MINISTERUL EDUCAŢIEI TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL

REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

CATEDRA “Geografie generală”

TEMA: SURSELE DE POLUARE ALE AERULUI ÎN or.CHIŞINĂU.

Conducător ştiinţific:

A efectuat:

CHIŞINĂU 2006

CUPRINS

INTRODUCERE

I. Sursele fixe de poluare a aerului în or.Chişinău.

II. Sursele mobile de poluare a aerului în or.Chişinău.

III.Sursele minore de poluare a aerului în or.Chişinău.

IV. Principalii poluanţi ai aerului.

V. Efectele poluării aerului asupra sănătăţii omului.

VI. Propuneri de diminuare a poluării aerului.

VII. Concluzii.

BIBLIOGRAFIA

2

INTRODUCERE

Aerul atmosferic reprezintă, alături de ceilalţi componenţi ai biosferei

elementul de primordială importanţă pentru menţinerea vieţii. O problemă

majoră privind mediul ambiant, cu consecinţe importante asupra stării de

sănătate a individului şi colectivităţii este poluarea aerului. În momentul de faţă,

mari centre urbane, au ajuns la un intens grad de poluare a aerului, la o

adevărată criză de mediu datorită acumulării în aerul urban a poluanţilor

atmosferici, crescuţi ca volum datorită dezvoltării industriei şi traficului

motorizat. Asupra mediului şi aerului urban influenţează principalele surse de

poluare ce conduc la apariţia unor dezechilibre naturale cu consecinţe

nefavorabile asupra calităţii aerului[4].

Pe măsura dezvoltării procesului de industrializare a crescut şi numărul şi

varietatea surselor de poluare. Astăzi aproape că nu există aşezare urbană în care

să nu fie cel puţin o unitate industrială şi deci o sursă de impurificare a aerului.

La acestea se adaugă şi numărul din ce în ce mai mare de autovehicule care,

alături de uzine şi fabrici, contribuie la amplificarea poluării aerului. în aceste

condiţii, atmosfera marilor oraşe contemporane a devenit un amestec de aer,

gaze şi pulberi de cele mai diverse origini. Aşadar, poluarea atmosferei, rezultat

în cea mai mare parte al activităţii umane (industrie, încălzirea locuinţelor,

transport, etc.), este determinată de difuzia în atmosferă a substanţelor nocive

denumite poluanţi, sub formă solidă (praf, pulberi), lichidă (vapori de apă) şi

gazoasă (pulberi, gaze toxice) care modifică compoziţia naturală a aerului. Ea se

poate manifesta sub formă de ceaţă, negură, aer ceţos[3].

Cei mai frecvenţi poluanţi întîlniţi în atmosfera urbană sînt gazul

carbonic şi oxidul carbonic, anhidrida sulfuroasă şi sulfurică, diverşi acizi,

prafuri, fumul şi cenuşa provenită din arderi, praful mineral, hidrocarburi,

microbi şi viruşi etc. Concentraţia acestor elemente variază mult cu

amplasamentul, sezonul, factorii meteorologici.

3

Poluarea mediului ambiant are loc prin intermediul surselor de

poluare , care se clasifică în două mari categorii:

surse naturale.

surse artificiale.

Sursele naturale mai importante sunt: vulcanii, erodarea solului de către

vînturi şi transportul particulelor de pe suprafaţa solului la mari distanţe,

incendiile spontane ale pădurilor, descompunerea naturală a materiilororganice,

emanaţiile de gaze din sol, granulele de polen şi sporii de funigi, pulberea

cosmică,etc.

Sursele artificiale sau tehnologice sunt mult mai importante şi sunt

reprezentate, de procesele de combustie în instalaţii fixe, combustiile în

instalaţii mobile (transporturile) şi procesele industriale diverse.

La rîndul său, sursele artificiale se împart în două grupe principale:

Surse fixe – reprezentate prin întreprinderile industriale, complexele energetice,

cazangerii, unităţi de ardere a deşeurilor. Sunt bazate pe arderea combustibilor

în scop industrial.

Surse mobile – în această categorie intră toate tipurile de transport (aerian,

feroviar, auto, prin conducte).

4

I. Sursele fixe de poluare a aerului în or. Chişinău.

Dezvoltarea industriei, creşterea capacităţilor de producţie şi diversitatea

acestia, a condus în ultimele decenii la o intesificare a poluării aerului şi la o

creştere impresionantă a varietăţilor de substanţe poluante. Ca şi fiecare centru

urban, oraşul Chişinău este supus poluării intense. Aici există cazangerii,

centrale termoelectrice, unităţi industriale, care îşi lasă amprenta toxică asupra

mediului înconjurător.

Sursele fixe importante de poluare a or. Chişinău sînt întrprinderile

energetice şi industria. Din ele importanţă majoră o au termoelectrocentralele şi

cazangeriile oraşului, emisia cărora constituie 8,5 mii t/an.

In raza oraşului Chişinău activează 740 de întreprinderi cu impact deosebit de

nociv asupra mediului ambiant în special asupra aerului atmosferic. Identic cu

alte centre urbane industria or.Chişinău este reprezentată prin următoarele

ramuri: energetica, prelucrare metalului,construcţia de maşini, industria chimică, a

sticlei, materialelor de construcţie, prelucrarea lemnului, industria uşoară şi

alimentară, întreprinderile industriale din or.Chişinău sunt repartizate conform

diagramei.

Fiecare ramură a industriei contribuie la poluarea aerului în mod diferit.

