Cuprins

Introducere 1

1. Caracteristica generală o obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

Evaluarea şi constatarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată 3

2. Contabilitatea intrărilor şi ieşirilor obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. 12

3. Calculul uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi inventarierea acestota. 18

Concluzii. 22

Bibliografie.

1

Introducere

În activitatea economică şi administrativă a întreprinderilor se folosesc diferite mijloace care prin specificul utilităţii şi circulaţiei valorii lor nu întrunesc cele două condiţii ce caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare unitară nu mai mare decît limita stabilită pentru mijloacele fixe sau cu o durată de funcţionare utilă nu mai mare de un an.

În cadrul unei întreprinderi se întîlnesc o cantitate însemnată de obiecte de mică valoare şi scurtă durată, ceea ce duce la apariţia unor probleme ce ţin de modul de evaluare şi constatare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, de achiziţionarea şi scoaterea lor din uz şi alte probleme legate de modul de evidenţă a acestora. Cele menţionate anterior sunt un argument în favoarea actualităţii tematicii prezentei teze.

Scopul de bază a tezei constă în cercetarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată care determină sarcinile lucrării:

Definirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. Descrierea regulilor şi metodelor de evaluare a obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată. Descrierea modului de constatare a obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată. Documentarea operaţiunilor privind intrările şi ieşirile de

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. Explicarea modului de contabilizare a operaţiunilor privind

obiectele de mică valoare şi scurtă durată şi a modului de reflectare a acestora în registrele contabile.

Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura tezei, care constă în introducere, trei părţi, concluzii şi bibliografie a literaturii de referinţă.

În introducere se argumentează actualitatea temei şi problemele cercetate, se determină scopul lucrării. De asemenea în introducere se face o analiză generală a SRL ’’Inconter–TMC’’ care s-a oferit să-mi acorde informaţia referitoare la contabilizarea şi gestiunea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată.

În capitolul 1’’caracteristica generală a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. Evaluarea şi constatarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ’’ caracterizăm în linii mari componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată precum şi definirea acestei noţiuni, definim noţiunea de evaluare şi constatare – reprezentînd pentru unităţile economice două probleme esenţiale, concretizăm metodele de evaluare ce pot fi aplicate pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată.

În capitolul 2:’’Contabilitatea intrărilor şi ieşirilor obiectelor de mică valoare şi scurtă durată’’ care este un capitol ce conţine şi practică, comparative cu capilolul precedent, în care arătăm modul de contabilizare a intrărilor şi ieşirilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată, concretizăm diferite situaţii de acest gen care pot apărea în cadrul unei unităţi economice.

2

Şi în ultimul capitol al tezei, capitolul 3: ’’Calculul uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi inventarierea acestora’’ concretizăm obiectele de mică valoare şi scurtă durată care se supun uzurii, precum şi modul de contabilizare şi calcul a uzurii,evidenţiem modul, regularitatea şi particularităţile de efectuare a inventarierii, persoanele care sunt responsabile pentru integritatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, procedeul de contabilizare a rezultatelor obţinute în urma inventarierii.

În prezenta lucrare voi face o analiză microeconomică, care presupune activitatea unei singure întreprinderi, o analiză în dinamică pe doi ani, ce presupune o perioadă medie de analiză.

În acest scop, am ales SRL ”Inconter – TMC”, care are ca tip de activitate efectuarea construcţiilor şi lucrărilor de reparaţie. Ea a fost înregistrată la 10.09.2001, cu numărul de înregistrare 105102661, seria AM nr.161955, cu un capital statutar înregistrat la Camera de Înregistrare de Stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei al RM de 5400 lei, fiind şi cota minimă, şi codul fiscal fiind: 33564018.

SRL ”Inconter –TMC” activează în Chişinău, sectorul Buiucani, forma de proprietate fiind privată şi în cadrul căreea activează 9 persoane (numărul persoanelor a crescut cu 2 persoane, ceea ce se apreciază pozitiv), remunerarea cărora în cursul perioadei de gestiune este de 71700 lei.

Anexa 1Din raportul privind rezultatele financiare (Anexa 1).comparînd indicatorii

din perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare anului precedent, observăm o creştere a eficientei activităţii în acest domeniu, acest fapt fiind confirmat prin creşterea profitului brut de la 15642 la 330735, creşterea rezultatului din activitatea economico-financiară de la (10806) la 218235, creşterea profitului net de la (10806) la 218235 lei. Dacă pe anul precedent SRL „Inconter – TMC” a obţinut pierderi , atunci pe anul de gestiune se observă o creştere economică, acest fapt datorîndu-se şi folosirii eficiente a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată,deoarece, întreprinderea dată avînd ca activitate de bază efectuarea construcţiilor şi prestarea serviciilor, dispune de o gamă largă de obiecte de mică valoare şi scurtă durată. O folosire eficientă a acestora duce la reducerea cheltuielilor.

În Concluzie sînt generalizate rezultatele cercetării efectuate, formulate principalele concluzii extrase în baza materialului cercetat al tezai respective, propuneri.

Obiectul cercetării îl constituie obiectelede mică valoare şi scurtă durată.Cuvinte–cheie: obiecte de mică valoare şi scurtă durată, evaluare, constatare,

cont, active, gestiune, inventariere, intrări, ieşiri etc.

3

I

Caracteristica generală a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

Componenţa, caracteristica, modul de evaluare şi constatare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt reglementate de prevederile S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale". Potrivit paragrafului 6 din S.N.C. 2, Stocurile de mărfuri şi materiale sunt reprezentate de: a) materiale; b) animale la creştere şi îngrăşat; c) obiecte de mica valoare şi scurtă durată; d) producţie în curs de execuţie; e) produse; f) mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung achiziţionate şi destinate revînzării. În activitatea economică şi administrativă a întreprinderilor se folosesc diferite mijloace care prin specificul utilităţii şi circulaţiei valorii lor nu întrunesc cele două condiţii ce caracterizează mijloacele fixe.Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt active valoarea unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie, (în prezent fiind de 1000 lei), indiferent de durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. Aceste obiecte, de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci îşi transferă valoarea lor în mai multe cicluri, pe măsura întrebuinţării lor. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora este mai mică de 1/2 din plafonul stabilit, urmează să fie casate la cheltuieli sau consumuri pe măsura predării acestor obiecte de la depozit în exploatare. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a căror depăşeşte 1/2 din plafonul stabilit, în cazul livrării de la depozit în exploatare uzura se calculează în mărime de 100% din valoarea acestora diminuată cu valoarea probabilă rămasă. La întreprinderile de stat şi întreprinderile în care cota statului în capitalul statutar constituie cel puţin 51% pe toată durata de exploatare, gestionarii ţin contabilitatea utilizării acestora pe grupe stabilite.Uzura se trece la cheltuilile sau consumurile întreprinderii în funcţie de destinaţia utilizării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. La ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată valoarea uzurabilă este trecută la diminuarea uzurii. Potrivit S.N.C. 2 "Stocuri de mărfuri şi materiale" ,obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt activele care: - au o valoare unitară nu mai mare decît limita stabilită de legislaţie (1000 lei), indiferent de durata de exploatare - au o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unei unităţi.

