarea economiei pot fi accesibile şi IMM româneşti numai în condiţiile în care ele dispun de mijloacele financiare corespunzătoare şi de consultanţă de profil adecvate. Finanţarea este cu atât mai importantă cu cât în mod oficial se recunoaşte o anumită insuficienţă (rămânere în urmă) în acest domeniu, iar statul român, instituţiile financiare şi celelalte organisme şi organizaţii din ţara noastră nu pot asigura finanţarea sectorului IMM din surse interne, ceea ce fac necesare importante contribuţii din partea finanţatorilor externi, prin intermediul instituţiilor financiare internaţionale şi a altor organisme externe.

Pentru a satisface necesităţile de finanţare ale acestei categorii de întreprinderi în condiţii cât mai avantajoase, întreprinzătorii trebuie să cunoască foarte bine care sunt sursele posibile, precum şi condiţiile în care resursele respective pot fi obţinute, care sunt avantajele şi dezavantajele fiecărui mecanism de finanţare. În funcţie de stadiul de dezvoltare al întreprinderii, dimensiunea activităţii existente sau proiectate, dar şi de domeniul de activitate, finanţarea IMM se poate realiza pe două căi :

• surse interne, ale întreprinderii – respectiv fondurile proprii;• surse externe (altele decât cele interne), care sunt, de fapt, datorii ale

acesteia.

3.1. SURSE INTERNE DE FINANŢARE

IMM se finanţează în primul rând din resursele proprii fiecărei unităţi economice, respectiv fondurile proprii. În funcţie de stadiul de dezvoltare al întreprinderii, sursele sale de finanţare se pot grupa în două categorii:

a) surse proprii ale întreprinzătorului (sau întreprinzătorilor), necesare în etapele premergătoare debutului afacerii, pentru înfiinţarea întreprinderii, constituirea capitalului social necesar pentru iniţierea activităţii (înainte de a se realiza venituri) şi pentru capitalul iniţial necesar până la atingerea pragului de rentabilitate.

Sursele fondurilor personale pot fi economiile proprii şi/sau ale familiei, veniturile acumulate din plasamente financiare, donaţii, împrumuturi de la persoane apropiate. Accesibilitatea acestor fonduri depinde de poziţia socială şi credibilitatea întreprinzătorului. Aceste surse sunt, de regulă, strict limitate, iar întreprinzătorul trebuie să se asigure că sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor de înfiinţare a firmei şi de demarare a afacerii pentru acoperirea capitalului cu care operează, necesar până la realizarea de venituri la nivelul la care să-i permită continuitatea afacerii. Toate aceste surse se regăsesc în contabilitatea întreprinderii în capitalul social.

b) În cazul întreprinderilor în activitate de mai mult timp, sursele proprii mai includ, pe lângă cele enumerate (la care se face apel la demararea afacerii şi/sau în situaţii de criză sau cu ocazia dezvoltării, modernizării sau restructurării activităţii), profiturile reinvestite şi fondurile de dezvoltare constituie la nivelul fiecărei întreprinderi.

Din punct de vedere al naturii sale, fondul de dezvoltare constituie o parte din valoarea adăugată pe care acestea au realizat-o ce rămâne la dispoziţia întreprinderilor. Există deci o relaţie directă şi strânsă între contribuţia IMM la formarea valorii adăugate: creşterea valorii adăugate sau VAB este premisă şi cauză a creşterii a fondului de dezvoltare. Relaţia este desigur direct proporţională dar nu şi

10

lineară; fondul de dezvoltare nu se modifică neapărat cu acelaşi procent cu care sporeşte VAB.

Pe total industrie şi în ramurile în care valoarea adăugată creată de IMM este de peste 60% din valoarea adăugată realizată de toate întreprinderile din România şi-au constituit fonduri de dezvoltare ale căror ponderi depăşesc 50% din valoarea adăugată, atingând adesea peste 90% şi în câteva cazuri (textile, pielărie, încălţăminte) ajung la 98% - 99%. În afară de cele pe care le-am menţionat anterior, ramuri cu asemenea rezultate sunt construcţiile metalice şi produse din metal, comerţul, construcţiile, transporturile şi altele.

c) O altă categorie de surse proprii ale întreprinderii pot fi considerate sumele aduse ca aport la capital de către asociaţii existenţi sau de către noi asociaţi cooptaţi în afacere.

Se constată că, în ultimii ani, tot mai mulţi antreprenori conştientizează faptul că într-un mediu economic concurenţial şi competitiv, întreprinderile cu surse proprii mai puţin numeroase şi de mici dimensiuni nu pot rezista, astfel că şi-a făcut loc din ce în ce mai mult tendinţa de asociere, ceea ce a avut ca rezultat trecerea tot mai multor IMM la constituirea de asocieri de persoane, asociatul unic rămânând caracteristic microîntreprinderilor.

În ultimul timp fenomenul s-a amplificat tot mai mult, ceea ce face ca să întâlnim tot mai des asocieri între persoane române şi străine. Pe fondul dezvoltării schimburilor economice internaţionale, aceste asocieri fructifică cel mai bine avantajele fiecărei păr-i. Pentru firmele româneşti se facilitează accesul pe diferite pieţe externe şi obţinerea unor avantaje comerciale, financiare sau tranzacţionare şi pentru că partea română cunoaşte mai bine realităţile din economia românească, mecanismele de funcţionare ale acesteia, resursele umane şi materialele necesare dezvoltării afacerilor, oferă părţii sau părţilor străine posibilitatea exploatării cu mai bune rezultate, în asociere, a oportunităţilor existente la noi.

O variantă de majorare a capitalului social şi cooptare de noi asociaţi o constituie asocierea cu societăţile de investiţii (Venture Capital). Acest tip de finanţare cunoaşte o dezvoltare semnificativă în ultima perioadă în România şi este, după câte se pare, deosebit de agreată de întreprinderile mijlocii pentru că permite întreprinderilor să se finanţeze fără a afecta gradul de îndatorare, fără suportarea costurilor ridicate de creditare şi reduce riscul de faliment. Societăţile de investiţii sunt constituite ca fonduri de investiţii care participă direct la capitalul întreprinderii, prin aport suplimentar, ca acţionar sau asociat, devenind astfel coproprietar al întreprinderii. Pe lângă asigurarea finanţării întreprinderii, fondurile de investiţii ajută la dezvoltarea întreprinderii prin furnizarea de cunoştinţe şi experienţă în domeniu (know-how) în principalele activităţi ale întreprinderii (management, marketing, producţie). În calitate de coproprietar, după dezvoltarea afacerii şi atingerea unui anumit nivel de rentabilitate, societăţile de investiţii se pot retrage din întreprindere prin vânzarea acţiunilor deţinute, către asociaţii iniţiali sau către o terţă parte, obţinând un profit corespunzător faţă de investi-ia iniţială, ca urmare a preluării riscurilor financiare pe perioada investiţiei. Bineînţeles că nu este exclusă nici posibilitatea ca societatea de investiţii să devină majoritară în întreprindere sau să o preia temporar, în întregime.

d) Sub aspect formal, anumiţi cercetători şi practicieni includ în categoria surselor proprii IMM şi nu numai a acestora, sumele cu care asociaţii unei entităţi economice o împrumută pe aceasta.

Aceste sume provin din:

11

afaceri realizate de întreprinderile unde creditorii sunt asociaţi şi reprezintă profit repartizat în dividende, potrivit drepturilor de participare, care a fost plătit în exerciţii financiare anterioare;

dividende repartizate , dar neplătite, uneori de mai mulţi ani.În contabilitatea întreprinderilor, asemenea sume sunt urmărite şi înregistrate

ca datorii, dar care se plătesc foarte rar. Asemenea situaţii se întâlnesc în mod frecvent în IMM. Explicaţia este puţin cam ciudată: asociaţii refuză să accepte înregistrarea de către unitatea economică a acestor sume în categoria fondurilor proprii întreprinderii; ei preferă ca întreprinderea să le înregistreze ca datorii către asociaţi. Motivaţia este bizară şi probabil de natură juridică: în cazul unui faliment, unitatea economică poartă răspunderea în limita capitalului social, iar asociaţii pot să-şi retragă cu prioritate şi în mod legal sumele cu care au creditat-o. Aceste sume ar putea fi însă pierdute dacă asociaţii le-ar fi înregistrat drept contribuţii la capital. Includerea acestor sume în categoria surselor proprii ale întreprinderii are la bază faptul că ele participă în mod real la finanţarea sa pe termen nelimitat, fără scadenţe şi costuri pentru întreprindere, fiind retrase de întreprinzător numai când situaţia financiară a întreprinderii o permite şi/sau numai atunci când are nevoie să-şi acopere cheltuielile proprii, ca persoană fizică.

e) O altă sursă de finanţare a întreprinderii de către asociaţi, care ia amploare în ultima perioadă, este reprezentată de împrumuturile bancare contractate de aceştia şi utilizate pentru finanţarea întreprinderii. În ultimii ani, se constată o explozie a creditului bancar acordat persoanelor fizice, în special a creditului de consum fără destinaţie. Acesta a ajuns să constituie o principală sursă de finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii, în special în primele faze ale înfiinţării şi dezvoltării lor. Deşi Banca Naţională aluat o serie de măsuri pentru limitarea acestui tip de credit, invocând necesitatea reducerii cererii de bunuri de consum din import, care afectează balanţa de plăţi externe, în realitate, o bună parte din creditele de consum au ca destinaţie reală finanţarea microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii.

Datorită concurenţei de pe piaţa creditelor de consum dintre marii comercianţi, pe de o parte, şi sistemului bancar pe de altă parte, precum şi datorită concurenţei acerbe din interiorul din interiorul sistemului bancar şi limitărilor impuse de Banca Naţională a României, băncile au reacţionat prin extinderea reţelei de sucursale şi utilizarea unor canale alternative de vânzare, simplificarea procedurilor de acordare (cât mai puţine documente justificative, reducerea timpului de răspuns), acceptarea unei multitudini de surse de venit (venituri ale întregii familii din salarii, dividende, chirii, drepturi de autor, pensii, rente viagere, diurne, din exercitarea profesiilor libere, din activităţi agricole, investiţii financiare etc.), majorarea plafonului de creditare individuală şi diversificarea produselor, cu un sistem flexibil de garantare şi nu în ultimul rând cu extinderea substanţială a perioadei de rambursare. Astfel există bănci care acordă credite de consum „fără destinaţie”, care pot ajunge la nivelul a 50.000 – 100.000 EURO, sau chiar mai mult, pe perioade care pot ajunge la 20 – 25 de ani, în condiţii de cost din ce în ce mai avantajoase. În această situaţie este evident că întreprinzătorii preferă creditul de consum fără destinaţie şi nu pe cel contractat de întreprindere, fiind mult mai accesibil şi mai avantajos din multe puncte de vedere.

Realitatea arată că sunt multe microîntreprinderi şi întreprinderi mici, care nu puteau accesa un credit bancar, sau dacă reuşeau, durata obţinerii, termenii şi condiţiile (în special costurile) erau net inferioare creditului de consum. Consecinţa este că prin dezvoltarea acestui tip de credit de consum sunt întreprinzători care obţin ca persoană fizică, împrumuturi mult mai mari, cu aceeaşi garanţie pe termen foarte lung, cu costuri mai reduse, utilizând o parte din aceste sume pentru refinanţarea creditelor contractate de întreprindere, chiar de la aceeaşi bancă şi restul pentru dezvoltarea întreprinderii.

12

3.2. SURSE EXTERNE DE FINANŢARE

IMM ne relevă o multitudine de caracteristici după care ar putea fi studiate sursele lor externe de finanţare: tipul de finanţator, formula (mecanismul) de finanţare, mărimea sumelor, valuta la care se recurge, termenele, garanţia, modul de rambursare, dacă sunt rambursabile sau nu etc. Voi aborda principalele surse externe rambursabile de finanţare.

a) Creditele comerciale sunt cele mai ample, mai des utilizate şi mai diverse. Ele sunt de fapt resursele partenerilor de afaceri şi reprezintă una din cele mai vechi şi eficiente modalităţi de atragere de resurse financiare de către întreprinzător. Pot fi practicate în relaţiile cu furnizorii de materii prime, materiale, utilităţi etc., pe de o pare, dar şi cu distribuitorii şi clienţii firmei, pe de altă parte.

În activitatea curentă, atragerea de resurse financiare de la parteneri se realizează prin decalarea termenului de plată al tranzacţiei comerciale de preluare şi/sau respectiv expedierea produsului care formează obiectul relaţiei comerciale dintre parteneri. Mai concret, în relaţiile cu furnizorii se primesc materii prime, materiale, mărfuri, utilităţi etc. şi se trece la utilizarea lor în producţie sau vânzarea lor, plata acestor furnizori efectuându-se însă după o anumită perioadă de timp, prevăzută în contract. Utilizarea resurselor materiale livrate de furnizori fără a le plăti echivalează cu atragerea de către firmă a unui capital corespunzător valorii acestora, fără dobândă. Recurgându-se la o astfel de abordare, se evită utilizarea resurselor proprii sau apelarea la un credit curent pentru plata furnizorilor. În mod analog se derulează relaţia şi cu clienţii firmei. Aceştia virează în avans o sumă de bani firmei producătoare sau furnizoare pentru marfa ce urmează a le fi livrată ulterior. Această sumă primită în avans constituie o finanţate a firmei producătoare, care ar fi trebuit să utilizeze propriile lichidităţi sau să apeleze la credite, cu costurile de rigoare.

Acest mod de finanţare, care se mai numeşte şi finanţare prin capital comercial, se practică de regulă între firme care au relaţii comerciale îndelungate şi încredere reciprocă. Furnizorii şi clienţii acceptă un asemenea sistem, de regulă, când au interese deosebite în relaţia cu întreprinzătorul şi firma sa. În mod obişnuit, în asemenea situaţii partenerii de afaceri primesc în contrapartidă anumite facilităţi la preţ. Furnizorii solicită preţuri ceva mai mari decât cele practicate în mod curent pe piaţă, iar clienţii care plătesc în avans, dimpotrivă, cumpără la preţuri mai reduse decât cele obişnuite. Pentru întreprinzător şi firma sa, obţinerea de credit comercial de la furnizorii şi/sau clienţii săi este deosebit de avantajoasă, întrucât obţin capitalul circulant necesar în mod rapid, fără garanţii şi dobândă, pe măsura necesităţii aprovizionării şi/sau vânzării. Dezavantajele rezidă în oferirea în contrapartidă de avantaje de preţ furnizorilor şi/sau clienţilor şi în crearea unei anumite dependenţe faţă de aceştia.

Analiza acestui tip de finanţare a întreprinderii scoate în evidenţă aspectele multiple prin care se motivează amânarea termenelor de plată. În esenţă, acestea pot fi grupate în trei componente:

- Componenta tradiţională este aceea care decurge din interesele comune ale părţilor de a creşte fluiditatea schimburilor comerciale şi de a diminua costurile de organizare. Se reduc astfel cheltuielile de depozitare necesare, în cazul în care livrările ar fi condiţionate de posibilităţile de plată reale, precum şi costurile de procurare a mijloacelor de plată pentru cumpărători, dacă plata ar fi obligatorie la primirea mărfii. În acest fel elasticitatea dovedită de furnizor, prin creditul comercial, serveşte intereselor ambelor părţi şi facilitează circulaţia mărfurilor.

13

- Componenta comercială implică utilizarea creditului comercial ca un mijloc de natură comercială prin care se promovează vânzările. Este practicată de fiecare furnizor în funcţie de condiţiile care îi sunt proprii şi acest fapt induce o mare varietate a termenelor de plată, a duratei, şi prin aceasta a dimensiunilor creditului comercial.

- Componenta financiară propriu-zisă, impune punerea la dispoziţia clientului, pentru o perioadă dată, a unei părţi a capitalului ce aparţine furnizorului, sub formă de marfă, a cărei plată este amânată.

În desfăşurarea raporturilor de credit comercial trebuie subliniat că întreprinderile sunt polivalente: pe de o parte ele primesc credite, în calitate de cumpărători sau încasează în avans, fapt ce le asigură un flux de resurse, iar pe de altă acordă credite propriilor cumpărători sau sunt nevoiţi să plătească în avans. Deci, pe ansamblu, se poate aprecia un transfer reciproc de resurse, care avantajează pe fiecare întreprinzător. În funcţie de valoarea creditelor comerciale primite şi acordate, întreprinderile pot avea o poziţie neutră, în care există un echilibru între creditele comerciale primite şi cele acordate, favorabilă (când beneficiază de un aflux de resurse) sau nefavorabilă (când acţionează cu angajări importante în beneficiul clienţilor).

Practica economică arată că obţinerea de credit comercial de la partenerii de afaceri este una din cele mai profitabile modalităţi de finanţare a propriei afaceri, care se recomandă ori de câte ori este posibil. Pentru a se ajunge la o asemenea înţelegere cu partenerii, relaţiile de afaceri trebuie să se deruleze fără incidente o perioadă de timp, după care se poate decala termenul de plată, însoţit de scrisoare de garanţie bancară de plată, iar după ce relaţiile se consolidează, creditul comercial se poate acorda chiar alte condiţii suplimentare.

Pe ansamblu, dacă o mare parte a tranzacţiilor comerciale se echilibrează prin stingere reciprocă, este evident că un aport în constituirea resurselor necesare finanţării activelor circulante trebuie să revină creditului bancar. Astfel, unele întreprinderi, în calitatea lor de furnizori, devin intermediari ai creditului bancar: ele obţin credite bancare pe care, în parte, le redistribuie clienţilor prin intermediul creditului comercial. În plus, băncile pot încuraja această intermediere, plasând şi delegând parţial sarcina identificării şi selecţiei riscului către firmele furnizoare.

Pe de altă parte, întreprinderile care acordă credite comerciale pot obţine finanţare imediată pentru continuarea activităţii curente, de la bănci sau societăţi specializate, prin cesiunea încasărilor sale din facturile emise, operaţiune cunoscută sub numele de factoring. Suma obţinută de vânzător este egală cu valoarea creanţei din care se deduc comisioanele şi dobânda percepută de societatea de factoring.

O altă practică utilizată în dezvoltarea creditului comercial este reprezentată de folosirea instrumentelor de plată ca instrument de credit, respectiv de garantare a creditului comercial. Astfel are loc achiziţionarea de marfă în schimbul unor instrumente de plată (Bilete la Ordin şi Cecuri) emise de întreprinderea cumpărătoare, cu scadenţă la termen (60, 90 sau 120 de zile), eventual avalizate de banca acesteia. În acest fel creditul comercial este acoperit de obligaţia cumpărătorului de a efectua plata la scadenţa convenită, înscrisă în instrumentul de plată. Prin utilizarea acestor instrumente de plată, la rândul său, vânzătorul poate obţine finanţare în baza cesionării drepturilor ce decurg din aceste instrumente de plată, respectiv prin virarea acestora în favoarea băncii sau în favoarea furnizorilor săi. Astfel instrumentele de plată contribuie la dezvoltarea creditului comercial şi combinarea lui cu creditele bancare.

14

În cazul comerţului internaţional se mai utilizează şi alte instrumente de plată care permit şi favorizează dezvoltarea creditului comercial, respectiv acreditivul documentar şi incaso-ul – sistem de decontare prin care banca încasează în contul unui creditor o sumă de bani de la debitori, la cererea primului.

Creditul comercial mai poate fi favorizat prin utilizarea unui alt instrument bancar, respectiv scrisoarea de garanţie bancară, utilizată de obicei de întreprinderi care nu au relaţii tradiţionale, ca o garanţie a efectuării plăţii la termenul convenit. În acest caz furnizorul poate vinde marfa cu plata la termen, având garanţia că în cazul în care cumpărătorul nu îşi va onora obligaţia la scadenţă, atunci va solicita băncii sale efectuarea plăţii, conform obligaţiei asumate prin emiterea scrisorii de garanţie bancară. Avantajul cumpărătorului este acela că poate obţine un credit comercial cu costuri mai mici decât dacă ar fi efectuat plata, la momentul achiziţionării, cu bani proveniţi dintr-un credit bancar, costurile pentru emiterea scrisorii de garanţie bancară fiind sensibil mai mici decât în cazul creditului bancar. Dezavantajul întreprinderii este acela că pentru obţinerea unei scrisori de garanţie bancară, aceasta trebuie să parcurgă toate etapele şi să îndeplinească toate condiţiile ca şi pentru obţinerea creditului bancar.

O altă formă a creditului comercial o reprezintă cumpărarea de produse cu plată în rate, respectiv plata unei părţi din preţ se face la momentul cumpărării, iar restul în rate, pe o perioadă de timp determinată. Transferul proprietăţii asupra bunului are loc la momentul achitării integrale a preţului, iar în caz contrar vânzătorul având dreptul să-şi recupereze bunul vândut.

b) Creditele bancare reprezintă o altă importantă sursă de finanţare externă a întreprinderilor, prin intermediul instituţiilor de credit specializate, respectiv băncile. Acestea pun la dispoziţia întreprinderilor resursele financiare necesare printr-o multitudine de produse de credit care pot fi grupate, în funcţie de destinaţia lor, în credite pentru finanţarea activităţii curente, pe termen scurt şi credite pe termen mediu sau lung pentru finanţarea proiectelor de investiţii necesare modernizării sau dezvoltării întreprinderilor. Creditele bancare se acordă în baza unui contract de credit bancar, în care se stabilesc toţi termenii şi condiţiile de acordare şi care, de regulă, se referă cel puţin la suma acordată, destinaţie, costuri, garanţii şi alte obligaţii ale părţilor.

Acordarea de credite desfăşurată de unităţile bancare este o activitate care se bazează în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismul afacerilor derulate de întreprindere în vederea identificării şi evaluării capacităţilor de plată a acestora, respectiv de a genera încasări suficiente, care să asigure rambursarea creditului şi plata dobânzilor aferente acestuia.

Determinarea capacităţii de plată se face, în principal, pe baza analizei aspectelor financiare şi cu luarea în considerare a celor nefinanciare a afacerilor. Analiza reflectă atât evoluţia pe perioada istorică, înainte de acordarea creditului, dar şi pe perioada de creditare, având la bază informaţiile rezultate din documentaţia solicitată odată cu depunerea cererii de credit, informaţiile furnizate de Registrul Comerţului, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plăţi, precum şi alte informaţii obţinute cu ocazia vizitelor la clienţi. De asemenea se au în vedere şi factori externi întreprinderii cum ar fi cadrul legislativ care reglementează activitatea curentă a solicitantului de credit, facilităţile fiscale, vamale, evoluţia cursului de schimb, evoluţia ratei inflaţiei etc.

Creditele bancare îmbracă o tipologie de o diversitate extremă, care după toate probabilităţile, n-ar putea fi redată în totalitatea să de nimeni. Următoarea selecţie oferă o imagine suficient de cuprinzătoare. Creditele bancare se pot clasifica în:

15

Credite pe termen scurt, care se acordă, de regulă, pentru finanţarea activităţii curente. Dintre acestea menţionăm:

- liniile de credit revolving, care presupun stabilirea unei limite maxime de finanţare, stabilită de bancă şi întreprindere, în funcţie de nivelul activităţii curente şi de necesităţile de finanţare ale întreprinderii; aceste linii de finanţare permit întreprinderii să efectueze plăţile necesare bunei desfăşurări a activităţii până la încasarea creanţelor sale, acoperindu-se în acest fel decalajul existent între încasările şi plăţile firmei. În cadrul acestor linii de finanţare, băncile efectuează direct plata furnizorilor de bunuri şi servicii, plata obligaţiilor bugetare, plata salariilor etc., nefiind permise plăţi pentru finanţarea investiţiilor; rambursarea creditului se face din încasările curente ale întreprinderii, reîntregindu-se astfel plafonul de creditare aprobat, pentru a putea fi din nou utilizat la stingerea nevoilor curente. Practic, acest tip de credit permite utilizări şi rambursări multiple de fonduri, în limita maximă a sumei contractate. Acest tip de credite se acordă, de regulă, pe termen scurt, pe perioade de 3, 6, 9 sau 12 luni;

- creditele de trezorerie pe baza de documente în curs de încasare, reprezintă o altă modalitate de procurare a fondurilor necesare, întreprinderile cesionând băncilor drepturile ce decurg din documentele în curs de încasare aferente livrărilor efectuate de firma creditată (cecuri, bilete la ordin, ordine de plată în lei şi în valută, facturi interne sau externe, documente de export etc.). În acest caz, banca pune la dispoziţie sumele solicitate, urmând ca la momentul încasării respectivelor documente să efectueze rambursarea creditului. Acest tip de credit are o răspândire mai redusă datorită faptului că presupune asumarea de către bancă a riscului de neîncasare a documentelor, preluând în acest fel riscul de credit asociat unor clienţi despre care, de regulă, nu deţine informaţii. Uzual, sunt acceptate documente emise de firme, care au un nume pe piaţă sau documente care au ca plătitor statul (care este un plătitor sigur, deşi termenul de plată nu este întotdeauna respectat). Termenul de creditare depinde de termenul de încasare a documentelor prezentate, acesta putând varia de la o zi la câteva luni calendaristice.

Valoarea acestui credit se stabileşte prin deducerea din valoarea nominală a creanţelor de încasat, a dobânzilor calculate până la data estimată a încasării acestora. Datorită riscului de neîncasare ridicat şi faptului că nu se constituie alte garanţii suplimentare, acest tip de credit este utilizat de un număr restrâns de bănci şi este destinat în special întreprinderilor care au un istoric de creditare cu banca respectivă. În ciuda acestor dezavantaje, un asemenea credit are şi avantaje atât pentru bănci, care efectuează plasamente pe termen scurt cu dobânzi mult mai mari decât în cazul creditelor cu garanţii materiale (datorită riscului asociat), cât şi pentru întreprinderi, care pot obţine rapid resursele necesare pentru plăţile imediate (de obicei pentru achitarea instrumentelor de plată emise şi ajunse la scadenţă, în condiţiile în care întreprinderea nu dispune de sumele corespunzătoare în conturile bancare), evitând astfel apariţia instrumentelor de plată, care le diminuează considerabil accesul la creditele comerciale şi creditele bancare în viitor.

- pentru întreprinderile care apelează în mod frecvent la astfel de credite, băncile acordă linii de credit pe bază de documente în curs de încasare , care reprezintă o combinaţie a celor două tipuri de credite descrise mai înainte, şi care presupun stabilirea unei limite maxime de creditare, eventual constituirea unor garanţii materiale care acoperă parţial suma creditată, utilizarea acestor linii urmând a fi efectuată numai pe măsura cesionării documentelor în curs de încasare acceptate de bancă, valoarea utilizărilor şi termenele de acordare pentru fiecare tragere din credit fiind în concordanţă cu acestea.

16

- facilităţile de descoperit de cont sau overdraft reprezintă creditele acordate pe termen foarte scurt (câteva zile), pe baza unei depline cunoaşteri a clientului. Sunt negarantate şi sunt folosite în situaţiile în care întreprinderile au încasări medii zilnice prin bancă la un anumit nivel şi care, în mod accidental, pot ajunge în situaţia de a nu avea suficiente disponibilităţi băneşti în contul curent deschis la bancă, pentru efectuarea plăţilor zilnice. În aceste situaţii, băncile efectuează plăţile clientului, urmând ca din încasările curente ale zilelor următoare să efectueze rambursarea creditului.

Credite bancare pe termen mediu şi lung se acordă de obicei pentru finanţarea proiectelor de investiţii care vizează modernizarea sau dezvoltarea capacităţilor existente, extinderea obiectului de activitate, precum şi pentru achiziţia pachetelor de acţiuni ale altor societăţi sau finanţarea investiţiilor necesare dezvoltării acestora.

Aceste credite se acordă din sursele proprii ale băncilor, dar şi din surse de finanţare externă, caz în care solicitanţii de credit trebuie să îndeplinească o serie de condiţii suplimentare, impuse de instituţiile financiare internaţionale, în concordanţă cu scopurile urmărite de acestea, cu domeniile de activitate sau zonele geografice în care îşi desfăşoară activitatea.