De exemplu industria de prelucrare a lemnului şi de producerea hârtiei şi

celulozei, în procesul de producere a hârtiei, mobilei, cartonului, unor detalii din

lemn, emană în atmosferă: substanţe suspendate, etanol, stirol, xiliol, acetonă,

toluen, NOx, acid sulfuric, anhidridă sulfurică.

De asemenea întrprinderile de producere a asfaltului şi betonului la

emisia sumară a cantităţii de poluanţi depinde de calitatea materiei prime şi de

tehnologia producţiei.

O singură întrprindere pe parcursul a doi ani de zile folosind în procesul

tehnologic ciment, nisip, cheramzit degajă în atmosferă 700-900 tone de

compuşi chimici[15].

În perioada desfăşurării procesului de salubrizare şi amenajare a teritoriului

o atenţie deosebită s-a atras problemei arderii deşeurilor vegetale, ceea ce 5

generează poluarea atmosferei şi distrugerea stratului fertil de sol.

Neconştietizarea pagubelor reale aduse mediului ambiant şi lipsa spiritului de

gospodar sînt cauzele ce determină ca problema dată sa persiste şi în această

perioadă a anului.

II. Sursele mobile de poluare a aerului în or. Chişinău.

Apariţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti a impus fără îndoială şi nevoia

de transport. Omul primitiv trebuia să se deplaseze în căutarea hranei, mergînd

pe jos, iar mai tîrziu folosindu-se de animale de povară (primele mijloace de

transport). O dată cu apariţia şi dezvoltarea societăţii industrializate, importanţa

atribuită procesului de transport s-a accentuat, ajungînd să exercite o influenţă

deosebită asupra întregului sistem productiv. Epoca în care transportul era tratat

ca perspectiv de dezvoltare economică a devenit o sursă de poluare a mediului

ambiant. Dintre mijloacele de tranport rutiere, feroviare, aeriene şi maritime pe

primul loc – ca surse de poluare a aerului – se situează autovehiculele, care emit

poluanţi în imediata apropiere a solului, realizînd concentraţii ridicate la înălţimi

foarte mici, chiar şi în cazul gazelor cu densitate mică, şi deci , capacitate mare

de difuziune în atmosferă. Volumul, natura şi concentraţiile poluanţilor emişi

depind de natura combustibilui, tipul de autovehicul şi de condiţiile tehnice de

funcţionare[7].

În raza oraşului Chişinău sunt concentrate aproximativ 100 obiective de

transport (parcuri taximetrice, parcuri de troleibuze, garaje, gări auto şi

feroviare, depouri de locomotive şi vagoane) care îşi impun influenţa lor

negativă asupra poluării aerului.

Evoluţia transportului auto în oraşul Chişinău a avut un caracter istoric de

dezvoltare ce a decurs anevoios, fiind in strânsă dependenţă de situaţia politică

şi economică din ţară.

În perioada 1970-1980 se înregistrează o creştere lentă a numărului de

unităţi. Acest fapt a şi favorizat creşterea numărului de unităţi de transport.

6

Toate maşinile erau de producţie sovietică cu excepţia autobuzelor "Icarus".

Calitatea proastă a acestor automobile şi a combustibilului deja le transforma în

surse de poluare, ele lucrând în exclusivitate pe bază de benzină. Dintre mărcile

de automobile amintim: "VAZ", "ZAZ", "AZLC", "VOLGA". Majoritatea dintre

ele consumau cantităţi mari de benzină la distanţe reduse şi desigur că din

această cauză creştea şi cantitatea de poluanţi emişi. O creştere bruscă pentru

această perioadă s-a înregistrat în anii 1976-1977 din cauza creşterii numărului

populaţiei urbane, datorită stabilirii cu traiul de la sat la oraş şi din cauza dării

în exploatare a unor uzine, precum şi din cauza dezvoltării economice a URSS

în această perioadă.

Perioada 1980-1989 se caracterizează printr-o creştere foarte lentă a

numărului unităţilor transportului de stat, numărul unităţilor de transport privat

creşte mai puternic. În această perioadă observăm o stabilitate a numărului

unităţilor transportului de stat în anii 1982 (22803 unităţi) şi în 1983 (22829

unităţi), apoi numărul se majorează în anul 1984 (23680 unităţi), menţinându-se

practic la acelaşi nivel până în anul 1988 (23783 unităţi). În perioada 1984-1987

numărul unităţilor de acest tip de transport se micşorează slab sesizabil. Acest

fapt se întâmplă din cauza uzării unităţilor de transport şi decontării lor.

Înlocuirea unităţilor noi cu cele uzate se înfăptuia foarte anevoios din cauza

apariţiei relaţiilor economiei de piaţă, ducând la perturbarea legăturilor

economice dintre statele membre ale URSS. Numărul unităţilor de transport

privat în această perioadă continuă să crească cu o scădere bruscă în anul 1982,

după care revine la normal. Creşterea numărului de unităţi a acestui tip de

transport s-a produs din cauza apariţiei modelelor noi de automobile sovietice pe

piaţă. O parte din populaţie deja s-a stabilit bine în oraş, fiind asigurată cu

apartamente şi locuri de muncă bine plătite. Aceasta este una din cauzele

creşterii numărului de autoturisme private în perioada respectivă. Numărului

unităţilor de transport individual s-a menţinut aproape stabil în anii 1987-1988.

Pe piaţa de automobile continuau să existe doar autoturisme de producţie

sovietică. Începând cu 1989 în oraşul Chişinău au apărut automobile de

producţie străină.