4

În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt incluse instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială, utilajul de schimb, ambalejul tehnologic, inventarul de producţie şi de uz casnic, îmbrăcămintea şi încălţămintea specială şi dispozitivele de protecţie, lengeria, construcţiile şi dispozitivele provizorii, alte obiecte (vasele, inventarul sportiv şi turistic, etc.), sculele, aparate de măsură şi control etc. În ceea ce priveşte subsistemul documentelor primare utilizate , acesta cuprinde documentele de intrare şi ieşire, ca de exemplu: - factura fiscală -factura de expediţie -actul de achiziţie - fişa obiectelor de inventar în folosinţă, în care se ţine evidenţa cantitativă o obiectelor de inventar folosite, precum şi a persoanelor care le gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe omogene, pe tipuri şi pe gestionari. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a două probleme principale: 1) urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea lor în patrimoniu şi pînă la scoaterea din folosinţă; 2) calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în conformitate cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii. Pentru evidenţa sintetică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se folosesc următoarele conturi: -213 ''Obiecte de mică valoare şi scurtă durată" -214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată". Contul 213 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată" este destinat generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, aflate în stoc şi în folosinţă, precum şi a construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri) edificate de întreprindere. Contul 213 "Obicte de mică valoare şi scurtă durată " este un cont de activ, în debitul acestui cont se înregistrează valoarea de intrare a obiectelor intrate şi a construcţiilor speciale construite, iar în credit –trecerea la cheltuieli a valorii uzurabile şi valoarea bunurilor materiale utilizabile obţinute din lichidarea obiectelor. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă existenţa la întreprindere la finele perioadei de gestiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a construcţiilor provizorii. La contul 213 "obiecte de mică valoare şi scurtă durată " pot fi deschise următoarele subconturi: -2131 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc " -2132 "Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare" -2133 "Construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri)". Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" este destinat generalizării informaţiei privind uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a construcţiilor speciale provizorii (neprevăzute în lista de titluri). Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi

5

scurtă durată şi a construcţiilor speciale provizorii, iar în debit – trecerea la cheltuieli a uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată scoase din funcţiune. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma uzurii calculate la finele perioadei de gestiune. La contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" pot fi deschise următoarele subconturi: -- 2141 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" -- 2142 "Uzura construcţiilor provizorii (neprevăzute în lista de titluri)". Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe (obiecte) distincte şi pe perioade.

Făcînd o analiză generală a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, ne dă posibilitatea de a deosebi obiectele de mică valoare şi scurtă durată de alte active ce se află în cadrul întreprinderii. Constatăm că SRL ”Inconter–TMC” dispune de o gamă variată de obiecte de mică valoare şi scurtă durată care sunt folosite în procesul de lucru al întreprinderii pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi efectuarea lucrărilor de reparaţie.

SRL “Inconter–TMC” dispune de următoarele obiecte de mică valoare şi scurtă durată, ca de exemplu:căldare, ciocan, cleşte, daltă, disc metallic, electrocirculearca, electrodreli ferestrău, lopată, metru, perforator, spateli şi altele, care, în principiu sunt instrumente de lucru.Anexa 2

Constatarea şi evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

Declanşarea şi derularea operţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare, procurările de bunuri economice, consumul sau vînzarea lor, angajarea unor cheltuieli,, obţinerea veniturilor, încasarea creanţelor, plata datoriilor ş.a. necesită înregistrarea oportună şi corectă a acestora în contabilitate. În vederea realizării acestui obiect contabilitatea trebuie să constate şi să evalueze corect bunurile economice intrate sau ieşite din întreprindere, precum şi alte mijloace, surse sau procese economice generate de mişcarea acestor bunuri.

În conformitate cu bazele conceptului ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, constatarea este un proces de includere în rapoartele financiare a postului care corespunde definiţiei elementului din raportul financiar şi următoarele criterii de constatare:

avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obţinute (pierdute) de întreprindere;

postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate.

Pentru a determina corespunderea acestor criterii şi ca uramare recunoaşterea activelor sau altor posturi în rapoartele financiare, este necesar de ţinut cont de noţiunea de esenţialitate. Legătura reciprocă dintre posturile unui sau

6

altui raport financiar face ca postul care corespunde definiţiei şi criteriilor de constatare a unui anumit element să impună în mod automat constatarea altui element. De exemplu, procurarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori generează automat şi datoria întreprinderii faţă de acestea, iar livrarea produselor finite, mărfurilor către clienţi conduce la apariţia creanţelor cumpărătorilor faţă de întreprindere.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată achiziţionate se constată în contabilitate, indiferent de achitarea contravalorii acestora, cu condiţia existenţei obligatorii a documentului primar însoţit (factura de expediţie, factura fiscală, actul de achiziţie, bonul de intrare etc.).

Potrivit prevederilor S.N.C. 2, valoarea stocurilor vîndute se constată drept cheltuială a perioadei în care se detrmină veniturile din aceste vînzări, fapt care asigură concordanţa dintre cheltuielile efectuate şi veniturile obţinute. În cazul cînd întreprinderea evaluează obiectele de mică valoare şi scurtă durată la valoarea realizabilă netă (V.R.N.), se înregistrează pierderi (apar ca diferenţă dintre cost şi V.R.N.) care trebuie să fie constatate drept cheltuieli în perioada în care s-a efectuat evaluarea şi s-a utilizat V.R.N. Este de menţionat că în practică pot fi cazuri cînd în următoare perioadă de gestiune valoarea realizabilă netă a stocurilor se majorează şi, ca rezultat, diferenţa din aceasta în limitele costului obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se constată ca venit în perioada în care s-a produs majorarea V.R.N..

Potrivit prevederilor actelor normative în vigoare, stocurile de mărfuri şi materiale pot fi evaluate în următoarele momente representative ale perioadei de gestiune:

la intrarea în patrimoniu (în întreprindere); la ieşire (trecere în consum) din partimoniu; la inventariere; la data întocmirii rapoartelor financiare.