Rambursarea acestor credite se face în rate, egale sau inegale, a căror frecvenţă este stabilită la acordarea creditului (lunar, trimestrial, semestrial, anual etc.), în funcţie de destinaţia creditului şi capacitatea de rambursare rezultată din analiza financiară a întreprinderii. În vederea accesării acestor fonduri pe termen mediu sau lung, pe lângă condiţiile prezentate, întreprinderile trebuie să mai prezinte băncii un plan de afaceri şi/sau un studiu de fezabilitate al proiectului de investiţii ce se solicită a fi finanţat, din care să rezulte eficienţa acestuia, precum şi capacitatea de rambursare a creditului solicitat.

c) Operaţiunile de leasing sunt şi ele din ce în ce mai des utilizate ca modalitate de finanţare a IMM din ţara noastră, deşi după volumul valoric al acordurilor încheiate ar trebui să le considerăm că sunt abia la început. Acestea constau în închirierea unor bunuri (imobile, echipamente, autovehicule etc.) şi prestarea unor servicii pentru anumiţi beneficiari, care sunt persoane juridice sau fizice ce nu dispun de resursele financiare necesare achiziţionării bunurilor respective, dar care pot, în schimb, să plătească periodic (lunar, trimestrial, semestrial, anual), anumite sume în schimbul folosinţei acestor bunuri. Acest tip de operaţiune de finanţare se poate realiza direct de către furnizorul producător, fie indirect, prin societăţi de leasing specializate. De regulă, la sfârşitul perioadei de leasing, beneficiarii pot opta pentru achiziţionarea respectivului bun (au dreptul, nu obligaţia), în schimbul plăţii unei valori reziduale, care reprezintă între 5-15% din valoarea bunului.

Obiectul operaţiunilor de leasing şi implicit al contractului de leasing îl formează:

- bunuri de investiţii mobile sau imobile din sfera producţiei (utilaje şi maşini agricole, maşini automatizate, maşini unelte, echipamente‚ industriale, mijloace de transport etc.), precum şi bunuri de folosinţă îndelungată;

- bunuri din domeniul imobiliar, care se adresează atât firmelor, în cazul închirierii unor spaţii comerciale sau sedii administrative, cât şi persoanelor fizice, sub forma închirierii respectivelor imobile.

Pe toată perioada de leasing, bunurile ce fac obiectul acestui tip de finanţare sunt asigurate de către finanţator, cu recuperarea cheltuielilor pe care le face de la beneficiar.

17

Participanţii la astfel operaţiuni de leasing sunt: furnizorul bunului, care rămâne proprietar pe perioada contractului de

leasing, interesul acestuia fiind de a-şi vinde produsul; finanţatorul (locatorul), care este de regulă, o societate financiară sau

o bancă specializată în plasarea capitalului în investiţii pe termen mediu sau lung, în condiţii de rentabilitate, prin cumpărarea bunului oferit de furnizor, în baza cererii beneficiarului (utilizatorului locatar) şi închirierea lui;

utilizatorul (locatar, beneficiar), adică cel interesat în a folosi un bun, fără a imobiliza resursele necesare achiziţionării lui, resurse financiare de care nu dispune, sau în cazul în care le deţine, să le poată utiliza în alte scopuri.

În funcţie de calitatea participanţilor la operaţiunea de leasing direct, în care se încheie un contract direct, între furnizor şi beneficiar, furnizorul îndeplinind şi calitatea de finanţator, sau leasing indirect, în care intervin societăţile specializate de leasing, care preiau funcţia de finanţator, cumpărând bunurile de furnizor pe care apoi le închiriază beneficiarului, asumându-şi drepturile de proprietar, dar şi riscurile aferente operaţiunii de leasing.

În funcţie de termenii contractuali se disting două tipuri de operaţiuni de leasing:

Leasing financiar – este operaţiunea de leasing, care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:

riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul închirierii contractului de leasing;

părţile au prevăzut expres că, la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului, dreptul de proprietate asupra bunului;

utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă), pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;

perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţi 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasing operaţional – este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile enumerate mai sus.

În cazul leasingului financiar, societatea de leasing îşi recuperează preţul de achiziţie a bunului, inclusiv costurile auxiliare încă de la prima închiriere a bunului şi obţine totodată un anumit profit. Prima perioadă de închiriere a bunului se numeşte perioadă de bază şi este mai scurtă decât perioada de viaţă a acestuia.

În cazul leasingului operaţional, se recuperează doar o parte din costuri în perioada de bază, ratele sunt mai mari, termenul este mai scurt decât în cazul leasingului financiar, iar riscul creşte datorită uzurii morale a bunului. Acest tip de leasing mai este numit şi finanţare extra-bilanţieră, deoarece obligaţia pentru plăţile viitoare ale ratelor de leasing nu apare ca o datorie în bilanţul locatarului.

Avantajele leasingului pentru beneficiar sunt:- uşurinţa şi perioada mai scurtă aferentă realizării leasingului, comparativ cu

obţinerea unui credit pentru investiţii de la o bancă;- aportul iniţial în lichidităţi al beneficiarului este mai redus decât în cazul unui

credit bancar;- finanţarea masivă de către societatea de leasing a achiziţionării activului,

care poate să ajungă până la 100% din preţul de achiziţie;- eliminarea necesităţii de a aduce garanţii pentru obţinerea finanţării de la

compania de leasing;

18

- chiria, în comparaţie cu preţul de cumpărare al produsului, nu necesită capitaluri proprii semnificative, iar în cazul în care întreprinderea dispune de aceste fonduri, le poate investi rentabil în alte sectoare;

- situaţia lichidităţilor firmei nu este afectată semnificativ de efectuarea leasingului;

- potenţialul firmei de a contracta credite bancare rămâne neschimbat;- bunurile achiziţionate în sistem leasing nu sunt evidenţiate în bilanţ ca

fonduri fixe decât în momentul transferului proprietăţii şi ca urmare, chiria poate fi considerată ca o cheltuială deductibilă a societăţii;

- mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;

- durata de închiriere poate fi stabilită astfel încât firma să fie dotată permanent cu capacităţi de producţie moderne şi de mare randament;

- valorificarea de către întreprindere a facilităţilor fiscale asociate leasingului, existente în fiecare ţară;

- tripla opţiune la încheierea perioadei de închiriere – să renunţe la contract, să prelungească termenul sau să cumpere bunul la valoarea reziduală;

- permite dezvoltarea întreprinderilor, care nu beneficiază de fondurile necesare achiziţionării bunurilor din surse proprii şi nici nu au posibilitatea de a garanta un credit bancar necesar achiziţionării acestora.

Dezavantajele leasingului pentru întreprinderile beneficiare se concentrează în zona costurilor. Constituind o zonă sensibilă în comparaţie cu alte surse de finanţare, ratele de leasing includ, pe lângă dobânzi şi alte costuri suplimentare aferente finanţării precum comisioane de gestionare a afacerii, prima de risc etc.

Oricum, pentru întreprinderile mici şi mijlocii din România, care nu dispun de fondurile necesare efectuării investiţiilor şi nici nu au posibilitatea contractării unui credit bancar, leasingul, chiar dacă este mai costisitor, rămâne principala sursă de finanţare a întreprinderii pe termen mediu şi lung.

d) Alte surse de finanţare a IMM sunt considerate întârzierile la plata datoriilor pe care le au IMM, unele dintre acestea cumulând anual un volum important de datorii. Şi această sursă, ca şi altele la care ne-am referit mai înainte în paginile acestui capitol, nu reprezintă prin natura lor un mijloc de finanţare, dar pot realiza temporar o asemenea funcţie. Întreprinderile beneficiare mizează pe clemenţa creditorilor, amânând pe cât posibil plata acestora, obţinând uneori chiar şi avantaje din partea acestora (de exemplu reducerea datoriilor sau scutirea la plată a unei părţi din acestea în cazul datoriilor către buget sau în cazul unor credite bancare). Aceste sume restante la plată, denumite arierate oferă întreprinzătorilor avantajul finanţării pe termen scurt a activităţii curente a întreprinderii, de cele mai multe ori fără costuri suplimentare, însă prezintă dezavantajul inaccesibilităţii la credite bancare sau programe de finanţare externă derulate de statul român sau cu garanţia statului român, precum şi în continuarea relaţiilor comerciale, care pot conduce chiar la falimentul întreprinderii.

Cele mai mari arierate, mai ales la plata furnizorilor, se înregistrează la IMM din industria celulozei şi hârtiei, turism şi agricultură. Este foarte interesant că tot IMM din aceste domenii de activitate economică au şi cele mai mari arierate şi faţă de alţi creditori. Nu trebuie să ocolim însă faptul că în măsura în care au intrat în relaţii unele cu altele, chiar între ele, IMM din domeniile enumerate au înregistrat arierate importante. Există deci o oarecare tendinţă de consolidare pe anumiţi răi platnici, dar şi pe anumite categorii de furnizori-creditori. Raportându-ne la situaţia arieratelor existentă pe economia naţională, ponderea arieratelor înregistrate de IMM din unele

19

ramuri de activitate este dominantă (mai mare de 50%). Asemenea ramuri sunt: comerţul, turismul, industria alimentară.

e) Creditele guvernamentale reprezintă o altă categorie de surse de finanţare a IMM care este pusă la dispoziţie de guvernul român pentru cofinanţarea, alături de instituţii financiare şi organisme internaţionale, a programelor de restructurare a economiei, de dezvoltare a anumitor regiuni defavorizate, pentru crearea de noi locuri de muncă pentru personalul disponibilizat în urma procesului de restructurare, pentru dezvoltarea economică şi a infrastructurii în zonele rurale sau programe care vizează în mod special sprijinirea înfiinţării şi dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii în scopul preluării forţei de muncă şi activelor disponibilizate în urma procesului de restructurare a economiei româneşti.

În acest context se înscriu şi programele de finanţare a IMM prin împrumuturi care au în vedere satisfacerea separată sau cumulativă a două categorii de cerinţe:

- asigurarea accesului IMM la credite, având în vedere dificultăţile obţinerii lor de la bănci comerciale datorită neîncrederii în această categorie de clienţi şi a lipsei know-how-ului necesar;

- subvenţionarea parţială a dobânzilor la credite, ţinând cont de nivelul foarte ridicat al dobânzilor bancare şi nivelul lor fluctuant.

În România s-au deschis mai multe linii de credite pentru IMM, cea mai mare parte cu finanţare preponderent internaţională – Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Programele PHARE, ISPA şi SAPARD ale Uniunii Europene etc. Fireşte, la toate liniile respective, guvernul român a participat cu o anumită cotă. Aceste linii de credite sunt accesibile selectiv întreprinderilor mici şi mijlocii din anumite ramuri ale economiei şi/sau din anumite zone ale ţării şi pentru anumite tipuri de afaceri.

f) Finanţările nerambursabile sau granturile sunt surse de finanţare destinate sprijinirii desfăşurării unor activităţi importante pentru anumite segmente ale societăţii sau pentru dezvoltarea de ansamblu a mediului economic şi social, din domenii pentru care, din cauza situaţiei conjuncturale, nu există resurse financiare suficiente, accesibile în mod curent (de exemplu reabilitarea infrastructurii în regiuni mai puţin dezvoltate, recalificare profesională, sprijinirea ONG în calitate de partener al autorităţii publice) sau din domenii în care există în mod tradiţional o nevoie de resurse financiare mai mare decât disponibilităţile(de exemplu activităţile cu caracter social). Este foarte clar că în funcţie de domeniile în care acţionează foarte multe IMM pot candida şi accesa granturile de acest gen, fapt care de altfel s-a şi întâmplat.

Cele mai multe finanţări de acest tip, care se adresează IMM, provin din finanţări nerambursabile acordate României de alte state sau instituţii internaţionale.

Sistemul finanţărilor nerambursabile publice externe este o verigă a mecanismelor mai ample de colaborare dintre diverse state, el având caracterul unui ajutor acordat pentru sprijinirea rezolvării unor situaţii excepţionale în care statul beneficiar al acestui ajutor nu are experienţa sau resursele umane şi materiale necesare pentru a încerca o rezolvare eficientă a acestora pe cont propriu. Din aceste motive, resursele financiare propriu-zise sunt însoţite de o întreagă metodologie proprie care trebuie respectată în procesul de acordare a finanţărilor şi prin care se urmăreşte implementarea unor elemente de filozofie socială care şi-au dovedit validitatea în situaţii similare întâlnite în alte state. Finanţatorii urmăresc atingerea unor obiective generale (economice, sociale, culturale) prin sprijinirea financiară a activelor unor organizaţii (firme, ONG, instituţii publice etc.).

Schemele de finanţare prin granturi a IMM oferă, în anumite condiţii, fonduri nerambursabile. De regulă, aceste programe au în vedere firmele din anumite ramuri

20

ale economiei sau zone ale ţării. Cele mai adesea se finanţează investiţii în echipamente şi utilaje şi, mai rar, în capital circulant. Principiul de bază al acordării granturilor este coparticiparea financiară, în sensul alocării de către IMM a unei părţi din fondurile necesare întregului proiect, în limita unor cote minime, expres precizate. Asemenea scheme de finanţare au fost operaţionalizate prin intermediul unor fundaţii – CRIMM, FIMAN – sau alte agenţii guvernamentale – Agenţia Naţională a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Agenţia Naţională de dezvoltare regională, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă – şi ministere precum Ministerul Transporturilor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul pentru Integrare Europeană etc.

În cadrul acestui proces de finanţare nerambursabilă este necesară parcurgerea următoarelor etape:

Într-o primă etapă, finanţatorul stabileşte, prin colaborare cu autorităţile statului care beneficiază de respectivele finanţări (în cazul unor programe masive de finanţare cum ar fi cele oferite de Uniunea Europeană sau Banca Mondială), domeniul sau domeniile vizate şi obiectivele pe care intenţionează să le realizeze, activităţile şi beneficiarii potenţiali pe care acceptă să-i finanţeze din resursele sale. În această etapă este elaborată metodologia care va permite selecţia prin licitaţie publică pe proiecte şi finanţarea efectivă a activităţilor care asigură îndeplinirea în condiţii cât mai bune a obiectivelor finanţatorului;

A doua etapă o formează de licitaţia de proiecte. Finanţatorul lansează în mod public programul de finanţare respectiv, oferind tuturor celor interesaţi un pachet informativ care conţine un ghid al programului (explicând mai detaliat ce intenţionează să realizeze programul şi ce condiţii trebuie să îndeplinească cei care vor să obţină finanţare din această sursă, în primul rând dată limita până la care pot fi depuse proiecte în vederea participării la licitaţie, limitele minime şi maxime ale sumelor care pot fi solicitate printr-un singur proiect, intervalul de timp pentru care se asigură finanţarea pentru proiectele câştigătoare) şi o cerere de finanţare, de regulă sub forma unui formular standardizat. În cazul anumitor programe de finanţare , pachetul informativ include şi alte documente (modelul de plan de afaceri acceptat de finanţator, niveluri maxime acceptate pentru anumite categorii de cheltuieli etc.); solicitanţii depun proiectele de activităţi pentru care se solicită finanţări nerambursabile, realizate în conformitate cu condiţiile prezentate în ghidul programului;

După expirarea perioadei de timp în care pot fi depuse proiectele, acestea sunt evaluate de către comisia de evaluare constituită în etapa întâi, fiecărui proiect fiindu-i acordat un anumit punctaj, funcţie de criteriile prezentate solicitantului în cadrul pachetului informativ. Proiectele sunt apoi ierarhizate descrescător în funcţie de punctajul obţinut, fiind declarate câştigătoare proiectele care au obţinut punctajele cele mai mari şi care solicită, în total, o sumă mai mică sau egală cu bugetul total oferit de finanţato r pentru programul de finanţare respectiv.

Cea de-a patra etapă este prezentată de perioada de implementare a proiectelor pentru care a fost obţinută finanţarea nerambursabilă.

Ultima etapă este cea de evaluare a rezultatelor proiectuluiUneori, finanţatorul poate stabili că finanţarea nerambursabilă poate deveni

efectivă numai după realizarea şi implementarea proiectului din surse proprii, iar aceasta se face pe baza evaluării rezultatelor. În această situaţie este vorba de fapt de o retro-finanţare nerambursabilă, ceea ce presupune în mod practic restituirea cheltuielilor efectuate de solicitantul grantului.

21

3.3. MECANISME DE SPRIJIN PENTRU FINANŢAREA IMM-urilor ÎN ROMÂNIA

Legat direct de finanţare şi pornind de la dificultăţile pe care le întâmpină IMM din România în tentativele lor de a-şi asigura mijloacele băneşti a devenit necesară constituirea unor modalităţi şi mecanisme de sprijin a acestei categorii de întreprinderi. Date fiind rolul important pe care îl au IMM în actuala etapă de dezvoltare a economiei româneşti şi incapacitatea economiei naţionale, implicit a statului de a finanţa dezvoltarea lor, accesul greoi, datorită lipsei garanţiilor materiale corespunzătoare, la sursele de finanţare externă (în principal credite), a devenit deosebit de importantă înfiinţarea unor fonduri de garantare a creditelor, prin care statul oferă garantarea parţială a creditelor solicitate de la instituţiile financiare.

Până în prezent, s-au înfiinţat şi funcţionează mai multe asemenea fonduri de garantare:

- Fondul Român de Garantare a Creditelor, proiectat şi finanţat cu contribuţia guvernelor român, canadian şi austriac, înfiinţat în 1992;

- Fondul de Garantare a Creditului Rural, înfiinţat în 1994 de Ministerul Agriculturii, împreună cu un grup de bănci româneşti, beneficiind de asistenţa PHARE;

- Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, înfiinţate de guvernul român în anul 2001.

Caracteristica lor principală constă în divizarea riscului aferent creditării în anumite proporţii, între organizaţia furnizoare de credite, de regulă banca şi fondul de garantare. Practica finanţărilor de acest tip relevă că fondul de garantare îşi asumă cea mai mare parte a riscului, cel mai adesea între 60–80 %.

Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM este deţinut în întregime de stat, dar este administrat de Agenţia Naţională pentru IMM şi Cooperaţie, care pune la dispoziţia unităţilor economice: garanţii acoperind 75% din valoarea totală a împrumuturilor pe termen mediu şi lung, garanţii acoperind 60% din valoarea împrumuturilor pe termen scurt şi a liniilor de credit şi scrisori de garanţie pentru proiectele aprobate şi consultanţă corespunzătoare.

Fondul Român de Garantare pentru întreprinzătorii privaţi este organizat prin constituirea unui acţionariat provenind din mediul bancar şi al instituţiilor financiare; oferă garanţii acoperind maxim 70 din valoarea totală a împrumuturilor pe termen scurt, mediu sau lung, precum şi pentru liniile de credit; pune la dispoziţie scrisori de garanţie bancară, acordă consultanţă pentru unităţile economice ale căror proiecte au fost aprobate.

Aceste fonduri constituie singura soluţie posibilă atunci când condiţiile de creditare se înăspresc. Potrivit punctului de vedere a Băncii Naţionale a României, resursele unui asemenea fond sunt asigurate de instituţii financiar-bancare şi nebancare şi are rolul de a prelua o parte din riscul de creditare unei unităţi creditoare, prin garantarea unei părţi din serviciul datoriei unui debitor, în cazul incapacităţii de plată. Întreprinzătorul sau întreprinderea care apelează la fondurile de garantare trebuie să-şi achite, pe lângă datoria corespunzătoare faţă de bancă, un comision de garantare, care variază între 0,8 şi 3.

În esenţă, mecanismul de garantare funcţionează astfel:- întreprinzătorul, întreprinderea mică sau mijlocie, în calitate de solicitant de

credite, se adresează unei bănci sau unei alte instituţii financiare pentru a obţine

22

finanţarea necesară şi în acest scop furnizează documentaţia solicitată, din care să reiasă viabilitatea afacerii care formează obiectul finanţării solicitate;

- în cazul în care din analiza acestei cereri rezultă că afacerea pentru care se solicită creditul este viabilă, dar întreprinzătorul respectiv nu posedă garanţiile solicitate de bancă, aceasta poate accepta finanţarea sa de principiu şi îl recomandă unui fond de garantare a creditului pe care banca respectivă urmează să-l acorde;

- întreprinzătorul prezintă fondului de garantare un exemplar din documentaţia pentru credit depusă la bancă şi examinată de aceasta. Dacă în urma garanţiei, fondul de garantare consideră că proiectul poate fi garantat, îşi dă acordul de principiu sub forma unui mandat sau certificat de garantare pentru întreprinzătorul respectiv;

- între fondul de garantare şi bancă se încheie un contract de garantare a creditului cu precizarea clară a condiţiilor (mărimea garanţiei, perioada etc.);

- între fondul de garantare şi întreprindere se încheie un contract în care se specifică obligaţiile asumate în garantarea creditului şi se prevăd obligaţiile solicitantului de credit faţă de fondul de garantare, care se referă, de regulă, la un comision de analiză a cererii de garantare şi la un comision anual de garantare, calculat ca procent din valoarea garanţiei, pentru suma rămasă de rambursat;

- între întreprindere şi bancă se încheie contractul de credit bancar cu precizarea tuturor condiţiilor creditului (valoare, costuri, perioadă de rambursare, garanţii etc.);

- acordarea efectivă a creditului conform destinaţiei contractate;- rambursarea creditului şi plata dobânzilor aferente, precum şi plata

comisionului de garantare.În situaţia în care întreprinderea care a contractat creditul nu reuşeşte

performanţele economice proiectate şi nu este în măsură să ramburseze creditul, parţial sau total, atunci se aplică prevederile contractului de garantare şi fondul de garantare plăteşte băncii sumele aferente garanţiei asumate, corelat cu valoarea creditului nerambursat.

Principalul avantaj al finanţării IMM în condiţiile implicării fondului de garantare este obţinerea de credite fără a avea garanţiile necesare, care altfel nu ar fi acordate. Dezavantajele acestei metode de garantare a finanţărilor nerambursabile rezidă din procesul mai complicat de obţinere a creditului şi în costurile suplimentare implicate (costurile de garantare fiind neglijabile).

Un alt mecanism similar garanţiilor oferite de fondurile de garantare a creditelor, special constituite în acest scop, îl reprezintă asigurarea riscului de credit de către o societate de asigurare. Acest sistem permite obţinerea de credite fără garanţii materiale, întreprinderile suportând în schimb costul primei de asigurare încheiate de bancă cu societatea de asigurare agreată, procedura fiind asemănătoare cu cea descrisă la fondurile de garantare.

Amândouă aceste modalităţi de sprijin pentru finanţarea IMM din România, aşa cum au fost ele constituite şi funcţionează de fapt, pe baze comerciale, dezvoltă costuri de tranzacţii ridicate, sunt greu accesibile prin formalităţile multiple pe care le presupun şi procedurile ce trebuie urmate. De aceea, întreprinderile apelează la ele numai atunci când chiar au epuizat celelalte posibilităţi.

23

4. CREDITUL BANCAR PENTRU IMM-uri

Creditul bancar reprezintă o formă specializată de finanţare întrucât se derulează pe o piaţă reglementată, în care funcţionează anumite reguli stricte impuse de autorităţile de supraveghere ale statului, general valabile tuturor băncilor, la care se adaugă reglementările proprii ale fiecărei bănci, reglementări care s-au conturat în timp ca expresie a convergenţei de interese dintre cele două părţi: interesul băncilor de a face plasamente cât mai eficiente (profituri cat mai mari şi riscuri cât mai mici) şi interesul întreprinderilor de a primi finanţare în condiţii cât mai avantajoase pentru ele.

Creditele bancare reprezintă cea mai importantă sursă de finanţare externă, specializată, a întreprinderilor de toate felurile, prin intermediul instituţiilor de credit, respectiv sistemul bancar. Băncile pun la dispoziţia întreprinderilor resursele financiare necesare printr-o multitudine de produse de credit care pot fi grupate, în funcţie de destinaţia lor, în credite pentru finanţarea activităţii curente, pe termen scurt, şi credite pe termen mediu sau lung pentru finanţarea proiectelor de investiţii necesare modernizării sau dezvoltării întreprinderilor.

În întreaga activitate de creditare desfăşurată în România, băncile trebuie să respecte întocmai legislaţia în vigoare şi, în special, Legea Bancară nr.58/1998, toate actele normative (norme, circulare, regulamente şi instrucţiuni) emise de Banca Naţională a României, potrivit Legii nr.312/2004, precum şi propriile norme şi instrucţiuni de lucru, specifice fiecărei bănci comerciale.

4.1. TIPURI DE CREDITE BANCARE

În afară de principiile şi regulile generale impuse şi practicate care sunt comune tuturor categoriilor de credite bancare, există tipuri de credite bancare care se deosebesc între ele prin faptul că fiecare tip are anumite caracteristici pe care celelalte nu le au.

Legea Bancară defineşte creditul ca fiind orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept de plată a unei sume de bani.

Pe piaţa bancară există o multitudine de produse de credit bancar, fiecare având caracteristici specifice, ce diferă de la o bancă la alta, sau chiar în cadrul aceleiaşi bănci. În funcţie de perioada de acordare (care este strâns legată de destinaţia şi capacitatea de rambursare a împrumutaţilor), creditele bancare pot fi acordate pe termen scurt (de la 1 zi până la 1 an), mediu (între 1 şi 5 ani), sau lung (peste 5 ani). În cadrul perioadei de creditare există o perioadă de utilizare a creditului, o perioadă de graţie (în general în cazul creditelor pe termen mediu şi lung) şi o perioadă de rambursare a creditului.

4.1.1. Credite bancare pe termen scurt

În general aceste credite acoperă necesităţile de finanţare pe termen scurt a activităţii curente a întreprinderilor, fiecare având anumite particularităţi privind destinaţia, valoarea creditului, perioada de acordare, modul de utilizare şi rambursare, costurile aferente, garanţiile necesare, modalitatea de analiză şi condiţiile în care pot fi acordate. Aceste credite vor fi prezentate succint în cele ce urmează:

24

• Creditele globale de exploatare şi utilizările din deschideri de credite permanente (liniile de credit)

Se acordă în limita unui nivel global de credit, care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare (activitate curentă) ale clienţilor, sau anumite subactivităţi, proiecte, etc., care prin natura lor se desfăşoară şi se evidenţiază în mod distinct. Aceste credite sunt folosite pentru aprovizionări cu materii prime şi materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb, energie, combustibili, cheltuieli cu salariile şi asimilate acestora, etc., necesare realizării şi finalizării producţiei de mărfuri, reîntregirii stocului de marfă, executării de lucrări şi prestării de servicii, care au consum şi desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme de livrare la intern şi la export.

Nivelul creditelor globale de exploatare se determină pe baza fluxului de lichidităţi (cash flow) şi capacităţii de rambursare a creditelor, pe baza analizei documentaţiei depusă la bancă de către solicitanţii de credit. Volumul utilizărilor din deschiderile de credite permanente (liniile de credit), în cazul creditării de ansamblu a activităţii curente, se determină în funcţie de cifra de afaceri şi durata medie de încasare a creanţelor (clienţilor), după formula :

Cifra de afaceri Durata medie de încasareUtilizări din deschideri pe perioada creditării x a clienţilor (în zile)de credit permanente = ———————————————————————— Perioada de creditare (în zile)

Cifra de afaceri pe perioada creditării se determină pornind de la cea realizată în perioada precedentă, egală cu perioada de creditare, care, în urma analizei, va fi corectată ţinându-se seama de portofoliul de contracte şi comenzi de aprovizionare şi desfacere, în limita cash-flowului agentului economic, precum şi pe baza oricăror date care pot conduce la stabilirea unei aprecieri cât mai reale asupra cifrei de afaceri ce poate fi realizată pe perioada de creditare.

Durata medie de încasare a clienţilor reprezintă numărul mediu de zile în care se încasează livrările efectuate şi facturate (clienţi de încasat) şi se calculează după formula:

Soldul mediu lunar al contului de clienţi, pe o perioadă precedentă x Perioada de creditare (în zile) egală cu perioada de creditare Nz = ————————————————————————————————

Cifra de afaceri realizată în perioada precedentă, egală cu perioada de creditare

În scopul evitării dublei creditări se urmăreşte ca împrumutaţii să nu beneficieze în acelaşi timp de creditarea de ansamblu a activităţii curente prin credite globale de exploatare şi prin utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credit), decât în cazuri bine justificate, urmărindu-se ca suma totală a finanţării acordate să se încadreze în necesarul (deficitul) rezultat din analiza fluxului de numerar al activităţii generale.

Perioada pe care se acordă aceste credite este, de regulă, de 6 sau 12 luni, funcţie de politica fiecărei bănci. Având o pondere însemnată în totalul portofoliilor de credit, volumul total al acestor credite poate influenţa nivelul indicatorului de lichiditate al băncilor.

Pot beneficia de aceste tipuri de credit numai clienţii care au un standing financiar acceptabil (primele trei clase de risc din cele cinci) şi au derulat operaţiuni

25

de încasări şi plăţi cel puţin la nivelul sumei solicitate pe o perioadă anterioară egală cu perioada creditării.