7

Perioada 1990-2002 se deosebeşte în primul rând de celelalte perioade

printr-un număr mai mare de unităţi de transport. În această perioadă Republica

Moldova obţine independenţa faţă de fosta URSS. Pentru o perioadă de câţiva

ani legăturile economice au fost foarte puternic afectate. Aceasta a dus la

întreruperea activităţii multor întreprinderi, s-a majorat brusc numărul de şoferi.

Începând cu anul 1997 deja relaţiile economice cu statele CSI sunt bine

stabilite, unele fabrici îşi reîncep activitatea sau se reprofilează. Primăria

oraşului Chişinău în această perioadă recurge la importul unităţilor de transport.

În anul 2002 numărul unităţilor de transport de stat înregistrează cota

maximă de 42756 maşini. Drept cauze a acestei majorări pot fi considerate şi

argumentele de mai sus, dar şi reparaţia capitală a tehnicii vechi şi uzate.

Începând cu anii 1992-1994 în Republica Moldova a început importul în

masă a automobilelor vechi şi uzate aduse din întreaga Europă. Importul

excesiv de autoturisme uzate, care practic nu corespund standardelor ecologice,

a generat creşterea nivelului de poluanţi în atmosfera oraşului Chişinău,

accentuând tot mai mult rolul surselor mobile în poluarea mediului ambiant al

urbei. în această perioadă mulţi locuitori din oraş îşi schimbă automobilele de

producţie sovietică sau rusească pe cele europene, americane sau asiatice. O

mare parte din populaţia oraşului se află la muncă la negru peste hotarele ţării.

Acestea sunt unele din cauzele creşterii numărului unităţilor de transport

private. O cauză majoră de asemenea este vânzarea automobilelor în rate.

Inexistenţa unui sistem permanent de supraveghere a calităţii pe întreg

teritoriul ţării precum şi ne efectuarea sistematică a controlului ecologic al

unităţilor de transport auto din partea organelor de stat, dezvoltarea slabă a

bazei tehnico-materiale duce la creşterea unei situaţii critice în domeniul

protecţiei aerului atmosferic, poluării acestuia de către transportul auto.

Către anul 2001 în oraşul Chişinău cota emisiilor poluante de la

autovehicule în volumul sumar de poluanţi ai aerului atmosferic constituie în

mediu-92,0%. Pentru comparaţie în oraşul Bălţi şi Cahul această cifră este de

95,0%. În medie pe an, în oraşul Chişinău substanţele nocive ale emisiilor auto

pe cap de locuitor au ajuns la 115 kg. Unii deţinători de autovehicule nu

8

respectă în mare măsură prevederile standardelor cu privire la concentraţia

emisiilor de poluanţi ai gazelor de eşapament. Majoritatea autovehiculelor cu o

uzură sporită, supuse controlului ecologic instrumental de stat depăşesc de mai

multe ori normele admisibile ale unor poluanţi. Fiecare al treilea autoturism şi

al doilea camion care participă la trafic, nu corespunde cerinţelor securităţii

ecologice şi standardelor naţionale. La etapa actuală controlul ecologic

instrumental al autovehiculelor se reduce doar la determinarea concentraţiei

oxidului de carbon în gazele de eşapament ale motoarelor Diesel. Una din

cauzele poluării mediului este indiferenţa populaţiei faţă de necesitatea

verificării periodice a stării tehnice şi ecologice a mijloacelor de transport auto.

O altă cauză este calitatea joasă a carburanţilor şi lubrifianţilor importaţi. În

multe cazuri nu corespund standardelor europene având un conţinut mărit de

plumb şi sulf. Lipsa unui control permanent asupra calităţii produselor

petroliere şi gazelor puse în comercializare la staţiile de alimentare auto are un

impact negativ asupra calităţii acestor produse. Am remarcat mai sus că

ponderea transportului auto în poluarea aerului atmosferic în anul 2001 a fost de

92,2 % din volumul total de emisii de substanţe nocive astfel surselor mobile

revenindu-le : 30-60% de NOX, 40-90 % de CO, 35-90% de Pb, 10%-particulele

solide, 5 %-S02 . A fost constatat că fiecare mie de automobile degajă în decurs

de o zi, 3,2 tone de CO, 400 kg-substanţe organice, 3 kg-plumb.

Studiind intensitatea circulaţiei transportului pe arterele oraşului, am

constatat că cele mai intense fluxuri de transport se formează în locurile de

tranziţie a sectoarelor oraşului cu centrul oraşului - bd. Decebal, bd. Renaşterii,

bd. Gagarin, str. Ion Creangă, str. Puşchin, str. Izmail, în zonele industriale- str.

Petricani, str. Uzinelor, şi pe străzile de intrare şi ieşire din oraş - şos. Hânceşti,

Calea Orheiului, şos. Munceşti, bd. Dacia, bd. Moscova. Un rol important în

poluarea mediului urban este determinat de maxi-taxi care circulă pe rutele

interne ale oraşului. În anul 2000 în oraşul Chişinău pe cele 62 de rute cu o

lungime totală de 1603 km circulau aproximativ 1460 maxi-taxi.

Conform rezultatelor studiului, pe majoritatea străzilor intensitatea

circulaţiei transportului depăşeşte de 2-4 ori limita admisă rezultată de o poluare 9

intensă. Cantitatea de substanţe nocive eliminate în atmosferă de către

transportul auto, depinde de raportul dintre autocamioane, autovehicule,

autobuze. Autovehiculele elimină de 2 ori mai puţine gaze de eşapament în

comparaţie cu autocamioanele. Cea mai mare pondere a autocamioanelor a fost

remarcată la intrările în oraş (str. Petricani-80%, str. Uzinelor-74%, str.

