Timpul in Arta Video

7/23/2019 Timpul in Arta Video

http://slidepdf.com/reader/full/timpul-in-arta-video 1/4

II.8 Timpul şi reprezentarea lui în arta video

De-a lungul istoriei artei, timpul este un subiect intens dezbătut, interpretat şi

chiar personificat, stârnind curiozitatea înţelegerii lui ca dimensiune. Dacă în morfologiaartei putem să plasăm mediul video în cadrul artelor spaţiale, el face parte, totodată, şi din

artele temporale. Imaginea în mişcare are nevoie de două condiţii ca să se desfăşoare

spaţiul pe care se desfăşoară şi timpul în care se consumă. !ediul video este unul

evident bazat pe factorul timp. "olul aparatului tehnologic care sus ine acest mediu esteț

cel de #a înregistra secven e temporale i de a produce structuri temporale$ț ș % i care apar ș

în opozi ie cu filmul conven ional narativ.ț ț

&ornind de la aceste premise, timpul este noţiune specifică mediului video, unde

derularea este un reală şi nu una sugerată. &e de altă parte, timpul, în arta video, poate fi

perceput în mai multe moduri, putând vorbi chiar de o clasificare a acestuia' timp real,

timp sugerat, timp infinit, timp reprezentat, timp supradimensionat etc.Timpul real

presupune consumarea actului artistic în acelaşi plan temporal cu cel al privitorului.

Imaginea nu este alterată din punct de vedere temporal, acţiunea înregistrată având

aceea i durată cu acţiunea originală. (n acest caz, planul filmic este brut, neiternvenidu-seș

asupra lui prin decupa) sau monta). *cest fenomen este practicat, în principiu, la

începuturile filmului, dar este lăsat deoparte, în detrimentul monta)ului. (n arta video în

schimb, timpul real devine o resursă creativă pe care artiştii o folosesc în construcţiile lor

vizuale, făcând apel, în acest caz, la realitatea privitorului. Interesant că timpul de

cone+iunie între lucrare şi privitor, trimite artistul către un gest performativ în faţa

camerei, prin amplasarea în cadru a unui obiect sau chiar a artistului. &e acelaşi lucru

miza şi *nd arhol, în screenshoturile pe care le realiza Andy Warhol eating a

hamburger fig. /01 urmărind asocieri între conte+t şi persona), într-o e+punere

continuuă. Din această situaţie se poate naşte, totuşi, o perspectivă obiectivă a cadrului,în care se marchează foarte proeminent gestul.

1 2lvia !artin, Video Art (Basic Art), ed. 3aschen, 4556, I278 %5' 9:44:4;05% pag. %<



fig. 45. Andy Warhol eating a hamburger / Andy Warhol mancand un hamburger

Timpul sugerat face apel la puterea de sugestie a monta)ului, unde sărituri

spa io-temporale sunt atent analizate şi construite pentru a marca trecerea unei perioadeț

lungi de timp. *cest lucru este folosit, în special, în cinematografie, unde poveştile a zile

sau ani sunt e+puse comprimat în decursul a câtorva zeci de minute. 3otuşi, aceste găuri

de timp nu sunt percepute de către spectator, ba chiar din contră, îl lasă pe acesta să facă

singur cone+iunea dintre un moment şi un altul. *r fi destul de dificil să urmărim

perioade foarte lungi de film fără a obosi. 3ocmai din acest motiv, monta)ul acordă ocadenţă a cadrelor în aşa fel încât timpul devine relativ în planul filmic.

Timpul infinit nu e+istă în realitate, astfel încât vorbim, mai degrabă, de o

denumire care define te modul în care acesta este menit să funcţioneze. (n realitate, oriceș

film sau video are o durată limitată de timp, dar în această situaţie nu vorbim despre o

formă, ci, mai e+act, de o calitate pe care o poate de ine. 3impul infinit sau, mai bineț

recunoscut, Loop 7uclă1, face referire la un timp clar delimitat, care se autogenerează,

fără a se termina vreodată. *ici vorbim de o proprietate a artei video cu care operează

foarte mulţi artişti. 3ermenul nu face referire la numărul de redări a produsului video şi

nu poate fi considerat o sumă de vizualizări. 2copul lui este să repete, la nesfârşit, un

moment definit. *ceastă calitate a timpului, în mediul video, este des întâlnită în

instalaţiile video, unde imaginea devine fractală, prin repetiţie. (n instalaţia lui !arie-=o

>afontaine denumită The swing kinder %;;<-%;;:1, avem de-a face cu nişte corpuri



negre, în care sunt integrate monitoare, în care sunt afi tate imaginea picioarelor unuiș

om care se balansează. Imaginea se repetă la nesfârşit în interiorul instalaţiei, dar ea este

oprită în momentul în care instalaţia nu mai este funcţională.

Timpul reprezentat îl găsim, foarte atent tratat, la artişti precum 7ill ?iola, în

lucrarea The Pool , la 8am =une &ai@ în lucrarea ZEN or ilm sau la 3hier Auntzel în

lucrarea Nostos. 3hier alege să împletească, într-o videogramă unică, timpuri multiple'

timpul e!punerii frecvenţe diferite, cu viteză variabilă, fac să oscileze imaginea1, timpul

inscrip"ion#rii şi al estomp#rii sunt folosite proiecţii mobile ca nişte pensule luminoase1,

timpul $aria"iilor cromatice în care, literalmente, culoarea trece de la alb la albastru, de

la albastru la negru, de la negru la albastru şi de la albastru la alb1 şi timpul repet#rii. Bste

vorba în acest caz, şi de o sintetizare vizuală a procesului temporal, unde găsim linii

modulate şi în curs de apariţie sau dispariţie, linii de forţă ale figurilor, modulări dehalou. 3otul se bazează, aici, pe un sistem de elipsă şi pe dispunerea spaţială a unor

elemente.

Supradimensionarea timpului face referire strict la modificarea parametrilor

acestuia, având drept consecinţă e+presivitatea imaginii. "edarea timpului în mod

distorsionat creează rela ii şi raporturi noi în imagine, dilatarea sau comprimarea acestuiaț

formând e+presii vizuale noi, denumite, în contemporanietate, slowmotion sau timelapse.

(n sloCmotion, acţiunea este încetinită fie printr-un proces de postproducţie, în care

cantitatea de informaţie rămâne acea i, fie o acţiune este captată mai repede decât are loc,ș

prin intermediul unor echipamente speciale. o@o Eno, artistă care face parte din

mişcarea fluxus, operează cu ni te concepte de dilatare temporală în lucrareaș %ne, unde

simplul act de aprindere a unui chibrit capătă o nouă e+presivitate. Ftilizarea

sloCmotionului este folosită, în principiu, pentru redarea comple+ă a unei acţiuni,

mărind, totodată, capacitatea de percepţie umană, capacitatea de observare a acelei

acţiuni. 3otuşi, Griss Gunningham, în videoclipul lui B&or'All is ull o lo$e, se

foloseşte de această nuanţă pentru a trasa delicate ea unei situaţii. (n altă ordine de idei,ț

unul din efectele secundare ale acestui proces presupune şi o oarecare invadare a

intimităţii desfăşurării. Timelapse-ul se situează la polul opus slomotion-ului şi



prefigurează e+plicit trecerea timpului foarte rapid, prin înregistrarea secven ială, undeț

un frame este înregistrat la un interval mare de timp, recoltat, mai apoi, într-un film

unitar.

Documents

Timpul in Arta Video