Costurile uzuale pentru aceste tipuri de credite cuprind un comision de analiză, un comision de acordare (flat), dobânda curentă, calculată la soldul mediu al creditului în cursul lunii calendaristice, o marjă de risc, fixă la unele bănci şi variabilă la altele, dar şi un comision de neutilizare (de regulă mult mai mic decât dobânda curentă), pentru soldul mediu al sumei creditului aprobat şi neutilizat (fiind credite de tip revolving, banca se obligă să pună la dispoziţia împrumutatului suma contractată pe toată perioada de creditare, păstrând aceste sume „la vedere”, fără a le putea fructifica în alte plasamente, iar în cazul neutilizării lor de către împrumutaţi ar înregistra pierderi).

Garanţiile solicitate pentru aceste tipuri de credite sunt cele uzuale, stabilite de fiecare bancă, de obicei ipoteci asupra imobilelor – proprietate a întreprinderii sau a unei terţe persoane, gajuri fără deposedare asupra mijloacelor fixe ale întreprinderii sau chiar gajul asupra stocurilor de materii prime, materiale sau mărfuri şi, suplimentar, cesiunea încasărilor din activitatea viitoare, derulate prin bancă.

• Credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare sau sezoniere, în lei şi valută

Fac obiectul acestor categorii de credite stocurile care au fost deja aprovizionate în perioada precedentă fără a fi achitate, stocurile care urmează a fi aprovizionate pe bază de contracte ferme, cu desfacere asigurată, cât şi cheltuielile temporare aferente acestor stocuri.

Aceste credite se pot acorda şi agenţilor economici din sfera comerţului care, conform specificului activităţii, nu încheie contracte ferme de desfacere a mărfurilor, pe termen mai mare de 180 de zile.

Analiza capacităţii de rambursare rezultate din fluxul de numerar se face luând în calcul nivelul vânzărilor anterioare, extrapolate pe perioada de creditare, urmărindu-se ca încasările din vânzarea mărfurilor pe perioada de creditare să fie cel puţin egale sau mai mari decât cheltuielile şi stocurile creditate pe aceeaşi perioadă de timp, plus dobânda aferentă creditului.

Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere de materii prime şi produse se acordă clienţilor care constituie astfel de stocuri datorită naturii activităţii desfăşurate (produse agricole, agroalimentare, de provenienţă vegetală sau animală, precum şi orice alte stocuri care nu sunt de natura celor curente şi se consumă într-o perioadă mai mare de un trimestru, fără a depăşi 12 luni de la constituire) şi fără ca perioada pentru care se constituie aceste stocuri să depăşească intervalul dintre două sezoane (cicluri) de producţie naturală.

În general, creditele pentru finanţarea stocurilor se pot acorda numai după verificarea prealabilă a existenţei scriptice şi faptice, prin deplasare la faţa locului a unui reprezentant al băncii, precum şi a condiţiilor de păstrare, conservare şi gestionare a acestora, în cazul în care cheltuielile s-au efectuat sau sunt îndeplinite condiţiile pentru a se efectua, situaţia contractelor ferme de desfacere, precum şi dacă stocurile şi cheltuielile respective au mai făcut obiectul altor credite.

Pentru finanţarea constituirii stocurilor de produse agricole, se poate accepta ca valoare a creditului maxim 80% din valoarea veniturilor din exploatare estimate a se realiza din valorificarea produselor respective.

Rambursarea acestor credite se realizează pe baza contractelor de desfacere încheiate, pe măsura valorificării stocurilor temporare sau sezoniere.

26

În general băncile manifestă reţinere în privinţa acordării acestor tipuri de credite, datorită riscurilor asociate conservării, gestionării şi controlului stocurilor, dar şi a valorificării lor la preţurile şi termenele estimate.

Costurile şi garanţiile solicitate sunt cele uzuale, aplicabile creditelor pe termen scurt.

• Credite pentru prefinanţarea exporturilor, în lei şi valutăDestinaţia acestui gen de credite este de a satisface necesităţile curente sau

excepţionale ale clienţilor ocazionate de fabricarea produselor destinate exportului şi se acordă numai cu condiţia existenţei contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi sau prin intermediul unor comisionări, care fac obiectul creditului solicitat, din care să rezulte cantitatea şi felul mărfii, condiţiile şi graficul de livrare, modalitatea şi termenele de plată şi preţul mărfii în valută, la valoarea CIF sau FOB, după caz.

Incasso-ul documentar se acceptă ca modalitate de plată dacă din analiza efectuată rezultă că între parteneri sunt relaţii de colaborare tradiţionale şi nu au existat situaţii de întârziere sau neefectuare a plăţii.

Aceste credite se acordă pentru aprovizionări de pe piaţa interna (în lei) sau de pe piaţa externă (în valută) cu materii prime şi materiale, semifabricate, subansamble, combustibili, energie şi alte cheltuieli ocazionate de realizarea producţiei destinate exportului cu desfacere asigurată, fără a depăşi 12 luni de la acordare, cu excepţia produselor cu ciclu lung de fabricaţie.

Atunci când banca consideră necesar, acordarea acestui tip de credit poate fi condiţionată de asigurarea împotriva riscului comercial de neplată, pe toată perioada de creditare, de către EXIMBANK sau altă instituţie specializată. Această asigurare este obligatorie pentru toate contractele de export încheiate cu parteneri din alte ţări decât celenominalizate de Banca Naţională a României în categoria A.

Costurile acestor credite sunt cele uzuale practicate de bănci pentru creditele pe termen scurt, însa există şi anumite fonduri bugetare, destinate încurajării dezvoltării exporturilor, la care se acordă anumite facilităţi de dobândă.

• Credite pentru facilităţi de cont sau credite pe descoperit de cont (overdraft), în lei şi valută

Creditele care se acordă pentru facilităţi de cont reprezintă credite pe perioade scurte şi foarte scurte de timp, până la 30 de zile calendaristice, acordate agenţilor economici care, din motive bine justificate, nu pot face temporar faţă plăţilor. Aceste credite se acordă clienţilor care au un standing financiar ridicat, situaţi în prima clasă de risc şi înregistrează un serviciu al datoriei bun.

Aceste credite vizează acoperirea decalajului intervenit în fluxul de numerar ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.

Sunt puţine bănci care acordă asemenea credite, iar atunci când o fac îl limitează la o sumă maximă pe client. Valoarea maximă a unui credit va ţine seama, pe lângă încasările medii zilnice prin bancă şi de valoarea totală a creanţelor de încasat până la scadenţa creditului, din care se scad obligaţiile de plată faţă de salariaţi, bugete, alte obligaţii faţă de bancă sau alte bănci, către furnizorii de materii prime, utilităţi, energie, gaze etc., scadente pe perioada de creditare. În cazul în care un client înregistrează restanţe la un astfel de credit, nu va mai putea beneficia de acest tip de credit pentru o perioadă de timp, stabilită de fiecare bancă.

În cazul în care se înregistrează cereri repetate de acordare a unor astfel de credite, banca poate încheia, la solicitarea clienţilor săi, contracte de credit pe

27

perioade de până la 12 luni de la data semnării şi în limita unei sume stabilite, în cadrul cărora se vor permite utilizări multiple, în sistem revolving, cu condiţia ca fiecare utilizare să fie urmărită şi rambursată în termenul maxim de 30 de zile. În situaţia înregistrării de restanţe în încasarea creanţelor, banca poate suspenda oricând facilităţile acordate.

Garantarea acestor credite se realizează prin cesionarea în favoarea băncii a fluxului de lichidităţi derulat prin bancă şi prin gaj general, iar costurile sunt cele uzuale creditelor pe termen scurt .

Creditele pe descoperit de cont (overdraft) se acordă de către bănci agenţilor economici pe perioade foarte scurte de timp, care nu pot depăşi 7 zile calendaristice, pentru achitarea unor obligaţii stringente privind aprovizionări cu materii prime, materiale, combustibili, energie, manoperă, impozite, taxe şi alte obligaţii urgente. De asemenea, aceste credite pot fi acordate agenţilor economici în situaţii neprevăzute, în scopul prevenirii înregistrării de incidenţe de plată la instrumentele de plată, de debit, emise de acestea (cecuri, cambii, bilete la ordin), care pot conduce la interdicţii bancare de a mai utiliza cecuri sau incidenţe majore de plată, ca urmare a lipsei temporare de disponibilităţi în cont (totale sau parţiale) la data decontării.

Pentru ca acest tip de credit este acordat în condiţii deosebite, clienţii care pot beneficia de el trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii :

- derulează cea mai mare parte din operaţiuni cu banca de la care solicită creditul, iar nivelul mediu zilnic al încasărilor prin această bancă este cu mult mai mare decât valoarea creditului;

- au un standing financiar ridicat şi un serviciu al datoriei bun faţă de bancă;- se încadrează în prima clasă de risc de credit (cel mai scăzut);- nu înregistrează datorii restante către buget şi partenerii de afaceri;- nu au figurat niciodată în evidenţa Centralei Incidenţelor de Plăţi cu incidenţe

de plată majore;Dobânda percepută la aceste credite este de regulă cu mult mai mare decât

dobânda percepută la alte credite pe termen scurt (cu cel puţin 50%) şi pot fi garantate cum se practică în mod uzual de banca respectivă. Sunt situaţii când asemenea credite se pot acorda chiar fără garanţii, în cazul unor clienţi foarte importanţi pentru banca în cauză.

• Credite acordate pe bază de documente în curs de încasare, respectiv pe bază de documente de export, bilete la ordin, cecuri, ordine de plată, tichete de masă, facturi, în lei şi valută (credite de trezorerie)Nivelul maxim al creditului de trezorerie îl reprezintă valoarea documentelor remise la încasare, diminuată cu valoarea dobânzii calculată pe perioada creditării, însă valoarea totală a creditelor pe bază de documente în curs de încasare acordate unui client este limitată la un anumit procent din valoarea medie a încasărilor în ultimele luni, prin conturile deschise la banca respectiva (50-60%).

Pentru creditele de trezorerie se percep, de regulă, dobânzi curente care sunt mai mari decât la creditele cu garanţii reale (dat fiind riscul de neîncasare a creanţelor cesionate sau girate), precum şi un comision de acordare, perceput înainte de utilizarea efectivă a creditului.

Perioada de creditare, în funcţie de documentul care stă la baza creditării, este următoarea:- ordine de plată în lei: maxim 7 zile calendaristice;- ordine de plată în valută: maxim 4 zile calendaristice;- cecuri barate în lei: 15 – 60 zile calendaristice;- bilete la ordin: maxim 30 – 60 zile calendaristice;

28

- tichete de masă: maxim 20 zile calendaristice (data borderoului de rambursare şi a bonului care confirmă primirea tichetelor de masă de către societatea emitentă);

- facturi interne: 60 zile calendaristice;- documente de export: 60 – 90 zile calendaristice;Aceste credite reprezintă operaţiuni de scontare a unor efecte de comerţ, în

baza cesionării creanţelor aferente, prin gir sau cesiune de creanţă. Girul este actul prin care posesorul unui instrument de plată (cec, bilet la ordin, cambie), numit girant, transferă unei alte persoane, numită giratar, printr-o declaraţie scrisă (exemplu: în contractul bancar) şi subscrisă pe instrument, odată cu predarea acestuia, toate drepturile ce decurg din instrumentul respectiv. Girul se dă pe verso-ul instrumentului avut în vedere.

Documentele pe baza cărora băncile acordă în mod uzual credite sunt: ordine de plată în lei, ordine de plată în valută, cecuri barate în lei, bilete la ordin în lei, tichete de masă, facturi interne, documente de export (se includ şi facturile interne în valută în cazul exporturilor realizate prin comisionări), documente care stau la baza acreditivelor de export.

Creditele de trezorerie pot fi acordate clienţilor care îşi desfăşoară activitatea prin conturi curente deschise la banca respectivă de cel puţin 3-6 luni, au încasări din operaţiuni comerciale derulate prin aceste conturi la un nivel minim stabilit de fiecare bancă pentru fiecare din lunile precedente, nu figurează la CIP în interdicţie bancară cu cecuri, nu figurează la CIP cu incidenţe de plată majore cu bilete la ordin înregistrate în ultima perioadă, încasează în mod curent documente de natura celor care stau la baza solicitării creditului respectiv de trezorerie, nu au înregistrat restanţe faţă de bancă, nu figurează la CRB cu restanţe faţă de alte instituţii de credit, iar în cazul în care figurează, fac dovada achitării restanţelor respective pe baza unor documente justificative emise de aceste instituţii de credit şi se încadrează în prima sau cel mult a doua clasă de risc de credit (cele mai bune).

La rândul lor, emitenţii cecurilor barate în lei şi ai biletelor la ordin în lei, ca şi plătitorii facturilor interne, trebuie să nu figureze la CIP în interdicţie bancară cu cecuri şi să nu figureze la CIP cu incidenţe de plată majore, cu bilete la ordin înregistrate în ultimele 6-12 luni. În cazul creditelor de trezorerie pe bază de tichete de masa, clientul trebuie să aibă şi calitatea de societate afiliată unei societăţi emitente.

În plus, în cazul creditelor de trezorerie pe bază de facturi interne, plătitorul facturii trebuie să fie clientul băncii care acordă creditul, cu excepţia acelor societăţi care au un nume în piaţă, instituţiilor publice, sau în cazul în care solicitantul de credit are relaţii tradiţionale cu plătitorul facturilor respective şi a mai încasat sume de la acesta în conturile sale deschise la bancă.

Rambursarea creditelor de trezorerie se face prin încasarea documentelor cesionate sau girate, însă se poate face şi în avans, din alte încasări, la solicitarea scrisă a clientului, fără perceperea de costuri suplimentare.

Garantarea creditelor de trezorerie este reprezentată de încasarea documentelor care stau la baza acordării şi de un bilet la ordin în alb, fără protest, emis de întreprindere în favoarea băncii şi avalizat de acţionarul/administratorul societăţii, în calitate de persoană fizică. Excepţie fac creditele acordate pe bază de ordine de plată, caz în care nu mai este necesara solicitarea biletului la ordin.

Pentru întreprinderile care solicită în mod frecvent credite de trezorerie şi care nu au întâmpinat dificultăţi în rambursarea acestora, băncile pot analiza oportunitatea stabilirii de linii de credit pe bază de documente, pe o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, fiecare utilizare din linie având o scadenţa certă în cadrul valabilităţii liniei de credit, în funcţie de termenele maximale prevăzute pentru fiecare tip de document; fiecare utilizare

29

se poate acorda numai în momentul prezentării documentelor care stau la baza tragerilor respective. În garantarea acestei facilităţi se pot solicita întreprinderii şi alte tipuri de garanţii, cum ar fi ipoteci şi gajuri asupra unor bunuri materiale. În acest caz, dobânda poate fi diminuată, proporţional cu tipul şi ponderea garanţiilor materiale.

Avantajul acestor tipuri de credite pentru bancă este acela că permite fructificarea resurselor disponibile la un preţ mai mare decât celelalte tipuri de credite pe termen scurt, fără a afecta lichiditatea băncii, însă cu asumarea unor riscuri mai mari, precum şi încurajarea clienţilor de a avea încasări constante prin bancă. Pentru întreprinderi, clienţii băncii, avantajul este acela că îşi pot transforma creanţele în lichidităţi într-un timp foarte scurt, analiza bonităţii acestora realizându-se periodic, nu la fiecare solicitare, şi pot face faţă în acest fel la obligaţii de plată urgente, fără a avea disponibilităţile necesare în conturile bancare, dezavantajul fiind acela al dobânzilor mari practicate de bănci la aceste credite.

Pentru economie, dezvoltarea acestui tip de credite oferă avantajul disciplinării agenţilor economici de a-şi onora la scadenţă angajamentele de plată asumate, băncile făcând o selecţie atât a solicitanţilor de credit, cât şi a plătitorilor instrumentelor respective (prin verificarea comportamentului acestora la plată, respectiv consultarea Centralei Incidenţelor de Plăţi), dar şi de a utiliza instrumentele de plată cu decontare pe circuit bancar, în defavoarea plăţilor cu numerar.

• Credite pe obiect, punctuale, pentru finanţarea anumitor tranzacţii pe termen scurt, în lei şi valută

Pe lângă creditele pe termen scurt menţionate mai sus, băncile pot acorda credite cu scadenţă sub un an pentru orice alte destinaţii solicitate de clienţii lor, cu condiţia ca tranzacţiile respective să fie legale, cu respectarea condiţiilor generale de creditare stabilite de fiecare bancă la care se adaugă condiţia existenţei capacităţii de rambursare a creditului în termenul solicitat (spre exemplu se pot finanţa şi cheltuieli privind achiziţii de imobile, acţiuni, obiective de investiţii, etc. dacă se oferă garanţii corespunzătoare, iar întreprinderea poate rambursa creditul la termenul propus), termenul pe care se acordă creditul nefiind în mod obligatoriu legat direct de destinaţia lui, ci mai ales de capacitatea de rambursare a solicitantului de credit.

4.1.2. Creditele bancare pe termen mediu şi lung

Reprezintă un tip de credite care sunt întotdeauna legate de realizarea unor obiective economice pentru care orice întreprindere şi cu atât mai mult IMM are nevoie de perioade de timp mai mari care, de regulă, depăşesc un an şi pot atinge 3 – 5 ani uneori, în condiţii speciale, poate chiar mai mulţi ani. Dintre acestea fac parte :

• Creditele pentru investiţii (echipament) care se acordă în completarea surselor proprii, a surselor din bugetul de stat şi/sau bugetele locale, necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiţii aprobate, pentru :

- realizarea de noi capacităţi de producţie, precum şi dezvoltarea celor existente, inclusiv pentru finanţarea cheltuielilor privind efectuarea probelor tehnologice;

- modernizarea şi/sau retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor, maşinilor, instalaţiilor, clădirilor şi construcţiilor existente, etc.;

- realizarea de investiţii prin :- procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de transport;- asigurarea utilităţilor necesare funcţionarii obiectivelor şi capacităţilor noi sau existente; - cumpărarea de clădiri, construcţii, unităţi de producţie, etc.;- cumpărarea de materiale şi piese de schimb, animale de producţie şi reproducţie;- plantaţii pomicole, viticole şi de alte specii;

30

- alte investiţii.În vederea obţinerii de credite pentru investiţii, în completarea surselor proprii,

întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să prezinte băncii, pe lângă documentaţia comună oricărui credit şi următoarele documente specifice:

- studiu de fezabilitate pentru proiectul de investiţii propus;- documentaţia tehnico-economică aferentă obiectivului de investiţii sau

memoriul justificativ privind necesitatea efectuării acestor investiţii, cu devize estimative şi lista de utilaje şi alte dotări, inclusiv proiecţia surselor de finanţare şi a utilizării acestora pe toată perioada de creditare;

- autorizaţia de construcţie cu toate avizele şi acordurile necesare obţinerii acesteia, inclusiv proiectul de execuţie;

- lista cheltuielilor de capital pentru investiţia aprobată;- documente privind situaţia juridică a terenului;- alte documente prevăzute de legislaţia în vigoare.Creditele pentru investiţii se acordă în completarea resurselor proprii ale

întreprinderii dar, de regulă, nu depăşesc 85% din valoarea totală a proiectului, diferenţa de 15 % reprezentând aportul propriu al întreprinderii. Volumul maxim al creditelor pentru investiţii se stabileşte la nivelul deficitului net de resurse ce rezultă din proiecţia surselor pentru investiţii şi a utilizării acestora, calculat pe baza fluxurilor de numerar determinate pentru întreaga activitate de exploatare a întreprinderii. Proiecţia surselor pentru investiţii se foloseşte atât pentru determinarea mărimii deficitului de resurse dar şi pentru stabilirea modului şi perioadei de utilizare a creditului, precum şi a perioadelor de graţie şi de rambursare a creditului.

La acordarea creditelor pentru investiţii, pe lângă analiza financiară obişnuită pentru creditele pe termen scurt, se mai calculează o serie de indicatori specifici privind investiţia cum ar fi: pragul de rentabilitate, rata internă de rentabilitate, durata de recuperare a investiţiei, cursul de revenire net actualizat, etc., utilizându-se formule de calcul şi criterii de apreciere conform normelor băncii.

• Creditele pentru cumpărarea de acţiuni şi active scoase la vânzare de AVAS prin oferta publică, negociere, licitaţie sau metode specifice pieţei de capital. Aceste credite se acordă pe perioade de cel mult 5 ani, iar valoarea creditului nu poate fi mai mare de 70% din preţul de ofertă ce trebuie achitat, împrumutatul fiind obligat să achite cel puţin 30% din acest preţ înainte de efectuarea plăţii din credit. La analiza capacităţii de rambursare a creditului solicitat pentru cumpărarea de acţiuni nu se vor lua în considerare veniturile din dividendele estimate pentru acţiunile cumpărate din credit. Acordarea acestor credite poate fi garantată în proporţie de cel mult 50% cu gajul asupra activelor achiziţionate, diferenţa de garanţii necesare fiind acoperită cu alte garanţii uzuale solicitate de bancă.

• Creditele pentru promotori imobiliari care se acordă întreprinderilor ce construiesc şi vând locuinţe direct către persoane fizice. Pentru a beneficia de astfel de credite, întreprinderea trebuie să posede dreptul de proprietate sau de folosinţă asupra terenului pe care urmează a se edifica locuinţele şi să prezinte băncii un portofoliu de comenzi / contracte încheiate cu persoanele fizice care doresc să cumpere locuinţe cu plată integrală sau în rate. În cazul în care locuinţele se vând cu plată integrală, rambursarea creditului se face la data vânzării locuinţelor, dar banca poate să acorde credite şi persoanelor fizice în vederea dobândirii acestor locuinţe;

• Creditele ipotecare sunt acordate pentru construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau comercială, în conformitate cu Legea nr.190 / 1999 privind creditul ipotecar, pe o perioadă de cel puţin 5 ani.

31

La acordarea acestor credite, pe lângă documentaţia de credit obişnuită, întreprinderile trebuie să prezinte un raport de evaluare întocmit de un evaluator atestat ANEVAR a devizului estimativ întocmit de o antrepriză de construcţii, precum şi planul de finanţare a construcţiei convenit cu constructorul şi în care să se prevadă eşalonarea în timp a sumelor avansate. Creditul ipotecar se garantează cu ipoteca de rang I asupra imobilului a cărui construcţie se finanţează, iar valoarea imobilului trebuie să acopere în proporţie de cel puţin 120% valoarea creditului ipotecar.

• Creditele pentru activitatea de leasing de care beneficiază întreprinderile ce au ca obiect de activitate operaţiunile de leasing. Sunt utilizate pentru achiziţionarea bunurilor ce vor face obiectul contractelor de leasing. Aceste bunuri se achită din avansul încasat de la beneficiarul contractului de leasing, iar restul din credit bancar, rambursarea creditului urmând a se efectua din cesiunea încasării ratelor de leasing, creditul fiind garantat cu însăşi bunul achiziţionat de întreprindere în vederea închirierii în sistem leasing .

32

5. METODE DE ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ IN RELATIA DE CREDIT

Orice finanţator al unei IMM şi nu numai a acestora, pentru a decide asupra acordării resurselor ce i se solicită sau pe care el, din proprie iniţiativă, doreşte să le acorde unor beneficiari din motive foarte diferite, este interesat să cunoască starea potenţialului sau potenţialilor beneficiari pentru a-i selecţiona pe cei mai potriviţi, cei care au potenţialul cel mai mare de a duce la îndeplinire obiectivele urmărite prin finanţarea respectivă. În acest sens, teoria şi practica economică au sintetizat, în timp, pe baze experimentale, un instrument complex de cunoaştere şi evaluare în stare să ofere argumentele necesare unei decizii de acceptare sau de refuz a finanţării solicitate. Acest instrument este analiza economico-financiară la care apelează toţi finanţatorii, pe care tot ei au perfecţionat-o treptat, în colaborare şi cu sprijinul celor ce apelează la ei, pentru a se face mai bine cunoscuţi şi a demonstra că ei merită să fie sprijiniţi în tentativele lor.

5.2. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ ÎN CADRUL PROGRAMELOR DE CREDITARE A IMM DIN ROMÂNIA

În general, toate băncile din România acordă credite întreprinderilor, dacă îndeplinesc o serie de condiţii generale de eligibilitate şi condiţii specifice, pentru fiecare tip de credit solicitat, în conformitate cu politica de creditare a fiecărei bănci.

În consecinţă, pe piaţa bancară din România, cea mai mare parte a băncilor acordă credite întreprinderilor mici şi mijlocii, oferind o mare varietate de produse de creditare. O analiză comparativă a surselor de creditare arată că, pentru produse similare oferite de diferite bănci, din surse proprii, există foarte multe elemente comune, diferenţa fiind dată de politica de creditare specifică fiecărei bănci, capacitatea fiecărei bănci de a desfăşura acest tip de activitate, modul de abordare a riscului de credit, politica de costuri practicată precum şi cultura organizaţională privind activitatea de creditare.

Cu alte cuvinte, pentru asigurarea resurselor financiare necesare la costuri optime, întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să cunoască, în primul rând, care sunt instituţiile de credit care acordă credite acestui segment de clienţi (existând şi bănci “elitiste” care nu numai că nu acordă credite, dar nici nu deschid conturi curente pentru întreprinderi care nu au un anumit nivel al cifrei de afaceri), care sunt condiţiile de eligibilitate şi de standing financiar în vederea accesului la creditare şi care sunt condiţiile de costuri şi garantare practicate de bănci.

Dacă în privinţa costurilor şi a garanţiilor practicate, diferenţele între sursele de creditare tind să se diminueze, cea mai importantă componentă a procesului de creditare, care diferenţiază accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la sursele de creditare, o reprezintă analiza economico – financiară realizată de bănci în vederea luării deciziei de creditare. Deşi scopul este de a determina capacitatea de rambursare şi de a selecta clienţii, există diferenţe majore între bănci în abordarea analizei economico – financiare dar şi între modelele la care au ajuns, profunzimea, interpretarea şi în general calitatea sa. Practic, fiecare finanţator are propriul model de

33

analiză economico-financiară care, chiar dacă are cam acelaşi conţinut la toţi, diferă de la un finanţator la altul în funcţie de experienţă, tradiţie, scop, rafinament, etc.

În general, pentru evaluarea cererilor de credit, analiza economico – financiară are în vedere următoarele:

- îndeplinirea condiţiilor generale de eligibilitate, care au în vedere domeniul de activitate şi tipul de client, efectuându-se în acest sens o preselecţie a solicitanţilor de credit în urma unei analize sumare, pe baza discuţiilor cu clienţii;

- analiza tranzacţiei solicitate (suma creditului, destinaţie, perioada de creditare, costuri, garanţii, rambursare, etc.);

- analiza solicitantului de credit, respectiv analiza economico – financiară şi a managementului societăţii, analiza sectorului de activitate şi a pieţei de desfacere, iar în cazul creditelor pentru investiţii, analiza studiului de fezabilitate.

Pentru a percepe mai bine importanţa analizei economico – financiare ocazionate de cererile de credite bancare ale IMM, vom prezenta fundamentele unui model clasic, oarecum standardizat (în sensul că se aplică tuturor întreprinderilor, atât întreprinderilor mici şi mijlocii cât şi întreprinderilor mari sau foarte mari, fără a ţine cont de diferenţele dintre aceste categorii), precum şi modalităţi specifice de analiză economico – financiară adaptate întreprinderilor mici şi mijlocii, practicate de unele bănci, pentru credite acordate din surse proprii sau în cadrul unor programe de finanţare externă.