Chişinău-58%). Viteza optimă la autovehicule este de 70 km/oră, în timpul

micşorării vitezei până la 30 km/oră şi creşterea vitezei până la 100 km/oră,

creşte cantitatea de degajări de 13,3 ori. Degajările transportului auto sunt

periculoase din cauză că sunt răspândite la nivelul solului în condiţii de străzi

înguste şi blocuri înalte, dispunerea lor este încetinită, ceea ce condiţionează

acumularea lor în atmosfera oraşului.

Cota de poluare a transportului feroviar constituie - 2%. În depoul de

locomotive şi vagoane a or. Chişinău toate locomotivele sunt pe disel. În legătură

cu impactul transportului feroviar asupra poluării oraşului a fost cercetată

posibilitatea electrificării transportului pe şine în raza municipiului Chişinău,

însă această propunere nu a fost adoptată.

Acumularea sau dispunerea poluanţilor depinde foarte mult de relieful

orizontului local şi de condiţiile meteorologice (starea timpului). Din acest punct

de vedere factorii meteorologici pot fi împărţiţi în:

a) factori care determină staţionarea poluanţilor (inversiunile termice,

calmul atmosferic, umezeala aerului şi precipitaţiile atmosferice);

b) factorii care determină dispersia poluanţilor (vîntul şi stratificaţia

instabilă a aerului);

.

10

III. Sursele minore de poluare a aerului în or.Chişinău.

În acest capitol voi trece în revistă sursele minore de poluare ale

mediului care sunt numeroase şi diverse. Separat posedă o influenţă slab

sesizată, însă sumate pot afecta serios mediul ambiant. De cele mai dese ori

sursele minore de poluare au mai mult un impact local.

Străzile nepavate constituie una din sursele minore de poluare a mediului

oraşului Chişinău. Anume ele sunt una din principalele surse de poluanţi şi până

în primele ore ale dimineţii concentraţia de praf şi pulbere în aerul atmosferic

este mai joasă în comparaţie cu orele de zi, când fluxul automobilistic este

maxim, denaturând chiar şi vizibilitatea. Practic în fiecare sector al oraşului

Chişinău există străzi nepavate sau acoperite cu pietriş . Sectorul Botanica, fiind

mai vast în suprafaţă în comparaţie cu celelalte sectoare, are şi un număr mai

mare de străzi asfaltate calitativ spre deosebire de alte sectoare. Doar în

cartierele fără blocuri unde predomină casele cu curte sunt prezente drumuri cu

pietriş sau neasfaltate. Un număr mare de astfel de drumuri şi străzi întâlnim în

zona unde se mărgineşte periferia sectorului Botanica cu zona industrială

Ciocana Veche. În această regiune există câteva cariere (Otovasca) de dobândire

a materialelor de construcţie care de asemenea antrenează în atmosferă o

cantitate importantă de praf. Aici străzile sunt foarte accidentate, generând

căderea particulelor de material transportat pe străzi (nisip, argilă, calcar), care

apoi este antrenat în atmosferă de către autobasculante şi automobile. În special

acest lucru se observă vara. Din cauza străzilor necalitative uzura pneurilor de la

automobile este mare şi în urma acestui proces creşte numărul particulelor de

cauciuc în atmosferă urbană.

În sezonul de vară şi străzile asfaltate sunt considerate drept sursă de

poluare a atmosferei. La temperaturi înalte din asfaltul străzilor se ridică în

atmosferă unii compuşi extrem de toxici (ce conţin inelul benzolic). Acest

proces este mai accentuat vara când se instaurează o vreme anticiclonală, toridă.

În cantităţi mai mari aceşti poluanţi pătrund în atmosferă în timpul pavării 11

străzilor cu asfalt sau în următoarele zile după pavare. Pentru aceste substanţe

este specific faptul că se instalează la o înălţime de 2 metri, adică pătura de aer

din care respirăm. În zonele de asfaltare a străzilor, în zilele cu soare şi vânt

mirosul de asfalt proaspăt poate fi sesizat la aproximativ 1 km distanţă. Practic

în fiecare an în oraşul Chişinău străzile oraşului sunt supuse reparaţiei

(asfaltării), mai mult bulevardele principale, străzile centrale şi străzile destinate

tranzitării de mărfuri. Construcţia de blocuri locative noi impune primăria urbei

să prelungească unele străzi pentru a modifica rutele transportului de pasageri

urban. Spre exemplu în vara anului 2003 în sectorul Ciocana a fost prelungit

bulevardul Mircea cel Bătrân, din cauza construcţiei de noi blocuri în această

zonă.

Măturatul străzilor de asemenea îşi lasă amprenta asupra poluării

atmosferei urbane. Acest lucru în special se efectuează automat cu aplicarea

apei, ceea ce micşorează cantitatea de praf pe străzile oraşului. Însă în parcuri

sau în curţile blocurilor măturatul se face manual (parcul Ştefan cel Mare, Piaţa

Centrală, Gara Auto, Gara Feroviară, diferite terase).