Este de menţionat că în literature de specialitate evalurea la intarea în patrimoniu este denumită evaluare iniţială (istorică), evaluarea la ieşire – evaluare curentă, iar la data întocmirii rapoartelor financiare – evaluare de bilanţ.

Regula generală de evaluare şi înregistrare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ete valoarea de intrare (istorică) care poate fi:

pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată achiziţionarea de la terţi – valoarea de cumpărare plus cheltuielile privind achiziţionarea;

pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată obţinute din producţia proprie – costul efectiv al consumurior de producţiei care cuprinde consumurile materiale directe, consumurile directe privend retribuirea muncii, precum şi consumurile indirecte de producţie;

în cazul schimbului obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în procesul operaţiilor comerciale între părţile independente – valoarea venală a bunurilor primite sau prin donaţie – valoarea de utilizare.

7

La intararea în patrimoniu obiectele de mică valoare şi scurtă durată se evaluează– la valoarea de intrare, care constă din următoarele elemente:–valoarea (preţul) de cumpărare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată–taxe vamale aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată importate;–cheltuieli eccesorii de achiziţionare.

Acestea sunt cheltuieli directe sau indirecte legate de aprovizionare pînă la intrarea bunurilor în gestiune: comisioane, cheltuieli de trnzit, asigurare, transport extern, transport pe parcursul intern, cheltuieli de încărcare – descărcare, recepţie etc.

În costul de achiziţie nu se include impozitele care ulterior urmeză a fi restituite întreprinderii de către organelle fiscale şi rabaturile acordate de furnizori.

obiectele de mică valoare şi scurtă durată primite în urma schimbului (barter) sunt evaluate în felul următor:

1) la valoare venală a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată primate în urma schimbului, corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora;

2) la valoare venală a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată eliberate în procesul schimbului, corectată cu suma mijloacelor băneşti plătite sau echivalentul acestora;

3) la valoarea de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată destinate schimbului, în cazul cînd nu există valoarea venală confirmată;

4) la valoarea contractuală.

Cheltuielile necesare procesului de aprovizionare se includ direct sau indirect în costul de achiziţie al obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, conform prevederilor SNC 9 ’’politicii de cpntabilitate’’ a întreprinderii. În cazul efectuării cheltuielilor proprii (transport, încărcare, descărcare), de regulă, nu este posibilă determinarea imediată a acestora şi, ca urmare, repartizarea lor. În cursul perioadei de gestiune se procedează la înregistrarea acestor cheltuieli în conturi separate, iar la sfîrşitul ei sunt repartizate (incluse în costul obiectelor de mică valoare şi scurtă durată achiziţionate), potrivit bazei de repartizare, care poate fi valoarea de cumpărare sau cantitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată achiziţionate.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată se achiziţionează de întreprindere la diferite preţuri, influenţate uneori şi de fenomenul inflaţionist şi, ca rezultat , acestea intră în patrimoniu la diferite valori. Deseori la cumpărarea sau consumul unuia şi aceluiaşi obiect de mică valoare şi scurtă durată este imposibil de a determina care parte a stocului concret a fost consumat şi care se află în componenţa stocurilor de mărfuri şi materiale, deci apare necesitatea de a stabili ordinea consumării materialelor. Astfel, circulaţia valorii materialelor poate să se deosebească de circulaţia efectivă a lor. În unele cazuri este mai avantajos de a utiliza datele privind circulaţia probabilă a valorii, ce se deosebeşte de circulaţia efectivă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, deseori ea permite de a evalua mai corect şi precis profitul, ceea ce reprezintă scopul principal al evaluării

8

stocurilor. De aceea este dificilă identificarea cu exactitate a valorii de intrare (costului) a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la ieşirea din patrimoniu. În practica contabilă interneţională şi naţională se folosesc mai multe metode de evaluare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la ieşirea din patrimoniu, toate avînd la bază valoarea de intrare (iniţială sau costul istoric).

În conformitate cu prevederilr S.N.C. 2 "Stocuri de mărfuri şi materiale", la evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în contabilitatea curentă pot fi aplicate mai multe metode, dar cele mai des întîlnite sunt:

- Costul mediu ponderat (C.M.P.)- Primei intrări- primei ieşiri (F.I.F.O.)- Ultimei intrări- primei ieşiri (L.I.F.O.)

Metoda costului mediu ponderat păoate fi determinată în două variante:1. stabilirea unui cost mediu ponderat unitar calculat ca raportul dintre

valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi cantitate, după fiecare intrare.

2. determinarea unui cost mediu ponderat unitar lunar (sau în alte perioade care, în principiu, nu trebuie să depăşească durata medie de păstrare) calculat ca raportul dintre valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor în cursul lunii (perioadei) şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate în cursul lunii (perioadei).

Valoarea stocurilor ieşite = CMP * Cantitetea stocurilor ieşite

CMP = (Valoarea stocului iniţial+Valoarea intrărilor) (Cantitatea în stocul iniţial+Cantitatea intrată)

Conform S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" ,metoda costului mediu ponderat poate fi aplicată în două modalităţi şi anume:

1. actualizarea costului mediu ponderat unitar după fiecare intrare2. actualizarea periodică a costului mediu ponderat unitar fie lunar, fie în

alte perioade (care în principiu nu trebuie să depăşească durata medie de păstrare).

Valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la sfîrşitul perioadei, calculate conform acestei metode, ţine cont de toate preţurile la care s-au cumpărat obiecte de mică valoare şi scurtă durată pe parcursul perioadei de gestiune, astfel se atenuiază influenţa creşterii sau scăderii preţurilor. Neajunsul principal al acestei metode constă în aceea că în cazul variantei costului unitar mediu ponderat, calculat la finele perioadei de gestiune, nu este posibilă valorizarea ieşirilor în cursul ei, iar varianta după fiecare intrare prezintă inconvenientul unui calcul relativ complex. Avantajul acestei metode constă în nivelarea variaţiilor de preţuri în condiţiile fluctuaţiei lor, iar dezavantajul – în necesitatea aşteptării sfîrşitului perioadei pentru evaluarea ieşirilor.

Metoda "Primei intrări- primei ieşiri" (F.I.F.O.), potrivit căreia obiectele de mică valoare şi scurtă durată ieşite din stoc se evaluiază la costul de

9

achiziţie sau de producţie al primei intrări. Pe măsura iepuizării lotului, bunurile ieşite din stoc se evaluiază la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică. Prin urmare, bunurile rămase în stoc vor fi cele achiziţionate sau produse cel mai recent.