Analiza economico-financiară are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situaţiei întreprinderii, pe baza documentelor de sinteză contabilă (bilanţul contabil şi raportul de gestiune, contul de profit şi pierdere, raportări contabile periodice), ultimei balanţe de verificare, bugetului de venituri şi cheltuieli şi fluxului de numerar, pe perioadele anterioare, precum şi pe perioada de creditare solicitată. Aceasta presupune:

• analiza bilanţului contabil, la trei perioade anterioare (respectiv ultimii doi ani încheiaţi şi data ultimei balanţe de verificare), urmărindu-se:

- principalele elemente de activ şi de pasiv, ca structură, şi evoluţia lor în perioada anterioară;- onorarea obligaţiilor de plată şi a datoriilor faţă de terţi şi în special faţă de personal, faţă de buget şi instituţiile financiare;- corelaţiile de bilanţ şi necesităţile de finanţare.• analiza veniturilor, cheltuielilor, şi a contului de profit şi pierdere, urmărindu-se:- veniturile şi cheltuielile aferente activităţii de bază precum şi rezultatul din

exploatare obţinut; - costurile şi veniturile, în vederea dimensionării corecte a necesităţilor de finanţare ;- veniturile şi cheltuielile financiare şi excepţionale precum şi impactul acestora asupra rezultatului de ansamblu al întreprinderii;- evoluţia rezultatelor obţinute şi a repartizării profitului realizat, iar în cazul

înregistrării de pierderi, care sunt cauzele care le-au determinat, modul de remediere a situaţiilor respective şi de recuperare a pierderilor;

• analiza fluxurilor de numerar, pe perioadele precedente, precum şi cele previzionate pentru perioada de creditare, prin care se urmăresc încasările, plăţile şi disponibilităţile întreprinderii pentru fiecare perioadă de timp analizată (lună calendaristică, trimestru, an), respectiv:

- intrările de numerar în întreprindere, evidenţiate distinct, pe tipuri de surse;- ieşirile de numerar din întreprindere, în vederea onorării obligaţiilor de plată faţă de terţi;- surplusul/deficitul de numerar la sfârşitul fiecărei perioade, înainte de

onorarea obligaţiilor de plată faţă de bancă şi după plata acestor obligaţii;

34

Analiza financiară are ca punct de plecare bilanţul contabil, care este documentul oficial de gestiune al întreprinderii şi oferă o imagine contabilă de ansamblu asupra situaţiei patrimoniale, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute, pe baza unor acte administrative emise la un moment dat. Dacă bilanţul reprezintă situaţia patrimoniului existent al întreprinderii la un moment dat, contul de profit şi pierderi arată modul în care s-a ajuns la situaţia respectivă (veniturile şi cheltuielile efectuate), pornind de la situaţia existentă la începutul perioadei, iar situaţia fluxurilor de numerar arată momentul în care s-au realizat efectiv mişcările de fonduri aferente respectivelor venituri şi cheltuieli ale societăţii pe perioada analizată.

Indicatorii de analiză a bonităţii întreprinderilor utilizaţi de bănci, diferă de la o bancă la alta atât din punct de vedere al numărului, tipului, modului de calcul şi de interpretare a rezultatelor, în funcţie de politica fiecărei bănci de a fi mai permisivă sau restrictivă la acordarea creditelor.

Principalii indicatori de analiză a bonităţii întreprinderilor utilizaţi de bănci sunt:

• Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de întreprindere din vânzarea produselor şi prestarea serviciilor către terţi, chiar dacă nu au fost încasate efectiv. Se urmăreşte dacă aceasta este constantă sau ascendentă, orice evoluţie descendentă fiind un semnal negativ serios pentru bancă. În aprecierea acestui indicator se are în vedere evoluţia producţiei fizice la principalele produse, influenţa creşterii preţurilor, consolidarea acestora în echivalent valută, urmărindu-se evoluţia în termeni reali.

• Capitalurile proprii arată gradul de capitalizare al societăţii, respectiv contribuţia proprietarilor la dezvoltarea afacerii, valoarea rezultatelor obţinute precum şi politica de repartizare a profiturilor realizate în perioadele anterioare. Un nivel redus al capitalurilor faţă de volumul de activitate arată neîncrederea proprietarilor în viitorul firmei şi/sau rezultate nesemnificative obţinute în perioadele anterioare şi/sau limitări ale posibilităţilor de susţinere financiară a afacerii de către proprietari;

• Gradul de îndatorare reprezintă ponderea datoriilor întreprinderii faţă de terţi în total pasive şi arată dependenţa întreprinderii faţă de diverşi creditori, fiind de apreciat întreprinderile care înregistrează un raport echilibrat între fondurile proprii şi fondurile atrase (datorii).

• Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere), în cifre absolute, reprezintă indicatorul sintetic ce caracterizează eficienţa activităţii desfăşurate, influenţând direct nivelul fondurilor proprii, în sensul majorării lor cu profitul sau diminuării lor cu pierderea. De regulă, băncile nu acordă credite întreprinderilor care nu reuşesc să-şi acopere cheltuielile cu venituri şi deci înregistrează pierderi, iar în cazul în care profiturile sunt mici, creditarea se face cu mare prudenţă. În anumite cazuri se pot credita şi întreprinderile care înregistrează pierderi, dacă aceste pierderi sunt justificate de sezonalitatea activităţii sau se datorează unor cauze temporare şi există certitudinea recuperării lor pe perioada de creditare.

• Fondul de rulment reprezintă diferenţa între pasivele pe termen lung ale societăţii şi activele imobilizate. În cazul unei bune gestionări financiare, activele imobilizate trebuie să fie acoperite integral din pasivele pe termen lung, deci fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, iar în cazul în care acest indicator înregistrează valori negative, se va urmări preocuparea managementului pentru echilibrarea lor prin majorarea fondurilor proprii, constituirea rezervelor şi a altor fonduri din profitul realizat, vânzarea unor active fixe, etc., evitându-se finanţarea cu surse pe termen scurt a activelor imobilizate.

• Necesarul de fond de rulment reprezintă diferenţa între activele realizabile pe termen scurt şi datoriile pe termen scurt (sub 1 an) şi arată, în mărime absolută,

35

modul de acoperire cu active valorificabile pe termen scurt a datoriilor pe termen scurt, acest indicator fiind apreciat dacă înregistrează valori pozitive.

• Lichiditatea reprezintă capacitatea unei societăţi de a face faţă datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea activelor sale circulante în disponibilităţi. În funcţie de lichiditatea activelor luate în considerare, există doi indicatori de lichiditate utilizaţi, respectiv lichiditate curentă = active circulante / datorii curente, lichiditate imediată = (active circulante – stocuri) / datorii curente.

Când valorile acestora sunt supraunitare, întreprinderea este apreciată pozitiv, dar când valorile sunt foarte mari este posibil ca întreprinderea să acumuleze active circulante nevalorificabile (creanţe nerecuperabile sau stocuri nevandabile).

• Viteza de rotaţie a activelor circulante arată numărul de cicluri efectuate de activele circulante în decursul unei perioade şi se determină ca raport între cifra de afaceri şi activele circulante medii (la începutul şi sfârşitul perioadei analizate).

• Viteza de rotaţie a stocurilor se calculează în două moduri şi arată de câte ori se înlocuieşte stocul sau câte zile staţionează în medie stocurile într-o întreprindere pe durata unei perioade de timp:

- viteza de rotaţie = costul aprovizionărilor / stocul mediu = nr. rotaţii- viteza de rotaţie = (stocul mediu x 360 ) / costul aprovizionărilor = nr. zileStocul mediu reprezintă media aritmetică a stocurilor existente la începutul şi

sfârşitul perioadei analizate.• Durata medie de încasare a creanţelor, exprimată în zile, arată amânarea

medie a plăţii acordată clienţilor şi se calculează astfel: - durata medie de încasare a creanţelor = (soldul mediu al creanţelor x 360) /

cifra de afaceri• Durata medie de plată a furnizorilor, exprimată în zile, reprezintă

amânarea medie a plăţii furnizorilor şi se calculează similar cu durata de încasare a creanţelor.

Analiza duratelor medii de încasare a creanţelor şi de plată a furnizorilor arată durata creditelor comerciale acordate şi primite de întreprindere. O bună gestiune a întreprinderii urmăreşte reducerea perioadei de încasare a clienţilor fără a prejudicia piaţa de desfacere, respectiv cifra de afaceri, iar în cazul termenelor de plată către furnizori trebuie urmărit comparativ, costul creditului comercial acordat de furnizori şi costul unui credit bancar pe termen scurt.

• Indicatorii referitori la rentabilitate Rentabilitatea economică arată capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit

din întreaga sa activitate economico-financiară, iar rentabilitatea financiară exprimă capacitatea capitalului investit de a produce profit.

Cele mai uzuale formule de calcul sunt : - rentabilitatea economica = profit brut / cifra de afaceri - rentabilitatea economica = profit brut / total activ- rentabilitatea financiara = profit net / capitaluri propriiÎn vederea reducerii perioadei de timp necesare analizei şi evaluării riscului de

credit, cea mai mare parte a băncilor utilizează un sistem scoring de stabilire a performanţei financiare a întreprinderii, respectiv îşi stabilesc un număr de indicatori calculaţi pe baza datelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierderi, cărora le atribuie un anumit punctaj. În funcţie de punctajul total, obţinut prin însumarea punctelor acordate fiecărui indicator, clientul este clasificat într-o anumită clasă de bonitate, sau performanţă financiară, respectiv i se atribuie un anumit rating de credit. De regulă se stabilesc 5 clase de bonitate, notate de la A la E sau de la 1 la 5, în ordinea descrescătoare a performanţei financiare. Pot beneficia de credite numai clienţii care

36

se încadrează în primele 3 dintre aceste clase, însă pentru anumite produse de credit este obligatorie încadrarea în prima categorie de bonitate. Dacă după stabilirea ratingului de credit, solicitantul se încadrează în primele categorii, se continuă analiza fluxurilor de numerar pe perioada istorică şi pe perioada de creditare, precum şi celelalte aspecte care ţin de evaluarea cererii de credit.

În vederea extinderii bazei de clienţi eligibili, unele bănci au introdus în acest sistem scoring, pe lângă indicatorii cantitativi, calculaţi pe baza datelor din bilanţ, şi indicatori calitativi, care reflectă aprecierea subiectivă a analistului de credit cu privire la anumite aspecte necuantificabile, dar care pot influenţa capacitatea de rambursare a creditului (de exemplu calitatea acţionarilor şi a managementului societăţii, evoluţia pieţei de desfacere, calitatea garanţiilor oferite, istoricul relaţiilor de creditare, etc.).

Indicatorii utilizaţi, modul de calcul şi punctajul acordat fiecăruia dintre ei în funcţie de valorile obţinute sunt prezentate sintetic în tabelul următor :

Tabelul nr.5.1Credit Scoring

Nr.Crt.

Indicator Mod de calcul Valoare indicator

Punctaj acordat

1 Gradul de îndatorare

(Împrumuturi + alte datorii)×100—————————————

Total active

0 – 30 %30,1 – 50 %50,1 – 65 %65,1 – 80 %peste 80 %

10p8p5p2p0

2 Lichiditate imediată

Active curente – stocuri × 100—————————————

Datorii curente

Peste 110 %95,1 – 110 %

75,1 – 95%50,1 – 75 %

sub 50 %

10p8p5p2p0

3 Solvabilitate Capitaluri proprii × 100 ——————————————

Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu şi termen lung

peste 50 %40,1 – 50 %30,1 – 40 %20,1 – 30 %

sub 20 %

10p8p5p2p0

4 Profitabilitate Profit netTotal cheltuieli

peste 10 %5,1 – 10 %3,1 – 5 %1,1 – 3 %

sub 1 %

10p8p5p2p0

5 Eficienţa activităţii de exploatare

Venituri din exploatareCheltuieli din exploatare

peste 120 %100,1 – 120 %

90,1 – 100%70,1 – 90 %

sub 70 %

10p8p5p2p0

În funcţie de performanţa financiară, obţinută prin totalizarea punctajelor aferente fiecărui indicator, întreprinderile solicitante de credit se clasifică după cum urmează :Clasa A B C D EPunctaj 41 - 50 31 – 40 21 - 30 11 - 20 0 - 10

Această abordare a evaluării performanţei financiare a unei întreprinderi prezintă avantajul unei analize şi a unui răspuns primit într-un termen foarte scurt, dar

37

şi foarte multe dezavantaje pentru întreprinderile mici şi mijlocii din România, cunoscut fiind ca, dintr-o multitudine de motive, cea mai mare parte a situaţiilor financiare nu reflectă realitatea. Astfel, prin aplicarea acestui procedeu de evaluare nici rezultatul obţinut nu reflectă cu adevărat performanţa financiară şi potenţialul de rambursare a creditelor solicitate.

Din aceste motive, o serie de bănci, fonduri de investiţii şi instituţii de credit au adoptat metode de analiză şi evaluare a cererilor de credit specifice întreprinderilor private mici şi mijlocii, care permit o serie de ajustări ale situaţiilor financiare oficiale (bilanţurile depuse la Administraţiile Financiare) ale întreprinderilor, ale fluxurilor de numerar (pe baza intrărilor şi ieşirilor reale de fonduri), iar decizia de creditare se bazează mai puţin pe situaţia financiară oficială, sau valoarea şi structura garanţiilor, punându-se accentul pe determinarea reală a capacităţii de rambursare a creditului solicitat.

Aşa cum am precizat mai înainte, în ţara noastră există, sub multiple aspecte, situaţii nemaiîntâlnite în alte ţări, analiza economico-financiară a întreprinderilor mici şi mijlocii efectuate de anumite bănci din România, specializate în finanţarea IMM, se face diferenţiat faţă de analiza standard aplicată unei întreprinderi mari. Există o serie de metodologii specifice dezvoltate de fiecare bancă interesată în valorificarea potenţialului acestui sector al IMM, care au căutat să-şi adapteze modelul intern de analiză economico-financiară la realitatea mediului economic în care întreprinderile mici şi mijlocii îşi desfăşoară activitatea, unele dintre ele beneficiind de consultanţa unor bănci străine, instituţii financiare sau firme de consultanţă specializate în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu care au colaborat în dezvoltarea unor programe de finanţare specifice acestei categorii de întreprinderi.

5.3. METODE SPECIFICE DE ANALIZĂ FINANCIARĂ UTILIZATE PE PLAN INTERNAŢIONAL

Voi prezenta în continuare două modele utilizate de finanţatorii americani şi cei europeni. Între cele două metode de analiză există numeroase elemente comune (ambele au la bază analiza fluxurilor de numerar) însă există şi importante specificităţi care le diferenţiază.

Modelul american se potriveşte mai bine întreprinderilor mijlocii, în timp ce modelul european este utilizat pe scară mai largă pentru finanţarea microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici.

a) Modelul american de analiză financiară presupune analiza capacităţii de rambursare a împrumutatului pe baza informaţiilor cuprinse în planul de afaceri, analiza financiară fiind realizată pe baza datelor din documentele financiare oficiale, ajustate în funcţie de situaţia reală, precum şi pe baza proiecţiilor privind fluxurile reale de numerar pe perioada de creditare. Pentru a lua decizia de creditare, analiza financiară presupune parcurgerea mai multor etape.

Mai întâi se realizează analiza bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere, ceea ce presupune transpunerea tuturor poziţiilor bilanţiere existente în documentele contabile oficiale ale societăţii, pentru trei perioade anterioare de raportare, într-un format specific, activele şi pasivele societăţii fiind ordonate după natura lor şi gradul de lichiditate, respectiv exigibilitate, iar veniturile şi cheltuielile aferente produselor vândute, activităţilor administrative şi cu caracter general ale întreprinderii, excepţionale şi fiscale.

După transpunere, pentru o evaluare cât mai exactă a datelor financiare, analistul băncii trebuie să ajusteze datele din documentele financiare ale firmei.

38

Aceste ajustări trebuie bine documentate şi explicate în raportul de prezentare a creditului pe care îl întocmeşte. Ajustări obligatorii:

• creanţe nerecuperabile: creanţele firmei trebuie clasificate în funcţie de vechimea lor, precum şi de calitatea debitorului. Creanţele mai vechi de un an, precum şi cele care sunt în litigiu sunt considerate nerecuperabile şi de aceea ele vor fi tratate drept cheltuieli excepţionale pe perioada analizată. Ca urmare:

- se reduce soldul debitor al contului „clienţi” cu suma respectivă;- se măresc cheltuielile excepţionale cu suma corespunzătoare.

• stocuri ce nu pot fi valorificate: în această categorie intră stocurile care sunt deteriorate sau care nu mai pot fi vândute din diverse motive (de exemplu, făina mucegăită, metraje prost croite, etc.). Valoarea acestor stocuri va fi considerată cheltuială excepţională şi se vor ajusta şi completa în mod corespunzător. Ca urmare:

- se reduce soldul debitor al contului „stocuri” cu suma respectivă;- se măresc cheltuielile excepţionale cu suma corespunzătoare.

• avansuri de trezorerie: avansurile luate de către acţionari / asociaţi în contul dividendelor vor fi considerate cheltuieli pentru firmă. Ca urmare :

- se reduce soldul debitor al contului „avansuri de trezorerie” cu suma respectivă;

- se măresc cheltuielile excepţionale cu suma corespunzătoare.• venituri din producţia neîncasată: există societăţi comerciale care

înregistrează anumite venituri şi costurile aferente, în momentul în care materia prima este introdusă în procesul de producţie. Aceste venituri sunt înregistrate la cost, nu la preţul de vânzare, în contul 711. Drept urmare, valoarea veniturilor din producţia neîncasată trebuie scăzută din cheltuielile de exploatare.

Indicatorii financiari nu sunt singurul element care se ia în considerare la analizarea unei solicitări de creditare. Dacă o firmă are indicatori slabi, administratorul de credit stă de vorbă cu clientul şi încearcă să afle şi să înţeleagă ce anume a determinat o astfel de situaţie. În funcţie de rezultatul investigaţiilor, administratorul de credit decide dacă se continuă sau se întrerupe analiza cererii de creditare.

Indicatorii utilizaţi în analiza de bilanţ şi a contului de profit şi pierderi sunt următorii : total active circulante1) lichiditatea curentă = ———————— total datorii curente

total active circulante – total stocuri2 ) lichiditatea imediată = ——————————————— total datorii curente

media soldurilor contului „Clienţi” la începutul şi3) durata medie de încasare sfârşitul perioadei analizate a creanţelor (zile) = ———————————————————— cifra de afaceri / 365

media soldurilor contului „Clienţi” la începutul şi sfârşitul perioadei analizate4) rotaţia stocurilor = ——————————————————— costul mărfii vândute

media soldului contului „Furnizori” de la începutul şi5 ) perioada medie de sfârşitul perioadei analizate plată a furnizorilor (zile) = —————————————————————— costul mărfii vândute / 365

39

profit net6 ) marja profitului net (%) = —————— × 100 cifra de afaceri

total datorii7 ) gradul de îndatorare = ————————— total capitaluri asociaţi

În cazul în care se apreciază pozitiv istoricul activităţii firmei, pe baza estimărilor şi discuţiilor cu reprezentatul întreprinderii, însoţite eventual de documente justificative, se trece la o a doua fază de analiză, în care se realizează proiecţiile de venituri şi cheltuieli reale ale societăţii pe perioada de creditare şi în baza acestor proiecţii, la realizarea fluxului de numerar (cash-flow) pe perioada de creditare.

Fluxul de numerar este format din patru părţi, care conţin: - linii privind intrările de numerar, defalcate pe surse; - ieşirile de numerar pentru desfăşurarea activităţii curente,

defalcate pe tipuri de cheltuieli;- obligaţiile de plată faţă de bancă, ce decurg din împrumutul

solicitat, cheltuielile de investiţii şi alte obligaţii financiare estimate; - indicatori privind fluxurile de numerar.Prin realizarea acestui flux de numerar băncile urmăresc să estimeze existenţa

numerarului disponibil în întreprindere pentru toate perioadele în care se înregistrează obligaţii faţă de bancă (de regulă lunar), la un nivel care să acopere aceste obligaţii, pornind de la istoricul fluxurilor de numerar şi estimările realiste privind cifra de afaceri.

În funcţie de cele prezentate mai sus, se calculează, în partea a patra a acestui flux de numerar, mai mulţi indicatori, cei mai importanţi fiind : ieşiri de numerar privind costuri fixe ——————————————— marja contribuţiei8 ) pragul previzionat de profitabilitate = ————————————————— număr de vânzări

numerar din vânzări – ieşiri de numerar privind costuri variabile marja contribuţiei = —————————————————————————— numerar din vânzări numerar disponibil9 ) acoperirea previzionata a serviciului datoriei = ——————————— rata+dobândă (total credite)

După parcurgerea etapelor de mai sus şi analiza rezultatelor, se verifică dacă:- evoluţia indicatorilor de bilanţ şi ai contului de profit şi pierdere este

favorabilă;- din analiza proiecţiilor de cash flow rezultă că pragul de profitabilitate este

subunitar (se doreşte a fi cât mai mic) şi serviciul datoriei este de minim 1,1;- întreprinderea înregistrează valori pozitive ale numerarului existent la

sfârşitul fiecărei perioade.

40

Dacă aceste cerinţe sunt îndeplinite atunci, din punct de vedere al analizei financiare, creditul poate fi acordat, decizia de acordare fiind luată după ce se analizează şi celelalte aspecte ale tranzacţiei.

Programele de creditare derulate în România care au la bază acest tip de analiză financiară pun accentul în mod deosebit pe calitatea activităţii desfăşurate de întreprindere şi pe analiza aspectelor nefinanciare ale afacerilor pentru care se solicită finanţarea (prezentate în planul de afaceri) şi mai puţin pe informaţiile din documentele contabile oficiale sau pe gradul de acoperire cu garanţii a creditului solicitat, existând posibilitatea creditării unei întreprinderi chiar şi în condiţiile în care valoarea garanţiilor este mai mică decât creditul solicitat, întrucât nu este prevăzută o cerinţă minimă de garantare a creditului.

b) Modelul european de analiză financiară, spre deosebire de cel american, se bazează pe cash flow-ul din perioada anterioară solicitării creditului. Acest model ţine seama de faptul că IMM nu reprezintă o categorie de întreprinderi omogene şi de aceea în aplicarea sa se are în vedere că analiza întreprinderilor micro şi mici, presupune o abordare diferită, raportat la cazul firmelor mijlocii şi mari.

În cazul micilor întreprinzători, asociaţii familiale, persoane fizice autorizate sau societăţi comerciale cu răspundere limitată cu cifra de afaceri redusă şi număr mic de angajaţi, abordarea trebuie să fie cât mai explicită, experienţa în domeniul lucrului cu banca fiind în marea majoritate a cazurilor absentă.

Înainte de demararea oricărei colaborări, din discuţia cu solicitantul, se stabileşte dacă acesta îndeplineşte criteriile de eligibilitate şi de garantare a creditului; abia după aceea este solicitată întocmirea documentaţiei. Pe baza documentelor primite, se realizează o scurtă pre-analiză (eventual se verifică pe ultima balanţă gradul de îndatorare, datorii la bugetul de stat, furnizori, împrumuturi, perioada de plată a furnizorilor, etc.), modul de evoluţie a profitului (dacă nu a înregistrat o creştere “spectaculoasă” şi nejustificată în ultimele 2 luni), etc. Toate aceste informaţii sunt necesare în vederea stabilirii dacă este necesară continuarea analizei – prin stabilirea vizitei la sediul solicitantului ( în vederea optimizării activităţii băncii, în cazul în care nu se îndeplinesc condiţiile generale de creditare după această pre-analiză, se comunică refuzul băncii de a acorda creditul solicitat).

Analiza solicitărilor de credit este prezentată sintetic în cadrul referatului de credit întocmit de analistul de credit, care cuprinde următoarele aspecte:

1. Date despre întreprindere: denumire, întreprinderi legate, obiect de activitate, sediu/ puncte de lucru, conturi la bănci.

Sursa de informaţii: documente depuse la bancă ( acte constitutive, etc.) şi discuţii cu clientul, verificarea informaţiilor la punctele de lucru – contractele de închiriere, etc.).

2. Date despre credit: destinaţia acestuia, suma solicitată / propusă, perioada de creditare (cu / fără garanţie), rata lunară – indicată de client / propusă de analistul băncii, suma necesară întregii investiţii pe surse de finanţare (sursa din credit, surse proprii, alte împrumuturi, etc.).

Sursa de informaţii: cererea de credit, discuţii cu solicitantul.3. Istoric al împrumuturilor: împrumuturi de la banca la care face solicitarea

(suma, perioada, dobânda, comentarii asupra plăţii), împrumuturi de la alte bănci (suma, perioada, dobânda, comentarii asupra plăţii).

Sursa de informaţii: discuţii cu solicitantul, consultare CRB (Centrala Riscurilor Bancare) etc.

4. Analiza abilităţilor manageriale ale proprietarului / managerului: pregătirea profesională, experienţa în afaceri, statut social, funcţii deţinute.

41

Sursa de informaţii: discuţii cu solicitantul creditului – administratorul firmei.5. Comentarii privind firma / entitatea economică: scurt istoric al

întreprinderii, activitatea companiei, structura acţionariatului, companii legate, managementul, organizarea şi capitalul uman, produse, servicii, piaţă, amplasament, marketing, clienţi / furnizori, modalităţi de plată / încasare, concurenţă, planuri de dezvoltare, strategie de piaţă.

Sursa de informaţii: documentaţia de credit, discuţii şi vizitarea clientului în vederea verificării informaţiilor.

Referatul întocmit de analistul de credit al băncii cuprinde 3 anexe:- Anexa1 - Indicatori financiari şi situaţia patrimonială;- Anexa 2 – Cash-flow-ul firmei;- Anexa 3 – Proiecţia de cash-flow a firmei.

6. Situaţia patrimonială Tabelul nr.5.2.

Situaţia patrimonială S.C…….. la data de zi /lună /anActive 0 100% Pasive 0 100%Total active imobilizate 0 % Capitaluri proprii 0 #

Total datorii 0 #Datorii pe termen lung 0

Bunuri imobile 0 Împrumuturi 0Punct de lucru, proprietateMijloace de transport 0 Alte datorii pe termen lung 0Alte active fixe 0EchipamenteMaşini, utilaje, instalaţiiObiecte de inventarTotal active circulante 0 % Datorii pe termen scurt 0 #Disponibil la bănci ÎmprumuturiNumerar FurnizoriStocuri de mărfuri/ materii prime/ produse finiteCreanţe de încasat 0 Datorii la bugetul statului 0Economii Alte impozite şi taxe, fonduri

specialeCASImpozitul pe profitTVA de plată

Alte active circulante 0 Alte datorii pe termen scurt 0TVA de recuperat -

În vederea obţinerii unei situaţii cât mai apropiate de realitate, referitor la patrimoniul firmei sunt necesare o serie de ajustări a situaţiilor financiar-contabile. Acestea constau în adăugiri sau reduceri atât pe activ cât şi pe pasiv, pentru stabilirea unor valori cât mai apropiate de realitate a activelor luate în calcul.

Situaţia patrimonială trebuie să reflecte toate resursele angajate de firmă în activitatea sa. Ca urmare, activele utilizate de către întreprindere, atât cele care-i aparţin din punct de vedere legal (se regăsesc în situaţiile contabile) cât şi cele care nu se regăsesc în documentele financiare (dar care aparţin proprietarilor întreprinderii sau au fost achiziţionate de către firmă, dar aceasta nu dispune de documente doveditoare) trebuie să se regăsească în analiza patrimoniului. De asemenea, datoriile contractate de terţi (proprietari) şi destinate finanţării afacerii vor trebui incluse.

42

În documentaţia solicitată clientului, sunt cuprinse următoarele situaţii la zi: lista mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar (completă), lista stocurilor (reale), lista datoriilor la furnizori şi a creanţelor de încasat.

Acestea sunt cerute la zi, adică la data prezentării documentaţiei la analistul băncii, întrucât reflectă în mod corect situaţia în momentul analizei, o situaţie de la data ultimei balanţe întocmite şi prezentate nemaifiind de actualitate (mai ales în ceea ce priveşte activele circulante şi datoriile pe termen scurt). În cazul în care ultima balanţă întocmită este mai recentă de 10 zile şi este completă, pot fi folosite informaţiile de aici.

Pe baza acestor liste este întocmită situaţia activelor imobilizate corporale, la o valoare de piaţă, iar dacă nu poate fi obţinută, la valoarea de inventar. Verificarea se face pe baza documentelor de proprietate, ale firmei sau ale asociaţilor. Stabilirea valorii de piaţă a bunurilor se face în colaborare cu evaluatorul băncii, în funcţie de anul de fabricaţie şi de alte elemente corespunzătoare evaluării fiecărui activ în parte. Din prudenţă, în general se preferă o subevaluare a activelor existente, mai ales dacă bunurile respective vor face obiectul garanţiei.

În cazul imobilizărilor în curs, valoarea trecută în situaţia patrimonială se determină pe baza procesului verbal de recepţie parţială.

În cazul bunurilor închiriate prin leasing – la activ se înregistrează întreaga valoare a bunului (şi valoarea reziduală), iar la pasiv se trec soldul şi dobânzile ce urmează a fi plătite societăţii de leasing.

Alte tipuri de imobilizări (necorporale, financiare) se regăsesc foarte rar în cazul IMM - urilor, iar în situaţia în care apar, se iau din balanţă (sold debitor cl.2)

Activele circulante – cuprind: disponibilul la bănci (dovada fiind ultimul extras de cont – recent / sau sold debitor 512), numerar la data analizei (de regulă se solicită numerarul aflat în casa de marcat la punctele de lucru, la data vizitei, care se numără în faţa analistului băncii), stocul de mărfuri şi materii prime (la preţ de achiziţie fără adaos şi TVA, se verifică la punctul de lucru atât marfa expusă cât şi cea din magazie) - soldul conturilor 371 – 378 – 4428, stocul de produse finite (la costul de producţie), stocul de semifabricate (la costul materiei prime), creanţe (mai puţin cele fără dată de scadenţă convenită, precum şi cele cu scadenţă depăşită; se verifică soldul de creanţe şi termenul de plată cu veniturile din vânzări), “economii” ( bani obţinuţi de proprietar din activitatea desfăşurată şi care nu figurează în evidenţele contabile – aceştia trebuiesc număraţi în faţa analistului de credit – este numerarul aflat acasă la proprietar), avansuri de trezorerie (pentru analiza pe balanţă), TVA de recuperat – din ultima balanţă, debitori diverşi – sold debitor.