Dintre sursele minore de poluare putem aminti arderea deşeurilor vegetale,

în special a frunzelor uscate primăvara şi toamna. În parcurile din centrul

oraşului frunzele uscate sunt strânse şi transportate (parcul Ştefan cel Mare), iar

în cele de la pereferie se ard. Asfel în majoritatea cazurilor din cauza umezelii

frunzelor aceste focuri pot să fumege zile întregi la rând. Situaţii similare se

observă şi în curţile blocurilor unde măturătorii aprind frunzele uscate. Vara în

spaţiile verzi ale oraşului Chişinău locuitorii urbei se odihnesc aprinzând focuri

pentru prepararea de frigărui, mici, etc. În orele după-amiezii asupra fâşiilor

forestiere din oraş se observă nori de fum, mirosul fiind sesizat chiar şi în zonele

din apropiere. Acest fenomen cel mai des se observă în următoarele parcuri: „La

izvor”, „Valea Morilor” (sectorul Buiucani), „Valea Trandafirilor” (sectorul

Botanica), Râşcani (sectorul Ciocana şi sectorul Râşcani). Prezenţa câinilor

vagabonzi sau plimbarea câinilor cu stăpân îşi lasă amprenta asupra mediului

înconjurător. Dejecţiile lor generează substanţe poluante ce, evaporându-se, sunt

inhalate de către locuitorii urbei, de asemenea este poluat şi solul. Cei mai mulţi

12

câini vagabonzi s-au înregistrat în zonele periferice ale oraşului (zona Grădinii

Zoologice şi Grădinii Botanice, str. Industrială, parcul „Valea Gâştelor”, parcul

„La izvor”, Gara Auto Sud-Vest). Un impact similar îl au şi câinii domestici

care sunt plimbaţi. Necesită o atenţie sporită situaţia parcărilor auto din oraşul

Chişinău. La momentul actual sunt înregistrate circa 164 parcări auto care în

mare majoritate sunt amplasate în zona locativă (str. Milescu Spătarul, str. Petru

Rareş, str. Burebista, Gara Feroviară, str. Grenoble). În prezent nu există o

concepţie a dezvoltării părcărilor auto în oraş, cele mai multe dintre ele fiind

amplasate provizoriu. În amplasarea parcărilor auto nu sunt prevăzute staţiile de

deservire tehnică a automobilelor, punctele de control şi de reglare a noxelor în

gazele de eşapament. Unele parcări auto activează în mod autorizat cu încălcări

ale normelor urbanistice şi sanitare, ele urmând a fi lichidate.

Atât parcurile de automobile ale unor întreprinderi cât şi parcările în

anotimpul de iarnă devin o importantă sursă de poluare. Aceasta se lămureşte

prin faptul că în orele dimineţii, înainte de plecare, motoarele cu ardere internă

ale automobilelor necesită a fi încălzite. Încălzirea motorului se face la turaţii

mici, ceea ce duce la accentuarea poluării. Construcţiile parcărilor auto din tip

nou cu nivele va face posibilă extinderea spaţiilor verzi, precum şi micşorarea

impactului asupra aerului atmosferic.

Benzinăriile şi staţiile de alimentare cu gaz de asemenea poluează

mediului înconjurător în cazul alimentării vehiculelor. Staţiile de alimentare cu

petrol şi gaz sunt repartizate neuniform pe teritoriul oraşului, aparţinând diferitor

companii („Lukoil”, „Petrom”, ”Tat-Grup” etc.). În centrul oraşului staţiile de

alimentare cu petrol lipsesc, ele fiind amplasate mai mult la periferia oraşului

sau în locuri mai deschise, unde densitatea blocurilor locative este mai mică. În

medie în oraşul Chişinău o staţie de alimentare cu petrol deserveşte într-o zi

aproximativ 650-1500 unităţi de transport, în dependenţă de amplasarea

acesteia. Această sursă minoră de poluare are un impact şi asupra solurilor şi

apelor din imediata apropiere. În aria oraşului există străzi sau bulevarde pe care

sunt amplasate 2-3 staţii de alimentare (str. Milescu Spătarul, str. Calea Ieşilor,

str. Albişoara etc.).

13

Utilizarea detergenţilor în industria comunală reprezintă o sursă importantă

de poluare a apelor şi a solului, iar de aici, evaporându-se, contaminează

atmosfera. Ei se plasează la suprafaţa apei sub formă de spumă care împiedică

autoepurarea.

Deosebit de toxice cu impact vădit asupra mediului sunt depozitele de

melanj (combustibil pentru rachete) situate în Dănceni (o suburbie a oraşului

Chişinău). Nu este cunoscut faptul cum au ajuns aici aceste substanţe şi cu ce

scop.

Pieţele agroalimentare şi industriale constituie o sursă minoră de poluare

a mediului. În raza urbei funcţionează mai multe pieţe agroalimentare. Practic în

fiecare sector sunt înregistrate 2-3 pieţe. Din toate, cea mai mare suprafaţă o are

Piaţa Centrală.

Aici se comercializează atât produse agroalimentare cât şi industriale.

Unele produse alterate ca peştele, carnea, fructele şi legumele sunt aruncate la

gunoiştile din piaţă răspândind un miros neplăcut ce atrage animalele

vagabonde. Astfel pieţele oraşului devin adevărate focare de infecţii. Cele mai

mari pieţe agroalimentare întâlnim în sectoarele: Centru, Ciocana, Botanica şi

Sculeni.

Un număr mare de case cu curte situate în zonele limită ale oraşului sunt

dotate cu sobe. Aceste case nu sunt conectate la sistemul de încălzire al oraşului

din cauză că unele sunt foarte vechi şi că acest lucru nu este rentabil. Iarna

aceste locuinţe devin surse de poluare a atmosferei cu pulberi, funingine etc. Cel

mai des în calitate de combustibil este folosit cărbunele şi lemnul. În oraşul

Chişinău se numără aproximativ 25000 case încălzite cu sobe. Drept exemplu de

zonă cu o densitate mare a caselor cu curte putem remarca Ciocana Veche,

regiunea gării Visterniceni, Poşta Veche, unele arii din zona Buiucani şi

Telecentru.