Metoda "Ultimei intrări– primei ieşiri" (L.I.F.O.) presupune evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ieşite din gestiune la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări. Pe măsura iepuizării lotului, obiectele ––de mică valoare şi scurtă durată ieşite din stoc se evaluiază la costul de achiziţie sau de procurare sl lotului anterior, în ordine cronologică. Prin aplicarea acestei metode, obiectele de mică valoare şi scurtă durată rămase în stoc vor fi cele produse sau cumpărate primele.

În alegerea uneia dintre metodele de evaluare a costului obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la ieşirea din stoc trebuie avute în vedere mai multe elemente între care menţionăm :evoluţia preţurilor, politica financiară şi fiscală a întreprinderii ş.a. situaţia este determinată de faptul că aceleaşi ieşiri din stoc, evaluate după metode diferite ale stocului final, a cheltuielilor şi implicit a rezultatului financiar înregistrat de companie. Astfel, prin aplicarea metodei FIFO într-o perioadă de creştere a preţurilor, ieşirile din stoc vor fi evaluate la valori mici (pornind de la prima intrare), ceea ce va determina creşterea profitului din exploatare, iar stocul rămas va fi evaluat la valori mari. Dacă preţurile scad, aplicarea metodei FIFO determină evaluarea ieşirilor din stoc la valori mari, ceea ce conduce la majorarea cheltuielilor şi diminuarea profitului.

Efectele aplicării metodei LIFO sunt opuse, adică atunci cînd preţurile cresc, ieşirile din stoc vor fi evaluate la valori mari (pornind cu ultima intrare), iar cheltuielile vor evolua în consecinţă. Bunurile rămase în stoc vor fi evaluate la valori mai mici. În situaţia cînd preţurile scad, ieşirile din stoc vor fi evaluate la valori mici şi profitul va creşte.

Metoda Avantaje DezavantajeFIFO urmăreşte mişcarea fizică

a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

valoarea stocului este actuală;

uşor de calculat.

în anumite perioade cheltuielile sunt subvenţionale;

comparaţii greu de realizat între diferite activităţi, comenzi etc.

C.M.P. nivelează cheltuielile şi profitul;

uşor de calculat; permite diverse

comparaţii.

deformează costurile în anumite perioade;

necesită verificări pentru acurateţea rezultatului.

LIFO utilizează costuri actuale; uşor de calculat;

posibilităţi de subevaluare în bilanţ;

nu urmăreşte o distribuţie normală a elementelor fizice

10

din stoc.

În consecinţă, într-o economie inflanţionistă este recomandată utilizarea metodei LIFO deoarece evaluează ieşirile din stoc după preţuri mai apropiate de preţurile curente, înlăturînd astfel consecinţele unui profit majorat prin efectul preţurilor. În condiţiile de relativă stabilitate a preţurilor, este indicat să se uitilizeze metodele CMP şi FIFO deoarece rezultatele aplicării acestor metode sunt considerate că reflectă mai bine realitatea. Cu toate acestea, în cazul unei economii stabile, diferenţele determinate de aplicarea uneia sau alteia dintre metodele de evaluare a ieşirilor din stoc sunt relativ nesemnificative.

Indiferent de metoda de evaluare practicată de întreprindere, aceasta trebuie să fie aceeaşi pentru toată perioada de gestiune şi cea ulterioară, pentru a asigura comparabilitatea informaţiilor şi posibilitatea unei analize în dinamică.

Dacă se schimbă touşi metoda de evaluare din motive justificative, trebuie să se determine influienţa asupra situaţiei patrimoniale, financiare, precum şi asupra rezultatelor.

În vederea asigurării integrităţii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată intreprinderile efedtuează inventarierea acestora.

Stocurile se evaluează la inventariere la valoarea de inventar sau de utilitate. Valoare de inventar este valoarea stabilită la evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la momentul inventarierii, în funcţie de utilitatea obiectelor şi preţul pieţei.

La inventariere pot fi constatate şi stabilite valorile care delimitează stocurile în trei categorii:

1. stocuri care nu prezintă deprecieri şi valoarea de inventar a cărora este egală cu valoarea de intrare (de bilanţ);

2. stocuri care au suferit deprecieri şi se evaluează la un preţ posibil de valorificat şi, ca urmare, valoarea de inventar este mai mică decît valoarea de înregistrare (de bilanţ);

3. stocuri la care utilitatea sau preţul pieţii creşte şi, deci, valoarea de inventar este mai mare decît valoarea de intrare (de bilanţ).

Evaluarea obiectelor de mică valare şi scurtă durată la întocmirea rapoartelor financiare (evaluarea de bilanţ) are ca scop obţinerea prin bilanţ a unei situaţii reale a partimoniului şi a stocurilor. Evaluarea stocurilor în bilanţ, pusă în acord cu rezultatele inventarierii, se efetuează în conformitate cu prevederile S.N.C.2 "Stocuri de mărfuri şi materiale".

Regula de bază privind evaluarea şi înregistrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, prevede obiectele de mică valoare şi scurtă durată se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Costul obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprinde cheltuielile de achiziţionare, cheltuielile pentru prelucrare şi alte cheltuieli aferente aducerii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la locul păstrării şi în starea de utilitate.

Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul probabil de vinzare al obiectelor

11

de mică valoare şi scurtă durată în procesul activităţii economice ordinare, diminuată cu cheltuielile accesorii pentru comercializarea lor, cum sunt cheltuielile de transport, comisioanele cedate, cheltuielile în perioada de garanţie, etc.

Evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la valoarea relizabilă netă se efectuează atunci cînd aceasta este sub cost adică în cazurile:

1. reducerii preţului de vînzare al obiectelor de mică valoare şi scurtă durată (preţul de piaţă la vînzare este mică);

2. deteriorării parţiale;3. uzurii parţiale sau integrale;4. majorării cheltuielilor rămase de efectuat la comercializarea obiectelor

de mică valoare şi scurtă durată.Obiectele de mică valoare şi scurtă durată trebuie să fie evaluate la valoarea

realizabilă netă, articol cu articol, sau pe grupe de articole similare, în limitele unuia şi aceluiaşi asortiment, care au aceeaşi destinaţie sau utilitate finală.

Indiferent de metoda adoptată, evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată reprezintă o problemă, a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii sortimentale, fiscalitate şi rentabilitate. Structura sortimentală impune folosirea acelei metode care să asigure o evaluare cît mai exactă în raport cu realitatea, fară a amplifica volumul muncii de calcul.

Fiscalitatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care condiţionează adoptarea unei sau altei metode, deoarece evaluarea cantităţii de obiecte de mică valoare şi scurtă durată la sfîrşitul perioadei este cheia care conduce la supraevaluarea sau subevaluarea profitului, iar în această bază – la încadrarea sau neîncadrarea în principiul prudenţei.

În consecinţă, pentru ca întreprinderea să se încadreze în principiul prudenţei, concomitent cu rezolvarea raporturilor cu fiscalitatea, într-o economie stabilă se recomandă aplicarea metodelor costului mediu ponderat (C.M.P.) şi FIFO. Într-o economie inflaţionistă se utilizează metoda LIFO.

12

IIContabilitatea intrărilor şi ieşirilor obiectelor de mică valoar

şi scurtă durată

Contabilitatea reprezintă un sistem complex de evidenţă, informare şi gestiune în baza căruia se determină indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor, altor documente utilizate în vederea calculării şi achitării impozitelor, efectuării decontărilor. Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei rezultatelor obţinute, contabilitatea trebuie să asigure:

a) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, drepturile şi rezultatele obţinute. (Anexa 3).

b) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii datelor contabile.

c) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului, precum şi întocmirea rapoartelor financiare.(Anexa 1).

Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de intreprinzător sunt obligaţi să organizeze şi să ţină contabilitatea proprie în modul stabilit de prezenta lege şi de actele normative respective. Contabilitatea se ţine în limba de stat. Alte cazuri se reglementează conform legislaţiei în vigoare.

Contabilitatea se ţine în moneda naţională. Evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în locurile păstrării lor se ţine în expresie numerică. Deţinerea de obiecte de mică valoare şi scurtă durată precum şi efectuarea de operaţiuni cu acestea fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise.

Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă metodologia contabilităţii, planurile de conturi unice, modelele registrelor contabile şi formularea rapoartelor financiare, normele metodologice privind întocmirea acestora, precum şi standartele contabile.

Departamentul Statisticii de comun acord cu Ministerul Finanţelor elaborează şi aprobă formele tip ale documentelor justificative şi modul lor de întocmire.

Agenţii economici sunt obligaţi să ţină contanilitatea în conformitate cu prezenta lege, cu standartele naţionale de contabilitate, cu politica de contabilitate acceptată. Pentru a ţine contabilitatea este necesar de a asigura confirmarea documentară, argumentarea juridică, plenitudinea şi continuitaea înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice în perioada gestionară; identitatea datelor evdenţei analitice, totalurilor şi soldurilor pe conturilor evidenţei sintetice, precum şi identitatea totalurilor şi soldurilor debitoare şi creditoare la data de unu a fiecărei luni; invariabilitatea politicii de contabilitate (metodologia de înregistrare a operaţiunilor economice) pe întreg parcursul anului de gestiune.

13

. Agenţii economici utilizează forme tip de documente justificative aprobate de Departamentul Statisticii. Pentru unele cazuri se aplică forme elaborate de sine stătător.

Răspunderea pentru asigurarea controlului asupra operaţiunilor economice efectuate şi înregistrarea lor în documentele justificative o poartă conducătorul agentului economic.

Documentele se semnează de două persoane cu drept de semnare conform listei specimenelor, semnate de conducătorul şi contabilul şef ai agentului economic: prima semnătură – a conducătorului agentului economic, a doua – a şefului serviciului contabil. Documentele ce servesc drept bază pentru primirea şi eliberarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, fără semnarea şefului serviciului contabil, sunt considerate nevalabile pentru executori.

Operaţiunile ce ţin de primirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, se întocmesc sub formă de document justificativ, iar persoanele fizice şi reprezentanţii persoanelor juridice participante primesc copia documentului justificativ pregătită conform legislaţiei. Obligaţia asigurării cu copii a participanţilor la operaţiunea economică revine agentului economic care efectuează operaţiunea. Documentele justificative trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiunii economice; unităţila de măsură ale operaţiunii economice; denumirea agentului economic, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă; semnăturile.

Principiile enumerate mai sus se respectă inclusiv şi la SRL „Inconter – TMC” reflectată în anexele tezei.

Nu sunt admise corectări nestipulate în documentele justificative şi în registrele contabile. Corectarea greşelilor trebuie să fie confirmată documentar prin semnătura persoanelor care semnează docuentul, cu indicarea datei corectării.

Documentele justificative, registrele contabile, rapoartele financiare contabile se îndeplinesc cu stilou sau pix şi sunt supuse păstrării obligatorii în conformitate cu modul stabilit. Răspunderea pentru asigurarea păstrării lor în arhivă o poartă conducătorul agentului economic.

În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite: metodele de evaluare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată; valoarea de bilanţ totală a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

şi valoarea de bilanţ pe grupe de clasificare acceptate de întreprindere, valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

costul vînzării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată constatate drept cheltuială în perioada de gestiune;

suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limitele costului acestora, casată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora la valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă;

circumstanţele sau evenimentele activităţii economice, care au condus la majorarea valorii realizabile nete a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limitele costului acestora;

14

circumstanţele sau evenimentele activităţii economice, care au condus la majorarea valorii realizabile nete a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limitele costului acestor.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt active valoarea unitară a

cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie, indiferent de durata de expluatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indifernt de valoarea unei unităţi. În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt incluse instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială, utilajul de schimb, ambalajul tehnologic, inventarul de producţie şi de uz casnic, îmbrăcămintea şi încălţămintea specială şi dispozitivele de protecţie, construcţiile şi dispozitivele provizorii, alte obiecte (vasele, inventarul sportiv şi teristic, etc).

În ceea ce priveşte subsistemul documentelor primare utilizate, aceasta cuprinde documentele de intrare şi ieşire similare celorlalte stocuri (factura fiscală, factura de expediţie, actul de achiziţie) şi în plus se mai utilizează fişa obiectelor de inventar în folosinţă, în care se ţine evidenţa cantitativă a obiectelor de inventar folosite, precum şi a persoanelor care le gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe grupe omogene, pe tupuri şi pe gestionări.

Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a două probleme principale:

1) urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea lor în patrimoniu pînă la scoaterea din folosinţă;

2) calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în coformitate cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii.

Pentru evidenţa sintetică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se folosesc conturile:

213 "obiecte de mică valoare şi scurtă durată" care se debitează cu valoarea obiectelor intrate şi se creditează cu suma trecută la cheltuieli a valorii uzurabile, precum şi cuvaloarea bunurilor materiale utilizabile obţinute din lichidarea obiectelor;

214 "uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" care se creditează cu valoarea uzurabilă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată inclusă în cheltuieli sau consumuri în momentul dării lor în folosinţă şi se debitează cu suma uzurii calculate decontată aferentă obiectelor scoase din folosinţă.