Capitalurile proprii se determină întotdeauna ca diferenţă între total pasiv şi datorii.

Datoriile pe termen lung sunt considerate cele care depăşesc un an şi cuprind angajamente din contracte de leasing, linii de credit reînnoite, credite pe termen lung (peste 1 an), indiferent dacă sunt contractate de societate sau de către asociaţi – în folosul şi cu fondurile firmei. Toate acestea sunt verificate pe baza documentelor financiar – contabile şi a contractelor prezentate la bancă.

Datoriile pe termen scurt (sub 1 an), sunt structurate în: împrumuturi de la instituţii financiare sau persoane fizice (neînregistrate) rambursabile în mai puţin de 1 an; datorii către furnizori – reale la data analizei, pe baza listei datoriilor cu furnizorii nominalizaţi (cu sumele aferente) – se verifică soldul datoriei şi termenul de plată să corespundă unui nivel mediu determinat al plăţilor pentru achiziţii; datorii la bugetul statului care cuprind asigurările sociale, impozitul pe profit/venit, TVA de plată , alte impozite şi taxe, fonduri speciale – sursa de informaţii este ultima balanţă. Dacă rulajul

43

creditor al conturilor (clasa 4) este mai mic decât soldul creditor, există restanţe la plata acestora. Aceasta nu se aplică contului 441 – plăţile efectuându-se trimestrial.

În categoria „alte datorii pe termen scurt” se mai încadrează şi „creditorii diverşi” (sold creditor 462 – se iau în calcul în situaţia în care aceştia nu sunt asociaţii societăţii) şi „asociaţi conturi curente” – cont 455.

7. Analiza cash flow-ului întreprinderii (corespondent al contului de profit şi pierderi conform normelor uzuale ale băncii).

Epicentrul analizei economico–financiare a IMM în vederea creditării îl constituie, desigur, cash flow-ul sau altfel spus fluxul net al intrărilor de numerar din încasarea veniturilor sale. Mărimea, regularitatea, viteza etc., formează punctele de sprijin pentru orice decizie. Fără venituri, sau cu venituri precare, instabile şi fără regularitate, întreprinderea, chiar dacă este privită cu bunăvoinţă, n-are nici o şansă pentru obţinerea unui credit. Pentru bănci, cel mai important aspect în realizarea cash-flow-ului unei entităţi economice este viabilitatea informaţiilor de care dispune analistul lor de credit. Sub acest aspect, sursele de informare sunt reprezentate pe de o parte de documentele financiar – contabile puse la dispoziţie de către entitatea economică (bilanţ şi balanţe contabile), iar pe de altă parte de informaţiile obţinute în cursul analizei – prin vizita la punctele de lucru, prin declaraţiile întreprinzătorului (precum şi evidenţele paralele ţinute de acesta la punctele de lucru – unde în general se înregistrează încasările zilnice). După colectarea informaţiilor din cele doua surse, acestea sunt confruntate şi au loc ajustările ce se impun.

În situaţia în care informaţiile puse la dispoziţie de evidenţele contabile sunt complete şi corecte (situaţie destul de puţin întâlnită la IMM din România) cash-flow-ul firmei se determină calculându-se NNAO–ul lunar, iar pe baza mediei NNAO pe perioada analizată se ia decizia de creditare.

Tabelul nr.5.3.Indicatori utilizaţi pentru realizarea cash flow-ului pe fiecare

lună:Venituri din vânzări / prestăriVenituri din chiriiAlte surse de venit Clasa 7Total venituri Σ Clasa 7Cheltuieli privind mărfurileCheltuieli cu materiile prime

607600

Total cheltuieli directe Σ 607,600MARJA COMERCIALĂ BRUTĂ(pentru firme prestatoare nu se calculează)

Diferenţa celor două sume

Cheltuieli administrative (prezentate succint) Toate din clasa 6

Cheltuieli cu materiale consumabileCheltuieli cu combustibiliCheltuieli cu obiecte de inventarCheltuieli cu utilităţileCheltuieli de transportCheltuieli poştale şi de telecomunicaţiiServicii bancareCheltuieli cu terţiImpozite, taxeSalariiAsigurări socialeChiriiAlte cheltuieli de exploatareTOTAL CHELTUIELI ADMINISTRATIVE

44

NUMERAR DIN ACTIVITATEAOPERAŢIONALĂ (NAO)

Marja – Total cheltuieli administrative

Cheltuieli cu impozitul pe profit 691Plăţi de dobânzi 666 + eventual 665Cheltuieli familiale*NUMERAR NET DIN ACTIVITATEAOPERAŢIONALĂ

= NAO – Impozit – Dobânzi – Cheltuieli familiale

Intrări financiareCredite / Venituri din titluri de plasament / alte venituri financiareTotal intrăriIeşiri financiareInvestiţii - achiziţii active, alte cheltuielifinanciare, plata ratelor la credit, etc.Total ieşiriSold final = NNAO + Intrări financiare - Ieşiri

financiare

*Se iau în considerare numai dacă la nivelul familiei întreprinzătorului nu există alte surse de venit decât cele din afacerea analizată. Nivelul lor se determină pe baza coşului zilnic, a cheltuielilor de întreţinere, funcţie de numărul membrilor din familie.

După calculul pentru fiecare lună, se calculează o medie pentru perioada analizată, obţinându-se un NNAO mediu de decizie, pe baza căruia se stabileşte capacitatea de plată a unui credit la nivelul firmei.

În cazul în care datele contabile pe care le-a furnizat întreprinderea sunt viabile în vederea analizei de credit, dar perioadele de timp dintre momentul facturării şi al încasării efective sunt destul de mari, analiza de cash-flow se poate realiza conform tabelului 5.4.:

Tabelul nr.5.4.Încasări din vânzări- încasări pe factura- încasări cash

707 – rulaj creditor 411rulaj debitor 411/1.19

Total încasăriPlăţi directe pentru achiziţii Rulaj debitor 401/1.19 –

Σ (chel.administrative1:6) – 8 – 12 – 13Total plăţiMARJA COMERCIALĂ BRUTĂ(pentru firme prestatoare nu se calculează)

Total încasări - total plăţi

Cheltuieli administrative (prezentatesuccint)

Analog cu exemplul anterior ( clasa 6 ),mai puţin:

1. Cheltuieli cu materiale consumabile2. Cheltuieli cu combustibili3. Cheltuieli cu obiecte de inventar4. Cheltuieli cu utilităţile5. Cheltuieli de transport6. Cheltuieli poştale şi de telecomunicaţii7. Servicii bancare8. Cheltuieli cu terţi9. Impozite, taxe Rulaj debitor 44610. Salarii Rulaj debitor 42111. Asigurări sociale Rulaj debitor 431+Rulaj debitor 43712. Chirii13.Alte cheltuieli de exploatareTotal cheltuieli administrative Σ Cheltuieli (1:13)NAO Marja – Cheltuieli administrativeImpozit pe profit/venit Rulaj debitor 411Plăţi de dobânzi 666Cheltuieli familiale

45

NNAO NAO – Impozit – Dobânzi – Cheltuieli familiale

Tabelul se continuă asemănător celui anterior.

Aceste variante se utilizează atunci când informaţiile financiar – contabile sunt complete, în caz contrar aplicându-se metoda directa – bazata pe ajustarea acestora pe baza informaţiilor verificate din teren.

Situaţiile în care datele financiar-contabile nu reflecta realitatea sunt uneori acele cazuri în care, comparând fluxul de numerar din balanţă, rezultă că societatea este pe pierdere, fie a înregistrat un profit minim, în timp ce patrimoniul firmei (bunurile dobândite prin investirea de sume mari în firma prin creditare – asociaţi conturi curente, creditori diverşi ) este într-o vizibila creştere , iar asociaţii nu au alte surse de venit şi nu au înstrăinat bunuri din patrimoniul personal.

Pe baza încasărilor ajustate (din datele oferite de client şi verificarea încrucişată: vânzări lunare declarate, adaosul practicat – acelaşi cu firmele din acelaşi sector, numerarul net obţinut, destinaţia profiturilor investite), se determina, scăzând adaosul mediu calculat, marja comerciala bruta. Există situaţii în care, în realizarea analizei, pentru reducerea riscurilor, se utilizează un adaos comercial sub nivelul celui mediu calculat, astfel, chiar în situaţia în care, prin diverse circumstanţe, firma este nevoită să reducă preţurile de vânzare, capacitatea acesteia de plată să nu fie afectată.

Ajustarea cheltuielilor administrative se referă în special la următoarele categorii :

- cheltuieli salariale – în general este declarat pentru angajaţi salariul minim pe economie;- cheltuielile cu chirii – sunt cazuri când valoarea contractului de închiriere este mai

mică decât plata reală efectuată de firmă, declarându-se o sumă mai mică de impozitat;- cheltuieli cu materialele consumabile – nu pentru toate se primeşte factura, iar în cazul

în care achiziţia se face fără factură, preţul este mai avantajos şi ca urmare se încheie o înţelegere verbala (de aici rezulta diferenţa dintre stocul declarat şi cel existent);

- pentru unele categorii de cheltuieli incluse în calculul NNAO este mai reprezentativa luarea în considerare (pentru reducerea riscului) a unei cheltuieli maxime, înregistrată pe una din lunile analizate, decât a mediei pe perioada analizată, etc.

Tabelul nr.5.5.Indicatori utilizaţi pentru realizarea cash flow-ului pe fiecare

lună :Încasări din vânzăriAlte surse de venit

Încasări reale

Plăţi directe Încasări/Adaos comercialMarja comercială brută Încasări – PlăţiCheltuieli administrative - ajustate pe baza informaţiilor obţinuteNAO Marja – cheltuieli administrativePlata impozitului pe profit / venit Din balanţăPlata ratei şi dobânzilor creditelor contractateCheltuieli familialeNNAO NAO – Impozit – Credite – Cheltuieli familiale

Tabelul se continuă asemănător celui anterior.

La finalul analizei, dacă în datele utilizate nu sunt erori, trebuie ca soldul final de lichidităţi să fie egal cu disponibilul pe care îl deţine la data analizei întreprinzătorul (economii + disponibil la bănci). Acesta s-a obţinut scăzând din profiturile nete lunare investiţiile efectuate de întreprinzător atât în firma cat şi în folos personal. Acestea sunt certificate cu facturi de achiziţie, contracte de vânzare –

46

cumpărare, sau în cazul lipsei acestora prin vizionarea şi evaluarea acestora de către analistul de credit al băncii.

Pentru ca veridicitatea informaţiilor financiare şi de alta natura este capitala pentru orice demers de analiza financiara a unei întreprinderi, menţionăm ca verificarea acestora presupune verificarea concordantei dintre :

- veniturile disponibile (soldul final) calculate de client şi cele calculate de analistul băncii ;- fluxul de numerar net şi bunurile dobândite (nivelul de reinvestire în firma proprie);- adaosul comercial care rezulta din analiza firmei şi cel practicat de regula de firme din acelaşi

sector;- valoarea împrumutului solicitat şi nevoia de capital de lucru (dacă au fost scoşi bani

din firma şi investiţii într-un activ, firma rămânând cu un deficit);- capacitatea de plata rezultata din analiza şi capacitatea de plata indicata de client;- vânzările lunare declarate şi achiziţiile lunare, condiţiile de piaţă.Perioada pe care se realizează analiza de cash-flow depinde de suma pentru care se face

cererea de credit. Analiza pe o perioada mai îndelungata (ultimele 12 luni ) reduce riscul unor erori în determinarea NNAO mediu care este cel mai important criteriu pentru luarea deciziei.

8. Analiza proiecţiei de cash-flow a firmeiPotrivit modelului european de analiza financiara specializata pentru creditarea

IMM, a face proiecţia de cash flow înseamnă a extrapola datele obţinute pentru perioada anterioara (reprezentând cash flow - ul pe perioada dinaintea datei solicitării creditului), fără a fi luate în considerare posibilele venituri viitoare, rezultate ca urmare a efectuării unor investiţii viitoare – chiar din creditul solicitat. Analiza proiecţiei de cash flow înseamnă a releva factorii de influenta a încasărilor veniturilor, a studia dinamica şi influentele lor, a sesiza de ce acestea evoluează într-un anumit sens, care este sau nu de dorit, să se sesizeze abordarea realista a problemelor, să se evalueze în ce măsura sunt sau nu satisfăcătoare datele proiecţiei pentru a permite întreprinderii să beneficieze de creditul solicitat şi să-l poată restitui fără complicaţii majore. În plus, toate acestea sunt interpretate pe baza datelor din trecut şi capacităţii acestora de a contura concluzii fiabile privind sustenabilitatea în perioada următoare.

De fapt, proiecţia de cash flow este un fel de a vedea viitorul pornind de la trecut, dar viitorul numai pe durata de restituire a creditului. De aceea, în cadrul proiecţiei de cash-flow sunt luate în considerare variaţiile înregistrate de încasările firmei pe perioada anterioara, ajustând graficul de rambursare, funcţie de capacitatea de plata a fiecărei luni. Rata şi dobânda nu trebuie să depăşească 70% din NNAO - ul fiecărei luni.

De asemenea sunt luate în considerare în cadrul cheltuielilor administrative, acele modificări majore ale structurii existente. ( exemplu : angajarea de personal suplimentar), precum şi plăţile impuse de investiţiile viitoare, achiziţii mai mari, etc. Acestea pot duce la diminuarea disponibilului (şi economiilor ) existent la data analizei, neputând fi luate în calculul legat de capacitatea de plata.

Pe baza informaţiilor furnizate de către situaţia patrimoniala a societăţii, întocmită conform datelor de mai sus şi pe baza datelor din cash-flow-ul firmei, se analizează schimbările ce au avut loc în cadrul firmei – daca au crescut activele fixe, mişcările lunare ale creanţelor, variaţia aprovizionărilor lunare, etc.

Totodată, se calculează indicatorii financiari utilizaţi în vederea adoptării unei decizii cu privire la oportunitatea acordării creditului solicitat.

47

Tabelul nr.5.6.Indicatori financiari

Cifra de afaceri lunară – media valorilor încasărilor actualizate în mii lei pe perioada:

Procentul ratei lunare a creditului faţă de NNAO lunar în %

Profit net lunar – Media în mii RON pe perioada

Rata de îndatorare (total datorii / total activ) în %, înainte de credit : după credit :

Numerar net rezultat din activitatea operaţională (NNAO) – media pentru perioada :

Capitaluri proprii ajustat faţă de active totale (%)

Capitaluri proprii neajustat (mii lei); Capitaluri proprii ajustat şi datorii pe termen lung faţă de activele totale (%)

Capitaluri proprii ajustat (mii lei); Creditul propus faţă de activele imobilizate (%)

Total active (ajustat în mii ROL) Creditul propus faţă de activele circulante (%)

Viteza de rotaţie a stocurilor (zile) Creditul propus faţă de capitaluri proprii ajustate (%)

Coeficientul lichidităţii curente (active curente / datorii pe termen scurt)

NNAO / capitaluri proprii ajustate (%)

Aici vom preciza principalele corelaţii, pe baza cărora se ia decizia de creditare, sunt :- coeficientul lichidităţii curente (raportul între active circulante şi datorii pe

termen scurt) trebuie să fie supraunitar pentru ca decizia de credit să fie favorabila;- raportul dintre rata lunara a creditului şi numerarul net din activitatea

operaţională (NNAO) lunar din cash flow-ul ajustat trebuie să se situeze la maxim 70% din NNAO pentru a se aproba creditul solicitat.

- rata de îndatorare (total datorii / total activ) în % după credit – nu poate depăşi 70%Pentru situaţia în care firma se constituie ca grup cu alta sau alte întreprinderi,

întocmirea situaţiei patrimoniale şi calcului indicatorilor se face pe baza unei analize consolidate a tuturor entităţilor economice ce se constituie ca grup.

Concluzionând, se poate spune că aceasta metodă de analiză a cererilor de credit urmăreşte identificarea elementelor situaţiei patrimoniale exacte a entităţii solicitante de credit, fie că acestea sunt înregistrate în contabilitate sau nu, la valoarea de piaţă pe care ele o au, precum şi a fluxurilor reale de numerar, ajustate cu indicele de inflaţie, astfel încât să se determine NNAO cat mai aproape de realitate pe perioada istorica. Pornind tocmai de la aceasta situaţie cat mai bine surprinsa pe perioada trecuta, se întocmesc proiecţiile de cash flow pe perioada de creditare. Acordarea creditului, din punct de vedere al analizei financiare, se poate face numai daca obligaţiile lunare de plata fata de banca, reprezentând rata de credit şi dobânda aferenta, nu depăşesc 70 % din NNAO pentru fiecare lună, pornind de la volumul de activitate pe perioada istorica. Cu alte cuvinte nu se mizează pe o creştere a volumului de activitate şi o îmbunătăţire substanţială a eficientei economice, ci se urmăreşte determinarea reala a capacităţii de plata a întreprinderii, la aceiaşi parametrii din perioada istorica, pornind de la premisa ca daca societatea şi-ar fi putut onora obligaţiile de plata fata de banca în trecut, exista şanse mari ca ea să poată rambursa creditul şi din activitatea viitoare.

48

5.4. COMPARABILITATEA ÎN ANALIZA FINANCIARĂ PENTRU CREDITAREA IMM- STUDIU DE CAZ

Analiza comparativă a surselor de creditare arată că, pentru produse similare oferite de diferite bănci, din surse proprii, există foarte multe elemente comune, diferenţa fiind dată de politica de creditare specifică fiecărei bănci, de capacitatea fiecăreia de a desfăşura acest tip de activitate, de modul de abordare a riscului de credit, politica de costuri practicată precum şi cultura organizaţională privind activitatea de creditare.

Cea mai importantă deosebire între diversele surse de creditare ale întreprinderilor, care îngrădeşte accesul IMM la finanţare, o constituie modul de analiză a capacităţii de rambursare a creditului solicitat, existând bănci care aplică un sistem unitar de analiză financiară, indiferent de dimensiunea întreprinderii, dar şi bănci care aplică metode specifice de analiză, în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii. Pentru a demonstra că accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la sursele de creditare depinde în mare măsură de modul în care se realizează analiza capacităţii de rambursare a creditului, vom prezenta în continuare analiza unei cereri de credit a unei întreprinderi mici, în fiecare dintre cele trei modele prezentate anterior, standard (scoring, utilizat în România), american şi european.

În acest sens, prezentăm, pe scurt, informaţii generale despre întreprinderea solicitantă de credit, precum şi despre creditul solicitat pe un exemplu ipotetic, dar foarte apropiat de unul real.

S.C. ABC S.R.L. este o societate care are un asociat unic şi care desfăşoară activităţi de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul de legume, fructe, produse agroalimentare dar şi de îngrăşăminte chimice. Asociatul unic nu are studii superioare însă este persoana cheie în firmă, având o experienţă de peste 11 ani în domeniu. Societatea mai are un număr de 8 angajaţi şi un colaborator şi dispune de un depozit, o autoutilitară Dacia papuc şi o autoutilitară Iveco, achiziţionată în sistem leasing.

Întreprinderea doreşte contractarea unui credit de 62.500 lei sau echivalent valută (USD sau EUR) de la o bancă comercială, pentru o perioadă de 24 de luni, pentru finanţarea activităţii curente (capital de lucru). Data solicitării creditului este începutul lunii iunie 2008, iar societatea a prezentat situaţiile financiare pentru datele 31.12.2006, 31.12.2007 şi 30.04.2008. Situaţia patrimonială şi contul de profit şi pierderi, la datele de analiză, sunt prezentate în Anexele 1 şi 2.

a) Modelul standard (credit scoring) Acest sistem presupune stabilirea performanţei financiare pe baza unui sistem

scoring şi întocmirea proiecţiilor financiare pe perioada de creditare, în cazul în care societatea se încadrează în clasele de risc A-C. În cazul în care performanta financiară se încadrează în clasele D sau E, cererea de credit este respinsă şi nu se mai continuă analiza fluxurilor de numerar. Pentru început se calculează indicatorii financiari pentru data de 30.04.2008.

Indicatorii modelului credit scoring

49

Tabelul nr.5.7. Nr.Crt.

Indicator Mod de calcul Valoare indicator

Punctaj acordat

1 Gradul de îndatorare

(Împrumuturi + alte datorii)×100—————————————

Total active

0 – 30 %30,1 – 50 %50,1 – 65 %65,1 – 80 %peste 80 %

10p8p5p2p0

2 Lichiditate imediată

(Active curente – stocuri) × 100—————————————

Datorii curente

Peste 110 %95,1 – 110 %

75,1 – 95%50,1 – 75 %

sub 50 %

10p8p5p2p0

3 Solvabilitate Capitaluri proprii × 100 ——————————————

Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu şi termen lung

peste 50 %40,1 – 50 %30,1 – 40 %20,1 – 30 %

sub 20 %

10p8p5p2p0

4 Profitabilitate Profit net —————— × 100

Total cheltuieli

peste 10 %5,1 – 10 %3,1 – 5 %1,1 – 3 %

sub 1 %

10p8p5p2p0

5 Eficienţa activităţii de exploatare

Venituri din exploatare ————————— × 100

Cheltuieli din exploatare

peste 120 %100,1 – 120 %

90,1 – 100%70,1 – 90 %

sub 70 %

10p8p5p2p0

Prin aplicarea indicatorilor de mai sus, pe baza datelor din balanţa de verificare a întreprinderii, se obţin următoarele rezultate : 501.189,81) Gradul de Îndatorare = ------------ x 100 = 104,4 % => Punctaj alocat = 0 479.951,8 400.166,9 – 186.554,92) Lichiditate imediată = --------------------------- x 100 = 42,6 % => Punctaj alocat = 0 501.189,9 - 21.2383) Solvabilitate = ------------ x 100 ; -21.238+0

La acest indicator se acordă 0 puncte datorită faptului că societatea înregistrează fonduri proprii negative. 385,74) Profitabilitate = ------------ x 100 = 0,09 % => Punctaj alocat = 0. 442.247,4 442.633,15) Eficienţa activităţii de exploatare = ------------ x 100 = 100,1 % =>Punctaj alocat 8 442.057,6

Prin însumarea punctajului acordat fiecărui indicator se obţin un număr de 8 puncte şi conform grilei de mai jos, se stabileşte că performanţa financiară a întreprinderii se încadrează în clasa E :

50

Clasa A B C D EPunctaj 41 - 50 31 – 40 21 - 30 11 - 20 0 - 10

În vederea unei mai bune aprecieri a situaţiei financiare a întreprinderii şi a evoluţiei acesteia, se calculează indicatorii şi pentru 31.12.2007 şi 31.12.2006, însă punctajul acordat este acelaşi. În consecinţă clasificarea în clasa de risc E nu este temporară, ci reflectă o performanţă slabă în ultimii ani de activitate a întreprinderii, motiv pentru care nu se mai continuă analiza de risc de credit, cererea de credit fiind respinsă.

b) Modelul american (fluxuri de numerar prognozate)Aici analiza presupune întocmirea bilanţurilor şi a contului de profit şi

pierdere la cele trei perioade analizate, prin ajustarea datelor din situaţiile financiare oficiale şi întocmirea fluxului de numerar pe perioada de creditare, ce reflectă capacitatea de rambursare a creditului solicitat.

După efectuarea ajustărilor necesare se calculează indicatorii economico-financiari însă accentul este pus pe evoluţia în timp a acestora şi mai puţin pe valorile absolute rezultate din calcul.

Bilanţul şi contul de profit şi pierderi, ajustate, întocmite la cele trei perioade de analiză, precum şi fluxul de numerar, sunt prezentate în Anexele 6,7 şi 8.

Analiza Bilanţului ajustat :S-au ajustat următoarele poziţii pentru data de 30.04.2008:

- “Creanţe neîncasate” şi “Facturi neplătite” - cu valoarea creanţelor de încasat care se vor compensa cu furnizorii de achitat aflaţi în sold, în sumă totală de 103.585 lei;

- “Mărfuri” - cu mărfurile depreciate care nu au fost scoase din gestiune şi cele aflate în litigiu din aceleaşi cauze, în sumă totală de 25.310 lei;

- “Profit net”- cu valoarea mărfurilor depreciate care sunt considerate pierderi pentru firmă.

• Numerar şi echivalenţi reprezintă soldul contului curent la bancă şi disponibilul aflat în casieria proprie;

• Creanţe neîncasate reprezintă sume de încasat de la clienţi, aferente livrărilor de marfă, aflate în termen normal de încasare; sumele de încasat de la clienţi sunt în creştere în anul 2007 faţă de anul 2006, ca urmare a creşterii cantităţii şi diversificării mărfurilor ce se comercializează; la 30.04.2008 s-a ajustat valoarea creanţelor faţă de clienţi ce urmează a se stinge prin compensare cu sumele de achitat faţă de aceleaşi firme în calitate şi de furnizori ai S.C. ABC S.R.L.

• Cheltuieli în avans cuprinde în anul 2007 soldul contului „Cheltuieli înregistrate în avans” reprezentând cheltuielile cu dobânzile aferente achiziţiei în rate a unui gater, precum şi dobânda aferentă autoutilitarei Iveco achiziţionată în sistem leasing, prima de asigurare a autoutilitarei pe anul 2008 ce urmează a se achita în rate neajunse încă la scadenţă, care urmează a se trece pe cheltuieli la scadenţă, şi taxa de înmatriculare pentru autoutilitara Iveco.

• Mărfuri comerciale reprezintă stocul de mărfuri şi ambalajele (exceptându-se cele depreciate) şi au crescut de la o perioadă la alta ca urmare a creşterii preţurilor mărfurilor comercializate (de provenienţă din import), dar şi a creşterii volumului de activitate;

51

• Echipament reprezintă valoarea neamortizată a două combine frigorifice, 2 balanţe de cântărit, două cântare, telefoane, calculator, rafturi metalice, frigider, congelator, un gater;

• Mijloace de transport reprezintă în anul 2007 valoarea rămasă neamortizată a unui autoturism Dacia Papuc şi valoarea autoutilitarei Iveco achiziţionată în leasing;

• Clădiri şi amenajări reprezintă valoarea neamortizată a clădirii cumpărate în anul 2002;

• Furnizori reprezintă datorii curente către furnizorii de produse agroalimentare cuprinzând în anul 2007 şi contravaloarea mărfurilor achiziţionate pentru care nu s-au primit încă facturi; s-au exceptat datoriile ce urmează a se compensa cu creanţe de încasat;

• Taxe de plată reprezintă datorii curente şi restante faţă de buget, din care datoriile restante reprezintă 89%, respectiv 8.568,9 lei; din totalul datoriilor restante 50% reprezintă TVA de plată provenind parţial încă de la sfârşitul anului 2007;

• Credite termen scurt reprezintă linia de credit angajată la bancă;• Creditori diverşi reprezintă sume cu care acţionarul unic a împrumutat

firma, fără termen precizat; în mod conservator, au fost considerate datorii pe termen scurt;

• Alte datorii curente cuprind în anul 2007 şi 2008 valoarea ratelor de leasing şi a dobânzilor rămase de achitat pentru autoutilitara Iveco ;

• Profitul net, deşi firma a înregistrat profit din activitate pe primele 4 luni ale anului 2008 acesta a fost nesemnificativ (373,5 lei), iar ajustarea acestuia cu valoarea mărfurilor depreciate a determinat înregistrarea de pierderi; şi în anii anteriori firma a înregistrat de asemenea pierderi, iar la finele anului 2007 profitul a fost doar simbolic (12 lei).

Din analiza indicatorilor rezultaţi din bilanţul contabil, în perioada luată în calcul au rezultat următoarele:

- Rata curentă de lichiditate a firmei a înregistrat o evoluţie negativă fata de perioadele anterioare analizate, fiind subunitară;

- Rata rapidă de lichiditate, este subunitară în toate perioadele analizate, având un nivel în scădere faţă de finele anului 2007, dar în uşoară creştere faţă de 2006;

- Rata îndatorării faţă de capitalul propriu a fost negativă pe toate perioadele analizate, urmare a pierderilor înregistrate de societate;

- Rulajul creanţelor a înregistrat de asemenea o evoluţie negativă pe toată perioada analizată, durata medie de încasare a creanţelor înregistrând o creştere de la 9 zile în anul 2006, la 27 zile în anul 2007 şi la 34 zile în aprilie 2008;

- Rulajul stocurilor din analiză are o evoluţie negativă pe toată perioada analizată, crescând de la 27 zile în anul 2006, la 49 zile la 30.04.2008;

- Rulajul furnizorilor rezultat din analiză se afla într-o creştere continua de la 27 zile în 1999 , la 53 zile în anul 2007, şi respectiv la 77 zile în aprilie 2008, reprezentând de asemenea o evoluţie negativă.