Poluarea aerului din interiorul construcţiilor şi locuinţelor a devenit o

sursă majoră de poluare. În unele cazuri poluarea interioară poate fi mai gravă

decât cea exterioară, atunci când clădirile sunt bine etanşate pentru a economisi

energia calorică. Dintre poluanţii din categoria respectivă remarcăm:

14

formaldehida, compuşi anorganici ai mercurului şi plumbului, viruşi, bacterii,

diverse ciuperci. Unii din aceşti poluanţi sunt parte componentă a fumului de

ţigară, materialelor de construcţii, lacurilor de mobilă. În interior clădirile din or.

Chişinău sunt grav poluate datorită faptului că sunt vechi şi slab aerisite. În

multe blocuri locative acoperişul este de proastă calitate generând în interioare

ciuperci patogene şi diverşi microbi. Dacă ne oprim la mediul creat de fumători,

atunci reamintim o parte din poluanţii generaţi de ţigară; metale grele, gaze

anorganice, particule în suspensie, benz(α)pirena etc. În general cele mai poluate

locuri cu fum de ţigară rămân a fi barurile destinate pentru fumat, diferite

întreprinderi. Fibrele de azbest reprezintă un material cancerogen, însă este

folosit în construcţii ca izolator sau ţiglă pentru acoperiş. Pe parcursul timpului,

odată cu uzarea materialului, se formează nori de praf ce conţin particule de

azbest care apoi sunt inhalate de om. De asemenea din fire de azbest sunt

constituite şi materialele folosite la construcţia fântânilor, acest fapt poluând

puternic apele şi solul. Instalaţiile vechi şi neeficiente de încălzire şi ventilaţie

sunt cauza dezvoltării poluanţilor biologici care pot genera: alergie la polen,

infecţii bacteriale, etc. Folosirea în interiorul construcţiilor a insecticidelor de

asemenea este periculoasă pentru sănătate, din acest motiv se recomandă ca

dezinsecţia să fie realizată de către specialişti.

La categoria surselor minore de poluare a atmosferei putem atribui

demolările construcţiilor vechi. În oraşul Chişinău sunt demolate mai mult

casele vechi de la periferia oraşului, acest fapt generând o creştere a

concentraţiei de praf din aer la nivel local. Incendiile în oraş de cele mai dese

ori se produc în anotimpul de vară, îmbogăţind atmosfera cu fum, particule în

suspensie şi un număr mare de gaze toxice. De asemenea la acest capitol putem

enumera: spray-urile, diferite substanţe dezinfectate, soluţii care pot influenţa

într-o măsură mai mare sau mai mică calitatea mediului ambiant.

15

IV. Pricipalii poluanţi ai aerului atmosferic.

Atmosfera Pămîntului reprezintă un amestec mecanic de gaze alcătuit din

azot (N), oxigen (O2), argon (Ar), oxid şi dioxid de carbon şi vapori de apă în

proporţii variabile, care au cea mai mare pondere, la care se mai adaugă şi alte

gaze, în cantităţi neînsemnate cum ar fi: hidrogenul, heliul, metanul, neonul,

xenonul, criptonul, ozonul etc.

Pe lîngă aceste gaze, în compoziţia chimică a atmosferei mai intră diferiţi

compuşi ai acestora, reziduri industriale, praf, microorganisme etc., compuşi care

au suferit de-a lungul timpului modificări cantitative, odată cu dezvoltarea pe

pămînt a tuturor formelor de viaţă, cu dezvoltarea industriei, creşterea rapidă a

populaţiei marilor aglomeraţii urbane. Poluanţii atmosferici sunt foarte variaţi. În

capitolul de faţă voi trece în revistă cei mai importanţi poluanţi ce î-şi măresc

concentraţia din an în an în atmosfera oraşului Chişinău şi în zonele din

apropiere.

Substanţele suspendate includ praful, fumul, funinginea, cenuşa, sulfaţii,

carbonaţii, nitraţii ş.a. În dependenţă de compoziţie şi conţinutul lor pot fi foarte

toxice şi uneori aproape neavînd acţiune nocivă. Ele se formează în urma arderii

combustibilului de la sursele staţionare şi mobile; în urma emisiilor în atmosferă

de la întreprinderile de prelucrare a lemnului, materialelor de construcţie.

Concentraţiile maximum admisibile în 30 min - 0,50 mg/m3; concentraţii medii

în 24 ore – 0,15 mg/m3.

Dioxidul de sulf (SO2) - este un compus oxigenat al sulfului, fără culoare

cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Combinându-se cu vaporii de apă din

atmosferă formează acid sulfuric, care la rândul lui contribuie în mod hotărâtor

la formarea ploilor acide (depunirile de acid). Sursele principale sunt centralele

electrice şi cazangeriile, transportul agricol, rutier ce utilizează motorina.

Monooxidul de carbon (CO) – patrunde în atmosferă de la centralele

indstriale în rezultatul arderii incomplete a combustibilului. Dar principala sursă

16

de poluare a atmosferei cu CO în oraşe sunt autovehiculele. Concentraţiile

maxime admisibile în 30 min - 5,0 mg/m3; concentraţiile medii în 24 ore - 3,0

mg/m3.