În cursul perioadei de gestiune obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se înregistrează în contabilitate, în baza:

− facturilor fiscale;− facturilor de expediţie;− actelor de achiziţie;− bonurilor de intrare.

SRL „Inconter – TMC”a procurat obiecte de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori cu plata ulterioară în timpul anului 2003 în valoare de 34746,69,suma

15

dată fiind reflectată în jurnalul order deschis la contul 213 ”obiecte de mică valoare şi scurtă durată”(Anexa 3).

La SRL „Inconter –TMC” în acest caz s-a întocmit formula contabilă (suma reprezintă valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată procurate de SRL „Inconter –TMC”de la furnizori timp de un an):Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 34746,69 leiCredit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

În cazul procurării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori, (în cazul dat SRL „Diucan – Digma” este furnizor) întreprinderii i se eliberează factura fiscală. În baza facturii fiscale care nea puso la dispoziţie SRL „Inconter – TMC” întocmim formula contabilă (la suma de procurare o obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la furnizorul la data de 29.08.03)

(Anexa4):

Debit contul 534 „Datorii privind datoriile cu bugetul” –569 leiDebit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” –2893 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”–3472

Dar, în cadrul unei întreprinderi pot apărea şi alte situaţii. În cazul cînd întreprinderea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată de la furnizori cu plata imediată a contravalorii acestora se va îndeplini formula contabilă:

Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 241 ”Casa”, 242”Cont de decontare”, 243 ”Cont valutar” sau 244 ”Conturi speciale la bănci”;

Dacă întreprinderea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată: prin intermediul titularului de avans:

1. în cazul eliberării avansului:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 227 ”Creanţe pe termen scurt ale personalului”;

2. fără eliberarea avansului:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaşîţiuni”;

de la persoane fizice:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt”;

În cazul efectuării cgeltuielilor suplimentare legate de procurarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se îndeplinesc următoarele formule contabile:

pentru cheltuieli de transport:

16

1. în cazul folosirii transportului propriu:

Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 812 „Activităţi auxiliare”;

2. în cazul cînd cheltuielile de transport sunt suportate şi facturate de către furnizor:

Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

pentru cheltuieli privind asigurările în timpul transportării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:

Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 533 „Datorii privind asigurările”;

pentru cheltuielile de încărcare şi descărcare:

1. suportate de întreprindere:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 „Datorii privind asigurările”, şi/sau 812 „Activităţi auziliare”;

2. efectuate de furnizor sau de alte organizaţii:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau 539 „Alte datorii pe termen scurt”;

3. achitate prin intermediul titularilor de avans:

– în cazul eliberării avansului:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 227 ”Creanţe pe termen scurt ale personalului”;

– fără eliberarea avansului:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaşîţiuni”;

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit se înregistrează prin formula contabilă:

Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”.

17

Dacă în urma inventarierii obiectele de mică valoare şi scurtă durată se constată plusuri, aceasta se înregistrează în felul următor:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”.

Ieşirea obiectelelor de mică valoare şi scurtă durată se contabilizează astfel: valoarea obiectelor cu preţul unitar nu mai mare de 500 lei date în folosinţă:

Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”, 811 „Producţia de bază”, 712 „Cheltuieli comerciale”, 713 „Cheltuieli comerciale”, 714 „Alte cheltuieli operaţionale”, 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”Credit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” ––11840,85 lei(Anexa 3)

valoarea obiectelor cu preţul unitar mai mare de 500 lei:Debit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în expediţie”Credit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc” –– 20621,98 lei

valoarea obiectelor constatate lipsă cu ocazia inventarierii sau vîndute:Debit contul 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Credit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” –– 10810,85 lei

valoarea materialelor primite din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în limita valorii probabile rămase:

Debit contul 211 „Materiale”Credit contul 213” Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Documentele centralizatoare în care se prelucrează datele din documentele primare referitoare la mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprind:

Registrul pentru conturile 213 "obiecte de mică valoare şi scurtă durată" şi 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată";

Balanţa de verificare; Cartea mare.

În Bilanţul contabil valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, diminuată cu uzura calculată, se reflectă pe postul " obiecte de mică valoare şi scurtă durată ", rîndul 210.

18

III Calculul uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată sunt active valoarea unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie, indiferent de durata de expluatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt incluse instrumentele şi dispozitivele cu destinaţie generală şi specială, utilajul de shimb, ambalajul tehnologic, inventarul de producţie, îmbrăcămintea şi încălţămintea specială şi dispozitivele de protecţie, construcţiile şi dispozitivele provizorii, ate obiecte.

Obiecte de mică valoare şi scurtă durată valoarea unitară a cărora este mai mică de 1/2 din plafonul stabilit, urmează să fie casate la cheltuieli sau consumuri pe măsura predării acestor obiecte de la depozit în expluatare.

Pentru obiecte de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora depăşeşte 1/2 din plafonul stabilit, în cazul livrării de la depozit în exploatare uzura se calculează în proporţie de 100% din valoarea acestora diminuată cu valoarea probabilă rămasă. La întreprinderile de stat şi întreprinderile, în care cota statului în capitalul statutar constituie cel puţin 51% pe toată durata de exploatare, gestionarii ţin contabilitatea utilizării acestora pe grupe stabilite. Uzura se trece la cheltuielile sau consumurile întreprinderii în funcţie de destinaţia utilizării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. La ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată valoarea uzurabilă este trecută la diminuarea uzurii calculate anterior.

Pentru construcţiile speciale provizorii neprevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii uzura se calculează pe toată durata de funcţionare utilă, iar dacă această durată durată dpăşeşte termenul de construcţie a obiectului de bază, pornind de la durata construcţiei acestuia. Uzura calculată pentru construcţiile speciale provizorii prevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii se include în componenţa cheltuielilor generale administrative aferente construcţiei obiectului de bază.

Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată " este destinat generalizării informaţiei privind uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a construcţiilor speciale provizorii (neprevăzute în lista de titluri). Contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă calcularea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a construcţiilor speciale provizorii, iar în debit – trecerea la cheltuieli a uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată scoase din funcţiune. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma uzurii calculate la finele perioadei de gestiune.