Se constată că, în perioada analizată firma a beneficiat de regulă de credit furnizor, acesta fiind în medie de 42 zile, pe primele 4 luni ale anului 2008.

Analiza Contului de profit şi pierderi ajustat :S-au ajustat următoarele poziţii pentru data de 30.04.2008:“ Alte cheltuieli” – s-au majorat cu valoarea stocurilor de mărfuri depreciate,

în suma totală de 25.310 lei, considerate pierderi pentru societate.• Veniturile sunt formate pe perioada istorică din activitatea de comerţ en gros

şi en detail cu produse agroalimentare şi cu îngrăşăminte chimice.

52

Analizând vânzările medii lunare în lei pe perioada istorică se constată creşterea acestora cu 42,3% în 2007 faţă de 2006, dar pe primele 4 luni ale anului 2008 vânzările medii lunare au scăzut faţă de media anului 2007, cu 6,7%, ca urmare a creşterii concurenţei în sectorul comercializării de legume – fructe (din import) şi produse agroalimentare şi în condiţiile în care activitatea de comercializare îngrăşăminte chimice urmează a se începe doar în trimestrul II al anului.

Pentru perioada de proiecţii, în fundamentarea vânzărilor pe primul an de prognoză s-au luat în considerare în mod conservator vânzările la nivelul clienţilor încasaţi efectiv în perioada ultimelor 12 luni de analiză (mai 2007 – aprilie 2008), actualizaţi cu indici de inflaţie la nivelul lunii iunie 2008 (fără TVA). Ca urmare, în primul an de prognoză se prevede o creştere a vânzărilor medii lunare cu 4,2%, iar în cel de-al doilea an de prognoză s-a prevăzut o creştere reală de doar 5%, faţă de primul an de prognoză.

• Mărfuri, materii prime pentru perioada istorică reprezintă costul de achiziţie al mărfurilor, ponderea mărfurilor în cifra de afaceri a scăzut uşor de la aproximativ 90% în anul 2006 la aproape 88% în anul 2007 şi la 87% în aprilie 2008; Pe proiecţii am considerat aceeaşi pondere de 87%.

• Cheltuielile cu manopera directă au o pondere în cifra de afaceri relativ asemănătoare pe toată perioada istorică analizată; pe proiecţii am considerat o pondere de 1,5% ţinând cont de cheltuielile efective cu salariile din ultima lună de analiză (aprilie 2008), prevăzându-se menţinerea acestora şi în perioada de prognoză, societatea neintenţionând o creştere a numărului de personal.

• Cheltuielile de vânzare şi administrare cuprind cheltuieli cu transportul, combustibilul şi piesele de schimb, asigurări, utilităţi, cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, chirii, alte materiale consumabile, uzura obiectelor de inventar, materialele nestocate, reparaţii, protocol-publicitate, comisioane bancare, deplasările, terţii şi colaboratorii; au avut o pondere în uşoară creştere de la o perioadă la alta menţinându-se şi în prognoză la un nivel relativ asemănător.

• Altele cuprind cheltuielile privind alte impozite şi taxe şi cheltuielile cu amortizările. Pentru proiecţii am considerat un nivel al acestor cheltuieli asemănător cu cel din anul 2007.

• Cheltuielile cu dobânzile au fost în creştere în anul 2008 faţă de anii anteriori datorită liniei de credit angajată la bancă, considerând în mod conservator că linia de credit va fi angajată pe toată perioada de prognoză.

• Alte venituri cuprind pe perioada istorică: venituri din activităţi diverse, alte venituri din exploatare, venituri din diferente de curs valutar, venituri din dobânzi, venituri din cedarea activelor fixe; pentru perioada de proiecţii, în mod conservator, am considerat ca nu se vor înregistra astfel de venituri.

• Alte cheltuieli cuprind cheltuielile excepţionale privind operaţiile de gestiune şi cheltuielile privind operaţiile de capital, ponderea acestor cheltuieli în cifra de afaceri a fost de 2,7% în anul 2006 şi de 2% în 2007, iar la 30.04.2008 s-au prevăzut cheltuieli cu mărfurile depreciate cu care s-a ajustat bilanţul contabil; pe proiecţii am considerat, conservator menţinerea unui procent de 2% din vânzări.

• Impozitul pe profit nu se datorează până la recuperarea integrală a pierderii;• Profitul net are valori negative atât în perioada analizată cât şi în prognoză,

pierderile datorându-se unor cheltuieli excepţionale (incluzând perisabilităţile specifice domeniului de activitate, mai ales vara). Pierderile provin încă din anul 2005 când firma a înregistrat pierdere din exploatare datorată cheltuielilor cu reparaţiile urmare a avariei unei autoutilitare, care nu au fost acoperite integral de societatea de

53

asigurări. În anii 2006 şi 2007 pierderile provin din perisabilităţile înregistrate la mărfurile comercializate.

Analiza fluxului de numerar (încasări şi plăţi)• Numerar din activitatea curentă reprezintă valoarea clienţilor încasaţi în

anul 2006 şi 2007 precum şi în luna aprilie 2008, iar în anul 1 de prognoză s-au prevăzut în mod conservator încasări la nivelul clienţilor efectiv încasaţi în perioada ultimelor 12 luni de analiză (mai 2007 – aprilie 2008).

Pentru anul 2 de prognoză încasările s-au prevăzut în creştere cu 5% faţă de primul an de prognoză, similar prevederilor din C.P.P.;

• Numerar din operaţiuni de capital cuprind în anul 2006 aportul asociatului unic la majorarea capitalului social;

• La poziţia Credit BCR şi alte credite sunt cuprinse în anul 2006 liniile de credit acordate de BIR şi BCR, iar în anul 2007 suplimentările acordate de BCR la linia de credit, iar pentru partea de proiecţii este cuprinsă în luna 0 acordarea creditului de către BCR în sumă de 17.000 EUR la cursul de 3,66 lei;

• Contribuţii ale proprietarilor, pe perioada istorică reprezintă diferenţa dintre contribuţia efectivă a asociaţilor şi retragerile de sume din societate. Pentru perioada de proiecţii nu s-au prevăzut contribuţii sau retrageri de sume ale proprietarilor;

• Mărfuri pe proiecţii s-au prevăzut la nivelul ponderii acestora în vânzări rezultată din C.P.P. respectiv 87% din numerarul din activitatea curentă; s-a ţinut cont de perioada medie în staţionare a stocurilor de mărfuri, în medie 2 luni, de perioada de încasare a creanţelor de aproximativ 1 lună de la livrarea mărfurilor, ceea ce rezultă în medie o perioadă de până la 3 luni de la achiziţionarea mărfurilor şi până la încasarea livrării acestora, perioadă care corespunde cu cea de achitarea furnizorilor de mărfuri, ca urmare, s-a prevăzut lunar plata furnizorilor de mărfuri în procent de 87% din încasările lunii curente; sunt cheltuieli variabile 100% în funcţie de vânzări;

• Salariile - activitate curentă cuprind salariile celor 8 salariaţi încadraţi cu carte de muncă. Pe perioada de proiecţii s-a prevăzut acelaşi nivel al salariilor cu cel înregistrat în aprilie 2008, ţinând cont că societatea nu intenţionează să mai angajeze personal; sunt considerate cheltuieli fixe faţă de vânzări;

• Alte salarii cuprind pe perioada istorică cheltuielile cu colaboratorii; nu s-au prevăzut pentru proiecţii deoarece societatea nu mai are cheltuieli cu colaboratorii încă din primele luni ale anului 2007;

• Cheltuieli pentru asigurări sociale cuprind CAS şi fondul de şomaj aferent salariilor lunare; salariile fiind cheltuieli fixe şi cheltuielile pentru asigurările sociale sunt fixe faţă de vânzări;

• Chirii - cuprind chiriile plătite pentru standul din centrul comercial en gros Transilvania şi camera frigorifică închiriată; sunt cheltuieli fixe funcţie de vânzări;

• Utilităţi reprezintă cheltuieli cu energia, apa şi gazul aferente funcţionarii activităţii societăţii; sunt considerate 100% cheltuieli fixe funcţie de vânzări;

• Transportul include cheltuielile de transport aferente aprovizionării de la furnizori, cheltuielile cu combustibilul şi piesele de schimb; sunt cheltuieli variabile 100% funcţie de vânzări;

• Costuri funcţionare birouri cuprind cheltuielile cu poşta şi telefonul; sunt cheltuieli fixe funcţie de vânzări ;

• La asigurări, s-a prevăzut asigurarea clădirilor şi mijloacelor de transport inclusiv asigurările pentru garanţiile aferente creditului BCR;

• Taxe – TVA - s-a prevăzut a se achita în luna curentă pentru luna anterioară, ţinând cont de TVA aferent vânzărilor şi cel aferent achiziţiilor;

54

• Impozitul pe profit, în luna 0 s-a prevăzut a se achita datoria restantă, iar în prognoză nu s-a prevăzut, deoarece societatea înregistrează pierderi;

• La Taxe - altele este reflectată taxa pe clădiri şi mijloace de transport şi alte taxe conform legii, la nivelul obligaţiilor de plată lunare sau trimestriale înregistrate pe perioada analizată;

• Alte costuri reprezintă comisioanele bancare ce sunt considerate 100% cheltuieli fixe; în luna 0 pe proiecţii s-au avut în vedere şi comisioanele percepute la acordarea creditului ;

• Plăţi dobânzi BCR cuprind dobânzile aferente liniei de credit angajate, iar pe proiecţii dobânda calculată pentru linia de credit, considerând în mod pesimist că linia de credit va fi angajată integral pe toată perioada pentru care a fost acordată, precum şi dobânzile la creditul solicitat, conform scadenţarului;

• Rambursările de credite BCR – pe proiecţii s-a prevăzut rambursarea ratelor aferente creditului, începând din luna iulie 2008, conform scadenţarului; linia de credit s-a prevăzut a se menţine pe toată perioada de prognoză;

• Plăţi alte credite cuprind în anul 2006 rambursarea liniei de credit primită de la BRD;

• Cheltuieli cu mijloace fixe cuprind în perioada prognozată ratele aferente autoutilitarei Iveco achiziţionate în sistem leasing, precum şi plata ratelor aferente gaterului.

Au rezultat următorii indicatori:

Anul 1 Anul 2Acoperirea ratelor dobânzii 1,63 0,94( Serviciul datoriei):Punctul break - even (%): 1,16 1,09( Pragul de profitabilitate)

În aceste condiţii rezultă că, firma nu va fi în măsură să-şi achite la scadenţă toate datoriile faţă de terţi, inclusiv bancă, fapt demonstrat şi de numerarul la sfârşitul perioadei care înregistrează solduri negative pentru lunile de prognoză decembrie 2008 - aprilie 2009 şi la finele anului 2 de prognoză.

Pragul de profitabilitate peste 1, rezultat din Fluxul de numerar prognozat (arătând volumul încasărilor din vânzări de la care firma începe să realizeze profit – 1.910.477,6 lei, în Anul 1 de prognoză şi 1.885.894,4 lei în Anul 2 de prognoză), demonstrează că aceasta va înregistra în continuare pierderi, aşa cum a rezultat şi din prognoza Contului de Profit şi Pierderi întocmită în mod conservator, pe baza realizărilor efective din perioada anterioară, ţinând cont că, în ultima perioadă de analiză vânzările medii lunare ale firmei au scăzut faţă de perioada anterioară.

c) Modelul european bazat pe fluxurile de numerar din perioada precedentă

Se analizează posibilitatea acordării unui credit în sumă de 17.000 EUR, echivalentul sumei de 62.500 lei, pe o perioada de 24 de luni, dobânda 14 % p.a., cu rambursare în rate lunare (credit + dobânzi) egale, de aproximativ 708 EUR.

În vederea efectuării analizei capacităţii de rambursare se întocmeşte situaţia patrimonială şi se determină indicatorii financiari la 31.05.2008, cash flow-ul şi proiecţia de cash-flow pe perioada de creditare, luându-se în considerare nu numai evidenţele contabile ale societăţii ci şi toate elementele patrimoniale care sunt folosite

55

în afacere (chiar dacă nu sunt proprietatea societăţii) şi toate încasările şi plăţile reale ale societăţii (chiar dacă nu se regăsesc în evidenţele contabile ale firmei).

Situaţia patrimonială ajustată la data de: 31.05.2008 (Anexa 6) Activ ( lei):Imobilizările cuprind toate bunurile folosite în afacere:- Construcţii – depozitul proprietate a firmei, cu valoarea de piaţă 64.260 –

valoare evaluată de către evaluatorul băncii în iunie 2008; - Echipamente – agregate frigorifice (2.049), calculator (266), cântar, balanţe

de cântărit (466); nu s-a luat în considerare valoarea unui gater (31.700) deoarece acesta nu este folosit în afacere;

- Mijloace de transport: autoturism Dacia Papuc (3.684); au fost incluse 2 autoturisme proprietatea asociatului unic şi soţiei, care sunt folosite în afacere (Audi A6 şi VW Golf IV) – acestea au fost achiziţionate printr-un împrumut pe persoană fizică în anul 2006 şi respectiv 2007;

- Mobilier: calculator (1.791), copiator (862), telefoane, fax, frigider, mobilă;- Obiecte de inventar;- Creanţe imobilizate – garanţii Romtelecom, Electrica;- Leasing – valoarea totală a contractului de leasing extern încheiat pentru

achiziţionarea autoutilitarei Iveco ( 10.500 EUR), la curs istoric pentru suma achitată deja şi curs actual (3.66 lei = 1EUR) pentru suma ce urmează a se achita până în august 2009.

Activele circulante cuprind:- Stocuri de marfă (preţ de achiziţie), piese, combustibili, consumabile şi

ambalaje. - Creanţe: clienţi aflaţi în termen, din care s-au dedus: - sumele ce apar atât ca

datorie cat şi creanţa (63.619 + 15.444 + 23.267 + 1.253).Cu aceste firme se realizează compensări cu marfa destinată revânzării. Toate

creanţele sunt în termen. - Lichidităţi: s-au considerat lichidităţile la 31 mai 2008 ca fiind echivalentul numerarului din casă găsit la data analizei 10.06.2008. Pasiv ( lei):Împrumuturi şi datorii pe termen lung: leasing (valoarea rămasă de achitat

aferentă contractului pentru autoutilitara Iveco), cât şi suma de plată pentru autoturismele personale. Pentru acest din urmă împrumut nu există termen de plată fix.

Împrumuturi şi datorii pe termen scurt: - instituţii financiare: soldul utilizat la data analizei al liniei de credit BCR;- sume în termen datorate furnizorilor – s-au eliminat sumele datorate

furnizorilor care sunt şi clienţi (creanţe). Există datorii către Carpatina Rădăuţi – 827, Ronita SRL – 7.615, Fructexport Bucureşti – 3.544, Afamia Braşov-1.211 care provin din perisabilităţi recunoscute de către furnizori şi fără pretenţii, urmând a se întocmi documentaţia pentru scoaterea din evidenţa contabilă. În cazul Fructexport Bucureşti a avut loc un proces câştigat de către societatea ABC. Din aceeaşi cauză (marfa depreciată) societatea mai are un proces pe rol cu firma Sinagro SA Sînnicolau Mare pentru suma de 12.111 şi care s-a considerat datorie;

- alte datorii - datorii către bugetul de stat : CAS (1.294), pensie (234), şomaj (178), impozit pe profit (1.724), alte taxe (975), fonduri speciale (163), alte datorii (243), din care restanţe: 1.161.

56

Tabelul nr.5.8.Cifra de afaceri lunară (media pe ultimele 12 luni în lei)

122.567 Procentul ratei lunare a creditului faţă de numerarul net lunar în ℅

46

Profit net contabil (aprilie 2008 – lei )

385 Rata de îndatorare (total datorii / total activ) în ℅

Înainte de credit: 66 După credit: 70

Numerar net rezultat din activitatea operaţională (NNAO) (media pe ultimele 12 luni în lei)

6.849 Capitaluri proprii ajustat faţă de activele totale în ℅

34

Capitaluri proprii neajustat ( lei) (1);

14.423 Capitaluri proprii ajustat şi datorii pe termen lung faţă de activele totale în ℅

52

Capitaluri proprii ajustat (lei)

154.579 Creditul propus faţă de activele imobilizate în ℅

25

Total active (ajustat în lei)

456.201 Creditul propus faţă de activele circulante în ℅

38

Viteza de rotaţie a stocurilor (zile)

15 Creditul propus faţă de capitaluri proprii ajustate în ℅

40

Coeficientul lichidităţii curente (active curente (2) / datorii pe termen scurt); în ℅

74 Numerar net / capitaluri proprii ajustate în ℅

4

Perioada medie de plată furnizori (zile) – ultimele 6 luni (*)

68 Perioada medie de încasare a clienţilor (zile) – ultimele 6 luni (*)

35

(1) Capitalul social; contul întreprinzătorului individual; prime legate de capital; diferenţe de reevaluare; rezerve; rezultatul reportat; rezultatul exerciţiului; fonduri; subvenţii pentru investiţii; provizioane reglementate. (2) Clienţi; efecte de primit; valori de încasat; conturi curente la bănci; casa.(*) Indicatorii s-au calculat pe baza soldurilor medii ale conturilor de furnizori/clienţi, respectiv achiziţii/ încasări, însă acestea cuprind şi compensările, în realitate perioadele de plată/încasare fiind mai scurte.

Tabelul nr.5.9Cifra de afaceri şi cash flow-ul

Evoluţia vânzărilor de mărfuri pe ultimele 12 luni Cifra de afaceri

Mai 2007 328.200,0Iunie 2007 122.900,0Iulie 2007 125.700,0August 2007 49.100,0Septembrie 2007 54.400,0Octombrie 2007 54.100,0Noiembrie 2007 96.400,0Decembrie 2007 167.100,0Ianuarie 2008 93.900,0Februarie 2008 100.500,0Martie 2008 130.300,0Aprilie 2008 148.100,0Medie 122.600,0

57

În perioada de iarnă vânzările cresc datorită comercializării în special de fructe şi legume din import de valoare mai mare şi lipsei concurenţei pieţei ţărăneşti.

Analiza contului de profit şi pierderi - cash-flow pe ultimele 12 luni (Anexa 7)S-a realizat raportul de profit şi pierderi pe ultimele 12 luni de activitate (mai

2007 – aprilie 2008) şi apreciem că din punct de vedere metodologic, pentru acest model de analiză trebuie considerat a fi reprezentativ. S-au considerat încasările din creanţe şi plăţile de furnizori.

În cadrul cheltuielilor administrative s-au considerat:• Salariile, care includ şi plăţile asigurărilor sociale cât şi plăţile

colaboratorilor;• Transportul, inclusiv asigurări;• Utilităţi;• Taxe, terţi, comisioane, bancă, consumabile;• Plăţi pentru consumul personal (pentru plata împrumutului ca persoană fizică

şi pentru consumul personal);Plăţile de leasing includ şi dobânda şi au fost considerate conform

desfăşurătorului anexă la contract. În luna septembrie 2007 s-a plătit avansul. Impozitul pe profit este cel efectiv plătit în ultimul an. În medie s-au considerat salariile la nivelul ultimei luni, ca şi plăţile pentru consumul personal. Celelalte posturi au fost calculate ca medie a ultimelor 12 luni de activitate etc.

Rata creditului solicitat băncii reprezintă 46% din media profitului net în ultimele 12 luni de activitate.

Analiza cash-flow-ul şi proiecţia de cash-flow (Anexa 8) S-a analizat situaţia fluxurilor de numerar în ultimele 12 luni de activitate şi 12

luni de previziune. Intrările şi ieşirile de numerar s-au considerat a fi încasările din creanţe şi plăţile de furnizori. Toate cifrele au fost actualizate cu indici de inflaţie la nivelul lunii iunie 2008. Soldul iniţial de lichidităţi s-a considerat a fi soldul conturilor curente şi casa de la sfârşitul lunii aprilie 2007. Pe perioada viitoare s-a considerat nivelul încasărilor şi plăţilor directe la nivelul anului trecut, iar pentru luna iunie s-a considerat în mod prudenţial media încasărilor şi plăţilor pe ultimele 12 luni. Plăţile administrative au fost proiectate la nivelul mediei ultimelor 12 luni sau la nivelul ultimei luni analizate (salarii, consumul personal). Plăţile de leasing s-au proiectat conform scadenţarului din contract. Dobânzile aferente liniei de credit au fost calculate la nivelul maxim angajat al acesteia. În luna iunie 2008 soldul iniţial de lichidităţi s-a considerat a fi soldul numerarului în casă şi linia de credit la data analizei. Impozitul pe profit s-a considerat a fi 25% din numerarul din activitatea operaţională din care s-au dedus cheltuielile cu dobânzile, plătibil conform legii. În luna iunie de plan s-a considerat intrarea creditului solicitat.

Din analiza proiecţiilor de cash flow se observă că există capacitate de rambursare pentru creditul solicitat.

Concluzie: deşi situaţia patrimonială a întreprinderii analizate este aceeaşi, se constată că în funcţie de metoda de analiză financiară a întreprinderii utilizată de fiecare bancă, aceasta poate sau nu să beneficieze de credite bancare.

În consecinţă, în vederea facilitării accesului la creditare a întreprinderilor mici şi mijlocii, băncile trebuie să-şi stabilească metode (modele) de analiză specifice acestui tip de clientelă, care să ţină cont de realitatea afacerilor derulate în acest sector. În caz contrar (aşa cum se vede în metoda standard de analiză), întreprinderile mici şi mijlocii rămân departe de îndeplinirea condiţiilor de bonitate standard stabilite de bănci pentru întreprinderi în vederea acordării de credite. Astfel li se blochează din start accesul la finanţare şi sunt plasate destul de repede în afara pieţei.

58

6. PROGRAME SPECIALE DE SUSTINERE A IMM

Cum realităţile economice ne “ard” pe toţi şi ni le dorim mereu mai favorabile am devenit treptat tot mai atenţi la constatările analizei comparative, la relevanţe pe care aceasta ni le poate furniza.

Într-o economie funcţională fiecare îşi urmăreşte propriul interes, adică satisfacerea nevoilor de care el este conştient şi care sub aspect economic şi social are sensuri complexe: să câştige, să câştige mai mult, să cheltuiască proporţional sau absolut mai puţin, să economisească, să aibă acces la resurse etc. Desigur, realizarea sau nerealizarea interesului în relaţia de credit îi afectează nemijlocit pe cei implicaţi direct, dar din nefericire impactul nu se opreşte la ei, ci este mult mai larg întrucât fiecare dintre ei este legat prin mii de fire de alţii, de fapt de toţi ceilalţi. Aşa că pentru a-şi da seama ce se întâmplă cu ei, cu interesele lor şi ce-ar trebui să întreprindă atât fiecare, cât şi toţi împreună, participanţii la relaţia de finanţare – credit trebuie să facă mai întâi comparaţii pentru a stabili dacă le este mai bine, mai rău, mai mult, mai puţin, tot la fel etc. şi apoi să conceapă cele de urmat.

Am abordat astfel problema studiului comparativ în ideea de a atrage atenţia că obiectul comparaţiei în această temă are ramificaţii care ne obligă să îi acordăm importanţa necesară şi să ajungem la concluzii utile şi eficiente nu numai pentru verigile implicate nemijlocit, ci şi pentru întreg lanţul de interese. Evident, pe baze comparative, relaţia de credit poate fi îmbunătăţită şi va avea efect direct asupra satisfacerii intereselor celor direct implicaţi, dar propagarea efectului în reţea ar putea fi limitată, mai mult sau mai puţin drastic, stârnind nemulţumiri.

Concluziile pe care ni le furnizează studiul comparativ pentru satisfacerea mai bună a intereselor în relaţia de credit se circumscriu la cei implicaţi direct în aceasta.

Participanţii la finanţarea rambursabilă sau nu a IMM din România practică fiecare intens studiul comparativ al acţiunilor în care se implică sau fac aceasta în colaborare pentru a-şi promova interesele cu mai mult succes. Soluţiile pe care ei le desprind din asemenea acţiuni vizează perfecţionarea relaţiei de finanţare – creditare a IMM sau altfel spus îmbunătăţirea acesteia.

Principiile Uniunii Europene de finanţare a IMM s-au conturat treptat şi sunt permanent supuse analizei comparative şi altor modalităţi de studiu în vederea perfecţionării lor. Se compară schemele UE cu cele americane sau cu alte modele; se compară modelele diferitelor ţări cu cele europene apoi modelele ţărilor între ele; se compară modelele schemelor cu modul real al derulării şi cu aşteptările celor implicaţi etc. Aşteptările neavute în vedere sau neîmplinite, sau numai parţial realizate, abaterile de la model în bine sau în rău, nemulţumirile, dificultăţile, insuficienţele şi multe altele sesizate prin procesul comparativ sunt tot atâtea criterii de îndeplinit pentru operaţiile de perfecţionare pe care specialiştii U.E trebuie să le aducă la îndeplinire. Şi aşa s-a şi întâmplat. Ţinând seama de interesul politic deosebit pe care-l manifestă structurile europene în aceasta direcţie, procesul acesta, fără doar şi poate, va continua pentru că permite o mai bună gestionare a resurselor financiare şi o creştere a acestora cu efecte pozitive ample.

Că este aşa, o demonstrează orientările U.E asupra dezvoltării regionale în special în perioada 2000 – 2007 care s-au conturat pe baza experienţelor anterioare dar şi din aceşti ultimi ani reţinându-se în acest sens, mai întâi, că trebuie continuată mărită şi perfecţionată asistenţa financiară către ţările candidate din Centrul şi Estul Europei cu ajutorul a trei instrumente: programul PHARE, ISPA şi SAPARD.

Asistenţa acordată în cadrul acestor instrumente a fost şi este coordonată în concordanţă cu regulamentul Consiliului 1266/99 dar schemele practice de aplicare s-

59

au îmbunătăţit de la an la an şi chiar în decursul aceluiaşi an atunci când s-a sesizat necesitatea.

Obiectivul general al programului PHARE este de a ajuta ţările candidate să se pregătească de integrarea în Uniunea Europeană. Programul este prin urmare “condus spre aderare”, concentrând ajutorul asupra priorităţilor care ajută ţările candidate să îndeplinească criteriul de la Copenhaga. Acesta cere ca ţările candidate să fi realizat stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia; respectarea legii; drepturile omului; respectul şi protecţia minoritarilor; existenţa unei economii de piaţă funcţionale capabilă să reziste presiunilor concurenţei şi pieţei în cadrul Uniunii; capacitatea de a prelua obligaţiile calităţii de membru.

Fondurile structurale şi de coeziune sunt fonduri post-aderare alocate de U.E. pentru reducerea disparităţilor economice dintre tăriile europene şi tăriile nou aderate.

Aceste fonduri sunt o continuare a fondurilor pre-aderare, care la noi în ţară s-au derulat prin programele Phare, ISPA, Sapard.

Fondurile de coeziune şi structurale alocate României în perioada 2007-2013 sunt de 19,2 mld EURO şi au aplicabilităţi în mai multe domenii. Sunt susţinute investiţiile în infrastructură, educaţie, cercetare, dezvoltarea I.M.M, investiţii în agricultură sau măsuri pentru dezvoltarea zonelor rurale, care sunt finanţate prin următoarele fonduri.

- Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), sprijin IMM, infrastuctură transport, mediu, energie, educaţie, sănătate, turism, cercetare – dezvoltare, cooperare teritorială.

- Fondul Social European (FSE), educaţie şi formare profesională, adaptabilitate forţei de muncă şi a întreprinderii, incluziunea socială, creşterea eficienţei administrative.

- Fondul de Coeziune (F.C.): infrastuctura mare de transport şi mediu.În afara fondurilor structurale, investiţiile vor mai putea fi susţinute din 2

fonduri complementare.- Fondurile Europa pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADER)

pentru acordare de subvenţii agricultorilor (5 mld EURO şi investiţii în domeniu 8,3 mld EURO)

- Fondul European pentru Pescuit (FEP) – în domeniul piscicol.În strategia naţională de utilizare a acestor fonduri – cadrul Strategic

Naţional de Referinţă (CSNR) – sunt prevăzute două obiective „Convergenţa” şi „Cooperare Teritorială Europeană”

Cum se pot accesa?- Se operează pe principiul rambursării cheltuielilor efectuate de

beneficiarii eligibili - Acestea trebuie să prefinanţeze proiectele, din fondurile publice sau

private, urmând ca decontarea, urmând ca decontarea cheltuielilor să se facă după verificarea acestora în proporţie stabilită pentru fiecare program operaţional în parte.