Dioxidul de azot (NO2) - se formează în rezultatul arderii combustibilului

fosil. Oxizii azotului se elinimă în atmosferă de la centrale electrice şi termice,

cazangerii cît şi de la transporturi. În cantităţi mari se obtin şi pătrund în

atmosfera în rezultatul producerii îngrasamintelor minerale. NO2 prezintă

componenta de baza a reactiilor fotochimice legate de formarea ozonului.

Concentratiile maxime admisibile în 30 min - 0,085mg/m3 ; concentratii medii

în 24 ore - 0,040mg/m3.

Formaldehida este o substanţă toxică şi a fost inclusă de către oamenii de

ştiinţă în clasa substanţelor probabil cancerigene. Totuşi o putem găsi chiar în

casele noastre, fiindcă ea intră în componenţa dezinfectanţilor, adezivilor pentru

tapet, vopselelor, materialelor textile rezistente, spumelor folosite pentru izolare

şi, cel mai important, în mobilierul făcut, semifabricate din lemn: pal, PFL,

placaj.

Dioxidul de carbon (CO) – este un gaz invizibil şi fără miros. Conţinutul

de dioxid de carbon din atmosferă variază în limitele 0,02 – 0,04% din volum.

El provine din arderi, din respiraţia omului şi animalelor, din procesele de

putrificaţie şi se consumă în procesele de asimilaţie clorofiană de către plante, în

prezenţa luminii solare. În oraşul Chişinău principala sursă de poluare a aerului

cu CO sînt autovehicolele. Concentraţiile maxime admisibile în 30 min – 5,0

mg/m3, concentraţii medii în 24 ore – 3,0 mg/m3.

Amoniacul (NH3) - este un compus hidrogenat al azotului, fiind un gaz

incolor cu miros puternic. Deoarece amoniacul se dizolvă bine în apă,

amoniacul din aer antrenat de precipitaţii ajunge în apele de suprafaţă unde are

ca efect printre altele şi eutrofizarea acestora.

Hidrogenul sulfurat - este un gaz incolor cu miros caracteristic neplăcut,

toxic, solubil în apă, perceptibil în cantităţi şi concentraţii foarte mici. 17

Hidrogenul sulfurat arde în aer cu flacără albastră rezultând dioxidul de sulf şi

apă. Hidrogenul sulfurat deasemenea ca şi sulfurile consumă oxigenul dizolvat

în apă, iar când este prezent în aer afectează flora şi fauna[7,8,2].

V. Efectele poluării aerului asupra sănătăţii omului.

Creşterea rapidă a populaţiei şi expansiunea centrelor urbane, dezvoltarea

industriei şi diversificarea ei, intensificarea transportului motorizat, folosirea de

diverse substanţe chimice în industrie şi chiar în economia casnică, au creat

probleme deosebit de serioase de poluare a mediului ambiant. În momentul de

faţă oraşele mari dezvoltate din punct de vedere economic, au ajuns la un intens

grad de poluare a aerului, la o adevărată criză de mediu datorită acumulării în

atmosferele urbane, alături de poluanţii clasici — particule de cărbune, fum,

oxid de cărbune, oxizi de sulf etc. mult mai crescuţi ca volum datorită dezvol-

tării industriei şi traficului motorizat. Caracterul dominant iritant al produselor

nocive ce se întîlnesc frecvent în atmosferă, exercită asupra organismului o

influenţă negativă fapt ce duce la apariţia unor boli respiratorii. În funcţie de

acţiunea exercitată asupra organismului poluanţii atmosferici pot fi grupaţi

astfel:

1.Poluanţi iritanţi, cuprinzând pulberile netoxice, oxizii de sulf

(mai ales dioxidul de sulf), oxizii de azot, oxidanţii fotochimici, amoniacul, clorul

etc.

2.Poluanţii fibrozanţi, care includ dioxidul de siliciu, oxizii de fier, oxizi ai

altor metale (bariu, cobalt), precum şi azbestul.

3.Poluanţii asfixianţi, cei mai importanţi fiind monoxidul de carbon,

hidrogenul sulfurat, nitriţii, cianurile şi acidul cianhidric.

4.Poluanţii toxici sistemici reprezentaţi de o serie de substanţe anorganice

(plumb, mercur, cadmiu, mangan, vanadiu, seleniu, fosfor, fluor) sau organice

(pesticidele organofosforice şi organoclorurate).

18

5.Poluanţii cancerigeni, mutageni şi teratogens, grup care se subclasifică

în:

a. Poluanţi de natură organică:

•hidrocarburile aromatice policiclice (benzantracen, stiren, crizen, etc.,

care se găsesc în gudroane şi funingine)

• nitrozamine şi nitrozamide

• anrine aromatice (a şi p - naftilainină)

• coloranţi azotici

• epoxizi

• pesticide organoclorurate

• agenţi alchilanţi

• mase plastice (policlorura de vinil)

• anestezicii volatili şi unele produse farmaceutice.

b. Poluanţi de natură anorganică:

• arsen

• beriliu

• cobalt

• cadmiu

• crom

• nichel

• seleniu, etc.

c. Poluanţi de natură minerală - azbestul.

6. Poluanţii alergizanţi, care la rândul lor pot fi:

• de origine animală (păr, puf, pene, etc.)19

• de origine vegetală (polen)

• praful de casă la care se asociază acarieni (Demmtophagoides)

• substanţele chimice eliminate de industria farmaceutică, industria maselor

plastice etc.).

În funcţie de starea de agregare, poluanţii din aer pot fi clasificaţi în două

mari grupe:

- aerosoli

- gaze şi vapori.