La contul 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" pot fi deschise următoarele subconturi:

19

2141 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată" 2142 "Uzura construcţiilor provizorii" (neprevăzute în lista de titluri). Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine

pe grupe (obiecte) distincte şi pe perioade.Uzura calculată aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în

folosinţă se trece la consumuri, cheltuieli sau la valoarea activelotr la care acestea sunt utilizate, întocmindu-se următoarele formule contabile:

Debit contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”Debit contul 712 „Cheltuieli comerciale”Debit contul 713 „Cgeltuieli generale şi administrative”Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”Debit contul 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”Debit contul 251 „Cheltuieli anticipate curente”Credit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”-14866

(Anexa 1, pag.11) Pe măsura scoaterii din funcţiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se procedează la casarea uzurii calculate aferentă acestor obiecte, efectuîndu-se înregistrarea contabilă:

Dt 214 "Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată " Ct 213 " Obiecte de mică valoare şi scurtă durată " –– 11191,96 lei(Anexa 5 )

Inventarierea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată

În conformitate cu articolele 39 – 42 din Legea contabilităţii (nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995) şi cu Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 30 din 05 martie 2001, toţi agenţii economici, indiferent de tipul de proprietate sînt obligaţi să efectueze periodic inventarierea, adică un ansamblu de operaţiuni care dau posibilitatea de a constata existenţa şi situaţia reală a activelor şi pasivelor supuse inventarierii, ce intră în componenţa patrimoniului lor sau se află în gestiunea acestora în mărimi cantitativ-valorice la data inventarierii pentru confirmarea autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare.

Inventarierea poate fi generală şi parţială.Agenţii economici sunt obligaţi să efectueze inventarierea generală a

obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:a) la începutul activităţii lor, al cărei scop principal este stabilirea existenţei şi

evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;b) cel puţin o dată pe an, de regulă, la sfîrfitul anului, pe parcursul întregii

activităţi a agentului economic;

20

c) în cazul fuzionării, divizării agentului economic sau încetării activităţii acestuia;

d) în caz de furturi, sustragerii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;e) după incendii sau calamităţi naturale;f) la cererea organelor de control sau a altor organe cu scopul efectuării

controlului în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Sarcina de bază a inventarierii generale o constituie efectuarea periodică a controlului existenţei efective a bunurilor trecute în bilanţul subiectului economic, integrităţii acestora, precum şi realitatea datelor contabilităţii.

Agenţii economici, de regulă, efectuează inventarierea parţială: a) în caz de schimbare (înlocuire) a persoanei cu răspundere asupra obiectelor

de mică valoare şi scurtă durată; b) în cazul primirii unei informaţii despre existenţa lipsurilor sau plusurilor la

una sau la altă persoană cu răspundere asupra obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

c) în cazul reevaluării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;d) la schimbarea preţurilor la tipuri separate de obiecte de mică valoare şi

scurtă durată;e) în cazul gestiunii colective – la schimbarea gestionarului-şef sau a

brigadierului şi/sau la cererea unui sau mai multor membri ai colectivului;

Sarcina de bază a inventarierii parţiale o constituie efectuarea periodică a controlului integrităţii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, respectarea de către gestionari a modului stabilit de ţinere a evidenţei primare.

Orice inventariere (generală ori parţială) se efectuiază numai în baza unui ordin (dispoziţie) emis de conducătorul agentului economic, înregistrat de către serviciul contabil în Registrul de control pentru executarea deciziilor de inventariere.

Fiecare agent economic, în funcţie de structura activităţii sale, îşi stabileşte de sine stătător pereodicitatea efectuării inventarierii. Pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată este recomandat ca inventarierea să se efectuieze cel puţin odată pe an, dar ultima nu mai devreme de luna octombrie a anului de gestiune.

La efectuarea inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se recomandă ca acestea să fie introduse în lista de inventariere forma INV-2.

Dacă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sunt păstrate de unul şi acelaşi gestionar în doua sau mai multe încăperi izolate, atunci inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de depozitare. Totodată, după inventarierea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, inrarea în această încăpere se sigilează şi comisia de inventariere trece cu inventarierea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în următoarea încăpere. În fiecare încăpere inventarierea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se efectuează conform amplasării lor. Totodată se interzice trecerea haotică de la un plasament al obiectelor de mică valoare şi scurtă durată la altul.

21

Membrii comisiei de inventariere, în prezenţa gestionarului controlează existenţa efectivă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată prin metoda numărării obligatorii şi introduc în liste de inventariere separate fiecare denumire a lor cu indicarea codului (numărul de inventariere), felului, grupei, calităţii şi cantităţii. Se interzice catigoric de a introduce în lsite, date despre obiectele de mică valoare şi scurtă durată dispuse gestionarilor sau conform datelor evidenţei, fără verificarea existenţei efective a acestora.

În cadrul efectuării inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată ar putea fi depistate obiecte de mică valoare şi scurtă durată perimate pentru aceste stocuri comisia de inventariere intocmeşte acte după formele stabilite, indicînd timpul depistării lor în stocuri, cauzele deteriorării lor şi posibilităţile utilizării în scopuri economice.

În cazul cînd la întreprindere se constată plusuri de obiecte de mică valoare şi scurtă durată se va îndeplini formula contabilă:

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”Credit contul 612.6 „Alte venituri operaţionale”

În cazul în care la întreprindere se constată lipsuri din inventarire se vor întocmi formulele contabile:

1. Casarea sumei uzurii calculate aferente obiectelor de mică valoare şi scurtă durată constatate lipsă:

Debit contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

2. Casarea valorii de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată constatate lipsă:

Debit contul 714.7 „Alte cheltuieli operaţionale”Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

22

Concluzii

În urma analizei şi cercetării temei „Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” am dat răspuns la un şir de întrebări care apăreau în faţa noastră, am definit noţiunea de „obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, concretizînd faptul că ele nu întrunesc cele două condiţii ce caracterizează mijloacele fixe; obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt active valoarea unitară a cărora este mai mică decît plafonul stabilit de legislaţie (1000 lei), indiferent de durata de exploatare sau cu o durată de serviciu mai mică de un an, indiferent de valoarea unei unităţi. Aceste obiecte, de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci îşi transferă valoarea lor în mai multe cicluri, pe măsura întrebuinţării lor.

De asemenea, trebuie să menţionăm faptul că obiectele de mică valoare şi scurtă durată se impart în două grupe:

cu valoarea mai mică de 1/2 din plafonul stability de legislaţie (în present mai mic decît 500 lei)

cu o valoare mai mare de 1/2 din plafonul stability de legislaţie (mai mare de 500 lei), pentru care se calculează uzura.