Atât teoria cât şi practica ne demonstrează că principiile finanţării sunt valabile doar alături de „cele mai bune proceduri”.

Experienţa de peste 30 de ani a finanţării IMM pe pieţe dezvoltate şi cunoscute reprezintă un ghid excelent pentru cele mai bune proceduri care sunt relevante în mod direct pentru România. Spre deosebire de acele ţări care au o tradiţie a IMM, România a început în 1990 cu o nouă generaţie de întreprinzători, într-o economie care nu mai era centralizată, ci aflată într-o mişcare rapidă spre o piaţă

60

liberă. Tranziţia a durat mai mult decât se aştepta, fiind întreprinderi de stat care încă mai aşteaptă privatizarea. Ceea ce a rezultat a fost o evoluţie mult mai lentă a sectorului IMM şi, bineînţeles, o întârziere a rezolvării problemelor acestora.

Recomandările şi opiniile participanţilor la finanţările IMM sunt sursa procedurilor internaţionale acceptate şi, totodată, cadrul în care cele mai bune proceduri au început să se dezvolte şi în România.

Preocupările celor mai importante cinci categorii de participanţi la finanţarea IMM din România, respectiv statul, Programul PHARE, Instituţiile financiare internaţionale (IFI), băncile româneşti şi altele precum ONG, consultanţi, ADR etc. pentru elaborarea celor mai bune proceduri în această activitate s-au concretizat în numeroase opinii, păreri sau propuneri legislative lansate în reuniuni – dezbateri comune în ultimii zece ani şi pe care le prezentăm într-o formulare relativ concisă străduindu-ne să le asigurăm cât mai bine fidelitatea. În acelaşi timp însă le-am grupat pe participanţii care sunt vizaţi nemijlocit prin conţinutul ideilor.

Statului îi revine sarcina să:-asigure stabilitatea economică care să ofere condiţii mai bune pentru finanţarea IMM; -dezvolte o politică naţională coerentă privind IMM, iar obiectivele politicii economice

cu privire la competitivitate, servicii, dezvoltare regională etc. să fie mai relevante; -stimuleze băncile pentru finanţarea sectorului IMM, prin măsuri cum ar fi

scutirea de impozite pe profit sau alte taxe; -stimuleze IMM pentru a accede la schemele de finanţare; -implementeze programe de reconversie socială special create împreună cu

programe de suport financiar pentru zonele defavorizate; -acopere riscul de schimb valutar pentru IMM; -introducă scheme de finanţare a pieţelor la nivel naţional pentru a asigura

accesul larg la informaţie pentru IMM potenţiale beneficiare. Programului PHARE i se solicită să: -dezvolte programele ce furnizează „adiţionalitate” şi nu înlocuirea lor cu alte forme de

finanţare; -creeze programe alternative de sprijin mai accesibile, atractive şi mai puţin costisitoare

pentru beneficiarii potenţiali; -creeze standarde de finanţare a IMM cu transparenţă perfectă la criteriile de

eligibilitate, procesele de selecţie, aprobare, monitorizare şi management al programelor; -identifice factorii care susţin finanţarea proiectelor pentru programe viitoare;-utilizeze împrumuturile acordate pentru servicii de suport în reţele noi,

training pentru IMM şi să realizeze cerinţele privitoare la capitalul de risc; -asigure că schemele de credit sunt însoţite de asistenţă tehnică furnizată de

experţi financiari foarte buni, care organizează în una-două săptămâni cursuri teoretice şi cel puţin trei luni de practică în activităţile de creditare alături de profesionişti experimentaţi.

Instituţiilor Financiare Internaţionale li se solicită iniţierea discuţiilor la „masa rotundă” cu toate Ministerele aferente, ADR, ONG, organizaţii financiare, beneficiari, reprezentanţi ai băncilor, firme de consultanţă, la nivel naţional şi regional pentru a evalua impactul pe care îl are finanţarea IMM asupra economiei naţionale şi regionale şi să facă recomandări constructive bazate pe aceste discuţii. Transferul experienţei şi software-ului IT de pe pieţele în dezvoltare în sectorul IMM pentru a fi mai accesibilă la nivel naţional şi regional.

Băncile româneşti sunt chemate să: - creeze programe de finanţare a IMM care satisfac cerinţele beneficiarilor în

ceea ce priveşte mărimea, costurile, durata, garanţiile, cererea de finanţare proprie,

61

utilizarea cu un anume scop desemnat / indicat al finanţării, program de rambursare etc.;

- să asigure că schema implementării programelor de finanţare a IMM, inclusiv prezentarea formularelor de aplicare pentru finanţare, stabilirea / evaluarea, aprobarea proceselor, evaluarea garanţiilor, cerinţele de garanţii, monitorizarea, plăţile şi urmărirea sunt aşa cum trebuie, astfel încât o operaţiune să fie mai puţin birocratică şi mai puţin întreruptă de plăţi şi rambursări ce nu ar trebui să aibă loc;

- motiveze personalului prin scheme cu bonusuri sau alte avantaje pentru a construi portofolii de IMM de succes, fără întârzieri la plată şi nerambursări;

- să folosească experienţa de finanţare a IMM câştigată în scopul dezvoltării unor programe de finanţare mai bine adaptate necesităţilor acestora.

Alţi participanţi trebuie să ia măsuri pentru: - organizarea de seminarii cu tema „cele mai bune proceduri” şi cursuri cu

acest conţinut în regiuni pentru ADR şi organizaţiile financiare spre a li se împărtăşi experienţe şi a învăţa unul de la celălalt;

- identificarea restricţiilor cele mai importante din programele de finanţare ale IMM şi acordarea de ajutor pentru rezolvarea lor, precum şi pentru întocmirea planurilor de afaceri sau rezolvarea cerinţelor temporare de management etc.;

- introducerea prin practică şi seminarii, a unei analize „cash flow versus garanţii” în ajutorarea IMM care caută finanţare, cu scopul de a permite întreprinderilor potenţiale de a obţine finanţări cu garanţii limitate;

- definirea clară a rolului pe care ADR îl au, în special în schemele de finanţare, de marketing, implementare şi monitorizare.

IMM apreciază că pentru ele finanţarea trebuie să fie însoţită şi de alte stimulente, termenele (perioadele de creditare) şi perioadele de graţie ar trebui să fie legate de realităţile cash-flow-ului din proiect pentru a fi finanţate iar cerinţele cofinanţării să fie flexibile reflectând resursele IMM.

În mod cert există şi alte exigenţe, dar acestea sunt cele mai des întâlnite. Este cât se poate de sigur că în timp, vor fi noi şi noi exigenţe, că de fapt acestea vor merge în pas cu vremurile.

Participanţii la relaţiile de finanţare a IMM sunt unităţi economice şi/sau politice cu interese pe care, de regulă, şi le cunosc bine şi le apară sau promovează şi desigur, vor să şi le satisfacă.

Problema celor mai bune proceduri de finanţare a IMM se pune şi la scară globală, pentru toate ţările, întrucât, relaţiile în cadrul unor asemenea operaţii depăşesc graniţele naţionale. Există programe de finanţare cu surse provenind din ţări diferite, destinaţii în ţări diferite, dar altele decât cele de unde provin sursele, şi intermediari din alte ţări. Realizarea celor mai bune proceduri de finanţare a IMM în acest context este mult mai complexă, iar la stadiul actual al globalizării economiei demersul s-a dovedit posibil.

Pornind de la interesele finanţării IMM din România, cele mai bune proceduri globale, ne conduc către următoarele domenii:

Asistenţă financiară. Există loc pentru a îmbunătăţi din acest punct de vedere formele tradiţionale de asistenţă financiară şi anume subvenţii de stat, împrumuturi, subvenţii cu dobândă, acoperirea riscului de schimb valutar, capital privat, etc. IMM au nevoie de opţiuni de finanţare flexibilă, ce răspund la nevoile lor în creştere. De altfel, ele necesită o sursă de informare transparentă pentru a afla ce scheme de finanţare sunt disponibile, cu ce termeni şi în ce cadru de timp.

Intermediarii care vor oferi asistenţă financiară - companii de microfinanţare, bănci comerciale, fonduri, fundaţii, agenţii de dezvoltare regională, companii de

62

leasing, companii specializate în acordarea de credite mici persoanelor fizice şi altele, trebuie să fie în totalitate angajaţi (dedicaţi) şi stimulaţi în furnizarea serviciilor financiare sectorului IMM. Acest lucru înseamnă adoptarea principiilor de finanţare a IMM şi operarea cu un personal bine instruit şi dedicat, receptiv cerinţelor IMM.

Marketingul proactiv prin intermediari este esenţial cu scopul de a accesa acele IMM care, eventual, se vor califica pentru asistenţă financiară. Mulţi dintre ei se vor teme şi nu vor fi doritori de a împrumuta bani pentru a-şi dezvolta afacerea. Tradiţia băncii ce împrumută este încă relativ nouă în România la nivelul IMM şi prin urmare trebuie să fie activ dezvoltată.

Cerinţele financiare ale unei IMM vor fi determinate prin tipurile de investiţii şi capitalul cerut în ciclul economic al întreprinderii. Patru tipuri distincte de finanţare ar trebui identificate la început în definirea tipului de asistenţă financiară şi clauzele care vor fi potrivite pentru orice IMM:

• „capitalul de sămânţă” este cerut la un stadiu foarte timpuriu din viaţa întreprinderii pentru cercetarea, testarea şi dezvoltarea ideii iniţiale de afaceri înaintea de începerea afacerii;

• „capitalul de lansare” este cerut de întreprinderi pentru a-şi dezvolta produsele pentru o perioadă iniţială de marketing, înainte de începerea expansiunii dezvoltării produselor şi serviciilor;

• „capitalul de lucru” va fi necesar odată ce marketingul iniţial pare a fi de succes şi dezvoltarea produsului trebuie să înceapă în avans;

• „capitalul de expansiune” va fi critic pentru întreprinderea care a atins un nivel de rentabilitate în operaţiunile sale şi, posibil, a generat profit. Capitalul de expansiune îi va permite să dezvolte noi produse, să-şi extindă pieţele existente sau chiar să dezvolte unele noi.

Asistenţa financiară necesită „cea mai bună practică” nu numai a bunei cunoaşteri, în avans, a potenţialului IMM şi cerinţelor lor de furnizare a asistenţei, dar care odată asigurate implică monitorizarea corectă, controlul calităţii şi managementul riscului. Fără toate acestea, asistenţa poate sfârşi într-o lipsă de succes pentru ambele părţi. Acest lucru înseamnă că sistemele trebuie să fie organizate înainte ca asistenţa financiară să fie acordată, în aşa fel încât de-a lungul întregii perioade de finanţare să existe o „curgere lină” de informaţie reînnoită a progresului finanţării IMM. Cunoaşterea clientului, regula nr.1 în domeniul bancar, de-a lungul perioadei programului de asistenţă financiară, este absolut esenţială pentru succesul acestuia.

Procesarea. Orice program de finanţare este util numai ultimului beneficiar dacă are acces la el într-o perioadă de timp rezonabilă după ce a fost făcută aplicaţia. O întârziere în procesarea aplicaţiei pentru o anume schemă poate infirma previziunile de cash flow şi planurile de afaceri întocmite pentru finanţarea cerută. Viteza este, prin urmare, esenţială în procesarea oricărui program de finanţare. Aceasta înseamnă, în primul rând, simplificarea formularelor de aplicare cerute şi asigurarea unui răspuns rapid din partea intermediarului financiar.

Evaluarea. Standardele uniforme pentru evaluarea garanţiilor trebuie să fie făcute în aşa fel încât să se recurgă în mod limitat la interpretări greşite şi la dezbateri. Părerea despre valoare a beneficiarului va diferi întotdeauna de cea a intermediarului financiar. Este, prin urmare, esenţial ca standarde clar definite de evaluare să fie discutate în prealabil cu beneficiarul final potenţial şi agreate. Evaluarea oficială trebuie să ia în considerare rata înaltă a inflaţiei aşa încât activele fixe să nu fie evaluate la cost, ci mai degrabă la o aproximare a valorii de piaţă.

63

Instruirea. Fără cele mai bune proceduri, programele de finanţare a IMM, care sunt menite să aibă o contribuţie pozitivă la creşterea economică a ţării, furnizând „adiţional” şi un efect economic multiplicator, este posibil să nu îşi atingă obiectivele.

Capitalul uman este la fel de important ca şi capitalul financiar pentru sustenabilitatea pe termen lung a oricărui program de finanţare a IMM. Grupurile ţintă care ar beneficia cel mai mult de pregătirea pentru dezvoltarea pe termen lung a culturii IMM trebuie să includă personalul IMM, toţi intermediarii financiari şi agenţiile de dezvoltare. Date fiind cerinţele de pregătire foarte variate există o necesitate clară pentru ca schemele să fie personalizate şi atent „croite” pentru a satisface aceste grupuri ţintă.

Aversiunea şi incapacitatea financiară a IMM de a investi în programele de dezvoltare a personalului şi de a acorda pregătirii importanţa pe care o merită, subliniază nevoia de a adopta o abordare proactivă cu scopul de a promova investiţii mai mari ale IMM în pregătirea personalului. Schemele inovative de pregătire ce ţintesc anumite grupuri cum ar fi femeile, tinerii şi şomerii, sunt menite să dezvolte calităţile de bază. Pregătirea mai avansată, care este specifică fiecărui sector care lucrează îndeaproape cu schemele de plasament, este mai eficientă şi mai relevantă pentru nevoile specifice ale IMM.

Relaţia cu clientul. Finanţarea IMM - urilor este un produs şi un serviciu important care va permite intermediarului financiar, în mod notabil băncile, să-şi dezvolte baza de clienţi pe termen lung. Este, prin urmare, critic faptul că un angajament făcut pentru ameliorarea calităţii şi valorii serviciului are loc pentru bani. Realizarea angajamentului implică lucrul cu clienţii într-un mod transparent, oferindu-le cu exactitate informaţii asupra produselor şi serviciilor care le vor fi furnizate. Ori acest lucru înseamnă încredere în servicii, rezolvarea promptă a cererilor şi plângerilor şi o procesare proactivă legată de necesităţile clienţilor.

Rolul intermediarului financiar nu este numai să asigure vărsarea fondurilor dar şi colectarea la timp a dobânzilor şi ratelor de credit, ceea ce presupune monitorizarea afacerii IMM cu vizite regulate la sediu şi discuţii cu managementul. Toate acestea înseamnă cele mai bune proceduri, dar ele trebuie definite timpuriu în relaţia cu clientul, în aşa fel încât să nu existe loc de neînţelegeri din partea IMM şi nici din partea intermediarului financiar.

Relaţii regionale. Nevoia de a furniza finanţare IMM pentru dezvoltarea anumitor regiuni şi sectoare de activitate economică ramase în urmă sunt aspecte importante al oricărui program de finanţare ale IMM.

Prin urmare, cooperarea cu autorităţile locale, agenţiile de dezvoltare regională, centrele de consultanţă în afaceri, consultanţii, băncile comerciale şi alte organizaţii financiare este esenţială pentru succesul pe termen lung al oricărui program. Acestea trebuie să înţeleagă importanţa IMM, care au o contribuţie foarte mare sau dominantă la dezvoltarea economică a regiunii lor şi a ţărilor. Prin deplina cooperare a acestor diferite verigi care verifică principiile de finanţare ale IMM se pot elabora şi aplica cele mai bune proceduri.

Autoritatea IMM. În sectorul corporativ mai mare, autoritatea este un concept bine definit, însă pentru sectorul IMM este mai puţin evident, dat fiind numărul limitat de acţionari sau salariaţi. Oricum, unele verificări şi balanţe de resurse pot fi deja introduse întreprinderilor mijlocii care angajează mai mult de 50 de persoane. Acest lucru este necesar pentru a asigura integritatea în derulare a întreprinderii şi relaţia sa cu instituţii relevante; este bazat pe principiile generale de propagare / dezvăluire, pe responsabilitatea managementului (SIM – sisteme de

64

informare a managementului) şi separarea responsabilităţii în condiţiile exercitării controlului asupra managementului de risc intern.

Pentru băncile finanţatoare, este important ca liniile de raportare financiară să fie clar definite de la început astfel încât IMM să poată furniza informaţia cerută la timp şi într-o manieră exactă persoanei responsabile de la bancă. Acest flux de informaţii regulat/exact devine deosebit de critic dacă există avertismente timpurii pentru a urmări atent operaţiunile IMM, mai degrabă decât să le ascundă până când este prea târziu.

Fondurile structurale. Unde fondurile structurale au fost alese pentru ajutarea IMM, acolo se acţionează de fapt pentru supravieţuirea îndelungată a lor şi crearea de locuri de muncă. Această măsură se încadrează în politicile de coeziune socială ale UE şi au ca obiectiv reducerea diferenţelor economice şi sociale, mai ales în cele mai slabe regiuni. Zonele de interes deosebit cu potenţial mare de creştere promovează în acest sens în mod deosebit tehnologiile noi, tehnologiile de curăţare a mediului şi serviciile de sprijin pentru afaceri. Turismul general şi turismul legat de cultură este de asemenea perceput ca devenind una dintre industriile în creştere majoră care trebuie promovat.

Lansarea schemelor de finanţare a IMM. Nu toate schemele de finanţare a IMM trebuie să fie lansate prin oferte, iar cea mai mică dintre toate printr-o ofertă globală, întrucât numărul de bănci acceptabile, doritoare şi capabile să lucreze în regiuni diverse este mic. Cu toate acestea, tuturor schemelor potenţiale trebuie să li se facă suficientă publicitate astfel încât toate IMM să fie conştiente de existenţa lor şi să li se dea ocazia să le aplice.

O atenţie deosebită trebuie dată în definirea unei anumite scheme, aplicabilă unui anume tip de IMM. Acest lucru înseamnă, de asemenea, identificarea tipului de finanţare disponibil, fie capital de pornire, fie de lucru, finanţare de investiţie sau de expansiune. Un screening timpuriu al acestor elemente va preveni pierderea de timp şi dezamăgirile IMM ce optează pentru schema greşită.

Mărimea finală a unei anumite scheme va stabili numărul de bănci necesare pentru implementarea ei şi numărul final al IMM care vor deveni de fapt, beneficiare. Experienţa a arătat că băncile care implementează programe nu doresc să fie implicate în scheme care sunt prea mici, în timp ce costurile de tranzacţie devin prea mari. Băncile consideră finanţarea IMM atractivă doar dacă există o masă importantă de afaceri suficient de mare pentru a susţine costurile fixe ale operării finanţării IMM ca produs bancar.

Granturi versus Credite. Este vorba de a stabili dacă IMM la un moment dat, ţinând seama de stadiul de dezvoltare la care se află, într-o situaţie anume, au nevoie de o finanţare prin grant sau prin credite. Mai important, cantitatea de bani disponibilă prin granturi este mereu mai mică decât cea prin credite şi disponibilă doar pentru anumite întrebuinţări. Totuşi, firmele aflate la început cu planuri de afaceri verificate sau afaceri mici înfiinţate de curând care au o bază de capital foarte scăzută, cu siguranţă au nevoie şi pot beneficia de granturi îndreptate spre necesităţi de investiţii specifice lor.

Experienţa a arătat ca legarea unei IMM într-o schemă de credit, care necesită plata ratelor şi a obligaţiilor conexe, produce efecte benefice pe termen lung pentru IMM în ceea ce priveşte disciplina financiară şi concentrarea managementului pe afacere. Băncile ce implementează asemenea programe beneficiază şi ele de schemele de creditare nu numai pentru că pot taxa o marjă a dobânzii pentru serviciile lor, dar şi pentru că aceasta le ajută la dezvoltarea bazei de clienţi pe termen lung. Masa critică pentru o bancă, de a vedea afacerea IMM ca profitabilă, poate fi dezvoltată doar prin credite. Derularea de granturi prin intermediul băncii poate doar să prejudicieze procesul şi prin urmare transferul granturilor către IMM ar trebui făcut prin alte canale.

65

Finanţarea IMM a parcurs un drum lung în ultimii 19 ani în România. Totuşi, ca în multe alte ţări din regiune, încă mai este un drum lung de parcurs până se va ajunge la un suport corespunzător potenţialului de dezvoltare a IMM. Nu este vorba doar de numărul mai scăzut al IMM din România, care produc ceva mai mult de 50% din PIB, în timp ce în UE acestea produc peste 70%, ci şi de rezistenţa şi viabilitatea pe termen lung a lor, care sunt în joc. Stimulentele, cum ar fi scăderea taxelor, asistenţa tehnică, subvenţiile speciale pe obiect, etc. sunt necesare, dar trebuie implementate şi monitorizate cu grijă, pentru a modifica susţinerea dezvoltării sectorului IMM.

Sunt patru stadii / faze diferite în dezvoltarea IMM până la transformarea / schimbarea într-o întreprindere consacrată: 1. stadiul de început, 2. stadiul micro, 3. întreprinderi „mici”, 4. întreprinderi „mijlocii” în dezvoltare. Prin urmare, în finanţarea IMM trebuie să se aibă în vedere că aceste stadii diferite necesită diferite tipuri de finanţare cu termene şi condiţii diferite. Creditele bancare sunt relevante pentru stadiile 3 şi 4 şi mai puţin pentru primele două, care pot beneficia în cea mai mare parte de împrumuturi de bani şi finanţarea capitalului de risc.

În general, schemele subvenţionate execută o funcţie limitată, cu o singură tragere, şi nu se leagă cu nici un program sustenabil pe termen mai lung de asistenţă a sectorului IMM. În plus nici nu reuşesc să dezvolte vreo instituţie financiară nouă pentru asistenţa IMM. Cu toate acestea, ele pot fi un catalizator major pentru întreprinderile care au un capital limitat în primul stadiu, iar pentru cele din stadiul al doilea să se ceară finanţări specifice pentru o dezvoltare viitoare. Acestea pot fi de asemenea folosite pentru a fi furnizate garanţiile necesare pentru obţinerea de credite împreună cu fondurile de garantare a împrumuturilor.

Dacă mai puţin de 25% din toate IMM apelează la credite pentru finanţare atunci o mare parte din piaţă poate fi acoperită. Cu toate acestea, atât pe partea de ofertă cât şi pe cea de cerere, există numeroase motive subliniate în acest studiu pentru care volumele nu sunt mai mari. Datorită cerinţelor de garanţii impuse indirect de Banca Naţională a României (de exemplu un minim de 120% plus dobânda din valoarea creditului), este dificil pentru IMM să se întâlnească cu un program de finanţare, chiar şi în ţări mai dezvoltate. Apoi urmează un proces lung de înregistrare a garanţiilor în conformitate cu prevederile legale. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că în România nu există o mai mare dezvoltare în acest sens. Fondurile de garantare care sunt disponibile pentru a completa cerinţele de garanţii nu furnizează soluţii clare. Fondurile, prin intermediul acţionarilor şi băncilor cu care acestea colaborează, pot acoperi toate colţurile României. Datorită birocraţiei şi procedurilor anevoioase, duratei şi/sau cheltuielilor incluse în obţinerea garanţiilor de la fonduri de către IMM, cele mai multe dintre aceste întreprinderi se împotrivesc unor asemenea acţiuni. Deşi există o multitudine de convenţii încheiate cu majoritatea băncilor active din România pentru sectorul IMM, această soluţie nu este încă viabilă.

Diversele scheme de finanţare a IMM pot fi considerate utile doar dacă acestea ating piaţa ţintă şi sunt corect implementate. Fiecare dintre aceste scheme pe care le-am analizat are atât părţi bune cât şi părţi slabe. Nici una dintre ele nu ar putea servi drept model complet pentru scheme viitoare, având în vedere numărul mare de solicitări de finanţare a IMM aflate în diferite stadii ale dezvoltării lor. Combinate cu diferenţele regionale şi modificările legislative nu există un numitor comun pentru acestea. De asemenea, nu există nici o agenţie specializată care să ofere finanţare acestei categorii de întreprinderi, deci băncile din România reprezintă principalul sistem de finanţare pentru programele instituţiilor financiare internaţionale.

66

ANEXE

ANEXA 1SC ABC SRL

BILANŢUL CONTABIL

ACTIVE

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2006

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2007

Bilanţ CurentData:

30.04.2008DATORII ŞI

CAPITALURI

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2006

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2007

Bilanţ CurentData:

30.04.2008

Active Circulante: Datorii Curente:Numerar şi Echivalenţi (inclusiv avansuri)

6.112,0 13.994,2 16.916,4Facturi Neplătite (cont furnizori) 76.681,3 290.811,1 310.923,8

Creanţe Neîncasate (cont clienţi)

36.301,5 175.244,1 178.055,6 Furnizori Imobilizări 42.426,3 42.894,5 42.794,3

Debitori diverşi 184,7 0 2.184,7 Taxe de plată 1.780,5 6.465,4 9.630,5

Furnizori - debitori 0 0 473,5 Salarii de plată 724,9 0 0

Obiecte Inventar 899,0 1.077,9 1.311,6 Dividende de plată 0 0 0

Cheltuieli în Avans 958,0 17.249,7 13.270,1 Clienţi Creditori 0 0 0

Materii prime şi Semifabricate

5.274,2 2.113,8 3.154,0 Venituri înregistrate în avans

0 0 0

Produse Finite 0 0 0 Credite termen-scurt 50.862,5 98.104,9 100.000,0

Produse în curs de execuţie

0 0 0 Porţiunea curentă a Datoriei pe Termen Lung

0

Mărfuri (comerciale) 83.216,2 157.196,7 183.400,9

Creditori Diverşi - asociaţi

39.386,3 8.360,4 19.657,3

Total Stocuri 88.490,4 159.310,5 186.554,9 Alte datorii curente (leasing)

0 16.488,3 18.183,9

Alte creanţe 2.913,2 2.741,2 1.400,1

Total Active circulante

135.858,8 369.617,6 400.166,9 Total Datorii Curente

211.861,8 463.094,6 501.189,8

Datorii ne-curente:

Active Imobilizate, Net

Datorii Termen Lung - Bănci

0 0 0

Mijloace de transport 6.260,8 31.542,2 30.697,8 Alte datorii termen lung (leasing)

0 8.768,9 0

Echipament 40.466,0 41.219,9 40.854,2 Alte obligaţii pe termen lung

0 0 0

Clădiri şi Amenajări 7.522,5 7.359,3 7.656,4 Dividende de plată - termen lung

0 0 0

Imobilizări necorporale /financiare

129,8 513,0 576,5 Împrumuturi Asociaţi de plată

0 0

Alte imobilizări corporale(în curs)

0 0 0

Total Datorii Ne - curente:

0 8.768,9 0

Total Active Imobilizate

54.379,3 80.634,4 79.784,9

Total Datorii: 211.861,8 471.863,5 501.189,8

Capital Social Subscris şi Vărsat

13.000,0 13.000,0 13.000,0

Rezerve 200,0 200,0 200,0

Alte fonduri 837,9 837,9 837,9

Rezultatul reportat /Repartizarea profitului

(34.145,3) (35.661,6) (35.661,6)

Profit net (1.516,3) 12,2 385,7

Total Capitaluri Asociaţi

(21.623,7) (21.611,5) (21.238,0)

TOTAL ACTIVE 190.238,1 450.252,0 479.951,8 TOTAL DATORII SI CAPITALURI:

190.238,1 450.252,0 479.951,8

67

ANEXA 2

Societatea: SC ABC SRL

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

12 luni până la 31-

Decembrie-2006

%12 luni până la 31-Decembrie-

2007%

4 luni până la 30-Aprilie-

2006%

Vânzările (cifra afaceri)

1.000.381,6 100,0% 1.423.704,6 100,0% 442.633,1 100,0%

Minus: Costul Mărfii Vândute

Mărfuri, Directe

898.379,8 89,8% 1.248.480,8 87,7% 383.770,9 86,7%

Manoperă Directă

10.009,8 1,0% 12.374,3 0,9% 5.701,4 1,3%

Alte, Directe

0 0,0% 0 0,0% 0 0,0%

Total Costul Mărfii Vândute

908.389,6 90,8% 1.260.855,1 88,6% 389.472,3 88,0%

Profitul Brut 91.992,0 9,2% 162.849,5 11,4% 53.160,8 12,0%

Minus: Cheltuieli Vânzare şi Administraţie

49.311,7 4,9% 81.207,6 5,7% 30.728,9 6,9%

Minus: "Altele"