1.Poluanţii iritanţi şi acţiunea lor asupra organismului

Grupul poluanţilor atmosferici iritanţi include un mare număr de substanţe,

care afectează predominant mucoasa căilor respiratorii şi alveolele pulmonare,

precum şi la concentraţii mai ridicate - conjunctiva.

Clasificare

Poluanţii iritanţi, în funcţie de starea lor de agregare pot fi:

• gazoşi (gazele iritante), cele mai frecvent întâlnite fiind dioxidul de

sulf, oxizii azotului, oxidanţii fotochimici, amoniacul şi clorul;

• solizi, incluzând aici pulberile în suspensie, a căror acţiune iritantă

este condiţionată de natura lor, concentraţie şi dimensiunea particulelor

componente.

Efectele poluanţilor iritanţi asupra sănătăţii

a) Efectele acute (imediate) sunt consecinţa unor expuneri de scurtă durată la

concentraţii relativ ridicate. În experimente controlate pe om s-au constatat

modificări funcţionale ventilatorii de tip obstructiv având caracter ireversibil, la

care se pot asocia fenomene subiective de iritaţie oculară şi respiratorie. Aceste

fenomene apar la concentraţii mari, rareori întâlnite în condiţii de poluare

atmosferică.

20

b) Efectele cronice (tardive) ale poluării iritante a aerului sunt consecinţe

ale unor expuneri de lungă durată la concentraţii moderate ale substanţelor

poluante. Ele se datoresc modificărilor apărute la nivelul aparatului repirator, ca

urmare a suprasolicitării mecanismelor de clearance. Această categorie de efecte

cuprinde influenţa asupra frecvenţei şi gravităţii infecţiilor respiratorii acute

(bacteriene şi virale) precum şi asupra bronhiopneumoniei cronice nespecifice,

termen care desemnează bronşita cronică, emfizemul pulmonar şi astmul bronşic.

2.Poluanţii fibrozanţi şi acţiunea lor asupra organismului

Poluanţii fibrozanţi produc modificări fibroase la nivelul aparatului

respirator. Cei mai răspândiţi sunt dioxidul de siliciu, azbestul, oxizii de fier,

compuşii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial, unde

provoacă îmbolnăviri specifice, rareori întâlnite în condiţii de poluare a aerului.

3.Poluanţii asfixianţi şi acţiunea lor asupra organismului

Grupul poluanţilor asfixianţi cuprinde un mare număr de substanţe, care prin

diferite mecanisme fiziopatologice produc hipoxie sau anoxie la nivel tisular.

Dintre aceste substanţe menţionăm monoxidul de carbon, nitriţii, cianurile şi

acidul cianhidric, respectiv hidrogenul sulfurat.

Mecanismul lor de acţiune diferă în funcţie de substanţă. Astfel, monoxidul

de carbon şi nitriţii acţionează prin blocarea hemoglobinei împiedicând

transportul oxigenului în sânge, hidrogenul sulfurat produce paralizia centrilor

respiratori.

4.Poluanţii toxici sistemici şi acţiunea lor asupra organismului

Categoria poluanţilor toxici sistemici include un mare număr de substanţe,

atât de natură anorganică (metale grele şi unele metaloide), cât şi organică

(pesticide).

6.Poluanţii alergizanţi şi acţiunea lor asupra organismului

21

Pentru populaţie, problema sindromului alergic se pune numai în jurul

întreprinderilor care elimină în aer diferite substanţe chimice alergizante.

La contactul cu alergenele din aerul atmosferic apar stări alergice spontane

de tip imediat, denumite stări atopice.

VI. Propuneri de diminuare a poluării aerului.

În aspectul amelorării situaţiei în domeniul poluării aerului atmosferic, pot

fi propuse următoarele măsuri prioritare:

îmbunătăţirea stării tehnice a parcului auto (în special starea motoarelor

cu ardere internă);

întroducerea normativelor ecologice europene (Euro 2, Euro 3, Euro 4);

restricţii la importul automobilelor cu grad înalt de uzură;

utilarea motoarelor termice cu catalizatori pentru gazele de eşapament;

inventarierea tuturor surselor de poluare prin iniţierea şi gestionarea

unui registru al agenţilor poluatori (staţii de vulcanizare, deservire şi

vopsire auto, întreprinderi chimice şi obiective industriale care emit

substanţe volatile în atmosferă);

asigurarea calităţii corespunzătoare a benzinei şi motorinei şi

operaţionalizarea sistemului de monitorizare calitativă şi cantitativă

pentru benzină şi motorină;

adoptarea şi implimentarea politicilor şi măsurilor de reducere a

emisilor de gaze cu efect de seră din sectorul energetic prin

îmbunătăţirea eficienţei energetice;

reorientarea unor industrii utilizatoare de combustibili fosili spre

utilizarea biomasei;

folosirea pe scară largă a surselor de energie regenerabilă (generatoare

eoliene, baterii solare, hidrocentrale de debit mic, biogeneratoare de

gaz);

instalarea şi întreţinerea tehnică a dispozitivelor de purificare a

emisiilor;22

folosirea pe scară largă atît în sectotul casnic cît şi în sectotul productiv,

a utilajelor şi echipamentelor cu consum redus de energie;

utilizarea în construcţii doar a materialelor inofensive (spre exemplu

excluderea materialelor ce conţin asbest, bifenili policloruraţi etc.);

practicarea curăţirii umede a străzilor, pieţelor şi altor suprafeţe

municipale.

23