Făcînd o analiză mai amplă a temei „Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” am putea evidenţia următoarele:– Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se folosesc conturile: 213 "obiecte de mică valoare şi scurtă durată" 214 "uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată"–subsistemul documentelor primare utilizate cuprinde documentele de intrare şi ieşire, ca de exemplu:

– factura fiscală– factura de expediţie– actul de achiziţie– fişa obiectelor de inventar în folosinţă

– Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a două probleme principale: urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea lor în patrimoniu pînă la scoaterea din folosinţă;

calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în coformitate cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii.

– Criteriile de constatare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:– avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obţinute (pierdute)

de întreprindere;

23

– postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate.–stocurile de mărfuri şi materiale pot fi evaluate în următoarele momente representative ale perioadei de gestiune:

– la intrarea în patrimoniu (în întreprindere);– la ieşire (trecere în consum) din partimoniu;– la inventariere;– la data întocmirii rapoartelor financiare.

– evaluarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în contabilitatea curentă pot fi aplicate mai multe metode, dar cele mai des întîlnite sunt:

- Costul mediu ponderat (C.M.P.)- Primei intrări- primei ieşiri (F.I.F.O.)- Ultimei intrări- primei ieşiri (L.I.F.O.)

– Evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în locurile păstrării lor se ţine în expresie numerică. Deţinerea de obiecte de mică valoare şi scurtă durată precum şi efectuarea de operaţiuni cu acestea fără înregistrarea lor în contabilitate sunt interzise.– Documentele justificative trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii: denumirea documentului; data întocmirii; conţinutul operaţiunii economice; unităţila de măsură ale operaţiunii economice; denumirea agentului economic, funcţia şi numele persoanelor responsabile pentru efectuarea operaţiunii economice şi întocmirea ei corectă; semnăturile.– Documentele justificative, registrele contabile, rapoartele financiare contabile se îndeplinesc cu stilou sau pix şi sunt supuse păstrării obligatorii în conformitate cu modul stabilit– Conţinutul rapoartelor financiare.

În urma analizei efectuate, observăm că în cadrul întreprinderii se efectuiază un şir de formule contabile în dependenţă de situaţia existentă, şi anume în cazulprocurării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:

– de la furnizori , fie cu plata ulterioară a valorii acestora sau cu plata imediatăm a contravalorii acestora – prin intermediul titularilor de avans în cazul eliberării avansului şi fără

eliberarea avansului– de la persoane fiziceÎn cazul efectuării cheltuielilor suplimentare de procurare a obiectelor de mică

valoare şi scurtă durată se întocmesc formule contabile referitor la cheltuielile de transport care poate fi transport propriu şi străin. De asemenea la întreprindere se duce evidenţa cheltuielilor privind asigurările în timpul transportării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, cgeltuielilor de încărcare şi descărcare etc.

Ca instrument principal al gestiunii patrimoniului, stocării şi analizei rezultatelor obţinute, contabilitatea asigură:

d) înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, drepturile şi rezultatele obţinute. (Anexa 3).

e) controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate, procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii datelor contabile.

24

f) furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului, precum şi întocmirea rapoartelor financiare.(Anexa 1).

Folosind materialul teretic şi practic oferit de SRL „Inconter – TMC”, am făcut cunoştinţă cu un şir de documente care sunt folosite la unităţile economicepentru evidenţa intrărilor şi ieşirilor de obiecte de mică valoare şi scurtă durată. SRL “Inconter – TMC”, este o unitate economică nu prea mare, nu are relaţii economice puternice pe piaţă, din care cauză nu efectuează toate operaţiunile prevăzute în materialul teoretic.

În urma analizei făcute , observăm că intrările de obiecte de mică valoare şi scurtă durată în SRL „Inconter – TMC” sunt de la furnizori (Anexa 4). Contabilitatea în SRL „Inconter – TMC” se ţine în baza programului de contabilitate 1– C care permite contabilizarea operaţiunilor economice într-un timp mai scurt, minimizînd cheltuielile.

Avînd drept scop de bază a tezei cercetarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată , am definit noţiunea de obiecte de mică valoare şi scurtă durată, precum şi caracteristica lor, am descris metodele de evaluare ce sunt folosite de unităţile economice, modul de constatare a acestora, am specificat modul de înregistrare a operaţiunilor efectuate cu obiectele de mică valoare şi scurtă durată, am concretizat pentru care obiecte de mică valoare şi scurtă durată se calculează uzura, am descris modul de efectuare a inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în unităţile economice, am făcut cunoştinţă şi am anexat la teza dată unele documente referitoare la contabilizarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată.

Bibliografie

1. Legea contabilităţii nr. 426-XII din 4 aprilie 1995. Revista „Contabilitate şi audit”, 2002, nr.5.

25

2. Regulamentul privind inventarierea. Monitorul oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 35-38.

3. Standardul Naţional de contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale”. Revista „Contabilitate şi audit”, 1998, nr. 1

4. Băşanu Gheorghe, Gestiunea ştiinţifică a stocurilor de resurse materiale, 2002.

5. Bojian Octavian, Contabilitatea financiară, ed. Universitară 2001.6. Cocoară Mihai, Controlul inventarierii patrimoniului, nr.3, 2000.

(Serial: Controlul economic financiar).7. Domnişoru Sorinel, Sandu Mihaiela, Contabilitatea cheltuielilor

privind stocurile, nr.7, 2003 (Serial: Gestiunea şi contabilitatea firmei).

8. Feleagă Niculaie, Contabilitatea financiară, Vol.1, Bucureşti, Economica, 1993.

9. Ielciu Ioan, Confruntarea stocurilor, nr. 2, 2002,(Serial: Controlul economic).

10. Inventarierea:pregătirea, efectuarea şi reflectarea rezultatului, Vivar-Editor, Chişinău 2002.11. Melnic Georgeta, Contabilitatea valorilor materiale,evidenţa contabilă, controlul şi analiza activităţii economice, Chişinău, 2002.12. Contabilitate financiară, Ediţia II, colectiv de autori: coordonator A. Nederiţa. Chişinău , ACAP, 2003.13. Patrut Vasile, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Ed. Chemarea, Iaşi 1994.14. Pop Valer, Contabilitatea financiară, Ed. Triade, Oradea 199815. Sandu Maria, Metode de evaluare şi evidenţă a activelor circulante, 2003, (Serial: Gestiunea şi contabilitatea firmei, V Nr.5).16. Staicu Constantin, Contabilitatea financiară şi de gestiune: sinteze şi soluţii practice, AIUS, Craiova, 1996.17. Revista „Contaiblitate şi audit” 2-3/1998.18. Revista „Contaiblitate şi audit” 3/20.19. Revista „Contaiblitate şi audit” 6/2003.20. Revista „Contaiblitate şi audit” 8/2003.

26