8.258,9 0,8% 10.300,6 0,7% 1.926,7 0,4%

Minus: Cheltuieli cu Dobânzile

28.488,7 2,8% 37.718,8 2,6% 19.929,7 4,5%

Profitul din Exploatare

5.932,7 0,6% 33.622,5 2,4% 575,5 0,1%

Alte venituri 20.024,4 2,0% 3.426,4 0,2% 8,9 0,0%

Minus: Alte cheltuieli

27.473,4 2,7% 29.106,5 2,0% 52,6 0,0%

Profitul Pre -Impozitare

(1.516,3) -0,2% 7.942,4 0,6% 531,8 0,1%

Minus: Impozitul pe Profit

0,0% 7.930,2 0,6% 146,1 0,0%

Profitul Net (1.516,3) -0,2% 12,2 0,0% 385,7 0,1%

68

ANEXA 3

Societatea: S.C. ABC SRL

BILANŢUL CONTABIL AJUSTAT

ACTIVE

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2006

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2007

Bilanţ CurentData:

30.04.2008DATORII ŞI

CAPITALURI

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2006

Bilanţ Precedent

Data: 31.12.2007

Bilanţ CurentData:

30.04.2008

Active Circulante: Datorii Curente:Numerar şi Echivalenţi (inclusiv avansuri)

6.112,0 13.994,2 16.916,4Facturi Neplătite (cont furnizori) 76.681,3 290.811,1 207.338,0

Creanţe Neîncasate (cont clienţi)

36.301,5 175.244,1 74.469,8 Furnizori Imobilizări 42.426,3 42.894,5 42.794,3

Debitori diverşi 184,7 0 2.184,7 Taxe de plată 1.780,5 6.435,4 9.630,5

Furnizori - debitori 0 0 473,5 Salarii de plată 724,9 0 0

Obiecte Inventar 899,0 1.077,9 1.311,6 Dividende de plată 0 0 0

Cheltuieli în Avans 958,0 17.249,7 13.270,1 Clienţi Creditori 0 0 0

Materii prime şi Semifabricate

5.274,2 2.113,8 3.154,0 Venituri înregistrate în avans

0 0 0

Produse Finite 0 0 0 Credite termen-scurt 50.862,5 98.104,9 100.000,0

Produse în curs de execuţie

0 0 0 Porţiunea curentă a Datoriei pe Termen Lung

0

Mărfuri (comerciale) 83.216,2 157.196,7 158.090,3

Creditori Diverşi - asociaţi

24.406,3 7.380,4 19.657,3

Total Stocuri 88.490,4 159.310,5 161.244,3 Alte datorii curente (leasing)

0 16.488,3 18.183,9

Alte creanţe 2.913,2 2.741,2 1.400,1

Total Active circulante

135.858,8 369.617,6 271.270,5 Total Datorii Curente 196.881,8 462.114,6 397.604,0

Datorii ne-curente:

Active Imobilizate, Net

Datorii Termen Lung - Bănci

0 0 0

Mijloace de transport 6.260,8 31.542,2 30.697,8 Alte datorii termen lung (leasing)

0 8.768,9 0

Echipament 40.466,2 41.219,9 40.854,2 Alte obligaţii pe termen lung

0 0 0

Clădiri şi Amenajări 7.522,5 7.359,3 7.656,4 Dividende de plată -termen lung

0 0 0

Imobilizări necorporale /financiare

129,8 513,0 576,5 Împrumuturi Asociaţi de plată

14.980,0 980,0 0

Alte imobilizări corporale(în curs)

0 0 0

Total Datorii Ne -curente:

14.980,0 9.748,9 0

Total Active Imobilizate

54.379,3 80.634,4 79.784,9

Total Datorii: 211.861,8 471.863,5 397.604,0

Capital Social Subscris şi Vărsat

13.000,0 13.000,0 13.000,0

Rezerve 200,0 200,0 200,0

Alte fonduri 837,9 837,9 837,9

Rezultatul reportat /Repartizarea profitului

(34.145,3) (35.661,6) (35.661,6)

Profit net (1.516,3) 12,2 24.924,9

Total Capitaluri Asociaţi

(21.623,7) (21.611,5) (46.548,6)

TOTAL ACTIVE 190.238,1 450.252,0 351.055,4 TOTAL DATORII SI CAPITALURI:

190.238,1 450.252,0 351.055,4

Efectul Proiectului asupra Bilanţului Contabil:

69

Toate sumele în LEI

Surse de Finanţare:

Suma împrumutului BCR 62.500,0Alte noi împrumuturi 0,0Împrumuturi asociaţi de plată 0,0Împrumuturi asociaţi ce nu se plătesc 0,0Contribuţie asociaţi la capitaluri 0,0Total creştere a Datoriilor şi Capitalurilor: 62.500,0

Utilizările de fonduri din cadrul proiectului:

Creşteri Active circulante (fără stocuri) 62.500,0Creşteri Active circulante (doar stocuri) 0,0Creşteri ale Activelor imobilizate 0,0Total creşteri Active 62.500,0Noi îndatoriri curente:

Suma ratelor BCR aferentă primelor 12 luni 29.206,3Alte noi datorii bilanţiere scadente în 12 luni 0,0Total noi îndatoriri curente 29.206,3

ANALIZA RATELOR

31 Decembrie 2006 31 Decembrie 2007 30 Aprilie 2008 PrognozateRatele lichidităţii:Rata curentă 0,69 0,80 0,68 0,78Rata rapidă 0,24 0,46 0,28 0,40Ratele îndatorării:Total datorii/Total active 1,11 1,05 1,13 1,11Total împrumuturi/Total active

0,47 0,26 0,34 0,44

Total datorii/Total capitaluri

-9,8 -21,83 -8,54 -9,88

Total împrumuturi/Total capitaluri

-4,17 -5,33 -2,57 -3,91

Rate ale activităţii ori/an zile ori/an zile ori/an zileRulajul creanţelor 0,03 9,34 0,07 27,12 0,28 33,85Rulajul stocurilor 0,07 27,03 0,10 35,87 0,41 49,38Rulajul furnizorilor 0,07 27,03 0,15 53,19 0,64 76,74

Clienţi 01/01/2006 14.881,4Stocuri 01/01/2006 46.057,2Furnizori 01/01/2006 57.865,1

70

ANEXA 4

Societatea SC ABC SRL

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE AJUSTAT12 luni până

la 31-Decembrie-

2006

%12 luni până

la 31-Decembrie-

2007

%4 luni până

la 30-Aprilie-2008

% An prognoză terminat la 30

Iunie 2009

% An prognoză terminat la

30 Iunie 2010

%

Vânzările (cifra afaceri) 100.0381,6 100,0% 1.423.704,6 100,0% 442.633,1

100,0% 1.384.306,2 100,0% 1.453.521,5 100,0%

Minus: Costul Mărfii Vândute

Mărfuri, Directe 898.379,8 89,8% 1.248.480,8 87,7% 383.770,9 86,7% 1.204.346,4 87,0% 1.264.563,7 87,0%

Manoperă Directă 10.009,8 1,0% 12.374,3 0,9% 5.701,4 1,3% 20.886,0 1,5% 21.930,3 1,5%

Alte, Directe 0 0,0% 0 0,0% 0 0,0% 0 0,0% 0 0,0%

Total Costul Mărfii Vândute

908.389,6 90,8% 1.260.855,1 88,6% 389.472,3 88,0% 1.225.232,4 88,5% 1.286.494,0 88,5%

Profitul Brut 91.992,0 9,2% 162.849,5 11,4% 53.160,8 12,0% 159.073,8 11,5% 167.027,5 11,5%

Minus: Cheltuieli Vânzare şi Administraţie

49.311,7 4,9% 81.207,6 5,7% 30.728,9 6,9% 80.957,1 5,8% 83.141,9 5,7%

Minus: "Altele" 8.258,9 0,8% 10.300,6 0,7% 1.926,7 0,4% 8.290,0 0,6% 8.290,0 0,6%

Minus: Cheltuieli cu Dobânzile

28.488,7 2,8% 37.718,8 2,6% 19.929,7 4,5% 66.812,0 4,8% 60.733,8 4,2%

Profitul din Exploatare 5.932,7 0,6% 33.622,5 2,4% 575,5 0,1% 3.014,7 0,2% 14.861,8 1,0%

Alte venituri 20.024,4 2,0% 3.426,4 0,2% 8,9 0,0% 0 0,0% 0 0,0%

Minus: Alte cheltuieli 27.473,4 2,7% 29.106,5 2,0% 25.363,2 5.7% 27.686,1 2,0% 29.070,4 2,0%

Profitul Pre -Impozitare

(1.516,3) -0,2% 7.942,4 0,6% 24.778,8 -5.6% (24.671,4) -1,8% (14.208,7) -1,0%

Minus: Impozitul pe Profit

0,0% 7.930,2 0,6% 146,1 0,0% 0 0,0% 0 0,0%

Profitul Net (1.516,3) -0,2% 12,2 0,0% 24.924,9 -5.6% (24.671,4) -1,8% (14.208,7) -,1,0%

Media Ponderată a Ratei de Schimb:

1.750,9 2.479,1 2.748,8 3.300,0 3.300,0

Numărul de Luni în Perioada:

12 12 4 12 12

Vânzări:Vânzări Medii Lunare: 83.365,1 118.642,1 10.658,3 115.358,9 121.126,8Creştere Vânzări Medii Lunare

N/A 42,3% -6,7% 4.2% 5.0%

Echivalent USD Vânzări Lunare:

$47.613 $47,857 $40.257 $34.957 $36.705

Creştere vânzări în echivalent USD

N/A 0,5% -15,9% -13,2% 5,0%

Profitul din ExploatareProfitul din Exploatare Lunar Mediu:

494,4 2.801,9 143,9 251,2 1.238,5

Creştere Profit Mediu în Exploatare:

N/A 466,7% -94,9% -91,0% 760,8%

Echivalent USD Profit Mediu Lunar din Exploatare:

$282 $1.130 $52 $76 $375

Creştere Profit Lunar din Exploatare Echivalent USD

N/A 300,3% -95,4% -93,3% 617,0%

Profitul Net:Profitul Net Mediu Lunar:

(126,4) 1,0 (6.231,2) (2.055,9) (1.184,1)

Creşterea Profitului Net Mediu Lunar:

N/A -100,8% -613007.4% -202324,4% -81,0%

Echivalent USD Profit Net Mediu Lunar

-$72 $0 -$2,267 -$623 -$359

Creştere Profit Net Lunar Echivalent USD:

N/A -100,6% -552871,6% -152019,5% -84,2%

Marjele Profiturilor:Marja Profitului Brut 9.2% 11,4% 12,0% 11,5% 11,5%

Marja Profitului din Exploatare:

0.6% 2,4% 0,1% 0,2% 0,2%

Marja Profitului Pre-Impozitare:

-0.2% 0,6% -5,6% -1,8% -1,8%

Marja Profitului Net: -0.2% 0,0% -5.6% -1,8% -1,8%

71

ANEXA 5

SC ABC SRL

Flux Numerar – Previziuni 1 lună iun.2008 iul.2008 aug.2008 sept.2008 oct.2008 nov.2008 dec.2008 ian.2009 febr.2009 mart.2009 apr.2009 mai 2009 iun.2009

Surse numerar

F V 2006 2007 Aprilie 2008

Luna 0 Luna 1 Luna 2 Luna 3 Luna 4 Luna 5 Luna 6 Luna 7 Luna 8 Luna 9 Luna 10 Luna 11 Luna 12 Anul 1 Anul 2

1. Numerar la începutul perioadei

945 6.107 13.994 5.200 82.639 72.970 50.269 28.384 15.479 4.145 -942 -5.779 -10.933 -20.135 -18.189 4.478 82.639 7.482

2. Numerar din activitatea curentă

1.181.824

1.191.620

167.704 174.080 116.912 57.476 75.111 59.904 91.231 164.263 115.087 123.599 146.530 176.961 346.170 174.081 1.647.324

1.729.691

3. Numerar din op. de capital

12.000 0 0 0 0 0

4. Credit BCR / Alte credite

60.000 42.705 0 62.500 0 0 0

5. Contribuţii ale proprietarilor

9.380 -31.000 8000 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

6. Total Surse numerar

1.263.204

1.203.325

175.704 236.580 116.912 57.476 75.111 59.904 91.231 164.263 115.087 123.599 146.530 176.961 346.170 174.081 1.647.324

1.729.691

Total disponibil perioadă

1.264.149

1.209.432

189.698 241.780 199.551 130.446 125.381 88.288 106.710 168.408 114.145 117.820 135.597 156.826 327.981 178.559 1.729.963

1.737.173

Utilizări numerar7. Mărfuri/materiale consumabile

100 1.109.622

1.026.034

157.793 127.500 101.714 50.004 65.347 52.117 79.371 142.909 100.125 107.531 127.481 153.956 301.168 151.450 1.433.172

1.504.831

8. Salarii activitate curentă

100 8.020 9.547 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 1.181 14.166 14.874

9. Salarii management

100 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

10. Alte salarii – colaboratori

100 1.405 320 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

11. Cheltuieli asigurări sociale

100 4.598 4.623 1.045 560 560 560 560 560 560 560 560 560 560 560 560 6.720 7.056

12. Chirii 100 287 2.379 636 636 636 636 636 636 636 636 636 636 636 636 636 636 7.628 7.62813. Utilităţi (energie, apă)

100 680 1.425 295 200 200 200 200 200 200 300 300 300 300 300 200 200 2.900 2.900

14. Transport 100 29.370 60.144 5.340 4.500 4.700 3.500 4.000 4.500 4.800 4.500 4.600 4.500 4.600 4.700 4.500 4.600 53.500 56.17515. Costuri funcţionari birouri şi administrative

100 5.891 10.988 1.274 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 1.350 16.200 16.200

16. Reclamă/marketing

100 4.881 835 0 100 0 0 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 1000 1000

17. Călătorii afaceri

100 105 174 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

18. Asigurări 100 1.562 345 0 1.500 0 0 400 0 500 400 0 0 400 0 0 400 2.100 2.10019. Reparaţii /întreţinere

100 911 3.172 27 170 150 150 165 130 1.500 170 200 150 160 150 170 180 3.275 3.275

20. Servicii terţi

100 7.662 4.740 108 450 450 500 550 450 400 450 400 250 450 500 500 450 5.350 5.350

21. Taxe – TVA

100 90 0 0 4.814 3.942 9.790 5.685 -64 -388 -128 -1.228 -111 1.641 -118 833 1.259 21.148 21.129

22. Impozit pe profit

100 0 3.932 0 1.724 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

23. Taxe – altele

100 5.381 3.789 95 678 51 51 678 51 51 678 51 51 678 51 51 678 3.120 3.120

24. Alte costuri (comisioane bancare)

100 3.194 3.208 197 875 300 250 250 250 300 350 300 250 300 300 250 250 3.350 3.350

25. Total utilizări exploatare (7 la 24)

1.183.659

1.135.626

167.990 146.238 115.233 68.171 81.102 61.460 90.560 153.455 108.575 116.748 139.837 163.665 311.498 163.294 1.573.597

1.648.989

Net, exploatare

79.545 67.700 7.714 27.843 1.680 -10.695 -5.990 -1.556 671 10.808 6.512 6.851 6.693 13.295 34.672 10.787 73.728 80.702

26. Numerar disponibil (1+6-25)

80.790 73.807 21.704 95.543 84.319 62.274 44.279 26.828 16.150 14.953 5.570 1.072 -4.240 -6.840 16.483 15.265 156.366 88.184

27. Plăţi dobânzi BCR

100 28.489 36.059 4.792 4.792 5.302 5.492 5.466 5.438 5.411 5.383 5.356 5.327 5.298 5.269 5.239 5.211 64.189 60.078

28. Rambursare credit BCR

100 0 0 0 2.481 2.291 2.318 2.345 2.373 2.400 2.426 2.456 2.485 2.514 2.544 2.573 29.206 33.294

29. Plăţi-alte credite-dobândă leasing

100 30.000 0 0 0 0 656 0 0 656 0 0 656 656 2.623 656

30. Cheltuieli cu mijloace fixe-rate

100 15.889 23.753 0 8.112 3.566 3.566 8.112 3.566 3.566 8.112 3.566 3.566 8.112 3.566 3.566 0 52.866 0

31. Dividende 100 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 032. Numerar la sfârşitul perioadei

6.112 13.994 16.916 82.639 72.970 50.270 28.384 15.479 4.145 -942 -5.779 -10.933 -20.135 -18.189 4.478 7.482 7.482 -5.843

1$ = ROLPragul profitabilitate, vânzări=

2.247.673

957.674 354.000 61.180 225.730 -131.551 13.163.094

226.836 186.380 135.003 127.709 133.461 159.002 124.011 117.247 142.900 1.910.478

1.885.894

Pragul profitabilitate, % =

1,88 0,80 2,11 0,35 1,93 -2,29 175,25 3,79 2,04 0,82 1,11 1,08 1,09 0,70 0,34 0,82 1,16 1,09

Serviciul

datoriei =1,38 2,05 4,53 19,94 10,83 7,38 5,69 3,45 1,91 1,92 0,72 0,14 -0,54 -0,88 1,95 1,96 1,63 0,94

Costuri fixe = 103.065 81.605 9.649 12.491 12.660 13.316 13.852 12.690 15.216 13.957 12.860 12.610 13.897 12.910 13.436 13.767 161.828 160.882Costuri fixe, %

8 7 6 8 10 17 16 18 15 9 11 10 9 8 4 8 10 9

Costuri variabile =

1.139.082

1.090.080

163.133 138.539 110.355 63.294 75.032 56.553 83.783 147.281 103.497 111.921 113.372 158.538 306.500 157.309 1.507.787

1.582.134

Costuri variabile,%

92 93 94 92 90 83 84 82 85 91 89 90 91 92 96 92 90 91

Rata contribuţiei

0,05 0,09 0,03 0,20 0,06 -0,10 0,00 0,06 0,08 0,10 0,10 0,09 0,09 0,10 0,11 0,10 0,08 0,09

Contribuţia = 54.742 101.540 4.571 35.542 6.557 -5.818 79 3.351 7.448 16.982 11.589 11.678 12.807 18.423 39.669 16.771 139.538 147.556

72

ANEXA 6

SITUAŢIA PATRIMONIALĂ LA SC ABC SRL LA DATA DE 31.05.2008

ACTIVE % PASIVE % Mijloace fixe 250.119 54,8 Capital propriu 154.579 33,9Construcţii 64.260Echipamente 3.620 Datorii termen lung 82.348 18,1Autoturisme 168.567Mobilier 9.720Obiecte de inventar 3.728 Datorii termen scurt 219.275 48,1Creanţe imobilizate 224Leasing 43.621 9,6Active circulante 162.461 35,6 Credite 97.280Stocuri 140.093 Linie credit BCR 97.280 Combustibili, piese

254 Datorii furnizori 112.364

Consumabile 2.077 Furnizori marfă 112.364 Mărfuri 102.879 Ambalaje 34.883Creanţe 16.068 Datorii stat 9.631 Clienţi 16.068Lichidităţi 6.300 Casa 6.300TOTAL 456.202 100,0 100

Lichiditate 74Grad îndatorare 66Grad îndatorare după credit 70Credit 62.500Credit/capital propriu 40Credit/active fixe 25Credit/active circulante 38

73

ANEXA 7

Raportul de profit şi pierderi - analiza de cash flow pentru S.C. ABC S.R.L.

Luna Mai Iunie Iulie August Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Febr. Martie Aprilie Medie Medie ajustată

Cash-flow din activitatea operaţională

încasări creanţe clienţi - cu TVA

248.471 449.893 87.818 45.030 59.902 49.114 76.891 142.318 102.208 113.833 138.053 169.828 140.280 140.280

vânzări cashîncasări în avans de la clienţiTotal încasări actualizat fără TVA

290.899 517.415 98.246 48.299 63.119 50.340 76.665 138.036 96.711 103.865 123.134 148.707 146.286 146.286

rambursări credit furnizor

201.547 495.662 85.396 34.170 38.973 17.272 58.382 108.798 71.506 106.372 95.099 116.911 119.174 119.174

plăţi cashplăţi în avans către furnizoriTotal plăţi pentru achiziţii actualizat

201.547 495.662 85.396 34.170 38.973 17.272 58.382 108.798 71.506 106.372 .95.099 116.911 119.174 119.174

salarii 1.356 1.496 1.456 1.396 1.371 1.212 1.314 1.557 1.519 1.311 1.643 1.665 1.441 1.665transport 14.210 10.632 213 0 306 0 24 2.332 4.721 3.270 5.425 4.676 3.817 3.817utilităţi (apa, tel, chirii, protocol, reparaţii)

3.605 1.404 750 1.205 1.384 1.418 1.818 2.865 1.838 2.770 1.532 1.954 1.879 1.879

taxe, terţi, comisioane

12.146 332 482 509 694 817 647 42 353 419 1.033 156 1.469 1.469

banca 1.844 357 271 397 251 119 256 487 633 1.291 316 205 536 536consumabile 1.527 1.635 85 1.657 1.485 16.937 1.068 566 5 0 2.712 0 2.306 2.306plăţi pentru consumul personal

2.484 2.586 2.591 2.601 2.730 2.693 2.793 3.069 3.101 3.131 3.131 3.125 2.836 3.125

Total plăţi administrative

37.171 18.443 5.847 7.764 8.220 23.195 7.920 10.919 12.170 12.191 15.792 11.781 14.284 14.797

Lichidităţi din activitatea operaţională

52.182 3.310 7.003 6.365 15.925 9.873 10.363 18.319 13.036 -14.698 12.243 20.015 12.828 12.316

InvestiţiiLeasing 6.672 3.353 3.632 1.138 1.138Suma investiţiilor actualizate

0 0 0 0 8.366 0 0 3.870 0 0 3.855 0 1.341 1.341

Crediteplăţi dobânzi linie credit BCR

0 1.419 2.919 3.619 3.739 3.774 3.918 4.576 4.269 4.403 4.948 4.792 3.531 4.792

intrare credit BCRplăţi credit BCRSuma creditelor

0 1.942 3.887 4.619 4.688 4.603 4.648 5.281 4.806 4.781 5.252 4.993 4.125 4.125

Lichidităţi total

52.182 1.368 3.116 1.746 2.871 5.270 5.715 9.168 8.229 -19.479 3.136 15.022 7.362 6.850

impozit pe profit

3.556 30 0 346 0 0 0 0 0 0 0 0 328 328

Sold de lichidităţi la sfârşit de lună

48.625 1.338 3.116 1.400 2.871 5.270 5.715 9.168 9.168 -19.479 3.136 15.022 7.034 6.522

Rata credit BCR 3.001,20Disponibil după achitarea ratei 3.520,80% rata în numerar net din activitatea operaţională 4,60

74

ANEXA 8

PROIECŢIA DE CASH-FLOW LA S.C. ABC SRL

-12 -11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12LUNA mai iunie iulie august sept. oct nov dec ian feb mar apr mai iun iul aug sept oct nov dec ian feb mar apr maiSold iniţial de lichidităţi

9.976 58.602 59.940 63.056 64.456 67.328 72.598 78.313 87.481 95.710 76.231 79.367 94.389 103.580 111.104 78.236 66.109 67.664 78.142 70.168 76.816 73.976 45.212 50.657 59.863

Cash-flow din activitatea operaţionalăîncasări creanţe clienţi - cu TVA

248.471 449.893 87.818 45.030 59.902 49.114 76.891 142.318 102.208 113.833 138.053 169.828 248.471 140.280 87.818 45.030 59.902 49.114 76.891 142.318 102.208 113.832 138.053 169.828 248.471

vânzări cashÎncasări în avans clienţiTotal încasări actualizat fără TVA

290.899 517.415 98.246 48.299 63.119 50.340 76.665 138.036 96.711 103.865 123.134 148.707 290.899 146.286 98.246 48.299 63.119 50.340 76.665 138.036 96.711 103.865 123.134 148.707 290.900

rambursări credit furnizor – 401

201.547 495.662 85.396 34.170 38.973 17.272 58.382 108.798 71.506 106.372 95.099 116.911 201.547 119.174 85.396 34.170 38.973 17.272 58.382 108.798 71.506 106.372 95.099 116.911 201.547

plăţi cashplăţi în avans către furnizoriTotal plăţi pentru achiziţii actualizat

201.547 495.662 85.396 34.170 38.973 17.272 58.382 108.798 71.506 106.372 95.099 116.911 201.547 119.174 85.396 34.170 38.973 17.272 58.382 108.798 71.506 106.372 95.099 116.911 201.547

Salarii 973 1,093 1.093 1.093 994 1.108 1.108 1.349 1.349 1.207 1.548 1.597 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665 1.665Transport 10.199 77.684 160 0 244 0 20 2.021 4.193 3.012 5.111 4.487 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817 3.817utilităţi (apa, tel, chirii, protocol, reparaţii)

2.587 1.026 563 944 1.104 1.162 1.532 2.482 1.632 2.551 1.443 1.875 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879 1.879

taxe, terţi, comisioane

8.718 243 362 399 554 670 549 37 314 386 973 150 150 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469 1.469

Banca 1.324 261 204 311 200 972 216 422 563 1.189 298 197 536 536 536 536 536 536 536 536 536 536 536 536 536Consumabile 1.096 1.195 64 1.298 1.184 13.887 900 491 4 0 2.555 0 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306 2.306plăţi pentru consumul personal

2.484 2.586 2.591 2.601 2.730 2.693 2.793 3.069 3.101 3.131 3.131 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125 3.125

Total plăţi administrative

37.171 18.443 5.847 7.764 8.220 23.195 7.920 10.919 12.170 12.191 15.792 11.781 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797 14.797

Lichidităţi din activitatea operaţională

52.182 3.310 7.003 6.365 15.925 9.873 10.363 18.319 13.036 -14.698 12.243 20.015 74.556 12.316 -1.947 -667 9.349 18.281 3.486 14.441 10.409 -17.304 13.238 16.999 74.556

InvestiţiiLeasing 6.672 3.353 3.632 3.668 3.668 3.668 3.668 3.668Suma investiţiilor

0 0 0 0 8.366 0 0 3.870 0 0 3.855 3.668 3.668 3.668 3.668 3.668

Crediteplăţi dobânzi linie credit BCR

0 1.419 2.919 3.619 3.739 3.774 3.918 4.576 4.269 4.403 4.948 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792 4.792

intrare credit BCRPlăţi credit BCRSuma creditelor

0 1.942 3.887 4.619 4.688 4.603 4.648 5.281 4.806 4.781 5.252 4.993 4.792 4.792 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793 7.793

Lichidităţi total 52.182 1.368 3.116 1.746 2.871 5.270 5.715 9.168 8.229 -19.479 3.136 15.022 66.096 7.524 -9.740 -12.128 1.556 10.478 -7.974 6.648 2.616 -28.765 5.445 9.206 63.095impozit pe profit 3.556 30 0 346 0 0 0 0 0 0 0 0 23.128 5.456Sold de lichidităţi la sfârşit de luna

58.602 59.940 63.056 64.456 67.328 72.598 78.313 87.481 95.710 76.231 79.368 94.389 160.486 11.104 78.236 66.109 67.664 78.142 70.168 76.816 73.976 45.212 50.657 59.863 122.958

LUNA mai iunie iulie august septembrie octombrie decembrie ianuarie februarie martie aprilie MEDIEÎncasări 248.471 449.893 87.818 45.030 59.902 49.114 142.318 102.208 113.833 138.053 169.828 140.280Vânzări 235.596 89.765 94.452 38.466 43.368 44.380 144.788 83.424 92.571 122.774 142.100 101.080

75

BIBLIOGRAFIE

1. Abrudan Ioan, Lobonţiu Gabriela, Lobonţiu Mircea – Întreprinderile mici şi mijlocii şi managementul lor specific, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2003;

2. Cechin-Crista Dan, Cechin-Crista Persida – Elemente fundamentale ale activităţii bancare, Editura Mirton, Timişoara, 2008

3. Cechin-Crista Persida, Poruţiu Cosmina – Organizarea Instituţiilor de credit pe teritoriul României, Editura Mirton, Timişoara, 2007;

4. Nicolescu Ovidiu – Managementul Întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2001;

5. Popescu Delia – Competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Economică, Bucureşti, 2001;

6. ANIMMC – Privire de ansamblu asupra sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în România în 2007;

7. Pagina Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Turism şi Profesii Liberale: http://www.mimmc.ro;

8. Pagina Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor publice şi locuinţelor: http://www.mie.ro;

9. Pagina Institutului Bancar Român: http://www.ibr-rbi.ro;10. Pagina Institutului Naţional de Statistică: http://www.insse.ro;11. http://www.finantare.ro;

76